Sunteți pe pagina 1din 5

"Ce am izbavi daca ne-am ntoarce la noi nsine si ne-am re-cunoaste?

Ce am
salva daca ndemnul acesta ar f urmat? Dar ce-am putea sti nainte de a
avea curajul unei asemenea hotarri? Suntem, din vreme n vreme, supusii
pornirilor lucide.
odernitatea s-a nascut dintr-o e!perienta de re"e!ivitate a omului# el s-a
ntors catre sine, dar s-a speriat si s-a ndepartat, nerecunoscndu-se. $stazi
am depasit modernitatea tocmai prin pornirea, nca slaba si %ara calauzire, a
omului catre sine pentru o re-cunoastere de sine. &oate n%atisarile noastre au
tot mai accentuat sensul sacrifciului pe care l cere o asemenea e!perienta"
'utem %olosi ca semnifcatie a termenului (sine) subiectul n *eneral, ast%el
nct termenul s+ acopere %ormele pe care le-a luat aceast+ problem+ n
istoria *ndirii# su"et, spirit, e*o, ipseitate, persoan+ s.a. Desi*ur c+ fecare
cuvnt din cele pomenite poart+ n spate o perspectiv+ particular+ asupra
sinelui. Dar esential e c+ aceast+ problem+ a sinelui a n+scut si a %r+mntat
re"ectia. ,u doar modernitatea este o ntoarcere spre subiectivitate, ci
ntrea*a istorie a *ndirii urm+reste raportul omului cu sine, pentru c+ tocmai
n acest raport se relev+, asa cum o observa -ier.e*aard, constientizarea
raportului cu sinele. Cunoasterea sinelui, preocuparea de sine, mntuirea de
sine, re*+sirea sinelui / toate acestea snt notiuni care, desi comport+
independent+ si nuante nenum+rate, se nvrt n jurul aceluiasi obiect. $cest
obiect a trebuit nteles, ntrebat, salvat, defnit, desi tot el era cel care %+cea
aceast+ actiune0 nu subiectivismul a %ost principala problem+, ci %aptul c+
desi cel ce ntreab+ e acelasi cu cel ntrebat, totusi un r+spuns e *reu de
primit si nu e defnitiv, nici cert, nici e!haustiv. $cest sine devine, n *ndirea
heide**erian+, privile*iat ca e!istent+ uman+, deoarece n el survine (a f (-
ul0 a ne ntreba asupra fintei nseamn+ a ntreba pe cel n care ea apare /
e!istenta uman+, deci, la limit+, sinele. Desi*ur c+ *eneralit+tile ce ar putea
f spuse despre aceast+ tem+ snt nenum+rate, cum ar f %aptul ca tema
mortii si fnitudinea omului nasc dilema a (ceea ce snt), sau c+ metafzica a
avut ca r+d+cin+ simtirea1 intuitia 2dinspre si nspre3 unui sine, n sensul a
ceea ce mai trziu a luat *las n e*o sum. 4 problem+ principal+ care
con%runt+ post-modernitatea este aceea a naturii umane. Di%eritele credinte
si perspective poart+ cu ele si snt ca r+d+cin+ o viziune asupra omului0 orice
ontolo*ie spune n primul rnd ceea ce omul este. De aceea, vom urm+ri doar
trei aspecte ce privesc problema sinelui# dualitatea sinelui n flosofe,
permanenta sinelui si posibilit+tile de a re*+si sinele.
Dualitatea sinelui nu se re%er+ la %aptul c+ acesta nu e univoc, c+ e
mereu dominat de dou+ *lasuri, dou+ nclinatii si moduri de a f opuse, de
pluri-vocitate, ci e un %enomen care apare n flosofe ntr-un alt sens.
