Laborat de Bistria Irina

Gr.FE26



















Balti,2014
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



Stresul, un fenomen cu multe difinitii
Autor: psychologies

Stres si relaxare, doua cuvinte uzuale azi in toate
mediile. Dar ce este de fapt, stresul, acest demon al
zilei de azi?
Un fenomen foarte cunoscut, dar dificil de definit. Daca
notiunile de angoasa si anxietate sunt de esenta
psihologica, notiunea de stres are baze biologice. In
1936, la Universitatea McGill din Montreal, Hans
Selye a descris reactiile pe care le are organismul la
diverse forme de agresiune (anatomo-fiziologice sau
psihologice) si a definit un sindrom general de
adaptare cu trei faze:
Faza initiala sau faza de alarma in cursul careia
organismul este supus agentului agresor (stresor) si
reactioneaza cu rapiditate printr-o activare a sistemului
nervos vegetativ cu eliberare de catecolamine
(adrenalina si noradrenalina); respectivele reactii
fiziologice sunt comparabile cu cele intalnite in cazul
tensionarilor emotionale.
Dincolo de un anumit prag, modificarile interne produse astfel creeaza un dezechilibru
homeostazic, iar acesta la randul lui provoaca o contrareactie uneori excesiva. Este momentul
cand organismul intra in faza de rezistenta: mijloacele de aparare sunt mobilizate pentru a lupta
impotriva agentului de stres. Diencefalul si hipofiza intra in actiune si stimuleaza secretii de
hormoni cortico-suprarenali, insotite de o crestere a catabolismului, iar in caz de stres persistent,
de aparitia unor ulcere gastro-intestinale, accidente cardio-vasculare si alte tulburari
somatice care variaza in functie de mediul si natura agresiunilor.
In final, organismul intra intr-o faza de epuizare ce poate duce la moarte. Studiile lui Seyle au
dobandit notorietate in anii cinzeci o data cu publicarea lucrarii Stress of Life, iar termenul stres
a intrat in limbajul curent pentru a desemna orice situatie in care organismul este supus unui
eveniment fizic sau psihologic la care trebuie sa faca fata prin activarea mecanismelor de
adaptare.
Vom folosi termenii stres si stresant; agresor si agresiune ar fi putut fi folositi pentru a
traduce stresor si stres, insa folosirea termenului stres este astazi ireversibila. A face fata
este expresia romaneasca utilizata ca echivalent pentru termenul englezesc coping.
Conceptul a fost lansat, iar o jumatate de secol mai tarziu inca mai domneste, inspirand
nenumarate publicatii si concepte variate, adeseori destul de putin riguroase. Nu voi preciza
decat cateva puncte majore ce se gasesc in relatie cu emotiile. Extinderea notiunii de stres la
orice situatie noua ce necesita o reactie adaptativa face ca factorii de stres sa poata fi legati si de
evenimente fericite: avansari, calatorii, casatorie
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



Companiile de asigurari au ajuns chiar sa transpuna in cifre riscul de mortalitate in functie de
diferitii factori de stres si au stabilit scari, cum este si faimoasa scara de vulnerabilitate creata
de Holmes siRahe. Mai jos:
SCARA DE VULNERABILITATE LA STRES:
Eveniment stresant Intensitatea stresului
Moartea sotului (sotiei) 100
Divort 73
Inchisoare 63
Casatorie 50
Pensionare 45
Nasterea unui copil 39
Schimbarea situatiei 38
Plecarea unui copil de acasa 29
Succes personal important 28
Schimbarea locuintei 20
Concediu 13
Aceasta scara (redusa aici la cativa itemi) ne da o idee despre extrema varietate a eventualilor
factori de stres. Este un fapt real ca unele accidente cardiace survin la aflarea unei vesti
neasteptate, indiferent daca e vorba de un eveniment fericit sau nefericit; uneori cancerul sau alte
boli se declanseaza in perioadele imediat urmatoare dupa pensionare sau cu ocazia unor
schimbari profesionale sau familiale, pozitive ori negative.
Totusi, pentru a nuanta aceasta perspectiva nelinistitoare, a fost dezvoltata si o alta conceptie,
referitoare la stresul pozitiv. Sau eustres . Viata cotidiana ii ofera fiecaruia dintre noi o portie de
anxietate pozitiva.
Care se intalneste cu cea de stimuli utili; este vorba de emotiile bine temperate, micile bucurii si
necazuri, dificultatile care fac sa creasca placerea de a invinge, satisfactiile provocate de reusite
si care intretin tonusul fizic si moral al individului.
O situatie de protectie totala ar crea o stare de nirvana fara indoiala insuportabila si cauzatoare
de prejudicii pentru sanatate. Unii autori au prezentat situatiile prea linistite, generatoare de
plictiseala si frustrare ca fiind stresante. Atractia pentru activitatile sportive si ludice, aventuri si
calatorii este un indiciu al nevoii si al binefacerilor eustresului. In plus, nu exista o relatie liniara
simpla de tipul: factor de stres.
Generat de acelasi factor, stresul poate fi diferit in functie de mai multi factori legati de
personalitatea subiectului si de imprejurari.






Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26





Despre stres
Origine
Cuvntul stres este de origine englez i circumscrie o serie de substantive nrudite ca nteles, dar ce au
totui nuane uor diferite: presiune, apsare, efort, solicitare, tensiune, constrngere, ncordare nervoas. n
limba romna, termenul de stres a fost preluat iniial cu ortografia din limba englez (stress) pentru ca mai
apoi ortografia s fie adaptat, cu un singur s(stres) atunci cnd au aparut derivatele adjectivale (stresant),
substantivale (stresor) i verbale (a stresa).
n Anglia, n secolul al XVII-lea, stres nsemna stare de depresie n raport cu oprimarea sau duritatea, cu
privaiunile, oboseala i, ntr-un sens mai general, adversitatea vietii.
Mai trziu, n secolul al XIX-lea, apare noiunea conform creia condiiile de via agresive (stres) pot
antrena suferine fizice sau mentale (strin).
n anul 1872, Darwin publica teoria evoliei. n opinia sa, frica, o caracteristic permanent a omului i a
animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fa pericolului. El numete nu numai emoia,
ci i actul emoional ce are loc n faa unei situaii de urgen: fuga sau lupta.
O alt figur marcant a acestui secol este William James care n anul 1884 pune ntrebarea Ce este
emoia ?, iar n 1890 i publica tratatul de psihologie i anuna c procesul psihic este secundar
procesului fizic. William James acord o mare importan autoevalurii perceptive, reluat n psihologia
cognitiva.
n anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la
Harvard, n lucrrile sale fundamentale privind emoia, folosete termenul de stres mai nti n sens
fiziologic. n anul 1928, el d acestui termen i un sens psihologic, atunci cnd menioneaz rolul factorului
emoional n evoluia bolilor. Imediat dup aceasta, Cannon subliniaz legatura direct dintre reacia
organic i reacia comportamental de fuga sau de lupta n faa unui pericol neateptat, completnd astfel
teoria lui Darwin.
Paul-Marie Reilly, fiziolog francez, descrie n anul 1934 un sindrom general de reacie la orice agresiune,
n raport cu activitatea sistemului nervos autonom, i anume sindromul de iritare.
Cu toate acestea, cel care lanseaza n limbajul medical, nca din 1936, conceptul de stres este fiziologul
canadian Hans Selye. nca din vremea n care era student n medicina la Universitatea din Praga, Selye a
fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descris de pacienii afectai de boli infecioase,
prezentnd toi aceleai simptome, ns far vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta c trebuie s
fie vorba de un rspuns nespecific al organismului la boal.
Tot n anul 1936, descrie sindromul general de adaprare (SGA) ca fiind efortul fcut de organism pentru
a rspunde solicitrilor mediului i concluzioneaz c raspunsul la diferii ageni stresori este dominat de
hiperactivitatea cortexului suprarenal.
Ce este stresul?
Stresul este o reacie defensiv a corpului uman supus la o presiune extern excesiv. Este limita la care
presiunea de zi cu zi se termin i ncepe stresul. Cnd nivelul de stres este normal corpul uman este
dispus s fac fa i s rezolve toate problemele externe..
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



