Sunteți pe pagina 1din 48

ftoforanf/; Prof. univ. dr.

D, DRAOHICESCU
Prof. M. BALUNA
Prof. T. NISTORESCU
Prof. M. JENA
DUMITRU BUNEAG IOAN MAFTEI
TEME
pentru cercurile
i concursurile
de matematica
ale elevilor
Coperta : VICTOR PIRLAC
SCRISUL ROMANESC
Craiova, 1983
PREFAJA
Aceasta Jucrare este, inainte de toate, rodul activitafii didactiet
m celor doi autori, desfasurate ta liceele nN. Balcescuu din Craiova $i,
ispectiv, liceul nEledronica" din Bucuresti.
Am dorit sft oferim, atit elevilor din ciclul liceal, cit $i profeso-
nlor lor, un material de calitate, care sa-i ajute efectiv in greaua
c&nfruntare cu concursurile de matematica.
Am tratat teme de algebra ?i analiza; la inceputul fiecarei tenH K
stnt prezentate citeva rezultate teoretice, apoi se rezolva mai multe
probleme model, in spiritul teoriei prezentate la inceput, iar, tn final,
se propun spre rezolvare mai multe probleme.
In ultima parte a lucrarii se prezinta rezolvarea completti 0
propuse.
Cu mid exceptii, temele pot fi studiate independent una de cea-.
Mta.
Ideea elaborarii unei astfel de lucrSri ne-a venit studiind exct*
lenfele volume ale lui Ross H onsberger intitulate Mathematical Gettil
/Perle matematice) din care ne-am si inspirat tn conceperea temd. 5.
in legatura cu problemele propuse, finem so. facem precizarea
& majoritatea dintre ele, fie ca au fost deja date la diferite concurstttt
matematice, fie ca s-a avut tn vedere propunerea lor.
Am dorit sa aratam prin aceasta elemlor ca teoria pe care 0
prezentam la tnceputul fiecard teme reprezintd un minimum de
eunoftinje pe care trebuie sa le posede pentru abordarea cu succts
a concursurilor de matematica.
Tocmai de aceea, insistam ca cei care doresc sa rezolve p r o W f tr
mele propuse s& studieze, in prealabil, rezultatele teoretice.
Lucrarea de f a/a este uiila nu numai elevilor ce se prezintft 4
concursurile de matematica (indusiv cele de bacalaureat $i de a&mi*
fere in inva{amtntul superior), ci tuturor celor care iubesc maitino.*
ticile elementare.
Dorim sa multumim lovaraului profesor univ. dr. D. Dr&ghi-
cescu, de la Universitatea din Craiova, precum i tovarasilor prctfesori
M. Baluna, T. Nistorescu i M. fena, care au avut amabilitqteQ
de a cili manuscrisul si de a face observaiii.
Pentru indemnul de a scrie aceasta lucrare un glnd de sin-
cer& recunostinia tovaras.ului profesor Sf. Andrei, directorul Liceului
mtSi. Balcescu" din Craiova.
A uto r ii
INDEX DE NOTAJII
!
= * > = = implicatia logica
** = echivalenta logica
(V), f 3 ) = cuantif icatorul universal, respectiv cuantificatorul exis-
tential
N = multimea numerelor naturale
N* = multimea numerelor naturale nenule
Z = multimea numerelor intregi
Z* = multimea numerelor intregi nenule
0 = multimea numerelor rationale
Q+ = multimea numerelor rationale pozitive
Q* = multimea numerelor rationale nenule
1 = = multimea numerelor irationale
R = multimea numerelor reale
R* = multimea numerelor reale nenule
R+ = multimea numerelor reale pozitive
R!|, = multimea numerelor reale strict pozitive
C = multimea numerelor complexe
n n
S FI = suma, respectiv produsul, unei familii de elemente, dint-o
structurata algebric aditiv, respectivj multipli-
cativ, indexata de multimea de indici m, m-f - J, ..., n
unde, m< n, m, n e N.
M(rc) = multiplu de x(x e Z)
[x] =partea intreagSdin numarul real x.
X = z/(mod p) = x congruent cu y ,,modulo" p
[adica x y = M(p)]
X | y x divide y (x, y e Z)
G.M. = Gazeta matematica
G.M. 17241 = Gazeta matematica, problema nr. 17241
O.M. 1970 = Olimpiada de matematica din anul 1970
O.I.M. 1978 = Olimpiada internationals de matematica din anul 1978
B,GB, USA, = initiate in limba englezSa t^rilor ce au propus problema
NL, CS, etc. respective
CUPRINS
Partea I-a:
REZULTATE TEORETICE, APLICAJH, PROBLEME PROFUSE . . .
1. CONGRUENTE 1CLASE DE RESTURI
2. PRINCIPIUL LUI DIRICHLET
3. ASUPRAUNOR FUNCT1I NUMERICE
4. ASUPRAUNEI TEOREME ALUI LEGENDRE
5. PUNCTE LATICIALE fN PLAN
6. ClTEVAPROBLEME DE TEORIAFUNCTIILOR
7. PRINCIPIUL INDUCTIEI MATEMATICE
8. PRINCIPIUL INCLUDERII SI EXCLUDERII
9. ASUPRAUNOR INEGALITATI
10. SIRURI RECURENTE DE ORDINUL DOI
11. ASUPRAUNOR TEOREME CLASICE DIN ANALIZAMATEMATICA
(FERMAT, ROLLE, CAUCHY, LAGRANGE) . . . . . . . .
12. DERIVATAUNUI DETERMINANT
13. ClTEVAAPLICATII ALE RELATHLOR LUIVIETE . . . .
14. IDENTITATI DEDUSE PRIN DERIVARE SAUINTEGRARE
15. FUNCTH INTEGRABILE
Partea a Il-a
SOLUTHLE PROBLEMELOR PROPUSE
9
10
17
20
26
29
33
45
51
54
63
71
77
80
85
89
97
90
105
109
113
115
123
131
139
142
153
157
161
164
169
175
1 l""toto- -'"-
Parfea I
REZULTATE TEORETICE, APLICAT.H,
PROBLEME PROPUSE
I
.CONGRUENJE $1 CLASE DE RESTURI
Fie n e N fixat.
Daca x, y < = Z, vom spune ca x i y sint congruente modulo n" dac5
17 I x U (altfel zis, daca x i y dau acela^i rest la impar^irea prin n) si vom
icrie, in acest caz, x = y (mod n).
Teorema 1. Rela^ia de congruen^a ,,modulo n" este o relate de echiva-
lent;a pe Z.
Demonstrate. Fie x, y, z e Z.
Cum n | x x = 0 deducem ca rela^ia de congruen^a ,,modulo n" este
reflexiva.
Daca n\x y atunci n | y x, adica rela^ia de congruen^S modulo na
este simetrica.
SS presupunem acum ca n | x y i n\ z.
Atunci n \x y) -f- (y z) = x z, adica rela^ia de congruenta ,mo-
dulo n" este tranzitiva i, deci, este o relate de echivalen^a.
Teorema 2. Sint adevarate urmatoarele proprieta^i legate de rela^ia de
congruenta:
i) Daca x = y (mod n) si x' = y' (mod n), atunci
xx' = y y' (mod n) i xx' = yy' (mod n).
ii) Daca x = y (mod n), atunci (x, n) = (y, n).
Demonstrate.
i) Avem ca n | x y si n"| x' y'.
Atunci n\x -y) (x' y') = (x x') (y y'), adica
(x x'} = (y y') (mod n).
De asemenea, xy x'y' = x(y y') + y'(x x') i cum n | x x'' si
W \y y' deducem ca n\y x'y', adica xy = x'y' (mod n).
ii) Fie d = (x, n); cum x = y(mod n), n | x y, adica (3) k & Z astfel
Incit x y kn.
Fw acum un alt d's Z astfel incit d'\y i d' n ; cum x = y + kndedu-
cem c d'\x.
Cim d = - (x, n) si d'\x, d' [ n deducem cS d'\d, adica d = (y, n).
Pentru un element z < = Z vom nota prin x clasa de echivalenfft a lui x
relativ la rela^ia de congruen^a modulo /i".
A A
D< ci x {y e Z | x = y (mod n)} ; In x vor fi cuprinse toate numerele
fniregi ce dau acelasi rest ca 9! x la ImpSr^irea cu n.
Congruent* fi clM d reiturl
11
Fie Z, = {x I x e Z}.
Se demonstreaza destul de uor ca de fapt:
A A X"'^"****
Z = {0, I , ..., n 1}, adica {0, 1, ..., n 1} formeaza un sistem
complet si independent de reprezentan^i pentru clasele de resturi ,,mo-
dulo n".
Pe Z, putem defini operable de adunare si inmul^ire in mod canonic
astfel:
A A. .^iX^^^
a: + y = a; + y
A A X*V
z y = xy
LSsam ca exerci^iu probarea faptului eg aceste defini^ii sint corecte (In sensul
ca nu depind de reprezentan^ii alesi).
Teorema 3. i) (ZB, + , ) formeaza inel.
ii) Daca n este prim, atunci (Zn, + , ) este chiar corp (numit corpul
close/or de resturi modulo" n)
Demonstrate, i) Nu vom verifica toate axiomele inelului (unele dintre
acestea sint evidente). ,
A
Sa men^ionam doar faptul ca elementul neutru fa^a de adunare este 0,
fa^a de inmul^ire este 1, iar sinaetrica lui x (fa^a de adunare) este n x.
ii) Daca neste prim, (V )rr e= {1, 2, ..., n 1}, (x, n) = 1 ; exista atunci
numerele a, fi = Z, astfel incit cue + pn = 1.
A A A
Deducem imediat egalitatea x- = 1, adica orice element din (Z, +, )
admite un simetric fa^a de opera^ia de inmul^ire, deci (Zw, + , ) este corp.
In afara de no^iunea de ,,sistem complet de resturi modulo nu se mai
definete si no^iunea de sistem redus de reprezentanti modulo n.
Un astfel de sistem este o mul^ime de numere prime cu nsi necongruente
Mmodulo" n doua cite doua.
Teorema 4. i) Daca a e= Z, m e N, (a, m) = 1 i r parcurge un sistem
complet de reprezentanti independent* modulo m, atunci si a-r parcurge
un sistem complet de reprezentanti independent modulo m.
ii) Daca (m, m') = 1 (m' e N) si r parcurge un sistem complet de re*-
turi modulo m iar r' parcurge un sistem complet de resturi modulo m' atunci
r'm -\-rm' parcurge un sistem complet de resturi modulo m-m' .
iii) Daca in plus, la punctul ii) r si r' parcurg sisteme reduse de repre-
zentan^i modulo m, respectiv m', atunci rm' -f- r'm va parcurge un sistem
redus de resturi modulo mm'.
Demonstrate.
i) Daca rl9 rz, ..., rm este un sistem de reprezentanti independent!,
atunci arlt ar2, . . . , arm este, de asemenea, un sistem de reprezentanti inde-
pendeii^i, fiind in numar de m si necongruen^i doi cite cfoi.
DacS art = ar} (mod m), cu i 96 jt atunci m [ a(rt r$ sj cum (m, a)
1 = > m | rt rt = * r = r, (mod m) + I j.
12
Teme pentru cercurile fl ooncurfniile de matematfel
ii) Si ngura problems este de a arata c3 dac5 (rlt rj) ^ (ra, rj) attmci
' - f - ^im 9s r2m' 4* ra/n(mod T f i m ' ) .
BacS congruenta ar f i insa adevarata, cum r^m = rzm ' (mod m') *
.* r[m = r^m (mod m') si cum (m, m') = 1 si m' j m (r\ rjj) , atunci
m'| rj. r^, deci K =? = r, ; analog se arata c& rt == ra.
Ar rezulta deci (rx, r^) = (r2, r^) f als.
iii) Fata de ii) mai avem de demonstrat ca (r, m) => 1 si (r!, m ' ) = 1 = >
= > (rm ' 4- r' m , m m ' ) = 1.
Dar (rm' 4- r'm, mm') = 1, cu (m, m') = 1 o (rmr 4- r'm, m) =- 1 $i
(rm' 4- r' m , m') = 1 <* (rm', m) = 1 si (r'm, m') => 1 i cum (m, m ) = \
o(r, m) = 1 i (r', m') = 1.
Teorema 5. (Wilson). Daca p este un numar pri m, atunci (p 1)1 +
4 - 1 =0 (mod p) .
Demons trati e.
A A A . ' : " '
Sa consi deram ecuatia X ' a = 1 in Zy, unde a = 2, 3, . . . . , p 2.
Astf el de ecuati e are solute uni ca si x ^ a pentru ca altf el ar rezuita
a2 = 1 (mod p) => (a 4- l)(a 1) = 0 (mod p) => a = 1 (mod p) ; deci
a ** 1 sau a ^= p 1.
A : . - . - . .
De asemenea, daca a ^ a' nu putem avea aceeasi soiutie x pentni cl
din xa = xa' '= 1 (mod p), rezulta a = a' (mod p).
Deci, in produsul 2. 3 . . . (p 2) putem grupa termenii dot cites doi
astf el i nci t sa dea produsul 1 modulo p, adica :
2.3 . . . (p - 2) = 1 (mod p), de unde (p - 1)1 = (p - 1) =. . 1
(mod p).
Rezulta (p - 1)1 +1 =0 (mod p).
Teorema P. (Fermat). Daca a = Z, p e= 3H cu p prim i (a, p) =* I, atunci
a21- 1 = 1 (mod p). -
Demonstraji e. ((14]).
Pentru p pri m f i xat si a < = Z, sa notam
Xvem
-f -
k-l
sau
p- i
< um p'este prim iar pentru k e {1, 2, . . . p 1}, GJ = 0 (mod/
5
*+ * =0 (mod p) ***! - S sa (mod p). ,
IS
Rati oni nd din aproape in aproape deducem cS sa = sl (mod p); cum
,! = 0, deducem ca a* a = 0 (mod p).
Daca (a, p) = 1 deducem ca a**"1 = 1 (mod p), adica ceea ce trebuia
demonstrat.
Observajie. Teorema 6 este cunoscuta sub numele de mica teorem A a
lui Ferm at. ,
Apli eaji i .
1. Sa se demonstreze ca daca f (x) < = Z[X] si pentru un a e= Z, /"(a) 5 0
< mod n) (n e N), atunci (V )f s Z, /"(a +n/) = 0 (mod n).
i
Solutie. Fie f (x) = T"^ **, cu a0, ax, . . . , a, e Z.
Daca t e Z, atunci :
f (a +"0 ^ o +i( +"0 +
Ti ni nd cont de dezvoltarea bi nomului lui Newton, putem scrie orico
& errnen de f or ma (a + nt) * sub f orma a1 - f - nx{ cu x< e- Z, iar i == 1, 2, . . . I.
Astf el :
f (a a,(a = f (a)
Deci f (a + nt) = f (a) (mod n) si cum f (a) = 0 (mod n), deducem ef t
(a + n/) = 0 (mod n) , (V ) t e Z.
2. Fie p un numar pri m.
Sa se demonstreze ca exista x e Z astf el i nci t 2 = 1 (mod p) *
> p = 2 sau p = 1 (mod 4).
Soluble. Daca p = 2 avem solu^ia 2 =1 .
Pentru un numar pri rn p- > 2 vom scrie teorema lui Wilson sub f orma
l.
- 2) (p - l) = - 1 (modp) .
Grupi nd un f actor j din pri ma paranteza cu f actorul p j din a doua
paranteza, congruenta devine :
(p- D/2 '
n [J(P- J) 3 = - 1 (modp) .
j=i
Insa j(p j) = ~f (mod p) si astf el, daca presupunem p = 1 (mod 4)^
n
(P 1)/2
- J) ] = n (- /) = (~
(P 1)/2
n
*i astf el x= Yl J este solute a congruence! rca = 1 (mod p).
j=i
Daca p ? s 2 si p & 1 (mod 4), atunci p S 3 (mb;d 4).
j--"-"-" .
14 Teme pentru cerctirlle 9! concursurtle de matemalicft
In acest caz, dacS pentru un x e- Z, xz =1 (mod p), atunci
P-I
9-1 =(x*) 2 = (-1) 2 = (-1) (mod p)
= 1(mod 2).
Insfi p~f x i atunci a:*-1 = 1(mod p) (conform teoremei 6).
Obflnem astfel o concluzie contradictories de unde rezulta ca in cazul
p I* 1 (mod 4), congruen^a xz = 1 (mod p) nu are solute.
3. (0 generalizare a teoremei lui Wilson). Daca p este prim iar n natural
cu 1< n ^ p, atunci :
(p - n) I (n - 1) I = (-!)(mod p).
(A. Simionov)'
Solujie. Conform teoremei lui Wilson avem :
(p - 1) I = - 1 (mod p),
Avem congruentele evidente :
1 = (p 1) (mod p)1
2 = -(p - 2) (mod p)
n - 1= -(p _/i +l) (mod p).
Inmul^indu-le, ch^inem :
(1) (n - 1) != (-l)-'(p - IXp - 2). . ..(p - R +1) (mod p>.
Inmultim ambii membri ai congruence! P), cu (p n)l i obti
_) i ( _i) j = (-l)-i(p - n) ! (p - l)(p - 2), . . (p - H
(2) ( p- n ) I = (-l)-'(p- l )!(modp>.
Cum (p 1) 1 = (1) (mod p), (2) devine :
(p - n) 1(n 1) != (-l)(mod p), adfca cx.t.d,
PROBLEME PROFUSE
1. S& se demonstreze ca n13 = n(mod k). pentru k = 2, 3, 5, 7, 13.
(V)n S Z.
2. S3 se demonstreze ca n6 = 1(mod 7), daca n e N, (n, 7) = 1.
3. Si se demonstreze ca (V)n e N, 4n2 +4 * 0 (mod 19).
i. Si se demonstreze c& dacfi n i a slut prime cu 91,, atunci wia ="a**
(mod 91).
Comment* 9! elM dt
1 1 7
5. SS se demonstreze ca (V)/i & Zt n6 +--n8 + -~-n e Z.
5 o 10
6. Care sint ultimele cifre ale numerelor 3400 i 2400 ?.
7. Sa se demonstreze ca daca pentru un numar natural n, n \1)1-f 1,
atunci n este prim (reciproca teoremei lui Wilson).
8. Daca a, m, n e N i m ^n, atunci:
[1 daca a este par
daca a este impar
(a2W+1, a2" 4- 1)
K Daca p este un numar prim > 2, atunci :
!2- 32...(p - 2)2 == (-1) 2 (mod p) si
22- 42...(p - I)2 = (-1) 2 (mod p).
10. Daca rt, ra, . . . , rp_! este un sistem redus de resturi modulo p (p prim),
P-I
f j r, = (-1) (mod p).
/=i
11. Daca p este un numar prim, h +k =p 1 c u / i > 0 i /c> 0,
atunci hi kl +(- l)f t = 0 (mod p).