5elevant e %aptul c+ 6eide**er pomeneste de sine autentic 2ei*entlich
Selbstsein3 si sine inautentic. 7i bine, aceast+ mp+rtire e specifc+ ntre*ii
flosofi0 la ea se re%er+ numita dualitate a sinelui. $le*oria pesterii lui 'laton
marcheaz+, sau, mai de*rab+, re"ect+ o ntrea*+ schem+ de *ndire, a celui
din pester+ si a celui din a%ara ei, ct si a posibilit+tii iesirii din pester+,
schem+ pe care se vor construi dualit+ti ca ntelept / ne*hiob 2Seneca3,
virtuos / vicios, s%nt / p+c+tos 2crestinism3, ntelept / i*norant 2Spinoza3, sine
disperat / sine crestin 2-ier.e*aard3, sine autentic / sine inautentic
26eide**er3. ,u putem afrma c+ 'laton naste aceast+ dualitate, ci doar a
consacrat poate un mod de a vedea pre-platonician, specifc culturii elene.
Cert e c+ ntrea*a cultur+ occidental+ a privit mereu omul n dou+ tipolo*ii
ontolo*ice %undamentale. De aceea 6amlet a cuvntat cele dou+ variante# a f
sau a nu f. $ceasta e doar o observatie. 8n ce m+sur+ este justifcat+ o ast%el
de optiune a culturii europene, ncepnd cu cea elen+? 8nainte de a %ormula
ntrebarea, s+ prezent+m o analo*ie relevant+ ntre dou+ %enomene esentiale
ale *ndirii# Seneca si 6eide**er.
Seneca i scrie lui 9ucilius# (cere-ti sin*ur dreptul asupra ta, iar timpul
care pn+ acum ti-era luat sau r+pit sau p+r+duit, adun+-l si p+streaz+-l) .
odul de a te raporta la timp propus de stoici este unul demn de urm+rit, mai
ales c+ o nclinatie a flosofei recente este aceea c+tre preocuparea de sine,
des+vrsit+ n flosofa stoic+. 2amintim n acest sens pe ichel :oucault /
;storia se!ualit+tii. 'reocuparea de sine3. $ nu uita niciodat+ trecutul / este
unul din s%aturile lui Seneca. &recutul poate ndeplini rolul unui bun pro%esor,
c+ci %elul de a f al oamenilor este reamintit prin reactualizarea n minte a
ntmpl+rilor trecute, iar repetarea *reselilor comise cndva poate f ast%el
evitat+. Ct despre prezent, pentru Seneca, el trebuie valorifcat din plin0
(cuprinde pe deplin fecare ceas0 vei f mai putin la cheremul viitorului dac+
te vei nst+pni pe prezent). 9ibertatea nteleptului trebuie mani%estat+ n
fecare secund+ a vietii sale, %+r+ a permite ca altceva sau altcineva s+
alea*+ pentru el. 8nteleptul trebuie s+ se %ac+ pe sine prieten al s+u, iar
pentru acest a dobndi acest lucru trebuie s+ descopere virtutea si bo*+tia
solitudinii. 7!ist+ la Seneca o dualitate ntre ntelepciune si stultitia 2tradus
prin ne*hiobie3. Stultus-ul, aceast+ f*ur+ pe care :oucault o analizeaz+ n
6ermeneutica subiectului, e tipul omului pierdut n viata e!terioar+, dominat
de reprezent+rile pe care le primeste prin simturi, %+r+ a %ace selectie si %+r+ a
avea interioritate. Ct despre ntelept# (<ndeste-te n fecare zi cum s+ fi n
stare s+ p+r+sesti cu su"etul mp+cat viata, pe care at+tia oameni o
mbr+tiseaz+ si de care se a*at+.) :iecare zi este, pentru stoici, o ale*orie a
vietii0 noaptea tine locul mortii. De aceea e!ist+ practica e!amenului de
constiint+ %+cut seara, ca si meditatia de dimineat+. :iecare actiune trebuie
%+cut+ cu acel *nd la moarte, pentru c+ ea ndeplineste criteriul de evaluare
a ceea ce %ac. oartea e adus+ mereu n apropiere / ea e posibil+ oricnd.