Cnd nivelul de stres crete i devine cronic, acesta produce efecte negative la nivel organic i fiziologic,
producnd la nivelul organismului uman anxietate, ncordare, tensiune, ngrijorri, dificulti asupra
concentrrii, dureri musculare, dermatite, diverse patologii cardiace, scderea imunitii etc.
Canadianul Hans Selye, introduce conceptul de stres propriu-zis n anii 50, concept ce ocup un loc
important mai nti n medicin, apoi n psihiatrie. n conceptia lui Selye, stresul nu este dect o reactie
biologic i general, adic o stare care se traduce printr-un sindrom specific, corespunzator tuturor
modificarilor nespecifice, induse astfel ntr-un sistem biologic.
Un ansamblu de reacii al organismului uman fa de aciunea extern a unor ageni cauzali (fizici, chimici,
biologici i psihici) constnd n modificri morfo-funcionale, cel mai adesea endocrine.
El definete stresul la nceput ca fiind o agresiune, apoi ca o reacie a subiectului la o agresiune, ultima
reprezentnd un stresor.
Conform concepiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viaa cotidian. Stresul
caracterizeaz o reacie psihologic complex extrem de intens i relativ durabil a individului confruntat
cu noi i dificile situaii existeniale.
Printr-o extensie nejustificat, n societatea contemporan oamenii se plng frecvent de stres incluznd n
aceast categorie elemente relativ banale i stupide rezultate din convieuirea urban a oamenilor (stresul
cltoriei cu metroul, al zgomotului ambiental, mass-mediei). Conceptul de stres s-a demonetizat cptnd
formule atipice.
Stresul poate genera un disconfort temporar i de asemenea poate induce consecine pe termen lung. n
timp ce prea mult stres poate altera starea de sntate a unui individ ct i bunstarea acestuia, totui, un
anumit volum de stres este necesar pentru supravieuire. Stresul se poate concretiza n diminuarea
normalitii functiilor sau chiar n apariia bolilor, dar poate ajuta persoana aflat ntr-o stare de pericol i
contribuie n accentuarea achiziiilor.
Adaptarea constituie condiia fundamentala a supravieuirii fiinelor vii n natur i societate. Att n cazul
omului ct i al animalului reaciile adaptative sunt n covritoarea lor majoritate nvate, dobndite.
Definirea stresului este ngreunat de faptul c aceast noiune cunoate numeroase accepiuni. J.B.Stora le-
a menionat:
- stresul, n sensul su activ, este o for care produce o tensiune: este vorba de un stimul extern, fie fizic
(zgomot, caldur, frig), fie psihologic (necaz, tristee);
- stresul este neles ca rezultatul aciunii exercitate de un stresor, agent fizic i/sau psihologic i/sau
social, asupra sntii unei persoane (consecinele biologice, mentale i psihice ale aciunii acestui agent
asupra sntii persoanei);
- stresul este concomitent agentul stresor i rezultatul acestei aciuni, n diversele sale dimensiuni
particulare; aceast semnificaie este reinut n numeroase lucrri aprute dup Hans Selye;
- stresul nu mai este luat n considerare ca reprezentnd consecinele somatice, ci ca aparare a funcionrii
psihicului fa de stimulrile senzoriale i motrice.
Bazndu-se pe diverse lucrari, Jonas i Crocq propun urmtoarea definiie: Stresul este o reactie
fiziologica si psihologica de alarm, de mobilizare i de aprare a organismului (sau, mai bine, a
individului, a persoanei) fa de o agresiune, o ameninare sau chiar s-ar putea spune fa de o situaie
trit neobinuit.
O alt definiie a stresului este cea propus de Ph.Jeammet i colaboratorii si: Noiunea de stres, n
accepia ei cea mai larg, cuprinde orice agresiune asupra organismului, de origine extern sau intern, care
ntrerupe echilibrul homeostatic. Aceast aciune poate fi fizic, sub forma stimulilor nociceptivi
(temperatura, zgomot) sau a agenilor traumatizani, infecioi sau toxici. Ea poate viza nivelurile cele mai
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



nalte ale integrrii senzoriale i cognitive, perturbarea atingnd n acest caz sistemul de relaie al
subiectului cu mediul sau.
Termenul de stres are n general dou accepiuni:
a) situaie, stimul, ce pune organismul ntr-o stare de tensiune;
b) nsi starea de tensiune deosebit a organismului prin care acest i mobilizeaz toate resursele sale de
aprare pentru a face fa unei agresiuni fizice sau psihice.
n cazul n care accentul este pus pe starea organismului, pe reaciile acestuia la agenii stresori, se au n
vedere rspunsurile emoionale n exces. Aceste rspunsuri emoionale sunt exprimate vizibil n
comportamentul individului, n limbaj, activitatea motorie, precum i n devierea diferitelor constante
psihologice sau fiziologice.
n faza de nceput a cercetrilor sale, H.Selye a fost tentat s defineasc stresul ca fiind gradul de uzura i
suferin a organismului provocat de modul de funcionare sau de leziuni. Prelund ideile lui Hipocrate care
considera c boala nu este numai suferina, ci i uzur, vtmare, efortul pentru a reveni la starea normala,
Selye descoper mecanismele de adaptare a organismului la aciunea agenilor stresori identificnd astfel
reaciile de aprare ale organismului, i anume sindromul general de adaptare.
Sindromul general de adaptare (SGA) este caracterizat prin trei stadii:
1) Reacia de alarm ce reprezint primul rspuns al organismului, mobilizarea general a forelor de
aprare a organismului. Acest prim stadiu cuprinde dou faze: faza de oc (caracterizat prin hipotensiune,
hipotermie, depresie nervoas etc.), cu vtmarea sistemic (general) brusc, urmat apoi de o faz de
contraoc, n care apar fenomenele de aprare (hiperactivitatea cortico-suprarenalelor, involuia aparatului
timico-limfatic etc.).
800px-General_Adaptation_Syndrome.jpg
Diagrama Sindromului General de Adaptare de H. Selye
(David McQuillan, Exploring Psychology 7th ed. (Worth) page 398.)
2) Stadiul de rezisten n care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reaciilor
sistemice provocate de o expunere prelungit la stimuli fa de care organismul a elaborat mijloace de
aparare.
3) Stadiul de epuizare este foarte asemanator reaciei de alarm, cnd datorit prelungirii aciunilor
agenilor nocivi, adaptarea organismului cedeaz.
Prin urmare stresul reprezint starea de conjuncie rezultat din aciunea agentului stresor i capacitatea de
adaptare a organismului. Cu ct o persoan se afl mai frecvent n starea de alarm sau de rezisten, cu att
este mai mare riscul instalrii epuizrii cu toate consecinele sale negative.
Dac accentul este pus pe situaie, pe factorii generatori ai stresului, de aceast dat se are n vedere
caracterul lor neobinuit, neasteptat, chiar agresiv care amenin starea normal a organismului.
n accepiunea lui Piron, stresul poate fi identificat cu agresiunea, cu aciunea violent a agenilor stresori
exercitat asupra organismului, iar particularitile generale ale condiiei stresante sunt considerate a fi:
bruschetea, intensitatea mare i caracterul amenintor al situaiei.
Omul se confrunt deseori i cu situaii adaptative inedite, intens solicitante i fa de care nu are totdeauna
reacii adaptative eficiente, dinainte elaborate. Asemenea situaii sunt de natura s perturbe prin ineditul i
dramatismul lor schemele adaptative deja elaborate i existene i s-l oblige pe individ la identificarea
altora noi.
Pentru unii cercettori, stresul reprezint un eveniment ce produce tensiune sau ngrijorare, iar alii privesc
stresul ca o percepie individual a unui eveniment modul n care un individ interpreteaz situaia.
Majoritatea experilor definesc stresul ca fiind rspunsul psihologic i fiziologic la anumii stimuli
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



