!"#$% '()*+,-.

/*%01-2 3%2%4
5$2$,% 6"$,-7'#*8. 92*:%0)#- '-+-$",*%0-
;$ <2 =#*," >0 ?@%0$% ABBC
9,%)D E(F3%0 G4*")"#*+,-. B)*01$1%1*
0%H$"0%2( ;$ $01*#*+ 0%H$"0%2
9,%)D I%0 '*#$0)*$. =J0)-#$ )*+@#*
'#J0,"3*%0- ;$ )*+1$0-2 0*%K-2-$ +(-
9,%)D L$4%$ M$K@"$. <K$0*+,-N >01#* ,-K@(0(
;$ *,4$2$O#-
M#$+1$%0 '()$2$H(. B"%0 M%+$%0D
G*K* )$0 M"03"#O$#$ )-4"30$,*;1$
LD/D E-+-. P#K-F 3*#+-+
ID I*K*1#*+,-7'-F(-
E%$% E"Q%,. I* 3"#O(
,- %,%)D R*1#- ?"21%0
M#$+1$%0 M",*%. M%2*% )* L$S2",
B"0 R(1#%;,-. R"@%+ >0 M4$0%D
T@*#% 1#%)$H$"0%2(
L$#,*% T@#$H(. I* K$#%#*
A
devenit o obisnuint lamentarea
c ,tineretul nu mai citeste crti,
n general, c mai mult se
scrie dect se citeste. ,Jumtate dintre
oameni scriu, cealalt jumtate nu
citesc, spune o vorb de duh, care
pretinde a fi luat n serios n mod egal
pe cele dou propozitii. Se scrie si, mai
ales, se public din rsputeri, parc
pentru a-l ilustra pe Caragiale cu a
lui butad ,Este greu pentru un romn
care stie a ceti s nu se apuce s scrie,
cu adugirea c acum este usor si de
publicat. Sloganul, exagernd, desigur,
este ,stickul (cu textul crtii) si plicul
(cu pretul tipririi). Tiraje de obicei
confidentiale, cu ,distributie limitat
la amici sau irosit pe adresele unor
reviste care au teancuri de crti pe lng
pereti, dar motiv de a numra ,volumele
de poezie - sau, parc mai rar, de proz
- pentru CV-uri ocazionale. (n fond,
nimic ru, am mai spus-o: ce lume
frumoas - usor a la Jonathan Swift,
admit - ar fi aceea n care toti oamenii
ar scrie poezii!...)
Nu cred c e ceva nou, orict
ne place s credem c trim vremuri
exceptionale. S-a scris mult dintotdeauna
si tot dintotdeauna numai o parte din
populatie citeste crti. Cine idealizeaz
,vremurile dinainte, oricare ar fi acelea,
cade ntr-o capcan psihologic. Sigur,
acum vreo patruzeci de ani, tirajele erau
altele, dar si numrul de titluri era altul,
nici edituri nu erau pe toate drumurile,
presiunea media nu exista, cartea era
la pret. Dar totdeauna s-a cumprat mai
mult dect s-a citit, cititul a fost ,de folos
zbav pentru o minoritate, cu perioade
mai intens sau mai putin intens dedicate
ei, n functie de multe date personale.
Cititorul revistei nu este exemplul potrivit,
tocmai pentru c ,zboveste asupra
unei reviste de cultur, dar sunt sigur
c, dac priveste n jur sau caut
n memorie, mi d dreptate.
S
i acum cartea este la pret,
depun mrturie din cele vzute
direct. n cutare de poeme
pentru rubrica ,Lacrima Anei, petrec
periodic ore bune n sala cu ,Literatur
romn a Bibliotecii
Judetene ,Dinicu
Golescu din Pitesti.
Am vzut ce si cum,
le-am ntrebat si
pe vestalele crtii -
le-am numit pe
bibliotecare (si pentru
a le multumi pentru
ajutor): zilnic viziteaz
sala respectiv peste
o sut de persoane.
De toate vrstele, dar
mai mult de jumtate
tineri. Nu numai
la vremea scolii,
ca s dm vina
pe program, ci si n vacant. Vin uneori
n grupuri mici si-si recomand crti unul
altuia. Mai degrab proz, din cte mi
dau seama. Dar: eu rsfoiesc sistematic
crtile de poezie, vechi sau noi, fr
deosebire. S-au scris si publicat
o multime. Titluri de care am auzit,
dar si mai multe complet necunoscute
mie, autori de care am auzit, dar si
nume care nu-mi spun nimic. Multe crti
vorbesc despre lctusii si tractoristele
socialismului, despre partid si
conductorii lui, dar destule contin
si poezie veritabil. nteresant si
semnificativ este c, pe lng multele
plachete pline de praf, ntlnesc destule
si cu titluri subliniate la cuprins sau
cu pagini ndoite ca semn de carte.
Crti citite, deci.
Nu stiu dac o sut de cititori pe
zi este mult sau putin, zic doar c este
mbucurtor. ar biblioteca are si alte sli
- presupun c la ,Literatur universal
statistica este si mai ncurajatoare.
mi amintesc c acum ctiva ani,
pe cnd mergeam mai des cu metroul
bucurestean, am fcut aceeasi
constatare: tinerii citesc! Pe atunci,
preponderent crti pe hrtie, bnuiesc
c acum s-au nmultit crtile electronice
(nu spun direct e-book-urile, pn nu
vd neologismul n DEX), dar tot crti
sunt si acestea. (O dezbatere despre
care tot auzim, dar pe care o amn:
va supravietui cartea traditional?
e de bine sau de ru c/dac ea
va fi nlocuit cu cartea digital?)

n schimb, tot acum un numr

de ani, am fost uimit s constat
c n Japonia, n metrou, oamenii,
mai ales adulti de vrst medie, ,citesc
benzi desenate. Se pare c obiceiul se
extinde si abia aici vd un pericol (fr
a ignora/minimaliza dimensiunea grafic,
artistic, a lucrrilor de acest gen),
al cedrii n fata efortului (n-am spus
lenea de a citi), al abandonului n mrejele
imaginii, boal general a vremurilor
noastre, dominate de televiziune,
reclame, culori, ecrane.
Noroc c tinerii citesc. Crti. Nu am
cum s aflu dac citesc si Curtea de la
Arges, contorul de accesri ale paginii
este destul de consistent ca valoare
lunar, dar nu-mi spune si vrsta celor
care merg la www.curteadelaarges.ro.
Sunt, totusi, ncreztor...

Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
c
y
m
k
Revist de cultur
!"# %&'()*
www.curteadelaarges.ro
Biserica Mnstirii Nmiesti
Revista apare cu sprijinul
Primriei Municipiului Curtea de Arges
si al Asociatiei Culturale ,Curtea de Arges
Se scrie, se si citeste...
Gheorghe PUN
Curtea de la Arge
Redact or-sef : Gheorghe Pun
Redact i e: Daniel Gligore, Maria
Mona Vl ceanu, Const ant i n
Voi cul escu
Col egi u redact i onal : Svet l ana
Coj ocaru - di rect or al nst i t ut ul ui
de Mat emat i c si nf ormat i c al
Academi ei de St i i nt e a Mol dovei , Chi si nu, Fl ori an Copcea
- scri i t or, membru al USR si USM, Drobet a-Turnu Severi n, oan
Crci un - di rect or al Edi t uri i Ars Docendi , Bucurest i , Spi ri don
Cri st ocea - di rect or al Muzeul ui Judet ean Arges, Pi t est i , Dumi t ru
August i n Doman - scri i t or, Curt ea de Arges, Sori n Mazi l escu -
di rect or al Cent rul ui Judet ean Arges pent ru Promovarea Cul t uri i ,
Pi t est i , Mari an Nencescu - cercet t or asoci at l a nst i t ut ul de
Fi l osof i e al Academi ei Romne, Fi l of t ei a Pal l y - di rect or al
Muzeul ui Vi t i cul t uri i si Pomi cul t uri i di n Romni a, Gol est i , Arges,
Oct avi an Sachel ari e - di rect or al Bi bl i ot eci i Judet ene ,Di ni cu
Gol escu, Pi t est i , Adri an Smrescu - di rect or edi t ori al al Edi t uri i
Ti parg, Pi t est i , on C. St ef an - profesor, membru al USR, Bucuresti.
Corect ur: Radu G rj oab
Tehnoredact are: El ena Bai cu
SSN: 2068-9489
ntreaga rspundere stiintific,
juridic si moral pentru continutul
articolelor revine autorilor.
Reproducerea oricrui articol
se face numai cu acordul autorului
si precizarea sursei.
CURTEA DE LA ARGE
Revist lunar de cultur
!"#$%& (#)$*+,% +,-)+./
Apare sub egida Trustului de Pres ,Arges Expres (B-dul Basarabilor 35A,
tel./fax: 0248-722368) si a Centrului de Cultur si Arte ,George Toprceanu
(B-dul Basarabilor 59, tel./fax: 0248-728342) din Curtea de Arges
E-mail: curteadelaarges@gmail.com
Website: www.curteadelaarges.ro
Abonamente se pot face la sediul
redactiei - Trustul de Pres ,Arges
Expres (25 lei/6 luni si 50 lei/12 luni);
banii trebuie trimisi n contul
SC Arges Expres Press S.R.L.,
deschis la Raiffeisen Bank Curtea
de Arges, BAN: RO83 RZBR 0000
0600 0373 5533, sau n contul
deschis la Trezoreria Curtea
de Arges, BAN: RO46 TREZ 0485
169X XX00 0379.
Tiparul: SC TPARG SA, Pitesti.
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!
Revista poate fi sponsorizat prin intermediul Asociatiei Culturale Curtea de Arges, CF 29520540, cont Volksbank, BAN RO82 VBBU 2587 AG15 1679 2701.
M
ai zilele trecute s-a serbat la Paris
jubileul de cincizeci de ani al Asociatiunii
Politehnice. Cu aceast ocaziune
Gambetta a tinut un discurs din care credem c este
bine s reproducem pasajele mai remarcabile. Sala
Sorbonei a fost plin de lume; erau fat foarte multe
dame. Oratorul a fost primit cu aplauze frenetice.
Lund cuvntul, Gambetta a zis c viitorul Frantei
depinde de la stiint. nstitutul Politehnic este una din
creatiunile cele mai bune ale celor din urm cincizeci
de ani. Din istoria acestei institutiuni se vede c
oamenii, n afar de orice ambitii, de orice pasiuni,
urmresc cu energie o tint fix - de-a lumina pe
toat lumea. n fata clarittii si-a majorittii stiintei
dispare tot ce este superstitie, fantom sau negur,
si n stiint nu e alt crim dect a imprima creierilor
ce nu este exact. n fata stiintei exacte dispare orice
metafizic, cci stiinta este adevrat si pozitiv.
Fiindc politica se amestec pretutindeni,
Gambetta a trebuit s vorbeasc si de dnsa.
nstitutul a fcut cea mai bun politic evitnd
orice polemic si [opunndu-se] tuturor rivalittilor
personale. Societatea doct, rezmndu-se pe
demonstratia stiintific si pe armele pozitivismului,
a dat lucrtorului un exemplu bun. Aceasta este
adevrata comuniune democratic, cci lucrtorii
vor ca, n fata demonstratiunii adevrului, s piar
fantoma si declamatiunea; ei vor s vad cine are
dreptate, cci numai cine are dreptate poate conta
pe sprijinul poporului. De aci nainte o nou dialectic
va permite Frantei s pseasc nainte spre un viitor
frumos si pacinic: Orice ar face agitatorii, fiti siguri
c tara a rmas linistit si rmne absolut linistit.
Aceia care cred c umanitatea este un obiect al
experimentelor acelora stiinta le spune c sunt sofisti
si profeti falsi. Si, cnd vd cum acesti grmditori
de nori se silesc a-si mntine sofistica, atunci
le zic cu poetul florentin: ,Vd si trec!
n fine, Gambetta se adreseaz cu un apel
ctre dame, ca s vie n ajutorul republicanilor spre
a combate pe inimicul comun. Acum Asociatiunea
poate a-si lua de diviz strigtul: ,Tot pentru patrie,
pentru stiint si glorie! Acest discurs a fost adeseori
ntrerupt de frenetice salve de aplauze.
(Timpul, 10 decembrie 1880)
D
omnul a vzut attea n tara aceasta.
El a vzut cum din toti aceia care sunt
certati cu cerul si cu ei nsisi, din toti aceia
pe care constiinta propriei lor nimicnicii i fierbe
si-i mustr, s-a format un numeros partid, care, sub
pretextul luptei pentru liberttile publice, vneaz
functiile publice. Lipsiti de religie si de iubire de
patrie, fr instinct pentru adevr, fr stiint si
fr spirit de munc, unii din ei au fost fructul unor
scoli nfiintate n prip, pentru dirigerea crora
nu se ceruse nici cunostinte, nici moralitate, altii
numraser pietrele de pe bulevardele Apusului,
ntorcndu-se ndrt cu trebuinte mari, cu totul
n disproportie cu pretinsa lor stiint, cu pretinsele
lor merite si cu mijloacele unei tri srace.
Domnul a putut constata si mai mult: c spiritul
public nsusi pierduse capacitatea de-a distinge
binele de ru. Bun si patriotic se numea adesea
un act de rebeliune; trdare se numea o fapt
patriotic. Cine cu sngernd durere de inim
ar fi-ncercat a pune stavil acestei sistematice
corumperi a singurului organ prin care omul se
distinge de animal, a spiritului, era tratat ca trdtor
al liberttilor publice, ca reactionar, ca ciocoi,
ca vndut strinilor chiar.
Fat c-o asemenea priveliste, n care virtutea se
consider de unii ca o nerozie, se taxeaz de altii ca
o crim, n care inteligenta si stiinta, privite ca lucruri
de prisos, sunt expuse invidiei nulittilor si batjocurii
caracterelor usoare, n care cumintie se numeste
arta de-a parveni sau de-a tri fr compensatie
din munca altora, spiritul cel mai onest ajunge la
momentul fatal de cumpn n care nclin a crede
c n asemenea vreme si-n asa generatie nsusirile
rele ale oamenilor sunt titluri de recomandatie.
E
o atmosfer febril n tar, n care pn si
spiritele cele mai linistite se simt gonite pare
c din urm de un demon nevzut, demonul
cstigului fr munc, demonul american al prdrii
neomenoase, ncepnd cu istovirea pmntului
si strpirea secularilor nostri codri si sfrsind cu
tratamentul barbar si fr crutare al populatiilor.
Legturile aproape printesti care existau nainte
ntre clase, iubirea aproape filial pe care
populatiunile o aveau pentru capii lor naturali,
autoritatea religiei, autoritatea tronului, sfintenia si
buna-credint n daraveri au ncetat toate la suflarea
veninoas venit din tavernele Apusului, n care
se consum vietile nruttite de amrciune ale
dezmostenitilor de pe acest pmnt. nainte, nu
mai departe dect acum douzeci de ani, notiunea
si vorba ,proletar" era strin acestei tri; astzi,
de vom enumera sute de nume cunoscute, vom
vedea c avem cel mai nefericit, mai turbulent,
mai periculos proletariat, acel intelectual.
Dar aceast stare de lucruri e n curnd prefcut
n sistem, sistem de organizatie, de guvernmnt.
Pe de o parte libertate, mare libertate pentru ca
cei nemultumiti s poat rsturna cu usurint orice
guvern, pe de alta centralizare, extrem centralizare,
care s fac a atrna miile si iarsi miile de izvorase
ale bugetelor si ale averii publice de victoria, pretins
politic, din centru.
Fat dar cu aceast lume n care coruptia,
ignoranta,
viclesugul sunt
aproape conditii
de existent,
fat c-o lume n
care ministrii nu
au sfiala de-a
cruta pe Domn
de decrete de
numire n care
figurau oameni
vinovati de
nalt trdare
si pasquilanti
de cea mai
rea specie, ce-i rmnea Domnitorului de fcut
dect... s iscleasc? Noi credem c, orict iubire
ar avea pentru patria sa adoptiv, o nuant de ironie
si de despret al oamenilor a trebuit s rsar n
privirea nobilului si cavalerescului suveran de cte
ori isclea asemenea decrete, fiecare din ele o
frunz vested de toamn, o iluzie pierdut, o
existent moral nimicit c-o trstur de condei.
Carol ngduitorul e departe de-a fi att de putin
fin precum le place unora a crede. El posed acea
mare memorie de figuri si nume care se gseste
ca o trstur caracteristic si mostenit la membrii
familiilor suverane, si memoria aceasta e unit
aproape totdauna cu o repede ptrundere
a caracterelor omenesti.

n fata unei tri srace, plin de un proletariat

nestios care si-a creat o organizatie numai
bun pentru a urca repede si fr control
treptele sociale, n fata plebei permanente, de la care
nu se cere nici stiint, nici merit, n fata acestui abis,
c-un cuvnt, Carol ngduitorul are satisfacerea de-a
vedea rupndu-se unul cte unul toti ghimpii ce erau
ndreptati odinioar n contra tronului, are satisfactia
de-a duce c-o trstur de condei ad absurdum
abisul-Cmpineanu, literatura Orsanului, istoriografia
baronului de Hahn, brosurele lui ordache Vulpescu;
toate, toate se frng prin decrete de punere n slujb.
Dar un lucru nu trebuie uitat: exemplul ce se d
tinerei generatii si pretul pe care tara-l plteste. Toate
aceste victorii ale ironiei se fac din mijloacele trii.
Tara e ru administrat n toate ramurile, pentru c
trebuiesc hrnite nulittile rebele, abstractie fcnd
de celelalte resurse nelegiuite pe care stiu a si
le crea acei oameni a cror impunitate e asigurat
prin politica de partid.
at la ce trebuie s cugete d. Brtianu.
Domnitorul are marea justificare c natiunea
romneasc nu se-ncheie cu generatia actual.
Lui Carol nu va mai ndrzni nimeni s-i prezinte
decretele pe care le subseamn Carol . Dar
d. Brtianu nu are aceast justificare; ratiunea sa
de-a fi, patria sa e numai prezentul, pe cnd patria
dinastiei e ntreg viitorul Trii romnesti. n acest
prezent numai o politic n adevr de stat, bun
pentru toti, nu numai pentru partizanii si, si
deasupra urelor elementelor meschine ce-l
nconjur e limanul de scpare al tuturor.
(Timpul, 21 decembrie 1880)
Toate-s vechi si nou toate...
A
sa cum am promis n numrul trecut al
revistei, vom vedea n continuare n ce
msur a supravietuit extraordinara pasiune
a lui Busuioceanu pentru El Greco dup 1942, data
stabilirii lui n Spania [1]. Pentru aceasta, voi merge
pe firul mrturiilor pstrate n arhiva lui personal.
Aceasta a ajuns n tar la vreo zece ani dup
disparitia lui, la nceputul anilor '70. Primit de
autoritti cu rezervele si suspiciunile caracteristice
timpurilor, ea a fost nmnat ntr-un trziu familiei.
Documentele care o alctuiesc au fost inventariate
si puse la dispozitia cercettorilor la Arhivele Centrale
n anii '90 [2].
Ca diplomat (1942-1945), profesor (1942-1961) si
director al nstitutului Romn de Cultur (1943-1945),
Busuioceanu si fcuse la Madrid o sumedenie de
prieteni. Foarte prins n tumultul multiplelor sale
activitti, el gsea timp pentru a frecventa institutiile
culturale din capitala Spaniei, unde, asa cum reiese
din arhiv, era n mod constant invitat: nstitutul
Francez, nstitutul Britanic, Casa Velzquez, Casa
American, nstitutul talian, nstitutul German,
Academia Breve de Crtica de Arte, fondat de
Eugenio d'Ors n 1941, n care Busuioceanu a avut
un loc de onoare ncepnd cu 1950 [3]. Acestor
cercuri de prieteni noi, multi dintre ei pictori sau
specialisti n art care i cunosteau autoritatea
n acest domeniu [4], li se adaug prieteni vechi cu
care pstra legturi epistolare. Mrturiile lor ofer
posibilitatea unei evaluri a intensittii pasiunii
lui pentru El Greco, n Spania.
La putin vreme de la sosirea la Madrid,
Busuioceanu asist la o conferint a profesorului
Heinermann, presedintele nstitutului German de
Cultur, asa cum aflm din scrisoarea acestuia
din 9 decembrie 1942: ,Dup conferinta mea despre
Wilhelm von Humboldt din 3 decembrie, m-ati
ntrebat dac Humboldt si-a exprimat vreo prere
n legtur cu El Greco. V-am rspuns atunci c,
dac mi-aminteam bine, si-a exprimat o prere
foarte elogioas despre el si picturile lui. Am recitit
cu atentie partea din jurnalul lui referitoare la El
Greco si am observat c vorbeste despre un tablou,
El Juicio Final (Judecata de apoi), care sau s-a
pierdut sau fusese gresit atribuit lui El Greco.
Momentan, ncerc s verific tot ce pot n legtur
cu acest tablou. V salut cu cea mai mare
consideratie (sp., d. 72, f. 40). O nou scrisoare,
la numai trei zile. Se pare c se ntlniser la
nstitutul talian si reluaser discutia despre Humboldt
si El Greco. i scrie deci, la 12 decembrie, ca s-i
anunte o veste primit din Barcelona, care confirm
c a existat ntr-adevr un tablou El Juicio Final,
probabil al lui El Greco, la Mnstirea Montserrat,
dar care ,a fost ars n 1812 de francezi. Din pcate,
deci, nu putem vorbi despre descoperirea unui
nou El Greco. Cu salutri cordiale (sp., d. 72, f. 39).
B
usuioceanu l
cunoscuse la
nstitutul Britanic
pe Carlos M. Alvarez-Pena,
reprezentant la Madrid al
Editurii Juventud, cu sediul central n Barcelona.
La 9 ianuarie 1945, acesta l felicit cu ocazia Anului
Nou si i anunt o vizit pentru ,a mai sta de vorb,
cci conversatia lui constituie ,cultivare si delectare.
Pn atunci, i trimite cele patru volume publicate
de editura lui n Colectia Obras Maestras del Arte
Espanol (Capodopere ale Artei Spaniole) (sp., d. 76,
f. 7). Pe 30 iunie 1945 [5], Alvarez-Pena i adreseaz
o nou scrisoare, scuzndu-se c nu i-a multumit
nc pentru crtile trimise de Busuioceanu, care
,i-au procurat momente de adevrat delectare,
n afar de Ethos [6], pe care nu a putut-o descifra.
Are si o veste proast n legtur cu ,studiul extrem
de interesant despre El Greco en la Coleccin Real
de Rumana, care i-a fost returnat de la Barcelona,
din motive de suspendare a Colectiei Obras Maestras
del Arte Espanol, care s-a dovedit a nu fi comercial
n afara unui ,public restrns de initiati: ,M vd deci
obligat s v restitui magnifica D-voastr oper cu
mare prere de ru, ca prieten si ca pasionat de
pictur, pentru aceast hotrre a editurii ntemeiat
pe considerente strict financiare n fata crora
m aflu neputincios (sp., d. 76, f. 41).
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !
!"#" %&'()*%
Alexandru Busuioceanu
si El Greco n Spania ()
Lilica VOCU-BREY
S
unt om de munte,
adic cineva pentru
care infinitul are o
proiectie vertical, iar neantul
se nchipuie dincolo de ultima
zariste a uraniscului. Sunt prin
nastere un rural a crui legtur
cu transcendenta vizeaz
genetica spiritului. Sunt, pe cale de consecint,
sensibil la modul n care este nteleas, tlmcit
si rstlmcit (adic tlmcit n exces pn la
rsuceala deformrii si defimrii) lumea pe care
modernitatea se trudeste cu entuziasm s-o trimit
n subteranele istoriei. Fiindc la coada ei s-au
asezat de mult altii.
Lumea rural e arhaic si arhetipal, identitar
si conservatoare. Cu alte cuvinte, legat de durat,
de Timp si nu de timpuri si, prin urmare, suspect
si periculoas. Lumea rural e de conivent mai
degrab cu Parmenide dect cu Heraclit sau, ca s-o
spunem pe-a dreapt, parmenidean n existent
si heraclitean n cugetare. Rurarul are certitudini
n viat, ,imuabilitti existentiale si ndoieli reflexive,
o relativitate n spirit care-l nscrie ntr-o familiaritate
,cosanguinar cu transcendenta, fcndu-l prtas
si parte unui cosmos mntuit de umanitate. Ceea
ce genereaz, la un prim nivel de realitate, pcate
impardonabile chiar si pentru cei ce consun cu
ntreaga lor fiint la ceea ce un ntelept prieten
francez disprut de curnd, Jean Bis, poet si filosof,
numea, fr niciun fel de complexe, romnitatea.
Sunt deci si romn, adic apartin unei europenitti
ru perceput si nteleas de ctre unii, ru definit
ori, si mai ru, neasumat de ctre multi.
Vorbim uneori despre spatiul acesta ca despre
o rscruce ori, poate mai degrab, un nod al liniilor
de fort ale istoriei euro-asiatice si despre natura
sintetic a spiritului care-l locuieste, dar putini sunt
cei care s asume fr complexe aceast fascinant
realitate. Aceast mostenire fabuloas care ne
aseaz barbian ,la mijloc de ru si bun, rul si
bunul fiind mereu intersanjabile nu doar ca perceptie,
ci si ca orizont geografic, dar, mai ales, ca plod
si rod al nuntilor necesare acestei asezri.
Acelea care, scria Jean Bis, au nscut ,la acest
popor arta cu care a stiut s pstreze, integrndu-le,
miturile pgne, proclamnd n acelasi timp credinta
lui Abraham. Spre deosebire de Occident, exceptnd
aici poate doar crestinismul celtic, ortodoxia
romneasc, cu constructiile ei de lemn pline
de cldur si minunatele ei picturi murale, n care
transcendentul este asa de omenesc, fr a pierde
ns nimic din dimensiunea lui divin, a stiut s
boteze arhaicul; vechile mituri sunt aici tot attea
bunevestiri. Este ceea ce a nteles o Simone
Weil n ale sale intuitii precrestine sau un Philip
Sherrard. Crestinismul
cosmic despre care Eliade
a vorbit n colosala sa oper,
relatiile dintre rugciunea
inimii si japa-yoga, studiate
de printele Andr Scrima,
sunt dou ilustrri a ceea ce
vreau s spun. Romnitatea
vede n sacru valoarea
suprem n care notiunile de
universalitate, de intuitie, de
perceptie sunt inseparabile
nu att din punct de vedere
intelectual, ct intuitiv.
Mostenirea cea mai veche a
umanittii europene subzist
nc la acest popor n pofida
tuturor obstacolelor: n orice
romn doarme un
Zalmoxis.
N
atura coparticipativ
a ortodoxiei
romnesti, din care
decurge o familiaritate organic a vietuirii n orizontul
transcendentei, poate crea impresia unei naturi
tranzactionale, cnd, n fapt, nu este dect vietuire n
orizontul crestinismului originar, al Dumnezeului-om
cobort printre oameni, prtas la victorioasa umilint
a celui czut, Dumnezeul-om prin care Logosul se
rosteste pre limba oamenilor, n plasticitatea pildei
si nu n fastuosul conceptual al dogmei. S-a spus
c romnul si refuz sau c i este refuzat fiorul
mistic. Poate c asa este sau poate c e doar
un alt fel de trire a sacrului. Fiindc, n fond,
mysterium tremendum si mysterium mirum
vorbesc despre acelasi lucru, dar altfel.
Omul romnesc se simte contemporan cu zilele
facerii, cu Geneza si, ca atare, parte a cosmosului,
ca vietuitor ntru transcendent al lumii instalate,
din care Dumnezeu nu s-a retras niciodat. Pentru
el nu doar transcendenta, ci si umanitatea este
imanent cosmicittii, asa cum cosmicul este
imanent umanittii.
Ce sofianic viziune, ce mysterium mirum n
acea irepetabil alctuire poetic n care spirite
nalte s-au grbit s afle originea rului fundamental
care ne macin, pasivitatea funciar, resemnarea
pguboas, neantul valah despre care vitupera
Cioran si nu numai el. Ce eroare teribil! Ce lectur
grbit a unei creatii de unic frumusete! Ce refuz
de a aseza esafodajul interpretrii pe realitatea
irefutabil a conditionalului care structureaz ntreaga
constructie a baladei si mitului! Cci
nu de pasivitate e vorba aici - acel
,de-o fi s mor apartine posibilului,
nu certitudinii crimei si n-are nimic
de-a face cu renuntarea, cu non-
actiunea, ci cu modul de exemplar
umanitate cu care ar trebui
ntmpinat clipa cea mare ,ce ni s-a
dat spre ntelegerea misterului lumii.