Ceea ce n cultura elin+ se numea melete thanatou devine la latini meditatio
malorum / a ti ima*ina ceea ce se poate ntmpla mai r+u, tocmai pentru a
deveni pre*+tit pentru acel eveniment. ;ar evenimentul cel mai ne*ativ dintre
cele rele nu poate f dect moartea0 de aceea, acest mod de a f, pe care
flosofa l presupune, este, pentru stoici, o continu+ pre*+tire si e!aminare n
%ata mortii. &oate acestea snt practici ale nteleptului Sinele nu poate f dect
ne*hiob sau a"at pe drumul ntelepciunii.
artin 6eide**er a %ost nvinuit c+ nu spune nimic n domeniul etic. :aptul c+
analo*ia cu Seneca este evident+, asa cum vom ar+ta n cele urmeaz+, nu
presupune c+ 6eide**er a simpatizat cu stoicii, ci analo*ia are rolul de a
ar+ta c+ ambii au z+rit un mod de a f pe care l considerau mai nalt, un mod
de a f ce reprezint+ o anumit+ stare e!istential+ si un anumit %el de a te
raporta la ceea ce se numeste ndeobste (viat+). Starea e!istential+
privile*iat+ este, pentru 6eide**er, acel $n*st care %ace posibil+ trecea ntr-o
e!istent+ autentic+. 8n $n*st omul constientizeaz+ %aptul c+ are o moarte
proprie0 aceasta devine cea mai proprie putint+-de-a-f0 moartea este att o
posibilitate indefnit+ 2nu se stie cnd va surveni3, ct si una necesar+. ('rin
an*oas+, Dasein-ul se elibereaz+ de toate "eacurile cu care el se amuz+ n
mod obisnuit si pe care curiozitatea e mereu preocupat+ s+ le procure din
rezervorul de ntmpl+ri al lumii) . De la an*oasa constientizat+ e!ist+
anumite trepte pentru a ajun*e la ceea ce se numeste ontolo*ic (stare de
hot+rre pre-mer*+toare =n %ata mortii>) 2vorlau%ende 7ntsclossenheit3 / ea
este defnitia autenticit+tii. 8n aceast+ stare, n care Dasein-ul devine liber n
mod autentic si n care se st+pneste pe sine, moartea este avut+ mereu n
vedere atunci cnd se opteaz+ pentru o posibilitate sau alta. 5aportul cu
viitorul trebuie s+ se %ereasc+ de reverie si el se or*anizeaz+ sub %orma unui
proiect, construit dup+ posibilit+tile accesibile Dasein-ului. &recutul trebuie
(asumat n chip esential), n timp ce prezentul se defneste prin aceast+
hot+rre activ+, ale*ere de posibilit+ti care m+ defnesc. (?ointa-de-a-avea-
constiint+, determinat+ ca fint+ ntru moarte, nu nseamn+ nici ea recluziune
si %u*+ de lume, ci ea ne aduce, dezb+rati de orice iluzie, n starea de hot+rre
a actiunii. &ot asa, starea de hot+rre anticipatoare nu are ca ori*ine pretentia
idealist+ de a trece n *rab+ peste e!istent+ si peste posibilit+tile sale, ci ia
nastere dintr-o ntele*ere lucid+ a posibilit+tilor %actice %undamentale ale
Dasein-ului) Cnd trateaz+ tema lui Sein zum &ode 2fint+ ntru moarte3, artin
6eide**er spune c+ din momentul n care s-a n+scut, omul este pre*+tit s+
moar+, credint+ %amiliar+ si lui Seneca 2(te duci spre moarte chiar din
momentul n care te-ai n+scut)3. 4 alt+ asem+nare relevant+ este raportul cu
ceilalti. (8ndeosebi ce socotesc eu c+ trebuie s+ eviti mai mult dect orice
altceva# multimea) . 7 cunoscut riscul pe care l presupune la 6eide**er
itsein-ul 2%aptul-de-a-f-laolalt+3, anume acela de a c+dea sub an-selbst
2sinele-impersonal1 impersonalul (se) / echivalent al stultitiei3. Solutia
autenticit+tii nu e, nici la unul nici la cel+lalt, aceea a izol+rii, ci ea presupune
o alt%el de detasare, o desprindere interioar+ de multime pe care am putea-o
numi solitudine, anahorez+0 asa cum 6eide**er scria odat+, poti f sin*ur
chiar n mijlocul unei multimi.