perceputi de ctre individ ca fiind ameninri. Astfel de stimuli sunt denumii stresori sau ageni stresogeni.
Oamenii percep situaiile n moduri foarte diferite. O persoan evita zborul cu avionul deoarece l consider
un factor de stres pe cnd o alt persoan cauta acest mod de cltorie tocmai pentru c este ncntat s
zboare. Percepia persoanei asupra stimului sau evenimentului este nsoit adesea de gnduri i sentimente
ce au fost deja nvate, adesea n copilrie. De exemplu, o student respins la examenul de absolvire se
poate simi chiar devastat, rvit datorit asociaiei subconstiente cu experienele nefericite ale eecului
de pe timpul cnd era copil. Un student cu experiene neplcute aproape inexistente n ceea ce privete
eecul la examene va aborda cderea mai degrab ca o provocare dect ca un eec. Chiar dac agentul
stresor este acelai pentru ambii studeni totui perceptiile lor i rspunsurile la stimul sunt total diferite.
Bibliografie:
* Selye, Hans: The Stress of life; McGraw-Hill (Paperback)
* Selye, Hans: The nature of Stress, International Institute of Stress, University of Montreal, Montreal,
Quebec, Canada Psih.Eusebiu Tihan, Psih. Laura Ghiza : Stresul mecanisme fiziologice i psihologice,
Ed. Institutului de Ecologie Social i Protecie Uman Focus -
* Adina Berciu Drghicescu: Manual de secretariat i asisten managerial
* Pancheri, Paolo: Stress, emozioni, malattia; Mondadori 1983
* Grossarth-Maticek, Ronald: Systemische Epidemiologie und prventive Verhaltensmedizin chronischer
Erkrankungen; ISBN 3-11-016518-X; de Gruyter, Walter, GmbH & Co., Berlin 1999
* Grossarth-Maticek, Ronald: Autonomietraining: ISBN 3-11-016881-2; de Gruyter, Walter, GmbH & Co.,
Berlin 2000
* Hther, Gerald: Biologie der Angst; ISBN 3-525-01439-2; Vandenhoeck & Ruprecht (GmbH &,
Gttingen 1997)
* Santo Di Nuovo, Luciano Rispoli, Emilia Genta Misurare lo stress. Il Test M.S.P. e altri strumenti per
una valutazione integrata; Franco Angeli 2000



Tipuri de stres
Variaiile individuale explic de ce una i aceeai persoan reacioneaz diferit de la un moment la altul, de
ce amploarea, intensitatea, durata reaciilor psihofiziologice se modific n timp ca rezultat al familiarizrii
sau dimpotriv al sensibilizrii cu unii ageni stresori.
Stresul este o stare a organismului care rezult din interaciunea, confruntarea unic sau repetat a
individului cu situaia. O situaie poate fi stresant pentru majoritatea oamenilor, dar ea poate s nu fie
evaluat i trait n acelai mod de o persoan sau alta.
Eterogenitatea rspunsurilor individuale a dat natere unui tablou diversificat al formelor de stres.
Unii indivizi sunt capabili s se adapteze mai eficient. Un stresor i capaciteaz pe unii s achiziioneze mai
mult i le poate structura viaa ntr-un mod foarte interesant. De exemplu, multi indivizi nva i studiaz
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



mai bine n condiii de stres ale unui examen viitor. nfptuirea cstoriei sau pierderea locului de munc,
desi destul de stresante, pot conduce la remprosptarea relaiilor i la o mai mare emulaie.
Alte persoane nu se adapteaz tot att de bine i acest fapt are ca rezultat nu numai o slab performan si o
productivitate scazut, ci i mbolnvirea, dereglarea homeostaziei. Angajaii care au foarte mult de lucru
sau multe responsabiliti, nu numai c-i realizeaz sarcinile ntr-un mod inadecvat, dar se pot chiar
mbolnvi. Sau, o persoan incapabil s suporte decesul soului, poate cdea n depresie, i va neglija
munca i va face lucruri ce i pot periclita sntatea, poate chiar viaa.
Asadar, stresul poate avea efecte att pozitive, ct i negative. Stresul pozitiv (eustres) este cel care
acioneaz ca factor energizant, ajutnd persoana s abordeze situaiile ca pe nite provocri, ntr-un mod
mult mai eficient. n cazul stresului negativ (distres) organismul supramobilizat refuz s revin la starea
normal, individul fiind nervos, gata de reacie, are tensiunea arterial crescut i musculatura ncordat.
Cu alte cuvinte aceast forma de stres se dovedete a fi o greutate asupra mentalului i a organismului.
Cu toate acestea, din cercetrile efectuate pn n prezent s-a constatat faptul c ambele forme de stres pot
fi duntoare dac sunt meninute timp ndelungat.
n funcie de frecvena manifestrii agenilor stresori se poate vorbi despre: stres acut (episodic), care
nceteaz odata cu dispariia agentului stresor; stres cronic (persistent), caz n care agentul stresor se
menine o perioad ndelungat de timp afectnd starea de echilibru a organismului i stres ciclic provocat
de apariia agentului stresor cu o anumit regularitate. Stresul ciclic poate conduce la fenomenul de
autoagravare deoarece chiar anticiparea stresului poate duce la apariia situaiilor stresante (de exemplu,
sesiunile de examene, vacana, negocierea contractului de munc sau a salariului).
Tipul de stres prelungit indus de ctre stresorii cronici se dovedete a fi nociv ntr-un mod special. Adesea,
stresul cronic erodeaz capacitatea persoanei de a se adapta i poate conduce la probleme serioase de
sntate. Chiar dac stresul cronic se dovedete a fi greu de controlat, totui efectele sale pot fi diminuate
ntr-o oarecare masur dac persoana agresat primete un puternic suport social provenit din partea
grupului ce l nconjoar. Studiile indic faptul c, aceste grupuri pot mbunati statusul mental
dezechilibrat, de genul depresiei i strilor asociate unui risc accentuat de mbolnvire, cum ar fi: presiunea
sanguin ridicat i un nivel de colesterol accentuat.
O alt clasificare a formelor de stres a fost efectuat de ctre specialiti avndu-se n vedere natura
agentilor stresori:
a) Stresul psihic n care se regseste aciunea combinat a mai multor tipuri de ageni stresori. O stare tipic
de stres psihic o reprezint cea de examen n care se regasete combinat aciunea urmtorilor stresori:
team de eec; evaluarea consecinelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; starea de start
premergtoare examenului; solicitarea intens din timpul examenului.
b) Stresul profesional este determinat de aciunea concomitent sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibraii,
variaii de temperatur, luminozitate), chimici (substane chimice volatile, iritabile).
c) Stresul preoperator i postoperator are la baz caracterele stresului psihic, dar la care se adaug ca agent
de multiplicare, anticiparea stresului operator i postoperator.
d) Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor activiti profesionale.
Creterea ponderii activitilor de supraveghere i control, a dialogului cu panoul de comand sau
calculatorul n defavoarea cooperrii n echip conduc la diminuarea comunicrii, monotonie excesiv,
izolare. De asemenea, obligaia de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone crora subiectul nu le
gsete nici o justificare sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.
e) Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit i cu sarcini de
mare diversitate. Apare frecvent n rndul managerilor, mai ales a celor de nivel superior i mediu. Studiile
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