12. Daca a, b ' e= Z, p este prim iar a" = 6p(mod p), atunci a = b9
<mod p2).
13. Daca a, b e Z, p este prim, atunci (a + 6)p = ap + 6P (mod p).
14. Daca n nu este prim, atunci (n 1)1+ 1nu poate fi o putere natu-
rala a lui n.
15. Daca n, k e N, 1< k <n - 1, atunci (n - I)2 i n* - 1.
16. Daca > este prim i (p - 1)! +1 = pa atunci p = 2, 3, sau
5(a ^ N).
17. Sa se demonstreze ca exista o infinitate de numere prime de forma
18. Daca p este prim, atunci :
(p - 1)1= p - 1(mod[l +2 + . . . H- (p - 1)]).
19. Sa se demonstreze ca un numar de forma 4n +3 nu poate fi scrls-
a suma de patrate.
20. Sa se rezolve in N
(BaraJ - 1979, I. V. Maftel, H. Pop)
16 Teme pentru, ceramr|e ji concursurlle de matematicS
21. Dac5 n e= N, atunci
22. Daca m, n e= N atunci expresiile
'= !+ !+.
2 3 '
, _r i , , 1
1
77
2 1 | ...-]-
n n + 1 7 7 +7 7 7
77 i , l
-Cs =
1
277 + 1
nu sint numere naturale.
23. Fie xlt xz, ..., xn e{_ 1, 1} (n e-N).
Sa se demonstreze ca daca
X jO Ta + xzx3 + ... + xn^xn + xnxr = 0 atunci n este .multiplu de
24. Fie.a?!, x2, ...., xn e N (n e N) astfel incit
sf + $+ . + z*= 16A : + 15 (A - e N).
Sa se demonstreze ca n ^ 15.
25. Daca x, y, 2 e N iar
z2 + yz + 1 = xyz, atunci 2"-3.
26. Sa se rezolve in N ecuatiile :
a) 1!+[2i + ... + xl =yz
b) 1!+ 2!+ . .. +z!= p.
27. Sa se rezolve in Z ecuatiile :
a) x* +ff + z^
b) x2 + z/ 2 + z2 + ,j
c) ^2 + x =if + tf + j/ 2 + y,
28. Fie A={x e N | 6 | .TP - z, (V)p, 7 e N, p > g}.
a) Sa se determine multimea A ;
b) Sa se arate ca A include multimea patratelor perfecte-i
(M. fena, G.M. 3/ 1973)
2, PRINCIPIUL LUI. DIRIGHLET
Teorema (principiul lui Dirichlet).
Fie A o multime nevida, iar Alt A2, ..., An o partite a lui A (adicSr
n
\J Ai =A, iar At ( ~ } A} 0 pentru i = / ).
1= 1
Daca avem n + 1 elemente din A , al 5 az, ..., an, anJrV atunci existft
o submultime At a partitiei care sa contina eel putin doua elemente ale mul-
A plif-atii. 1. Fie alf a2, ., ., an> art+1 un ir de n+1 numere intregi dife-
rite doua cite doua.
A tunci exista doi indici / , j < = {l, 2, ..., n + 1} astfel incit a< = aj.
(mod n).
Solujhs Impar^im multimea Z in cele n clase de resturi modulo n. Cum
acestea formeaza o partite a lui Z totul rezulta din principiul lui Dirichlet*
2. Fie M o multime format a din n numere intregi (nu neaparat distincte).
Sa se demonstreze ca M are eel putin o parte nevida cu proprietatea ca sUma
elementelor sale se divide cu n.
(Baraj - 1976, Gh. Sz6116sy)
Solii^ie. Fie
M = {alf az, ..., an], cu - af ^ Z, (V) i e {1, 2, ..., n} .
Sa consideram submultimile l u i 'M:
MI = {ai} , M2 ={cfi, az} , ..., Mn= (als az, ..., an} .
si sa formam sumele :
Daca unul din numerele Slt ..., Sn se divide cu n problema este re-
zolvata.
Daca Si, ..., Sn nu se divid la n, atunci la fel ca la aplica^ia
1 (3)p, k e.N, k <p <n astfel incit SP = S& (mod n).
A tunci multimea cautata va fi {afc+1 , afc +2 , ..., ap}.
3. Se da un cub cu latura 1. Sa se arate ca oricum am alege 28 de puncte
J / J T
interioare, eel putin doua dintre ele au distanta mai mica sau egala cu-rj-*
Solup'e. Sa imparl-im lieeare muchie a cubului in cite trei par^i egale
9! ducind prin ele paralele la muchii obtinem pe fiecare fa^S a cubului 9
patrate egale. Ducind plane paralele cu fe^ele cubului prin punctele de divi-
ziune, cubul este astfel impar^it in 27 de cubulete cu latura fiecare.1
3-
2 Tn pintru owourlle |1 conouriurlH d mttimatlol ! Icvilor od, 6
18 Teme pentru cercurlle $i concursurlle de matematicfi
Cum sint 28 de puncte interioare, conform principiului lui Dirichlet
eel pu^in douS se vor afla in interiorul unui acelasi cubulet de latura . Dis-
3
tan^a maximS dintre cele doua puncte nu poate depasj diagonala unui astfel
/_ - \ "
do cubulet, car este de >/3 = ^-
4. Fie date 9 puncte in interiorul patratului unitate. Sa se demonstreze
cS exists printre ele trei puncte, care sa fie virfurile unui triunghi, de arie <
[8
(Concurs R. P. ChinezS)
Solujie, ([10]) Unind doua cite doua mijloace laturilor opuse in patratul
dat, obtinem o impartire a acestuia in patru patrate egale de ari e (fig. 1).
4
Conform principiului lui Dirichlet eel pu^in unui dintre acestea va con-
fine trei sau mai multe puncte din cele 9 considerate in enunf.
Fie A, B, C trei dintre aceste puncte confi-
G nute in patratul EFGH de latura ob^inut ca
mai i nai nte; va fi suficient sa proham ca
r. Ducindjprin A, B, C, paralele
Fig. 1
\vern SABC =S

la EH, una din ele se va afla intre celelalte


doua, deci va taia in interior latura opusa prin
care aceasta trece.
Fie | AA' \, cu A' e BC ; construim
si BB' J_ AA' cu B' e \ \i CC' J_ AA' cu
C' e AA' .
=<1|| AA' \\K\\BB'
i
||CC' - \\EH
A
HG \\ 1.
8
Observable. In cazul in care A, B, C sint coliniare, demonstrate nu
jpoatc fi fScuta in acest mod, insa atunci 54BC =0.
PROBLEME PROFUSE
1. S5 se afle mutyimea numerelor naturale n cu proprietatea :
Jlultimea {n, n +1, n + 2, n -}- 3, n -f 4, n + 5} poate fi im
^fn doia submul^imi disjuncte astfel incit produsul tuturor elementelor uneia
-di n ee sfi fie egal cu produsul elementelor celeilalte submnltimi,
(O.I.M. - 1970, propusS de CS)
2. Fie A BCD un patrat de latura 1 in interiorul caruia se traseazS
cercui astfel Incit suma perimetrelor lor este egal& cu 10.
S& se arate c& exists o infinitate de drepte cu proprietatea c& fiecare
dnteracteazi eel pu^in patru cercuri [(11]).
Prlnciplul lal IMrlohlt
3. Fie P un patrat de latura a i A, B douS multimi in plan astfel Incit
P s A U B.
Atunci A sau B au diametrul > ^j- i -^- este eel mai mic numa*
cu aceasta proprietate.
4. Pe 6 sfera de raza 1 se iau la intimplare 9 puncte.
Demonstrati ca exista doua puncte a caror distanta in linie dreaptfi nu,
depaete >/2.
(Baraj - 1978)
5. 0 placa in forma de patrat cu latura 1 este colorata" cu trei culori.
Sa se arate ca exista doua puncte la fel colorate a caror distant^ estft.
i *. ' /65
eel putm
o
(Baraj 1978)
6. Fie un patrat cu latura de 38 rm i in interiorul lui 100 de poligoane,
convexe de arie eel mult 7rcma si perimetru eel mult de 27tcm. Sa se aratec
ca se poate trasa in interiorul patratului un cere de raza 1 cm care 8& nil,
taie nici unui din poligoane ([3]).
7. Fie in plan un cere de raza n (cu n e= N). Pe el se considers m coarde>
cu proprietatea ca orice punct din interiorul cercului este la distan^a mai,
mica sau egala cu 1 de una din coarde.
Sa se arate ca m > n ([3]).
8. Daca un determinant de ordinul n are na n + 2 e-lemente egaleK
atunci determinantul este nul.
(O.M. - 1977, St. Kleitsch)
9. Se dau n numere naturale nenule, distincte, toate mai mici declt 2n..
Sa se demonstreze ca printre ele exista unui egal cu n sau dou5 a caror-
suma este 2n.
(D. Mihet)
10. Se considera un sistem de p ecuatii cu q =2p necunoscute :
in care fiecare coeficient ai} ^{ 1, Os !}
Sa se arate ca exista o solutie (xlf xz, ..., x9) a sistemaukii; astfel; Incit :
a) toti x} (j = 1, 2 q) sint intregi ;
b) Pentru eel pu^in un j se gaseste x} = 0 ;
c) | X j | < q pentru to# j 1, 2, , . . , 7.
(O.I.M. - 1976, propmft da
3. ASUPRA UNOR FUNCTII NUMERICE
In cadrul acestei note matematice vor fi studiate doua func^ii numeric
destul de importante in aplicatii i anume : functia ,,parte intreaga" i func$ia
{indicatorul) lui Euler.
]. FUNCTIA ,fPARTE TNTREAGA"
Fie x e R.
Vom nota prin [x] eel mai mare numar intreg mai mic sau egal cu x
{ [x] se nume te ,,partea iptreaga" a numarul ui x).
Asociind la fiecare numar x e R, numarul [x] e z objinem
f ] : R -+ Z, numita func^ia ,,parte intreaga".
Tcorema 1. Daca x, y = R, atunci
1) x 1 < [x] < x.
2) [x] < x <[x]+ 1.
3) [s + y] = [x] + y, daca y e Z.
4) [x] + [y] <(x + y] ^ [x] + [y] + 1.
5\X-\ r ~i _ _ f 0 daca x -e Z
6)
y J L y ,
Demonstrate, t), 2) si 3) rezulta imediat din definitia par^ii fntregi a
u n i i i nurnSr.
4) Putem scrie x = m + a, z / = n - f - ( 3 c u m, n ^ Z iar a, p ^ [0 , 1),|
Atunci [x] + [y] = m + n < [m + a -f /i + 0] = m + n + [a + P] <
< /r -I- /i + 1 = [x] + [y] -j- 1.
5) Putem scrie x = m -f- a cu a E [0, 1).
De asemenea x = m 1 -{- 1 iar 0 < 1 a < 1.
Astfel
[a;] + [x] = m -f- [ m 1 + 1 a] = / n - / 7i 1 + [ 1 a]
0 daca a = 0
-1 daca a > 0.
3) Fie x = m + oe cu 0 < oc < 1.
Put em scrie m = q / - f r c u O < r < z / 1.
Atunci [.]-[ cg + r + K ] = c + [l-^-l - c, deoarece 0 <r
y J I o J
l~|"*|c + 1= c de unde"*re7ult& c&1~
I f
iar
Asupra unor iunctli numerice
21
Apliea$ii. Ij^Daca x e= R, atunci [2x] [x] = |x- i .
Solute. Fie x = [x] + a cu a e [0, 1).
Atunci 2x = 2 [x] + 2a, de unde x H = [x] + a 4 .
2 ^
Rezulta ^a avem urmatoarele cazuri :
a ) 0 < a < l = *0 < 2 a < l .
2
Atunci [2x] = 2[x], |x H = [x] iar formul a este verificata.
b) < a < 1 = > 1 < 2a < 2.
Jl .
Atunci [2x] = 2[x] + 1, [ x + \ [x] + 1 si din no u f o rmul a este
^verificata.
2. Daca x e R, n e= N, stunci :
(Hermite).
Sohijie. Fie x = [x] + a, unde < a < ^--^- , k e Z.
n n
Atunci [x 4- 1 = [x], peritru Z = 0 , , . . . , n / c 1 i |x + I
[x] -H- 1 pentru / = = n k, . . ., n 1.
n 1
Deci [x + 11 = [x]
1=0 de n fc ori de k or! ,
n[x] + /c iar membrul drept este egal cu [nx] = [n[x] + na] = n[a:] + k
i astfel formul a este verificata.
3. Daca p i q sint numere naturale prime intre ele, atunci r,
B( q.p)
(Gauss)
Solujie. Sa reprezentam in plan (fig. 2) punctele de coordonate intregi
cuprinse in interiorul dreptunghiului OABC, unde A(q, 0), B(q, p), C(0, p).
Numarul acestor puncte este (p !)
'(q 1). Pe diagonala OB nu sint puncte
-de coordonate intregi, deoarece (p,q) = 1.
Daca numararn cite puncte sint sub diago-
nala OB, spr exemplu daca M(fc, 0), atunci
- numarul de puncte de sub diagonala, de
abscise k, este numarul de puncte de coor-
donate intregi de pe segmentul | MN \ care
are lungimea k'~(rezulta din asemanarea
9
triunghiurilor OMN ^i OA B).
Fig. 2
Tame pentru cercurile $1 concursurile de matematfcft
g-1
Deci vor fi intotdeauna Vs \k - I puncte de coordonate"* intregi sub
, n L 9 J
k=0
diagonal^.
Cum in total sint (p \)(q ~ 1) puncte, iar diagonala imparte in dou&
pfirti egale dreptunghiul deducem ca :
\\k -^1= (P - l)(g - l> ^
Analog deducem ca
P-I
g]_ (p -i ) (g_i )
2
2. FUNCTLA (INDIGATORUL) LUI EULER
Pentru un numar natural n vom nota prin 9(1?) numarul numerelor natu-
rale mai mici decit n i prime cu n.
I n felul acesta obtinem o func^ie:
9 : N -* N numita func^ia (indicatarul) lui Euler.
Teorema 2. Daca m, n sint naturale si prime intre ele, atunci 9(111. n) =*
0(771) -9 (7 ?).
Demonstrate. I n nota matematieS 1 am vazut ca daca (m, /*) = 1 atunci
exists 9(771). 9(71) resturi reduse modulo /n*n. Deci 9(717-71) = (p(m)- < p(n)..,
Teorema 3. Daca p este un numar prim atunci
iar
N).
Demonstrate. Evident numerele 1, 2 ,. . . , p 1, care sint in numar
de f 1, sint singurele mai mici decit p sj prime cu p, deci 9(p) = p 1.
De asemenea, y(p*) = p* p*~'.
Teorema 4. Dac5 n e N 51 n pfy *p* ... p*t este descompunerea,
canonic^ in factori primi a lui n, atunci
Dcmonstra)ir. Totul rezulta ca teoremele
1. DocS n e N, atunci
din
n.
Solu(io. Fie n */> ** / ... /)*' descompunerea canonicfi in factor!
print a lui n 9! d un divizor a lui n.
Asupra unor funcfU numerlce 23
Atunci d va fi de forma :
Astfel
( (i- l f 2, .... 0 -
- En ?(Pfc') - n(i + 9 (p> + . . . + 9(p*' - n o +
p[n p p\n
+ p(p - 1) + . . . +/> *'-1(p - 1)) -
2. Daca a s Z, n 's N iar (a, n) = 1, atunci
p|n
(Euler)
Solufie. Evident in Zfl sint 9 (n) elemente inversabile fa^a de opera^ia
de inmul^ire (fie t/(Z^) aceasta multime).
Daca a e U(Z)t atunci ff#*} = 1 ^a'^'sl (mod _-)) adica c.c.t.d.
3. Sa se demons treze ca
22.7 3.uo3 _ 2 = o (mod 2-7 3-110 3).
(D. H. L ehmer)
Solude.
Avem 2-7 3-110 3 = 32 -29 -617 .
Deci 2161037 - 1 se divide prin 29 - 1 si 229 - 1 ; dar 29 = 1 (mod 73),
iar 229 = 1 (mod 1 103) si cum 73 si 1 103 sint prime intre ele, rezulta eft
2wio37 __ i se divide la 73.! iQ^f
4. Pentru orice numar natural s exista un numar natural n care are
suma cifrelor egala cu s i care se divide cu s.
(W. Sierpinski)
Solufic.
Fie s = 2*- &- t cu (10, /) = 1 ; a, 3^0 y r = lO-^-OO^" + . . . -I -
.
Atunci suma cifrelor este 1 + 1 + . . . + 1 si 10*0 = 1 (mod f)
de s ori
deci t\n i cum 2*|n i 5pJ7i problema este rezolvata.
PROBLEME PROFUSE
1. Pentru ce valori reale ale lui #, Jo: ] -- ' +|x --
2. Sa se demonstreze ca pentru orice numSr natural n,
( O.I .M. - 1 968, propuiA de GBy
24 Tame pentru cercurile ?i concursurlle de matematicfi
3
1-.- ft \ z 1, FZ 2x1 , , fz /7xl , , ,
.Fie f(x, i j , z) = - + - +...+ - +... (under
guma se face atita timp cit z nx > 0)(:r, z/ , z e= N).
S5 se demonstreze ca / (x, z/ , z) = f(y, x, z) (x, y, ? ^N).
4. Daca [x + y] = [x] -f [y] i [ a; - #] = [-x] +[-^y] atunci x
sau # sint intregi.
5. Daca x si y sint numere reale pozitive, atunci
[x-y] > [x]-[y].
6. Daca x si y sint numere reale pozitive, atunci
fx - y] < [rr] - [*/ ] <. [x - y] +1.
7. Sa se demonstreze ca un numar a este rational <?* (3 )A - e= N astfel
incit f/ ca] = / ca.
8. Daca n > 1, demonstra^i ca [(1 -f N/ 3 )2n+1] este divizibil prin 2B+lL
Insa nu si prin 2W+2 (n e N).
ft. Fie a un numar ira^ional.
Pentru un n <= N, definim :
0 daca [fia] = [(n - l)a].
1 in celelalte cazuri.
Sa se demonstreze ca
1 "l ~7~ "2~i
lim
n-c n
10. Se defineste sirul {Un}ne-\n :
2
(II-1,2( ...)-
Sfi se demonstreze ca (V) > 1 :
=
2)
IU.] = 2
(O.I.M. 1976, propusa de GB>
II. Se dau numerele naturale klt k2, . . . , kn (n > 2, ;? e N).
Si se demonstreze ca :
]>(f J! j", unde f c
(Propusfl de CS pent O.I.M.)-
Asupra unor funcfii numerice
20
12. Fie n e= N, n ^ 2. Se defineste :
-[-JLJ (V) i -N.
L *+! J
Sa se demonstreze ca min^, xz, . . . , xn) [v n].
(Propusa de NL pentru O.I.M.)