n exemplara sa lucrare A doua

schimbare la fat, analiz
inconturnabil a istoriei noastre
moderne, Theodor Codreanu citeste
Miorita din perspectiva jertfei
asumate cristic, pe fondul ritualurilor
dacice, n linia acelui botez al
arhaicului despre care vorbea Bis.
nterpretarea ni se pare seductoare
si posibil, doar c, pe de o parte,
ea eludeaz aceeasi clar situare
n modalitatea verbal, iar, pe de alt
parte, esenta mitului nu st n motivatia tramei epice
(fie ea si de natur religioas), ea nssi ipotetic-
fantomatic, ci n grandioasa si att de particulara
si specific romneasca viziune interpretativ a acelui
suprem moment al adevrului care e moartea.
Mioritismul nu este expresia pasivittii existentiale
funciare tradus n neantul siturii istorice, ci a
fiintrii n orizontul cosmicului umanizat si deopotriv
al omenescului transfigurat transcendental.
ar dac neantul valah incumb subtextual
primatul reflexivittii n fata actiunii, a asumrii n
fata lamentrii, a cufundrii n fiint pentru a ntelege
existenta, ce rodnic se arat, Doamne, acesta!
Neantul valah
Horia BDESCU
!"#" %&'()*%
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!
B
usuioceanu se arta deci interesat s
publice n Spania cercetrile sale despre El
Greco. O scurt not manuscris din arhiva
lui (d. 3, f. 83), reconfirm aceast intentie, anuntnd
c filele urmtoare sunt ,ncercri de a publica un
volum cu Pictura spaniol n colectia Romniei la
nstitutul Diego Velzquez. Gsim mai nti o
scrisoare de la Jos Camn Aznar (1898-1979) [7],
din 20 aprilie 1946: ,Dragul meu prieten. Cu cea mai
mare emotie am primit ofranda superbului Dumitale
volum despre Galeria de Picturi a Regelui Romniei.
Este o publicatie care onoreaz tara care o editeaz
si care confirm nc o dat finele calitti critice si
temeinica Dumitale eruditie. Am vorbit cu marchizul
de Lozoya [8] despre editarea prin Consiliul de
Cercetri, la nstitutul Velzquez, a crtii despre
operele spaniole din Romnia. n principiu i-a prut
bine si l-am gsit ntr-o foarte bun dispozitie. Cred
c trebuie s pregtesti Dumneata n cel mai scurt
timp un plan al crtii si s i-l prezinti cu ncrederea c
propunerea Dumitale va fi bine primit. Stii c, n ce
m priveste, sunt dispus s te ajut cu tot ce-mi va sta
n putint. Cu cea mai mare afectiune, te salut bunul
Dumitale prieten (sp., d. 3, f. 89).
Din 27 septembrie 1946 avem
scrisoarea marchizului de Lozoya,
Director General de Arte Frumoase
(1939-1951), care: ,Salut pe Don
Alejandro Busuioceanu, Profesor la
Facultatea de Filosofie si Litere de la
Universitatea din Madrid, si i altur
scrisoarea si Salutrile lui Don Blas
Taracena, Secretar al nstitutului Diego
Velzquez, n care v transmite
rugmintea s binevoiti a trece pe la
nstitut din motivele acolo artate. Profit
de aceast ocazie pentru a v oferi
mrturia consideratiei mele cele mai
alese (sp., d. 3, f. 85). S-a pstrat n
arhiv si scrisoarea, din 22 septembrie
1946, semnat de Blas Taracena Aguirre.
Primise de la Busuioceanu detalii n
legtur cu cartea despre pictura spaniol
si, la rndul lui, le trimisese marchizului,
,avnd n vedere posibilitatea ca originalul crtii
despre pictura spaniol din Colectiile Regale ale
Romniei, publicat la Bruxelles, al crui sumar
altur si care ne este oferit spre publicare de ctre
Dl. Busuioceanu, consider de cuviint ca acesta
s treac pe la nstitut pentru a discuta asupra
dimensiunilor operei cu scopul de a propune
publicarea ei si solicita devizul pentru anul viitor
(sp., d. 3, f. 86).
A
rhiva ne ngduie s cunoastem informatia
trimis de Busuioceanu la nstitutul
Velzquez: dou documente dactilografiate,
din 27 iunie 1946 (sp., d. 3, ff. 87-88), cu o
prezentare a crtii, pe care o voi reproduce n
continuare, nsotit de o list a artistilor si pnzelor
care constituie obiectul studiului, din care putem
deduce c este vorba despre o propunere de
publicare chiar a volumului disprut sub bombe.
Proiectul se refer la studiul celor 29 de tablouri
de scoli spaniole din Colectia Regal. Ca o noutate,
Busuioceanu adaug un inedit celor nou tablouri ale
lui El Greco. S fi avut oare la ndemn manuscrisul
volumului disprut sau si propusese s o ia de la
capt? mi permit s atrag atentia c Busuioceanu
tocmai mplinise, la 10 iunie, frumoasa vrst
de cincizeci de ani.
,Picturi spaniole n Colectiile Regale ale Romniei.
Sub acest titlu propun publicarea unui volum despre
tablourile cele mai importante existente n Colectia
Coroanei si n proprietatea particular a familiei
regale romnesti. Cartea s-ar extinde asupra
unui ansamblu de 30 de opere si ar fi ilustrat cu
aproximativ 45 de planse (reproduceri de tablouri
ntregi si detalii), pentru care dispun de materialul
fotografic necesar. Majoritatea picturilor la care m
refer sunt nc, din punct de vedere stiintific, inedite.
Am publicat anterior, ntr-un studiu la Gazette
des Beaux-Arts si ntr-un album editat la Bruxelles
(epuizat), numai grupul celor nou tablouri ale lui
El Greco din Colectia Coroanei si, ntr-un articol din
The Burlington Magazine, un tablou al lui Murillo [9].
Volumul pe care l propun acum ar contine, n afara
acestor zece opere deja cunoscute, alte douzeci
care nu au fost studiate pn acum. Pentru
publicarea operelor mentionate dispun de total
autorizatie din partea familiei regale din Romnia.
De asemenea, am rezervat copyright-ul pentru tot
Catalogul Colectiei Regale (la Editurile Les Beaux-
Arts din Paris si La Connaissance din Bruxelles).
n vederea publicrii ulterioare a acestui catalog -
din care a aprut pn acum numai primul volum
(tablouri italiene) la Editura Les Beaux-Arts din Paris
- nteleg s-mi rezerv copyright-ul si pentru textul
si reproducerile n legtur cu tablourile spaniole.
Volumul pe care l propun ar contine o ntroducere
n care se explic provenienta tablourilor studiate
si particularittile Colectiei Coroanei Romnesti care
are legtur cu celebra Galerie Spaniol a lui Ludovic
Filip de Orlans. Voi studia dup aceea n mod
amnuntit fiecare pictur, nsotind studiul cu datele
necesare catalogrii operelor.
Aici Busuioceanu enumer treizeci de tablouri
de scoal spaniol din secolele XV-XV. Zece dintre
ele i apartin lui El Greco si le redau n continuare,
mpreun cu locul de pstrare indicat de el, care mai
dinuie nc n literatura de specialitate [10]: ,Jess
llevando la cruz (Cristos purtnd crucea), Sinaia,
Castelul Foisor; Jess despidindose de Mara (sus
lundu-si rmas bun de la Maria), Sinaia, Castelul
Pelisor; Adoracin de
los pastores (nchinarea
pstorilor), Bucuresti, Palatul
Regal; San Martn (Sfntul
Martin clare), Bucuresti,
Palatul Cotroceni; Martirio
de San Sebastin (Martiriul
Sfntului Sebastian),
Bucuresti, Palatul Cotroceni;
Sagrada Familia (Sfnta
Familie), Bucuresti, Palatul
Cotroceni; Martirio de
San Mauricio (Martiriul
Sfntului Mauriciu),
Sinaia, Castelul Peles;
Retrato del cannigo
Bosio [11] (Portretul
unui canonic), Sinaia,
Castelul Peles;
Desposorio de la
Virgen (Logodna
Fecioarei), Sinaia,
Castelul Foisor [12];
(inedit) Jess (sus) [13], proprietate a ex-regelui
Carol .
D
intr-o nou scrisoare de la Blas Taracena,
din 7 noiembrie 1946, aflm c Busuioceanu
trecuse personal pe la nstitut: ,Dup
agreabila D-voastr vizit, am avut onoarea s
vorbesc cu Vicesecretarul General Sef al Serviciului
de Publicatii al Consiliului de Cercetri Stiintifice,
despre posibilitatea de a tipri opera pe care doriti
s o scrieti despre Picturile spaniole din Colectiile
Regale ale Romniei si am bucuria de a v aduce
la cunostint c, mprtsind ntocmai prerea
nstitutului nostru, a primit cu plcere ideea de a
duce la ndeplinire publicarea si nu vor fi dificultti n
legtur cu chestiunile despre care mi-ati vorbit. Prin
urmare, voi astepta s redactati cartea n tihn si
cnd o veti avea ntr-o faz destul de avansat, am
putea s ncepem s tiprim plansele, n asa fel nct
text si planse s coincid n timp (sp., d. 3, f. 84).
Foarte curnd, n 1947, volumul va fi nregistrat ca
,proxim aparitie ntr-o list bibliografic a autorului
(sp., d. 1, f. 18) [14]. n amintirea volumului pierdut
sub bombe, Busuioceanu si recupera entuziasmul
si renstea din propria-i cenus. Si totusi, orict
de greu ar fi de crezut, nici de data aceasta cartea
nu va vedea lumina tiparului.
Sederea ,provizorie a lui Busuioceanu la Madrid
se transformase ntre timp n exil. El devenise acum
un om btut de soart, dar, mai ales, un om bntuit
de gnduri, ale crui suferinte sufletesti se vor
transforma, putin cte putin, n suferinte fizice. ntre
1946-1948, el se gndeste s plece la Santiago
de Chile, unde Henry Helfant, fost coleg, atasat
comercial la legatia Romniei, i gsise o catedr
de estetic la Facultatea de Arte Frumoase [15].
Salariul fiind derizoriu, va trebui ns s renunte.
S-a gndit apoi s plece la Paris, intentie, si
aceasta, esuat. Aparent, imaginea lui El Greco
se estompeaz si, totusi, ea pluteste n aer.
D
in aprilie 1948, Busuioceanu va fi
colaborator al celebrei reviste nsula.
Unul dintre articolele publicate, ,Somerset
Maugham, El Greco y otras cosas [16], se refer
la dou studii ale lui Maugham (1874-1965), pe care
l cunoscuse personal, despre El Greco, publicate la
un interval de treizeci si cinci de ani, care sterseser
att ,mirarea ct si admiratia pe care i le desteptase
pictorul cretan. Nu m aplec asupra aprecierilor,
uneori sarcastice, fcute de Busuioceanu, dar nu
pot s nu observ c era la zi cu bibliografia El Greco.
Mai retin si o povat formulat ctre sfrsitul
articolului, care exprim poate o concluzie: ,!Nunca
debe uno volver a su primer amor! (Niciodat
nu trebuie s te ntorci la prima dragoste!).
Si atunci cnd vorbeste despre Daniel Vzquez
Daz (1882-1969), pe care l considera ,cel mai mare
pictor spaniol de azi [17], Busuioceanu i gseste ca
,precursori si maestri exemplari pe Zurbarn si, nici
nu s-ar fi putut altfel, pe El Greco, ,vizionarul spiritului,
al crui penel aprinde n privirile cavalerilor si
o flacr misterioas si zugrveste pe chipurile
descrnate exaltarea sufletului care ndemna
veacul spre eroism si sfintenie [18].
Cam la aceeasi vreme, Victor Buescu (1911-1971)
i scria din Lisabona: ,vreau numai s retransmit
o dorint a Oaspelui [Carol al -lea], pe care l-am
vzut asear si care, vorbind la un moment dat de
dumneata, [...] mi-a exprimat admiratia pentru
volumul dumitale despre El Greco si m-a
autorizat formal s te ntreb din parte-i dac
nu mai ai vreun exemplar pentru biblioteca
Sa [19]. Rspunsul este plin de ironie: ,Pentru
cartea mea despre El Greco m-am interesat,
prin Sever Pop, si la editorul de la Bruxelles.
Nu mai exist nici acolo nici un exemplar. Sunt,
cu alte cuvinte, un autor complet epuizat! Poti
s-i comunici Oaspelui [20]. ar cnd, un an
mai trziu, acelasi Buescu l anunt c a gsit
dou exemplare El Greco la Paris, la 1.000
de franci bucata, Busuioceanu exclam furios:
,Eu parc nu-mi aduc aminte s-ti fi cerut s
cumperi astfel de crti, pe astfel de vremuri.
Hijo mo [Dragul meu], eu nu mai cumpr
crti acum nici pentru mine, dar pentru regi
n exil! [21]
N
u este de mirare c El Greco si
regele apreau pn si n visele lui
Busuioceanu. Voi retine fragmentar un
vis relatat de el n ton umoristic: ,Azi dup mas m
gseam n vizit la fostul rege Carol, undeva, ntr-un
fel de vil, la tar, pe care n-o cunosteam. Carol era
n civil si suprat. Apruse n Anglia o carte n care
se spuneau asupra lui o seam de lucruri nedorite.
ntre ele, acuzatia c a vndut sau si-a nsusit
tablourile lui El Greco din Colectia Regal. Asta,
binenteles, nu putea s-o fac dect cu concursul
meu, care am dus tablourile la Paris. Se gseau de
fat nc dou persoane, ntre care unul, cu un fel de
brbut a lui Ory [22] si obraznic, era nsusi autorul
sau editorul crtii. Carol era indignat c se repeta
aceast acuzatie mincinoas, desi el a dat n diverse
rnduri explicatii care nu trebuie s lase ndoieli. Cei
de fat erau convinsi, toti, c avea dreptate, inclusiv
omul cu brbut. Si i fceau toti moral lui Carol
pentru lipsa lui de prevedere [23]. Uneori, spune el,
aceste vise ,sunt mai interesante dect convorbirile
treze. Una dintre aceste ,convorbiri treze, pe
aceeasi tem, i va fi propus de George de Berea,
avocatul lui Carol al -lea, care, la 15 august 1959,
i scria de la New York: ,Te rog a avea amabilitatea
de a-mi spune, ca prim specialist n Greco, pe lumea
ntreag, [...] dac Regele Carol a scos din tar si alte
tablouri de valoare, n afar de Christ care plnge
[Patimile lui sus sau sus] ce avea n Mexic [.]
si de cele cteva tablouri, Salvador Rosa, Goya etc.
ce avea n Madrid si care, pretinde d-na [Elena]
Lupescu, erau proprietatea Printului de Hohenzollern.
[.] P.S. Am cstigat cu mari eforturi 14 actiuni n fata
tuturor instantelor din Europa. Regele Mihai a pierdut
toate procesele pn acum si ceea ce este mai
dureros si cele mpotriva d-nei Lupescu [24].
La 18 august, Busuioceanu va rspunde la scrisoare,
nu si la ntrebrile cuprinse n ea.
!"#" %&'()*%
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !
B
usuioceanu scria acum poezie n limba
Castiliei [25]. Se simtea atras de ,la msica
callada (muzica tcut) si ,la soledad
sonora (singurtatea sonor) ale Sfntului oan
al Crucii (1542-1591). Asa se face c, recunoscut
acum ca ,poet n dou limbi, este invitat la primul
Congres de Poezie, Segovia, 1952, unde va recita,
n romneste, versuri ale sfntului-poet, n fata
participantilor ce nconjurau mormntul acestuia
din altarul Capelei Carmelitilor [26]. Tot acolo, mai
citeste un text n legtur cu sfntul: ,un cuttor de
Dumnezeu, pn la sngerarea vietii si a sufletului,
cci el ,a cunoscut asemenea lumin n tenebre si
n carcerele nchizitiei din Toledo; dar, binenteles,
,n vremea aceea, se mai gsea la Toledo nc un
om de geniu, un prizonier si acela, desi nu n carcere,
ci ntre zidurile libere ale orasului. Era pictorul din
Creta, numit El Greco, de care sunt tablouri si la
noi la Bucuresti. Un exilat si - dup legile exilului -
n conflict si el cu lumea, cu puterile constituite si
tiranice si cu fericirea las ce se trste la picioarele
acestor puteri. Si unul si altul si gseau mntuirea
n acel realism interior, care era libertatea lor secret,
ndejdea si justificarea existentei, pentru ei [27].
n acea var, Busuioceanu primeste vizita
istoricului de art francez Jacques Lassaigne
(1911-1983). Se rentlniser n 1951, tot la Madrid,
n casa lui Eugenio d'Ors, cnd se reconciliaser,
unsprezece ani mai trziu, dup o nentelegere.
Lassaigne i recenzase n 1937 albumul El Greco
si, acas la D'Ors, i fgduise s intervin la Paris
pentru o nou carte despre pictorul de la Toledo [28].
Lassaigne i propune acum o colaborare despre care
Busuioceanu i scria Antoanetei ordache-Bodisco
la 1 mai 1952: ,Am - pe lng reumatismele mele
drglase - un oaspe foarte important de la Paris
cu care colaborez la o carte. A aprut primul volum.
O s apar pn n toamn si al doilea [29].
Contributia mea e foarte restrns (n aparent),
dar editorul elvetian mi plteste dup metode si n
valut elvetiene: douzeci de pagini de text - pagini
foarte mari - 15 mii de pesete + un voiaj (n var) de
o sptmn la Geneva, cnd voi avea de semnat
contractul pentru o carte a mea despre El Greco
[30]. A lucrat cu ndrjire timp de mai bine de sapte
luni pentru Skira. E greu de nteles cum acceptase
Busuioceanu s cedeze rezultatele cercetrilor sale
despre pictorii spanioli n schimbul unei sume de
bani. Si totusi, gestul devine explicabil dac tinem
cont de faptul c pentru cursurile lui de romn
primea 500 de pesete pe lun. Asa se explic si
bucuria si speranta lui atunci cnd, la 10 februarie
1953, i scria lui Buescu: ,Cu Skira, n-avea grij,
au mers lucrurile bine. Am primit un frumos cec.
Nu mai prezentasem la Banc asa ceva de la
cderea Romniei. Sper s continui lucrul cu ei. Dac
nu si-or schimba gndul, n aprilie ar fi s semnez
un contract pentru o carte, n ntregime a mea [31].
V
om ntelege evolutia proiectului cu Skira,
imediat ce vom cunoaste doi prieteni ai lui
Busuioceanu. La nceputul anului 1954, el
primeste vizita tnrului Eugenio Battisti (1924-1989),
viitor istoric si critic al artelor, care venise n cutare
de biblioteci. Fusese trimis de Lionello Venturi
(1885-1961), fiul lui Adolfo Venturi (1856-1941), fost
profesor de storia Artei taliene al lui Busuioceanu la
Roma. Dup plecarea lui Battisti, Busuioceanu scrie,
la 24 mai 1954, lui L. Venturi, cu care nu se ntlnise
din 1937, de la expozitia de la Paris: ,Drag Domnule
Venturi, mi pare ru c nu v rspund n italian.
M aflu de mai mult vreme n Spania (din 1942) si,
desi citesc italiana si o nteleg ca si nainte, mi este
foarte greu s o scriu, spaniola opune rezistent.
Am fost foarte bucuros s primesc vesti de la
Dumneavoastr si s aflu prin Dl. Battisti c sunteti
n continuare la fel de activ si c autoritatea
Dumneavoastr este pe primul plan la Roma, cum
de fapt este si firesc. Lucrurile s-au schimbat mult n
ceea ce m priveste. n prezent si de mult vreme m
lupt cu exilul. Lucrez mai putin n domeniul istoriei
artelor, desi nu l-am prsit cu totul. Chiar de curnd
am luat contact cu ambianta Dumneavoastr prin
colaborarea cu Lassaigne pentru Skira. Lassaigne
m-a asigurat atunci c editura mi va cere pentru
aceeasi colectie o monografie despre El Greco.
As fi fcut-o cu mult entuziasm. Dar nu am mai primit
nicio veste n legtur cu acest subiect. Poate c s-a
renuntat la aceast carte. De mult vreme nu m-am
mai ntors n talia (din 1940). Am fost, de asemenea,
foarte bucuros s primesc ecouri n legtur cu vechi
prieteni si cercuri artistice din Roma, prin intermediul
conversatiilor foarte simpatice pe care le-am avut cu
Dl. Battisti. Cu sigurant, dnsul v va da mai multe
vesti despre mine si despre activittile mele de aici.
Pstrez ntreag amintirea ntlnirilor noastre de la
Paris si nu pierd speranta s ne revedem ntr-o bun
zi - nainte de a fi prea btrni [32]. Cu cele mai
bune salutri, al Dumneavoastr foarte cordial
(fr. d. 90, f. 256).
La scurt timp, 19 iunie 1954, soseste rspunsul
de la Roma: ,Dragul meu prieten, Am fost foarte
ncntat s primesc vesti de la Dumneata si nteleg
perfect cum te simti pentru c mi amintesc exact
ceea ce simteam eu nsumi cnd m aflam departe
de patria mea [33]. Dar trebuie ntotdeauna s ai
rbdare; lumea se schimb att de repede c totul
este posibil. Curnd m voi vedea cu Albert Skira
si i voi vorbi despre El Greco al Dumitale. Trebuie s
fie foarte interesant.
Te rog s primesti,
dragul meu prieten,
expresia amintirii
mele cele mai
fidele (fr. d. 90,
f. 188).
L
a 4 iulie 1954,
Busuioceanu rspunde:
,Drag Domnule
Venturi, V multumesc pentru amabila
Dumneavoastr scrisoare care mi d oarecare
sperant n legtur cu un posibil studiu al meu
despre El Greco. As fi ncntat s-mi fie cerut pentru
colectia de la Skira, cci, asa cum concep eu aceast
carte, nu se potriveste ntocmai cu ideea pe care o
au aici despre pictorul de la Toledo. M-as simti mult
mai n largul meu, mai liber s o scriu, dac volumul
ar trebui s apar n Elvetia. Sunt foarte fericit s aflu
buna Dumneavoastr dispozitie n legtur cu acest
subiect si v rog, drag Domnule Venturi, s primiti
asigurarea sentimentelor mele mereu cordiale si
devotate (fr., d. 90, f. 169).
Tnrul Battisti, rentors la Roma, trimite prima lui
scrisoare la Madrid, la 19 august 1954: ,Mult iubite
Profesore, Nu v-am uitat si, mai ales, n-am uitat zidul
care crestea n fata ferestrei Dumneavoastr. Acesta
este motivul cel mai urgent pentru care v scriu: s-a
terminat zidul sau nu? Am vorbit cu Venturi despre
situatia Dumneavoastr, n termeni personali desigur,
si am vorbit chiar si cu Dna Skira n legtur cu mai
vechea promisiune a unei crti despre El Greco.
Venturi mi-a spus s fiu convins c imediat ce va
fi transferat, eventual, n Franta, va putea avea cu
sigurant o solutie optim; si cred c n acest caz el
va putea interveni activ n favoarea Dumneavoastr.
Va fi necesar ns ca Dumneavoastr s expuneti
ct mai limpede chestiunea n asa fel nct Venturi
s nu trebuiasc dect s-si foloseasc influenta. n
legtur cu Skira, doamna s-a artat foarte interesat
de cartea despre El Greco, dar hotrrea depinde,
binenteles, de sot. n consecint, va trebui ca
Dumneavoastr s treceti direct (asa cum au fcut
multi altii) prin mijlocirea lui Venturi, ntrebndu-l
dac stie ceva n legtur cu o carte despre El
Greco pe care Dumneavoastr ar fi trebuit s-o scrieti.
n acest fel, Venturi ar cere informatii de la Skira.
Luna aceasta Venturi a fost bolnav, chiar ngrijortor,
dar nu doreste s se afle. n septembrie va merge
la stanbul la Congresul de storia Artei; anul viitor
va avea loc la Venetia un Congres de storia Artei
al crui presedinte va fi el nsusi. Dumneavoastr
ar trebui s-i cereti s participati la congres;
ar fi cea mai bun ocazie pentru a v rentlni
(it., d. 90, f. 74).
B
usuioceanu rspunde la 1 septembrie 1954:
,Dragul meu prieten, Desigur, zidul din fata
ferestrei mele s-a ridicat pn la nivelul
perfectiunii. Tot ceea ce este cldit de ctre Sfnta
Biseric este destinat perfectiunii. Dar eu deja nu mai
vd acest zid. gnorm perfectiunile care ne ntorc
spatele. Am fcut pace cu Sfnta Biseric. Domnul
Venturi mi-a scris, la putin timp dup plecarea
Dumitale. M-a anuntat c va vorbi cu Albert Skira
n legtur cu cartea mea despre El Greco. -am
rspuns si i-am multumit. Nu am mai primit alte vesti.
Voi merge probabil la Paris n toamna asta, pentru
dou, trei sau chiar patru luni. Nu pot s stabilesc
dinainte. E pcat c nu mi s-a cerut s m ocup
de El Greco. As fi putut lucra la Paris [34]. [...] ti
multumesc pentru scrisoare si pentru c te-ai gndit
la zidul sacru de la fereastra mea. Al Dumitale.
(fr., d. 90, f. 48).
Voi aduga aici doar cteva rnduri pentru a
ntelege povestea cu zidul si, mai ales, simbolismul
ei care trimite la situatia ingrat n care se gsea
atunci Busuioceanu. La scoaterea lui fortat din
functia de atasat cultural, el trebuise s prseasc,
la 2 februarie 1946, resedinta din strada Prado 26,
pentru o locuint modest n strada General Pardinas
32: ,O strad oarecare, fr traditie,
recent, cu doar ctiva copaci firavi
si o multime de copii n glgioas
atitudine futbolistic; o cldire cu lungi
coridoare ntunecoase, cu nenumrate
apartamente lipsite de orizont; doar
peisajul urban n spatele ferestrelor.
Doamne, ct de prizonieri ntr-un lagr
de concentrare ne simtim cei care
am fost exilati din peisajele de munte
sau lunc unde ne-am nscut! [35].
Cuvntul ,prizonieri poate fi luat
drept o premonitie care, din pcate,
s-a adeverit, dup cum reiese din
rememorrile de mai trziu ale lui
Eugenio Battisti: ,eu l-am cunoscut
ntr-un moment tragic pentru el, n care
suferea grav de pe urma reumatismului
cronic, cu sentimentul c era prizonierul
bolii sale. Nu este o metafor: ntreaga
lui existent particular era ancorat n camera din
garsoniera pe care si-o cumprase [...], iar la ctiva
decimetri de ferestra lui s-a construit fr mil, n
ciuda protestelor sale, zidul nalt al unei biserici.
L-am vzut cu ochii mei nltndu-se si izolndu-i
singurtatea printr-un perete impermeabil [36].

ntr-adevr, deja suferind, starea snttii lui

Busuioceanu se va nrutti. ntr-o scrisoare
ctre Al. Ciornescu, fratele lui, George, scria
din Madrid, la 31 august 1953: ,l-am vzut pe
Busuioceanu mai chitrit dect oricnd. Mi-a fcut ru
vznd starea de descompunere si amreal n care
se afla [37]. Si tot George Ciornescu, mai trziu, la
21 martie 1958, scria: ,Despre Busuioceanu ai auzit
poate c-i n spital, ntr-o stare vecin cu agonia,
avnd o leucemie grav si o hemoragie intern, care
a fost ct pe-aci s-l dea gata [38]. Nu stiu dac
diagnosticul era exact. Busuioceanu, la 22 mai 1959,
ntr-o scrisoare ctre poetul Milton de Lima Sousa
(1925-1999), care l invitase s colaboreze n
excelenta sa revist de poezie Narceja (Sitarul),
de la Sao Paolo, se scuza de ntrziere spunnd:
,Sunt n convalescent dup un grav accident
(zece transfuzii de snge si o lung sedere
la spital) (sp., d. 68, f. 65).
Vom ntelege de ce, la 1 ianuarie 1959,
Busuioceanu scria, recunosctor, medicului Carlos
Jimnez Daz, care l avusese n ngrijire: ,lustre
Domnule Doctor, n urm cu cteva luni, m-am
aflat, timp de trei saptmni, grav bolnav la Spitalul
Nuestra Senora de la Concepcin [39]. Stiinta si
nemrginita Dumneavoastr buntate mi-au salvat
n acea ocazie viata. Pstrez amintirea acelor zile
si as dori s v aduc acum, nainte de a intra ntr-un
an nou, mrturia mea de profund recunostint
pentru ngrijirea si generozitatea Dumneavoastr
n acele momente. mi permit s v ofer ca amintire
o carte a mea, exemplar unic al unei opere epuizate,
publicat n urm cu multi ani, n timp ce m aflam
n tara mea. V doresc din inim felicitri pentru
anul nou n care intrm si, cu multumiri rennoite,
v rog s primiti, lustre Domnule Doctor, expresia
celor mai bune sentimente si a unei nalte pretuiri
(sp., d. 68, f. 25).
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!
!"#" %&'()*%
D
octorul va rspunde, la 24 ianuarie, pe o
coal cu antet, ,nstituto de nvestigaciones
Clnicas y Mdicas, Director-Profesor
C. Jimnez Daz, Ciudad Universitaria, Av. Reyes
Catlicos, 2, Madrid. El pare ncntat de darul primit:
,Stimate si ilustre prietene, Cu mult bucurie aflu c
n prezent v simtiti mai bine si v doresc cele mai
bune urri pentru anul nou si sntate ca s puteti
continua importanta Dumneavoastr activitate.
Doresc de asemenea s v multumesc pentru cartea
Dumneavoastr care nseamn pentru mine un dar
nepretuit si care m-a ncntat cnd am rsfoit-o. Nu
numai c ofer interesul unei exceptionale selectii
si informatii pentru specialisti, dar chiar si pentru cei
care, desi nu suntem, avem o dragoste ptimas
pentru pictur si istoria ei. Va rmne n biblioteca
mea, la loc de onoare. Multe, multe multumiri din
toat inima. V rmn n continuare la dispozitie,
cu mult afectiune, al Dumneavoastr (sp., d. 68,
f. 219). Busuioceanu a avut grij s ne spun si
despre ce carte este vorba, Catalogul Colectiei
Regale, noteaz el, pe copia scrisorii, unde
reproduce si dedicatia ctre ,ilustrul medic. Este
vorba, asadar, tot despre primul volum, pictura
italian, din catalogul lui (1939), pe care-l druise
la Bucuresti lui Bruno Manzone n 1942, cu numai
cteva zile nainte de a pleca la Madrid.
Druind ultimul volum al acestei crti,
Busuioceanu ntorcea definitiv spatele unei etape
din viata lui, cea mai pasionat si cea mai fericit.
,Romanul El Greco, cum i zice el n glum lui Horia
Stamatu (1912-1989), pe care-l ntlneste la 19
noiembrie 1955 pe o strad madrilen, nu s-a mai
publicat nici la Editura Pierre Seghers din Paris, dup
cum l ncredintase Lassaigne, nici la Skira, de la
Geneva, cum promisese Venturi [40]. Nici volumul
despre pictura spaniol, anuntat ca proxim aparitie
la nstitutul ,Diego Velzquez n-a mai aprut,
marchizul de Lozoya plecnd la Roma, n 1952, n
calitate de director al Academiei Spaniole de Arte
Frumoase. Si totusi, el a fost ,regsit abia acum n
urm, sub forma spalturilor tipografice, printre hrtiile
aduse n tar de la Madrid, mult dup moartea lui
Busuioceanu, dup cum aflm de la on Frunzetti
(Scrieri..., Evocare, p. 10).
N
u am putut consulta textul manuscrisului,
el aflndu-se n arhiva familiei. Mai recent,
am cunoscut amnunte n legtur cu el prin
mrturisirile Oanei Busuioceanu. Din Los Angeles,
la 15 ianuarie 1990, imediat dup Revolutia din 1989,
pe care o urmrise, la fel ca si noi, la televizor, scria:
,Vestea trist, pe care am dedus-o [...], a fost c s-a
distrus arhiva tatlui meu, mpreun cu toate colectiile
Bibliotecii Universitare, care a ars din temelii. Era
chiar n Piata Palatului, loc al confruntrii armate
zile n sir. Nu mai exist celebrul Catalog al Colectiei
Nationale [sic] ntocmit de tata, a crui prim editie
a pierit n bombardamentul american din 4 aprilie
1944 de la Bucuresti, fiind apoi interzis chiar de
Muzeu, cnd am vrut s public manuscrisele primite
din Spania... l mai am doar eu n manuscris, n
traducerea frantuzeasc pe care am pregtit-o si
care se afl n biroul meu de la Bucuresti, mpreun
cu negativele pe sticl pe care niciun muzeu, nicio
bibliotec nu le-a acceptat. Sunt ultimele mrturii ale
operelor - picturi italiene si spaniole, mai precis -
care au existat la Galeria National [sic] nainte de
rzboiul mondial si de furturile de dup aceea. Voi
face tot posibilul s aduc aceste vestigii aici, ca s
le vnd lui Getty, care doreste s le achizitioneze. [...]
Sunt de prere c am tot dreptul s procedez asa, nu
doar pentru c le detin, ci pentru c sunt munca mea
si... unul din motivele pentru care am lsat totul si am
fugit. Doar dup ce am refuzat s introduc n volumul
tatlui meu fotografii pe care statul m forta s le
accept fr s-mi spun despre ce e vorba (asadar
ncercau s crediteze niste minciuni sub semntura
tatei) am fost eliminat de pe lista scriitorilor
care aveau voie s publice [41].
Mai trziu, la 28 februarie 1993, cnd primise o
felicitare de la Dan Hulic, Oana scria: ,-am trimis
o scrisoare si sper c va reusi s mai fac ceva
pentru opera tatei, pe care rzboiul, bombarda-
mentele si revolutia recent s-au nversunat
s-o distrug. Poate se hotrsc s publice catalogul
acum, la 100 de ani de la nasterea autorului [42].
Bilantul celor relatate mai sus l voi lsa tot pe
seama Oanei Busuioceanu, mai autorizat dect
mine s constate: ,Documentele din arhiva tatei
mi-au dovedit suficient ct de trist e existenta
unui exilat, chiar cnd reuseste s-si impun
numele [43].
NOTE
[1] Abreviat, n text: documente din Fondul Al.
Busuioceanu, Arhivele Nationale Centrale (limba, cu
exceptia romnei, nr. dosarului si fila respectiv); Alexandru
Busuioceanu, Scrieri despre Art, Meridiane, Bucuresti,
1980. De regul, traducerile mi apartin, n caz contrar,
voi semnala versiunile respective.
[2] O parte a arhivei, preluat de BCU, unde lucrase
Oana Busuioceanu, a czut prad incendiului din dec.
1989. n legtur cu lucrurile rmase n Spania, executorul
testamentar, Jos Federico de Carvajal (n. 1930), fost
senator PSOE, afirm n memoriile sale, El conspirador
galante (Barcelona, 2010): ,Onica Busuioceanu m-a
nsrcinat, prin ambasad, s lichidez bunurile tatlui
ei si s-i trimit banii, ceea ce am si fcut.
[3] Stirea n La Nation Roumaine (Paris), 15 dec. 1950
(d. 1, f. 33).
[4] Ecourile
expozitiei El Greco de
la Paris ajunseser si
n Spania, n plin rzboi
civil (1936-1939),
Busuioceanu era amintit
de Alvaro Cunqueiro,
,Viaje bizantino de
unos Grecos, Semana
(Madrid), 24 sept. 1940;
E. Lafuente Ferrari,
Archivo Espanol de
Arte (Madrid), 45, 1941,
p. 332; F. J. Snchez
Cantn, director al
Muzeului Prado, n
Museo del Prado.
Catlogo de los
cuadros, Madrid, 1942.
[5] Busuioceanu
era foarte ngrijorat
de situatia lui la legatie,
la institut si mai ales
de catedra lui de la
Bucuresti. Circulau
zvonuri tot mai negre, iar n luna mai se ntrerupsese
legtura cu Romnia. Toti functionarii ambasadelor
vor primi o scrisoare prin care sunt rechemati n tar
si li se anunt c ncepnd cu 1 noiembrie 1945
vor nceta s primeasc salariul.
[6] Bucuresti, 1941, a primit premiul pentru critic,
,Stefan . Costacopol, n valoare de 6000 de lei (cf.
Universul, 23 mar. 1943, pstrat n arhiv, d. 1, f. 32).
[7] Apropiat ca preocupri de Busuioceanu, a fost
impresionat de pasiunea romnului pentru El Greco,
fapt ce explic aparitia crtii lui, Domnico Greco (1950),
dou volume, dedicate lui Busuioceanu.
[8] Juan de Contreras y Lpez de Ayala (1893-1978),
profesor de istoria artelor la Madrid, autorul monumentalei
Historia del Arte Hispnico, Barcelona, 5 vol. (1931-1934).
[9] ,A re-discovered painting by Murillo: El Cuadro
de las sombras (Tabloul cu umbrele), The Burlington
Magazine (Londra), 1940 (textul conferintei la Congresul de
storia Artei din Londra, 1939, publicat si n rom., ,O oper
de Murillo n Colectia Regal, Gndirea, an XV, nr. 10,
dec. 1939, pp. 548-552). Fr a intra n detalii, voi retine
c, din 1864, cnd tabloul intr n Colectia Pereire, este
cunoscut ca La invencin de la pintura (nventia
desenului/picturii), sugernd, conform unei legende,
c pictura si-ar avea originea n conturul umbrei.
[10] Pentru a evita confuziile, preiau titlurile romnesti
ce nsotesc reproducerile alb-negru din vol. Scrieri....
[11] Pnz preferat a lui Busuioceanu, care nu a
identificat personajul, dar a refuzat prerea lui Bachelin
cum c ar fi Diego Covarrubias, prietenul lui El Greco
(1937). Se pare c nu este vorba nici despre Bossio sau
Bosio, cum afirm n 1946, ultimul fiind numai autorul crtii
pe care personajul si sprijin minile, ci despre Francisco
de Pisa. Tabloul se afl la Muzeul Kimbell din Dallas
(surs nternet).
[12] Oana Busuioceanu l plaseaz la Peles (Scrieri.,
p. 394).
[13] Despre acest tablou, el afirm c n 1940 ,a
putut descoperi n Romnia o nou oper a lui El Greco,
necunoscut, un Christ douloureux (Patimile lui sus) care
aminteste imaginea lui Cristos din pictura Expolio de la
Toledo. Tabloul a fost achizitionat de ctre Guvernul romn
pentru a completa ansamblul de picturi ale lui El Greco
din Colectia Regal a Romniei (fr., d. 1, f. 4).
[14] Ultima intrare din cap. ,Historia y Crtica de Arte:
Pinturas espanolas en la Galera de la Corona y las
Colecciones Reales de Rumana, Madrid, Consejo Superior
de nvestigaciones Cientficas, nstituto ,Diego Velzquez,
40, aprox. 120 p. + 45 planse.
[15] Cf. scr., 21 noi. 1948 (sp., d. 83, f. 167).
[16] nsula (Madrid), an , 30, 15 iun. 1948, pp. 1-2.
[17] Cf. scr., 14 iul. 1948, ctre N. Herescu, n
Alexandru Busuioceanu, Un roman epistolar al exilului
romnesc. Corespondent (1942-1950), Ed. Jurnalul
Literar, Bucuresti, 2003, , ed. de Liliana Corobca, p. 172.
[18] Al. Busuioceanu, ,Conquistadorii lui Vzquez Daz,
Scrieri..., p. 404. Pregtit pentru nr. 14, mar.-apr. 1950,
al revistei Cuadernos Hispanoamericanos (Madrid), textul
n-a mai aprut; trad. Oanei Busuioceanu, din care citez,
a fost fcut dup manuscris.
[19] Cf. scr., 6 aug. 1948, Al. Busuioceanu, Un roman
epistolar., vol. , cit., p. 180.
[20] Cf. scr., 7 noi. 1948, ibidem, p. 211.
[21] Cf. scr., 16 sept. 1949, ibidem, p. 250.
[22] Aluzie la poetul spaniol Carlos Edmundo de Ory
(1923-2010). Am avut plcuta ocazie s evoc prietenia lor
n conferinta ,Ory, Busuioceanu, Jouve: Tres poetas ante
el espejo de la amistad, n oct. 2013, la Cdiz, orasul
natal al poetului, n cadrul unor zile omagiale la 90 de
ani de la nasterea lui.
[23] nsemnare din 24 aug. 1950, Alexandru
Busuioceanu, Caietele de miezul noptii. Jurnal 1939-1957,
Ed. Jurnalul Literar, Bucuresti, 2001, ed. de C. Popescu-
Cadem, pp. 38-39.
[24] Al. Busuioceanu, Un roman epistolar al
exilului romnesc. Corespondent (1952-1961),
Academia Romn, Fundatia National pentru
Stiint si Art, nstitutul de storie si Teorie Literar
,G. Clinescu, Bucuresti, vol. , 2004, ed.
de Liliana Corobca, p. 274.
[25] La sfrsitul anului 1947, adunase n
manuscris Estrella polar (sp., d. 28, 51ff), 23 de
poeme; 21 vor aprea la Madrid, la 12 iunie 1948,
cu titlul Poemas patticos (vezi Lilica Voicu-Brey,
,Alexandru Busuioceanu - 65 de ani de la
revelarea sa ca poet n limba spaniol, Convorbiri
Literare, 6, iun. 2013, pp. 115-121).
[26] Revistele exilului au preluat traducerile
lui, culese n Alexandru Busuioceanu, Poezie si
cunoastere, Brumar, Timisoara, 2010, ed. de
Crisula Stefnescu. Exist n romneste ntegrala
operei poetice a sfntului, ed. bilingv, cu versiuni
de Anca Crivt si Rzvan Codrescu, Ed.
Christiana, Bucuresti, 2003.
[27] Al. Busuioceanu, ,San Juan de la Cruz
n Romneste, Romnia (New York), an , 20,
15 dec. 1957, p. 9.
[28] nsemnare din 30 mar. 1951, Caietele
de miezul noptii, p. 165.
[29] J. Lassaigne, La peinture espagnole.
Des fresques romanes au Greco, Ed. Skira,
Geneva, Col. Peinture, Couleur, Histoire, vol. , 1952,
144 p., 70 planse color si vol. , La peinture espagnole.
De Velazquez a Picasso, 152 p., 70 planse. Busuioceanu
semneaz biografiile pictorilor si bibliografia de specialitate.
[30] Cf. Un roman epistolar., vol. , cit., p. 11.
[31] bidem, p. 40.
[32] Nu vor mai avea ocazia unei rentlniri, vor
disprea amndoi n 1961, la distant de numai cinci
luni. Venturi a decedat la 14 august.
[33] zbitoare asemnare de destine. Refuznd
nazismul, el a plecat la Paris (1931-1939). Nu s-a ntors
n talia dect n 1945, dup ce, n timpul rzboiului, si
mprtsise stiinta de istoric al artelor prin universitti din
Statele Unite. Busuioceanu i-a fcut o frumoas prezentare
n Gndirea, an XV, 5, mai 1938, p. 279, unde istoricul
italian semna un studiu despre G. Petrascu, a crui pictur
o descoperise la expozitia din Paris, n 1937.
[34] Va rmne la Paris trei luni, 1 nov. 1954-11 feb.
1955. Este a treia cltorie, dup cele din iarna 1949-1950
si 1950-1951; era, de fapt, ultima lui iesire din Spania.
[35] Enrique Canito, interviu: ,Alejandro Busuioceanu
nos habla de su poesa, de la poesa espanola y del
sentido de la poesa, nsula (Madrid), 36, 15 dec. 1948,
p. 7.
[36] E. Battisti, ,Evocare, n Al. Busuioceanu, Zamolxis
sau Mitul dacic n istoria si legendele spaniole, Dacica,
Bucuresti, 2009, ed. de Dan Slusanschi, p. 20.
[37] Alexandru Ciornescu-George Ciornescu,
Corespondent 1946-1964, ed. de Crisula Stefnescu,
Ed. Bibliotheca, Trgoviste, 2011, p. 108.
[38] bidem, p. 160.
[39] Spitalul unde va deceda Busuioceanu la 23 martie
1961.
[40] Cf. Caietele de miezul noptii, p. 247. Si totusi,
El Greco va deveni personaj de roman tot la Madrid,
sub pana lui Vintil Horia, foarte apropiat de Busuioceanu.
El va publica acolo primul lui roman n spaniol, Un
sepulcro en el cielo (1987), trad. rom., Un mormnt n
cer (1994). Mi-ar plcea s cred c mcar o scnteie
din imensa pasiune a lui Busuioceanu a putut contribui
la aprinderea inspiratiei lui Vintil Horia.
[41] Onica Busuioceanu, Drag Walter... Scrisori ctre
un binefctor 1976-2006, Humanitas, Bucuresti, 2010,
pp. 180-181. Trad. din francez de Adina Cobuz.
[42] bidem, p. 279.
[43] bidem, p. 23. Oana Busuioceanu (1933-2007),
care a mostenit extraordinarele calitti ale printilor, a
studiat filologie italian si spaniol la Bucuresti. A plecat din
tar n 1984, stabilindu-se la Los Angeles, dup cteva luni
petrecute n talia, unde a beneficiat de sprijinul lui Eugenio
Battisti, prietenul tatlui ei. La recomandarea lui Battisti, va
obtine, la 20 aprilie 1987, un post la Getty Center, sectia
History of Art and the Humanities, pe msura excelentei
traductoare care a fost.
Alexandru Busuioceanu, Autoportret
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!
!"#$%& (" )$*+,%-*