efectuate n acest sens au evideniat faptul c, de regul, managerii acord o pondere ridicat din timp
problemelor profesionale i reduc progresiv timpul destinat familiei i relaxrii. Dei stresul generat de
suprasolicitare se manifest cu intensiti diferite, ca de altfel toate tipurile de stres n funcie de
particularitile individuale, datele studiului indic faptul c depirea mediei de 65 de ore pe sptamn
afecteaz majoritatea managerilor.
f) Stresul situaional este cauzat de schimbri recente n modul de via al indivizilor. Acest tip de stres mai
este denumit i stres cultural, deoarece schimbrile pot viza factori de perenitate din viaa i educaia
indivizilor. Societatea i cultura din care provine individul poate intra n conflict puternic cu situaiile
generate de schimbarea locului de munc (cazul emigrrii), a domiciliului (cazul cstoriei cu o persoan
de alt naionalitate), divorului (atunci cnd tradiia cultural, religia, normele sociale dezaprob acest act).
Bibliografie:
Psih.Eusebiu Tihan, Psih. Laura Ghiza : Stresul mecanisme fiziologice i psihologice, Ed. Institutului de
Ecologie Social i Protecie Uman Focus -


Solutii antistres
Avnd n vedere c sunt diverse tipuri de stres aa cum am putut vedea n articolul anterior, soluiile pentru
prevenirea i tratarea stresului sunt diverse. Stresul la locul de munc tinde s devin responsabil de
epuizare, boal fizic, psihic, psihologic, aracuri cardiace i accidente. Cea mai frecvent boal cauzat
de stres este ulcerul, obiceiuri dezordonate de mncat, probleme cu somnul, unele persoane ncep s
fumeze, iar cei care fumeaz deja cresc numrul de igri pe care le fumeaz zilnic.
Dac tot suntem la partea cu soluiile s enumerm cteva dintre metodele prin care ne putem relaxa.
Un factor important este dezvoltarea hobby-urilor personale din trecut sau redescoperirea altor manifestri
care v fac plcere i care v detensioneaz organismul. C e vorba de sport, ascultatul muzicii relaxante,
ieirea n natura la fotografiat sau doar la o plimbare n aer curat, petrecerea timpului liber n compania
prietenilor i implicarea n comunitate pentru a socializa ct mai mult.
De asemenea, este de preferat ca persoanele stresate s i exprime ngrijorrile vorbind ct mai mult despre
problemele lor cu familia, prietenii, psihologul, dezbaterea problemelor lor pe forumuri specializzate ca i
cel de pe site-ul nostru.
Nu ignorai nici alimentaia, deoarece alimentele sunt combustibilul nostru, iar dac acesta nu este de
calitate i nu este ingerat n mod normal nu avem un randament bun n viaa de zi cu zi. Consuma i
legume, fructe mai des i n cantiti mai mari ca i pn acum, iar cei stresai ncercai s reducei
cantitatea de cafea consumat zilnic, deoarece este un excitant care mai duneaz dect v ajut n
asemenea situatii.
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



Persoanele active se pot relaxa practicnd diverse activiti precum sportul, dansul, muzica, literatura etc.
Sport are un rol important, deoarece practicat cu regularitate ne face mai calmi, ne relaxam muchii i
starea general se mbuntete.
Cei mai practici i pot dezvolta abilitile tehnice sau alte dexteriti prin practicarea unor activiti
meteugreti, devenind mai utili n gospodrie.
Vacanele au i ele un rol important n detensionare, chiar dac sunt doar de 2-3 zile sau mai lungi efectul
antistres este major. Dac chiar nu avei bani s evadai n fiecare weekend undeva, specialitii recomand
vacana mental, care este la ndemna fiecruia. Un astfel de sejur se face n felul urmtor, persoana
trebuie s stea linitit, s nchid ochii i s mearg astfel la mare sau la munte. Recomandarea este ns
una riscant i cu dou tiuri, pentru c cine o aplic se va trezi cu probleme mai mici, dar mai multe.
Directivele europeane, precum i legislaia muncii de la noi din ar prevd ca angajaii s fie protejai att
fizic, ct i psihic de activitile care i pot afecta la locul de munc.
Studiile realizate de Uniunea European arat c 50-60% din totalul zilelor de concediu medical are drept
cauz stresul.
Alte metode de aprare i relaxare mpotriva stresului ar fi shoppongul, tehnicile de relaxare i meditare
Yoga, Tai-Chi i altele.
Rdei ct mai mult, bucurai-v de cele mai simple lucruri, c existai, c suntei nconjurai de familie,
prieteni, facei haz de necaz dup buna tradiie romneasc i nu lasai nimic s stea n calea fericirii
dumneavoastr. Facei dragoste ct mai mult i lsai rzboiul de-o parte. Dac reducei i cantitatea de
cafea, alcool i facei exerciii fizice regulat, stresul este deja istorie.
n articolele viitoare vom dezbate mai n amnunt solutiile amintite mai sus i nu numai.
Nu uitai: Viaa poate fi mult mai frumoas fr stres!
Bibliografie
Selye, Hans: The Stress of life; McGraw-Hill (Paperback)
Selye, Hans: The nature of Stress, International Institute of Stress, University of Montreal,
Montreal, Quebec, Canada
Psih.Eusebiu Tihan, Psih. Laura Ghiza : Stresul mecanisme fiziologice i psihologice, Ed.
Institutului de Ecologie Social i Protecie Uman Focus -
Adina Berciu Drghicescu: Manual de secretariat i asisten managerial
Pancheri, Paolo: Stress, emozioni, malattia; Mondadori 1983
Grossarth-Maticek, Ronald: Systemische Epidemiologie und prventive Verhaltensmedizin
chronischer Erkrankungen; ISBN 3-11-016518-X; de Gruyter, Walter, GmbH & Co., Berlin 1999
Grossarth-Maticek, Ronald: Autonomietraining: ISBN 3-11-016881-2; de Gruyter, Walter,
GmbH & Co., Berlin 2000
Hther, Gerald: Biologie der Angst; ISBN 3-525-01439-2; Vandenhoeck & Ruprecht (GmbH &,
Gttingen 1997)
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



Santo Di Nuovo, Luciano Rispoli, Emilia Genta Misurare lo stress. Il Test M.S.P. e altri
strumenti per una valutazione integrata; Franco Angeli 2000
Banknews.ro soluii antistres
Inspecia muncii





















Stresul profesional, confruntarea multipla cu care se
confrunta societatea
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26