13...Daca n e. N astfel incit n|2n 2, rezulta ca n este prim?
14 . Daca a ' es ' Z, p e N, (a, p) = 1 ia rp este prim, atunci a^*-1) = t
(mod p2).
35. Fie p un numar prim, p > 3 iar
22J > 1
f"!
3
Sa se demonstreze ca 2W = 2 (mod n).
(P. Erd6s)
16. Fie p un numar prim, p ^3,
Daca exista doua numere naturale m si n astfel incit
f ... 4 = , atunci m nip3 .
P n
(C. Pinzke)
17. Sa se arate ca orice numar natural prim cu 10 admite multipli In
care toate cifrele sint egale cu 1
(Propusa de F pentru O.I.M. - 197b>
18. Sa se arate ca sirul [2n 3 }n6N, confine eel pu^in o submul-
<^ime infinita in care oricare doua elemente sint prime intre ele.
(O.I.M. 1971, propusa de PL)
19. Sa se gaseasca numerele naturale m si n, (m < n) pentru care
1978 i 1978" au ultimele trei cifre identice iar m + n este minim cu aceastft
f>roprietate.
(O.I.M. - 1978, propusS de C)c
t
20. Fie d si n numere naturale, 0 < d < n si d\n. Sa se demonstreze ca
n <p(n) > d <p(d).
21. SS se demonstreze ca daca a & Z, m e Z, atunci am = am-<">
<mod m).
(Generallzarea teoremel lui Euler)
Fie p un numar natural, iar p =p?-p|' .p* descompunerea canonical
a lui p in factori primi, unde p1} p2, ..., p* sint numere prime, iar p,, pt, ...
..., p* sint numere naturale.
Teorema (Legendre). Daca n este un numar natural oarecare, atuncr
exponentul a al lui p in n! (in ipoteza p < n) este
(*> a =min V" [-M
KISS* 4-/ L P* P< 1
Demonstrate. Evident daca p > n, a =0, iar daca p n, atuncr
a =1 (p prim).
Se observa de asemenea ca sumele infinite din rela^ia (*) exista deoarece*
va exista un indice rt de la care incepind
n < p? , adica
P i
=0, (V) j > r (i =1, 2, . . . , k).
Vom determina la inceput exponentul a .t al lui pt in n! (i =1, 2, . . ., fc)..
Deoarece intre pt numere naturale consecutive este unul i numai unul divi-
zibil cu P i (P i fiind prim) rezulta ca pina la n sint I
L Pi.
cu pi ; analog vor exista [-^-] numere divizibile cu p\,
numere divizibile-
"I
P?J
numere divi-
zibile cu p?, . . . , I numere divizibile cu p*.
LP ?J
r
| J Lj un<je r se alege ea fiind acel numar natural pentn*
L p f J
Deci i =
care
lil-
Sxponentul lui
=0 (z = l, 2, ..., *).
in n! va fi :
w \ I [am folosit egalitatea :
1
hr~~l (Ve2i teorema H6)) n^a 3J- (' "! 2 -
Asupra unel teoreme a lui Lef endre
27
Prin urmare exponentul lui p in n! va fi eel mai mic dintre numerele
}1, i =1, 2 k adica:
/IPi J
ot == mm
ca
', unde pentru fiecare i =I , 2, .... /c,r, se alege astfel
p'tP i l"
Aplicajii. 1. Daca n este un numar natural iar p un numar prim, atunci
exponentul la care apare p in n! este egal cu :
1, Solufie. Totul rezulta din rela^ia (*) luindpx =p, Sx =1, iarp
<V)i =2, . . . , k.
2. Sa se determine exponentul lui 108 in 2531
Solujie. 108 =22-33 ; conform rela^iei (*), exponentul lui 2a in 253! este
7
. r O K Q i
63 + 31 + 15 + 7 + 3 + 1== 120S
/ =i
Analog exponentul lui 33 in 253! este :
5
aa =y^f-^Ll=28 +9+3+1-41.
^l3^3j
"Exponentul cautat este min(a1, a2) =min(120, 41) =41.
3. Sa se determine exponentul a al numarului prim p in (p*)! (n N).
Solujie. Conform rela^iei (*) :
n+l
p-1
1. Sa se afle cu cite zerouri se termina p! unde
(G.M. 8254, T. Mir?acova)
2. Factorialul caror numere se termina exact in 1 000 de zerouri ?
&5A .e demonstreze ca pentru orice numere naturale m i n, numftrul a
mini (m + n)l
este natural.
(O.I .M, - 1972, propuifi de OB)
28
Teme pentru cercurile 9 1 concursnrlle de matematicS
4. Fie xB(p) exponentul numarului prim p in nl (n, p e N).
S5 se arate ca-^^< -iar
n p 1
n-oo n p 1
(Concurs R. S. F. Yugoslavia)
5. Sa se arate ca pentru orice numar natural n(n ^0) numarul n! nu;
se divide cu 2n.
(Concurs U.R.S.S. -1971)
6. Sa se determine n e N(n ^0) astfel incit 2"-1 sa divida pe nl.
(I. Cucurezeanu)
7. Sa se arate ca exponentul numarului prim p in produsul 1.3.5 , . * .
... (2m + 1) este
<= N iar /c e N pentru care p* * ^ 2m +1 < pk+l.
(I. Cucurezeanu)
Sa consideram planul raportat la un sistem de axe ortogonale de coor-
^lonate.
Definite. Numim punct laticial in plan, orice punct care are ambele-
coordonate exprimate prin numere intregi.
Analog se definesc punctele laticiale din spatiul 3-dimensional.
Sa rezolvam, in continuare, citeva probleme legate de puncte laticiale.
1. Sa se demonstreze ca oricare ar fi numarul natural n exista in plan-
un cere care confine in interiorul sau exact n puncte. laticiale.
Solujie ([8]),
Sa demonstram la inceput ca nu exista doua puncte laticiale M(a, b)>
i j^(c, d) (M^ = N) care sa aiba aceeasi distan^a la punctul de coordonate
, 1J, (a, b, c, d e Z).
Presupunem prin absurd ca exista astfel de puncte ; asta inseamnS eft t
sau
(1) 2(c - a "= c2 +dz - a2 - b* + -(b - d).
Gum membrul sting al egalitatii (1) este un numar irationaj pentru
a, iar membrul drept este un numar rational deducem cu necesitate c&
c = a i T2) c2 d2 az - b* + (b - d) = 0.
O
Cum c
Gum d
a, (2) este echivalenta cu
-b* --(d- b) = Q<* ( -b)td+b--= *
2 ' r
, cu necesitate & = Ld.
Prin urmare, trebuie neaparat ca M ^ = N.: -.
Trecem acum la rezolvarea problemei.
Fie Mj punctul laticial eel mai apropiat de punctul [de coordbnate
j, Mz urmatorul .a.m,d. (din cele arfitate la inceputr
30
Teme pentru cercurile ?i concursurile de matematicS
Cercul cu centrul In punctul de coordonate j >/2, 1 si de raza cuprinsa
strict Intre distance de la punctul de coordonate j ^/2, I la Mn si MB+X
confine in interiorul saa punctele laticiale Mlt M2, ..., Mn si numai pe aces-
tea, care sint in numar de n.
2. Sa se demonstreze ca daca un cere avind raza de lungime un numar
-natural trece prin doua puncte laticiale situate la distan^a 1 unul de celalalt,
atunci pe circumferin^a cercului nu se mai
afla nici un alt punct laticial.
(OM-1977, M. Cavachi)
Soluj ie : Fie A i B puncte laticiale situate
la distanta 1 intre ele (vezi fi g. 3). Vom con-
sidera un sistem de axe de coordonate cu ori-
ginea in A avind pe AB drept axa x'x iar
perpendiculara in A pe AB drept axa y'y.
Fie C centrul unui cere de raza r ^ N ce
trece prin A i B ; coordonatele iui C sint
care mai
Daca M(x, y) este un punct laticial prin
mai trece cercul cu centru in C i de raza r,
'1
=r2
Cum x, y e= Z egalitatea (1) e posibila numai daca 4r3 1 e patrat
perfect. Deci 4r2 1 =F (cu k e Z) <* (2r + k)(2r k) =1 o ecuatie ce
nu ire solu^ii intregi. Deci cercul nu mai poate trece prin alt punct laticial
difeiit de A i B.
3. SS se demonstreze ca pentru orice numar natural n exista in
3-dinensional o sferS care confine in interiorul sau exact n puncte laticiale
din spatiu.
Solujie ([8]).
Fie (xit yt, z ), i =1, 2, coordonatele a doua puncte laticiale diferite.
Vom demonstra cfi distance de la aceste doua puncte la punctul de
coodonate (>/2", V3 \/^) sj nt difcrite.
Presupunem prin absurd c ele sint egale.
Atunci :
Puncte laudato In plan
31
10
10
+ ti +zf - (3 +01 + 4) =21X^2 +
Deducem
o
adica % =a:2, yt =y2, z1 =z2 absurd, deoarece am presupus cS punctele-
de coordonate (z< , yl} z< ) i =1, 2, sint diferite.
De aici ra^ionamentul este identic cu eel de la problema 1.
PROBLEME PROFUSE
1. Sa se demonstreze ca oricare ar fi numarul natural n exists In plai>
un cere ce confine pe circumferinj a sa exact n puncte laticiale (Schinzel).
2. Sa se demonstreze ca daca pentru orice numar natural n exist & In
plan un cere de centru avind coordonatele (a, 6), care confine in interiorul
s5u exact n puncte laticiale, atunci a i b nu pot fi simultan numere rationale.
3. Fie ( cercul circumscris patratului determinat de punctele laticiale
de coordonate (0, 0), (1978, 0), (1978, 1978), (0, 1978).
Sa se demonstreze ca & nu mai confine nici un alt punct laticial diferit
de cele patru virfuri ale patratului.
(Propusa de NL pentru O.I.M. 1978)
4. Sa se demonstreze ca pentru orice numar natural n exista in plan u
patrat care confine in interiorul sau exact n puncte laticiale.
vBrowkin)
5. Sa se determine eel mai mare numar natural n pentru care exists n
puncte laticiale in plan astfel incit sa nu existe printre cele n puncte trei al
caror centru de greutate sa aiba toate coordonatele numere intregi.
(PropusS de VN pentru O.I.M. 1977)
6. Fie Q . un cere de raza eel pu^in 2 ce nu trece prin nici un punct
laticial.
Prin punct frontiers interior cercului Infelegem un punct laticial situat
In interiorul cercului dar care are eel pu^in un punct vecin imediat situat
In exterlorul cercului.
Teme Pentru cercurlle cbncursuHle de matematicfi
Analog definim punctele frontierd exterioare.
Sa se arate c & numarul punc telor frontiera exterioare este c u 4 mai
mare dec it eel al punc telor frontiera interioare.
(Propusa de CS pentru O.I.M. 1977)
7. Fie P un poligon c onvex in plan c are c onfine n punc te latic iale In
interior, k punc te latic iale pe laturi sau virfuri, iar virfurile sale sint punc ta
latic iale.
Sa se demonstreze c a :
Aria (P) =n -f - -1
8. Fie M mul^imea numerelor de m + n c ifre c e se pot forma c u m c ifra
de 1 si n c ifre de 2, iar Nt un numar din M c e inc epe s.i se termina c u c ifra 1.
Dac a NZ este un numar oarec are din M, sa se arate c a exista un numar
natural k, i^k^m-}-n I astfel inc it primele k c ifre ale numerelor Jfj
i N2 sa c on^ina ac elasi numar de c ifre 1.
(Baraj 1978, A. Soc ondi)
9. Sa se demonstreze c a oric are ar fi numarul natural n exista in
3-dimensional o sfera c are are pe suprafa^a sa exac t n punc te latic iale.
(Kulikowski)
6. CITEVA PROBLEME DE TEORIA FUNCJIILOR
6.1. FUNCTIA CARACTERISTICA A UNEI MULTIMI
Definite. Fie T o mulpme nevida pe c are o vom numi mul^ime totalft,
iar A c T.
Numim funejia c arac teristic A a multimii A
9^ : ' T -{0, 1),
definita astfel:
0 dac a x & A.
1 dac a x e A.
Dac a A, B sint multimi ale lui T atunc i definim
j s rrj (r\ " J
in mod c anonic , adic a :
T.
i respec tiv
(?X'?B)(^) =?A(X)'<?B(X), (V) X
Vom nota prin 1 =c pr si 0=90 ; avem dec i
l(x) =c pr(x) =1, (V) .'c e T, iar 0(x) =?0(o;) - 0, (V) a:
Ttiorema 1. Dac a A, B sfnt multimi ale multimii T, atunc i
2)
-X =19.4.
=
6) Dac A B atunc i < px =9^*95.
Demonstrate 1. Fie x e T, dac a x e A f|B, atunc i 9xnjs(a;) 1 I**
Dac a x ^k A si a: ^ B, atunc i x q fc A f\ si dec i 9xna^) 0, iar 9x(^)"
9(a;) 0 ?i din nou se verific ft egalitatea 9^na(:c ) " V A(X)'<?B(X) " 0
3 Tttnt ptatmi otrouriU fi oonc unurtu dt matamattei M tltvuer od. N
34 Teme pentru cercurile ?l concursurile de matematicfi
Dac5 x eA si x $B, atunci x e A ( ~ ] B si deci yAf\( x) =0 iar
) =1 i < P B ( Z ) =0.
Din nou se verifica egalitatea < ^ > A^ B( x} q> A( x)-yB( x) =0.
Egalitatile de la 2) , 3) , 4) , 5) si 6) se demonstreaza analog.
Observafie. Daca A $i B sint doua subrnultimi ale lui T, atunci A =B o
.,! < P #
Intr-adevar, daca A =B , atunci evident s.i 9^ = 9^.
Sa presupunem acum ca 9^ == 9^ si sa demonstram ca A =B.
Fie x e= A ; atunci < p A( x) 1 si cum 9^(0;) = yB( x) = 9^( 0;) = 1 adicai
B si deci A B .
Analog probam ca si B c A, de unde rezulta ca A =B.
6.2. IMAGINEA UNEI MULJ1MI PRINTR-O FUNCTIE
Fief : E -+ F si A E.
Definitie. Vom numi i magi ne d p ri n f a mulfi mi i A
Cind A = E, multimea f( E) se va numi multi me a e fe cti va de valori
funcfi e i f.
Sa consideram de exemplu func^ia f : R {0} -> R, f( x) =x -\
Sa arat am ca f( R-{0}) = ( -00, 2] U [2, +00) . (
Vom arata aceasta egalitate de mul^imi prin dubla incluziune.
Daca x > 0 atunci x + - 2 =x' +X
x a;
tea pentru a: =1.
Daca x < 0 atunci x -f - + 2 =a> + 1
~ 1)B > 0 cu egalita-
== g < 0, cu egali-
X X X
tatei pentru x = 1.
Deducem ca z/ = ( - oo, 2] IJ [2, + oo) , adica/ "( R {0}) C ( o -2] L>
U [-, + oo) .
7ie acum y e( oo, 2] y[2, + oo) , adica \y\
$a aratam ca ( 3) x eR {0} astfel incit ?; =.r + ^ .t2 -^ 1 -=J/ .T ^*-
x
+ + x' f yx -{ - I =Q.
CIteva probleme de teoria functtilor 35
A == z/ 2 4 > 0 deducem existen^a unui x cu proprietatile cerute^
Deci ( -00, -2] (J [2, +00) S / (R {0}).
^u aceasta am demonstrate egalitatea (1).
Tcorema 2. Fie/ " : E -* F iar ^4, B s .
5f nt adevfirate urmatoarele afirraatii :
I) A
0
Demonstrate. 1) Evidenta.
2) Fie y ef( A IJ B ) ; atunci ( 3)x eA U B , astfel Incit y
Dupa cum x e= A sau a: eB , deducem ca jf( x) s / "( A) sau / "(x)
adica y ef( A) U f( B ) .
Deci f( A IJ B ) / -( A) U f( B )
Cum A ^ A \J B$i B ^ A \J B, conform afirma^iei 1) , f( A) ^ f( A \J B )
$i f( B) c f( A U B ) , de unde rezulta ca f( A) U f( B ) / "(A U B ) .
Cu aceasta rezulta egalitatea ceruta.
3) Cum A ( ~ } B ^ A si A ( ~ ] B . B, conform cu 1) , deducem c&
/ (A n B) - f( ^) i f( ^ O B ) - fC5) ' de unde rezulta ca f( A p| B )
n
6 .3. COMPUNEREA FUNCTIILOR
Fie / ": -> Fsi g : G -* H doua func^ii, pentru care f( )
Vom defini o alta functie h : E -* H in felul urmator :
iJlA.,.l.Ji,i.iluv.,1J^J..1.
Functia / i definita mai sus poarta numele de comp uso. funcfi e i g cu f
i va fi notata h g f.
P entru o mul^ime oarecareE vom nota prin \ : E - E func^ia definitft
astfel :
( V) x e : l( x) = x pe care o vom numi ap li cati a ( sau funcfi a) i de nti c^
-a multimii .
Teorema 3. Fie f : E -> F, g :G-^ H, h : I -> J pentru care / "() 0,
S / .
Atunci : 1) ( h g) Q f =h ( g f).
2) 1, o f =f, f o 1, =f.
Demonstrajie. 0 lasam pe seama cititorului.
6 . 4. CLASE DE FUNCJII SPECIALE
A. FUNQI! INJECTIVE
Definite. Fie f : E -> F o funct ie oarecare.
Vom spune ca f este i nje cti va daca ( V) x, y s E, x ^ y => f( x) ^ f( y).
Teorema 4. Fie / ": E -+ F.
Urmatoarele afirma^ii sint echivalente :
1) f este inj ectiva ;
2) Dacfi pentru doua elemente x, y eE avem f(a;) = f( y), neapftrat
x y.
3) ( V) A, B s JS, / "(A 0 B ) - f( A) 0
36 Teme pentru cercurlle $1 concursurlle de matematicS
Demonstrate.
1) =* 2) Fie x, y e E astfel incit f(x) = f(y).
DacS prin absurd x ^y, cum f este injectiva ar rezulta f(x) ^f(y) ceea
ce este contradictoriu.
Printr-un rationament analog deducem ca 2) ==> 1), adica 1) < => 2).
Sa demonstram acum ca :
2) =5 > 3) Conform teoremei 1), f(A p| B) cf(A) f) f(B).
Sa demonstram ca f(A) f|/YB) s /(^f) B).
Fie y e f(A) Of(B) => y e /"(A) si y e f(B).
Deci ( 3 ) o ; e ^, z e B astfel incit y = f(x) = f(z), adica x = z.
Cum a; eA, z & B $i x = z deducem ca x e A p| B i deci y = f(x) e
e /"(A HB), adica f(A) f| f() < = fai f| B).
3) => 2). Fie x, y e E astfel incit /fa) - /Yy) si A = {a;}, B = {y}.