n contextul globalizrii,
al mondializrii,
identitatea national
este reprezentat n primul
rnd de cultur. Cnd spun cultur, o nteleg n
sensul larg, spiritual, ciceronian as spune, de cultura
mentis, cultura mintii. Aceast identitate national
este la noi si pretutindeni esential. Eu militez de
mai mult vreme pentru termenul de romnitate
si mrturisesc c o fac din momentul n care am
urmrit demersul unui mare savant, este vorba de
sir Nikolaus Pevsner, istoric de art german, care
a prsit Germania pe vremea nazismului, s-a retras
la Londra, a ajuns profesor la Oxford si la Cambridge,
si acest german a scris patruzeci si sase de volume,
The Buildings of England, o cercetare a spiritului, a
specificului artei si culturii engleze, si a scris un mic
opuscul intitulat The Englishness of English Art, deci
,Anglicitatea artei engleze. Noi, dac am purcede,
si putem purcede, la o lucrare ,Romnitatea artei
romnesti, ni s-ar sri imediat n cap c suntem
nationalisti si cu asta ajung la un punct pe care
vreau s-l precizez foarte clar. n incultura general
care este, din pcate, comun multor jurnalisti si n
incultura multor oameni politici dup '90, s-a vehiculat
aceast absurditate: nationalismul este un lucru
pernicios. Nu! Nationalismul este un lucru pozitiv.
Termenul de nationalism a aprut pentru prima
oar n 1892, ntr-un periodic francez, sub semntura
unui om de dreapta din Franta, care vorbea despre
nationalism ca despre o doctrin national. De
altminteri, dac v veti uita n Larousse, veti gsi
,nationalisme, doctrine de l'amour du pays. Dac v
uitati n Oxford, una dintre editiile mai vechi, definitia
era ,patriotic feeling. Dac veti cuta n DEX-ul
Academiei Romne, veti gsi ,doctrin a iubirii de
patrie, uneori exagerat. Acest uneori face parte din
ceea ce facem noi dup '90, ne cam ascundem, ne
lum precautii s nu fim prea patrioti, s nu fim prea
nationali. Nationalismul meu este nationalismul de tip
Eminescu, orga, Rdulescu-Motru, Titu Maiorescu,
este iubirea de patrie, de ceea ce se face n patrie,
bun sau ru, my country, right or wrong, spunea
Kipling, la un moment dat. Eu dezvolt nu putine
idei, cercetnd trecutul, cultura trecutului n care
descopr si scderile noastre, scderile romnittii,
dar noi trebuie s privim lucrurile cu un ochi senin.
A existat un nationalism al pasoptistilor, a existat
un nationalism al Resorgimento-ului, a existat un
nationalism al celor care au fcut Marea Unire, exist
un nationalism gaulle-ian, al lui De Gaulle, n Franta,
exist pn si n America o formul, dac vreti, de
nationalism n acest melting pot care sunt Statele
Unite. Gnditi-v la propozitia lui Clinton: Put
America first! Sunt lucruri despre care noi
nu trebuie s ne sfiim s vorbim.
C
u aceasta ajung la romnitate. Romnitatea
este, dup prerea mea, suma de trsturi
pozitive si negative ale singurului popor
latin si ortodox. Suntem singura latinitate ortodox
si singura ortodoxie latin din lume si aceasta ne d
o consistent cu totul special. Noi suntem o sintez
ntre viziunea ideocratic a rsritului de tip platonic
si viziunea latin, foarte precis, foarte pragmatic,
individualist la extrem, aristotelic, a Occidentului.
Asta suntem noi, cu foarte multe trsturi interesante
care nu au fost suficient cercetate.
O prim trstur a romnittii si acesta este
un lucru cunoscut, nu insist, este latinitatea limbii;
mai putin cunoscut este latinitatea noastr estetic,
tradus ntr-o armonie a culorilor, ntr-o liniste a
formelor. Luati bisericile noastre si puneti-le alturi
de bisericile ortodoxe uriase din Rusia, din Bulgaria
sau din Serbia. Noi avem o liniste care este linistea
latin a acestui spatiu. Avem individualismul latin
care ne caracterizeaz nc din asezmintele noastre
monastice. n timp ce Occidentul sau lumea slav
sau lumea greceasc iubeau structurile monastice,
cum li se spunea, cenobitice, chinoviale, cu sute
si mii de clugri la un loc, romnii, am demonstrat-o
pe baza unui document din secolul al XV-lea de la
Muntele Athos, n-au iubit acest tip, ei au iubit tipul
de viat individual, asa-numitul tip de viat idioritmic,
unde fiecare trieste dup ritmul su, asta este
idioritmia, si sunt alte multe calitti ale latinittii.
O
alt trstur pe care eu am cercetat-o n
chip special si chiar n discursul meu de
intrare n Academia Romn despre prima
modernitate a romnilor este statalitatea. Romnitate
egal statalitate este o raportare extrem de important.
Noi, romnii, am avut un statut aparte n vremea
turcocratiei, pe vremea n care orientul turc si-a ntins
umbra, care nu mereu a fost umbr, pentru c noi
trim ntr-o mare nentelegere n ceea ce priveste
rolul lumii turcesti, care a adus si cultur, care a adus
o uniformizare economic si alte multe lucruri care nu
au existat nainte, o anumit pax otomanica, pacea
otoman care de la
Gibraltar pn la ndus a
creat o comunitate
economic si nu numai.
n aceast lume, faceti
socoteala, grecii au fost
zdrobiti, au devenit pasalc,
bulgarii idem, srbii idem,
albanezii idem, ungurii
idem. ntregul spatiu care
ne nconjoar, n afar de
cel rusesc, care a avut
viziunea sa imperial si
expansionist, ntregul
spatiu sud-est european a
devenit un spatiu al robiei
turcesti n care respectivii
nu aveau dect dou solutii:
se ridicau la lupt sau
plecau. De aici miscrile
puternice, uneori eroice
ale srbilor, ale grecilor,
mpotriva otomanilor, de aici
foarte puternica diaspora la
Venetia, la Viena si n alte
prti ale acestor populatii
vecine nou. Romnii
(Moldova, Muntenia si
Transilvania) sunt singurii
care si-au pstrat autonomia, intrnd sub suzeranitatea
otoman, dar si-au pstrat dinastii, coroane, dreptul
de a construi biserici, imposibilitatea turcilor de a veni
s construiasc moschei si asa mai departe. Ceea ce
v spun acum este mai putin cunoscut, aceste lucruri
tin de dreptul islamic care hotra anumite atitudini
fat de cei care nu erau musulmani. Noi, ncepnd
cu epoca post-Stefan cel Mare, post-Petru Rares,
post-ancu de Hunedoara, s spunem, am devenit
autonomi, nu mai eram independenti, dar ne-am
pstrat capacitatea romneasc extraordinar de
a negocia, de a tranzactiona. De aici s-a nscut
ceea ce eu numesc si este o tez care mi se atribuie,
mentalitatea tranzactional a romnilor: ti dau, mi
dai, ti dau haraciul, ti dau fiul ostatic, pe Cantemir
s zicem, la stanbul, ti dau si alte lucruri si tu mi
dai puterea, mi dai coroana, mi dai siguranta.
De aici s-a ajuns la ceea ce iarsi numesc eu,
oportunismul uneori genial politic al romnilor, care
au stiut s negocieze n toate mprejurrile. Uneori au
czut jertf, cazul lui Brncoveanu, alteori au trebuit
s plece din tar, cazul lui Cantemir. Si aici fac o
parantez: mplinim trei sute de ani de la moartea
unuia si de la alegerea la Berlin a lui Cantemir n
Academia German. Atentie! Atentie mare! Stiu c nu
face plcere cnd spui aceste lucruri, dar iubirea de
patrie trebuie s tin seam de iubirea pentru istorie.
Cantemir nu a devenit membru al Academiei din
Berlin acum trei sute de ani pentru c era domnul
Moldovei si un crturar moldovean. El a fost ales
ca print rus, ca print sftuitor al lui Petru cel Mare, ca
un omagiu al Prusiei si al lui Leibniz la Berlin, pentru
colosul de la Rsrit. Cantemir reprezint si cultura
romn, si cultura ruseasc, si cultura otoman
si este o paradigm a unei alte trsturi a romnittii
de care noi nu prea facem caz.
R
omnii sunt printre putinele neamuri din
Europa care au dat eminenti reprezentanti
nu numai culturii nationale, ci si altor culturi
din jur: de la Petru Movil, care a fost si un eminent
reprezentant al culturii ucrainene care a prefatat
marile reforme ale lui Petru cel Mare, pn la
Cantemir, on Ghica si Coand, Eugen onescu, Emil
Cioran, Stefan Lupascu si asa mai departe. Trebuie
s tinem seam si de aceast capacitate a romnilor
de a se ,externaliza. Revin la aceast problem a
mentalittii tranzactionale care face parte din mentalul
romnesc. n perioada cderii imperiilor, n primul
Rzboi Mondial, avndu-l pe onel Brtianu, care,
dup prerea mea, este cel mai strlucit om politic pe
care l-au avut romnii vreodat, am negociat si, prin
negocierea noastr pn la urm cu Antanta,
am obtinut Banatul, am obtinut Bucovina, am
obtinut Transilvania si, ,gratie lui Vladimir lici
Lenin, am obtinut si Basarabia, pentru c initial
lucrurile puteau s nu stea asa, evident este
o glum. Mai departe, epoca numit comunist
a fost o epoc de interesante negocieri.
Comunismul a avut pcatele lui, foarte mari,
dar va trebui s recunoastem c sfrsitul
epocii Dej, si o declar eu ca o victim a
acelei perioade apuse, si epoca Ceausescu
au fost epoci de admirabil politic extern,
de inteligent politic extern, n care au
existat oameni cum au fost Mircea Malita,
Corneliu Mnescu, Stefan Andrei, care au
creat adevrate scoli de gndire n materie
de politic. Tot ce s-a ntmplat, si documente
dup '89 ne-au artat asta, de la tratativele
cu de Gaulle, cu Dean Rusk, cu Nixon, au fost
probleme de negociere, de tranzactie, de foarte
multe ori, si lucrurile au continuat. Romnia
nu a intrat pe covorul rosu nici n NATO, nici n
Uniunea European, a intrat oarecum mpins
n urma unor tranzactii. Era nevoie de noi, am
exploatat acest lucru si suntem in, nu suntem
out. Aceast mentalitate tranzactional ne-a
fcut de la Titulescu ncoace foarte buni
negociatori, inteligenti, supli, oportunisti,
si oportunismul eu nu l vd ca o capitis diminutio.
Citeam scrierile unui mare profesor de la Oxford,
Dmitri Obolenski, de origine rus, profesor de
studii bizantine, care vorbea n Evul Mediu
despre political opportunism, care este
un concept extrem de important.
A
jung si la alt trstur a romnilor,
individualisti, negociatori, oportunisti, iubitori
ai asteptrilor inteligente. Nu ne repezim
cum o fac srbii, popor admirabil, dar care este
sanguin. Noi am negociat ntotdeauna toate lucrurile.
O s v sochez acum. Romnul este si usor trdtor,
dar, de multe ori, vorbesc la nivelul politic, pentru
pstrarea fiintei nationale. n mentalul german, 23
August este considerat o trdare. Pentru noi a fost
un lucru absolut remarcabil. Pentru rusi, la fel,
de multe ori, noi am fost niste trdtori, dar noi am
actionat absolut remarcabil pentru interesul national.
Asta este fundamental. Patria nainte de toate.
The patriotic feeling de care am amintit si care
este elementul nationalist asa cum l gsiti n
dictionarul Webster sau Oxford, patriotismul este,
si aici folosesc, cred, vorba lui Titu Maiorescu, ceea
ce se face n limitele adevrului, iubirea de patrie n
limitele adevrului. De curnd, un eminent turcolog,
coleg al meu de generatie, cel mai bun turcolog
al nostru, Mihai Maxim, a fcut o comunicare la
Academie si a artat un lucru care poate s nu plac,
ceea ce mi-a inspirat si titlul unei comunicri de-ale
mele legat de Brncoveanu, ,Un secol valah ntre
martiri si trdri. Am vrut o radiografie a atitudinilor
romnesti n epoca veche.
dentitate national si interes national
Ceva despre romnitate
Acad. Rzvan THEODORESCU
Acest text, asa cum sugereaz caracterul su oral si pasional pe alocuri, este rezultatul unui dialog-interviu cu academicianul Rzvan
Theodorescu, istoric al culturii, interviu consemnat n luna iulie 2014, dar, pentru a pstra fluenta ideilor, am omis ntrebrile. (Raluca Tudor,
realizatorul rubricii)
!
!"#$%&'()$* ,--
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !
C
onstantin Brncoveanu ocup o pozitie
aparte n galeria domnilor munteni. El a
fost fr ndoial un domnitor strlucit, care
s-a bucurat chiar n epoca sa de cinstire si apreciere.
Acest lucru s-a datorat personalittii, dar si originii
sale. ntr-o vreme n care luptele pentru obtinerea
domniei erau aprige, el nu s-a artat dornic de a o
obtine, desi i se potrivea, dat fiind statutul su social,
marea sa avere si firea sa. Lucrul acesta l-a fcut
s fie vzut ntr-un chip special de contemporani.
Lipsa sa de apetent pentru nalta pozitie
domneasc se poate explica si prin tragediile care
au marcat destinele familiei sale. naintasii si directi,
tatl si cei doi bunici - si cel patern si cel matern -
si-au cunoscut sfrsitul prin morti violente. Tatl
su, Papa, a czut victim a rscoalei seimenilor si
dorobantilor din 1655. Patru ani mai trziu, bunicul
su, Preda Brncoveanu, a avut aceeasi soart, ucis
la un ospt mpreun cu multi alti boieri din porunca
lui Mihnea al -lea, iar, peste alti patru ani, n
decembrie 1663, moartea poruncit de Grigore Ghica
Vod l-a ajuns si pe btrnul Constantin Cantacuzino
postelnicul. Aceste succesive tragice sfrsituri au
marcat copilria si nceputul tineretii lui Brncoveanu,
care el nsusi se gsise n primejdie similar,
copil mic fiind, scpat fiind printr-un schimb.
Constantin Brncoveanu n-a mostenit doar
aceast succesiune de tragedii, ci totodat o mare
avere. Paul de Alep avea s nregistreze cu admiratie
bunstarea bunicului su Preda, stpnitor a 200
de sate si mosii, avere care, cel putin n parte,
provenea din naltele rdcini familiale ale unui neam
descendent din Craiovesti, din care descindea si
dinastia crmuitoare cu care neamul viitorului domn
era strns legat. Chiar Brncovenii fceau parte din
domeniile Craiovestilor si mosia a revenit ca un dar
de nunt neamului de boieri brncovenesc, dndu-le
numele. Este drept c, dnd dovad de pricepere
si iscusint, Constantin Brncoveanu, si nainte de
a domni si n vremea lungii sale domnii, a stiut s
ntretin si s sporeasc aceast stare material
de exceptie al crei mostenitor era. Averea avea s
ofere baza material n vremurile att de complicate,
pe care a trebuit si a stiut s le nfrunte, dar totodat
ea avea s contribuie si la drama final a unei
strlucite domnii.
Un sfert de veac de domnie, n vremuri n care
cu greu un domn se putea mentine ctiva ani, a
reprezentat o mplinire de destin exceptional. Este
semnificativ maniera n care opulentul mare boier
si-a ndeplinit delicatele sarcini pe care nici nu le
dorise, perfecta sa adaptare la o situatie pe care n-o
rvnise, dar care odat obtinut a nteles c trebuie
s-o mplineasc. Probleme a avut de ntmpinat, ca
si predecesorii si, si n interior, dar mai ales pentru
a asigura fiintarea trii si a o feri de nfeudare total.
nuntrul trii a avut de ntmpinat uneltirile progresiv
struitoare ale rudelor sale Cantacuzini, crora si el
le apartinea ca fiu al Stanci si nepot al postelnicului
Cantacuzino. A fost, fr ndoial, una dintre marile
dileme ale domniei sale, deoarece Cantacuzinii l
doriser domn, considernd c avea s fie doar un
instrument al lor, ceea ce nu se ntmplase. Relatia
sa cu stolnicul Constantin Cantacuzino a fost dintre
cele mai complexe. nitial, acesta i-a fost nvttor,
dar nu peste mult s-a vdit c pozitiile lor se
deosebeau. Bine nzestratul Cantacuzin era stpnit
n chip dominant de propriile ambitii si teluri, n timp
ce la Brncoveanu se dezvoltase un simt al msurii
si al posibilului care-i determina comportamentul.
El trebuia s ndeplineasc misiunea unui domnitor
si, mai ales, s se fereasc de o aliniere prematur
care putea s-l duc la sfrsit, dar si s nsemne
ntr-un sens negativ o schimbare de statut a trii.
D
ar nc dinainte de a ocupa domnia
si apoi n cursul ei, Constantin Cantacuzino
stolnicul i fusese alturi, l sftuise, l
ndrumase, mpreun actionaser n mod deschis,
dar si n tain. Cantacuzino era detintorul secretelor
domniei si n parte artizanul lor, cum putea s fie
nlturat? Brncoveanu a stiut s se poarte cu
mnusi, dar oricum a fost limpede, la un moment dat,
c el nu se mai bizuia pe concursul total al unchiului
su si de lucrul acesta cel dinti a fost constient chiar
cel n cauz. Avea s se produc atunci ultimul act
al dramei, n dou acte. Mai nti au avut loc uneltirile
la Poart mpotriva domnului, a cror ncheiere
n 15 august 1714 avea s fie cumplita moarte
a lui Brncoveanu si a fiilor si. Avea ns s
se adevereasc zicala c dup fapt urmeaz
si rsplata corespunztoare. Doi ani dup pieirea
Brncovenilor, avea s urmeze n 1716 cea a
lui Stefan Cantacuzino si a tatlui su, stolnicul.
Cu toat cumplita tragedie
din august 1714, cnd
existase evident intentia
de a se sterge un neam din
istorie, lucrul acesta n-a putut
fi realizat. Proiectele domnului
privind familia sa, viitorul ei si
al trii nu s-au putut nfptui, dar asa cum n 1655
Constantin Brncoveanu fusese destinat de soart
s continue neamul su, de data aceasta - dup
sase decenii - acelasi destin l va avea nepotul
domnitorului purtnd si el acelasi nume de
Constantin. Fiic si sotie de domn, Maria (Marica)
Brncoveanu a fost cea creia i-a revenit rolul de
a gestiona situatia familiei ei, trecnd peste propria-i
suferint de sotie si mam. Folosind nteleapta
politic de familie a domnului pierit, a apelat la
Mavrocordati, una dintre fiicele ei fiind vduva lui
Scarlat, fratele lui Nicolae si oan, fiii lui Alexandru
Exaporitul, pe rnd domni n Tara Romneasc si
care au ajutat-o la revenirea n patrie, unde avea s
aduc si rmsitele sotului ei. A dobndit mai ales
sprijin pentru ca din cioburile uriasei averi s poat
reface bunstarea neamului, pe care cu mult grij
a destinat-o nepotului devenit cap al familiei att de
ncercate. Admirativ, peste un veac, episcopul larion
al Argesului a calificat-o drept ,femeie-brbat!
C
onstantin Brncoveanu, nepotul, si apoi
fiii si Emanoil si Nicolae si nepotul Grigore
au putut duce mai departe neamul pe linie
masculin pn n 1832, redobndind totodat locul
de cinste n ierarhia trii, care li se cuvenea ca
urmasi ai domitorului. Mai departe, succesiunea
s-a realizat prin femei, urmasi ai fiicelor voievodului
si apoi, la stingerea ramurii brbtesti, a surorilor
banului Grigore Brncoveanu, respectiv Elena si
Maria, iar numele familiei l-au purtat descendentii din
adoptata Zoe Mavrocordat si din sotul ei domnitorul
Gheorghe Bibescu (de altfel, si el urmas prin femei
al lui Brncoveanu). Zeci de urmasi se pot revendica
pn astzi ca strnepoti ai marelui si sfntului
voievod, care pot fi regsiti n toate straturile sociale
(inclusiv ale trnimii, prin descendenti ai lui
Manolache Blceanu!), purttori ai unor picturi
de snge brncovenesc. Pagini de istorie misctoare
chiar si dup veacuri!
Gnduri despre Brncoveanu
si destinul neamului su
Acad. Dan BERNDE
S
e descoper n documente otomane c boierii munteni si boierii
moldoveni se vindeau unii pe altii si erau de o lips de solidaritate de tip
latin individualist. Transilvania, care avea o nobilime maghiar, cunostea
o solidaritate a acestei nobilimi. Sigur nu ne place. Nu ne place s spunem c
noi suntem asa. Limita adevrului m sileste s spun ca patriot romn c romnul
trdeaz, nu e solidar, si c ungurul sau srbul au antropologic o alt structur.
Asta este dup mine a fi patriot, a vedea n adncul fiintei neamului tu ce a fost
bun si ce a fost mai putin bun. Asta nseamn s fii patriot, nu s clamezi, s spui
tot felul de prostii despre romnii care sunt cei dinti care s-au dus pe Lun,
sau au inventat cei dinti nu stiu ce.
Am scris mai demult un eseu, ,De ce este contemporan ortodoxia?
Ortodoxia, n ciuda faptului c se spune c este retrograd si conservatoare, iar
asta numai cine nu cunoaste realittile poate s o afirme, este n pas cu restul
continentului. n momentul de fat, n Uniunea European 18 la sut dintre tri
sunt ortodoxe: Grecia, nti, dup aceea Romnia, Cipru, Bulgaria. Ortodoxia
este congruent cu Europa n primul rnd prin caracterul su profund national.
Ortodoxia este national, spre deosebire de catolicism, de pild, care
este universal. Ortodoxia este national, are autocefaliile sale care sunt
independentele statale spirituale. ntr-o Europ a natiunilor ortodoxia este
congruent cu Europa. Este democratic prin caracterul su sinodal, n timp ce
catolicismul este teocratic prin structur. Papa vorbeste urbi et orbi, tuturor, la noi
patriarhul, de pild, dac ar cltori de la Bucuresti la Suceava trebuie s-l anunte
pe fiecare ierarh c-i trece prin teritoriu ca s-i cear, ntr-un fel, o simbolic
ncuviintare. Aici este democratia mostenit nc din Bizant, democratia aceasta
sinodal. Se stie foarte putin despre o deosebire canonic juridic fundamental
ntre ortodoxie si alte confesiuni. Conform codexului lui Justinian din secolul al
V-lea, care a influentat ntreaga jurisprudent european, n ortodoxie domin
cezaro-papismul, care nseamn c statul, cezarul, fie el rege, mprat, basileu,
crai, voievod sau prim-secretar de partid comunist, statul dirijeaz nu treburile
bisericii, orienteaz biserica, asta este cezaro-papismul. Spre deosebire de lumea
occidental, care are papo-cezarism, acolo neexistnd mult vreme un imperiu,
papa, episcopul Romei a fost cel care a condus toat lumea si ne amintim de
Canossa, de felul n care mpratii germani sau regii Frantei se duceau umili
s cear iertare papei. De aceea, mi amintesc de un distins om de cultur,
a disprut ntre timp, imediat dup decembrie '89 a scris un articol, ,Catavencu-
Mitropolit, atacnd un mitropolit ortodox. -am rspuns cu un articol, ,Farfuridi-
politician, n care am artat c nu se cunosc aceste elementare deosebiri ntre
Est si Vest.
N
oi vedem casa noastr, ne intereseaz mai putin ce se ntmpl
n alt parte si mai este ceva care este foarte important: ortodoxia
noastr latin are un soi de cartezianism avant la lettre, e foarte
liber-cugettoare. Fac o parantez: este motivul pentru care gsesti n biserica
ortodox masoni, de pild, ceea ce nu s-ar ntmpla n alt parte. Aceast laxitate
a noastr ne-a fcut s nu fim niciodat fundamentalisti, dar niciodat, cum sunt,
de pild, grecii sau cum sunt rusii. Noi nu avem fundamentalisme, auto-flagelri
cum au catolicii, sau cum au ortodocsii rusi, nu avem erezii si nici excomunicri.
Suntem de o tolerant latin - latinii erau foarte toleranti, si cu crestinismul au fost
mult vreme toleranti, pn n epoca lui Diocletian, cnd aveau nevoie de oameni
care s lupte, s verse snge. Crestinul nu vrsa snge, era deci un dusman
al imperiului. Aceast tolerant noi am mostenit-o n bine si n ru.
Sunt autorul unei crti recente care se numeste Cele dou Europe. Eu nu
cred n unitatea european, nu cred n europenism ca atare. Eu consider c
exist dou Europe, care au fost mprtite si confesional-religios. Mult lume,
pn la ,September 11, nu percepea confesiunea. Ceea ce nu se stie este c
politologii americani de la Harvard, nc prin anii '80 si-au pus ntrebarea ,Ce se
va ntmpla cnd va cdea comunismul, cnd nu vor mai fi ciocniri de ideologii?
Rspunsul lor a fost ,vor fi ciocniri de spiritualitti, de religii, de confesiuni. Si au
creat ca o prezumtie de laborator ,the kin country sindrome, sindromul trilor
nrudite. Multi n Europa au ridicat din umeri la aceast ipotez si a venit cderea
ugoslaviei. Croatia si Slovenia s-au sprijinit pe trile catolice, Serbia, Muntenegru
au fost sprijinite de Eltn, musulmanii din Bosnia-Hertegovina au fost sprijiniti de
Arabia Saudit si Turcia. Eu nu cred n europenism, cred c epoca Europei, care
este epoca Atlanticului, nceteaz asa cum a ncetat epoca mediteranean odat
cu Cristofor Columb. A nceput epoca atlantic, s-a nscut euro-atlantismul, cu
cele dou revolutii, american si francez, s-a nscut Piata Comun si alte lucruri.
n momentul de fat, eu consider c se ridic Asia, Pacificul, intrm n secolele
Pacificului si aici este marea sans a Romniei, de a fi la marginea Europei,
de a fi o trambulin ctre Asia, de a avea relatii speciale cu cele dou mari
puteri ale lumii orientale, China, pe de o parte, si Turcia, pe de alt parte,
dou lumi emergente.
!"# %&"'"( )*+,-.%"("+
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !
L
a problema Basarabiei Eminescu revine
foarte des n articolele sale publicistice,
n care gsim nu doar reactii de moment
la diferite evenimente, n special la hotrrile
Congresului nternational de la Berlin din iunie 1878,
ci si reproduceri extinse de documente, atitudine
polemic fat de articolele din presa strin,
incursiuni n istorie. Calittile sale de polemist,
care pune ,pe tapet documentul doveditor,
sunt aici valorificate din plin.
Este scos n evident struitor adevrul istoric
indiscutabil, impus de existenta Basarabiei pe
parcursul a patru secole, ca ,parte strveche
a trii Moldovei, ca ,pmnt din pmntul
romnesc. Publicistul recurge la ntreg arsenalul
de procedee retorice: demonstratia, interogatia,
peroratia, reducerea la absurd a ,argumentelor
oponentilor.
n ciclul de studii consacrate ,cestiunii
Basarabiei, Eminescu polemizeaz cu
interventiile din presa ruseasc si francez
care sustin c aceasta este o provincie cucerit
de rusi de la ttari sau de la turci, afirmnd c
,Basarabia n-a fost nici ntreag, nici n parte
a turcilor sau a ttarilor, ci a unui stat constituit,
neatrnat, desi slbit si nclcat n posesiunile
sale, a Moldovei.
Poetul-gazetar vine cu prima dovad
indiscutabil: numele ,care tip sub condeele
rusesti, a crui rostire ,e una cu a protesta
contra dominatiunii rusesti. Rnd pe rnd sunt
readuse fragmente istorice din arhivele hanului
mongol din Persia, publicate la ndemnul
sultanului Mahmud Gazon Khan ntr-o culegere
aparte, materiale arhivistice despre btliile duse
de principi ttari cu negri-valahi, comandati de
Basarab-ban, de regele maghiar Carol-Robert cu
Basarab, fiul lui Tugomir, de la care provin Alexandru,
Vladislav, Radu-Negru, Dan si Mircea cel Mare.
,Basarabia actual era pmnt romnesc, stpnit
de Domni romni, fapt adeverit de Miron Costin
n poemul dedicat regelui Poloniei.
Eminescu prezint si o descriere topografic
detaliat a Basarabiei, ,desi fr cuvnt: ,Trgnd
o linie de la Hotin din Nistru pn la Prut, avem
o lature; de la amndou capetele ei tragem cte o
linie pn n Marea Neagr, una de-a lungul Nistrului,
cealalt de-a lungul Prutului; iar capetele acestor
dou linii le ncheiem cu o a patra linie format prin
trmurii Mrii Negre. Acest quadrilater cam neregulat
se numeste azi Basarabia, desi fr cuvnt.
Eminescu se refer si la marginile reale ale
Basarabiei si la fsia ngust spre sud, asa cum
apare n Descrierea Moldovei a lui Cantemir.
C
el de-al doilea studiu se ocup de veacul al
cincisprezecelea, perioad n care domnesc
Alexandru Vod cel Bun si Stefan cel Mare,
iar cel de-al treilea,
n lipsa mrturiilor
cronicarilor, cuprinde
veacul al saispre-
zecelea, cnd
pmnturile noastre
sunt pustiite de
rzboaiele cu care
au venit ttarii,
cazacii si turcii.
Studiul al V-lea
ncepe cu descrierea
Bugeacului, care,
conform lui Cantemir,
nseamn unghi,
colt de pmnt.
Dovada cea mai
convingtoare c
n Basarabia erau
romni o constituie
existenta eparhiei
Brilei si a unor biserici si tipografii romnesti
(la Dubsari). Biserica, dup prerea lui Eminescu,
este ,un argument zdrobitor fat de orice subtilitate.
Veacul al optsprezecelea ofer chiar argumentul
servit de nsusi graful Rumantiof, care a aprobat
desfiintarea Mitropoliei Brilei, punnd toat
Basarabia sub supunerea eparhiei de la Husi
si Brila eparhiei de Buzu.
Eminescu nu admite n niciun caz interpretarea
anexrii Basarabiei de ctre Rusia ca o cucerire
a acesteia, polemiznd cu descrierea evenimentelor
de la 1812 fcut de consulul general al Angliei
de la Bucuresti, W. Wilkinson. Situatia este
comentat n bine cunoscutul stil polemic
eminescian: ,Toate elementele
morale n aceast afacere
sunt n partea noastr. Dreptul
nostru istoric, incapacitatea
juridic a Turciei de-a
nstrina pmnt romnesc,
trdarea unui dragoman al
Portii, recptarea acelui
pmnt printr-un tratat
european semnat de sapte
puteri si obligatoriu pentru ele, garantarea integrittii
actuale a Romniei prin conventia ruso-romn,
ajutorul dezinteresat ce l-au dat Rusiei, n momente
grele, toate acestea fac ca partea moral si de drept
s fie pe deplin n partea noastr.