Stresul poate fi definit si sub aspectul efectelor: reactia mintii si a trupului la schimbare,
saurezultatul dezechilibrului atunci cand perceptia unei persoane sau actualele abilitati si resurse
sunt insuficiente pentru a face fata cerintelor unei situatii date sau teama indusa unui organism
care incearca sa isi pastreze normalitatea in fata potentialilor agenti ce il pot afecta. In viata de zi
cu zi s-a pus in mod traditional accent pe aspectele negative, disfunctionale ale stresului. In limbaj
curent, atunci cand spunem despre cineva ca estestresat ne gandim de fapt la un nivel de stres foarte
mare.
La locul de munca, poate cea mai exhaustiva definitie a stresului negativ este: schimbarea in starea
psihica, fizica, emotionala sau in comportamentul unei persoane ca urmare a presiunii constante
exercitate asupra sa pentru a activa in moduri incompatibile cu abilitatea sa reala sau perceputa, cu
timpul si resursele avute la dispozitie.
Cu alte cuvinte stresul la locul de munca poate fi definit ca cel mai daunator raspuns fizic si psihic ce ia
nastere atunci cand cerintele slujbei nu se potrivesc cu resursele, capacitatile sau nevoile angajatului.
Stresul la locul de munca poate conduce la compromiterea sanatatii si chiar imbolnavire. Conceptul de
stres la locul de munca este adesea confundat cu acela de competitie, dar aceste concepte nu sunt
identice. Competitia ne energizeaza psihologic si fizic, si ne motiveaza sa invatam noi meserii si sa ne
perfectionam munca. Cand o competitie a luat sfarsit ne simtim relaxati si satisfacuti. Importanta
competitiei in munca este probabil cea la care se face referire cand se spune: putin stres nu strica.
Uneori, insa, competitia se transforma in cerinte ale slujbei ce nu pot fi indeplinite, relaxarea se
transforma in epuizare, iar senzatia satisfactiei in senzatia de stres. Pe scurt, stadiul este de
imbolnavire si esec in munca. Stresul este o reactie psihologica la solicitarile inerente ale factorilor de
stres care are potentialul de a face o persoana sa se simta tensionata si anxioasa, pentru ca nu este in
stare sa faca fata acestor solicitari. Stresul este o stare de tensiune ce ia nastere atunci cand o
persoana raspunde cererilor locului de munca, familiei si altor surse externe ca si cand acestea ar fi
generate de nevoile sale interne, obligatii si autocritica. Stresul este atat aditiv cat si cumulativ. Se
aduna in timp pana la starea de criza cand apar simptomele. Acestea se pot manifesta psihic prin:
iritabilitate, anxietate, scaderea concentrarii, frustrari si ura. Pot aparea si simptome fizice: tensiuni
musculare, dureri de cap, dureri de spate, insomnii, hipertensiune. Netratate, simptomele pot conduce
la imbolnavire si chiar moarte. Primul teoretician al problematicii stresului a fost Hans Selye. Acesta
considera ca stresul este raspunsul nespecific al organismelor vii la solicitarile de orice natura. Orice
fel de solicitare este intr-un anumit sens individuala, adica specifica. Independent de natura
modificarilor organice pe care le produc, toate substantele au o proprietate comuna: impun
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



organismului sa se adapteze, sa se reorganizeze. Aceasta nu este o cerinta specifica; adaptarea insasi
este sarcina, indiferent de natura implicatiilor. Cu alte cuvinte, dincolo de consecintele specifice apare
in mod nespecific necesitatea unor reactii de adaptare care sa duca la restabilirea starii de echilibru.
Esenta stresului consta in exigentele nespecifice fata de multiplele functii implicate. In ceea ce priveste
caracterul agentului care provoaca stresul, al actiunii agentului stresor, este indiferent daca situatia
sau lucrul in fata caruia suntem pusi este placut sau neplacut; conteaza numai marimea necesitatii de
readaptare. In cadrul teoriilor asupra stresului, dupa identificarea si incercarea de definire a
conceptului de stres, a fost resimtita nevoia clarificarii domeniilor sale, deoarece expresia de stres a
fost folosita oarecum inexact, au aparut numeroase definitii confuze si contradictorii ale acestei
notiuni. De exemplu stresul biologic era identificat cu epuizarea sistemului nervos sau cu aparitia unor
emotii puternice, pe cand el nu este numai tensiune nervoasa. In cazul omului, fiinta care dispune de
un sistem nervos dezvoltat, reactiile emotionale sunt intr-adevar factorii de stres cei mai frecventii. Dr.
J. W. Mason considera ca proprietatea comuna a factorilor de stres este aceea ca mobilizeaza sistemul
fiziologic al reactiilor emotionale sau de alarma in situatii neplacute sau cand viata este amenintata.
Stresul nu este intotdeauna consecinta unei actiuni nocive. Este neesential daca factorul de stres insusi
este un lucru placut sau neplacut; efectul sau depinde exclusiv de masura in care solicita
adaptabilitatea organismului. Orice activitate normala poate produce un stres puternic fara o
consecinta daunatoare. Stresul daunator sau neplacut este numit distres. Cuvantul stres utilizat in
limba engleza semnifica tensiune, incarcare, provine din cuvantul existent in limba franceza veche,
distres, insemnand necaz, dificultate, situatie neplacuta. Prima silaba a disparut probabil fiind deseori
inghitita, ca atunci cand se foloseste neata in loc de buna dimineata. Lucrurile legate de stres pot fi
deopotriva placute sau neplacute, in timp ce cuvantul distres inseamna intotdeauna necaz, neplacere.
Ideea de stres este foarte veche. Poate chiar omul preistoric isi dadea seama de trasaturile comune
ale acelor senzatii de descurajare si extenuare care il cuprindeau dupa o munca grea, in urma
caldurii excesive sau frigului, starilor de frica sau unor indelungate perioade de boala. Chiar daca el
nu constientiza faptul ca apareau intotdeauna reactii similare cand ceva era peste puterile lui, acest
sentiment ii atragea totusi instinctiv atentia ca limitele propriei sale capacitati erau depasite (Selye,
1974, p. 176). Stresul nu trebuie evitat. De fapt nici nu poate fi evitat. Indiferent ce facem sau ce se
intampla cu noi intotdeauna avem nevoie de energie pentru intretinerea vietii, combaterea efectelor
daunatoare si adaptarea la influentele in permanenta schimbare pe care le exercita mediul. Un anumit
nivel al stresului exista si in starea de relaxare, in timpul somnului. Stresul profesional -numit si
stresul ocupational, este una dintre multiplele probleme cu care se confrunta societatea moderna. El
este generat de viata profesionala, de mediul muncii, cu consecinte nemijlocite asupra activitatii
profesionale dar si personale, asupra sanatatii celor care presteaza munca respectiva.
Ultimii 50 de ani au schimbat in profunzime natura societatii, in general, si a locurilor de munca in
special. Aceasta schimbare s-a produs in mod evident in urma modificarilor explozive ale
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