Conform cu 3), f(A f| B) = /(A) f| f(B)^f(A fl B) = {f(z), fly)}.
Cum /(x) = f(y), deducem ca f(A fj B) = {ftr)}, adica A = B = {x},
deci {x} = {y}, adica x = y.
Cu aceasta am demonstrat echivalenta 2) < => 3).
Cum 1) o2) deducem ca 1) < => 2) < =? 3), adica c.c.t.d.
Teorema 5 . Fie f : E -* F o functie oarecare.
Atunci f este injectiva daca si numai daca (3)0 :F - E astfel incit
0 f = l * .
Demonstrate. (=> ) Fie y < = E ; atunci exista doua posibilita^i;
< i) (V)z e- E, /"(a;) ^y si atunci definim g(y) = rr0, unde z0 e E este un ele-
ment oarecare, fixat insa.
< ii) (3)Xy e E astfel incit f(xv) y. Cum f este injectiva a:y este unic cu
acetsta proprietate.
In acest caz, definim g(y) = xv si se constata in ambele cazuri ca g este
cautata.
< =) Fie x, y e E astfel incit f(x) = f(y).
Atunci g(f(x)) = g(f(y)) ; insa g(f(x)} = x si y(f(y)) = y, de unde deducem
cS z y, adica /" este injectiva.
_Obser^Jic ? . Daca compunem doua functii injective ob^inem tot o functie
inje:tiva7
B. FUNCJII SURJECTIVE
Definite. O functie f:E -* F se numeste surjectiva daca: (V)y e E,
< 3)o: e E astfel incit f(x) = y.
Obsorvatif. 0 functie f este surjectiva daca i numai daca f(E) = F.
Xeorema B. Fie f:E->F o functie oarecare.
Atunci f este surjectiva daca si numai daca (3)#:E -> E astfel incit
ffl= 1J"
Domonstra(ie. (=*). Fie jf e F ; atunci (3)x e astfel incit f(a;) = y.
Dintre acesti x alegem unul xv. Definim g(y) = xv\ verifica imediat
Cfi f og - 1,.
(*)Fie yeF; atunci f(g(y))= y si dacS notan x = y(y) avem ca f(x) = y,
adici / este surjectiva.
fflHUr1*^*! n"pg compunem doufi functii suijective, obtinem tot o
fu n< Ie surjectiv fi,
I
i . , . d,.a^-iaiij.^t^i.*.,u tfji lifciiii^^^iU^ I
Citeva probleme de teoria functlllor 37
C. FUNQM BIJECTIVE
Definite. 0 funct ie f : E -> E se numeste bijectiva daca ea este simultan
injectiva si surjectiva.
Ohservatie : 0 functie f : E - E este bijectiva daca i numai daca pentru
orice y e E exista cite un singur x e E astfel incit y = f(z) ; functia
g : F -> E definita < /(y) = a; poarta numele de inversa functiei f si se noteazfi
9 = f-1-
Deci, daca /": E -+ E este bijectiva, atunci avem o functie f ~ l : F -+ E
definita astfel :
- x /-(a;) = y (x e E, y e E).
Se verifica imediat ca f'1 f = 1E i f f 1 == IF-
Tinind cont de cele stabilite mai inainte putem spune ca o
f:E'-+F este bijectiva < ^> (3)g : F - E, astfel incit y /" = 1 i f o g = 1,.
Teorema 7. Fie A -* B -^C doua functii bijective.
Atunci gf:A -> C este bijectiva si (y f)~1 = f"1 fl1"1.
Demonstrajie. Faptul ca g o /" este bijectiva rezulta din faptul ca dacS
compunem doua functii injective (respectiv surjective) obtinem o
injectiva (respectiv surjectiva).
Fie h = f-1 o g-1 ; avem ( g f ) h = ( g f ) (f-1 y-1) = f ( f
og-1 = g olp og~l = g og'1 \ iar h o(g o /") = (f-1 o y-1) o (y
D. FUNCTII PARE
f~l)<
f)
Fie a e R, a > 0.
Definific. 0 functie f : [ a, a] - R se numeste para daca /"( a;) == f(x),
(V)x e [-a, a].
ExempJe : Functia cos : R -> [ 1, 1] este o functie para ; de asemenea
functia f : R - R, f(x) == x2fc este para (* e N).
Obseryatie t Un produs finit de functii pare este o functie parS i de
asemenea o suma finita de functii pare este para.
Daca compunem doua functii pare obtinem tot o functie para.
E. FUNCJII IMPARE
Fie a e R, a > 0.
Dcfinitie. 0 functie f : [ a, a] -> R se numeste imparft daca /"( x)
- -f&), (V)a: e [_; a].
Exemple. Functiile sin : R- [-1, 1], /": R - R, f(x) = z2*+1 (k e N)
sint impare.
Obscrvajii. 1 . Un produs par de functii impare este o functie para pe
cind un produs impar de functii impare este impara.
2. 0 sumfi finita de functii impare este o functie impara,
3, Dacfi compunem dou5 functii impare obtinem tot o functie impara.
3ffl Teme pentru cercurile $1 concursurile de matematicS
Toorcma 8. Fie f : R -> R o f u n ct i e impara si bi j ect i va.
At unci f u n cj i a f ~ l : R -* R este impara.
Demonstrate. Fie i j e= R :va t rebni sa demonst ram ca f ~ l '(y)
= -y,adica
Si
Observajie. Funct iile'arcsin:[ 1 , 11 - +[- 1 , 1 , arc t q;:R-* I , 1
[ 2 2 J to I 2 2 /
sint impare.
F. FUNCTII PERIODICE
Def i ni j i p. 0 f unct ie f : R -> R se 7 .1 ce pf nodl ca daca exista un numar
T ^0 pent ru care -f (x + T) = f(x), (V)s ^B
Un astfel de numar T poarta numele de pei i oada a f unct i ei f .
Cea mai mica perioada st rict pozitiva a f u n ct i ei f, dt.ca exista, poarta
numele de peri oada pri nci pal a a f unct iei f.
E\emple. Funct iile trigonometrice sint f u n ct i i periodic.- (f unc^iile sinus
i cosinus au perioada principala 2?r pe cind "uiict iile tange.Tta si cotangenta
au perioada principala egala cu re).
Funct ia {x\ R -> R oste peri odi ca si are peri oada pri nci pal a egal a cu 1 ;
J nt r- adevar {x -f- 1} = {x} si 1 este eel mai mic n u mar cu aceasta proprie-
ta:e ({x} = x [x]).
Obscrvajii. 1. Daca T este perioada pent ru f at u n ci si T este perioada
pent ru f .
2. Daca T este perioada pent ru f at unci si kT este perioada pent ru f,
(V)A' e Z.
3. Daca g este o f unct i e periodica, iar f este o f unct i e oarecare, at unci
f og este o f unc^ie peri odi ca; in part icular ne rezult a ca daca compunem
dona f unct ii periodice obtinem tot o f unct ie periodica.
4. Fie f , g : R -> R doua f unct i i periodice. Daca f poseda o perioada 7 \i g o perioada T2, ast f el incit e= Q, at unci f g, f - g , (cind este defi-
ni t a) si nt funct ii periodice.
Int r- adevar, put em presupune ca exista doua numere nat urale p, q astfel
i nt i t pTl = = qT2.
Evident pTl f este perioada pent ru f , iar qT2 este perioada pent ru g,
f
de:i f si g poseda perioade egale ; at unci evident f
di<e.
i Aplicajii. I. Fie A si B submult imi ale mult imii T.
|Daca not am A A B=(A B) IJ (B A),at unci :
Solu(ie :Avem
A-B+ VB-A deoarece
g, f - g , si si n t perio-
g
Cum
- 9x*?/ ?,
=0 caci (A- B) f j (B- A) = 0.
B-M = 93 9.4-93, deducem ca
Citeva probleme de teorla functUlor
39
2. Daca A, B, C c T, at unci (AA B) A C = AA (BA C).
S olut ic :Fie E = (A A B) A C i F = A A (B A C).
Conf orm observatiei de la inceput , va fi suficient sa probam ca 9^
de aici va rezulta ca E =F.
Avem (1) cp
(2)
9c -
c ^ - . . j- - /> i A m A r
Din (1) si (2) deducem ca = 9^si deci = F, adica (A A #) A C
AA( BAC ) .
3. Fie A, B, X submultimi ale multimii T.
Daca Af tX =BC\X$i Al JX =B\JX, atunci A - B.
(O.M. - 1967 . I.V. Mattel)
Solutic. Din A U X = B \J X x =9* U A -
(3) 9^ -9^9^
Astfel, din (3) = ^> 9^ = 9^ = * A = B.
4. Fie f :A - B, g : B -* Cdoua f unc^ii.
i) Daca # f este inject iva pe A, at unci f este injectiva pe A.
ii) Daca g of este surjectiva pe A, atunci 0 este surjectiva pe B.
S olutie. i) Fie xl t x e A astfel incit /1(z1) - f(o;a) ; atunci evident
gtf f a)) =g(f (xz)} = * (ff of X^) = (flf of )(x8) = * ^= z2, caci am presupus ff T
injectiva.
ii) Fie y^C; cum < / o /" este surject iva (3) x & A, ast f el' J nc It
(g Of )(x) = y= > ff(f(a:)) = y de unde ne rezulta ca ^ este surjectiva.
5. Fie f , g : A - B doua f unct ii oarecare, iar h : B -* C o f unct ie
bijectiva.
Daca h o f =h o g atunci f = g.
S olutie. Cum h este bijectiva, ea va avea o inversa h~ l : C- B. Din
h o / = h o ^ ^A-1 o (A o f) = h-1 o (h o g) => (/!-J oh)of^(/I-1 o /I) o 0 =
= > IB f = U c' = * f = 9-
6. Fie f :R -> R iar f l s f2 :R - R:
At unci /i este para iar f2 este impara si f = f, + (2 (adica orice f unc^e f
se poate scrie ca suma dintre o f unct ie para si alta impara).
Solufie. Avem f r(- x ) =[f (
iar ,-
7 . Fie /" :R -* R o f u n cf i e pcriodicf i i monot onf i.
Atunci f este constants.
4iO Teme pentru cercuiile 9! concursurile de matematicfi
Solujie. Cum f este periodica (?)21> 0 astfel incit f(x + T) =f(x),
(V)o; s R. Sa presupunem ca f este monoton crescatoare.
Atunci /(D) </(.T) < f(T), (V)a: e [0, T].
Cium /'(O) =f(T) deducem f(x) =fCT), (V)x e [0, T], adica f este constanta
pe [0, T], deci si pe R.
8. Fie f : R - R o func|;ie continua.
a a
Atunci f este para pe R <* (V)a e R, J f(x)dx =2 $ f(x)dx.
~a 0
Solujie. (=>) Sa presupunem ca f este para si fie a e R.
Atunci
J =J
In integrala J f(x)dx facem schimbarea de variabila x t si obtinem :
a
0 0
J f(x)dx =lf(-t)(-dt) =- j c- Od/ = f(-t)dt =J/-(/)d/.
a a 0 0 a
Astfel :
j(: r)d* =2
(<=). Sa presupune deci ca (4) j f(x)dx =2 , $ f(x)dx, (V)a e R.
a 0
Derivind in raport cu a in (4), obti
f(a) + f(-a) =2 f(a) <*f(a) =f(a), (V)a e R, adica f este para.
9. Fie /" : R -* R o f unc^ie continua.
o
Atunci f este impara pe R <=> (V)a s R, J f(x)dx =constanta.
a
SoluJ;ie. Sa presupunem ca f este impara pe R si fie a e R.
Analog ca la exercitiul 8, scriind
]f(x)dx =$f(x)dx + lf(x)&r
a a 0
0
i ficind in integrala J f(x)dx schimbarea de variabila x=t obtinem:
a
J
a
J f(x)dx =- J f(t)M 4 J f(x)dx =J f(f)d/ + J
a 0 0 0
J
0
-
u
Dac5 (V)a <s R( J f(x)dx =constanta, atunci derivind in raport cu a
a
In aeastfi ultima egalitate ob^iiiem f(a) 4- f(a) =0, adica f este impara.
I Citeva probleme de teorla funcJUlor
41
10. Fie f : R - R o functi e conti nua. Punctul @ .(a, b) este centru de
a+x
simetrie pentru graficul lui /" *> j /"(O^ =%bx, (V)x e R.
ax
(G.M. 17269, D. Bu?neag)
Soluble. (=>) Graficul lui f are drept centru de simetrie punctul
g(, b) <*. (*)/(a - /) 4- f(a 4- 0 =26, (V)f s R (se stie ca punctul Q . (a, b)
trebuie neaparat sa faca parte din graficul lui /, adica b =f(a) deoarece
f este continua).
Fie x e R.
Din relatia (*) prin integrare de la 0 la x obtinem :
X X X
j f(a _t)dt 4- J f(a - t)dt =J 2 bdx ^> .
0 0 0
(**) \f (a __
b
\f(a
Pentru integrala J f(a i)dt facem schimbarea de variabila a i =* a
o
i obfinem :
iar pentru integrala J f(a + t)dt facem schimbarea de variabila a + / =* U
o
i obtinem :
x a+x
J f(a + t)dt =J f(u)du.
a+x a
Astfel relatia (**) devine :
a x a+x a a+x
- J f(u)du + J f(u)du =2 bx *> J /-(/)d/ + J /(/)d/ =
a+x
=2 bx.
Daca rela^ia (***) are loc pentru orice x s R, atunci derivind in raport
cu x ambii membri, obtinem : f(a + x) + f(a x) ~2 b, adica (*) i dec!
@ (a, b) este centru de simetrie pentru graficul lui f.
11.0 func^ie continua f: R - R are perioada r > 0 (V)a; e R
(O.M. - 1971, D. Radu)
J /(/)d/ =constant.
Solujie. (=*) Sa presupunem deci ca f este periodic*! de perioadS T > 0
ac+T
i sa considerfim functi a F : R - R, F(a;) - j f(t)dt.
J C
42
Teme pentru cercurile 9! concursurile de matematicS
I
Citeva probleme de teorla functillor
Avem F'(x) =/"(x-f-71) f(x) =0, adica F este constants, deci F(x) = >
- *XO) =f f(t)dL
o
x+T
(<=). Daca j f(t)& t = constant; (V)x e= R, atunci derivind in ambii membri
X
ai acestei ultime egalitati, obtinem :
f(x + T) f(x) =0 <s> f(x -f T) - /"(x), (V)x e R,
adica /" este periodica de perioada T.
PROBLEME PROPUSE
1. Fie T o multime oarecare, iar a, b doua numere reale dif erite. Pentru
f iecare parte A a lui T def inim <px : T - (a, 6} astf el :
a daca x e A
6 daca x A.
Sa se demonstreze ca daca oricare ar fi partile A si B ale lui T, cp^ n B ^
8=8 9^ ' < p u > atunci a =1 si 6 =0.
2. Utilizind propnetatile f unctiei caracteristice a unei multimi sa se
demonstreze ca oricare ar f i A, B, C parti ale unei multimi T avem egali-
A- (#n Q =(A-B) U(- A- C)
(De Morgan)
3. Fie T o raultime, iar A, B doua parti disjuncte ale lui T.
Utilizind proprietatile f unctiei caracteristice a unei multimi sa se ga-
seasci multime- X ce verif ica egalitatea :
A U (BX ) =B U X.
4. Fie T o multime oarecare, iar A, B, C parti ale lui T, astf el incit
BC.A> CCA ^ n c =0.
Utilizind proprietatile f unctiei caracteristice a unai multimi sa se rezolve
is;emul /
X ( 1 Y =A
5. Fie f: A -> B.
SS se demonstreze ca :
i) f este injectiva o
X f l Y = B
X - Y = C.
i a>
A, din f o a = /" (3 rezulta
Ii) /" este surjectivS <* ((V) Y i a, Q : B - Y, din a f p /" rezulta
- P).
G . Fie multimile A, B, C si f unc^ iile f : A - B, 0 : B - C j A : C - A ;
consideram aplica^ iile compuse a =h o g o f fi = g 0 f o h ; y f o h o g.
Sa se demonstreze ca daca doua din aplicatiile a, (3, y sint injective,
iar a treia bijectiva, atunci aplica^ iile initiale f, g, h sint bijective.
(G . M. 9654, S. lanu?)
7. Fie A o multime.
Sa se arate ca :
i) Multimea A este f inita <=> orice injec^ ie f: A *A este i surjec^ ie,
ii) Multimea A este f inita <=> orice surjectie f : A -+ A este si injec^ ie.
(Baraj 1976 , V. Matrosenco)
*
8. Se dau f unctiile g, h : II - R, g, h strict crescatoare si bijective.
Sa se demonst reze ca f unct ia f : R -* R, f(x) = ag(x) + h(x) (a > 1)
este bijectiva.
(O . M. - 1976, M. Teui, D. Acu)
9. Daca o f unct ie f : R - R nu este injectiva si exista o f uncjie
g : R x R - R ast f el inc it f(x + g) =g(f(x)) y], (V)x, y e= R, atunci f unc-
tia f este periodica.
(G . M. 17060, D. Batinetu)
10. Fie p un n u mar prim, iar A = {a,, az, . . . , a^ - J o multime arbitrarS
de numere nat ur ale astf el incit orice numar din A nu se divide cu p.
Fie P(A) multimea part ilor lui A, iar f : P(A) -* {0, 1, 2, . . . , p 1}
def init a astf el :
k
1. Daca B = {a t l , att, ..., a^} C A i S at, ^" (mod p), atuncf
f(B) =/ 7 .
2. f(0) =0.
Sa se demonstreze ca (V)n e= {0, 1, . . . , p 1}, (3)B (^ A, astfel I nclf c
/(B) =/ i.
(Propusa de Yu pentru O . I. M. 1978)
11. Fie f : N -* N astf el incit f(n + 1 ) > /'(/'(n)), (V)n e N.
At unci (V) /i e N, /"(n) =n.
(O . I . M. - 1977, propusd de B)
12. Fie E o multime f inita iar f : E -* E o f unctie, astfel ca. f o f I8r
1E f iind aplicatia identica a mul^ imii . Daca E are un numar impar de ele-
mente, at unci (3) x < ^ E pentru care f(x) = x.
(O .M. - 1976, G . lonescu)
sin x A cos 2z
13. Fie a, b, A, B numere reale date.
Consideram f : R -> R, f(x) = 1 a cos x
B sin 2x.
Sa se demonstreze ca daca (V) x e R, f(x) ^0, atunci a2
si A2 + B2 < 1 .
(O . I. M. - 1977, propusf i dc G B
< 2'
44
Teme pentru cercurlle $i concursurile de matematicfi
14. Sii se det ermi ne toate f u nc f t i l e f : Q - 0, pentru care : /"(a: + i/) +
+ f f ar - i/) - 2f/-(x) + /(</) + 1], (V) *, y e Q.