n finalul ciclului de studii basarabene sunt

enumerate izvoarele documentare pentru toate
veacurile: storia critic a Romnilor si Arhiva
istoric a Romniei de B.P. Hasdeu, lucrrile lui
Eudoxiu Hurmuzaki, cronicile lui Koglniceanu,
cronica Husilor de printele Melchisedec, cronica
lui Amiras tradus din greceste la ndemnul lui
Grigore Vod, cartea sus amintit a lui Wilkinson.
S-au formulat anumite rezerve fat de paternitatea
acestor studii, faptul c Eminescu este totusi autorul
lor fiind demonstrat de . Cretu prin compararea
ideilor principale enuntate n toate articolele din
Timpul privind ,cestiunea Basarabiei.
Hotrrile congresului berlinez sunt prezentate
ca o nedreptate strigtoare la cer, ca o expresie
a unei nepsri crase fat de existenta ,rasei latine
si a locuitorilor pe peticul de pmnt romnesc:
,Cum c acea necesitate international n-are nevoie
de a tine seama de sentimentele noastre intime,
de existenta rasei latine, ci numai de un petec de
pmnt cuasi neutru lng Dunre, ne-a dovedit-o
cu de prisos Congresul. Ce-i pas Congresului c
se rpeste o parte din partea strveche a neamului
romnesc ca atare? Ce li-e lor Hecuba? Ce-i pas,
cine va locui pe pmnt romnesc? Materialul
de oameni i e indiferent, cestiunea european
e ca s existe o fsie de pmnt ntre Rusia,
Austria si noule formatiuni ale fostei Turcii,
ncolo lucrul e totuna (Timpul, 31 august 1878).
(Continuare la pag. 13)
Eminescu, ntre cumpn
si echilibru
Acad. Mihai CMPO
Basarabia n publicistic
Nae-Simion PLESCA

n ce const noutatea
studiului lui Nae-Simion
Plesca, unul - s-o
spunem din capul locului -
bine documentat si care se
nscrie perfect n contextul
eminescologiei de orientare
ontologic si al celor mai recente investigatii ale
publicisticii n interconexiune textual si conceptual
cu poezia (n special cu cea satiric)?
Sunt, dup prerea noastr, trei note originale
distinctive.
Autorul urmreste interconexiunile nu doar la nivel
de preluri de procedee si sintagme (lucrul acesta
partial s-a mai fcut), ci la nivel de viziune, care, la
Eminescu, apare ca profund si, binenteles, unitar
organicist. El concepe lumea, universul, societatea,
statul, omul ca organisme cu toate componentele
bine articulate. Armonizarea, punerea n dreapt
cumpn a tuturor acestora constituie un principiu
universal, aplicabil n toate domeniile. De aceea, va
medita continuu asupra cumpenei si echilibrului: n
cunostinte, n stat (,echilibrul n stat e ca sntatea
n corp), n istorie (reaminteste postulatul hegelian:
,recunoastem prin istorie ceea ce e stabil, consistent,
stabil n nlntuirea timpului), n spirit si gndire
(a se vedea Se bate miezul noptii n clopotul de
aram...: ,Ci cumpna gndirii-mi de loc nu se mai
schimb), n jurisprudent (,Mintea dreapt, simpl,
senin ns a fcut din dreptate o cumpn,
Cumpna drepttii! Si ce e dreptatea dect
mentinerea dreptului? Si ce e dreptul dect echilibrul.
Cumpn si drept amndou echilibre - una a
materiei, alta a spiritului.), n gramatic (coadaptarea
accentelor), n chimie si matematic (coadaptarea
elementelor si termenilor), n filosofie (antinomiile lui
Kant; cresterea n progresiune a mrimilor ,pn se
rupe sus cumpna, ,sufletul ca punct de gravitatie,
centrul, punctul de gravitatie, miscarea central),
n geografie (,aici ne aflm noi, romnii - limba
cumpenei Universului), n fizic (punctul fix de
rezistent n smbure: ,deasupra lui se-ncordeaz
arcul aripelor vietii, frumusete viitoare).
Preocupndu-se de panorama sociologic si
sociogonic - a civilizatiilor si statelor, societtilor,
Eminescu ne vorbeste, n spiritul shakespearianului
Hamlet, anume despre punctul ,scoaterii din ttn
si al aruncrii lumii ,n zbucnirea noui eri. Este
invocat si kantiana ,pace etern, ca vis de aur
al Europei.
E
uropa este vzut si ea ca un organism
bine articulat si armonizat. n lumina deii
europene este dezbtut si ,cestiunea
Basarabiei. Nae-Simion Plesca ne ofer pentru
prima dat o imagine a acestui ,pmnt din pmnt
romnesc, asa cum apare nu doar n publicistic,
ci si n proiectele dramatice din tinerete (Bogdan-
Dragos) si n unele texte postume putin cunoscute.
Este o a doua not original a prezentului studiu.
Cea de-a treia not particular a studiului este
readucerea n actualitate a unor probleme privind
parlamentarismul, ontologia juridic, dreptul si
dreptatea, structura si misiunea statului, identitatea
national (nationalismul), ,patologia societtii si
destinele romnilor de pretutindeni. Un spor de
soliditate a investigatiei l aduce si calitatea de
parlamentar pe care o are la ora aceasta autorul
studiului, el privind lucrurile prin raporturile de
similitudine si apropiere. Actualitatea publicisticii
si problemelor satirice este dovedit n modul cel
mai convingtor si, asa cum i plcea lui Eminescu
s spun, cu ,documentele pe tapet.
Vom citi cu interes sustinut acest studiu scris
cu pasiune si cu un atasament simpatetic fat
de o tematic ce rmne actual si azi, proza
lui jurnalistic putnd fi citit si pentru caracterul
ei literar, care nu st mai prejos de cel al poeziei
propriu-zise.
Actualitatea conceptiilor sociologice e demonstrat
cu lux de amnunte si ea, sociologia fiind nteleas
de Eminescu, asa cum o ntelege n contempora-
neitatea noastr si Max Scheler, ca o ax a ntregii
sfere a cunoasterii, ea fiind ,ntre toate stiintele unica
ce atinge interesele oamenilor, sentimentele, patimele
si prejudectile lor.
!
!"# %&"'"( )*+,-.%"("+
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 "#
N
umai examinnd n ntregime opera lui
Mihai Eminescu, n special manuscrisele
si publicistica lui, poti s-ti imaginezi
dimensiunea enciclopedic a universului su de
cunoastere. nteresele intelectuale ale lui Eminescu
penduleaz de la stiintele umanistice (filosofie,
filologie, n special studiul limbilor, istorie, economie,
civilizatie, cultur clasic etc.) pn la stiintele reale
(matematic, fizic, astronomie, chimie, biologie,
medicin etc.). Pare imposibil s identificm n
istoria civilizatiei umane vreo personalitate care
s se fi interesat de un spectru att de vast de
probleme. Evident, Mihai Eminescu nu poate fi
considerat drept un creator de conceptii stiintifice
sau sisteme teoretice proprii n domeniile respective,
ntruct activitatea sa se limiteaz, de cele mai
multe ori, la expunerea conspectiv a unor
studii din cele mai variate sfere ale activittii
umane, acestea fiind nsotite, de regul, de
glose, de note estimative sau critice proprii,
sau la elaborarea unor note, continnd idei
personale, interpretri, mentiuni, observatii
sau constatri referitoare la anumite probleme
sau chestiuni de o diversitate imprevizibil si
impresionant. El citea, conspecta si traducea
studii stiintifice dintre cele mai diverse, fapt
confirmat de traducerile stiintifice cuprinse
n volumul Fragmentarium, volum editat, din
pcate, fr a se face o distinctie categoric
ntre traduceri si lucrrile originale.
Lund n discutie multitudinea domeniilor de
interese, Mihai Eminescu se autocaracterizeaz
cu modestie sincer, fr a-si etala infatuarea
notorie a germanilor, n spiritul legendarei autoironii
franceze, notnd: ,D. Michalis Eminescu, vecinic
doctorand n multe stiinte nefolositoare, criminalist n
sensul prost al cuvntului si n conflict cu judectorul
de instructie, fost bibliotecar, cnd a si prdat
biblioteca, fost revizor la scoalele de. fete, fost
redactor en chef al foii vitelor de pripas si al altor
jurnale necitite colaborator. (Mihai Eminescu,
Opere. Vol. XV. Fragmentarium. Addenda editiei.
Editura Academiei Romne, 1993, p. 232) Analiznd
problema stiintei n genere, Mihai Eminescu o
defineste drept o permanent rectificare a rezultatelor
obtinute anterior, sustinnd ,stiinta: o trecere si
retrecere de unitti foarte mici, cnd la un termen
fractionar, cnd la cellalt: o vecinic corectur
(idem, p. 325). Este demn de toat atentia noastr
opinia lui Eminescu n problema identificrii unor
frapante coincidente de idei n operele mai multor
autori, adic ,coincidinta cea adese uimitoare n
pasaje, ba n cugetri organice ntregi, a autorilor
celor mari, cci ,este acelasi om care trieste n
toti, si naturi inferioare cred cumc s-a plagiat unii pe
altii, pe cnd poate nici nu s-au citit. Si fiindc fiecare
regseste smburele individualittii sale n cei mari,
crede de datorie a reda comentarii si ramificatiunile
individuale ale acelui smbure, de aicea apoi se nasc
diferiti glosatori si explicatori, cari de cari mai prosti,
ale (ai) autorilor mari (idem, p. 137).
P
ornind de la analiza notelor si conspectelor
de texte din domeniul filologiei, putem
constata c acestea au un caracter, n
general, de nsemnri de lucru si sunt consemnate
n diferite perioade. Fiind examinate n ansamblu,
ele ofer o imagine panoramic asupra problemelor
de care era preocupat Mihai Eminescu n activitatea
sa intelectual si probeaz prezenta unui cugettor
de o mare fort si finete speculativ si cu o intuitie
anticipativ fantastic. Totodat, textele n cauz se
evidentiaz prin aplicarea consecvent a metodelor
matematice n studiul stiintelor sociale, poetul fiind
astfel un precursor al matematizrii stiintelor sociale.
n acelasi timp, n baza analizei manuscriselor
eminesciene, putem ajunge la concluzia c n
prezent nc nu dispunem de o imagine magistral
a personalittii culturale si stiintifice a lui Mihai
Eminescu si rmnem n asteptarea unor studii
serioase despre un Mihai Eminescu polivalent: filosof,
istoric, astrofizician, matematician, fizician, geograf,
economist, chimist, sociolog, lingvist, politician,
psiholog etc., etc.
Asadar, relund tema enuntat n titlu, este
necesar s retinem c autorul Luceafrului nu a
elaborat nicio teorie lingvistic proprie, conspectele,
notele si comentariile sale de natur lingvistic
constituind un ansamblu luxuriant de probe care
vin s demonstreze ideea c autorul lor era
preocupat dac nu de toate, cel putin de majoritatea
problemelor referitoare
la limbajul uman.
Mai mult, analiza
manuscriselor
eminesciene confirm
ideea, cu o multime
de dovezi irefutabile,
c autorul lor cunostea
toate teoriile si directiile de
cercetare din lingvistica de
pn la el si din timpul vietii
lui. n aceast ordine de idei
sunt elocvente conspectele
poetului, care includ studii
de Heymann Steinthal,
Carl Philipp Moritz, August
Friedrich Pott, Moritz
Lazarus, Wilhelm von
Humboldt etc. n cele ce
urmeaz, ne propunem s prezentm succint
ansamblul de probleme lingvistice care l-au
preocupat n mod special pe Mihai Eminescu.
M
ai nti, se cere s mentionm c
Eminescu, desi nu a fcut scoal nici
primar, nici gimnazial si nici liceal
n limba romn, s-a dovedit un subtil cunosctor
al acesteia, urmare a studierii independente, din
initiativ proprie, a limbii materne, istoriei si culturii
nationale, argument plauzibil ntru sustinerea acestei
afirmatii servind relatarea lui George Munteanu: ,Abia
la Trgu-Mures e ntlnit de seminaristii oan Cotta
si Toader Cojocariu, care, aflnd c e student din
Cernuti si vrea s vad Blajul, i-au spus c merg
si ei acolo si l luar n trsur. Eminescu si tot
nsemna ceva ntr-un carnet, cntrind privelistile
si vorba localnicilor, iar cnd tovarsii de drum l
ntrebar de ce, le rspunse cu o simplitate care
sugera ndeajuns felul de viat ce-si hotrse si
noima rtcirilor sale: Domnilor, eu sunt poet si vreau
s-mi adun material. (George Munteanu, Hyperion,
1. Viata lui Eminescu. Chisinu, Stiinta, 2002, p. 37)
nc n perioada studiilor universitare din Viena si
Berlin, Eminescu a manifestat un interes sporit pentru
cele mai variate probleme de lingvistic general.
Textele de aceast natur se ocup de originea
limbii, de relatia dintre limb si psihicul uman,
de structura intern a limbii, de importanta limbii
n viata spiritual a natiunilor, de evolutia limbii
literare prin emanciparea ei de sub dominatia
etimologic si sintactic etc.
n primul rnd, sunt
deosebit de valoroase
,notitele poetului privind
raportul limbii cu psihologia,
problem tratat n mod
special n studiile lui
Heymann Steinthal, care interpreteaz limba ca
un mecanism psihic. n acest context, mentionm
c poetul conspecteaz studii sau fragmente din
acestea, face note marginale asupra unor probleme
sau afirmatii lansate de lingvistii secolului al XX-lea.
Astfel, n Fragmentarium gsim mai multe conspecte
si note din creatia unor lingvisti cu renume, ca
Wilhelm von Humboldt (studiul Despre raportul dintre
scriere si vorbire), Heymann Steinthal (Reflectii
introductive privind psihologia popoarelor), Heymann
Steinthal si Carl Philipp Moritz (Despre verbele
impersonale), Heymann Steinthal (Asimilare si
atractie n lumina psihologiei), August Friedrich Pott
(Despre varietatea expresiei lingvistice dup sunet
si notiune), Moritz Lazarus (studiile Condensarea
gndirii n istorie si Cteva idei sintetice despre
psihologia popoarelor) etc.

n baza analizei studiilor de lingvistic

din perioada respectiv, Eminescu
interpreta limba ca un fenomen emina-
mente social, sustinnd c ,arta de a guverna
= arta de a armoniza interesele claselor
societtii, si aceasta pentru c tot ce este,
este un rezultat al societtii: limb, spirit,
nvttur, avere, civilizatie, putere. (M.
Eminescu, Opere. Vol. XV, p. 70) Ca fenomen
social, limba este de o important decisiv
n procesul de constituire si de existent a
natiunilor, ntruct ,cine zice un popor zice
mult: oamenii vin la un semnal dat n limba
national. si dirig deodat si spontan fortele
lor colective ntr-o singur directie de miscare
(idem, p. 72), cci ,eu e Dumnezeu. Natiunea
mea e lumea, cum fr eu nu e Dumnezeu,
astfel fr natiunea mea nu e lume. Natiunea
- acest complex de euri (idem, p. 17).
Asadar, limba si natiunea, desi nu sunt
identice, constituie o unitate de fenomene
interdependente, asa nct nu exist natiune
fr limb, tot asa cum nu exist limb fr natiune.
Mai mult, pentru Eminescu ,spirit si limb sunt
aproape identice, iar limba si nationalitatea
asemenea (M. Eminescu, ntre Scylla si Charybda.
Chisinu, Editura Litera, 2005, p. 66). Pornind de la
ideea c ,ntr-adevr, dac n limb nu s-ar reflecta
chiar caracterul unui popor, dac el n-ar zice
oarecum prin ea: asa voiesc s fiu eu si nu altfel, el
se ntreab: oare s-ar fi nscut alte limbi pe pmnt?
Tocmai din aceste considerente, Eminescu conchide:
,simplul fapt c noi, romnii, cti ne aflm pe pmnt,
vorbim o singur limb, una singur, ca nealte
popoare, si aceasta n oceane de popoare strine
ce ne nconjur, e dovad destul si c asa voim s
fim noi, nu altfel (idem, p. 66). Si, ca un corolar al
interdependentei dintre limb si natiune, el sustine:
,Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent,
suntem romni si punctum. Nimeni n-are s ne-nvete
ce-am fost sau ce-am trebuit s fim; voim s fim
ceea ce suntem - romni, din care cauz ,limba
si nationalitatea romneasc vor pieri deodat
cu romnul material, cu stingerea prin moarte si
fr urmasi a noastr, nu prin deznationalizare si
renegatiune (idem, p. 67). Acesta ar fi un argument
n plus pentru ca ,amicii nostri si rtcitii dintre noi
s renunte la existenta unui popor ,moldovenesc
si a unei limbi ,moldovenesti.
Not: Studiul de fat ne-a fost sugerat de
acad. Mihai Cimpoi, tot asa cum sub conducerea
Domniei sale sunt n curs de elaborare dou teze
de doctorat, prima avnd ca obiect de studiu
Eminescu si comunitatea european, iar cea de-a
doua Eminescu si probleme de fizic. (Va urma)
Despre preocuprile de lingvistic
ale lui Mihai Eminescu
Vasile BAHNARU
Curtea de la Arge
!"# %&"'"( )*+,-.%"("+
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !!
A
naliza operei lui
Eminescu, ntreprins
de marii critici
romni, este bine cunoscut,
devenind ,canonic n
contextul receptrii ei postume
si impunndu-se prin clisee
didactice n nvtmntul preuniversitar si universitar
si n eminescologia de tip traditional ,lansonian,
biografist - tematic.
Readucem aceste exegeze n contextul
demonstratiei noastre pentru a focaliza modul
n care fiecare critic ntelege europenitatea operei
eminesciene si a eminescianismului. Desi unitare
n diversitate, acestea, prin circumscrierea unui
limbaj mbogtit cu echivalente artistice dinamice,
metamorfozndu-se, totusi, n functie de
personalitatea criticului, se impune un loc comun:
toti consider orientarea european ca o orientare
paradigmatic imperativ specific spiritului timpului
(n sens hegelian, desigur). Europenitatea este
echivalent cu valoarea suprem, personalitatea
european fiind totuna cu o personalitate de exceptie,
care iese spectaculos din cadrul cultural traditional
romnesc.
Caracterul european e asigurat att de valoarea
artistic intrinsec, de cota nalt a acesteia, ct
si de valorificarea ntregii ,inteligente europene n
art, n stiint, n filosofie (Maiorescu), de capaci-
tatea - sub alt aspect - de a revolutiona gndirea
romneasc, limba romn si limbajul poetic.
n viziunea lui T. Maiorescu, europenitatea lui
Eminescu const n nssi sincronizarea cu cultura
european, n crearea unei osmoze ntre registrele
retorice de amvon si cele din piata public. Afluxurile
retorice balanseaz ntre constructii lirico-imaginative
si pledoarii paradigmatice heteroclite.
n contextul abordrilor hermeneutice ale prozei
jurnalistice eminesciene, lui Maiorescu i revine
meritul, sincronizat cu timpul su, de a fi decodificat
sensurile contrastelor, generatoare ale unui recurs
la istorie, n care prezentul devine lumea pe dos, o
utopie chiar. Dispunnd de o intuitie critic si un simt
al valorilor iesite din comun, T. Maiorescu a fost cel
dinti ,simbol al culturii romnesti moderne care a
vzut n Eminescu un profet, un vizionar, un fenomen
n msur s rstoarne sisteme si s drme
modelele existente n literatura romn de pn
atunci. Fr a minimaliza bovarismul cultural care,
recunostea, nu ridica elocinta jurnalistic la nivelul
celei europene, T. Maiorescu, ,heraldul Epocii
de aur a literaturii romne, s-a pronuntat pentru
revolutionarea din temelii a ,formelor fr fond
si promovarea nentrziat a valorilor nationale.
Miscarea Junimea avea s joace un rol deosebit
n formarea vocatiei multor ,stilisti si ,senss si n
initierea ,minorittii inteligente n discursul despre
cultur reinventat de descendentii si. Amplul su
studiu Directia nou n poezia si proza romneasc
ilustreaz polaritatea unei culturi rmas n urm
fat de ,lustrul societtilor strine. at n ce mod
propune ndeprtarea de ,mostenirea cultural
autohton: ,Cufundat pn la nceputul secolului
XX n barbaria oriental, societatea romn, pe la
1820, ncepu a se trezi din letargia ei, apucat poate
de-abia atunci de miscarea contagioas prin care
ideile Revolutiunii franceze au strbtut pn n
extremittile geografice ale Europei. Atras de
lumin, Junimea noastr ntreprinse acea emigrare
extraordinar spre fntnile stiintei din Franta si
Germania, care pn astzi a mers tot crescnd si
care a dat mai ales Romniei libere o parte din lustrul
societtilor strine. (.) Cci nepregtiti precum erau
si sunt tinerii nostri, uimiti de fenomenele mrete ale
culturii moderne, ei se ptrunseser numai de efecte,
dar nu ptrunseser pn la cauze, vzur numai
formele de deasupra ale civilizatiunii, dar nu
ntrevzur fundamentele istorice mai adnci, care
au produs cu necesitate acele forme si fr a cror
preexistent ele nici nu ar fi putut exista. Si astfel,
mrginiti ntr-o superficialitate fatal, cu mintea si
cu inima aprinse de un foc prea usor, tinerii romni
se ntorceau si se ntorc n patria lor cu hotrrea
de a imita si a reproduce aparentele culturii apusene,
cu ncrederea c n modul cel mai grbit vor si realiza
ndat literatura, stiinta, arta frumoas si, mai nti
de toate, libertatea ntr-un stat modern. Si asa
de des s-au repetit aceste iluzii juvenile, nct au
produs acum o adevrat atmosfer intelectual
n societatea romn, o directie puternic, ce apuc
cu trie egal pe cei tineri si pe cei btrni, pe cei
care se duc spre a nvta si pe cei care s-au ntors
spre a aplica nvttura lor. (.) Avem de toate cu
mbelsugare - si nchipuiesc ei - si cnd i ntrebi
de literatur, ti citeaz lista coloanelor nnegrite
pe fiecare an cu litere romne si numrul tipografiilor
din Bucuresti, si cnd le vorbesti de stiint, ti arat
societtile mai mult sau mai putin academice si
programele discursurilor tinute asupra problemelor
celor mai grele ale inteligentei omenesti; dac te
interesezi de arta frumoas, te duc n muzee, n
pinacoteci si gliptoteci, ti arat expozitia artistilor
n viat si se laud cu numrul pnzelor spnzurate
pe perete; si dac, n fine, te ndoiesti de libertate,
ti prezint hrtia pe care
e tiprit constitutiunea
romn si ti citesc
discursurile si circulrile
ultimului ministru care s-a
ntmplat s fie la putere.
A
sa stnd lucrurile,
Maiorescu admite
c ,noua directie,
n deosebire de cea
veche si czut, se
caracterizeaz prin
simtmnt natural, prin
adevr, prin ntelegerea
ideilor ce omenirea
ntreag le datoreste
civilizatiei apusene si
totodat prin pstrarea
si chiar accentuarea
elementului national.
Dup o minutioas
si subtil analiz a
,talentelor care se
remarc n ,noua
miscare, T. Maiorescu se
opreste la M. Eminescu, ,om al timpului modern,
,poet n toat puterea cuvntului, care ,n mijlocul
agitrilor politice si sociale s-a declarat ,pentru
curtenia formei (poetice - n.n.), dnd astfel btrnei
Europe prilejul unei emotiuni estetice iesit din
comun. Maiorescu vede n Eminescu o revolutie
a ,epocii de transitiune.
Nu e nicio ndoial, criticul era convins c marele
poet ncerca s imprime ,miscmntului national o
directie spiritual capabil s atrag ,laudele Europei
culte. Semnificativ este, n acest sens, studiul
Eminescu si poeziile lui, unde descoperim, pe lng
elementele substratului autohton al culturii poetului,
influente occidentale, care au determinat limba
romn, n special, s-si impulsioneze evolutia ei
fireasc, tributar ,humusului natal: ,Lipsit de orice
interes egoist, el se interesa cu att mai mult la toate
manifestrile vietii intelectuale, fie scrierile vreunui
prieten, fie studierea miscrii filosofice n Europa,
fie izvoarele istorice, despre care avea cunostinta
cea mai amnuntit, fie luptele politice din tar si
,Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui
individual st la nivelul culturii europene de astzi.
Cu neobosita lui struint de a ceti, de a studia,
de a cunoaste, el si nzestra fr preget memoria
cu operele nsemnate din literatura antic si modern.
Cunosctor al filosofiei, n special a lui Platon, Kant
si Schopenhauer, si nu mai putin al credintelor
religioase, mai ales al celei crestine si budhaiste,
admirator al Vedelor, pasionat pentru operele poetice
din toate timpurile, posednd stiinta celor publicate
pn astzi din istoria si limba romn, el afla n
comoara ideilor astfel culese materialul concret
de unde s-si formeze nalta abstractiune care
n poeziile lui ne deschide asa de des orizontul
fr margini al gndirii omenesti.
F
r doar si poate, Eminescu visa la o
Europ unit sub semnul valorilor crestine.
Constatarea aceasta avea s-l determine pe
reputatul eminescolog Mihai Cimpoi s recunoasc
n Eminescu si Stefan Cel Mare ntr-o cronic a
serbrilor de la Putna (Limba Romn, nr. 7-8/2004,
Chisinu): ,Eminescu se modeleaz ca un esential
homo religiosus, idee regsit si la Mircea Eliade,
dar n contextul localizrii ,centrului lumii. Drept
urmare, idealul culturii europene era primit si asimilat
de Eminescu ,n chiar individualitatea lui intelectual,
iar T. Maiorescu certific fr retinere contributia
acestuia la diversitatea si consolidarea romantismului
european, care va sta la rdcina ctorva ipostaze
fundamentale ale poeziei universale din secolul XX.
Punerea n valoare a personalittii europene a lui
Mihai Eminescu a fost una dintre preocuprile lui
T. Maiorescu, care sugera c opera poetului va fi
punctul de plecare pentru toat dezvoltarea viitoare
a ,vestmntului cugetrii romnesti, generatoare de
interpretri si deschideri spre noi universuri. Prin
asezarea lui Eminescu n contextul literaturii
universale, putem s ne edificm pe deplin
asupra sensurilor largi ale gndirii sale:
,Fiind astfel cstigat o temelie fireasc,
cea dinti treapt de nltare a literaturii
nationale, n legtur strns cu toat
aspirarea generatiei noastre spre cultura
occidental, trebuia neaprat s rspund
la dou cerinte: s arate nti n cuprinsul
ei o parte din cugetrile si simtirile care agit
deopotriv toat inteligenta european n
art, n stiint, n filosofie; s aib, al doilea,
n forma ei o limb adaptat fr sil
la exprimarea credincioas a acestei
amplificri.
E
uropenitatea lui Eminescu este
vzut de G. brileanu n spiritul
apozitiv fat de ,cultura strin
maimutrit, neasimilat, si n modul original
de a concentra vrstele omenirii si vrstele
omului.
Demersul lui Eminescu de a alinia
,tinerimea romn n rndul ,oamenilor
luminati din Europa nu putea trece
neobservat de brileanu, pe care T. Vianu
l etichetase drept ,un produs al culturii stiintifice
si sociale a veacului din urm.
n lucrarea sa Spiritul critic n cultura romneasc,
acesta face un rechizitoriu dur la adresa culturii
romnesti care ,n-a creat aproape nimic si s-a
multumit s asiste fr reactie la grevarea culturii
strine pe filonul celei din trile noastre, ndeosebi
a ,introducerii culturii apusene (.) si a asimilrii
ei de ctre romni - cu mici mpiedicri n vremea
fanariotismului si a rusismului.
Aceast situatie i permite lui G. brileanu s
formuleze concluzia: ,Dac aceast imigrare a culturii
nu ar fi avut loc, Romnia ar fi rmas cu totul n afar
de sfera civilizatiei, cci, nc o dat civilizatia
romn se pierduse pe pmntul Daciei.
Studiul su, evident, cel mai revelator, scoate n
evident ,influenta european, fast pentru cultura
autohton, ,aprat nejustificat de ,conservatorii
doctrinari, care privesc cu un oarecare dezinteres
,asa-numitele forme nou. Apologia culturii europene
venite n trile romne, ,ntiasi dat n veacul al
XX-lea, i ofer prilejul lui brileanu s intervin
critic si s comenteze, iritat de cutumele retoricii
vremii, fenomenul ptrunderii n cultura romneasc
a influentei apusene. El este de acord cu acest
,mprumut de curente cu substrat latin si francez,
n conditiile protejrii ,spiritului popular, care nu
trebuie s rmn ,un subsol neexploatat. El nu
l menajeaz pe T. Maiorescu care, n Criticele sale,
sustinea c ,directia nou n cultura romneasc
,ncepe de la 1860 cu V. Alecsandri. ntr-o
asemenea conjunctur, el observ c Eminescu,
,eroul culturii noastre moderne, ,cel mai mare
scriitor romn, considerat ca fiind ,o aparitie aproape
inexplicabil n literatura noastr, ,a czut (.) ca
un meteor din alte lumi. (Continuare la pag. 22)
Personalitatea european
a lui Eminescu vzut de marii critici
Florian COPCEA