tehnologiilor, penetrarii agresive a proceselor de informatizare dar si modernizarii sistemelor
manageriale.
Desi s-au facut de-a lungul timpului numeroase investigatii pe problema stresului (stresul in procesul
muncii costa anul economia S.U.A. bilioane de dolari si se consuma aproape 60 de miliarde de dolari
de catre organizatii numai pe asistenta medicala acordata persoanelor care au reactionat intr-un fel
sau altul la prezenta stresului ocupational) s-a facut totusi prea putin pentru implementarea unei
solutii de control al acestuia.
Consecintele stresului muncii asupra personalului au fost studiate cu atentie si astfel s-a reusit
obtinerea unor informatii precise. Simptomele stresului ocupational sunt usor evidentiabile si
observabile, el manifestandu-se prin comportamente cum ar fi intampinarea din partea angajatilor a
unor dificultati in adaptarea la schimbarile care se impun postului de munca ocupat, scaderea
dramatica a eficacitatii, a performantei, cu alte cuvinte se manifesta o dubla actiune la nivelul
persoanei care recepteaza situatia stresanta si la nivelul organizatiei asupra careia se rasfrange
existenta unui mediu stresant.
Psihologii investesc un efort substantial in identificarea cauzelor stresului muncii, intelegerea relatiilor
acestuia cu diferite boli, sanatate fizica si psihica, cu dezvoltarea strategiilor de reducere sau control a
stresului.
Modele ale stresului ocupational - Walter Cannon, fiziolog si unul din pionierii stresului a studiat
reactiile umane si animale in situatii periculoase. El a evidentiat faptul ca, atat animalele cat si
oamenii, adopta raspunsuri adaptative la situatii stresante fata de care decid sa lupte sau sa le evite.
Cannon numeste acest comportament reactia lupta sau zbori. Tot el este cel care foloseste pentru
prima data termenul de stres.
Fizicianul si endocrinologul Hans Selye de la Universitatea din Montreal denumeste stresul ca fiind
un raspuns nespecific al corpului uman la orice solicitare a sa. Selye a facut primul distinctia intre
stresul benefic (eustres) si stresul nociv (distres).
Stresul benefic motiveaza individul, antrenandu-l intr-o munca dificila, in timp ce stresul nociv, daca
persista in timp, produce reactii negative asupra sanatatii. Studii recente cu privire la stresul
ocupational adauga explicatiilor de natura fiziologica evaluarea cognitiva si a resurselor disponibile
pentru controlul factorilor de stres, ceea ce presupune ca stresul e un proces directionat, in care
individul procedeaza la o evaluare a mediului si incearca sa lupte cu stresorii care se ivesc. In mod
evident aceasta evaluare atrage dupa sine un set de raspunsuri de lupta din partea organismului; ea
poate fi un succes in stresul episodic sau un insucces in stresul cronic. Este important de stiut ca in
ambele situatii cele mai multe dintre reactii sunt automate.
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



Un individ poate evalua o experienta stresanta si poate adopta diferite strategii de lupta cu situatia
respectiva. S-au evidentiat, astfel, doua modalitati (obisnuite) de a lupta cu situatii stresante:
- Lupta orientata pe problema directionata pe rezolvarea problemei care genereaza, cauzeaza stresul,
mijloacele utilizate fiind definirea problemei, cautarea unor situatii sau strategii de solutionare a
problemei (ex. Rezolvarea unei situatii de presiune a timpului poate fi proiectarea unui sistem de
management al timpului);
- Lupta orientata pe oameni presupune reducerea raspunsurilor emotionale in rezolvarea
problemelor. O strategie obisnuita in acest caz ar fi minimizarea, evitarea sau distantarea de problema.
De exemplu, o solutie in diminuarea stresului la locul de munca este suportul social acordat de familie,
prieteni.
Stresorii vietii organizationale -stresorii specifici locului de munca sunt cerinte fiziologice sau
psihologice la care un individ trebuie sa raspunda si pot fi: caldura, frig, zgomot, stresori de rol,
incarcarea muncii, ritmul muncii, volumul mare de activitate, presiunea timpului, solicitari si conflicte
interpersonale, exigente situationale etc. Studiile cu privire la stresorii fizici sunt numeroase, la fel si
cele asupra efectelor sau reactiilor organismului la acestia. Cerintele locului de munca (ritmul muncii,
volumul de activitate, numarul de ore lucrate etc.) pot contribui la crearea unei atmosfere stresante si
de asemenea la reactii stresante din partea organismului. Efectul stresorilor, indiferent de natura lor,
este cumulativ, ei afectand in timp sanatatea individului.
Stresorii psihologici, lipsa de control sau predictibilitate, sunt un factor de stres puternic. Varierea
nivelelor de control si predictivitate cauzeaza efecte negative asupra performantei in munca si implicit
asupra individului. Perceptia individului asupra controlului si a predictivitatii va determina raspunsul
sau la situatia respectiva.
Aceasta perceptie poate fi afectata de caracteristicile locului de munca si ale mediului in care isi
desfasoara activitatea. Orarul si ritmul muncii pot influenta sentimentele de control, de exemplu:
orarul de munca flexibil sporeste sentimentul de control al timpului si creste perceptiile de control
prin sprijinul angajatilor sa-si echilibreze obligatiile munca-familie.
Perceptia controlului la locul de munca este legata de autonomie, adica masura in care un salariat
poate controla cand si cum sa-si realizeze sarcina de munca.
Un alt factor de stres la locul de munca, destul de important, este conflictul interpersonal.
Interactiunea negativa cu colegii de munca, superiorii sau persoane din afara institutiei, poate genera
de la argumente vehemente pana la incidente subtile sau evidente de comportament neprietenos si
chiar ostil.
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



Conflictele interpersonale apar de regula atunci cand resursele muncii, atat materiale cat si umane,
sunt insuficiente, cand angajatii au interese incompatibile (ex. Un membru al unei echipe este
superficial in realizarea sarcinilor, atributiilor si altul este meticulos), sau cand angajatii percep ca nu
sunt tratati egal (ex. Unii angajati beneficiaza de favoritisme din partea sefilor, recompense, salarii de
merit, in timp ce celorlalti li se spune ca nu sunt suficiente fonduri sau li se dau explicatii superficiale).
Aceste conflicte pot distrage angajatii de la sarcinile importante de munca, situatie care poate
determina si consecinte asupra sanatatii fizice a acestora.
Rezultatele negative ale acestor conflicte interpersonale pot fi ierarhizate de la depresie si insatisfactie
la locul de munca, pana la agresiune si sabotaje.
In clasificarea stresorilor un loc important ocupa si stresorii de rol, in fond ambiguitatea de rol, ceea ce
presupune ca multe activitati de munca prezinta multiple responsabilitati sau roluri. Situatia devine
stresanta atunci cand apare un conflict de rol sau atunci cand aceste roluri sunt lipsite de claritate.
Ambiguitate de rol apare atunci cand angajatilor le lipsesc cunostintele clare cu privire la atributiile pe
care trebuie sa le indeplineasca sau cand comportamente solicitate din partea diferitelor surse sunt
incompatibile.
Uneori poate sa apara un conflict de rol intre cerintele superiorilor sau chiar a politicii institutiei si
propriile valori ale angajatilor.
O forma speciala de conflict este rolul de supraincarcare, un stresor care apare atunci cand unui
angajat i se cere sa indeplineasca prea multe roluri (sarcini) in acelasi timp. Aceasta supraincarcare a
muncii poate cauza solicitarea unui numar mare de ore de activitate, ceea ce implica o stare de
tensiune, anxietate si o tendinta clara de a parasi organizatia.
Conflictul munca familie -acesta este un tip diferit de stresor de rol si se refera la confruntarea dintre
rolurile indeplinite de o persoana in procesul muncii cu cele indeplinite in viata personala. Acest
stresor este foarte actual deoarece in familia de azi cuplul lucreaza, conflictul munca familie devenind
o sursa de stres obisnuita. Aceasta se accentueaza direct proportional cu functia detinuta pe cale
ierarhica, responsabilitatea si implicarea in activitatea de munca.
In acest context putem spune ca femeile cu copii manifesta un nivel de stres mai ridicat dupa
programul de munca, dar aceste constatari nu conduc in mod necesar la concluzia ca efectul activitatii
de munca asupra femeilor ar fi exclusiv negativ. De asemenea, sunt putine evidente care sa indice ca o
femeie care este angajata isi deterioreaza relatia cu sotul sau cu copiii. Intr-un studiu comparativ,
barbati si femei, s-a dovedit ca femeile poseda de multe ori strategii mai bune de management al
stresului (Korabik & McDonald, 1991).
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