( Baraj 1975, P. Dal yay)
15. Sa se gaseasca f u nc ^iil e f : R -> R cu proprietatea ca x-f (x + */) +
+ y fto - x) =f(x) + f (z/), (V) x, y e R.
( Baraj 1978, L. Panaitopol)
16. Fie / R un interval iar f l 5 f 2, ..., /" : / -> R+ f u nc t i i c onc ave
inc it
Sa se demonstreze c a f u nc tia - y . /"2 ..... f n este de asemenea c onc ava.
(Propusa de S pentru O.I.M. 1978)
17. Fie f u nc tia f : -* C astf el inc it :
f (x)-f (ix) =xz, (V) x e C.
Sa se demonstreze ca f u nc tia /" este impara.
(T. Andreescu)
18. Fie f : R - R [3} o f u nc tie cu proprietatea ca (3) <o > 0, astfel
f (x , (V)*
f (*) - 3
Sa se demonstreze ca f este periodic a.
(T. Andreescu)
1J*. Se da f u nc tia f : R - R avind proprietatea :
(V) a; e R (a e Rf f ix at) .
a) Sa se demonstreze ca f u nc tia f este periodic a ;
b) In cazul m care =1, sa se dea un exempl u de astfel de f u nc tie
neconstanta.
( O.I.M. - 1968, propusa de DDR)
20. Sa se determine toate f u nc tiil e / ": R -^ R care satisfac
SS se demonstreze ca printre aceste f u nc t i i se gasesc nu mai dou a
c ortinu e.
(PropusS de B pentru O.I.M.)
21. S& se determine f u nc t i a/ * : R R care nu este identic nu l a si satisface
/"( - If ) . (V) x, // e R.
(Concurs de matematicf i Angl ia)
1. PRINCIPIUL INDUCJIEI MATEMATICE
In mul te exerci^ii i probleme se cere sa se demonstreze anu mite pro-
prietati ce depind de un nu mar natural n .
Asemenea probl eme se sol u^ioneaza in majoritatea cazuril or cu aj u toru l
metodei in ducf iei matematice complete care are la baza urmatoarea
TeoremiS:
Daca o proprietate P(n ) (depin ztn d de un n umar n atural n ) este adeu&ratA
pen tru o valoare particulars, k a lui n (deci P(k) adevaratd) si daca pen tru un
n umar arbitrar n ^ k este adev&rata implicatia logica :
,,P(n ) adevarata1'1 => n P(n + 1) adevarata", atunc i 'P(n ) este adev&ratd
<V) n ^ k.
Principiul indu c ^iei matematice se mai enunl ^a i sub u rmatoarea f orm!
echivalenta :
Daca P(n) este o proprietate ce depinde de nu maru l natu ral n iar P(n)
ste adevarata pentru o val oare partic u l ara k a lui n si daca pentru orice
nu mar natu ral n ^ k este adevarata impl icatia l ogica :
,,P(m) adevarata, (V) m =k, k + 1, ..'., n 1" => ,,P(n) adev5rat& a,
atunc i P( n) este adevarata (V) n ^ k.
Demonstratia acestui princ ipiu se gaseste in orice manu al de liceu df t
lasa a X-a asa ca nu o vom mai prezenta si aici.
Princ ipiu l inductiei matematice este adevarat i intr-o varianta genera-
Mzata si anu me :
Dac a o proprietate P(n) este adevarata pentru p valori consecutive.
partic u l are ale lui n :
n =k, k + 1, ..., k + p - 1
(k, p e N) i dac a pent ru orice nu mar arbitrar n ^ k este adevarata
impl ic atia l ogic a :
,,P(/i) adevarata" => ,,P(n + p) adevarata" , atu nc i P(n) este adevSrata
<V) n > k.
Demonstratia este anal oaga cu cea a princ ipiu l u i induc^iei matematice
{cazul p 1).
Aplieatii.
1. Sa S3 demonstreze ca daca m si n sint numere natu ral e (m > n ),
al u nc i nu maru l sol utiil or natu ral e al e ecua^iei :
Xi + xa + ... + orn =m este Cl\
Solufic. Vom demonstra prin i ndu c ^ e matematic S rel ativ la n .
Fie N,,(/n) nu maru l c au tat.
46 Tome pentru cercurlle ?1 concursurlle de matematlcfi
Evident N^m) 1 C^\S presupunem ca N k(m) =C*}lt pentru /: = 1, 2, . . ., n 1 i sa
demonstram ca Nn(m) =CJ5,l5i.
Evident : NB(m) =A^Tn - 1) +N^m - 2) +... +Nn^(n - 1) =
Mr"~8 4- rn~2 4- 4- rB~2 r"-1
^m-a \ m-S T^ T^ ^n-a ^ro-l-
C onform principiului inductiei matematice
N.(m) =C"-1!, (V) /7 e N,
2. Sa se demonstreze ca orice suma de bani, mai mare sau egala cu 4 lei
se poate plati in monede de 1 leu si trei lei.
Solute. Problerna revine la a arata ca orice numar natural n se poate
scrie sub forma n =k-^ + 3/c2 cu klt k2 e N.
(s5 notam cu P(/i) aceasta proprietate).
S5 demonstram ca P(4), P(5) si P(6) sint adevarate.
Intr-adevar : 4 = 1 +3 -1 (^ = 1 ,^ = 1)
5 = 2 +3 -1 ( / q-2, *.=1)
6 = 0 +3 -2 (Aj =0, kt = 2)s
Sa aratam acum ca este adevarata implicatia logica : ,,P(n) adevarata" =>
=> ,,P(/i + 3) adevarata" si atunci P(n) va fi adevarata, (V) n ^ 4 ftinind
cont de varianta generalizata a inductiei matematice).
Intr-adevar, din n = k +Sk2 rezulta
n 3 = 3k 3 = 3(/c2 1).
Observable. Problema se mai putea solutiona ^inind cont si de teorema
i cu rest.
3. Sa se demonstreze ca orice numar natural n
tare de forma :
a: -l2 +a2-22 +... +aMl -nf, unde a<
N ce depinde de n).
I admite o reprezen-
{-1, 1}, ( V) i = 1, 2, . . ., n
Siluj ie. Sa demonstram la inceput ca daca notam prin P(n) proprie-
tatea j eruta de enunful problemei, atunci P(l), P(2), P(3) si P(4) sint ade-
vSratc,
I i Lr-adevar:
Pentru n = 1 avem : 1 = 1 -I 2
Ptntru n =2 avem : 2 = I2 22 32
Pmtru n =3 avem : 3 = I2 +22
P< ntru n =4 avem : 4 = I2 22 + 38
(^ -1)
(ai = -l, a2= -1,
3 = 1 <X4 =1)
(ai = -1, a2 = 1)
(aj =1 , a2 =1 ,
S I presupune acum cS P(n) este adevarata pentru o valoare oarecare
a lui n 9! s5 demonstram c este adev2rat& si Pin + 4).
PmtrH aceasta vom tine cont de identitatea : (n + 1)* (n +2)1
-(/i - 3) +fl +4 - 4.
47
"**"* v? HI
Astfel, daca n = 5j J< *'2 (cu a<
i=l
"i
i=l
e { 1, 1}), atunci
ni+4
2)2 (HI+3)2 + (^1+4)a /J a'
1=1
,ia cu
C onform principiului induc^iei matematice generalizat, P(n) va fi ade-
varata, (V) n e N, n > 1.
4. Sa se arate ca (V) n e N, numarul
En =(n +l)(n +2) ... (n +n) se divide prin 2n dar nu se divide
prin 2W+1 .
Soluj ie. Fie P(n) proprietatea din
Vom demonstra ca P(l) si P(2) sint adevarate si ca pentru orice numar
natural n este adevarata implicatia logica :
,,P(n) adevarata" => ,,P(n + 2) adevarata".
Avem El = 2 si evident 2 | E! dar 22 =4 t Ej
E2 =3 -4 =12 si evident 2a =4 | Ez dar 23 '.= 8 {E2.
adica
Sa presupunem acum ca pentru un numar natural n, P(ri) este adevSratft
2n I En, iar 2n+1
4) -
n +3)
Deci =2np, cu p impar.
Atunci :
En+2 =(n +3)(n +4). . .(2n)(2n +l)'(2n +2)(2n +3)(2n
=4(n +l)(n +2)(n +3). . .(2n)(2n +l)(2n +3) =22 (2
=22-2w -p-(2n +l)(2n +3) =2+2p(2n +l)(2n +3) -
unde p' =p(2n + l)(2n +3). C um p' este impar rezulta ca 2*+2| ,,+a 9!
2W+3 1 J EB+2, adica P(n + 2) este adevarata.
C onform principiului inductiei matematice P(n) este adevarata, (V) n m N.
5 . Sa se demonstreze ca daca alt az, . . . , an sint numere reale pozitive,
atunci : 5
Obscrvatie. Se cunosc mai multe solutii pentru aceasta inegalitate
cunoscuta i sub numele de inegalitatea mediilor.
In cele ce urmeaza vom prezenta doua solu^ii folosind priucipiul indue-
^iei matematice.
Solulin I. M. Dinca).
Pentru n 1, 2, inegalitatea seVeri fi ca,
48
pentru ceryrlle i concursuriile de matematici
Presupunem ci ea este adevarata pentru m i numere pozitive (i 1,
2, , , . , n 1) i sfi demonstram ca ea ramine adevarata si pentru n numere
poziitive Q I , a ...... an.
Conf orm ipotezei de induc^ie putem scrie
n-l
(1) I><>(" - *) "-^/a1a;2...a_1
(2)
(3)
_ _
an -f- -yia2- ..+... + v/ra1a2. . . >(n - 1) Yf ln(Vaif la- - )*"*
de (n2) ori
Adunam (1) cu (2), membru cu membru i obti
di -j- (n 2) -y axa2 ... an ^ (n
Insa
/
|/
" ^f lif la. . . aw_! + V an(-yi2- )B
n-2 0n/
=2
Astf el din (3) deducem :
a, + (n 2) -y^aa. . . an - 1
sau
1=1
nya1a2...an, adica c.c.t.d.
ia 2. Se demonstreaza destul de usor ca inegalitatea este adevarata
pentm un numar n de f orma 2* (k ^ N) f olosind inductia matematica.
Fie acum n ^ N, iar k eel mai mic numar natural pentru care n <2*.
Mumerele als a-,, . ..,an,g, g, ...,g (unde ^ =^/a^...an) sint po-
zitivc si in numar de 2f c.
Putem deci scrie
de 2*n ori
I nsa
deci inegalitatea
y
an +(2* - ^
2*
sau
i + i + . . . 4- -1- 2*0-
care iste echivalentS in f inal cu
*i + e t a + 4- fln > y =n
adicS tocmai c.c.t.d.
Prindplul Inductlei matematlce
49
PROBLEME 'PROFUSE
1. Sa se demonstreze ca oricare ar fi numarul natural n, dacS notam
x =[(2 + x/3>], atunci (x ~ 1)0c + 3) este patrat perf ect.
(G.M, 7260, I . Tomescu)
2. Fie a e R {0} astf el incit a + e Z.
Atunci, (V) n s N, a" + e Z.
a"
(G.M. 16692, L. Tu^escu)
3. Sa se arate ca daca x: >al >1, :r2 >a2 >1, . . , , zn >an >J,
atunci :
2 a1a
4. Se considera 2/1 numere reale
xl > xz > . . . >2;a i yl
(G.M. 15893, V. Postolica)
yn (n e N).
Fie zlt z2, . . . , z o permutare a numerelor y1} yz, . . .,yn.
n n
Sa se demonstreze ca (xt ~ !/*)2 < x "z<)2-
1=1 1=1
(O.I .M. - 1975, propusa de CS)
5 Fie flj, a2, . . . , ffw numere reale astfel incit :
ax cos x + a2 cos 2x + ... +an cos no; >0, (V) x e=R.
Atunci ax cos a; + a2 cos 2x + . . . + cos no; =0, (V) x e R.
(G.M. 17241, D. Bu?neag)
6. Sa se arate ca orice polinom de grad n de o variabila cu coef icienti
strict pozitivi poate fi scris ca suma de I + 1 polinoame cu coef icienti
strict pozitivi si radacini strict negative.
7. Fie a,
Sa se demonstreze ca :
(Baraj 1978, D. ^tefanescu)

2
'1 F ~~ I
i, + ^rJ
4 Ttmf ptntru otrourll* f i concursuril dt mtttmttlol alt eitvtior cd, Iff
n
50
Tern* pentru cercurlle ji eoncursurllie de matematlcfi
8. Sil se demonstreze c & pent ru oric e iiumar natural n > 4 exista un
pol i g i on c onvex c u n l aturi , nu toate eg ale, asttfel inc it suma distantelor de
la ori c e punc t i nteri or la laturi sa f ie ac eeasi.
(Baratj - 1974, D. Sc hwartz)
9. Se c onsidera pe o dr%apta n intervale c u proprietatea c a oric are doua
au i ntersec ^i a nevida.
Sa se arate c a toate intervalele au un punc t c omun.
10. Fie in plan doua mul^imi de punc te, f inite i disjunc te.
Sa se arate c a exista o linie f ri nta inc hisa c are nu se autointersec teaza,
c u seg mentele c onsec utive perpendic ulare, c are separa punc tele celor doua
miilj.irni.
(Baraj 1978, S. Popa)
11. Sa se demonstreze c a pentru oric e numar natural m, exista o mul-
f c irne E, f i ni t a, nevida, de punc te in plan c u proprietatea :
Dac a A s E, exista in E, m si numai m punc te situate la distan^a
1 de A.
(O.I.M. - 1971, propusa de B)
12. Fie p un numar prim, p >2, iar xlt x2, ..., Xy-^ numere intreg i
di nt re c are nic i unul nu este divizibil prin p,
Sa se arate c a eel putin unul dintre numerele e^ + e2x< > + ... +
.. . -h ep-iXp-i (^ = = 1) se divide c u p.
13. Sa se demonstreze c a dac a a este un numar real astfel inc it
T T OC = , atunc i a este ira^ional (ung hiul a este c onsiderat in radiani).
O
(C onc urs USA)
8. PRINCIP1UL INCLUDERII SI EXCLUDERII
T eorc ma1 (Princ ipiul inc luderii si al exc luderii) ([!]).
Fiind date n multimi finite Af (i = 1, 2, ..., n) si, notind c u |A| nu-
marul de elemente din mul^imea A, atunc i :
0)
Demonstrate. Vom demonstra f ormul a (1) prin i nduc ti e matemati c &
dupa n.
Pentru n =2, avem de demonstrat c a : | A IJ A2 \ \: \ | A2 \
-MiH^i.
Intr-adevar, numarul elementelor reuniunii mul^imilor A: si A2 estf r
eg al c u suma numarul ui elementelor lui A-^ si Az, din c are se sc ade num& rul
elementelor c omune multimilor A1 si Az, c are au fost numarate de douS ori.
Sa presupunem f ormul a (1) adevarata pentru n i s-o demonstrf im
pentru n + 1 ; avem :
n+l /n ^
(JA< =\\JAi }\JAn+l, dec i
i-= i \i ;
n+l
n+l
U^
i=l
n
1= 1
Aplic ind f ormul a (1) pentru
n ^ +1) n (A, n A.+I> = (A, p A
C\(Atr\An^}-(Ai^A^Ak)
U
1= 1
u ( A t n
An+i etc ., ob^i nem:
= Ei A< n An+l i - E i At n A, n -
, ^inind seama c a (Atf*\n
... +
n+l
de unde, ^ i ni nd seama de rela^ia de mai sus, rezul tf t
n+l
n+l n+l
^
n+l
Teme pentru cercurile ?l concursurile) de matematicfi
([!])
1. Cite numere naturale mai raici sau egale cu 1 000 sint divizibile sau
cu 2 sau cu 3 sau cu 5
Slolujic. Fie A ={2n | n e N, 2/i < 1 000} ;
B ={3n j n s N, 3/ i ^l 000} i C ={5ra | n e N, 5n < 1 000}.
Se observa ca A f| B =(6n]n e N, 6n < 1 000}, ..., Af\ Pi c=*
={;$0n | n e N, 30/i < 1 000}.
Evident, numarul cautat este [ A [J B^(J C \
Aplicind formula (1) avem :
A\JB\JC[=* \B\+\C\0
[12211 =50
L so J
=500 +333 +200 - 166 - 100 - 66 +33 =734.
p). 2. Fie E o multime cu n elemente, iarFo mul^ime cu p elemente (n
Cite elemente are mul^imea {f:E - +F\ surjectiva}
Solujie. Putem considera =={1,2, . . . , n}, F == {1, 2, . . . , p} ;prin
aceasta notatie pastram numai indicii elementelor din cele doua multimi,
f ara a intelege de exemplu ca elementul 1 este comun multimilor E si F.
Se stie ca {f : E - F} are pn elemente.
Daca functia /"este injectiva, atunci p ^n si numarul funci^iilor injective
de la E la F este egal cu A%. Daca f este bijectiva atunci n =p si numarul
f unc^iilor bijective de la E la F, cu | E \ \=p, este egal cu Pp =pi
Pentru a calcula numarul func^iilor surjective definite pe E cu valori
in F fin care caz n > p), vom aplica principiul includerii i excluderii.
Numarul functiilor surjective de la E la F 3ste egal cu diferenta pn s
dintre numarul pn al tuturor functiilor definite pe E cu valori in F i numa-
rul s al functiilor nesurjective de la E la F.
Pentru fiecare 1 < i < p sa notam :
A, ={ f : E ^
P
A.vem S =M A.t, unde S = {f : E
1=1
Aplicind formula (1) o
F \ nesurjectiva}.
(JA
p
-E.
1=1
+ + (-:
Dar An este multimea func^iilor definite peE cu valori in F {i}, deci
| At | =- (p l)n, At f^ A} este multimea functilor definite pe E cu valori
In F- {i, j}, deci \Atf\Aj\ (p - 2)* i, n general, | Af l f \-A* , f l - -
... f| A< | e (p f)n unde ^ 96 z2 ^ - T6 ' * ?i 1 < zf c < p pentru orice
\ I <t. Observfim c& Al H A H Pi ^z>=0.
Principiul Includerii $ 1 excluderii
53
Dar termenii | Atl
deci :
it I aPar ^n suma respectiva de CJ, ori,
s =CJ(p - 1)" --Cl(p - 2)n +Cj(p - 3)" - . . . +(-l)33-1^-1.
Deci numarul Sn>p al functiilor surjective de la E pe F este egal cu :
(2) snif =pn - Q(p - 1)M +Cl(p - 2Y - Cj(p - 3) +. . . +(- \ (%*.
Observajie. Ca un caz particular al egalitatii (2) ob^inem identitatea :
<3) n I =n" - Cl(n - !) +Q(n - 2)- +. . . + (-1)"^.
1. Cite numere naturale mai mici sau egale cu 1 000 nu se divid nici
cu 2, nici cu 3, nici cu 5 ?