n colectia alfabetic a Patericului, termenul

logismos, la singular, si mai ales la plural,
logismoi, apare de peste o sut patruzeci de
ori (n majoritatea cazurilor, cu sensul de ,gnd ru
sau ,gnduri rele), ceea ce dovedeste c ne aflm
realmente n fata unui termen-cheie al monahismului.
De fapt, chiar prima apoftegm din culegere ni-l
prezint pe nenfricatul Antonie cuprins ,de acedie
si de ntunericul gndurilor rele. n cele ce urmeaz,
propun o miniantologie evagrian, cu descrierea
fiecrui logismos n parte (dup Tratatul practic),
precum si o ilustrare a lui cu o apoftegm din
Pateric. Toate traducerile mi apartin.
1. ,Gndul lcomiei sugereaz clugrului
cderea grabnic din starea de ascez. El i
nftiseaz stomacul, ficatul, splina, hidropizia sau
vreo boal ndelungat, apoi lipsa celor de trebuint,
precum si lipsa medicilor. Adesea l mpinge s-si
aminteasc de unii frati care-au czut odinioar prad
acestor suferinte. Alteori i ndeamn pe bolnavii nsisi
s mearg la cei care triesc n abstinent si s le
povesteasc toate nenorocirile lor ca si cum acestea
li s-ar fi ntmplat din pricina ascezei. (Evagrie,
Tratatul practic 7)
Apoftegma: ,Avva Zenon, mergnd prin Palestina,
a obosit si s-a asezat s mnnce lng un strat
de castraveti. Gndul i zice: a si mnnc, nu
e cine stie ce, dar el i-a rspuns: Hotii primesc
pedeaps. Gndeste-te dac tu poti ndura pedeapsa
[cuvenit]. S-a ridicat si a stat cinci zile n arsit,
iar dup ce s-a ars bine a zis: Nu pot ndura
pedeapsa. Apoi i zice gndului: Dac nu poti,
atunci nu fura si nu mnca. (Patericul egiptean,
Zenon 6)
2. ,Demonul curviei l sileste [pe clugr] s
pofteasc trupuri diferite. El are mai cu seam
grij de cei care se nfrneaz, pentru ca acestia,
convinsi c nu vor dobndi nimic, s lase totul balt.
Si, mnjind sufletul, l ncovoaie spre trebi mrsave.
Ba l face s spun ori s asculte tot felul de vorbe,
ca si cum lucrul cu pricina ar fi chiar n fata ochilor
lor. (Tratatul practic 8)
Apoftegma: ,Avva Olimpiu de la Chilii a fost ispitit
de curvie. Gndul ru i zice: Du-te si ia-ti femeie!
El s-a sculat, a fcut lut si a plsmuit o femeie. Apoi
si zice n sine: at femeia ta, trebuie s muncesti
mult pentru ea, ca s o hrnesti, si a nceput s
munceasc mai abitir ca nainte. A doua zi a fcut
din nou lut si a plsmuit o fat, zicndu-si: Femeia
ta a nscut. Trebuie s muncesti si mai mult, ca
s-ti hrnesti si s-ti mbraci copilul. Si fcnd
asa a rmas fr vlag. Atunci i zice gndului:
Nu mai suport osteneala. Gndul i-a rspuns:
Dac nu suporti osteneala, atunci nu-ti cuta
femeie. Si vzndu-i Dumnezeu chinul, i-a luat
ispita si s-a potolit. (Patericul egiptean, Olimpiu 2)
3. ,ubirea de arginti sugereaz o lung btrnete,
neputinta minilor de a mai munci, zilele de foamete
care vor fi si bolile ce-l vor npdi [pe clugr],
nevoile srciei si marea rusine de a primi de
la altii cele de trebuint. (Tratatul practic 9)
Apoftegma: ,Un frate l-a ntrebat pe un btrn:
M lasi s pstrez pentru mine doi galbeni pentru
cnd voi fi bolnav? Btrnul, vzndu-i gndul
ru, cum c vrea s pstreze [banii], i zise: Da.
Dar fratele, ntorcndu-se la chilia lui, ncepu s
se frmnte si s-si zic: Oare btrnul mi-a spus
adevrul sau nu? Si, sculndu-se, merse din nou
la btrn si fcnd o mtanie i zise: n numele
Domnului, te rog, spune-mi adevrul, cci prea sunt
frmntat de gnduri din pricina celor doi galbeni.
Atunci btrnul i zice: Ti-am spus asa fiindc am
stiut c vrei s-i pstrezi. Dar nu-i frumos s tii asupra
ta mai mult dect ai nevoie pentru trebuintele trupului.
Asadar, dac tii s pstrezi cele dou parale,
nseamn c n ele ti cauti ndejdea; si dac se
ntmpl ca ele s se piard, nseamn c Dumnezeu
nu mai are grij de noi. S ne aruncm, asadar,
n bratele Domnului, cci El are grij de noi.
(Patericul egiptean, colectia tematic)
4. ,Uneori tristetea apare din cauza nemplinirii
dorintelor, alteori ea urmeaz mniei. Tristetea
pricinuit de nemplinirea dorintelor apare astfel:
unele gnduri hulpave aduc aminte sufletului de
cas, de printi si de viata dus odinioar. Si dac
vd c el nu se mpotriveste defel, ba dimpotriv,
le urmeaz, risipindu-se n plcerile mintii, atunci,
nsfcndu-l, l cufund n tristete: Nu mai am nici
trecut, nici viitor din pricina vietii de acum. Si, bietul
suflet, pe ct se umfl de gndurile cele dinti, pe
att se coboar si se umileste de cele din urm.
(Tratatul practic 10)
Apoftegma: ,Odat, mama avvei Marcu a venit,
cu mare pomp, s-si vad fiul. Btrnul [Silvan] i-a
iesit nainte si femeia l-a rugat: Avva, spune fiului
meu s ias, ca s-l vd. Btrnul a intrat n chilie
si i-a zis: esi, ca s te vad mama ta. Purta niste
toale peticite si era plin de fum de la buctrie. esind,
din ascultare, a nchis ochii si a salutat: Fiti mntuiti,
fiti mntuiti, fiti mntuiti!, fr s-i vad. Mama lui nu
l-a recunoscut si a trimis iarsi la btrn, zicndu-i:
Avva, adu-mi fiul, ca s-l vd. Acesta l ntreab pe
Marcu: Nu ti-am spus s iesi, ca s te vad mama
ta? Marcu i-a rspuns: Am iesit, dup cum mi-ai
spus, avva, dar, te rog, nu-mi mai spune s ies nc
o dat, ca s nu-ti fiu neasculttor. Atunci btrnul
a iesit si i-a zis mamei: Fiul tu a venit adineauri
si v-a spus: Fiti mntuiti. Si, dup ce a alinat-o
cu cteva cuvinte de mngiere, femeia a plecat.
(Patericul egiptean, colectia tematic).
5. ,Mnia este o patim foarte iute. Se si spune,
de altfel, c este o nfierbntare a prtii ptimase,
precum si o pornire mpotriva celui care a gresit
ori se crede c ar fi gresit cu ceva. Ea nvenineaz
sufletul toat ziua, dar mai ales scoate mintea din
ttni n timpul rugciunilor, oglindindu-i chipul celui
care a pricinuit suprarea. Uneori, cnd dureaz
mai mult vreme, preschimbndu-se n ranchiun,
noaptea provoac tresriri, moleseala trupului,
paloarea fetei, atacuri din partea fiarelor cu ntepturi
veninoase. Aceste patru semne care nsotesc
ranchiuna pot fi descoperite n tovrsia mai
multor gnduri rele. (Tratatul practic 11)
Apoftegma: ,Odat, din ndemnul unui [ruvoitor],
vine la avva Efrem o curtezan, ca s-l ademeneasc
la mpreunare rusinoas, ori, dac nu, mcar s-i
strneasc mnia, fiindc niciodat nimeni nu-l
vzuse mnios. El i-a spus curtezanei s-l urmeze
si cnd au ajuns lng
un loc plin de lume, i-a zis:
Hai s-ti mplinesti dorinta n
locul acesta. Ea ns, vznd
multimea, i rspunde: Cum
putem face asa ceva ntr-un
loc plin de lume, fr s ne
rusinm? El i zice: Dac
ne rusinm de oameni, cu att mai mult se cuvine
s ne rusinm de Dumnezeu, care le osndeste
pe toate cele ascunse n ntuneric. Si curtezana
a plecat fr s-si mplineasc dorinta. (Patericul
egiptean, Efrem 3)
6. ,Demonul acediei, care se mai numeste si
demonul de amiaz, este cel mai apstor dintre
toti. El se npusteste asupra clugrului pe la ceasul
al patrulea si d trcoale sufletului acestuia pn
pe la ceasul al optulea. Mai nti, el face ca soarele
s-i par c abia se misc sau chiar c st n loc, iar
ziua parc ar avea cincizeci de ore. Apoi l tintuieste
cu ochii pe ferestre, mpingndu-l s ias afar
din chilie, s cerceteze dac soarele mai are mult
pn la ceasul al noulea, ori s-si poarte privirile
roat-mprejur dup vreun frate. Pe lng acestea, i
strneste ur fat de locul n care-si duce viata, fat
de viata nssi si fat de lucrul cu minile, precum si
pentru faptul c iubirea i-a prsit pe frati si nu mai
are pe cine s cheme n ajutor. ar dac, n zilele cu
pricina, cineva l-a ntristat pe clugr, demonul profit
ca s-i sporeasc ura. Atunci l face s tnjeasc
dup alte locuri, unde ar putea gsi mai usor cele
de trebuint, unde ar lucra fr atta trud, dar
dobndind mai mult. Si adaug ndat c a fi plcut
Domnului nu tine de un loc anume: cci dumnezeirii,
zice el, te poti nchina pretutindeni. La toate
acestea el adun amintirea casei printesti si a
vietii de odinioar; i nftiseaz ct de lung e viata,
aducndu-i naintea ochilor toate chinurile ascezei.
ntr-un cuvnt, cum se spune, trage toate itele pentru
ca bietul clugr, prsindu-si chilia, s-o ia la fug.
Acest demon nu e urmat ndeaproape de niciun altul:
o stare de liniste si o bucurie de nespus cuprind
sufletul dup ncheierea btliei. (Tratatul practic 12)
Apoftegma: ,Sfntul avva Antonie, stnd odat
n pustiu, a czut prad acediei si apstoarei
ntunecimi a gndurilor rele. Si zicea ctre
Dumnezeu: Doamne, vreau s m mntuiesc si nu
m las gndurile rele. Ce s fac n nelinistea mea?
Cum s m mntuiesc? Ridicndu-se putin si privind
afar, Antonie vede pe cineva aidoma lui, stnd jos
si lucrnd, apoi sculndu-se si fcnd rugciunea,
si iar asezndu-se si mpletind funia, apoi din nou
sculndu-se pentru rugciune. Era un nger al
Domnului, trimis ca s-l ndrepte si s-l ntreasc.
Si l-a auzit pe nger spunnd: F asa si te
mntuieste! Auzind acestea, [avva Antonie] s-a
bucurat nespus si a prins curaj. Si asa se mntuia.
(Patericul egiptean, Antonie 1)
7. ,Gndul slavei desarte este un gnd tare siret.
El se strecoar cu usurint si [n sufletele] celor cu
bun purtare, vrnd s fac tam-tam despre btliile
pe care acestia le poart si cutnd s dobndeasc
slava de la oameni (cf. 1 Tes. 2, 6). El l face
(pe clugr) s-si nchipuie demoni urlnd, femei
vindecate, o multime de oameni atingndu-i
vesmintele; ba chiar i prezice c de acum nainte va
fi preot si-i aduce la us tot felul de lume care-l caut;
iar dac el nu vrea [s ias], va fi adus legat. Dup
ce l-a fcut s pluteasc cu sperante desarte, gndul
si ia zborul, prsindu-l fie pe mna demonului trufiei
(ca s-l pun la ncercare), fie pe mna demonului
tristetii, care-i aduce alte gnduri, potrivnice tuturor
sperantelor sale. Uneori l leapd chiar gndului
curviei, pe nsusi acela care putin mai nainte
era preot sfnt, adus legat. (Tratatul practic 13)
(Continuare la pag. 18)
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!"
!"#$%&" ()(*((
oan Casian. Teme din Convorbiri duhovnicesti
De octo uitiis ()
Cristian BDLT
!"#$%&'('
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !"
D
espre opera literar
a scriitorului, marele
dramaturg Eugen
onescu a afirmat c ,Urmuz
este ntr-adevr unul din
premergtorii revoltei literare
universale, unul din profetii
dislocrii formelor sociale,
ale gndirii si ale limbajului
din lumea asta, care, astzi, sub ochii nostri, se
dezagreg, absurd ca si eroii autorului nostru.
Cu alte cuvinte, Urmuz este printele supra-
realismului literar si artistic. La aceste cuvinte,
printele vitreg al acestuia, Tristan Tzara, a srit
ca ars, neconvenindu-i uzurparea de... fotoliu.
Cu toat neacceptarea de ctre Tzara a rolului
jucat de Urmuz n literatura absurdului din Estul
european, rolul su este recunoscut de majoritatea
comentatorilor acestuia, care l plaseaz sincronic
si diacronic lng Alfred Jarry.
Urmuz, avangardistul literar, pe numele su
real Dumitru Demetrescu-Buzu (1883-1923),
a fost grefier la nalta Curte de Casatie si Justitie
din Bucuresti, nicidecum ,ajutor de..., cum
se afirm uneori fr o baz documentar
sigur. Sediul acesteia se afla n incinta
Tribunalului Mare de pe Cheiul Dmbovitei.
De la geamurile acestuia Urmuz avea
sub ochi turlele Bisericii Domnita Blasa,
cldirile Spitalului Brncovenesc si Halele
din Piata Unirii. Astzi, aceast panoram
este obturat de blocurile ceausiste
interpuse.
Postul de grefier la nalta Curte
de Casatie nu trebuie confundat, cum
s-a ntmplat adeseori, cu grefierul de
judectorie sau de tribunal judetean. Pentru
a fi grefier la Casatie, candidatul trebuia
s aib studii juridice si s fi functionat
un numr de ani ca judector ori procuror.
Cu alte cuvinte, s posede calitatea
de magistrat.
Prin anii 1924-25, titulatura de grefier
la Curtea de Casatie a fost transformat
n aceea de magistrat-asistent.

n zilele lui Urmuz, grefierul fcea parte din

completul care judeca recursurile naintate
la nalta Curte de Casatie. Urmuz participa
la dezbateri, apoi tot el era acela care redacta
Deciziile naltei Curti, n procesele pe care aceasta
le solutiona. Aceste decizii redau modul de argu-
mentare si de gndire a completului de judecat.
Nu totdeauna ns este vorba de o redare si
transcriere mecanic, ci de o cunoastere n
profunzime si detaliat a legilor si a problemelor
de drept ridicate n interpretarea legilor.
Felul n care se desfsura un proces la nalta
Curte de Casatie rezult din ,relatrile cuprinse
n Decizia sau Hotrrea acestuia. Cndva, am
avut posibilitatea s consult deciziile redactate de
magistratul Demetrescu-Buzu, alias Urmuz, ntre 25
martie 1921 si 20 noiembrie 1923, ultimele dintre ele
fiind cele redactate cu trei zile nainte de sinuciderea
sa. Unele sunt scrise de mn, altele dactilografiate
(desigur, dup conceptele lui Urmuz). Cele
caligrafiate cu cerneal
sunt scrise de mini
diferite, probabil copisti ai
Curtii de Casatie. Nu am
putut stabili cu certitudine
care reprezint totusi
caligrafia lui Urmuz. Dup
cum se stie, nu avem
nicio mostr din scrisul
su administrativ,
ci numai din acela al
corespondentei sale familiale si din paginile prozelor
Plecarea n strintate, Dup furtun si Emil Gayk.
Or, compararea deciziilor juridice n manuscris cu
manuscrisele sale literare sau epistolare nu este n
msur s ne releve care este scrisul de grefier al
magistratului. n aceast directie vom mai persevera.
Suficient, ns c semntura sa de ,grefier comport
fluctuatii caligrafice, ceea ce nseamn fie oscilatii
nevrotice, fie o dorint de a face frumoas si lizibil
semntura. De pild, acolo unde literele ,m si
,u nu sunt distincte, Urmuz revine cu penita si
retraseaz apsat conturul literei respective. Dar
ceea ce rezult este un ,m care seamn cu
o ghear, sau cu un trident - semn malefic.
D
intre numeroasele Decizii concepute
si redactate de Urmuz am ales, spre
exemplificare, pe aceea a procesului care
l-a adus n fata Curtii de Casatie pe profesorul si
filosoful C. Rdulescu-Motru. Spre deosebire de
alte procese, mai mult sau mai putin banale, mai
mult sau mai putin anonime (din punctul nostru de
vedere), procesul lui Rdulescu-Motru transmite o
decizie gndit si caligrafiat cu foarte mare atentie.
Ea comunic un aer de mare subtilitate juridic, dac
nu cumva chiar speculativ, un mod de interpretare
abstract si nuantat a codului civil. Dac o redm
aici fragmentar nu o facem pentru c ea are calitti
literare, c am putea descoperi urme ori prefigurri
ale stilului urmuzian, ci dimpotriv. O facem tocmai
pentru a se vedea distanta enorm, as spune,
care exist ntre stilul su literar si stilul su juridic;
e o distant programat si programatic. Limbajul
primului stil este ambiguu si (aparent) ilogic, pe cnd
cel de-al doilea limbaj este precis si logic, atingnd
gradul zero al vocabularului romnesc n general si
al celui juridic n special. ntr-un fel functioneaz, de
pild, termenii de procurator si de loturi inalienabile
n procesul lui C. Rdulescu-Motru, si nu numai n
acesta, si cu totul altfel n schita Cotadi si Dragomir.
at cum sun finalul Deciziei judectoresti
redactat de Urmuz la 19 aprilie 1921 (e contem-
poran cu portretul fcut lui Urmuz de ctre Marcel
ancu si datat 1921; s fi fost artistul la proces?):
...Pentru aceste motive, Curtea, n
virtutea legei respinge recursul fcut de
Primria Comunei Negresti, judetul Vaslui
si Comitetul agrar, Directiunea slazurilor
si a nvoielilor agricole, n contra deciziunii
Nr.120/915 a Curtei de Apel din asi S. -a.
Oblig pe recurenti s plteasc intimatului
C. Rdulescu M(otru), personal si n calitate
de tutore al minorei sale fiice Margareta, 400 (patru
sute) lei cheltuieli de judecat.
Dat si citit n sedint public astzi 19 Aprilie
1921.
Urmeaz semnturile magistratilor din completul
de judecat. Sunt vizibile semnturile lui V. Bossy,
Gh.V. Buzdugan, Gr. Srteanu, Em. Miclescu si,
foarte apsat, semnatura de Grefier, nu de ajutor
de grefier, a lui D. Demetrescu-Buzu, alias Urmuz.
Urmuz versus D. Demetrescu-Buzu
M. N. RUSU
(Urmare de la pag. 9)
E
minescu si expune de obicei argumentele punctual, sub form
de ,evantai deschis efectiv. Demonstratia sa trebuie s nimereasc
neaprat n tint si s dezarmeze oponentul prin punerea n evident
a laturii ridicole si a absurdului dovezilor lui. Polemica cu Gazeta. St. Petersburg
(de la 2(14) februarie 1878) este elocvent n acest sens. Gazetarul rspunde
prompt la ntrebarea ,Ce se va ntmpla atuncea cnd, n momentul unor
stipulatiuni, Rusia insultat nu va face niciun fel de pretentii n favorul Romniei?:
,1. Cestiunea Basarabiei, care poate fi pentru Rusia o cestiune de onoare
militar, desi dup a noastr prere ru nteleas, este pentru noi nu numai
o cestiune de onoare, ci una de existent. Romnia, pierznd pmntul
ce domineaz gurile Dunrii, devine un stat indiferent, de-a crui existent
sau neexistent nu s-ar mai interesa absolut nimenea (.)
2. Presupunnd c din parte-ne n-ar fi dect amor-propriu (ceea ce, n treact
vorbind, nu e), nu ntelegem de unde ziarul rusesc ia ciudata teorie c un popor
de 4-5 milioane trebuie s aib mai putin amor-propriu dect unul de 80 de
milioane? (.)
3. Plngerea c armata ruseasc ar fi pltit 10-20 de milioane mai mult
dect se cdea pentru trebuintele ei si cum c tara s-ar fi folosit din aceasta e o
plngere foarte nelalocul ei de vreme ce nimenea nu poart vina ei moral. (.)
4. Ct despre granitele naturale ale Rusiei, s ne deie voie confratii nostri s
le-o spunem c cu teoria granitelor naturale departe mergem. Granitele naturale
i trebuiesc unui stat slab ca Romnia, ce are nevoie de ajutorul configuratiunii
teritoriale spre a se apra. Dar ce granite naturale i trebuiesc puternicei Rusii
contra periculoasei si a ameninttoarei Romnii? (Timpul, 14 februarie 1878).
nterventiile publicistice ale lui Eminescu sunt, dup propria-i mrturisire,
rspunsuri limpezi la propunerile Rusiei fcute Guvernului romn de a retroceda
Basarabia ,n schimbul a nu stiu cror petice de pmnt de peste Dunre.
Publicistul vine cu o reactie polemic, demonstrnd lipsa de logic si caracterul
,ciudat al unor asemenea pretentii. El d n vileag imediat inconsecventa Rusiei
n ceea ce priveste respectarea conventiilor semnate: ,Dar cu ce drept pretinde
Rusia bucata noastr de Basarabie, pe care am cptat-o napoi, drept din
dreptul nostru si pmnt din pmntul nostru? Pe cuvntul cum c onoarea
Rusiei cere ca s se ia o bucat din Romnia. Va s zic onoarea Rusiei cere ca
s se ia pe nedrept o bucat din Romnia si aceeasi onoare nu cere respectarea
conventiei isclite de ieri. Ciudat onoare ntr-adevr! (Timpul, 25 ianuarie 1878).
G
azetarul invoc mereu dovezile supreme: inalienabilitatea dreptului
Romniei asupra Basarabiei, temeiul istoric absolut legal, ,legile interne
care nu pot fi schimbate, ntregul organic pe care-l constituie pmntul
Musatinilor si Basarabilor, acestia din urm dnd si numele ei, ctre care poetul
se adresa n Scrisoarea , anume ca la ctitorii unui ntreg: ,Rmneti n umbr
sfnt, Basarabi si voi Musatini,/ Desclectori de tar, dttori de legi si datini,/
Ce cu plugul si cu spada ati ntins mosia voastr/ De la munte pn-la mare
si la Dunrea albastr.
Convingerea ferm c Basarabia este parte integrant din acest ntreg
Eminescu o exprim n fraze tari, ntr-o past verbal dens si intens colorat
polemic:
,Drepturile noastre asupra ntregei Basarabii sunt prea vechi si prea bine
ntemeiate pentru a ni se putea vorbi cu umbr de cuvnt de onoarea Rusiei
angajat prin Tratatul de la Paris. Basarabia ntreag a fost a noastr pe cnd
Rusia nici nu se megiesa cu noi. Basarabia ntreag ni se cuvine, cci e pmnt
drept al nostru si cucerit cu plugul, aprat cu arma a fost de la nceputul veacului
al patrusprezecelea nc si pn n veacul al nousprezecelea (bidem).
Problema Basarabiei e abordat de Eminescu n context european, el
,considerndu-se dator a ne lmuri si a lmuri Europa asupra mprejurrii acestui
fapt, adic a retrocedrii ei cerute de Rusia.
Eminescu se ntreab pe bun dreptate cum poate mandatarul Europei s
vin s mntuie popoarele crestine de sub jugul turcesc, anexnd o parte a unui
pmnt stpnit de crestini n care nu-i vorba de jug turcesc. Concluzia e aceeasi,
dictat de logica elementar: ,Ciudat mntuire, ntr-adevr, urmat de
inacceptarea hotrt a publicistului: ,Cuvntul nostru este: De bunvoie
niciodat, cu sila si mai putin.
Urmuz, vzut de Silvan
Semntura lui Urmuz:
Curtea de la Arge
!"#$%&'(" *+*,-"#$*
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!"
- Domnule academician, numrul 84 din punct
de vedere matematic e unul simplu, dar plin de
semnificatie pentru dumneavoastr, el pune pe
cntar realizrile unei vieti mereu n cutare de sine,
realizri multe. S pornim firul discutiei de la firul de
nisip de pe malul Nistrului, de unde ati venit ctinel
ctre lumea mare, dup ani de copilrie, dup ani
de scoal.
- n pasaport e scris anul nasterii mele 1930.
n timpul rzboiului s-au pierdut multe documente.
- Aveti n vedere certificatul de nastere?
- Da, certificatul de nastere nu s-a pstrat.
Transnistria are o istorie aparte. Prin 1924, Stalin
a emis un ordin prin care se stipula dobratisea
do staroi granit Sovetscogo Soiuza, adic pn
la frontierele vechi ale URSS, unde nu intra
nici Letonia, nici Lituania, nici Basarabia, nici
Bucovina de Nord (Arboroasa). Au ajuns vasalii
la soseaua care uneste Odesa cu Podolia si nu
ndrzneau s intre n Cotul Mare al Nistrului, n
mijlocul cruia este situat satul Cosnita, bastina
mea, sat mare, foarte vechi, cred c e de pe
vremea dacilor. Am attea argumente, dar
acesta e subiectul unui interviu aparte.
- De unde a nceput pasiunea dvs pentru
fizic si matematic?
- Din copilrie. La patru ani stiam deja s citesc si
s scriu n grafie latin, desigur, c si adunarea sau
scderea pentru mine erau o nimica toat. M-am
nscut ntr-o familie mare, a lui Simion si Mlana
(nu Melania) Soltan. M tin minte de pe cnd aveam
un an si o lun, poate dou luni.
- Aveti si poze de-atunci?
- De unde! Nici nu putea fi vorba de poze.
Printii erau tinerei si seara se duceau la petreceri
si m lsau singur. Mama s-a cstorit la 14 ani.
- Erati primul nscut n familie?
- Da. Apoi rnd pe rnd au aprut fratii si surorile:
Jorj, on, Valentina, Alexandru, Anatol, Clara, Titiana,
cea mai mic. n luna mai 1944, n acel Cot Mare
de Nistru, s-au dus lupte crncene ntre armatele
sovietice si germane, cele din urm s-au dovedit
cstigtoare. La 19 mai 1944 toti oamenii din sat au
fost adunati n curtea bisericii, o biseric mare de
puteai s ntorci cu trenul prin ea, care purta hramul
Simedru (Sfntul Dumitru), ca s ne spun c
vom pleca din sat n coloniile nemtesti din sudul
Basarabiei. Drumul a fost greu. Nemtii ne-au
organizat ntr-o coloan si ne-au spus c avem
dreptul s lum cu noi ct putem duce n spinare.
Era, chipurile, un fel de repatriere, se astepta
instalarea frontierei pe Nistru. Se zicea c Stalin si
diplomatii romni s-au nteles ca n cazul retragerii
trupelor noastre, s ne fie lsat Basarabia. Stalin
a zis, dar nu s-a tinut de cuvnt. Noi am fugit
din coloan. Eram mpreun familia noastr si a
buneilor pe linia mamei. Cnd am ajuns la marginea
Chisinului, la stnga era o costis cu iarb verde si
bunelul ne-a spus s ne dm de-a tvlucul. Asa am
si fcut, ne-am rostogolit pn ntr-o curte. Stpnii
erau ucraineni si nu stiau romna. Era n Ciocana
Nou, care avea vreo 10-12 case. Ne-au mncat
acolo pduchii vreo sptmn, dup aceea ne-am
mutat la Colonita, la Vasile Cheptene.
- S fie Ciocana Nou cea care a devenit un
sector al Chisinului si n care locuiesc eu acum?
- O alt Ciocan Nou nu exist. La Colonita,
dup o lun, am fost preveniti c ne caut jandarmii.
Noi am fugit si am ajuns la Sculeni, la alt margine
a Chisinului, dup care am mers la Truseni,
la un oarecare Vasile Grozavu.
- La deputatul Vasile Grozavu?
- N-u-u-u, poate c la niste rude ale acestuia, la
Truseni sunt multi alde Grozavu. Eu cu mama lucram
la seceris si la culesul cireselor, care erau ca niste
prune mscate, iar ceilalti din familie psteau porcii
n centrul satului. Si din
nou am fost preveniti c
vor veni de la Cojusna
s ne duc la Chisinu.
De data aceasta n-am
putut fugi, pentru c
fratele mamei era bolnav,
buneii la fel. La Chisinu
ne-au nchis pe-o noapte
n subsolul de la Posta
Central, se vedea
lumina numai printr-o
guric, dup aceea
ne-au ncrcat n
vagoane marfare si
ne-au dus pn la
Artz. Acolo ne-au
cobort si ne-au spus:
duceti-v unde vreti. De
la fratele mamei m-am
mbolnvit si eu. Ne-au
dus n spital la Chilia
Nou. Si veneau la noi
buneii, fiindc ei erau
aproape, ntr-un sat
nemtesc. Spitalul era
pe malul Dunrii,
ieseam la mal si m
mirau valurile galbene, iar n deprtare abia de se
zrea pe malul cellalt turlele Chiliei Vechi. ntr-o zi
au venit buneii si mi-au zis: acum poti pleca la ai ti,
la Dracula. Am fost ndrumat s merg spre localitatea
Niculescu, acum nu se mai numeste asa, apoi la
stnga. Eu, ca s scurtez drumul, mai avnd si
imaginatie geometric bogat, am luat-o pe de-a
dreptul prin ppusoisti, de dou ori am trecut Valul lui
Traian, si cnd colo, dau de mama, care melita. S-a
bucurat mult. Pentru familia noastr gtea mncarea
si ne hrnea sora lui Timosenco, vecina de peste
gard. Era o femeie zdravn, mare.
- Sora generalului Timosenco?
- Da. La Dracula am ntlnit o fat de vreo 17 ani,
care m tot mbia la struguri prguiti, zi de zi. M
duceam, iar ea m tot pupa. Mama mi zicea cu
subntelesuri: mi, vezi s nu-ti fie ru de la poama
ceea acr. Pe 23 august sovieticii deja erau n
Bucuresti, iar la Chilia Nou se adunase o sumedenie
de armament si echipament romnesc, care astepta
s fie trecut peste Dunre. De acolo bunelul a ales o
crut verde cu doi zmei si a venit s ne duc acas.
Pn la Nistru de hran
ne-au servit pinile celea mari
coapte de sora lui Timosenco.
Ajunsi la Nistru, unde pe
partea cealalt era satul
Caragas, ne-au permis s
trecem, dar sovieticii ne-au
luat zmeii si ne-au dat o mrtoag slab, care ne-a
fcut s ajungem n satul nostru tocmai n dou zile.
Cnd am intrat n Cosnita, satul era pe jumtate
distrus. Scoala, construit pe timpul lui Stolpin, cu
trei blocuri si internat pentru copiii din satele vecine
Pohrebea, Dorotcaia, era si ea distrus. Scoala
fusese att de frumoas! Am mers la scoal dup ce
am mplinit opt ani. Sef de studii era domnul Verdis,
care mai trziu a devenit Ministrul nvtmntului si
apoi directorul Arhivei de Stat. Elevii trecuser deja
la alfabetul rusesc. Seful de studii m-a pus s citesc
din ziarul Moldova sotialiskaia, asa se numea atunci
cotidianul, dup care l-a aruncat n urn si mi-a spus:
esti scolar. M-am trdat c stiu alfabetul latin si el
mi-a zis s-l uit pentru c-i... alfabet vrjmas. Eram
n clasa nti.
- Apropo, de unde stiati alfabetul latin, dac
n-ati frecventat scoala?
- Eu de la patru ani
citeam n grafie latin, dup
cum v-am spus, pn n 1939
a fost grafia latin, pe urm
s-a trecut la cea ruseasc.
Eu stiam s scriu de-acas,
dar vai de scrisul acela, era
de parc ar fi scris ginile
cu gheara. Noi nvtam
n casele a doi gospodari
deportati n Siberia. Nu
erau bnci, nu erau scaune.
O dat era ct pe ce s-mi
pierd si viata. Dar aceasta
s-a ntmplat cnd eram
mai mricel.
- Ati avut un accident n scoal?
- Nu stiu dac are rost s v spun.
- Dar ati pornit deja spovedania.
- Aveam o pusc militar, un paner de cartuse
si, n beciul de la casa nou, cu grliciul retezat de o
bomb, n nisipul din cotlonul beciului, mi fixam tinta.
Dup lectii m duceam si mpuscam. Aveam 13 ani.
O dat, cineva care m urmrise, probabil, mi-a
schimbat pusca. Cnd s tintesc, am vzut c nu
prea merge nchiztorul si am scos percutorul, cnd
am mpuscat, mi s-a umplut fata de praf metalic.
Si acum am semne, nu vedeam dect o pnz rosie.
N-am frecventat dou luni de zile scoala. Cnd am
revenit, am dat de alt ,ntuneric: teorem, axiom,
postulatul V al lui Euclid, taie-m, c nu stiam ce-i
cu ele, aveam doar note de 1 si 2. n clas eram
14 scolari. ntr-o zi, profesoara rina Samsonovna
ne-a dat o problem de geometrie pentru acas.
La ora respectiv, ntrebndu-l pe fiecare elev,
nimeni n-a stiut s rspund, pe cnd eu ridic mna
si ea m ntreab mirat: - Ce e Soltnel? - Am
rezolvat problema! - esi la tabl! Dup ce am
terminat, profesoara mi-a zis: bravo!
De vorb cu acad. Petru Soltan
Raia ROGAC
S-a nscut la 29 iunie 1930, n satul
Cosnita, raionul Dubsari.
Matematician, prozator, publicist.
Dup studiile medii a urmat cursurile
nstitutului nvttoresc din Tiraspol (1948-
1950) si ale nstitutului Pedagogic din Chisinu
(1950-1952). ntre 1954 si 1958 este doctorand
al Universittii ,M.V. Lomonosov din Moscova.
n 1961 a sustinut titlul de doctor n stiinte matematice la nstitutul de Matematic
,V.A. Steklov al Academiei de Stiinte din URSS. Exact peste un deceniu devine
doctor habilitat n stiinte fizico-matematice, cu o tez sustinut la Centrul
de Calcul al Academiei de Stiinte a URSS.
Membru titular al Academiei de Stiinte a Moldovei din 1992, membru
de onoare al Academiei Romne si membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova din
2003, Doctor Honoris Cauza al Universittii ,Babes-Bolyai din Cluj-Napoca
(1992), al Academiei de Studii Economice din Chisinu (1998) si al Universittii
de Stat din Tiraspol cu sediul la Chisinu (2000). Este considerat fondatorul
unei noi directii n matematic - d-geometria convexittii n spatiile metrice.
n anii 1990-1994 este deputat n Parlamentul R. Moldova, membru al
Prezidiului si presedinte al Comisiei pentru Stiint si Educatie a Parlamentului
R. Moldova. ntemeietor si presedinte al Asociatiei ,Transnistria (1992). Distins
cu Medaliile ,Meritul civic, ,Mihai Eminescu, ,Dimitrie Cantemir si ,Ordinul
Republicii - decoratiune suprem.
Debutul literar se produce n revista Moldova cu nuvela eterele, iar cel
editorial cu volumul La portile Babilonului. Autorul mai semneaz crtile ntre
Scylla si Charybda, Transnistria, lacrima mea si Povestile Nistrului.
on Drut mi-a stimulat gustul pentru literatur. (Petru Soltan)
- De aici vine binecuvntarea pentru matematic,
stiinta creia ulterior v-ati consacrat n ntregime?
- Putem spune c acesta a fost micul botez, au
urmat ani multi dedicati studiului matematic. Povestea
s-a repetat. Terminnd clasa a V-a, eu i-am
ndemnat pe toti cei 14 colegi s mergem la Chisinu
s nvtm mai departe, era n 1946. Dup primul
trimestru, m-am nscris n anul doi la cursurile
pregtitoare de pe lng nstitutul nvttoresc din
Tiraspol. Aici am avut noroc de o bun profesoar
de matematic, Feofana Zilimanovna Stitman.
Fiind n primul rnd de mese, eu m
tot ntorceam la fete, iar dnsa m tot
avertiza: stai linistit, altfel te dau afar.
A ntrebat pe fiecare teorema lui Heron,
n-a stiut nimeni si n-a avut ncotro dect
s m ntrebe si pe mine: - Mata o poti
demonstra? -am rspuns: Da. - esi
la tabl si demonstreaz. Dup ce am
demonstrat-o, Feofana Zilimanovna
a exclamat cu bucurie: Excelent! De
atunci eu puteam s m asez unde
doream, lng fereastr. La orele
de geografie, n lipsa profesorului,
Feofana Zilimanovna venea s rezolve
cu noi probleme la geometrie. O dat,
explicndu-ne o problem, eu am
ntrebat: - Dar nu s-ar putea mai altfel?
- Stai locului, c-am s te dau afar, mi-a rspuns.
La pauz eu i-am spus prietenului meu Mihai Rat
c am rezolvat problema, acela s-a dus si i-a spus
despre aceasta profesoarei. Dup ntrerupere,
Feofana Zilimanovna mi-a cerut s dau solutia, dup
care a strigat din nou: Excelent! Asa am devenit
discipolul ei preferat, m invita si acas la ceai si
la cinema. n anii de pe urm a plecat n srael, mai
telefoneaz din cnd n cnd din Tel Aviv. n legtur
cu aceasta as vrea s amintesc de Afrodita lui
Pigmalion, o sculptase att de bine, suflnd-o cu
aur, si era att de frumoas, nct era firesc s se
ndrgosteasc si de la acea dragoste ea s nvie,
asa spune legenda. Morala este c nu exist elevi
prosti, studenti incapabili, ci nu sunt destui pigmalioni
care s-i dscleasc, s-i fac s ndrgeasc
temele pentru acas.
- Rolul profesorului n orientarea profesional este
cu-adevrat decisiv, pcat c astzi unii pedagogi nu
constientizeaz acest lucru. Multi sunt ademeniti de
bani, abandoneaz scoala pentru munci umilitoare
peste hotare. Nu doar profesorii au greutti, totusi,
spre onoarea lor, majoritatea si fac cu demnitate
meseria.
- Aceste greutti sunt nimicuri n comparatie
cu cele prin care au trecut cei din generatia mea.
n 1946 am pierdut-o pe mama, la 21 decembrie
a fost cea mai lung noapte din istoria Pmntului
pentru mine, cnd ea a urcat spre lumina Domnului.
Tot n acel an, mai devreme, plecaser la Domnul
cele dou surioare mici Titiana si Clara. A fost
un an groaznic, dar am rezistat. n 1950 am terminat
cu mentiune nstitutul nvttoresc, am fcut parte din
cele cinci procente de candidati care aveau dreptul
s-si continue studiile fr sustinerea examenelor.
Am devenit student la nstitutul Pedagogic, m-am
cstorit, sotia preda limba matern n satul Puhoi,
nu departe de Chisinu. Chiar dac aveam cmin,
n-aveam pat: dormeam cnd la un coleg, cnd la
altul. N-aveam nici haine groase, fratele Jorj mi-a
adus o cciul, iar un bun coleg, Mihai Rat, mi-a
druit un pardesiu. Destinul m urma pas cu pas. Am
reusit s fac o mic,
dar semnificativ
descoperire n
teoria numerelor,
ceea ce i-a ncntat
pe profesori. Din
nou complimentele
lor au jucat rolul
de catalizator.
Tot atunci m-am
molipsit de ideea
de a generaliza
teorema lui
Pitagora. M
interesa spatiul
euclidian
multidimensional.
- Astfel creierul dumneavoastr a devenit sclavul
cercetrilor descoperitoare, sintagma v apartine, era
firesc ca la o alt etap s v astepte doctoratul.
- . fcut la Moscova. Cei patru ani (1954-1958),
alturi de mari profesori cu studii europene, m-au
determinat irevocabil s optez pentru cariera de
matematician. Am avut nu doar datoria, dar si
onoarea s sustin 11 examene de specialitate la
profesorii academicieni Andrei Kolmogorov, Pavel
Alexandrov (seful meu), Lev Pontreaghin, Nicolai
Efimov, gor Safarevici, Alexandr Hincin, Lazr
Liusternic. Merit s-i amintesc si pe profesorii Mihail
Postnicov, Vladimir Boltyansky, Gheorghe Silov,
Sergei Bahvalov, acesta din urm de dou ori a
insistat s rmn la Moscova, unde am acumulat nu
doar cunostinte, ci si o conduit inteligent. As aminti
si de un lucru deosebit de curios. Distinsii profesori
de care am pomenit m numeau, ntre altele,
romnul nostru, pentru c erau romni si din Tar.
La Biblioteca ,V.. Lenin (acum i se zice Rus),
din Enciclopedia Sovietic, am ncercat s aflu
deosebirea dintre romn si moldovean. Ultimul
termen fcea trimitere la primul si se mentiona c
acestia, adic romnii, locuiesc n Romnia Regal,
pe malul stng al Nistrului, n regiunile Odesa,
Nicolae, Herson, Crimeea, Caucaz, Kirghizia, pe
malul stng al Amurului. Dup 1958 a trebuit s
astept un an pn s se publice teza de doctor.
- Cum s-a numit?
- .Este foarte complicat a explica. Pe urm iar
asteptare pentru a sustine teza la cel mai prestigios
pe timpuri institut de matematic n URSS.
,V.A. Steklov. Am avut timp suficient ca mpreun
cu cel care mi-a formulat problema din tez, Vladimir
Boltyansky, s obtinem solutia definitiv, publicat la
Moscova si n SUA. Acum, fostul meu profesor e n
Mexic. Revenind la Chisinu, mpreun cu prietenul
srael Gohberg, fost presedinte al Asociatiei
nginerilor din SUA, celebru matematician, am nceput
s fiu preocupat n profunzime si de geometrie. Stiti
cine mi-a fost cel mai bun prieten, ncepnd cu
aceast perioad, pe mai mult de patru decenii?
- ?
- on Drut. Am purtat aprinse si lungi discutii pe
diverse teme. Din perioada moscovit i aveam de
buni prieteni si pe Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru.
- Maestrul Drut v-a ndemnat s scrieti? V-ati
hotrt ns s publicati mult mai trziu, abia dup
ce ati obtinut notorietate ca matematician.
- on Drut mi-a stimulat gustul pentru literatur,
si fcea griji pentru viitorul ei. Chiar dac era la
Moscova, i-a sprijinit si ncurajat pe multi dintre
condeierii nostri. Cnd am fost destituit din functia
de director al nstitutului de Planificare, on Drut
mi-a spus: apuc-te de scris si aceasta te va salva
psihologic, roag-l pe A. Gromov s-ti aprecieze
scriitura. Este relevant n acest sens articolul lui
intitulat ,Doctor Honoris Causa n omenie.
- Astzi on Drut nu mai face parte din rndul
celor mai buni prieteni? Cu prere de ru, cu trecerea
anilor, numrul prietenilor se micsoreaz semnificativ.
- A rmas prieten, doar c nu mai avem discutii
pn la miezul noptii, multe si-au pus amprenta, chiar
nu doresc s deschid aceste paranteze. M bucur
faptul c Solomon Marcus mi-a scris: sunteti de acord
s m considerati prietenul dvs? Sigur c sunt de
acord, e o pretuire a muncii mele de matematician,
sunt onorat de aceast prietenie.
- Aveti discipoli n matematic?
- Am si m mndresc cu ei. Primul pe list este
chiar fiul meu Valeriu. M bucur c mi-a urmat calea.
Acum este profesor la Universitatea din Washington,
iar sotia lui pred limba francez si romna la un
colegiu de acolo. Nepotul Emil e la Bucuresti,
activeaz ntr-o companie romno-american, nu
demult s-a cstorit si mi-a fcut un mare cadou,
o strnepotic. Concluzia: sunt un om norocos.
- Povestile Nistrului, asa se intituleaz ultima
carte a dumneavoastr, aprut la Editura Zodia
Fecioarei din Pitesti, este o mrturisire a destinului
nnobilat de munc asidu contra cronometru: ati
venit pe lume, ati luptat si ati biruit. Ce mai faceti
acum?
- Muncesc la volumul doi al crtii Transnistria,
lacrima mea. Va fi o monografie solid la care lucrez
de cinci ani. Cartea e aproape gata, astept oferte
din partea editurilor.
- La multi ani, domnule academician, v
multumesc mult pentru interviu.
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!"
!"#$%&'(" *+*,-"#$*
.#/("0# 1,*"
Ambasadorul Manole
Haideti s rectificm lentilele
Ctitorii lui Manole au cioplit mai nti
Nou bucti fermectoare din bolta cereasc
Le-au modelat ca pe niste Psri-Anisoare
Pe care le-au sacrificat
n nou sanctuare adnci
Poate ct nltimea Anei
Dar triunghiulare pentru Mntuire
Astfel au druit templului
Stabilitatea si consistenta cosmic
Dup o ploaie torential
Ana adevrat se-nltase aureolat
Ca un ciripit de pasre
Pe un arc de curcubeu
Desi Manole si asternuse culcusul
ntr-un halou din apele Argesului
Se-nltase n sapte coarne de cerb carpatin
Strjuind si-acum prin mintea neamului
Ca vrful falnic al celebrei Sacr-Coeur
Homo faber-ul romn
Mntuitorul ambasador - Demiurg
oan Baba, poet, jurnalist, lexicograf si traductor,
s-a nscut n localitatea Seleus, Voivodina, la 25 noiembrie
1951. Si-a fcut studiile la Scoala Medie din Alibunar,
apoi la Facultatea de Drept din Novi Sad.
A lucrat la postul de radio si televiziune din Novi Sad.
A debutat n anul 1971 n paginile revistei Lumina, cu
poezii, si editorial cu volumul Popas n timp, n anul 1984,
la Editura Libertatea. Este redactor-sef al revistei de
literatur, art si cultur transfrontalier Lumina. Membru al
Asociatiei Scriitorilor din Voivodina si al Uniunii Scriitorilor
din Romnia.
A publicat peste 35 de volume de poezie, istorie literar,
antologii si traduceri din romn n srb si invers. Dintre
acestea: Preludiu imaginar (1988), Oglinda triunghiular
(1990), Poeme incisive (1991), nscriptie pe aer (1997),
Compediu biobibliografic - scriitori (1997), Cmasa de
rigoare (1998), Cele mai frumoase poezii (2002), Poemele
D (2002), coan din Balcania (2004), Aproapele dilematic
(2005), Stare de tndri (2008), Senzatii cu amprent
(2011), Muzeul Dioram (2012), Adevruri bandajate (2013).
Poemul alturat este reluat din volumul ReversAvers,
Ed. Augusta, Timisoara, 1999.
!
!"#$" &$ '()#*+
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 "#
O fresc extraordinar
si o istorie milenar