Programul de munca flexibil si ingrijirea copiilor a devenit o problema importanta pentru cuplurile
care lucreaza in diferite cariere profesionale si in mod frecvent aceste inconveniente sunt surmontate
prin institutii de ingrijirea copiilor.
Emotia in campul muncii -in ultimul timp a crescut considerabil interesul fata de rolul emotiilor la
locul de munca. Studiul emotiilor in procesul muncii, in context organizational, este important
deoarece stresul este considerat in primul rand o reactie emotionala.
Incarcarea emotionala in acest context este reglata de propriile emotii in contact cu munca sau cu
cerintele organizationale. Angajatii pot sa-si regleze prin actiuni de suprafata - care constau in
controlul sau falsificarea expresiilor sau emotiilor proprii - si actiuni de profunzime care constau in
managementul sentimentelor proprii, incluzand incercarea de a simti emotiile specifice postului de
munca (de pilda, efortul de a mentine o comportare placuta, civilizata, ceea ce presupune o actiune
considerabila).
Inhibarea emotiilor sau afisarea unor emotii false cere un efort cognitiv si fiziologic, care pe termen
lung devine stresant. Stresul incarcarii emotionale a muncii duce la insatisfactie profesionala, la
demotivare si in final intentia de a parasi locul de munca.
Pentru a reduce stresul incarcarii emotionale a muncii, psihologii recomanda apelul la umor, obtinerea
de suport social din partea colegilor, depersonalizarea ciocnirilor cu persoanele cu care intra in contact
in procesul muncii. Este un adevar ca un angajat suparacios care intra in contact cu publicul va avea
dificultati in afisarea unui comportament calm, placut in conversatie (cerinte specifice unui astfel de
post), fapt ce va determina reactii negative atat individuale cat si organizationale.
Increderea in sine, auto-evaluarea pozitiva sau conceptul de sine, este considerat ca o importanta
resursa in lupta cu stresul.
Persoanele cu o incredere in sine crescuta sunt mai predispuse sa adopte strategii de gestionare a
stresului mai eficiente decat persoanele cu incredere in sine scazuta. Cercetarile cu privire la stres
indica, in general, ca increderea in sine este un moderator al relatiei stres-reactie.
Presiunea timpului - acest stresor ocupational se refera la a fi apasat de timpul inadecvat pentru
indeplinirea scopurilor, sarcinilor, atributiilor.
Persoanele presate de timp isi verifica ceasul in mod repetat, chiar si cand nu se afla sub presiunea
unor termene-limita si sunt preocupati de salvarea unor intervale relativ mici de timp.
Numeroase studii arata, totusi, ca indivizii difera semnificativ in ceea ce priveste masura in care se
preocupa de trecerea timpului si modul in care ii fac fata in indeplinirea obiectivelor personale si
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



relationale cu munca. De exemplu, sunt persoane care isi fac permanent sau frecvent programe, liste,
in timp ce altii nu dau importanta unor astfel de aspecte legate de timp. Acest fapt sugereaza
ca presiunea timpului are multiple dimensiuni, incluzand constientizarea timpului, comportamentul
alimentar, energia nervoasa in realizarea de liste, orare, stil de a vorbi si atitudine.
Consecintele stresului -relatia dintre stresul ocupational si rezultatele adverse asupra sanatatii fizice si
psihice asupra angajatilor este un fapt demonstrat de numeroase studii. Consecintele negative ale
stresului cronic pot fi divizate in trei categorii:
- Fizice, medicale, fiziologice boli cardiovasculare si infarcte, ulcere, dureri de spate si artrite,
migrene, cresterea tensiunii arteriale si a ritmului cardiac, disfunctii hormonale
- Psihologice burnout, depresie, anxietate, izbucnire nervoasa, probleme familiale, insomnii,
insatisfactii la locul de munca si in viata;
- Comportamentale absente, intarzieri, abuz de medicamente, alcool si tutun, sabotaj sau violenta,
luare de decizii sau prelucrare de informatii deficitare, performante scazute in munca, fluctuatie.
Teorii actuale asupra stresului psihic

Datele din literatura de specialitate subliniaz coexistena mai multor modele
ale stresului psihic [14, p. 27] (teoria evenimentelor stresante de via, teoria
cognitiv a stresului (modelul interacionist), teoria vulnerabilitii individuale (tip A,
grad de nevrotism), modelul ecologic, modelul cultural etc.), modelul propus de
Lazarus fiind menionat de ctre cercettori ca fiind baza metodologic cea mai
adecvat pentru studiu, la care noi am aduga i modelul propus de Holmes i Rahe.

1.1. Teoria evenimentelor de via. Suportul social

nceputul cercetrilor evenimentelor de via se leag de publicarea n 1967 a
metodelor de cuantificare a aciunii acestor evenimente prin scalele de evenimente
de via ale lui Holmes i Rahe, care afirm c cele mai diverse schimbri de via
(respectiv moartea partenerului, mutarea, schimbarea locului de munc, divorul
etc.) implic aceeai ncrctur, readaptare i consecin, ideea de baz constnd n
aprecierea situaional a stresului, procesele mijlocitoare ntre stimulul stresant i
reacia de stres rmnnd ignorate [
[21]
;
[22]
]. Indiferent de semnificaia idiografic,
frecvena diverselor evenimente de via stresante (respectiv moartea partenerului,
mutarea, schimbarea locului de munc etc.) atrage dup sine importante reacii de
adaptare ale individului. Dac acestea nu se declaneaz, deoarece cerinele
depesc resursele obiective i/sau subiective ale individului, pot aprea ca urmare
decompensri psihice i/sau fizice.
Critica conceptului de evenimente de via (Filipp, 1981; Katsching, 1980) se
refer la insuficienta evaluare a calitii emoionale a acestora, plasarea lor deficitar
n biografie i n contextul individului afectat i omisiunea percepiei, evalurii i
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



prelucrrii specifice persoanei. n plus, consider Petermann (1981), evaluarea
retrospectiv a evenimentelor de via nu permite o apreciere condiional i cauzal
a relaiilor dintre eveniment i consecinele sale. Datorit faptului c evenimentele de
via au calitatea specific i efectul lor exclusiv prin percepia, evaluarea i
prelucrarea lor intrapsihic, ele nu trebuie neaprat s aib numai o aciune
patogen, ci pot avea i o contribuie la dezvoltarea personalitii (Baltes, 1979;
Filipp i colab., 1980).
Rezultatele unor cercetri, precum cele ale lui Olinger, Kuiper & Shaw
(1987), Kuiper i Olinger (1986) .a. studii, evideniaz c o aciune patogen a
schimbrilor de via nu trebuie gndit n mod liniar, ci probabil necesit o mijlocire
multidimensional i o optic tranzacionist aa cum este realizat de teoria
cognitiv a stresului a lui Lazarus i Launier (1978). Resursele i competenele
individuale (comportamentul de coping) decid asupra faptului dac o interaciune
ntre organism i agenii stresori duc la consecine patologice.
Totodat, Moss (1990) consider c nu se difereniaz n mod satisfctor
ntre evenimentele negative de via i circumstanele stresante curente de via
(probleme de sntate, conflictele de familie etc.).
ntr-o serie de lucrri (Brown & Harris, 1978; Brown & Prudo, 1981; Costello,
1982; Roy, 1978; Solomon & Bromet, 1982 etc.) se poate evidenia o schimbare de
accent care se ndeprteaz de la orientarea asupra aciunilor negative ale
evenimentelor de via spre focalizarea asupra relaiei dintre suportul social deficitar
i sntate, (Fiedler, 1991). Au fost formulate dou ipoteze:
1. Ipoteza efectului principal susine c mpovrrile sociale, precum i
condiiile deficitare ale suportului social funcioneaz ca stresori i influeneaz
sntatea psihic direct i independent sau interacioneaz mpreun.
2. Ipoteza tamponului implic faptul c suportul social reduce stresul
social. n consecin, persoanele cu suport social mai amplu au o tendin mai
sczut spre decompensare psihic la apariia unor greuti existeniale comparativ
cu persoanele cu un grad mai redus al integrrii sociale i suportului social.
Din numeroasele teme de cercetare consacrate depresiei Fiedler (1991)
desprinde patru domenii:
1) stresul social i suportul social ca antecedente ale tulburrilor depresive;
2) stresul social i suportul social ca urmare a tulburrilor psihice depresive;
3) efectul moderator, protectiv al resurselor personale i comportamentul de
coping;
4) semnificaia moderatoare a variabilelor personale.
Dar, dup cum afirm Schwartzer & Leppin (1989) n urma unei meta-analize
a 70 de studii empirice, interdependenele susinute ntre valorile unor tulburri
apreciate ca consecine ale SP i variabilele suportului social pot fi numai parial
ntrevzute deoarece ele apar ca inconsistente.
De difereniat de constructul "suport social" este reeaua social. Aceasta ar
fi neleas ca un model al relaiilor sociale i poate fi descris mai exact cu trsturi
precum mrime, densitate, durabilitate sau omogenitate (Sommer & Fydrich, 1989),
fiind apreciat ca concept mai mult orientat sociologic. Suportul social este mai
degrab orientat psihologic i el ar fi rezultatul interaciunilor sociale i prelucrarea
lor de ctre individ. Se reunesc aici trsturile structurale ale reelei sociale,
trsturile interaciunilor sociale ca i caracteristicile persoanei. Pentru unii autori
(Sommer & Fydrich 1989; Cohen & Syme, 1985) componentele de coninut ale
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