2. Sa se afle in cibe moduri se pot imparti 5 obiecte distincte la 3 per-
soane, cu conditia ca fiecare persoana sa primeasca eel pu^in un obiect.,
3. Fiind date n puncte in plan care se unesc intre ele prin segments,
sa se demonstreze ca daca nu exista nici un triunghi cu virfurile in cele n
puncte, atunci exista eel putin un punct care este extremitatea a eel mult
\n 1
1 I segmente.
|_ 2 J ;
4. Sa se demonstreze ca n puncte situate in plan pot fi unite prin eel
[
n21
segmente de dreapta, astfel incit sa nu se formeze nici un triunghi
cu virfurile in aceste puncte.
5. Fie n un numar natural. Sa se gaseasca o formula pentru deter mi narea
lui 9 (ft).
6. Fie n un numar natural iar 9 o permutare a multimii {1, 2, ..., n}.
Spunem ca permutarea 9 admite o coincident in i daca 9(1) =i.
Sa se gaseasca numarul P(n) al permutarilor de n obiecte fara coin-
ciden^e.
9. ASUPRA UNOR INEGALITAJI
Definite. Fie f : R -+ R, a, b e= R, a < 6.
Vom spune ca f este convexa (concava) pe (a, b) daca (V) xlt xz e (a, 6)
si (V) / e [0, 1] avem :
Teorema 1. Daca f este de doua cri derivabila pe (a, b), atunci f este
convexa pe (a, b) daca si numai daca f " ^ 0 pe (a, b).
Demonstratie: (<= ). Sa presupunem ca f " ^ 0 pe (a, b) si sa demonstram
cS / este convexa pe (a, b).
Atunci f este crescatoare pe (a, b) ; deci pentru orice al5 a2 ^ (a, b),
O tj ^ ^2 = * / (ai) ^ / (aa)-
Fie acum * e [0, 1] si x0 = ta + (1 f ) & -
Se observa imediat ca a < x0 < 6.
Conform teoremei lui Lagrange exista ax = (ct, x0) si a2 e (a:0> ^) astfel
Incit:
fr-
Cum o^ < a2
f (xa) - /(a)
Inlocuind la numitori x0 prin ia + (1 ! )& si grupind convenabil se
aj unge la :
/(.r0) < f (a)t -1- / (ft)(l - /) o f [ia -f- (1 - /)*] < tf (a) + (1
adici / " este convexa. (= > ) Sa presupunem acumca f este convexa pe (a, b) si
sfi dj i no ns l r am ca f " ^ 0 pe (a, ft).
Fie a < p < y trei numere realc din domeiiul de definitie al lui f .
^om dovedi ca - - < *
fn relaj ia de conditie f [ta + (1 - t)b] ^ tf (a) + (1 - t)f (b) punem
y - p
, deci 1 / = =
y - a
ob^ine prin inlecuire :
-t- ; evident
y a y a
(0, 1).
T- y . - 06 Y- a
Asupra unor inegalltlti
55
sau reducind :
.adica
sau
.adica
sau :
ya ap + Py ya
y - a y a y a
- p) + ( p- a) ] </ - (a)(y- P) +
-)
-f(P)
Y -
p - a
0)
Vom alege acum patru puncte ^ < a < o;2 < p.
Din cele deduse la (1) vom scrie :
ftxj - f(q ) f(q ) - f (xj ftp) - ft*.) . f(
5? ,1 ^
Daca a - rcj si p - a:! obtinem f '(x2) ^ TC^i) pentru ca f (x) este dcrl-
"vabila si cum alegerea lui x si xz e arbitrara, condi^ionata numai de x < X|
scrie mf '(x2) /"'(^i) > 0.
Impar^ind cu cantitatea pozitiva xz xx obtinem :
Q<
Trecind la limita : lim = fW> 51 afirmatia este probatft.
O bservaj ie. Evident /" concava <^ f convexa ; ob^iuem analog ca
mai sus ca f este concava pe (a, b) ** f" * . 0 pe (a, b).
Teorema 2. (Jensen). Fie f : R -+ R, a, b ^ R, a < b.
Atunci f este convexa pe (a, b) o
n
<V) xlt xz, ...,xn e(a, b) si X l f X 2 , ..., Xn e[0, 1] cu X l^< =1. atunci
Demonstratie. (<= ) Evidenta.
(= > ) (*) Sa demonstram mai inainte ca daca :
5 xz, . . . , xn
n
atunci si TJ X^ ^ (a,
, xl 5 X 2, .... XB s [0,
56
Teme pentru cercurile ?i concursurile de matematicfi
Pentru n =2 este totul clar.
Fie n =4, deci xi} x2, xa, xt ^(a, b), X l s X2, ; X3 , A 4 e [0,
Evident numerele z / j =
A ,
Xi
1=1
3 + '^4 apartin lui (a, b).
^3 ^3 + X- 4^4 care face deci parte
Fie f A j =X j +X 2 i H - a ^s + ^4 > ' avem ca
+ X4 =1 si f il f f j L 2 e [0, 1].
A tunci f j ^- 0! + j A 2 - 02 e (a, ft).
Ins5 pvJ/ 1 + f x 2- y 2 =^1^1 + ^2^
din (a, ft).
Ra^ionind din aproape in aproape deducem ca afirmatia (*) este ade-
vf ira ta daca n este de f orma n =2f c, cu k e N.
Fie a cum n un numa r oarecare iar k eel mai mic numa r natural cu pro-
prietatea ca n ^2k.
Sa consideram xl} x2> . . . , xn e (a, b) si
X l s X 2, .... XB e [0, 1]
1=1
Fie z / ! =a:l5 y2 =x2, ..., yn =xn si ij j =2^X ^X 4 =
z ' = l
not
= pentru j f =n -f 1, n + 2, . . . , 1'c,
i * - * o 2* n - 1 . .
pentru i =1, 2, . . . , n ia r f x j = ^7 - - pentru j =
^ 2" -n
n + 1, n +2, . . . , 2k.
Evident p., e [0, 1], (V) j e {1, 2, ..., 2fc},
2*
2D^ =
/=!
(2* -n)
2* - n - 1
2* - n
2* - /J
[ _ i
2*-
= ar
I ,
- -- r, -f . . . H
2* - n 2*
, / of c (2* - n - 1) .
xn - f- (2f c / i i - i - i- - a; =
(2* - n)
2* - n 2*-
+- ^
2*: n
deducem ca ;i x =
Asupraunor
57
Sa revenim la demonstra^ia teoremei ; vom incerca s5 aplicSm aceeay i
idee ca si la demonstrarea afirma^iei (*).
Daca n == 2 totul e clar.
Fie / 2 = 4 ; a^j , o:2, xs, x^ ^(a, b),
n
XL X 2, X3 , X4 e [0, 1] CU 2X| == 1.
Daca consideram yl = - -x, -\- -x9
atunci
+ +
X2 si f x 2 = X3
1=1
, +x a ) +
1 =1
Rationind acum din aproape in aproape (un fel de induc^ie matema-
tica) deducem ca implicatia (=>) este adevarata pentru orice numa r natural J l
de f orma n =2f c, cu A" e N.
Fie acum n ^N iar 7c eel mai mic numa r natural pentru care n < 2*.
A nalog ca mai inainte consideram :
V -i =
A vem
2*-n
2* - / ? - 1
(2* - 70*
pentru j =1, 2, . . . , n
pentru j =77 + 1, n -f 2, ..., 2*
i=l
pentru j =1, 2, ..., j i
X,z f pentru j == n + 1, n +2, . . . , 2*.
/ I
/ I
Teme pentru cercurlle ?i concursurile de matematicfi
Asupra unor Inegalltfitl
1 = 1
n
o
s
1 = 1
2* - n 2* - n
' adica tocmai c.c.t.d.
1=1 1 = 1
Observajie. Analog deducem ca f este concava pe (a, b) * (V) xlt
n
xm e- (a, ft), xx, X 2, ..., X n = [0, 1 ] cu E^= = 1 , atunci :
1 = 1 1 = 1
Apli caji i 1. Fie f: R - R i a, 6 e= R cu a <|& iar rrl5 a:2, ..., xn = (a, 6).
Daca /" este convexa pe (a, 6), atunci :
Daca f este concava pe (a, b), atunci
,( x, + ... +xn \) + ... + ftx.)
I n ; n
Solujie. Totul rezulta din teorema 2, luind X j = X 2 = . .. = X w =
n
n
2 Fie a?!, z2, ..., xn > 0 iar X 1 5 X 2, .. ., X w e [0, 1 ] cu Ex* = *-
i= l
Atunci avem inegalitatea :
\xl + M2 4- ... 4- \xn > ai -xl . . . xfri
(Holder)
Salujie. Fi e f : (0, 4- oo) - R, f(x) =In a:.
Atunci /"(x) = - si f"(x) = < 0, (V) x > 0.
x x"
Eeci /" este concava (conform teoremei 1 ) pe (0, -j- oo).
Conform teoremei 2 putem scrie :
n
Observajie. Daca X x = X 2 = . . . = = X n = obtinem c
77
n
s ^ B
^Y xl xz ... X M, adica inegalitatea mediilor (Cauchy).
n
3. Sa se arate ca daca als a2, ..., aB > 0 atunci
(1 +a1 )(l + a2 ) . . . ( l + , ) >( l + V i- 2 .. a,)"
Soluti e. Putem scrie
1 + aO(l + a 2 ) -. . ( l + a ) = - 1 + S i + S^a, + ... + Sa1
. . . + a^. . .an.
Conform inegalitatii mediilor putem scrie
c*/ c^
S 1 a2 ... A > C*- \(a1...an) * ~ l ^'La^.. .ak ^C^-^a^.
Astfel :
<1 +a i ) ...( l +a, ) = 1 -
(1 + yai 2 - )" , adica c.c.t.d.
4. Daca 1 5 , o3 > 0, alunci :
i + l + 3a > aai +a* +al
al +al +al " a* + a| + a*
(G.M., 1 61 07)
Solujie. Consideram funct i a f : (0, + oo) - R, f(x) = x2 care este con
vexa pe (0, + oo).
T7 - ai 1 2 1
r*i e AI = , A^ = , AS = ; ,
finind cont de teorema 2 putem scrie :
f(Mi + ^2 + Ms) < * iffri) + ^2^2) + * tfM
< a\(al +al + gp a^(af + a| + a )
^ 4aj a; 4ala>
4. qi(ai + J + QJ) ^(a? + al + j )8 < (a? + a24 + aJXa; + a\a?)
4cz?a| 4afa|a3z ^ 4aJaJaJ
(a? + al 4- cl)2 < (flj + a48 + oS)( ? + i + a) .
al +a\al a? + a? 4- a\!
c? + a\al a\oj +
adlcfi c.c.t.d.
- *^
Tente psntru cercurile ,.? ! concursurlle de matematicS
PROBLEME PROFUSE
1. Sa se arate ca :
k(k + !)...(* + Ji) - "I > k> unde "> A " &N-
(G.M. 10045, D. Bu?neag)
2. Fi i nd date 7? numere pozi ti ve alt a2, ..., an vom nota pri nGn medi a
lor geometri ca.
Sa se demonstreze ca :
an > -nGB - (n - 1)GB_! (/i ^ N).
3. Fi e al9 2, . .., an, /n, M numere reale strict pozi ti ve, astfel i nci t
m < a, < M, z =- 1, 2, . . . , n (n e N).
Sa se demonstreze ca :
1=1
(Concurs RPU)
4. Fi i nd date numerele reale pozi ti ve xl} x2, .. ., xn astfel i nci t x^
> 1, sa se arate ca
3} + a *+. . . +a $ *i + 2 t +. . . +*i (n e N).
(G.M. 17258, D. Busneag)
5. Numerele reale at > a2
sati sfac urmatoarele
aw > 0 si >0
Sa se demonstreze ca pentru orice numar natural k,
a\ a* + . . . +al > 6* + i j + . . . + #
6. Sa se arate ca :
c) + 62(c -f a) +c2(a 4- 6), unde a, &, c, sint
numere reale pozi ti ve.
7. Fi e a:> a2, . . . , an numere reale suprauni tare.
Sa se demonstreze ca :
71
1 + at 1 -f
= (n e N).
13 . Dac5 0,
1, 2, . . . , n, sa se demonstreze ea :
71
E
at
1 +
xt
entru:
(n e N).
Asupra unor Inegalltfitl
fil
ft. Fie m si n numere reale suprauni tare astfel i nci t : ^/l > 0..
n
Sa se demonstreze ca ^/7 > .
n mn
(O.M. - 1978, R. Gologan)
10. Fie 0 < d! < a2 < ., . <an numere reale, iar 9 o permutare ft
multi mi i {1, 2, ..... 17}.
Daca a, + am < a2 + a?(2) < . . . < an + a<p(ll), atunci
9 este permutarea i denti ca a multi mi i {1, 2, . . . , n} (n = N).
(O.M. - 1978, M. Dftdlrlat)
11. Fie 9 : {1, 2, . . . , n, . . . }- {1, 2, ..., n, . . . } o functi e i njecti vfi ,
(n e N).
Demonstrati ca pentru orice n e N avem i negali tatea
?(*) ^ Vs .
^ A :
(O.I.M. 1978, propusa de F)
1?. Sa se demonstreze ca pentru ori ce numar real x si ori ce numar na-
tural n este adevarata i negali tatea :
11 2! 3 ! (2/7)!
0
13 . Sa se demonstreze ca ori care ar fi numerele reale a, b, 9 are loc ine-
gali tatea :
1 _|_ I ^ ^sin 9 -]- a cos 9)(sin9 + 5cos 9).
14. In tri unghi ul ABC, mas (C) =60.
(O.M. - 1978, R. Popovlcl)
Sa se demonstreze ca 1 ^2.
a b
(Propusa de USA pentru O.I.M. - 1978>
15. Sa se gaseasca eel mai mic numar real a pentru care :
a-cos2 x + si n2 y > cos 2(x + y), (V) x, y e R.
(Baraj 1978)
16. Fie 71! si T"2 doua tri unghi uri avi nd lungi mi le laturi lor egale cu a,,
b, c si respectiv U, V, W.
Daca notam cu P si Q ari i le celor doua tri unghi uri , sa se demonstreze!
i negali tatea :
IKPQ < fl(-l/2 + V2 + W2) + bz(Uz - V2 + W2) + r(L-a' + V2 - W").
Teme pentru cercurlle , ? l concursurile de matematicS
PROBLEME PROFUSE
. Sa se arate ca :
k(k 4- 1) . . . (A- + n) - . > k, unde n, A & N.
( G .M . 10045, D. Busneag)
2. Fiind date n numere pozitive a1} a2, . . . , an vom nota prin Gn media
lor geometrica.
Sa se demonstreze ca :
an > nGn - (n l)Gn^ (n e N).
3. Fie C f l 9 a2, ..., an, m, M numere reale strict pozitive, astf el incit
m ^ a( ^ M, i -- 1, 2, . . . , n (n = N).
Sa se demonstreze ca :
1 =1 Z=l
( C oncurs RPU)
4. Fiind date numerele reale pozitive xi} x2, . . . , xn astf el incit x^ -x2 . . .
... > 1, sa se arate ca
a;? + ^+ + x* ^ x{ +a* + . + 4 (n e N).
( G .M . 17258, D. Busneag)
5. Numerele reale a^
satisf ac urmatoarele
0 si &!
Ql >*1, 1 + 2 >&1 + *2, , 1 + 2 4- + >ftl + &? + . . . + 6-
Sa se demonstreze ca pentru orice numar natural A ,
a} + f lj + . . . + aj > ^+ 6J + . . . + 6J.
(. Sa se arate ca :
aa _|_ ja + cs + 3a^c ^a2^+ c) ^_ J2( c 4- a) + ( 2( + &), unde a, 6, c, sint
numeie reale pozitive.
7. Fie f l], a2 a numere reale supraunitare.
Si se demonstreze ca :
(n e N).
1 -f
8. Daca af > 0, Xy a< = ^ ?i 0 < a;< < 1 pentru :
1= 1
= 1, 2, ..., n, sa se demonstreze ca :
+x,
N).
A
Asupra unor inegalltltl
f il
. Fie 777 si n numere reale supraunitare astf el incit : \/7" > 0..
n
Sa se demonstreze ca
_ OL>
n mn
( O .M . - 19 78, R. G ologan)
10. Fie 0 < ! < a2 < . . . < an numere reale, iar 9 o permutare &
multimii {1, 2, ..., n}.
Daca ! + aw) < a2 + a? ( 2) < ... < + 9 ( n), atunci
9 este permutarea identica a multimii {1,2, ..., nj (/i e N).
( O .M . - 19 78, M . Dadtrlat) C
11. Fie cp : {1, 2, ..., n, ...}- {1, 2, ..., /* , ...} o f unctie injectiv&
(n e N).
Demonstrate ca pentru orice n e= N avem inegalitatea
E
(f (K )
k*
Vs 1
>
( O .I.M . 19 78, propusa de F)
12. Sa se demonstreze ca pentru orice numar real x si orice numar na-
tural n este adevarata inegalitatea :
x x * x3 . x2"
U 2! 3! ' " ( 2/i)!
0
13. Sa se demonstreze ca oricare ar f i numerele reale a, b, <p are loc ine-
galitatea :
1 + j ^(sin 9 + a cos 9 )( sin <p + bcos q >).
( O .M . 19 78, R. Popovici)
14. In triunghiul ABC, mas ( C ) = 60.
Sa se demonstreze ca -{ ^2.
a b
( Propusa de USA pentru O .I.M . 19 78><
15. Sa se gaseasca eel mai mic numar real a pentru care :
a-cos2 x + sin2 y f t cos 2(x + y), (V) x, y e R.
( Baraj 19 78)
16. Fie Tl si T2 doua triunghiuri avind lungimile laturilor egale cu a,,
b, c si respectiv U, V, W.
Daca notam cu P si Q ariile celor doua t ri unghi uri , sa se demonstreze-
inegalitatea :
1ft PQ < aa( -t/2 + V2 + W2) + b2(U2 - Vz + W2) + r:2( L'2 + V2 - W2).
Teme pentru cercurile ?i concursurile de matematicfi
Cl nd avem egal i Lal e?
(Proipusa de CS pentru O.I.M. 1978)
17. Fie ABC un triunghi de semiperimetru p.
Daca ia, ib, ic sint respectiv l ungi mi l e bisectoarelor interioare ale unghiu-
rilor A, B, C sa se demonstreze ca :
77 + 7 +7" > t '
ia it , ie p
(G.M. 10245, D. Bu^neag)
18. Fie (F) : A: A,z A3 A^ A5 A6 un hexagon regulat, iar (f) un triunghi
oarecare situat in interiorul lui (F) asa ca una din laturile triunghiului este
paralela cu o latura a hexagonului.