n pridvorul Mnstirii argesene Aninoasa exist

o imagine extraordinar a lumii si a creaturilor
din ea, asa cum si-o nchipuia un zugrav valah,
din secolul al XV-lea (fig. 1). Pe bolt, sus
Pantocratorul este Axul cerului stelelor fixe, iar cele
12 constelatii zodiacale l nconjoar, ca obada rotii
cosmice. Emanatiile principiului trec prin filtrele
semnelor si se coboar asupra creaturilor de pe
pmnt. ntr-un loc vedem cetele sfintilor, n jurul unei
biserici, ntr-altul necredinciosi care petrec, mbtati
de bogtii si ranguri. Colo - o familie de centauri, la
vntoare, dincolo - o scorpie cu sapte capete iese
din mare. Un inorog se nclesteaz n btlie cu
un urs, lei rcnesc, berzele si hrnesc puii cu serpi,
culesi din mlastini, cerbii se avnt pe nltimi.
Ba mai vedem si oameni fr cap sau cu un singur
picior, pierduti prin pustiuri - minunat ilustrare
a necunoscutului, semnnd izbitor cu hrtile
medievale ale Apusului, acelea cu Hic sunt Leones,
Hic sunt Dracones. Cum a ajuns ca o asemenea
imagerie s mpodobeasc o mic biseric valah?
Asta e simplu de explicat. Evident, zugravul a fost
influentat de ideile din crtile populare care circulau
n acele timpuri, fapt demonstrat de academicianul
Nicolae Cartojan. Din Alexandria, l avem pe
Por mprat, adversarul din ndii al lui Alexandru
Macedon. Din Fiziolog, carte de simbolistic
animalier, tiprit initial n secolul al doilea dup
Hristos n Alexandria Egiptului, vin dobitoacele reale
sau imaginare. Mai greu de nteles e ce legtur are
acest bestiar cu religia crestin. Si nu vom ntelege,
dac nu acceptm ideea c imaginile vin dintr-o
surs mult mai veche de ntelepciune, preluat partial
de crestinism - vorbim despre astrologie, o stiint
sacr, apartinnd Cii de Mijloc, cu ntelesuri
pierdute, uitate sau rstlmcite. N-ar trebui s
ne mirm - asa functioneaz religiile. Se ridic
pe straturi mai vechi, schimbndu-le numele,
pstrndu-le functiunea. Zodiacul de la Aninoasa
nu e o exceptie. O reprezentare frumoas a semnelor
gsim si la Tismana, tot n pridvor. ar n Occident,
catedralele poart frecvent ceasornice zodiacale,
cadrane solare si reprezentri ale zodiilor, n legtur
cu muncile agricole corespunztoare.
D
e zeci de mii de ani, omul priveste fascinat
spectacolul nocturn al boltii nstelate, cu
defilarea maiestuoas a constelatiilor sale,
cu mersul planetelor, direct sau retrograd. Observ
cum creste si cum descreste Luna. Vede Soarele
rsrind ntr-un semn zodiacal, urcnd pe bolt,
din ce n ce mai sus, pentru ca apoi s coboare spre
asfintit. Toate aceste miscri l familiarizeaz cu ideea
ciclurilor si ritmurilor naturii, pe care trebuie s le
urmeze, dac vrea s supravietuiasc. Se consider
c omul de Neanderthal, tritor n urm cu 100.000
de ani, era predominant nocturn si influentat n
ritualurile sale de Lun. Cele mai vechi artefacte
astrologice (cranii de animale marcate cu 12 semne)
au cam 15 mii de ani. Pe teritoriul trii noastre s-au
descoperit statuete feminine, apartinnd culturii
Cucuteni (4600-4500 .Hr.), care purtau n pntec
28 de seminte, trimitnd direct la ciclul lunar si la
fertilitate. n jurul anului 3000 .Hr., apar orasele
Orientului Apropiat. n Mesopotamia, astrologii zeului
Soare graveaz tblite cu mersul astrelor (70 au
ajuns pn la noi) si constituie calendarul cu 12 luni,
fiecare de 30 de zile. Pe la 3000 .Hr, chinezii nteleg
c omul face parte dintr-un ansamblu cosmic mult
mai vast si c este influentat de astre. n Vede,
indienii vorbesc despre karma si ciclul reincarnrilor.
n mileniul al doilea .Hr., babilonienii ridic zigurate,
turnuri sacre pentru observarea cerului. n Egipt,
piramidele si templele arat peregrinarea zeului Ra
si a sufletului faraonului, care-l nsoteste dup moarte.
Pitagora si Platon nvat astrologia n templele
egiptene. Grecii lui Alexandru preiau mostenirea
babilonian si o transmit mai departe romanilor. La
nasterea lui Hristos, trei magi de la Rsrit observ
fascinati o supernov. n Europa pdurilor neguroase,
druizii, preotii celtilor, folosesc hrti astrale gravate
pe discuri de bronz - legenda regelui Arthur si a celor
12 cavaleri ai Mesei Rotunde are un posibil substrat
astrologic. Venind mai aproape, sunt de necontestat
cunostintele despre astre ale preotilor lui Zalmoxis -
sanctuarul de la Sarmizegetusa st mrturie. De
la romani, astrologia se rspndeste n Evul Mediu
crestin, atunci cnd curtile regale si chiar Papa recurg
la sfatul cititorilor n stele.
Preambul - ce este Calea de Mijloc?
O
mul zilei de azi trebuie s evite dou stnci ale cunoasterii, asa cum
navigatorii de odinioar se strecurau printre Scylla si Charibda. Prima
primejdie e legat de exacerbarea imediatului - din diverse motive,
trim prea mult n categoriile lui ,aici si ,acum. Semnm cu niste cltori legati
la ochi, care nainteaz pe pipite. n acest mod de a trece prin lume, pn la
urm, ceva nu va merge cum trebuie - vine vremea crizei, a bolii, a mortii. Atunci,
ne scoatem legtura de pe fat si cutm nfrigurati o cluz. Tocmai bine ca
s dm peste cea de-a doua primejdie - stiinta noastr, rece si impersonal.
Ea ne va explica pe larg ,cum am intrat n bucluc, dar va refuza s ne ofere
consolare - cel mult, ne va indica o solutie probabil de redresare. Dac
nu cumva o s fie prea trziu.
Asa stnd lucrurile, e limpede c avem nevoie de o Cale de Mijloc. S-o definim
apofatic, prin ,nici-nici, plecnd de la eroare. Calea de Mijloc nu este profesia
noastr. Nici familia noastr. Nici averea noastr. Nici rolul social pe care-l jucm.
Toate acestea se pot pierde peste noapte. Trim ntr-o lume cu conjuncturi extrem
de fluide, iar a ne identifica total cu masca pe care o purtm e calea cea mai
sigur a intrrii n crize de tot felul. Cariera, familia, bogtia si rangul sunt
determinatiile fiintei noastre, nu esenta ei. Nu trebuie s fugim de ele, nici
s le dorim orbeste - e suficient s le ntelegem precaritatea. Apoi, Calea de
Mijloc nu este nici stiint, n acceptia dat de cei moderni. Adic un ansamblu
de cunostinte, validate experimental, cu aplicatii tehnologice. Nu suntem nici
conceptele noastre, nici uneltele noastre, nici legile
care stau n spatele lor. Dac reduci omul la ,pulberea
de stele care-l compune din punct de vedere fizic,
chimic, biologic, risti s pierzi din vedere constiinta.
Dac presupui c mentalul este un ,epifenomen,
un hazard al evolutiei, atunci Universul devine un loc strin,
absurd, dac nu de-a dreptul ostil. Or, nimic nu creste
n ostilitate. Doar disperarea...
A
cum, s definim Calea de Mijloc si catafatic, prin
atribute si calitti, ajungnd astfel si la ce se doresc
a fi aceste articole, gzduite att de generos de
revista Curtea de la Arges. Calea de Mijloc este ,arta de a tri bine, n
conformitate cu nvtturile traditionale, care deriv dintr-o cunoastere metafizic,
nonuman, transmis regular, de-a lungul istoriei, prin intermediul ordinelor
initiatice. Aceste nvtturi poart sens si civilizeaz, explic si consoleaz. Calea
de Mijloc este cea mai veche potec spre nltimile Muntelui Cunoasterii, peste
care s-au asternut, partial, potecile mai noi ale doctrinelor religioase, felurite si
particulare, conform conditiilor specifice ale civilizatiilor crora li se adreseaz.
Calea de Mijloc pare c exist dintotdeauna, revelndu-se repetat unor fiinte
de exceptie, pe care lumea le cunoaste sub numele de zei, eroi civilizatori,
maestri spirituali, genii ale stiintei. Calea de Mijloc poate fi ntrevzut n sisteme
filosofice si psihologice, n teogonii, n opere de art, n constructii, chiar n teorii
matematice, dar, cu toate acestea, nu e o creatie arbitrar. Mai degrab, filosoful,
psihologul, artistul si matematicianul ajung s ia contact cu o Minte universal,
printr-un procedeu specific (s-i spunem iluminare, revelatie sau initiere), si ofer
celorlalti aceast experient, ntr-o form simbolic - text, imagine, form, sistem.
Despre astfel de experiente si ntelesuri va fi vorba
n rubrica de fat. Calea de Mijloc are pentru oricine
o lectie de viat, un model de urmat, un antidot
mpotriva otrvurilor de tot felul. Fie ca povestitorul
ei si cei ce-l ascult s aib harul de a o urma!
Harta cerului, harta psihicului
Cristian COCEA
Motto: Cu auzul veti auzi, dar nu veti ntelege, si cu privirea veti privi, dar nu veti vedea. (Matei, 13, 14)
1
,(- .-/010234(555
A
stfel, cnd a fcut Dumnezeu pe Adam si pe Eva si
i-a asezat n rai si le-a druit toat hrana raiului si i-a
nvtat cu dumnezeiasca si preacinstita sa gur s
nu calce n veci porunca lui si le-a poruncit s mnnce din toti
pomii cti sunt n rai, iar din pomul care este n mijlocul raiului,
numai din acela s nu mnnce. ar diavolul, cnd a czut din
cinul ngeresc, a ridicat pizma si coarnele sale mpotriva lui
Dumnezeu si neamului omenesc si chibzuia cum s alunge
fptura lui Dumnezeu, adic pe Adam si pe Eva, din rai. Si iat
c se mbrc n chip de sarpe, si sarpele se aplec ctre Eva
si-i sopti la ureche si-i zise: ,De ce nu mncati din pomul care
este n mijlocul raiului? Si Eva i rspunse si zise: ,Asa ne-a
poruncit Dumnezeu, s nu mncm din acest pom. Si-i zise
sarpele: ,Dac veti mnca din pomul care este n mijlocul
raiului, ati fi dumnezei, ca si Dumnezeu cel viu, si ati cunoaste
rul si binele. ar Eva n-a nteles cuvintele nseltoare, ci,
amgindu-se de cuvntul lui, se apropie de Adam si-i zise:
,Sarpele mi-a spus c, dac vom mnca din pomul acesta
ales, care este n mijlocul raiului, vom fi dumnezei, ca
si Domnul nostru. Deci Adam nu si-a stpnit mintea, ci
i-au plcut si lui cuvintele nseltoare, s se mpotriveasc
Dumnezeului nostru, si s-au gndit s mnnce ndat
dintr-acel pom. Dou pcate mari au fcut atunci: unul,
au clcat porunca lui Dumnezeu, iar al doilea au vrut s fie
potrivnici Domnului nostru, mncnd din pomul acela fr voia
lui Dumnezeu. Si ndat s-au vzut goi, iar Domnul Dumnezeu
n acel ceas a nteles neascultarea lor si, mergnd spre ei, i-a
chemat cu blndete si le-a vorbit, si mult i-a fost mil de dnsii,
de neascultarea si de pcatul lor, pentru c au clcat porunca
Domnului, mplinind voia satanei. Si cu mult buntate si
blndete i-a chemat si le-a zis: ,Adame, Adame, unde erai?
Si-i rspunse Adam si zise: ,at, Doamne, sunt aici, dar
nu ne putem apropia de tine, pentru c suntem goi. Si le
zise Dumnezeu: ,Nu v-am fcut eu goi? Si cine v-a poruncit
s vedeti goliciunea voastr? ns ai mncat din pomul acela
care este n mijlocul raiului...
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!"
!"#$% '% ()*+#%
N
u mai mir pe nimeni
frecventa cu care
acad. Mircea Malita
contribuie, an de an, la zestrea
spiritual a romnilor. ns,
de data aceasta, volumul Cold War Diplomacy
(Diplomatia Rzboiului Rece) se constituie ntr-o
premier absolut. Apare n limba englez, n Statele
Unite ale Americii, urmnd ca, ulterior, s fie tradus
si n limba romn. Lansarea volumului a avut loc,
la nceputul lunii iulie 2014, la Biblioteca Central
Universitar din Bucuresti, sub patronajul nstitutului
de Stiinte Politice si Relatii nternationale al
Academiei Romne (SPR), n parteneriat cu Clubul
Romnia. Evenimentul s-a bucurat de participarea
aleas a unor personalitti ale vietii cultural-stiintifice,
financiare, politice, diplomatice si academice. Despre
ndelungata activitate diplomatic a autorului si
valentele deosebite ale acestui nou volum, s-au
pronuntat, cu mult elocvent, oficialitti de marc
precum Mugur srescu, guvernatorul Bncii
Nationale a Romniei, Remus Pricopie, ministrul
Educatiei Nationale, Emil Hurezeanu, realizator TV,
membru n Consiliul Director al Fundatiei Universitare
a Mrii Negre, prof. univ. Dan Dungaciu, directorul
SPR, care a fost si moderatorul dezbaterilor.
Acest volum, sublinia domnul Mugur srescu,
l are ca autor pe un martor ocular,... actor principal
n cadrul evenimentelor descrise n carte, att cele
publice, ct si la discutiile din spatele usilor nchise.
Este o relatare inedit, n care experienta personal
a autorului se mpleteste cu firul unor evenimente
care au fcut istoria. La rndul su, domnul Emil
Hurezeanu l numea pe Mircea Malita cronicar al
interesului national, considernd volumul n dezbatere
ca pe o important lectie romneasc: o tar mic, cu
resurse medii, cu o istorie frmntat, cu mult noroc,
cu oameni interesanti, este obligat s recurg la
strategii de supravietuire. Este cert c btliile
diplomatice de rsunet, cstigate de Romnia pe cele
mai diverse planuri, sunt rezultatul acelor strategii
asimetrice de supravietuire pe care acad. Mircea
Malita le fundamenteaz n lucrrile sale.
V
olumul, aprecia si ministrul Remus Pricopie,
are meritul deosebit c a aprut direct n
limba englez, n conditiile n care noi avem
un handicap structural: lsm pe altii s scrie despre
noi, iar atunci cnd o facem, apelm doar la limba
romn. Lucrarea, continua ministrul, este valoroas
si pentru faptul c prezint deschis realizri de
seam ale politicii externe romnesti din a doua parte
a secolului trecut, combtnd astfel ideea fix din
ultimii 25 de ani cum c tot ceea ce s-a ntmplat n
perioada comunist este ru si trebuie s ne fac
rusine... Noi nu trebuie s stergem 50 de ani din
istoria Romniei numai pentru c au fost sub semnul
comunismului, conchidea vorbitorul.
Prof. Dan Dungaciu considera c volumul Cold
War Diplomacy nu este doar o carte de memorii
a autorului despre cele trite, ci si o original teorie
sustenabil despre Rzboiul Rece. n cadrul amplului
expozeu pe marginea acestui volum, prof. Dan
Dungaciu semnala, cu acceptul autorului, un episod
care nu se regseste n carte, considerat de domnia
sa drept foarte semnificativ. Este vorba de ntlnirea
de la Bucuresti, din anii '70 ai secolului trecut, dintre
diplomatul Mircea Malita si consilierul presedintelui
Finlandei, Johan Galtung (colaborator si al revistei
Curtea de la Arges). n convorbirea de la Casa
Universitarilor, diplomatul romn l informa pe
oaspetele su despre mersul lucrrilor Conferintei
de Dezarmare de la Geneva, cu accent pe tema
asa-zisei ,prime lovituri nucleare. Mircea Malita
preciza c, ntr-o asemenea eventualitate, cei doi
protagonisti, SUA si URSS, nu se vor lovi reciproc,
ci tinte vor fi tri europene, indiferent de ce parte se
aflau. Johan Galtung a dus informatia presedintelui
Finlandei (tar gazd a Reuniunii pentru Securitate
si Cooperare n Europa), care a actionat pentru
prevederi mai complexe de securitate european
n Actul Final de la Helsinki. Dup decenii, cei doi
academicieni se revd la Bucuresti, ocazie cu care
Johan Galtung i declara lui Mircea Malita: ,Nici
nu-ti dai seama ct de mult ai contribuit la Acordul
Final de la Helsinki, din 1975!