suportului social sunt: suportul emoional (de exemplu, apropiere, ncredere,
acceptare); suportul informaional (de exemplu, informaiile relevante pentru
aciune); suportul practic i/sau material (suport financiar, sprijin material, etc.);
integrarea social (inserie n reeaua interaciunilor sociale, acord asupra valorilor i
concepiilor).
Barrera (1986) propune o alt analiz a perspectivei suportului social:
structural - persoane care ntr-o anumit situaie ajut sau ar ajuta; cognitiv -
percepia suportului ca i a certitudinii sau a contiinei sprijinului social (suportul
social perceput ca i cogniie social); interactiv - suportul aciune.
Dup cum afirm G. Richter (1996), deficitele indivizilor obiectivate i
reflectate n reeaua social pot fi mai degrab clarificate prin semnificaia lor
idiografic, prin prelucrrile cognitive i strategiile de coping ale subiectului sau
perceperea subiectiv de ctre acesta a suportului social.

1.2. Teoria cognitiv

Conform fondatorilor acestei teorii (Lazarus, McGrath, Sells, Kasl, French,
Cobb, Caplan, cit. [14, p. 95-100]) stresul psihic apare ca un dezechilibru intens,
perceput subiectiv, dintre solicitrile impuse organismului i capacitatea sa de
rspuns.
Pentru a descrie SP, Lazarus introduce urmtoarele concepte: ameninarea
(treath), evaluarea (appraisal) i ajustarea (coping).
Ameninarea este definit prin trei caracteristici de baz:
a) anticipeaz confruntarea cu o situaie periculoas sau cu o trire
negativ;
b) orienteaz conduita n viitor;
c) este dependent de procesele cognitive (percepie, gndire,
memorie, nvare).
Se arat c SP se produce atunci cnd se anticipeaz ameninri, reale sau
imaginate, asupra: integritii fizice; a strii psihice pozitive i a relaiilor
interpersonale i sociale . De asemeni, se face distincia dintre anticiparea
ameninrii, ce are un caracter subiectiv, i confruntare, ca fenomen obiectiv. Studiile
realizate conchid c anticiparea este mai intens n reacii psihofiziologice dect
confruntarea . Acolo unde nu exist momentul anticipativ, reaciile psihofiziologice
pot s apar dup confruntare. Uneori sursele ameninrii rezid n dinamica
intrapsihic a individului i sunt contientizate numai manifestrile pe care le
provoac (anxietate, nelinite, depresie etc.)
Stimulii rezultai din anticiparea ameninrii sunt apreciai de individ ca
nocivi, neutri sau benefici prin procese cognitive de evaluare, neleas ca activitate
mental ce implic judeci, raionamente, deducii, discriminri, opiuni prin care
datele sunt asimilate ntr-un anumit cadru cognitiv. Lazarus distinge trei momente ale
evalurii:
1. Evaluarea primar - prin care situaia este definit ca duntoare sau
nu, finalizndu-se printr-un sentiment de ncredere n forele proprii sau, dimpotriv,
de neputin.
2. Evaluarea secundar - prin care subiectul trebuie s aleag din
alternativele adaptative avute la ndemn.
Laborat de Bistria Irina
Gr.FE26



3. Reevaluarea, care se refer la schimbarea percepiei iniiale din benign
n nociv, sau invers, ca rezultat al noilor informaii, inclusiv succesul sau eecul
primelor tentative adaptative.
Caracterul stresant al stimulului este determinat de dou categorii mari de
factori:
1. Factori externi ce in de configuraia stimulilor, de ambiguitatea
indicatorilor privind natura confruntrii provenit din lipsa de informaii sau din date
contradictorii, de balana dintre stimulii care produc ameninare i resursele
individuale i ale mediului.
2. Factori interni, ce depind de structura psihic a individului: ansamblul de
motive, sistemul de convingeri, credine i atitudini constituite fa de diversele
aspecte din mediu i fa de propria persoan, resursele intelectuale i educaia.
Dac stimulul este evaluat ca amenintor se declaneaz procesele ce
vizeaz reducerea sau eliminarea lui, numite procese de ajustare (coping).
Ajustarea, considerat un concept cheie n nelegerea stresului psihic, este
definit ca efort cognitiv i comportamental al organismului de reducere, tolerare sau
stpnire a cerinelor mediului ce depesc resursele individului (autoevaluate) [
[23]
].
Este subliniat distincia ntre adaptare, ce desemneaz de cele mai multe ori
rspunsuri automate, bine stabilite, mai ales biologice i senzoriale, i ajustare ce
intervine cnd adaptarea nu mai este valabil, fiind necesar un efort ce implic
strategii cognitive i comportamentale .
Lazarus i Miller disting dou categorii n strategiile de ajustare: aciuni
directe, dirijate spre modificarea intensitii sau eliminarea stresorilor (ntrirea
resurselor individuale, atacul, evitarea, blocarea); i aciuni indirecte ce au ca scop
controlarea rspunsurilor emoionale la stresori (strategiile "paleative" i
mecanismele incontiente de aprare psihologic); la care Pearlin adaug i
"modificarea modului de a privi problema ntr-o manier ce reduce ameninarea".
S-a artat c strategiile de ajustare au ca scop urmtoarele: meninerea
distresului n limite tolerabile; meninerea stimei de sine; prezervarea relaiilor
interpersonale; plasarea situaiei n alte circumstane .
Pentru realizarea acestor obiective, individul poate folosi multiple strategii de
ajustare (Lazarus identific un numr de 68 de forme) simultan sau secvenial, cu
diferite nivele de contiin.
Trstura central a teoriei SP a lui Lazarus i colab. const n relevarea
factorului cognitiv n evaluarea situaiilor, n determinarea configuraiei rspunsurilor
ct i n alegerea modalitilor de ajustare



1) http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/sanatate-forma-anchete-si-dosar/stresul-un-
fenomen-cu-multe-difinitii-1321637
2)http://www.nostres.ro/2013/tipuri-de-stres/