Daca se noteaza cu S(F), S(f) aria hexagonului, respectiv a tri unghi ul ui
3
sa se demonstreze ca S(f) < S(F).,
8
(G.M. 7904)
19. Se considera in plan un cere de raza 1 si punctele Alt A2, . .., An.
Sa se arate ca exista pe circumferinta cercului punctul M, astfel incit
|| MA, || + || MA2 || + ... -HI MAn I! > n.
(Baraj 1977, M. Coltoiu^
20. Consi deram matricea patrata A (ai}) de ordi nul n cu elemente
reale. iar X matricea patrata de ordi nul n ce are toate elementele egale cu
numsrul real x.
Sa se arate ca :
det(A - X) < det2(/i).
(D.M. 1978, M. Dadirlat)
10. SIRURI RECURENTE DE ORDINUL DOI
Teorema 1. Daca {a"M}neN este un sir de numere reale pentru care
exista doua numere reale a si b, a = 1 astfel incft xn = axn^l + b, (V) n =
= 2, 3, ..., atunci :
x =
a-i i
i, (V) n - 1, 2, ...
a 1
Demonstrajie. Avem xn = axn-, + b de unde deducem
2V. i = a-xn-2 + b,
iar apoi :
Xn -En-l == Q-\3' n l -^-2/ == & (-^n-2 -^w-3/ z= == 0 .
(V) n > 2.
Deci
Aduni nd membru cu membru aceste ul ti mo egalitati obtinem in f i nal :
Observatie.
Daca a = l, rcra = ^ + (n !)&
Teorema 2. Daca { w}nSN este un sir de numere reale pentru care
exista doua numere reale a si b, astfel incit:
atunci :
xn = a-xn.l + b-xu-2, (V) n - 2, 3, ...
Ta" - 3" a"-1 - B"-' /w. 1 _
ar0, (V) n = l, 2, ...
a p " ' a (3
unde a, P sint radacinile ecua^iei xz = ax -f b ( n umi t& e cualia caract e risiicA
ataatfi irului (a;B}n6N).
64
Teme pentru cercurlle ^i concursurile de matetnaticfi
Dcmonstrajie. Scriein relatia de recurenta sub f orma :
xn axn-! bxn-z =0 in care inlocuim a a + p, b =
ap.
xn aXn.-i pxw_! + ap:rK _2 =0 <*-
xn axM_! =P(a:_i - arrt_ J, (V) n =2, 3, ...
Daca punem t/n = xn a,,-!, (V) n =1, 2, ...
< jbtinem : yn =P Z / - I , (V) n =2, 3, . . .
Ra^ionind din aproape in aproape gasim ca ijn p""1 y1} adica,
*. - aw =P* - 1^. (V) n =l, 2, ...
Daca pentru orice n e= N punem o:w =pn2M, atunci :
pza - azn- ! =ylt sau zn =- >_
- 1
- l
- : Cf. teoremei 1 avem :
- (V) n =1, 2, 3, ...
P
de unde deducem imediat ca :
b. (V) n =1, 2, ..., adica c.c.t.d.
"n ' 0
cc P a (i
a" Sn
Obscrvajie. Daca a =P atunci in loc de se scrie
an- l + an- 2 p _|_ _ a + ap- 2 _|_ pn- 1 ?i analog
Aplicaf ii 1. Sa se gaseasca expresia terraenului general al sjrului
{ T }n iv dat prin relatiile : x0 =0, x-^ =I , xn =rw_x + xn~2, (V) n =2, 3, ...
(Fiboaacci)
Solnjie. Ecuatia caracteristica asociata irului lui Fibonacci este :
xz x -\- 1, de unde deducem ca :
1 + /5~ . a 1- 1/5"
a = ___iar P =___ .
/ stf el a p = ^ iar ap = ~ = 1.
v 4
"Jinind cont de teorema 2 putem scrie ca .
i + /5- r / i - / 5"
2 J 1 2 I
$lrurl recurente de ordinal dol
f4 2. Sa se gaseasca expresia termenului general al sjrului {a:,,},^ dat
prin relatiile :
x0 =1 ; Xl =2 iar zn+1 =2xn - xn-lt (V) n =1 , 2, . . .
Solutie. Ecuatia caracteristica asociata irului {zw}neN esle x* 2,x +
+ 1=0, deci a =p =1.
Astf el :
x* =(a"- 1 + a"- 2p + . . . + ap- 2 + P"-1)^ -
- ( aw~2 + are- 3p + . . . + apn- 3 + p"- 2)^ =
=/ 7 - 2 - (TI - 1)1 =2n - n + 1 =n +.1, (V) n =0, 1, 2, ...
3. Sa se gaseasca expresia termenului general al sjrului (:rn}niv dat
prin relatiile :
XQ =I, Xi 1i
^n- i- 1 ~xn xn-l> () /I =1, 2, ...
Solutie. Ecuatia caracteristica atasata irului {a
Atunci
este x? #+1=0.
,
a =cos - - h i sin
3 3
n 2T C . . 27T
p =cos - - i sin
3 3
a- p =21- =
ap = !
a _ R =2 is in
3
Conf orm teoremei 2 putem scrie :
0. .
2i sin
2 isin2 ( / j- l)T u 2 . 2(n - l)7 t 1
= -7= sm sin ^ I .
3 3 J
4. Ridicarea la putere a matricelor patralice de ordinal doi.
Fie A = j o matrice patratica de ordinul doi cu a, b, <:, f
U1 d)
iar Ax =r/ be.
5 T eme pentru ocrcurlle 9! concursurlle de matematioi ale elevllor od. M
Tentc pentru cercurile $1 concursurile de matematic5
Teorema 3. Daca Ax =0, atunci pent ru o ri ce n ur n a r n a t ur a l n ^ 1
A* =( 4- d)"-1-^.
Demonstrate. Vom demonstra aceasta teorema f o l o s i nd meto da i ndue-
$iei ririatemalice.
Pentru f t =1 ob^inem egalitatea evidenta A - A.
Pentru n =2 va trebui sa demo ns t ra m ca A- =(a + d ) - A .
(a b\a h\2 -f be ab + /;d
Avem : .A3 =I I j =
\ d/ \c d ) \ac 4- cd be -\- d"
Cum ad =be , putem scrie in co nt i nua re :
'a* 4- ad ab +bd \ + d) b(a +d)
> a c -{- cd ad 4- d2 J \t'(rt + d) f < ? ( -f d )
Deci, teorema este adevarata si pentru n =2.
Sa pres upunem ca An =(a + d)"-1 -^ si sa d emo ns t r a m ca An +l ==
Avem: -A* * "* 1 A* -A =( + d ) n'l-A-A =(a -\- d ) n - ] - A ~ =
== (a + d)w~1 -(a + d ) A =(a + d)"-^l.
Cu aceasta teorema este demonstrata,
Teorema 4 (f2}> . Pentru orice nurna r na t ura l n ^ 1, exi s t a numerele
reale xn si yn astfel incit:
An =xn-A + iJn'Uz, (72 f iind rnatricea unitate de o r d i nul 2.
Uemonstraiie. Vom demonstra, ca si in ca2ul teoremei 1, pr i n i nduct i e
matematica,
Pent rt i n 1 avem x =1, iar z / i =0.
Sa gasim aeum pe x2 i i/ 2-
/ ^c rtf c + f crf ^ .
ac -f cd ic + c
Avem^ =f a b}-(a b}=(a*
\c d ] \c d ) \ac
(a
a2 + be ab -f
ac + cd be -f
a2 -|- ad a f t +
ac 4- dc ad 4-
0 be ad
Deci 4* (a + d)'-4 A^-t/ 2J de uncle deducem xz =a + d, y .2 = A^
SI presupunem cS pentru un numar natunl n exista xn, yn ^ R, astf el
Incit
A* x%'A + gn'Vz ? i sa demo ns tram c in aceasta i po t ez a exista
douf i numere reale xu+l, yn+i astfel incit :
An+l ~. , A i ,/ . f T
A .< --i.i ^* ~r W M -H ( -/ a-
Avem:
-+ y -4 .T. 4- y .M +
$lrurl recuronle tU ordinal dol
67
Deci put c m l ua :
(1)
a b
, n e N, n > 2, iar X t , X 2 radlicinH e
Aplicatii. I ([2]) Fie A
ecuati ei
X2 - (a + d)X 4- A^ - 0 (a, 6, , d e R),
i) Daca Xt ^ X2, atunci
X x - x , " * X , - X , a'
ii) Daca X j =X 2 X, atunci An =nX""1-^ (n 1) A^' X W ~ 2C72.
Solutie. Co nf o rm teoremei 2, exista numerele reale xa, y w astf el incit :
An = xn-A 4- yn'Uz-
Obtinem, astf el, s irurile {xw}neN, {y w}neN ce verif ica rela^iile de recu-
renta (1).
Din a doua relatia (1) deducem ca xn+l == xz~ xn 4- yz'Xn-l9 (V) n ^ 2,
iar y w i l =y%'Xn, (V) n ^ 2, cu x 1, x2 =a 4- d, if t =0, y 2 =Aa .
In ca z ul s irului {a:n}neN avem relatia de recuren^a :
\d ) %n+l == Xz'Xn 4~ yz'X-n-l. CU X-^ =1 i ^2 =< 3f 4~ d.
Def i ni nd pentru o matrice A, A =C/ 2, deducem ca putem lua x0 = < 3
si f / 0 =1. Ecuatia caracteristica atasata sirului {a:w}nN ce verif ica
de recurent a (2), es te: X2 =x2- X 4-y a < * *
(3) X2 - (a 4- d)X 4- AA =0.
Co nf o r m teoremei 2 deducem ca daca Xi si X2 sint radacinile ecua^iei
i *^ 1 '^2 * , *i ^-i ^2 AI """"" Aa A
tl7"11TlT* 1 "7^ ---- _ . . . _ . . ~_ 'Y' /1 * /Vt * * .] l\4M
tttUli 1 1 iC ttl Al AO Xft _^__ftf c;. . /* . TT
Xi - X2
X x ^ X2) si xn
{daca A! =X2 =X).
2. Sa se demonstrez e ca :
cos s i n^
4 4
/17C FflTC
s in cos5
\ 4 /
X o 1 ~~ f Solutie. Ecua t i a (3) se scrie X2 2X 4- 2 =0, X ^l -
(l/ 2)n f cos (--]+ i sin ()]"- (/ 2)B [cos ! }+i sin / )]"
:JL = ^ U/ 1 4^J I UJ U)| _ y / =..
^ - x a 2i
68
Teme pentru cercurlle 9! concursurille de matematlcS
Deci, conform aplicajiei 1, /), put em s cri< e :
-1l
-1
7JTT . /!TT \si n
4 4
sinc o s ,
4 4 )
3. Sa se calculeze
2\
4.
SoJu|ie. Ecua^ia (3) de la aplica^ia 1 conduce la ecuatia :
X2 - 5X' + 6 =0, A! -2 si X 2 =3.
A s tfe)
f ! 2]n =2" - 3" f 1 2\r 2-i -3"-i \f l 0\ 4) 2-3 ^-1 4] I 2-3 J\ lj
2* 2-3"
\2n 3" 4-3" 2"+2
\--2 -3- 0 \ ( 0 3-2 n -2 -3wJ
2 _ 3" 2 -3" 2ra
PROBLEME PROFUSE
I . Sa s e gas eas ca expres ia t ermenul ui general al s irului {xw}n6x dat
prin
x =1 * x 2
x 4 a;,-! - 3 zn_2 4 4 n 8, iV ) n- =2, 3, ...
J. Si s e g&s eas ca expres ia termenului general al s irului {xn}neu dat
in rela^iile x0 =3 ; o^ =4, iar :
< 4 l)(n 4 2)-x, - 4(n 4 1)(" 4- 3) - _! - 4(n 4 2)(n 4 3) -o;B _2 ,
(V ) n =2, 3, ...
i. Sfi s e calculeze A ", unde A. =I J , iar n < = N .
\ 3;
$lrurl recurente de ordinul dot
69
4. Fie ^ =
Sa s e arate ca :
An =
/ (a +B ) +(a - B ) B (a +B ) B - (a - S)
2
( +B ) " - (a - B ) (a -f B ) n +(a - B ) n
(O. M. - 1978, H. B anea)
5. ([7]) I n multimea matricilor patratice de ordinul 3 cu elemente din Z
cons ideram matricea :
^=-1 1 -1
l-l -1 1.
a) Sa s e arate ca An es te de forma :
an bn b,,
cu N.
b) Sa s e determine efectiv numerele an i 6M pentru fiecare n s N,
6. ([7]) I n multimea matricilor patratice de ordinul trei cu elemente
din Z cons ideram matricea :
0 1 1\
o
a) Sa s e arate ca pentru orice numar natural n exis ta an, bn
as tfel incit
A* =anA + V L"3.
b) Sa s e deduca de aici ca
A +U 2 l / ~A
A* =
o o
(C7, fiind matricea unit at e de ordinul 3).
7. Fie p(x) =x2 - 3x + 2 e Z[X].
a) Sa s e arate ca pentru orice numar natural n exis ta o pereche uni' &
de numere intregi (an, bn) as tfel incit polinomul qn(x) = xr
anx bn sa s e divida prin p(x).
b) Sa s e arate ca numerele an s i bn s atis fac rela^iile de recr
an+1 =3an + 6, ; 6B +1 =-2 aB , (V ) n s N.
(O. M. - 1973, D. R fldu)
70 Teme pentru cercurile * l concursurile de matematirS
8. Fie mat ricea
a) Sa se arate ca pent r u orice numar na t ur a l n exista numerel e intregi
an s.i bn, astfel incit :
b) Sa se gaseasca relatiile de recurerit a v er i f i cat e de an si ftw, iar apoi
sa se calculeze A'".
9. Sa se demonstreze ca orice numa r nat ur al se scrie ca suma de termed
distinc^i ai irului lui Fibonacci.
( V . li. Goaal l )
10. Sa se calculeze det er minant ul de ordinal n -\- 1 :
2x x 0 0 0 0
x 2x x 0 0 0
Dn+i = 0 x 2x x.. .0 0
0 0 0 Q . . . X 2 x
(;; e R fix at ).
11. ASUPRA UNOR JEOREME CLASICE
DIN ANALIZA MATEMAT1CA
(Fermat, Rolie, Cauchy, Lagrcmge)
In cele ce urmeaza, v om insista, in special , asupra acelor l eoreme cla-
sice din analiza matematica ce se studiaza in cadrul cursul ui liceal. Demon-
stra^iile lor fiind destul de cunoscute, am r enunt at la prezentarea lor.
V orn face insa anumit e comentarii, legate in special de reciprocele teo-
remei or respective.
Teorema 1. ( Fermat). Fie a, b < s R, a < b iar f : [ a , b] - R o f unc^ie
derivabila pe (a, b).
Daca X Q e (a, b) este un punct de ext r emum local pentru f , a t u n c i
f'M= o.
Observa( ii I. Reciproca teoremei lui Fermat nu este in general adev f i-
rata, in sensul ca daca f '(x0) =0 nu rezul l a neaparat ca x0 este punct de
extremum local pent ru /".
Intr-adevar, daca consideram funct ia / ': [ 1, 1] R, f (x) =x3 se
observa ca f ( 0) =0 si cu toate acestea x0 0 nu este punct de ext r emum
local pentru f .
2. Condi^ia ca punctul de extrem local sa se afle in interiorul interva-
l ul ui ( a, b) este esentiala.
Intr-adevar, fie f : [0, 1] -> R, f (x) =x.
Ev ident 0, 1 ^ [Q , 1] si sint punct e de ext r emum local peiitru f .
Totusi f ( 0) =f ( 1) =1 ^ 0 .
Tcorrma 2 ( Rol l e). Fie / o f unct i e reala def init a pe un int er v al 1 !ji a,
b e / cu a < b.
Daca : 1) f este continua pe [ a, b]
2) f este derivabila pe ( a, b)
3 ) / ( > = m
at unci exista eel put in un punct x0 e (a, b) pent ru care f '(x0) 0.
Observatii. 1. Daca in part icul ar f (a) =f (b)=Q , teorema lui Rolle
afirma ca intre doua radacini o, b ale unei f unct i i derivabil e exista eel pu^ i n
o.radacina a derivatei sale.
2. Daca / ' nu esle deriv abil a pe (a, b), teorema lui Rolle nu este n u ma i
decit adevarata.
Intr-adevar, fie f : [-1, 1] -* R, f (x) - \x\.
At unc i / ' est e cont inua pe [ 1, 1], der iv ah il f i pe [ 1 , 1) {0}, f ( 1)
- / -( I) - 1 9i l ot usi f '(x) *0, ( V)i s [-1, 1] - {()}.
72
Tame pentru cercurlle $1 concursurllle de matematicS
3. Sa considers in f unct i a f: [0, 1 ] -* R,
1 daca x. =0
daca x ^ (0, 1 ].
X
f ia /' satisf ace toate conditiile din teorema lui Rolle, cu excepfta
condi f ; i ei 1 ) : / nu este cont i nua in punct ul x =0.
/'(j) = pe nt r u x e (0, 1 ) i se vede ca f(.r) ^ 0 pentru orice
x e (0, 1 ).
Astf el, conditia 1 ) este esentiala in teorema lui Rolle.
4. Fie f unct ia /" : [0, 1 ] - R,
[0 daca x =0
f(.T) =? |a-2 - a; +1 daca x e (0, 1 )
[o daca x =1
Se observa ca f nu satisf ace conditia 1 ) din teorema lui Rolle, deoarece
nu este continua in x =0.
Pentru x e (0, 1 ), /"(.r) =2x -1 si se vede ca pent r u x = e(0, 1 ),
Prin urmare conditia 1 ) din teorema lui Rolle nu este necesara.
Analog se pot da exemple prin care sa se ilustreze pe de o parte esen^ia-
litatea conditiilor 2) si 3) din teorema lui Rolle, iar pe de alta parte f aptul
ca aceste conditii nu sint necesare pentru concluzia din teorema lui Rolle.
Teorema 3 (Cauchy). Fie f, g doua f unctii reale def inite pe un interval I,
iar ft, b e I, a < b.
Daca 1 ) f i g sint continue pe intervalul [a, b]
2) f si </ sint derivabile pe intervalul (a, b)
3) g'(x) ^ 0 (V)z e (a, i),
atunci </(a) ^ <? (Z > ) si exista eel pu^in un punct x0 e (a, 6)
pentru care
Teorema 4. (Lagrange). Fie /" o f unct i e reala def inita pe un interval I
iar t, b e I cu a < b.
DacS 1 ) f este continua pe [a, 1 }
2) f este derivabila pe (a, ft)
at urci exists eel pu^in un punct x^ =(a, f t) pj ntru care
b a
vv
\o)
(1 )
Asupra unor teoreme claslce din analiza matematicfi
73
Ob*er\ ajii 1 . Teorema l ui Lagrange ramine adevarata daca se !nlocu-
ieste conditia 2 ) cu 2') : f unctia f are derivata f inita sau inf init a pe intervalul
deschis.