Ceea ce era la Seneca distinctie ntre ntelept si ne*hiob devine la 6eide**er
o di%erent+ ntre e!istent+ autentic+ si e!istent+ inautentic+. 5emarcabil+ la
6eide**er este ntemeierea consolidat+ pe care o d+ unui mod de a f# odat+
cu di%erenta ntre ontolo*ic si ontic, e!istenta autentic+ 2nteleptul lui Seneca,
cel din a%ara pesterii la 'laton3 nu este doar di%erit+ ca %acticitate, ca *ust etic
si ca mod de or*anizare a vietii, ci ea este %undamental (este) / e*o sum n
deplin+tatea cuvntului. 'rin 6eide**er, e amintit stri*+tul lui 6amlet# to be or
not to be. $ceeasi pozitie o aveau 'laton si Seneca, dar 6eide**er i d+ *las si
sustinere in%ailibil+ prin apelul la ceea ce numeste el ontolo*ie. 8nteleptul nu
mai este etic superior, ci ontolo*ic superior# el nu mai este doar cu adev+rat
bun, ci el este cu adev+rat.
$le*oria pesterii si pune amprenta pe viziunea celor doi *nditori. 6erman
6esse ncheie romanul 9upul de step+ cu replica (+ asteapt+ 'ablo =un
pro!enet>. + asteapt+ ozart). Dar ntre* romanul este o transmitere a
%aptului c+ dincolo de aparenta e!lucisv+ a celor dou+ chem+ri contrarii din
noi, a n*erului si a demonului, e!ist+ numeroase *lasuri, nclinatii, su"ete n
noi. 9a %el, psiholo*ia pe care Dostoievs.i o detine si o practic+ pe
personajele sale re"ect+ comple!itatea uman+. 9iteratura, arta n *enere, a
sesizat o diversitate a %enomenului uman, evitnd s+ mpart+ lumea n alb si
ne*ru, cei buni si cei r+i, cei ntelepti si cei ne*hiobi. 6eide**er ar r+spunde
c+, din punct de vedere ontic, omul are infnite posibilit+ti de a f, dar
ontolo*ic el poate f fe autentic, fe inautentic. 8n alt+ ordine de idei,
*nditorul *erman interpreteaz+ dialo*ul 'haidros ca find unul esential
pentru flosofa lui 'laton. De ce? odul n care privirea se poate elibera,
ast%el nct ;deile 2finta pentru 6eide**er3 s+ i fe cunoscute, este prin
%rumosul care survine n fintare, prin chemarea interioar+ a omului spre
:rumosul n sine. 'roblema principal+, n aceast+ interpretare, e alta# cum
anume se poate mentine omul n contact cu finta, n e!istenta autentic+?
'rin .alos0 iar acest %rumos e v+zut, e adus sub raza privirii datorit+ si prin
7ros.
Ceea ce mi se pare esential e aceast+ sinta*m+# (a se mentine n e!istent+
autentic+). :ie c+ privim dual posibilit+tile de a f ale sinelui / poate f ntelept
sau ne*hiob, n pester+ sau eliberat din ea prin flosofe, poate f e!istent+
autentic+ sau e!istent+ inauntentic+ /, fe c+ elimin+m acest jos si sus 2%+r+ a
impune un alt jos si sus dup+ demolare, asa cum nu %ace ,ietzsche3, si
accept+m o diversitate n care putintele-de-a-f au valoare e*al+, r+sare o
aporie pe care o voi e!prima direct prin ntrebarea# (dac+ ieri m+ defneam ca
cineva si prin ceva, iar mine m+ voi defni ca altcineva si prin altceva, cine
mai snt eu?) 5+mne deschis+ si ntreabrea (n ce m+sur+ fecare dispune de
un sine autentic si unul inautentic si prin care m+ defnesc, sau m+ defnesc
prin ambele?) Dac+ tot am pomenit de literatur+, ea nu a sesizat doar
comple!itatea uman+, ci e o alt+ durere a artei pe care nu o problematizeaz+,
ci ncearc+ a o rezolva prin creatie, unde totul devine ordonat si unitar0 ceea
ce a sesizat este %ra*mentarea eului. $ceast+ aporie a str+b+tut ntrea*a
istorie a *ndirii si se impune ca o problem+ %undamental+ n tema sinelui# ea
poate f numit+ (permanenta sinelui), la %el de bine cum poate f numit+
(unitatea sinelui). 'ermanenta sinelui pune o *rav+ si difcil+ ntrebare
flosofei.