n cuvntul de multumire, autorul volumului a

subliniat c lucrarea nu este scris pur si simplu
de dragul istoriei sau de dragul altora, ci este
vorba de prezenta Romniei si capacitatea ei de a
tri, de a crea si de a fi activ n perioada Rzboiului
Rece. Cu modestia care nu l-a trdat niciodat,
academicianul Mircea Malita, adresndu-se audientei,
a declarat: Vznd aici attea fete prietenoase, fosti
coautori la realizrile descrise n carte, mi vine
s spun: despre voi se vorbeste n fabul.
Acad. Mircea Malita,
cronicar al interesului national
on PTRASCU
R
enasterea florentin i d o nou strlucire prin Marsilio Ficino,
protestantismul o leag de neatrnarea trilor din Nord. n Valahia,
stolnicul Constantin Cantacuzino, fost student al universittii padovane,
se nconjoar cu astrologi turci. Revolutia industrial face posibile gigantice
confruntri militare, iar dictatorii, de la Napoleon la Hitler, o folosesc n deslusirea
momentelor prielnice atacurilor. n fine, contemporaneitatea, cu mass-media si
computerele ei, pare c democratizeaz astrologia, punnd-o la dispozitia oricui,
de fapt, golind-o de nteles si transformnd-o ntr-un joc de societate ridicol.
Doar aparent...
,Precum n Cer, asa si pe Pmnt
D
e fapt, oare nu cumva astrologia chiar e ridicol? Da, a nscut
calendarul si a organizat munca
n marile civilizatii agricole. Da, a
dat mai multe modele ale Sistemului Solar
si a calculat distantele dintre planete,
ntelegnd dispunerea lor armonic.
Dar pe ce se bazeaz pretentiile ei de
a face predictii, legnd soarta omului de
configuratiile astrale ale cerului nasterii?
Un credincios va spune c Dumnezeu
i-a dat omului liberul-arbitru, deci soarta
sa nu e scris n stele. ar un ateu va
rde, cerndu-i astrologului s lanseze
un satelit sau s foloseasc un spectro-
scop de mas. Si unul si cellalt ignor
principiile astrologiei si domeniul su de
valabilitate. Ca stiint sacr, Astrologia
este o disciplin simbolic. O algebr a
influentelor cosmice. Axioma sa, revelat, se rezum la zicerea hermetic ,Ceea
ce este Sus, este si Jos. Precum n Cer, asa si pe Pmnt. Precum n cer, asa
si n psihicul uman. Cu alte cuvinte, omul este un microcosmos, reflectnd
mecanismele macrocosmosului. Doctrina traditional, metafizic, priveste universul
ca pe un sistem de tip holografic, n care partea reflect ntregul. ar omul, prin
complexitatea sa, care a dus la constiint, e cea mai clar oglind a cosmosului.
De aici, ndemnul pitagoreic ,Cunoaste-te pe tine nsuti, ca s cunosti lumea.
Prin mintea uman, pare c se nchide un cerc, deschis n urm cu miliarde de
ani, odat cu aparitia vietii - materia se gndeste pe sine. Sau, dac preferati,
Creatura ncepe s-si chestioneze Creatorul. Uneori l neag. Alteori i recunoaste
amprenta si se minuneaz. Oricum, cercetarea, adic reflectarea, exist.
Desigur, omul este o combinatie de factori genotipali si fenotipali. Astrologia
n-a pretins niciodat c astrele ne condamn la un destin implacabil. Liberul-
arbitru functioneaz, asa cum sunt de netgduit influentele importante ale
mediului n care trim. Totusi, cerul nasterii ne influenteaz psihicul, prin ritmurile
n care intrm, nc de la prima rsuflare. Zodiacul, acea fsie de cer mprtit de
constelatii, functioneaz ca un generator de energii cosmice diferite, modulate de
prezenta astrelor - de la Soare la Pluto - ca de tot attea filtre, prisme sau lupe.
ntuitia amprentrii noastre cosmice se verific statistic, de mii de ani. Degeaba
cere astronomul s se msoare riguros aceste influente, unde electromagnetice
si corpusculi, ca s cread apoi n ele. Aparatele de msur sunt nc prea putin
sensibile. Si chiar asa, tot vedem ce se ntmpl cu oamenii n timpul furtunilor
solare sau n momentele de lun plin. Astrologia nu e o stiint exact, ci o art
simbolic. Fr camere cu ceat si dezintegratoare de particule, folosind nti
ochiul liber, apoi luneta si telescopul, uznd de tabele de efemeride, apoi de
calcul computerizat, ea a realizat milioane si milioane de hrti natale, ca niste
fotografii ale momentului zero al dezvoltrii unui individ. Bazndu-se pe corelatiile
hermetice, ea spune c zodiile sunt imagini stabile si atemporale, aflate n
spatele lumii fenomenelor, c planetele mijlocesc trecerea acestor arhetipuri
n temporalitate si efemer si c aspectele planetare stabilesc o ierarhie
a influentelor, care se traduce, pn la urm, n viata omului de zi cu zi,
reflectat de cele 12 case sau domenii de interes personal (fig. 2).
Cunoasterea omului si astrologia
A
sadar, astrologia nici nu-l neag pe Dumnezeu, ca s fie util ateilor,
nici nu plaseaz sateliti pe orbit, ca s se foloseasc la NASA.
Atunci, la ce mai trebuie ea omului contemporan, att de ntepenit
n ipostaza utilitarismului? Pi trebuie... n colaborare cu psihologia, poate
carta mult mai exact psihicul nostru, contribuind chiar la vindecarea sa,
asa cum demonstreaz lucrarea Astrologie si psihoterapie, excelenta carte
a psihiatrului german Fritz Riemann. Mai mult, ofer un cadru holistic,
integrator, de explicare a individuatiei umane, asa cum a intuit, dintre
moderni, Carl Gustav Jung. Si ar fi de ajuns. Dar putem gndi mai departe...
n educatie, poate ajuta la constituirea unor metode didactice diferentiate, functie
de amprentarea natal a elevului. n ,resurse umane, ca si n ,head hunting,
spune mult despre ce se ascunde sub persoana unui cadru de top. n domeniul
matrimonial, sinergia, o metod de comparare a hrtilor natale, poate s
stabileasc potriviri si incompatibilitti, dnd un pronostic despre relatia de cuplu.
Pn si n politic mi se pare c ar fi util cunoasterea hrtii natale a candidatilor
la functiile supreme n stat. Nu mai vorbim despre industria modei si a publicittii,
unde arhetipurile vnd si influenteaz.
Un ultim cuvnt despre astrologia previzional. Nu mai cititi ca pe Evanghelie
horoscoapele din pres, nici nu le mai ascultati cu evlavie pe cele de la televizor!
Gradul lor de acuratete este minim. Astfel de prestatii nu fac dect s descalifice
arta simbolic despre care am povestit. Pentru previziuni mai elaborate, diverse
organizatii si servicii de informatii au personal calificat si resurse incredibile - dar
chiar si astfel de prognoze stau sub semnul lui ,poate c.
2
Sursa: nternet
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!"
!"#$% '% ()*+#%
C
ei care au avut sansa de a fi studenti
la Filologia bucurestean n anii asa-zisi
de ,deschidere cultural (1965-1970) ne
amintim, nu fr o anume nostalgie, de duminicile
n care la etajul al Casei de Cultur ,Grigore
Preoteasa din Calea Plevnei ne adunam n
numr mare pentru a ne ntlni cu Miron Radu
Paraschivescu, poetul care conducea Cenaclul Literar
,Prima Verba, unde instaurase un fel de democratie
total, mai ceva dect cea de la alt cenaclu vestit
n epoc - ,Nicolae Labis de la Casa Scriitorilor.
Omul avea charism, era fermector si mai toti
care veneau s-l ntlneasc stiau c vor avea
ceva de nvtat de la el, c vor primi sfaturile
dorite n materie de literatur, c este
ntelegtor pn la Dumnezeu, mai ales cu
aceia care bteau sfiosi la portile literaturii.
Nu putini dintre studenti i citeau si-i nvtaser
pe dinafar poeme ntregi din Cntice tignesti,
desi trecuser peste douzeci si cinci de
ani de la aparitia lor, dar poemele de acolo
deveniser un fel de blazon, de ,carte
de vizit, de etichet ce nu mai puteau
fi nicicum desprtite de numele lui.
Cine spunea ,M.R.P. spunea neaprat
Cntice tignesti. Nu era putin si asta dovedea
c scriitorul devenise ntr-o oarecare msur
popular, mai ales n mediile scolare
si studentesti.
Poetul avea si renumele de nonconformist
(ntre altele, se stie c l atacase pe Arghezi,
pe care - dulce naivitate! - voia s-l scoat
din literatur), era, cum bine si exact l
caracterizeaz Eugen Simion, un ,temperament
ciclotimic, pasional, capabil de mari elanuri si de
bruste depresii, trecut prin mai multe crize psihice,
dar care ,avea cultul prieteniei ardente,
dar si pe cel al aversiunilor paradoxale.
Autor cu o biografie ncrcat de contradictii
n atitudini si actiuni, Miron Paraschivescu a scris
poezie, proz si teatru, fcnd n acelasi timp si
publicistic (n 1938 a debutat cu volumul Oameni
si asezri din Tara Motilor si a Basarabilor,
cuprinznd reportaje n maniera lui Geo Bogza),
asadar, ne-a lsat o mostenire literar nu numai
interesant, ci si demn de a reintra n circuitul
literar cultural actual, scotnd numele autorului
din conul de umbr si de uitare n care a intrat
n ultimii treizeci-patruzeci de ani.
A
ceast sarcin de reevaluare a vietii si
operei lui Miron Radu Paraschivescu si-a
asumat-o, n urm cu aproape zece ani, Ana
Dobre, o tnr cercettoare pe care subsemnatul,
mpreun cu C. Stnescu, Teodor Vrgolici, Horia
Grbea si Constantin Carbaru, componentii juriului
Concursului literar organizat de revista Sud, am avut
plcerea si inspiratia s-o premiem si s-o promovm
primii. Astzi, Ana Dobre este un critic cu statut bine
definit, fiind autoarea mai multor crti si
colaboratoarea unor reviste centrale importante.
Monografia Miron Radu Paraschivescu - eternul
eretic, aprut ntr-a doua editie, revizuit si adugit
(Editura Muzeul Literaturii Romne, Bucuresti, 2013),
ne d nc o dovad incontestabil despre virtutile
si posibilittile critice ale autoarei, care si-a conceput
cartea mai nti ca o tez de doctorat si mai apoi ca
monografie creia, sedus de subiect, i-a adugat noi
capitole, rezultnd studiul de acum, de aproape sase
sute de pagini. Un studiu despre care Ana Dobre
mrturisea la prima editie, din 2010: ,Am cutat s
reconstitui traseul n
viat al acestui om att
de evanescent, care
scap oricrui gen de
clasificare, de tipologie,
s intru n consonant
cu el, s empatizez,
s-l nteleg.
Mrturisesc c nu mi-a
fost usor, dar dincolo
de limitele mele de
ntelegere, m-am
strduit s fiu ct se
poate de obiectiv.
S nu nedrepttesc un
om care a avut propria
povar de purtat pe
umerii destinului su,
iar la editia a -a
revenea cu precizri
noi: ,Autoarea nu a
putut aduce mai mult dect o spuneau documentele.
Efortul a fost concentrat pe o interpretare ct mai
obiectiv si apropiat de adevrul istoric si personal,
fr a cdea n extreme. Fr, adic, a-l declara mai
mare dect este, dar si fr a-i minimaliza efortul
civic sau literar. Omul si scriitorul, aceast dubl
dimensiune a personalittii lui MRP, excentrittile
sale, disidenta controversat, prieteniile,
idiosincraziile, tot ce am crezut c poate constitui
un punct de plecare pentru o reconsiderare critic
a fost avut n vedere.
D
emersul Anei Dobre a fost, se ntelege,
cu att mai dificil cu ct personajul d-sale
a trit, cum s-ar putea zice, la o rspntie
de veacuri si de ornduiri, adic att nainte de
instaurarea comunismului, ct si dup aceea - ceea
ce a presupus documentarea pe multiple planuri
si pe diverse paliere biografice; n plus, fiind n totul
o fire contradictorie, cu atitudini si reactii adesea
neasteptate, cu mutatii psihologice multiple, Miron
Radu Paraschivescu a pus-o pe autoare, nu de
putine ori, n situatii dificile, ntruct nu ntotdeauna
si n tot locul informatiile din diverse surse, inclusiv
arhivele CNSAS, coincideau cu cele aflate de la
persoanele fizice care l-au cunoscut pe scriitor.
Remarcabil n aceast
monografie este, nainte de
toate, punerea ntr-o ram, ntr-un
cadru istoric-social-cultural a
faptelor si evenimentelor. Ana Dobre nu-l absolv si
nici nu-l acuz pe ziaristul MRP pentru ,excentricitti
si greseli (cum ar fi cea amintit, a atacului public la
adresa lui Arghezi), pozitia sa, ca autoare, rmnnd
a criticului detasat si obiectiv, dornic s-i prezinte
cititorului un portret ct mai fidel realittii, cu toate
luminile si umbrele lui. Temeinic, iavas-iavas, didactic
n sensul nedenaturat al termenului, autoarea
purcede la analiza si critica operei poetice, relevnd,
prin citate judicios alese, cam tot ce d nota de
originalitate a liricii acestui scriitor, adugnd ca
un pandant necesar si binevenit o serie de remarci
despre traducerile acestuia din marii barzi ai lumii,
cu inserarea unor date despre legturile lui MRP cu
aceia (legturi nu numai prin texte, ci si prin afinitti).
S
ubscriind tacit la opinia ncettenit a
criticii literare n legtur cu publicistica
paraschivean, autoarea conchide: ,Multe
dintre reportaje si articole atest vocatia sa de
cettean, l definesc ca om cu vederi de stnga.
Multe dintre ele sunt bine scrise, dar aceste sclipiri
care le-au fcut s strluceasc un moment nu s-au
dovedit suficiente pentru a le salva de la statutul
de efemeride. Valoarea lor este, astzi, doar
documentar.
Nou este n aceast editie si capitolul intitulat
,Balcanicul Miron Radu Paraschivescu, n care,
zbovind asupra Cnticelor tignesti, Ana Dobre face
o trecere n revist a ceea ce nseamn balcanismul,
de la Anton Pann ncoace, dup care conchide:
,Lumea lui Miron Radu Paraschivescu se constituie
la periferia unui centru urban fr aspiratii metafizice,
avnd un destin derizoriu. Mitologia pe care o
creeaz are toate elementele precarittii, prizonier
a propriei istorii. O lume a efemerului, supus
zdrniciei, trind voluptatea clipei. Mult mai
concesiv pare a fi Ana Dobre atunci cnd
comenteaz creatia teatral a personajului su.
,Dramaturgia lui Miron Paraschivescu evidentiaz
un spirit de histrion cu o plcere enorm de a se
juca pe sine, de a-si materializa scenic obsesiile,
confuziile, cu un talent etnic de a imagina scenografic
si regizoral si o inadaptare dramaturgic de
a crea viat, personaje vii si viabile estetic.
Elaborat pe baza unei biografii solide si cu
o tehnic pe care am numi-o a goblenului (avnd,
desigur, n vedere, o viat si o oper poliedric,
precum cea a lui MRP), sau mai degrab a
miniaturilor orientale, monografia Anei Dobre
fixeaz obiectiv si temeinic portretul scriitorului
n istoria literar, sugernd totodat o multitudine
de unghiuri din care poate fi citit si nteleas
opera paraschivean.
Un reper literar al deceniului sapte:
Miron Radu Paraschivescu
Florentin POPESCU
(Urmare de la pag. 12)
A
poftegma: ,Clugrul care-si petrece vremea cu mirenii nu are niciun
folos. nceputurile [vietii lui clugresti] arat cam asa: si pune lact la
gur, posteste si e smerit pn cnd i se duce buhul prin mprejurimi:
Cutare clugr este un adevrat slujitor al lui Dumnezeu! ndat, diavolul le
sugereaz mirenilor s-i aduc de toate: vin, untdelemn, aur, spunnd: Sfntul,
sfntul! Cum se ntmpl de obicei n cazul slavei desarte, auzind Sfntul,
sfntul!, smeritul clugr se umfl de trufie si se asaz cu mirenii la mas,
osptnd, bnd si petrecnd. Apoi, cnd se ridic pentru psalmodie, el ridic
glasul pentru ca mirenii s zic: a uite cum mai cnt clugrul cutare! [...]
Apoi, ntlnindu-se cu mireni ziua si noaptea, e attat de diavol s pofteasc
femei si copii etc. etc. ar Avva Pimen zicea c, dac monahul nvinge odihna
trupeasc si slava desart, el se elibereaz de lume. (Patericul egiptean,
Pimen 66)
8. ,Demonul trufiei pricinuieste cea mai grea cdere a sufletului. El l convinge
s nu recunoasc ajutorul lui Dumnezeu, ci s se considere pe sine cauza tuturor
faptelor drepte, umflndu-se n pene fat de ceilalti frati, pe care i vede ca pe
niste smintiti, ntruct niciunul dintre ei nu stie de ce-i el n stare. l nsotesc mnia
si tristetea si, cel mai cumplit dintre rele, iesirea din minti, nebunia si vederea
unei multimi de demoni n aer. (Tratatul practic 14)
Apoftegma: ,Avva Daniel a zis: n Babilon, fata unui mare dregtor avea un
demon. Tatl ei era prieten cu un clugr, care i-a zis: Nimeni nu-ti poate vindeca
fiica, n afar de anahoretii pe care-i cunosc, dar, dac-i vei ruga, nu vor primi s
fac asa ceva, din smerenie. S punem la cale urmtorul lucru: cnd vor veni ei
la trg, prefaceti-v c vreti s cumprati de la ei si, cnd va fi s ia banii, s le
cerem s spun o rugciune. Cred c asa fata va fi vindecat. Asadar, s-au dus
la trg si au gsit pe ucenicul unui btrn stnd jos si vnznd marf. L-au fcut
s vin cu dnsii, ca s care marfa si s ia banii. Cnd bietul clugr a intrat
n cas, ndrcita a nvlit si i-a dat o palm. El ns a ntors si obrazul cellalt,
dup porunca Domnului. Chinuit, demonul a strigat: Ce sil! Porunca lui sus
m-a gonit! Si ndat s-a vindecat femeia. Cnd au venit btrnii, li s-au povestit
cele ntmplate, iar ei au slvit pe Dumnezeu si au zis: De obicei, trufia diavolului
cade prin smerenia poruncii lui Hristos. (Patericul egiptean, Daniel 3)
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!"
!"#$%"#& () *#++#,
C
lara! Asa cum ai zice
limpezime, strlucire,
desvrsire, lumin.
Nume pe care nu ea si-l va fi
ales, dar cruia i-a redat toate
simbolurile care tin de claritate: pianist de mare
virtuozitate, inspiratoarea, egala si cea mai nalt
iubire a genialului compozitor Robert Schumann
(1810-1856).
Fiic a unui renumit profesor de pian din Leipzig,
Friedrich Wiek, sever si exact ca un metronom, ea
avea s rmn de la vrsta de cinci ani (printii
desprtindu-se) n grija acestuia.
,Virtuozul pedagog Wiek si-a propus s fac din
copil ilustrarea perfect a miestriei lui didactice,
asigurndu-i o pregtire de mic Mozart feminin:
a.b.c-ul notelor, disciplina tehnicii, formarea auzului
muzical, n ore lungi de studiu, de concentrare.
Nu mplinise nc nou ani cnd Clara Wiek avea
s apar n public interpretnd un concert de Mozart.
Era n anul 1828. De atunci, n cercurile muzicale
din Leipzig, n saloanele cosmopolite unde muzicii
i se rezerva statut de noblete, mica interpret devine
marea privilegiat, vedet adulat. n saloanele
doctorului Carus, unde se aduna crema societtii
(mai precis, a intelectualittii) din ntreaga lume n
care muzica nu cunoaste frontiere si unde valoarea
nu asteapt nici ea numrul anilor, mica pianist
mare avea s-l cucereasc prin talentul su pe un
tnr student n Drept de la Heidelberg, acesta fr
studii muzicale: Robert Schumann. Timpul trebuia
s mai aib rbdare. Povestea lor de iubire
nu-si vestise nc rvsitoarea fort.
Pe cnd avea 11 ani, Clara a avut prilejul s-i
cnte n mai multe rnduri lui Paganini, venit ntr-un
turneu prin mai multe orase ale Germaniei. De la
ilustrul compozitor interpret, ,micuta sa coleg,
cum o gratula el pe Clara, avea s primeasc
cu dedicatie una dintre compozitiile lui: ,Al merito
singulare di madamigella Clara Wiek.
Trecerea la studiul si interpretarea muzicii
lui Bach este pentru Clara o alt mare revelatie.
ntre timp, Robert Schumann prseste studiile de
Drept de la Heidelberg si vine la Leipzig s studieze
compozitia cu profesorul Wiek n casa cruia si
locuieste. Clara ncepuse si ea s compun mici
piese pentru pian. n 1831 i vor fi tiprite, prin grija
tatlui, patru poloneze, dintre care un exemplar va
fi pstrat cu sfintenie de Robert pentru care Clara
ncepuse s devin marea lumin a sufletului.
Anul 1832. Celebr la 12 ani, Clara reprezenta
marea mndrie a tatlui su, profesorul foarte cutat
de elevii care voiau s se dedice muzicii si care-si
vedea eforturile ncununate de gloria fiicei.
P
entru Clara ncepe seria lungilor turnee prin
mai toate marile orase ale Germaniei, cu o
escal la Weimar, orasul lui Goethe, unde
avea s-l cunoasc pe marele scriitor care, fermecat
de talentul copilei, i druieste acesteia o medalie cu
chipul lui. Pentru Goethe - soarele literaturii
germane, Clara Wiek era o auror. Concertele ei
erau tot attea triumfuri. Ajunge la Paris. Victor Hugo
strlucea n teatru clamnd libertatea artei. Delacroix
reda n pictur chipul Liberttii (pe baricade), Chopin,
tot despre libertate ,vorbea n polonezele lui de mare
vibratie romantic, Mendelssohn Bartholdy reda n
muzic pitorescul peisajelor din Nord, Liszt si Berlioz
- temperamentul nvalnic, poezia sunetelor, George
Sand si Musset tlmceau n viat arta iubirii din
creatia lor...
Clara si Robert abia de apucau s se mai vad.
El studia cu tenacitate la Leipzig, ea cucerea lumea
cu pianul, care parc era vrjit sub degetele sale.
Robert nu cutezase s-i declare iubirea. i scrie:
,M gndesc des la tine, nu ca un frate la sora
lui, nici ca un prieten la prietena lui, ci ca
un pelerin la un altar de neatins.
Si ,altarul avea s vin mai aproape de
,pelerin. Ore si zile lungi de creatie, de studiu.
Ea se pregteste pentru un nou turneu de concerte,
el compune mici piese pentru pian - File de album,
opus 124, scrie cronic muzical la revista Der
Komet, n care, comparnd-o pe o renumit pianist
din acea vreme (Belleville) cu Clara, avea s noteze:
,Belleville face din muzic poezie, Clara Wiek este
poezia nssi. S fi fost doar inima lui care ,auzea
poezia?
nsetat de ntelegere, de prietenie, de comunicare,
Robert o cunoaste n casa doamnei Henriette Voight,
sotia unui negustor din Leipzig, fiint plin de gratie
si respect pentru art si artisti, pe tnra de
optsprezece ani Ernestine von Fricken, un fel de
Mathilde von Wesendonk din viata lui Wagner.
Tandr, prieten desvrsit, ntelegtoare, duioas.
mpreun cu Ernestine, Robert face lungi plimbri
prin pduri, ca
pentru o cutare a
echilibrului sufletesc
dup care tnjea,
rvsit de nvalnica
atractie pentru Clara -
Paradisul lui interzis
de chiar severul tat
al fetei, care visa
pentru ea un viitor plin
de strlucire si lux pe
care doar un partener
de vit nobiliar i
l-ar fi putut asigura.
Un ,coate goale ca
Robert Schumann nici
nu putea intra mcar
n calculele
ambitiosului printe.
Confident si mare
prieten, doamna
Henriette Voight afl
prima de intentia lui
Schumann de a se logodi cu Ernestine, acea tnr
,cu un temperament minunat, curat, copilresc si
vistor, exact cum as dori s fie sotia mea. Numai
c Ernestine va rmne pentru el o amintire dintr-o
var. Mai trziu, el avea s-i mrturiseasc dragei
sale Clara: ,Tu esti dragostea mea dintotdeauna.
Trebuia s apar Ernestine ca s ntelegi si tu asta.
La rndul ei, Ernestine, suflet cu adevrat curat si
nobil, a fost cea care i-a ajutat pe cei doi ndrgostiti
s-si uneasc destinele n ciuda acerbei mpotriviri a
profesorului Wiek. n amintirea acelei veri petrecute
alturi de Ernestine, avea s compun Schumann
suita Carnaval, opus 9, cu titlul complet Scnes
mignons sur quatre notes pour piano - cele patru
note, la, mi bemol, do, si, corespunznd literelor
ASCH, adic numele orasului n care s-a nscut
Ernestine. Delicat plecciune.
A
nul 1835. Schumann compune intens
Sonata pentru pian n fa diez minor, opus 11,
dedicat Clarei, si Sonata n sol minor, opus
22, dedicat Henriettei Voight, marea lui prieten,
care avea s se sting de tuberculoz la numai 30
de ani, n 1839. Tot pe atunci l ntlneste pe Chopin,
n trecere prin Leipzig, doar spre a-i face o vizit
Clarei, pe care o pretuia foarte mult. Plimbarea lui
Schumann alturi de Chopin pe strzile Leipzigului
a nsemnat pentru el ,nu mers, ci plutire, cum avea
s scrie cronicarul. Era convins de acum c pasiunea
lui pentru Clara nu avea s fie nfrnt de nimeni si
de nimic. Au urmat cinci ani de zbucium pentru ei,
datorit ncptnrii unui printe nenduplecat, care
le interzisese s se mai vad. Cum de n-o fi nteles
el c iubirea se aprinde si mai tare cu ct oprelistile
sunt mai dure? Clara trebuia s astepte vrsta
majoratului (21 de ani) ca s poat scpa de
autoritatea patern. Ea astepta ncreztoare n
puterea iubirii, tatl n-a precupetit niciun mijloc
de a-l discredita pe Robert, prezentndu-i cu
nedisimulat grbire Clarei tot soiul de pretendenti
,respectabili a cror singur trstur comun
era bogtia, unii ceva ,mai copti, altii ,rscopti.
Clara continu s dea concerte, Robert compune
muzic. ndoiala l nvinge uneori. Vor reusi, Clara
si el, s fie vreodat mpreun? n viata lui apare
o frumoas pianist nordic, miss Anna Robena
Laidlow, venit nu ntmpltor la Leipzig. L-a
cunoscut pe compozitor, iar el, inspirat de luminoasa
ei prezent, avea s compun Dansurile Davidienilor
si Piese fantezii. i scrie adesea Clarei prin orasele pe
unde aceasta concerta - Berlin, Hamburg, Bremen,
Hanovra etc., felicitnd-o pentru marea deschidere
pe care viata i-o asterne la picioare, pentru culmile la
care ea a ajuns si pe care el nu ndrzneste s spere
c le va atinge vreodat. De fapt, nici nu exagera, dat
fiind c n jurul creatiei sale continua s se ntind
indiferenta editorilor, cu toate c Liszt l considera
genial, iar opera lui, ,continuarea logic a creatiei
beethoveniene, schubertiene, weberiene.
T
recuse mai bine de un an si jumtate de
cnd nu mai avea stiri despre (de la) Clara
dect din pres. Dar, n 13 august 1837,
Allegemaine Muzikalische Zeitung anunta Concert
Clara Wiek - Studii simfonice de Robert Schumann.
Era modul ei de a-i spune c nu l-a uitat. Robert
ajunge la concert strecurndu-se nestiut printre
asculttori, beat de fericire s-si asculte compozitiile
interpretate de draga lui drag. Dup o lun de
dese schimburi de scrisori ntre cei doi, Robert
se hotrste s-i adreseze (n scris) tatlui Clarei
rugmintea: ,Binecuvntati-ne! Fiti din nou prietenul
unuia dintre cei mai vechi prieteni ai dumneavoastr
si, celui mai bun copil, tatl cel mai bun. Niciun
rspuns. Clara mplinea optsprezece ani. Rceala
tatlui o ngheat, iubirea pentru Robert o aprinde
si mai tare.
Alte turnee si tot attea izbnzi: Viena, Praga.
Dar si succese materiale deloc de neglijat. Este
curtat de un nobil care ar fi vrut s pun degetelor
sale zvoare de aur. Ea socotea c ar cam fi
incomodat-o la cntat. Un pianist din Brema si visa
degetele amestecate cu ale ei pe clapele aceluiasi
pian (cu numele de viat). Degetele ei, pe care
presa muzical a vremii le socotea ,tot ce poate
fi mai delicat si parfumat ca romantism.
Anul 1839. gnornd supravegherea tatlui, Clara
pleac singur la Paris. Avea 20 de ani. Schumann
era la Viena, unde intentiona s editeze o revist
muzical. Nu obtine autorizatie de la cenzura cezaro-
criasc. Singurul lui cstig - un pelerinaj la cimitirul
din Whring, la mormntul lui Beethoven si, respectiv,
Schubert. (Astzi rmsitele pmntesti ale celor
doi mari muzicieni sunt depuse ntr-un mausoleu
la Viena.) Pe lespedea mormntului lui Beethoven,
Schumann a gsit o penit. s-a prut a fi un semn,
un ndemn prin care ,titanul i comanda s scrie.
Cu penita ,aceea avea s semneze el de atunci
nainte marile sale compozitii. Tot atunci descoper
el la fratele lui Schubert partitura unei simfonii n do
major a acestuia, nc necunoscut publicului. -o
trimite la Leipzig lui Felix Mendelssohn Bartoldy, iar
acesta o va dirija n premier la 23 martie 1839.
Schumann compune Carnavalul din Viena, n care
include acorduri din Marseillese - interzis n
imperialele ,rezervatii. Clara cutreier Belgia,
Olanda, Franta cu pianul su.
A
nul 1840. Cum Friedrich Wiek persista
n refuzul lui categoric de a le permite
cstoria, Clara si Robert se adreseaz
tribunalului. Schumann primeste diploma de Doctor
Honoris Causa a Faculttii de Filosofie din Jena.
Avea 30 de ani. Wiek ncearc sistarea concertelor
fiicei sale, care i-ar fi asigurat independent
financiar, l calomniaz pe Robert pe toate drumurile
cu ,urechi disponibile calomniei. Robert compune
lieduri pe versuri de Goethe, Schiller, Heine, Lenau,
Camisso, Kleist, ca tot attea bijuterii muzicale din
care rzbate marea lui pasiune pentru Clara, dar si
setea de autodepsire. Liszt i apreciaz fr rezerve
pe cei doi, declarnd chiar: ,Clara si Robert se nscriu
n legendele artei, pianul pare nencptor pentru
a tlmci atta iubire, atta geniu.
ntre timp, tribunalul a deliberat: Clara si Robert
si puteau decide singuri soarta.
Si-a fost 12 septembrie 1840. Clara Wiek devine
Clara Schumann. Darul de nunt pe care fericitul
mire l ofer alesei sale - Myrthen (Flori de lmit),
un buchet de lieduri. Si ciclurile Dragoste si viat
de femeie, Dragoste de poet, ilustrare a celor
mai fericiti ani din viata lui.
Clara Schumann sau dragoste
si viat de femeie
Paula ROMANESCU
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !"
!" $%&'(" ()*+&",(*
L
essing i ignor pe greci si-l consider pe
Martial drept creatorul epigramei. Acesta
a rmas nu numai ca printe al epigramei,
ci si unul dintre cei mai mari epigramisti ai literaturii
universale. Principiul dup care s-a condus n creatia
sa a rmas valabil pn astzi: Parcere personis,
dicere de vitiis (Crut persoanele, atac viciile),
principiu care confer catrenului epigramatic
generalitate, fcnd abstractie de situatia (persoana)
care l-a generat. Acesta constituie un paradox
aparent al operei sale, unele epigrame sunt adresate
unor persoane reale, dar acestea simbolizeaz, de
fapt, categoriile cu aceleasi caracteristici (ntlnite
si astzi): Lui Theodorus - Te miri de ce, desi m-ai
tot rugat,/ Volumele ce-am scris nu ti le-am dat?/
Temutu-m-am c vei gsi cu cale/ S mi le dai
n schimb pe ale tale. O dovad-n plus a acestei
generalizri o constituie faptul c, desi n catren
l numeste pe ,andrisant, titlul este neutru: Unui
plagiator - Poemul sta, Fidentine,/ l recunosc,
e scris de mine,/ Dar l citesti att de ru/ C-a
nceput s fie-al tu. (Trad. de Tudor Minescu)
Desi la nceputul erei noastre, Ausonius
Magnus, despre care am amintit, a scris asa-zisele
epigrame n care-si caracterizeaz profesorii si
concitadinii, e greu s vorbim despre o continuitate
a acestei specii n Evul Mediu. Totusi, Venace
Fortunat (aprox. 520-aprox. 600), episcop de
Poitiers, poate fi considerat continuator al lui
Ausonius. Nscut n talia (la Venetia), a scris
epigrame cu ntorsturi ingenioase.
L
a crturarii bisericesti se mpleteste sacrul
cu profanul, literatura zbtndu-se s se
desprind de religie. Pe de alt parte, fabula
esopic, enigmele, compozitiile literare asemn-
toare sunt confundate cu epigrama. Dificultatea
specialistilor care se ocup de Evul Mediu de
a selecta supraabundenta si confuza productie
epigramatic antic poate fi atestat, de exemplu,
de faptul c i-a fost atribuit Sfntului Paul (poate
Paolino, episcop de Bsiers) o poem de 100
de hexametri, care a fost denumit EPGRAMA,
cuprinznd un dialog satiric mpotriva obiceiurilor
galo-romane (nceputul secolului V).
n aceast lung perioad de timp, n care
epigrama cunoaste un hiat, au circulat, totusi,
antologiile grecesti, cele mai cunoscute fiind cea
din secolul X - Antologia lui Constantin Cephalas
- si cea din secolul XV, a lui Maxim Planudos.
Crestinismul occidental respinge productiile
umoristice si satirice, aruncnd anatema asupra
rului, care contine scnteia luciferic si care
micsoreaz frica fat de Diavol, ndeprtndu-l pe
om de Dumnezeu. Atmosfera spiritual din mediile
intelectuale de traditie, adpostite n mnstiri,
e redat veridic de Umberto Eco n romanul Numele
trandafirului: ,Rsul este slbiciune, putreziciunea,
lipsa de gust a crnii noastre. /./ Rsul l elibereaz
pe mocofan de frica de Diavol; rsul l ndeprteaz,
pentru cteva clipe, pe omul simplu, de spaim, al
crei nume adevrat este frica de Dumnezeu, /./
omului simplu, care rde, n clipa aceea nu-i mai
pas c va muri. (Umberto Eco, Numele
trandafirului, Ed. Hyperion, Chisinu, 1992, p. 446)
Odat cu Renasterea, pregtit de timpuriu de
Dante (1265-1321), reapare si epigrama, nti n
latin, apoi n limbile popoarelor europene care-si
afirm individualitatea. Fcnd abstractie de
novelline-le n proz, de vibrantele fraze satirice
din Dante, din Petrarca (1304+-1374), din Boccaccio,
sau de nteptoarele
glume rimate ale lui Pietro
Bembo (1470-1547),
putem afirma c primii
care scriu epigrame
n italian sunt Maffeo
Vegio, Francesco Filelfo
si Campano, la care
aceast creatie devine un
semn de distinctie. Angelo
Poliziano (1454-1494),
bun cunosctor al grecilor
si al latinilor, si Luigi Alamanni (1495-1554) sunt
cei care deschid drumul epigramei europene.
A
lturi de Franta, Spania a fost vechea tar
a epigramei. A renscut traditia lui Martial,
care se nscuse pe pmntul Spaniei de
azi si care, dup ce-si petrecuse la Roma aproximativ
35 de ani, se ntorsese s-si consume sfrsitul vietii
n ,patrie. Toti marii poeti ai epocii de aur (el siglo
de oro), care a durat mai bine de un veac si jumtate
(de la 1500 la 1681 - moartea lui Caldern de la
Barca), au scris epigrame: Lope de Vega y Carpio
(1562-1635), Tirso de Molina (1571-1648), Gutierre
de Cetina (1520-1557) si, mai trziu, Luis de
Gngora y Argote (1561-1627), Juan Tassis, conte
de Villamediana (m. 1622), celebru datorit dragostei
lui pentru regina sabela, sotia lui Filip V, care i-a
si ntins o curs si l-a omort,
Miguel de Cervantes y
Saavedra (1547-1616), ,el
Manco (ciungul) de Lepanto,
Francisco de Quevedo y
Villegas (1580-1644). Si
pictorul Francisco Pacheco
(1564-1654), maestrul si chiar
socrul marelui Velzquez, si-a
ncercat pana n versul picant, n care se ridic de
la faptul divers la generalizare. at-l, referindu-se
la un pictor care a zugrvit un cocos si care, vznd
altul viu si negsind nicio asemnare cu cel pictat,
l sacrific: Un pictor cunoscut, cu simt juridic,/
Cu un topor, fcu rapid dreptate:/ Cocosul, cel cu
pene-adevrate,/ Plti cu capul c fu prea veridic.
Literatura spaniol cunoaste, n epoca urmtoare,
o ntreag galerie de epigramisti. Jos glesias de
la Casa (1748-1791), ale crui poezii, de dragoste
sau satirice, au fost interzise n 1802, definea astfel
epigrama:
A la abeja semajante,
Para que cause placer,
El epigrama ha de ser
Pequeno, fcil y punzante.
(Se-asemn cu o albin -
S iste o plcere mare,
O epigram foarte fin
E scurt si nteptoare. - trad. Elis R.)
P
redomin conceptia c, n poezie,
elementul epigramatic este nsusi para-
doxul logic. n secolul luminilor, majoritatea
poetilor, adevrati eruditi si gnditori politici, care
mprtseau ideile lui Voltaire si ale celorlalti
enciclopedisti, au creat satira epigramatic spaniol,
orientat mpotriva Bisericii Catolice si a monarhiei
catolice, mpotriva viciilor. Epigramistii atribuiau
genului o mare varietate, epigrama cptnd diverse
forme, dar, indiferent de acestea, legea de baz
a acestei specii literare rmne nestrmutat:
preambulul (introducerea n tem) provoac
asteptarea, ncheiat de rezolvare, adic de poant.
Att sensul, ct si stilul concur la realizarea poantei.
Mai trziu, poanta satiric ptrunde si n sonet.
Manuel del Palacio (1832-1906) scrie sonete
umoristice. Unul dintre ele poate fi socotit o parodiere
a dialogului ntre muz si poet. Stilul bombastic
atrage atentia asupra misterioasei aparitii a
,mprtesei visurilor care i-a venit n ospetie si ,a
czut pe pmnt mai strlucitoare dect meteorul,
,cu zmbetul luminos ca luna lui aprilie. Cele dou
versuri de ncheiere contin rspunsul asa-zisei muze:
Seore, sunt spltoreasa si-am venit
Ca s-mi pltiti pentru cmsile splate.
Arc peste timp
Elis RPEANU
A
veau s vin ani de munc asidu si iubire din belsug. Dar nici marile
ncercri nu-i ocolesc. Clara s-a ngrijit ca Robert s aib ntreaga
liniste care s-i ngduie conditii optime de creatie.
Primul copil (din cei opt pe care i-au avut mpreun) li se naste la 1 septembrie
1841. Epuizat de febra creatiei, Robert manifesta tulburri din ce n ce mai
accentuate.
n iarna 1853-1854, ei au fost pentru ultima oar mpreun pe un podium
de concerte. ncepuser n Rusia, la Petrograd si la Moscova, ca s ncheie
printr-un adevrat triumf n Olanda. ,Niciodat Clara n-a cntat mai minunat
ca atunci, declarau ntr-un glas criticii.
ntorsi n tar, Robert avea s fie internat la spitalul de boli nervoase
de la Endenich.
Cu putin timp nainte de alienarea lui Robert, n casa lor avea s poposeasc
un tnr din Hamburg, ,frumos ca un vultur cobort din Alpi, maiestos si straniu,
despre care Schumann scria unui prieten c ,este dotat cu un talent si un geniu
att de mari nct i ntrece pe toti ceilalti tineri compozitori. Numele lui era
Johannes Brahms (1833-1897). Avea 20 de ani. Acestuia avea s-i dedice
Schumann ultimul articol semnat de el n revista muzical Neue Zeitschrift fr
Musik, asa cum, cu douzeci de ani mai nainte i-l dedicase pe cel dinti lui
Chopin. ,Brahms este un ales, si ncheie Schumann articolul. Nu gresea deloc.
Boala lui Robert se agrava cu fiecare zi. Avea halucinatii auditive. Numai
muzica tcuse. Medicii se declar neputinciosi. Peste mintea lui altdat
luminoas coboar noaptea. Clarei i se recomand s nu-l mai viziteze. Brahms
se ofer s rmn lng bolnav. Acesta ncearc s vorbeasc, dar sunetele
nu devin cuvinte, ncearc s cnte la pian (i aduseser un pian la spital), dar
degetele lui se rostogolesc peste clape ca bulgri de haos. Cu un mare efort,
reuseste uneori s ngne o singur silab: Cla. - prima jumtate a numelui
ei, care nici el nu mai putea rmne ntreg de atta sfsiere. El nu-si mai aduce
acum aminte de chipul dragei lui. Cu intermitente, memoria pare s-i revin,
aducndu-i napoi icoana aceea unic din viata lui scurt si zbuciumat, dar
si att de plin de dragoste. n acele scurte momente de semiluciditate, ncearc
s compun. Zadarnic. Se va stinge din viat doi ani mai trziu, la 29 iunie 1856.
Avea 46 de ani. -a nsotit ultima suflare plnsul nbusit al lui Brahms.
Clara continu s promoveze cu asiduitate lucrrile componistice ale marelui
disprut, reusind s asigure existenta numeroasei sale familii.
C
t va tri ea, Brahms i va rmne alturi, sprijin de ndejde. Cnd
ea trebuia s plece n turneu, de copii se ngrijea el. Cnd ea revine,
studiaz mpreun compozitia, creeaz, mereu atent s-i aline suferinta.
C a iubit-o? Sigur! Stiti voi ceva mai frumos? (Cnd un muzician i-a fcut
observatia lui Brahms c anumite motive din creatia sa amintesc cam prea mult
de Beethoven, acesta, cu un zmbet cald a admis fericit: ,Asa este, dar eu n-am
gsit ceva mai frumos. Stiti voi ceva mai frumos?) Pentru tnrul de 20 de ani,
,frumos ca un vultur cobort din Alpi, Clara, la cei 37 de ani ai ei, mam a opt
copii, pianist de geniu, era tot ce putea fi mai frumos pe lume. Avea s se
sting din viat n 1896, la 77 de ani, Un an mai trziu de la moartea ei,
Johanes Brahms pleca s-o ntlneasc. Avea 64 de ani. Fr Clara, viata
lui nu va mai prezenta niciun interes. i va fi rspuns sufletul ei n cei 40 de ani
ct au slujit mpreun n regatul muzicii? Doar ei doi o stiu. Noi o bnuim doar.
Despre Clara Schumann, marea pianist, nu se poate spune dect c a fost
ntrecut de femeia Clara Schumann prin imensa iubire pe care a inspirat-o
n sufletul a doi mari compozitori fr a cror creatie zestrea de armonie a lumii
ar fi rmas infinit mai srac.
Numele ei a reprezentat pentru ei Lumina, Limpezimea, Claritatea, ubirea.
O fi putin?
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !"
!" $"% $&'( %")*+ ,+-."+
O
pera traditional. Prima dat am
luat cunostint cu opera Peking (pekinez
i spuneam noi atunci) prin deceniul al
saptelea din secolul trecut, cnd slujeam ca diplomat
n China. Atunci, tocmai se desfsura Revolutia
Cultural, care reusise s bulverseze toat tara.
n teatrele si cinematografele care mai rmseser
deschise, precum si la unele emisiuni televizate, erau
prezentate numai creatii de moment, sau de serviciu,
care nu aveau prea mare legtur cu lucrrile clasice.
Opera traditional era condamnat ca feudal,
burghez, fiind nlocuit cu opt opere revolutionare
model. mi amintesc de titluri de genul Fata cu prul
crunt, Detasamentul rosu de femei. Stufrisul n
flcri sau Legenda lanternei rosii, impus pe scen
de Jiang Qing, sotia lui Mao Tzedong. Abia n luna
august 2013, cu prilejul unei vizite turistice n China,
am avut ocazia s vizionez spectacole veritabile de
oper traditional: opera Peking, la Beijing, oper
traditional din dinastia Tang, la Xian, si demonstratii
de arte martiale, Kung Fu, la Louyang.
n mod normal, acest capitol ar fi trebuit s se
numeasc art dramatic, pentru c ea asa apare
uneori n istoria literaturii chineze, ns, din cauza
metamorfozelor intervenite n decursul mileniilor,
acest gen literar se transform ntr-o veritabil oper,
ntruct are scenariu n versuri si prti cntate, iar
orchestra este la fel de important ca si actorii. Este
o art complex, rezultat al simbiozei dintre literatur,
dans, cntec si arte martiale, ntr-o mbinare
miastr, fr egal n lume.
Aceste prti componente s-au dezvoltat si ca arte
independente, avnd si ele rdcini puternice n
filosofia si traditiile chinezesti. La nceputuri, muzica
era solemn si mreat, fiind legat de ritualurile
religioase, cnd se aduceau ofrande sau se fceau
sacrificii umane, dedicate zeilor supremi. Marele
filosof Confucius, care era talentat la toate cele
sapte arte, considera c muzica este o cale ideal n
educarea elevilor, pentru c i ajut s-si stpneasc
temperamentul si s-si dezvolte personalitatea.
Pentru educatia fetelor, muzica era la fel de
important ca si activittile de cusut si brodat. Primul
instrument de suflat, vechi de sase mii de ani, uluia
prin capacitatea lui de a produce sase sunete, pe
diferite frecvente, corespunztoare notelor muzicale
do, re, mi, fa, sol, la. Dansul, cunoscut nc din
neolitic, avea si el un rol major n ritualurile religioase
din dinastia Shang (1766-1046 .Hr.). Prima imagine
apare pictat pe un vas de ceramic, sub forma unui
cerc de dansatori. Artele martiale primitive, care apar
prin mileniul .Hr. ca tehnici de lupt, se combin
ulterior cu principiile taoiste despre corp si spirit,
avnd la baz conceptul fundamental al armoniei
dintre Yin si Yang. Aceasta presupunea un echilibru
perfect ntre minte si miscarea membrelor, n
combinatie cu controlul respiratiei si al circuitului
bioenergetic. Miscrile au fost preluate de medicul
Hua Tuo din comportamentul unor animale, precum
tigrul, ursul, cerbul, maimuta, soprla, sarpele,
calul si altele. La un moment dat, artele martiale
se transform ntr-un program national de pregtire
fizic si de mbunttire a strii de sntate.
L
a primele sale manifestri, Opera traditional
chinez a fost cunoscut, printre altele, si
sub numele de Kunqu, cu numeroasele sale
variante pe ntinsul trii, determinate att de traditiile
si dialectele locale, ct si de obiceiurile de la curtile
imperiale. Valoarea acestei forme de art este
incontestabil atta timp ct si UNESCO a declarat-o
mostenire intangibil a umanittii. Opera Kunqu s-a
remarcat de la bun nceput prin varietatea temelor
abordate: istoria este pe primul plan; dragostea cu
meandrele ei, dar cu un final fericit; natura cu tot
ce are ea mai frumos. Fr a intra n continutul
unor opere Kunqu, simpla lor denumire degaj mult
gingsie si romantism: Splatul voalului de mtase,
Legenda unei sbii, Roba brodat, Legenda
spadasinului, Acul de pr din jad, Pavilionul bujorului,
Palatul eternittii etc.
Anul trecut, la Xian, am vizionat una dintre cele
mai reprezentative opere din timpul dinastiei Tang,
care se numeste La cules de curmale. O adevrat
srbtoare a muzicii si dansului. Muzica apartine
mpratului Xuan Zong care era si un poet cunoscut.
nspiratia venea dintr-un vis al su: se fcea c se
afl ntr-o tar a minunilor, unde tinere fete dansau
n costume rozalii. Dansul pentru aceast oper
a fost pregtit de concubina favorit a mpratului.
Deci, artisti amndoi! Sunt de neuitat acele scene
idilice superbe, n care muzica tobelor, timbalelor
si gongurilor red jocul, glceava si brfele ratelor,
iar, nu departe de ele, lupul
flmnd, cobornd din munti,
si ascutea dintii pentru prada
ce-l astepta ntr-o poienit.
Grandoarea spectacolelor
de oper din dinastia Tang
este ilustrat si de povestea
unui mprat care reusea s
mobilizeze peste 10.000 de
dansatori si cntreti la un
spectacol de curte, n care
aprea si el n rol de solist
sau dirijor. Din acea epoc,
ar trebui amintit si opera
Pavilionul bujorului, o pledoarie
pentru libertatea individual,
devenit capodoper a genului
de oper Kunqu. Autorul
acestei opere, Xian Zu, era cu 14 ani mai n vrst
dect Shakespeare, care, tot pe atunci, aducea
si el Visul unei nopti de var. Soarta a fcut ca
cei doi s porneasc spre alte trmuri n aceeasi zi.
O
pera de palat prolifereaz n dinastia Ming,
cnd era de bonton ca prim-ministrul,
ministri, membri ai familiei imperiale si alte
notabilitti s aib trupe particulare. n dinastia Ming
si cea urmtoare, Qing, se produce fuziunea dintre
cultura de palat, opera traditional si arta literatilor.
Printre noile creatii erau, obligatoriu, si povestiri
despre srbtorile traditionale, unele ajungnd pn
la 200 de acte, care erau jucate n zece zile. Acesta
este momentul cnd opera Kunqu devine art oficial
de curte. Spectacolele elegante, vaste si opulente
ofereau imaginea unei puteri imperiale fr egal.
Partial, doar, statutul artistic al Kunqu era similar
cu cel al operei europene. Aparent, ns, ntruct n
vest nu ntlneai fierari sau precupeti interpretnd arii
din Nunta lui Figaro sau Traviata. n China, n schimb,
prin dinastiile Ming si Qing, oricine, de la mcelar la
fermier, indiferent de nivelul de educatie, putea cnta,
fr note, arii din operele Kunqu. S ne imaginm,
deci, o serbare popular dintr-un important centru
urban din sud-estul Chinei, precum Suzhou, cnd
toat populatia se ndrepta spre muntele Huqiu,
pentru a interpreta, n colectiv, arii din ndrgitele
opere Kunqu. Aceasta se ntmpla doar ntr-o noapte
cu lun plin. Aparitia acesteia era salutat prin
sunete de timbal. Apoi veneau grupuri de interpreti,
acompaniati de instrumente de coarde si suflat. Dup
ei apar solistii, care se succed pn la miezul noptii.
n acel moment, nici mcar tntarii nu se ncumetau
s perturbe linistea. Doar un cntret solitar se ctra
pe un pinten de munte, de unde si revrsa vocea
lui blnd si catifelat, ca un fir de mtase.
Prin cele peste 360 de stiluri la nivelul ntregii
tri, opera traditional este considerat un adevrat
tezaur dramatic. La varietatea temelor, enuntat
mai sus, s mai adugm si: dansul leului, dansul
culesului ceaiului, dansul florilor, dansul cu btaia
tobelor, dansul gongului puternic. Aprut n veacul
al XV-lea, opera Kunqu domin scena dramatic
chinez n urmtoarele trei secole. Si astzi are trupe
de profesionisti n sapte centre majore din China.
Opera Kunqu poate prea o versiune idealizat a
realittilor din acele timpuri ndeprtate, ns ea
ntruchipeaz magia si frumusetea civilizatiei antice
chineze. De aceea, nu este de mirare c, prin anii
'80, Ministerul Culturii din China a lansat Planul n
patru puncte, viznd pstrarea, continuarea,
dezvoltarea si promovarea operei Kunqu,
cu scopul de a o readuce la vechea ei glorie.
O
pera Peking, pe care o ntlnim si
sub numele de opera Beijing sau, simplu,
opera chinez, apare la sfrsit de secol
XV si se impune n cel urmtor, la curtea mpratilor
dinastiei Qing. Astzi, acest gen de art este sufletul
culturii nationale. Practic, ea este o
sintez a tot ceea ce se crease anterior
n acest domeniu. Ca si opera Kunqu,
de care am vorbit mai sus, opera
Peking este apogeul unei arte scenice
care mbin armonios cntecul, muzica,
naratiunea, dansul, pantomima si artele
martiale. Datorit complexittii acestui
gen de art, pregtirea artistilor ncepe
de la vrste foarte fragede si dureaz
minimum sapte ani. Artistii sunt pregtiti
pentru roluri anume, precum: Sheng -
rol masculin principal; Dan - orice rol
feminin; Jing - rol masculin cu masc
facial; Chou - rol masculin de clovn.
Opera Peking nu-si propune
s copieze realitatea, pentru c ea
este sugestiv si nu imitativ. Este
o art puternic abstractizat, expresie a unui sistem
integrat de simboluri, pe care se bazeaz tehnica
interpretativ si arta scenic. Deci, simbolurile sunt
cele care domin principiile estetice generale. De
exemplu, aici ne ntlnim cu notiunea de rotunjime,
ceea ce nseamn c miscrile artistilor trebuie s
evite unghiurile ascutite sau liniile drepte; ei privesc
n cerc si de jos n sus; ei misc minile n arc, de
la stnga la dreapta etc. Recuzita este portabil,
prezentnd spectatorului doar simboluri: biciul pentru
cal, vsla pentru barc, roata pentru crut, masa
sau scaunul pot reprezenta un munte sau un zid si
asa mai departe. n contextul acestei simbolistici,
Dansul cu mneci lungi poate prea unui neinitiat
o simpl parad de mod, nentelegnd c miile de
miscri ale artistelor exprim emotii si sentimente
umane. Apoi, Dansul clasic cu msti s-a impus n arta
clasic chinez ca urmare a unei frumoase legende,
care ar putea suna astfel: a fost odat un general si
rege, pe numele de Gao Su, dotat de Creator cu o
nftisare plcut, aproape feminin, de care nu se
speria nimeni pe cmpul de lupt. De aceea, el a
decis s-si confectioneze o masc din lemn de cires,
cu care s nspimnte dusmanii. Asa apare primul
dans clasic cu msti, intitulat Regele din Lanling
comand asaltul.
Popas n China
on PTRASCU
Marele Teatru National din Beijing
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!!
!" $"% $&'( %")*+ ,+-."+
M
-am ntrebat de multe ori cum reusesc
cei care pleac peste hotare, n cutarea
unui bine presupus, s-si nving ,dorul
de acas, ntelegnd prin acas grdinita de flori
cu nalbe nalte, tufe de tarhon si jales, ciresul
de mai, cntecul mierlelor n diminetile de aprilie,
dulceata de cirese amare, cltitele cu visine, mama,
tata, fratii, surorile, mormntul bunicilor n fata crucii
crora se nchinau cu evlavie, cum reusesc s poarte
dorul acesta zi de zi n suflet si s triasc totusi
acolo, departe, fericiti.
O s-mi spuneti c nu toti emigrantii sufer
de acest dor, c el se atenueaz odat cu trecerea
timpului si poate c dispare cu desvrsire,
rmnnd numai nostalgia dup anii copilriei
si ai adolescentei.
Rspunsul ni-l d o comunitate de romni din
Brisbane, Australia, care a hotrt n iunie 1984
s-si construiasc o biseric ortodox.
Am fost la slujba religioas din ziua de Crciun
a anului 2012, invitat de familia unui inginer
constructor, plecat din tar n 1990, imediat dup
terminarea faculttii. -am cunoscut pe enoriasi, am
mncat alturi de ei din bucatele aduse de acas si
aranjate festiv pe masa din pergol pentru petrecerea
comun. Medici, ingineri, profesori, finantisti, simpli
muncitori, vrstnici, tineri cstoriti, copii, cu totii
m-au nconjurat cu bucurie, cu prietenie, m-au
ntrebat despre acas si mi-au povestit
cu entuziasm istoria bisericii lor.
nceputul a fost greu. Vrstnicii si amintesc
de rbdarea si perseverenta de care au trebuit
s dea dovad pentru a nvinge nepsarea Patriarhiei
Romne de la Bucuresti, sau a filialei ei din Brisbane.
De numrul mare de documente pe care au trebuit
s le trimit Guvernului australian pentru obtinerea
recunoasterii unei parohii romne la Brisbane.
Demersurile ncepute n 1984 se ncheie abia n
1989, cnd se aprob nfiintarea parohiei. La nceput,
serviciul religios se desfsura ntr-o sal nchiriat
la Scoala Primar din West-End. Era situat mai
la periferia orasului, iar medicul stomatolog oan
Constantinescu (fiul unui preot din Ardeal), atunci
numai diacon, mpreun cu familia lui, veneau pe
jos trei kilometri, aducnd pe biciclet geamantanul
cu ,biserica ambulant: vesminte, icoane, candele,
cdelnita, vin, tmie, sfesnice, lumnri, crti de
cult, multe mprumutate de la Biserica Greac din
Ross. Era greu pentru toti, dar nu s-a plns nimeni,
ba chiar ncet-ncet numrul enoriasilor a crescut,
datorit ncrederii n diaconul-preot care le insufla
credint, curaj, perseverent ntru izbnd.
Ei veneau aici pentru a se ntlni cu romnii din
alte zone, pentru a-si povesti bucuriile si greuttile,
veneau aici pentru a se bucura mpreun de
libertatea pe care o aflau n graiul romnesc.
U
rmeaz apoi cteva mpliniri care le-au dat
curaj. La 1 ianuarie 1989 are loc hirotonirea
ca preot a diaconului oan Constantinescu,
n Biserica Srb din Ross. n curnd se primeste din
Romnia Decizia Parohial a Preafericitului Teoctist,
de numire a preotului oan Constantinescu n postul
de preot paroh la Parohia ,Sfntul Dimitrie
din Brisbane.
Punnd ban lng ban, n iulie 1993 au reusit
s cumpere Biserica ,Sfntul Andrei de la Biserica
Anglican din Brisbane. Bucuria era mare. Aveau
acum lcasul lor, aveau preotul lor, comunitatea
crestea.
Biserica nou cumprat era, ns, veche si de-a
lungul timpului acoperisul s-a deteriorat, a nceput
s plou prin el, peretii plini de igrasie au nceput s
se cojeasc, n consecint, ,comisia guvernamental
a nchis-o, declarnd-o ,un pericol pentru sntate.
Dar preotul si enoriasii lui n-au cedat. Prin
hotrrea lor, dar si la ndemnul Preafericitului
Teoctist, biserica a fost demolat si rezidit din
temelie n timp de doi ani, prin forte proprii. Ei nsisi,
alturi de preot, au spat santuri, au turnat beton,
au ridicat scheletul de lemn, au zidit, au acoperit,
au ridicat cupola si catapeteasma. Grupuri-grupuri
veneau dup terminarea serviciului si lucrau pn
noaptea trziu. Toti l ludau pe preotul care-si
cheltuia banii de la cabinetul medical pentru
a cumpra materiale de
constructie. Cu o not de umor,
se povestea despre africanul
care, cstorit cu o romnc,
trecuse la religia ortodox si,
pentru c lucra pe o basculant
la demolri, ori de cte ori
gsea materiale bune pentru
constructia lor, le aducea la biseric. Preotul mi-a
povestit si de impasul n care s-au gsit atunci cnd
a trebuit s realizeze pictura bisericii. Suma cerut de
pictorii autorizati era imens. Atunci, cineva a propus,
mai n glum, mai n serios, s apeleze la ,pictorii
strzii. Si au apelat la Grupul graffiti ,Phantos,
angajat la Primrie pentru a picta spatiile albe de
pe panourile care nconjurau santierele de constructii.
Ei au acceptat cu entuziasm, au venit si au pictat
gratuit, din septembrie 2008 pn n decembrie
2009. Si, drept s v spun, desi pictorii n-au urmat
canoanele bizantine pentru redarea scenelor biblice,
sfintii lor sunt totusi maiestuosi, sunt vii, sunt frumosi,
umani, blnzi.

