Inainte de 89 cinema se pare ca ar fi fost chiar si la noi o indeustrie, se facea f multe filme pe an , 50

astazi, nemaireusindu-se 2-3 pe an.

Inainte de 89, tematica filmelor era alta decat cea de astazi, se abordau subiecte istorice, de
dragoste si filme de dragoste si filme cu o incarcatura si cu o . Ceea ce ce vreau sa spun e ca fiecare film
de dinainte de 89, aveau alta morala, erau filme in care se punea accentual pe eroismul a ceea ce voia s
ainsemne omul din popor sau chiar poporul roman. Ceea ce mi se pare astazi e ca filmele de astazi, in
masura in care s-au facut de realizatori si regizori foarte talentati si dedicati filmului, triaesc din tematica
filmelor este aceea a ceea ce nu se stia sau nu se vedea sau nu se spounea in perioada de de inainte de
89. Daca inainte de 89 se faceau filme cu eroi exemplari. In toate domeniile de activitate chiar si in
filmele istorice, chiar si povesti cu fundament istoric, filmele de aventuri, celebrul serial Mageletul, avea
subtantsa istorica, spuneau ceva despre un mom din istoria poporului roman, Astazi nu se fac astfel de
filme pemntru ca nu sunt bani si regizotrii nu mai sunt interesati de acest subiect care are si a avut
publicul lor si rulau in cinema cu casa inchisa.

Asta mi se pare o diferenta, nu modalitatea de lucru a filmului, chiar daca aparatura e mai noua
cu aparate fiabile si usoara de operat sit e ajuta mult mai mult in tot felul de efecte filmice, modalitatea
de lucru nu mi se pare ca s-ar fi schimbat. Sigur, probabil ca astazi se lucreaza cu echipe mai restranse,
mai mici, inainte de 89, un film se facea cu o echipa foarte mare, echipa unui film mediu, istoric ca
perioada de productie, filmare si finalizare de film, necesita in jur de 60 de oameni. Astazi cand tot
sincronul se face din prize directa, desigur ca si durata realizarii unui film, este mai mica. Inainte de 89
trebuia sa termini filmul din momentul in care intra in productie un film, cam intr-un an de zile, trebuia
terminat.
Apartura ce o aveam erau de ultima clasa, si oamneii profesionisti, desigur si astazi sunt, modul
de a face un film s-a schimbat datorita tehnicii.
Inainte de 89 erau 2 echipe, de interioare si de exterioare, se lucre in parallel la un film, foarte
multi oamnei profesionisti din toate domeniiile, sigur si astazi se lucreaza un film cu mai multe aparate
de filmat, gen televiziune. Acelasi cadru care se trage simultan din mai multe unghiuri iar montajul se
face altfel, chiar si racordurile. Racordurile sunt mult mai usor de tinut, nu mai presupun un
impediement sau un motiv de anu se imbina foarte bine cadrele intre ele. Poate sunt mai nostalgica
dupa filmul facute de dinainte de 89 desi se facea mai greu, multe zile de filmare, multe deplasari, ca
mod de realizare, cerintele filmului de astazi, sigur nu mi se par schimbate. Difera, si asta probabil,
totusi, tot din motive financiare, tematica aleasa de noii creatori de film, tematica in care sunt implicate
mult mai putine personaje, desi substanta e densa si cred eu ca si mult mai accesibil de realizat.
DIferenta intre unele dintre filmele din 89 in care aveai soldati, cai, animale, foarte multi actori, costume
de epoca, locuri de filmare istorice, sau chiar tr4ebuia sa construiesti un spatiu isotirc in care sa incadrezi
acea perioada istorica, de exemplu cum s-a construit in Buftea un castel special pentru filmele istorice.
Astazi nu mai sunt nici bani, mai mult ca sigur si nici nu cred ca mai intereseaza acea perioada plina de
poveste, eroism si inedit. SIgur sunt alte generatii, filmul merge inainte, si cei care realizau filme inainte
de 89 se detasau oarecum de parintii lor de cei care au inceput sa faca film la noi in tara Victor Iliu, Jean
Negulescu pe urma Lucian Bratu, Iulian Mihu, savelstiopu, urmand cealalta generatie de aur, Dan Pita,
Mircea Daleriuc si multi altii. SI filmul a mers inainte, asa se va intampla si astazi, ramanem cu nostalgia
filmului de atunci si vom privy cu drag filmele realizate astazi. Toate filmele care au fost proiectate in
perioada caderii comuniscmului cand au fost mari miscari in cinema, chiar si Buftea, au fost incet incet
preluate in privat pentru ca se presupunea ca filmului Romanesc . Astazi nu stiu daca mai exista un
spatiu national al filmului Romanesc. A ramas din fostele studiouri Buftea, cinematografia nationala
dupa 1990 si-a mutat sediul intr-o cladire foarte frumoasa, denumita Ro Film, iar dupa aceasta perioada,
Romania Film-ul, adica centrul national al cinematografiei. Loc in care, tinerii regizori incearca sa
realizeze sis a rpoduca cu mare greutate, filmul. In tot cazul, am avut o cinematografie in anii
comunismului in care se realizatu cel putin 50 de filme pe an iar astazi cu foarte mare greutate, daca se
realizeaza 2 filme pe an. Tot ceea ce se inampla astazi este din fapte reale, subiecte extrase din perioada
comunista sau din realitatea contemporana.
Cand am ajuns la Agigea, nu exista protectia muncii, am filmat cu apa pana la brau o noapte
intreagam in final ni s-a spus ca scapa cine poate. Veneau excavatoarele si sapau si i-a luat unui muncitor
capul, in fiecare zi murea cate un om. Am plecat la 3 dimineata sa prindem un rasarit de soare, am
coborat serpentine sic and stateam pe marginea , am asteptat sa rasara soarele, venise sa ia pamant,
abia ne-am retras sa nu cadem in gaura.