n ziua de Crciun a anului 2009 a avut loc

inaugurarea noii biserici crestine ortodoxe,
a crei comunitate ntruneste astzi 50 de
familii. Au reusit chiar s obtin si un coltisor
al romnilor n Cimitirul Eagleby-Bunleigh.
Astfel, The Romanian Orthodox Church ,Sfntul
Dimitrie i-a ajutat pe romnii din Brisbane-Australia
s pstreze legtura cu datinile, traditiile si limba
romn. -a ajutat s-si recreeze atmosfera de acas,
le-a redat mndria de a apartine unei natii. Adunati n
snul bisericii, si-au regsit demnitatea si identitatea
national. Biserica a devenit acas. O mic Romnie.
Aici se cstoresc, si boteaz copiii, si petrec
mpreun n spirit romnesc marile srbtori
religioase. Aici trec dincolo, purtnd n mn
ortul romnesc cu care s plteasc drile
cerului pentru a fi din nou alturi de ai lor.
Redau n ncheiere o scrisoare adresat preotului
oan Constantinescu:
De-a lungul a 25 de ani, ati fost alturi de mine
si de familia mea la bune si la mai putin bune.
V multumesc din suflet pentru rugciunile fcute
la cptiul tatlui meu, pe patul de moarte, pentru
c mi-ati cununat copiii si mi-ati botezat nepotii,
pentru c ne-am rugat mpreun la nmormntarea
fratelui meu. V multumesc si v apreciez mpreun
cu toat familia mea. Mriuta si familia.
Nevoia de patrie
Aurelia CORBEANU
Biserica din Brisbane
T
ot la simboluri se ncadreaz si costumatia actorilor. Ea defineste
personajele: generalul are o plrie cu pene lungi de fazan; persoanele
mbrcate n negru erau considerate invizibile; roba aurie a dragonului
era purtat la ceremonii de mprat si familia sa; ministrii si alti functionari
superiori ai imperiului purtau robe purpurii. Mai era si o rob neagr, cea
a crturarilor. Apoi, robele preotilor taoisti erau brodate cu cele opt trigrame
ale filosofiei clasice: Cerul, Pmntul, Muntele, Lacul, Vntul, Fulgerul, Apa
si Focul. Machiajul facial mai este numit si pictura inimilor, pentru c el prezint
personajele si personalitatea lor, distinge binele de ru si frumosul de urt.
Culoarea este cea care sugereaz caracterele: rosul - oameni bravi, drepti,
ntelepti si loiali; albul - oameni ri, trdtori (este si culoarea doliului);
negrul - oameni onesti, drepti; galbenul - oameni violenti, tirani.
Opera Peking nu s-a ndeprtat prea mult de stmoasa sa Kunqu. Cu unele
cizelri ale limbajului artistic, noua form dramatic pstreaz att teme, ct
si cntece din vechiul repertoriu, cu care domin astzi scenele chinezesti
si uimeste lumea.
n luna iunie 2007, a fost dat n functiune Marele Teatru National din Beijing,
o minune a arhitecturii secolului al XX-lea, edificiu proiectat de francezul Paul
Andreu. Sub o cupol gigantic din titan si sticl se afl adpostite trei institutii
independente: Sala de oper, cu 2.416 locuri, Sala de Concerte, cu 2.017 locuri,
si Sala de Teatru, cu 1.040 de locuri. Marele Teatru National din Beijing este
amplasat n apropiere de Orasul nterzis, n mijlocul unei lagune artificiale.
Spectatorii trebuie s parcurg un tunel subacvatic, de 80 de metri, pentru
a ajunge la spectacolele pe care si le-au ales. Dup expresia lui Paul Andreu,
Marele Teatru National din Beijing este o adevrat perl baroc pe ap.
(Urmare de la pag. 11)
N
u este lipsit de interes s ne ntrebm ce l-a determinat pe G. brileanu
s trag aceast concluzie, de vreme ce, n alte mprejurri, i contest
n egal msur aportul la nnoirea limbii romne si ,antistrinismul
,strictor de limb poporan. at cum si justific n lucrarea Spiritul critic n
cultura romneasc pesimismul fat de Eminescu, cel tributar unui presupus
,fetisism exclusivist: ,Eminescu a nvins, (.) a realizat imposibilul si ,Eminescu
a fost destul de bogat pentru toate, (.) a fost un organism complet. Si pentru
a fi ct mai convingtor, explic: ,A avut totul, toat gama senzatiilor, imaginatia
complet, inteligenta nalt. El a concentrat n sine vrstele omenirii si vrstele
omului.
ntr-un articol - Poezia nou - publicat n Viata romneasc, brileanu
constat fr regret c Eminescu, ,poetul vremii sale, a devenit ,un poet att
de national si att de universal n acelasi timp. Asadar, criticul l asimileaz
pe Eminescu culturii europene, fiind convins c ,uniformitatea Europei ar atrage
dup sine si specificul national, cel att de profund si treaz la ,gnditorul ,care
a avut o conceptie asupra mprejurrilor vremii n care a trit. Excursul su
continu n acelasi ton: ,Eminescu al nostru n-ar avea acum un rang inferior
emulilor si din Europa.
n Prefata la editia Mihai Eminescu - Poezii (Ed. National, Bucuresti),
G. brileanu retine: ,Eminescu este unul dintre exemplarele cele mai splendide
pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea nestrmutat c dac mai
tria, sntos, nc douzeci de ani, el ar fi fost considerat, fr putint de
contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din ntreaga literatur
a lumii. (.) Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult.
El este cel dinti care a dat un stil sufletului romnesc si cel dinti romn n care
s-a fcut fuziunea cea mai serioas - fuziunea normal - a sufletului daco-roman
cu cultura occidental. (Va urma)
D
e mirare va fi pentru
unii s afle c un poet
de talia lui Nichita
Stnescu, adulat n timpul
vietii lui, imitat de multi confrati
si, fr ndoial, capabil s
strneasc prin noutatea liricii
sale invidii colegiale, a putut
fi interesat, fie si efemer, de
chestiuni SF. Pentru fixarea n concret a acestui
interes, s-i revedem rapid fisa biobibliografic.
Numele su din acte era Hristea Nichita Stnescu
si avea mama provenit dintr-o familie nobil
rusesc, refugiat n Romnia n 1917. S-a nscut
la 31 martie 1933, n Ploiesti, murind la abia 50 de
ani, la 13 decembrie 1983, n Bucuresti. nceput
n 1939 la Ploiesti, scoala primar si-a continuat-o n
refugiu la Busteni si Vlenii de Munte. A urmat studii
gimnaziale si liceale la Ploiesti, apoi cele superioare
la Facultatea de Filologie a Universittii din Bucuresti,
cu licenta n 1957. nitial a fost corector, apoi redactor
la Gazeta literar, iar din 1969 a fost numit redactor-
sef adjunct la Luceafrul. ntre 1970-1973 ocupa
aceeasi functie la Romnia literar. A debutat cu
versuri n revistaTribuna si editorial cu volumul de
poezii Sensul iubirii (1960). Alte volume de versuri:
O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp, 11 elegii,
Oul si sfera, Necuvintele, fiecare excelent primit de
critica literar. Cartea de recitire (1972) este un
volum de eseuri. A fost distins cu mai multe premii
ale Uniunii Scriitorilor, iar n 1975 i s-a acordat, la
Viena, Premiul international ,Herder. Din creatia mai
trzie, notabile sunt Epica Magna (1978) si culegerea
de eseuri si proze poetice Respirri (1982). n
acest volum se afl si lucrarea care priveste SF-ul,
Dintr-un abecedar martian, unde genul este mimat
cu discretie si ironie, pentru originalitatea unghiului
din care poate fi privit specia uman, unghi
exterior si de cosmic distantare:
,. at mai jos, iubite cititorule, o pagin dintr-un
abecedar martian, pe care am izbutit s o traduc
din frumoasa limb martian nu fr oarecari greutti,
dar ajutat, n schimb, de faptul c ea se refer
si la oameni:
. Spre diferent de noi, martienii, care suntem
unicul fel de fiint ce populeaz planeta noastr, mai
multe milioane de specii de fiinte deosebite locuiesc
pe Pmnt. Asa se face c, la nceput, nici nu-ti poti
da seama care dintre aceste specii este dominant
si care este inferioar. Acest fenomen se datoreaz
faptului c nici una dintre aceste specii nu are organe
de cunoastere
continu si total,
cum au martienii.
. S-a stabilit,
n urma unor
aprofundate
cercetri, c, pe
Pmnt, omul pare
a fi fiinta cea mai
interesant.
Din punctul
de vedere al
organelor de
cunoastere, ca
si celelalte specii
de pe Pmnt,
omul este o fiint
discontinu.
V. Organele de
cunoastere ale
omului sunt adaptate la analizarea n mod
discontinuu a degradrii vitezei luminii. Ele sunt:
organul vederii, care percepe, n mod ngust, un mic
fragment din vibratia luminii; pentru o lumin mult
ncetinit, apare organul gustului, pentru una nc
si mai ncetinit, cel al mirosului, n fine, pentru
frecventele foarte joase ale luminii, organul auzului,
si pentru oprirea aproape total, adic pentru ondula
ntins, organul pipitului.
Dup cum se poate remarca, din natura materiei
universale, care este lumina ncorporat n diferite
forme, omul nu poate percepe dect cteva
fragmente disparate.
V. Spre deosebire de om, dar imediat n
apropierea lui ca structur, cinele percepe o band
mai larg a mirosurilor, iar vulturul un spectru luminos
mult mai amplu.
V. n genere, toate fiintele de pe Pmnt sunt
complementare si numai n totalitatea lor pot constitui
organul continuu care s perceap totalitatea
existentei materiale n Cosmos.
V. Am ales ca exemplu tocmai omul pentru c la
aceast fiint se observ, ntr-un mod mai dezvoltat
dect la altele, un organ parazitar numit creier.
V. Savantii nostri presupun c functia acestui
organ ar fi aceea de a pune ntr-o oarecare armonie
informatiile provenite de la organele discontinui de
cunoastere. Pentru un martian, si mai ales pentru
un copil martian, este foarte greu de nteles ce este
acela creier, pentru c martienii, avnd un organ
continuu de cunoastere total, consider existenta
ca fiind fireasc, integrndu-se, astfel, deplin n ea.
X. De altfel, asemenea creiere de diferite mrimi
si de diferite capacitti, plasate sau la un capt al
fiintelor respective sau n interiorul lor, se pot ntlni
la toate fiintele complementare ntre ele de pe
planeta Pmnt.
X. Simptomatic si definitoriu pentru om este
dorinta lui de frumos si dorinta lui de adevr.
Aceste dorinte sunt emanate chiar de ctre organul
parazitar, numit creier, si semnific un nceput
ndeprtat de constiint a discontinuittii cunoasterii
animale de pe Pmnt.
X. Savantii martieni nc nu pot da o lmurire
satisfctoare a ceea ce nseamn frumos
si a ceea ce nseamn adevr.
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014 !"
!"#$%&' )*
De mirare
Mircea OPRT
(Urmare din pag. 24)
A
tt Tudor Meiloiu, ct si sotia sa, Alexandra, si fiica Consuela practic
artele plastice, expunnd ocazional si mpreun, spre deliciul publicului.
Mic de statur, cu o expresie blajin a chipului mpodobit cu o barb
nspicat, abordnd adesea tinute excentrice, potrivite cu statutul su profesional,
pictorul Tudor Meiloiu este, la cei 70 de ani mpliniti, un artist realizat, dac nu
material, cel putin profesional. Cldura fiintei sale eman din plin cldura druirii.
Modelul social si profesional practicat de Tudor Meiloiu, ca pedagog, artist
plastic si activist cultural, pare astzi atemporal. Multi artisti ofer putin si pretind
mult de la societate. Tudor Meiloiu este n acest sens o exceptie ce-i confirm
destinul de exceptie conferit de ursitoarele prezente la botezul din pivnita
negustorului Lichiardopol.
Putine nume de pictori contemporani au intrat n constiinta public. Motivele
sunt diverse, rezultatele comune. Oare ce face diferenta n pictur? Anumite
detalii componistice, o gam coloristic proprie, un
desen expresiv, sau, din contr, un contur repetabil.
Toate la un loc si fiecare n parte.
Vizitnd un muzeu sau o galerie, cu greu
distingem o creatie sau un model de altele similare,
repetate la infinit. Si totusi, exist artisti - nu multi,
ntr-o lume n care artistii supravietuiesc, la propriu,
tot mai greu - care se evidentiaz si reusesc s-si
contureze un drum si un destin artistic propriu. ntre
acestia este si pictorul bucurestean Tudor Meiloiu, un
rsftat al galeriilor, putem spune, dup numrul si
frecventa expozitiilor personale, dar n niciun caz un
artist facil sau superficial.
Refuznd cu ncptnare conventionalul si compromisul, sau, mai grav,
comercializarea propriului talent, Tudor Meiloiu si-a cldit, n timp, o carier de
artist independent, asumndu-si n ntregime aceast conditie, ntr-o perioad
mcinat de un materialism hiper-excesiv.
Modestia sa este ns aparent, cci, ca artist, Tudor Meiloiu viseaz si
trieste n Grdina Paradisului. Picturile, desenele si gravurile sale sunt avataruri
ale unui peisaj unic, imaginar, ireal, transcendent. Picteaz grdini armonios
trasate, n care plaseaz psri si fiinte antropomorfe, plante, scoici si melci, totul
ntr-o armonie decorativ desvrsit. Harul picturilor sale vine ns din senzatia
ireal de lumin.
Mai nou, artistul picteaz Pomi ai vietii. Este un motiv artistic complex, ncrcat
de o spiritualitate ancestral. Lucrnd cu penita, cu penelul sau n tehnic mixt,
imagineaz o lume ce leag pmntul de cer, realul de transcendental. Raiul
vzut de Tudor Meiloiu are valentele unui peisaj
umanizat. Unii critici au vzut n aceste reprezentri
veritabile poeme simbolic-expresioniste.
Bun conviv, gazd desvrsit, altruist si boem,
pictorul Meiloiu pstreaz un nedezmintit cult pentru
maestrii si de la nstitut, dar si pentru colegii de
breasl, lucru rar n lumea artistilor. Fr a agresa cu
orice pret galeriile de art, fr a-si face un tel unic din
comercializarea propriei picturi, Tudor Meiloiu este un
artist cu o cot de piat ridicat. Risipitor si darnic,
pictorul a oferit tot attea tablouri cte a vndut, fiind
chiar mai respectat ca prieten dect ca artist.
T
udor Meiloiu este un artist cu o fantezie
debordant, crend o uluitoare lume vegetal-
floral cu (uneori) ciudate elemente de faun
acvatic, n compuneri puse si suprapuse ntr-un
,firesc venit de pe alt planet. (Radu Crneci)
P
srile, n special, par s-l obsedeze
pe Tudor Meiloiu. Evident, sunt psri
imaginare, psri-metafor care coboar
din ceruri inaccesibile si populeaz universul oniric-
decorativ al pnzelor si desenelor lui. Privite cu
atentie, aceste reprezentri adesea neverosimile
ale ideii de zbor amintesc de Punul lui on Barbu,
deoarece au o transparent si o suavitate vecine
cu evanescenta.
n schimb, lumile floricole, vegetale nchipuite
de artist se impun prin vitalitate si printr-o capacitate
de proliferare continu, care le pune la adpost
de orice amenintare imediat, ca de pild spectrul
efemerittii, altcumva luntric lor. (Corneliu Ostahie)
P
ictura lui Tudor Meiloiu dezvluie o
ntelepciune oriental, creia putin i pas
de concretul efemer. Tablourile sale redau
periplul magic al artistului pentru care esenta nu mai
este reprezentat prin acuratetea formei sau explozia
ideii. Pentru artist, ceea ce conteaz este starea
de echilibru sufletesc, desprinderea de concret,
mpingerea ctre ntelegerea si nu acceptarea
capcanei dionisiace a existentei. Gradul de
ascendent confer pictorului detasarea suveran
de valoarea vietii, dnd dovad de acea viziune
inclasabil. (Mihaela Avram)
P
ictorul fureste pe suprafetele pictate o lume
posibil si att de frumoas nct i creeaz
virtuti estetice vecine cu metafizica. (Liviu
Tudor Samuil)
A
m vzut lucrri mai mult sau mai putin
concrete pe care Tudor Meiloiu le-a lsat
s dospeasc. Lumini de sugestii care
s-au valorificat n note, crochiuri si ritmuri care
devin creatie, adic niste sensuri, stpniri de forme
care nu au corespondenta imediat n realitate, care
poart stigmatul imaginatiei. O imaginatie de om
care si-a nchis lumea pentru a revedea cu ochii
interiori lumea de afar, creia i s-a lsat prad.
(on Slisteanu)
!"# %&'()***
Horia BDESCU - scriitor, Cluj-Napoca
Lilica VOCU-BREY - prof. univ., Spania
Acad. Rzvan THEODORESCU - Bucuresti
Acad. Dan BERNDE - Bucuresti
Acad. Mihai CMPO - Chisinu
Nae-Simion PLESCA - publicist, Chisinu
Vasile BAHNARU - lingvist, Chisinu
Florian COPCEA - scriitor, Turnu Severin
Cristian BDLT - teolog si scriitor, Franta
M. N. RUSU - scriitor, SUA
Raia ROGAC - publicist, Chisinu
Cristian COCEA - scriitor si ezoterist, Pitesti
on PTRASCU - diplomat, Bucuresti
Florentin POPESCU - scriitor, Bucuresti
Paula ROMANESCU - scriitor, Bucuresti
Elis RPEANU - scriitor, Bucuresti
Aurelia CORBEANU - profesor, C. de Arges
Mircea OPRT - scriitor, Cluj-Napoca
Marian NENCESCU - scriitor, Bucuresti
+,-',)./ 0' )1,#2 '3-/"
Curtea de la Arge
Anul V Nr. 9 (46) Septembrie 2014
!"
24 pag. - 5 lei
Tudor Meiloiu
Marian NENCESCU
P
rimesc o invitatie ce poart, discret, pe manset, un
nume de cod: La aniversare, Tudor George Meiloiu-
70. Pe fundal, disting un insolit Pom al vietii, locuit
de o pasre a Paradisului si un chip nvluit de frigul iernii.
Ce reprezint, totusi, cifra 70? S fie vrsta artistului sau
numele, cifrat, al generatiei artistice pe care o reprezint si
o exemplific Tudor Meiloiu? Ambele rspunsuri, ipotetice,
sunt valabile. Atingnd pragul biologic al celor 70 de ani,
pictorul Tudor Meiloiu se bucur si de meritata maturitate
creatoare, fiind si vrful de lance al unui val artistic ce a creat,
n Romnia postbelic, nu doar valori, dar si, la propriu,
Scoala romneasc modern de pictur si infrastructura
necesar, de la scoli si reviste de specialitate, la zeci de sli
de expozitii, muzee, tabere si galerii, cu alte cuvinte, ntregul fundament pe care
se mai sprijin nc breasla artistilor si, odat cu ea, cultura romneasc de azi.
Pictorul Tudor Meiloiu s-a nscut la Bucuresti, n ziua de 10 martie 1944.
A primit botezul ortodox chiar n ziua bombardamentului american asupra
Capitalei, pe 4 aprilie - n pivnita negustorului Gh. Lichiardopol, furnizor de
lichioruri al Casei
Regale. Dup
rzboi urmeaz
cursurile Scolii
Primare de Bieti
Nr. 50, avndu-i
colegi pe pianistul
Dan Grigore,
pictorul Aurel
Tipoia si
muzicologul ancu
Dumitrescu. Dup
liceu, se nscrie la
nstitutul de Arte
Plastice, sectia
pictur (absolvent n 1972), avndu-i ca dascli pe distinsii Marin Predescu, Marin
Gherasim, Traian Brdean, Petre Achitenie, Neculai Hilohi s.a., crora le va purta
toat viata recunostint.
Potrivit uzantelor epocii, este repartizat ca profesor de desen la tar, respectiv,
n judetul alomita, la Scoala Ajuttoare Movila, unde urma s fac educatie
plastic unor copii cu deficiente mentale minore. Dornic de munc si plin de idei
novatoare, profesorul Tudor Meiloiu pune bazele primului cabinet de terapie
recuperatorie din judet, initiativ cu rezultate benefice n plan medical si educativ.
Din 1979 devine director al Scolii Populare de Art din Slobozia, avnd
competente si asupra sectiilor locale din Clrasi, Fetesti, Tndrei si Lehliu.
C
a director, strbate drumurile judetului, adunnd un volum considerabil
de material folcloric original. Prin colaborarea cu nstitutul de Etnografie
si Folclor din Bucuresti,
propune si obtine omologarea
costumului popular local, pe care l
confectioneaz si multiplic la sectia
de testuri a scolii. Ulterior, devine
director al Casei de Copii din
Slobozia. Aici nfiinteaz prima sectie
de sport de performant pentru copiii
asistati. Cupele si medaliile cstigate
la discipline precum scrima, boxul si
luptele, concretizate prin obtinerea
de titluri nationale, balcanice si chiar
europene, au fost apreciate inclusiv
de multipla campioan olimpic Lia
Manoliu, prezent la Slobozia pentru
a-i premia pe sportivi. ntre timp,
Tudor Meiloiu urmeaz si Facultatea
de Muzeologie, obtinnd
licenta n 1982.
Dup aproape 20 de
ani de munc n judetul
alomita, perioad care
a lsat urme adnci att
pe plan local, ct si n
constiinta artistului, n
august 1989 se mut
la Bucuresti, la Scoala
General Nr. 131, din
cartierul Rahova, unde
si continu activitatea
didactic pn la
pensionare. Aici, mpreun cu fostul director al scolii, profesorul Dumitru Closcaru,
nfiinteaz prima galerie de art dintr-o scoal bucurestean, intitulat chiar
,Galerie 131 Hol", unde vor expune, de-a lungul timpului, artisti de prim mn,
de la graficianul Marcel
Chirnoag, pictorul on
Murariu, artistul fotograf
Vasile Blendea, la maestrii
de la nstitutul de Arte
Plastice, deja mentionati.
ncepnd din 1970 si pn
n prezent - cele mai recente
expozitii personale au fost
vernisate pe 4 martie a.c.,
la Muzeul de storie al
Municipiului Bucuresti, si pe
12 martie, la Curtea de Arges
- expune periodic n galerii
din Bucuresti si din marile
centre culturale ale trii.
Numrul expozitiilor
personale si colective
se apropie de 60, dac nu chiar a depsit acest numr. Lucrri ale pictorului
se gsesc n colectii personale din Romnia,
dar si din Ungaria, Franta, Germania, Cehia
si Noua Zeeland.
(Continuare la pag. 23)
Numr ilustrat cu lucrri ale lui Tudor Meiloiu.