2 . Punctul intermediar x0 din teorema lui Lagrange (1 ) depinde at f t
de f unctia f cit si de punctele a si b.
3. Teorema lui Lagrange conf ine ca un caz particular teorema lui Rolle.
Intr-adevar, daca /"(a) =f(b), obtinem in conditiile teoremei lui Lagrange,
ca exista x0 e= (a, b) astfel ca f'(xQ) = 0.
4. Teorema lui Lagrange ramine adevarata daca conditia 1 ) se inlo-
cuieste cu conditia 1') : f are proprietatea lui Darboux.
5. Teorema lui Lagrange este un caz particular al teoremei lui Cauchy,
cind g(x) x. '
Aplieatii 1 . Daca alf a2, . . ., an ^ R|si erf + of -f ... + aM > n^
i[v jx ^ J r , atunci c i -^c t^ . . . (i n ^^ !
(G. M . , S. Radnlescu)
Solujie. Fie / " : R -> R def inita astfel :
f(x) =, al +al + . . . +a*
Evident f(0) = n si f derivabila pe R.
Deoarece f(x) ^ n =/"(O), (V)x e R rezulta ca 0 este punct de minim
pentru f.
Atunci din teorema lui Fermat rezulta ca f'(Q) = 0. Insa f'(x)
al In ar + - . . + < In an, (V)x e R, deci
f'(0) = In a1 +In 2 + . . . +In an =In(ai a2. . .aH) iar /"(O) =0
2. Sa se demonstreze ca daca a, b sint numere pozitive, a < b, iar n e J f ^
atunci avem inegalilatile :
n(b )aB-1 < fcw a* < /i(6 a)6w~1
(Cauchy)
SoIutiV. Fie f : [a, b ] - R, /"(.x) =x" .
Conf orm teoremei lui Lagrange exista c, < c < 6 astf el incit :
b a b a
Din a < c < b deducem na"-1 < nc7*-1 < nfi'1 -1 , de unde inlocuind
nc""1 cu
ner
obtinem :
< nb*~\ nan~l (b a) < bn an < nb"-1 (b a).
b a
3. Sa se demonstreze ca sirul cu termenul general an = \--- -f-
1 2
.. H In n este convergent iar limit a sa este un numSr cuprins
fntre 0 si 1 .
(FCulcr)
74
Tenie pentru cercurile $1 concursuriile de matematicS
Sol u( i c. Sa consi deram f u nc t i a :
f : [n, n + 1] -> R, f (x) = - - I n x (n e N* ) .
C o nf o r m t eoremei l ui Lagrange, exist a cn e (n, n - f- 1) ast f el i nci t
' . , c ^l n n + !) _ _ l n n =f ' (C w) ^in(n + 1) _ ln(n) - ..
/i + 1 n
Cum n < cw < n + 1
l n(n) obt i nem ca :
- < < i i nl oc ui nd pe cn cu l n(n+ 1)
n + l cn n
l n(n
n + 1
1' inind cont de (1) put em scrie :
(2)
- <I n 2- I n 1 <
2 1
< I n 3 - I n 2 <-
3 2
< I n 4 - I n 3 <-
4 3
- <? \u(n + 1) I n n < .
n + 1 n
S u mi nd membr u cu membru, din (2) deducem :
< 3 ) 1 + 1 +... + 1
2 3 n
ln(n
D i n pri ma par t e a i negal i t at i l or (3) dediuem ca :
/! + 1
T
, 2
- ln(/ 7 + !) <!, adi ca an + 1 <1, (V) n e N.
Din a doua part e a inegalit at ilor (3) dedicem ca :
1 h - \ ln( + ). de unde :
1 2 n
-.+ -+...+-H--J->ln(j -f 1) -h
- n + l
1 2 /i + 1 n + l
P r i n u r mn r o , (V) n e N, 0 < r / N , , < 1 , udci i r ul {aw}nx este mar gi ni t .
Asuprn unor tooreme clusice din analiza matematlcfi
75
Pe de al t a pa r Le
_ + _ + . . . + -|... _ ]) _
f + . . . -f - I n n) = l n(; i + 1) + I n n <0
V 1 n j n + 1
(daca inem cont de (1)).
Deci an+l < an, (V) n ^N, adica si rul {},,6N este si monot on de-
screscator.
Sirul {n}neN f i i nd monot on si margi ni t va f i convergent .
Cum 0 < an < 1, daea not ai n pri n c = lim an obt inem ca 0 < c < 1.
n-*oo
Ofeserv atie. N u ma r u l e de mai sus se numest e constanta lui Eulf r.
Se demonst reaza ca de f apt c este un nu ma r i rat i onal .
PROBLEME PROFUSE
1. Fie a,, 6t - e R; {!}, U nde z e {1, 2, . . . , n} ast fel incit M? +
+ 2^2 + . - . + n^ > i + 2 + + ff pent ru orice x e R.
Sa se arat e ca fc*i- & *. . . . & =i.
( G . A l . 17 199, D. Secleman)
2. Fie flk, & f c e R, 1 < /; < / 7 .
Sa se demonst reze ca exi st a .r0 =(0, 2- ) ast f el incit
n
Y^ (t si n A \ r0 + 6 / 1- cos A \ r0) =0.
A - =l
3. Fie a, b =K, < & iar f , (/ : [a, b ] - * R dona f une^i i cont i nui e pe
fa, ft], derivabile pe (a, b) cu f/(.r) ^0 si f j ' (x) ^ 0, (V) .T e=(a, ft), iar -^-
Sa se demonst reze ca exist a c e (c/, / ^) asl f el i nc i t :
4. Fie f t , 6 e R, (( < f t f a r f : [a, b ] - > R o f u nc t i e cont i nua pe [a, b}
i deri vabi l a pe (, b). A t u n c i i n l i e do na zer o u r i al e l ui f exist a eel pu{i n
un zerou al l ui X f - f - / " ' , pe n t r u or i c e A e R.
5. Sa se arat e ca daca
L- J i + 1
!-=!
' -0 ({ e K , i =i , 2, .... n) aiunci
a,,-!^"' 1 + . . . + </ x. r + 0 =0 a d mi l e eel pu t i n o radaci nS r eal f t .
( O , M. - 1U7 8 , tih. B nlab nn)
76
Tme Pentru cercurile $ 1 concursuriile de matematicS
6. Fie 0 < a < b si f(x) = In x ; conform teoremei lui Lagrange exista
eel ] p u in un p unct c e (a, b), astfel incit :
"~^ -f (')
/ > a
( l~l a +- fc 1
i) sa se arate ca c e= J^ao , 1
ii) sa se demonstreze inegalitatile :
( G .M . 12739, Al. Lup a?)
7. i) Sa se demonstreze ca daca n este un nuraar natural > 2, atunci s
ln[ln( n + 1)] - ln( ln n)
n) Sa se calculeze lim
n- oo f kink
k=2
In n
( Bacalaureat Reims 1971)
/ \( 1 Y'+1 f 1
8. Sa se calculeze lim Jn H - - - 1 +
n- *oo IA n + lj ( n
( G .M . 16876, I. \.Mattel)
9. Sa se rezolve in R ecuatia : 3* + 4X = 2* + S37.
( O.M - 1978, M. Radulescu)
1 0. Dindu- se / w = j arctg( / 7.r)d^ si JM j a re sin
i i
ca lim z-=-
.2
n+ 1 n+ 1
( O.M - 1975, L. Panaitop ol)
1 1 . Fie F(x) = (x2 - 1)" iar Pn(x) = (F(^))(B)
Sa se demonstreze ca radacinile p olinomilui Pn(x) sint reale, distincte
>i Nat e si t u at e in intervalul ( 1, 1) .
i ' ' ' ' '
( Le^ndre)
12. DERIVATA UNUI DETERMINANT
Fie ai} : R- *R f unct i i derivabile p e R, i, j e
n( x) alz(x)...aln(x)
a(x) =
azl(x) a2Z(x).. .azn
2, ..., n},iar
R.
.Atunci u(x) este o functie derivabila pe R si
,(V) x
Dcmonstratie. Fap tul ca functia a(x) este derivabila pe R rezulti dia.
aceea ca se obtine p rin op eratii elementare cu func^iile 0^(2), i,j ^ ( I, 2, ...
. . ., n} care sint p resup use derivabile.
Sa p robam ac u m si relatia ( *)
Avem ca :
, (V) R.
Din ( 1), p rin derivare, deducem ca
locmai
i (*)"
Ap lieatii 1. Sa se demoDstreze ca :
sin(x 4- a) sin( x 4- (3) sin( :r 4- y)
cos(a; + a) cos(x + (3) cos(a;4- y)
a b c
( V) .x e= R, unde a, [3, y, a, 6, x e R.
Intr- adevar, fie f : R - R,
sin( x 4- a) sin( x 4
C OS(.T 4- a) cos(:r 4
a &
sin a sin p sin y
cos oc cos (3 cos y
b e
Y)
cos(aj 4-
c
78
Teme pentru cercurile $1 concursurrile de matematicS
Evident f este derivabila si conform relatiei (*), pu t e m scr i e :
cos(x -4- a) cos( -f (3 ) cos(x +y)
cos(x + a) cos(x -f (3 ) cos(x +y)
a b c
sm(x + a) sin(x + (3 ) sin(:r -f y)
sin(a; 4- a) sin(x + (3 ) sin(x +y)
a b c
sin(x +a) sin(x -f- (3 ) sin(x +y)
eos(:c + a) cos(x + |3) cos(.x +y) =0
0 0 0 -
Cu mf (x)=0, (V) x^R,rezulta ca/"(x) este cons t ant s pe Rs i deci f(x) =f(0),
x & Rf adiica tocmai c.c.t.d.
F5 X4 X3 1
2. Fie/Tar) =
5x4 4x3 3 x2 0
20 1 2 6 0
, 1 1 1 1
Sa se demonstreze ca x =1 este r adaci na du bl a pe n t r u f(x).
Se observa ca
1 1 1 1
5 4 3
iar
4x3
20 1 2 6 C
1
20
1
12
1
20
0
1 1
a -
1
20
1
.4
1 2.x2 6.r 0
1 2 6 0
1
6
0
daci x =
=0, adica x =1 este r ada- i na dubl a pe nt r u f(x).
PROBLEME PROFUSE
1 Sa se demonstreze ca valoarea det e' mi nant ul ui
sin(oc +) sinCx -f- P) sin(a: - y) si n(x +S)
cos(a; +a) cos(;c -f (3 ) cos(-a: - y) cosf.r +S)
" J > . c dt
DU Jepinde de x (*, p, 7,
A
^6I f c,, rilf
. /;, e
Derlvuta unui determinant
79
2. S3 se d e mo n s t r e ze ca .r =1 esLe r adaci na triple pent r u pol i nomul
1 x x2 x3
1 1 1 1
1 2 3 4
I 2 22 3 2 42
/(.T) =
3 . ([1 1 ]). Fie f : [a, b] -> R o func^i e de n ori derivabila si : < i ==
j < x2 < . . . <rrn =b. Atunci exista c ^(a, b) astfel incit :
1 1 1
(j X- y .7 n
~B- 1 On-l ^.n-1
^0 al ln
ffa) f(*l) ft*.)
4 . Fie rtj , o 2, . . . , a n . x ^ R.
Sa se ar ate ca
x 4~ i -^ x
x x -\- 2 3 =2a3 .
+a3 o2.
x x + afi
."> . Sa se cal cul eze :
x + n .T + 1 2 . . .x
FI
U {1 .2.
13. CITEVA APLICAJH ALE RELAIIILOR LUI VIETE
Fie P(x) = 0 + avx + a^xz + ... + anxn < = C[X], iar x},x2
eele n radacini ale lui P(a;) (art ^0).
Tcorem (Viete) Daca notam prin Sk= = ^xlx2. . .xk (Sn
aiunci :
DemoiistraJie.'Putem scrie :
pf-r\ n (T 7* \(Y -r '\ T \ un\-*' xl/v*' ^z) '\^ ^n)'
Fcind calculele in partea dreapta ob^inerr :
\~~~" W I J ^AjfcC/\/**' i \lAsQitk "~i ["" ' *- / AiJ - * - 1^2 >
+
i ._ I\ i* < " ** > v - - - rfi / w C1 / y tf t 1 i *^ C v W 2 i i *- C1 ,w lr i
\V *i*a- - ^ nx " n ^ir4' r un2X - f- . . . - j- anoiX - f-
Egalind coef icien^ii lui x* din ambele par^i ale ultimei egalitati ob^i
exact lela^iile lui Viete (k = 0, 1, ..., n 1).
ApHcafi i
1. Fie a, ft, c, numere reale.
Atunci ^0 , b ^ 0, c > 0 daca si numai daca Sa ^0, Saf e > 0,
Soujio. Fie a = Sa, p = Sa6, y = abc.
Coif orm rela^iilor lui Viete, a, b, c, v or f i ra< acinile polinomului :
P(x) = x3 ax2 4- Pa; - y .
Ev ident, dacS a > 0, ft > 0, c > 0, atunci si > 0, p ^ 0, y > 0.
S& presupunem acum ca a, p, y sint poziti;e si sa demonstrSm c5 i
a, ft, c,s!nt pozitiv e.
I
Citeva apllcatll ale relatlllor lul VIM*
81
Put em presupune a > 0, (3 > 0, y > 0.
Sa presupunem prin absurd ca de exemplu a < 0.
At unci (1) P(a) = a3 - aa2 + pa - y - 0.
Insa a3 < 0, aa2 < 0, (3a < 0, y < 0 si deci a3 aa2 4- (3a - y < 0,
deci (1) este f alsa ; contradictie 1
Deci o^O, b ^ 0, c ^ 0.
Obscrv atie. Analog se demonstreaza ca daca a1 } a2 , ..., an sint numere
reale, atunci'a, > 0, (V) z = 1, 2, . .., n o Sf lif la.. .af > 0, (V) i = 1, 2 n
(Sa^a. ..aB = a^...).
n n
2 . Fie at> bt, i = 1, 2 , .. ., n, 2n numere reale astf el ca / , a* = /tb*f
1=1 1=1
(V) A = 1 , 2, ..., n.
At unci {,- | i = 1, 2, . . ., n} = { & | i = 1, 2, . . ., n}.
SoHitie.Fie c^a*,. . .at = ( l)*Ak, iar f t^a- bk = (l)kBk, k= l, 2 ,. .., n^
Conf orm rela^iilor lui Viete numerele at sint radacinile ecua^iei :
(1) xn 4- A^"1+ . . . 4" An = 0 iar numerele / > $ ale ecuatiei
(2) x* + B.a:" - 1 + . .. 4- A, = 0 (i = 1, 2, . . ., n).
Daca aratam ca ecuatiile (1) si (2 ) coincid, atunci problema este rezolv ata..
Pentru aceasta sa consideram o ecuatie de gradul n cu coef icien^i reali r
(3) x + tti- x" - 1 + ... + a,_ !X 4- a, == 0.
Daca xls x2 , . .., xn sint radacinile (ev entual complexe) ale ecua^iei (3),.
sa not am :
6' = a* 4- a- * 4- . +[^i A e N, A < n.
Sa arat am urmatoarea relate :
(4) s 4. ,$ _ ! + fl2- s*- 2 4- ... 4- *- !? 4- Aat == 0, cu A < n, k & N
(pentru A > 7 7 punem at = 0).
... (x XB).
f '(^) = (a: xz)(x a,- 3)... (x XM ) + (x aiiXa: a- 3). ..(x xn) 4- ...
... 4- (X Xa). . . (X Xn- j).
1=1 1=1
Bar (.r- a- ,)|/ - (x)=> - ^
X
4- 2 )x - 3 4- ... 4- (^r^
Deci / " (.r) / ix" - 1 4- (s?
= a;" - 1 + (.tt + Oi
4- (.^1 +
r2 + . . + - , ), (V) A - 1 , 2 , .
n,).rn- 2 + (.s? + ,.sf + / u/ .,).i'" - 3 - f
6 Ttmf Pfnlru oorcurin 91 concunw riu da mitomatioA ! elav iior - cd. 81
Teme pentru cercurile $ i concursurille de matematicS
Pe de alt parte
f'(x) =me"-1 +(n - l)^-2+... +aw_i .
Egalind coeficien^ii corespunzatori din cele doua expresii gasite pentru
/'(.t),, ob^i nem formulele hti Newton :
s +a, =0
6 +fll4j+2fl2 - 0
3o3 = 0
s*-i +ais5-a + +(" - IK-i =0
Scriind ca xlt . . . , xn si nt radaci ni ale ecuatiei f(x) =0 si aduni nd cele n
egalita^i rezulta : s* + a^^+a2.s^_2 + . . . +nan =0.
Pentru k > n se folosesc relatiile :
f + a^-1 +. . . + a,.^-"*1 +anxrn - 0, (V )f =1, 2, .... n
care prin adunare dau :
*" +a^t-1 + . +n- !&"-+! - ni&- =0 C.C.t.d.
Sa revenim acum la problema noastra. V om arata ca At Bt pentru
= 1, 2, ..., n.
Pentru ecua^iile (1) si (2) avem urmatoai ele relatii, de ti pul
sl +A1 =0 s-j +Bl =0
*2+ Mi +2^2-0 s2H-SI^+2B2 =0
s3 +s2B! +SlBa +3B3 - 0
(4): 5-3 +s2A, +SlA = 0
+n4w =0 4- nB, =0
- (am folosit aceeai 5< fara indici superior! atit pentru (1) ci t si pentru (2)
n n
-dato'ita faptului ca din rela^ia de condi^ie a pioblemei sk ^a*= ^tf).
1=1 1=1
JcSzind rela^iile corespunzatoare gasim ca At =Bt, (V )i =1,2, ..., n,
adi cS ecua^iile (1) i (2) coincid.
I. Daca n este un numar natural, sa se demonstreze ca :
tg
2n 2n 2n +1 '
(Ba-aj 1970, C. lonescu-fi u)
Solufie. Din dezvoltarea bi nomului (cos a-f i sin a)m in doua moduri
shm "='Ci, cos"1-^sin a C *m cosm"3!x -si i ^oc + C *m cosm-8si n8 ...
Ci teva aplicatli ale relatillor lut V letft 83
Daca no I a i n //) 2/i si a =
2rc
2/1 +1 ' 2/7 +1 ' 2/i +1 '
sin(2/7 + l)a =0, i ar si nwa ^0, cosma ^0, deci ec uati u :
C l2n+lxn - C *n+lxn-1 +. . . +(-l)BC|fi = admi te radaci ni le
, o
I',. = Ctg2
2/7+1
Conf or m relati i lor lui V i ete
, k =1,2, . .., ;?.
C
2n+i
2+i
eta2
CJ.,+1 2/7 +1
, o 2TC . o /27T
ctgM- c t g
1
,"-) LLK
2n +1 2/1+1
9-rr
2/i +1 2n +1
277 +1 2/7+ 1
'2/7 + 1, adi ca c.c.t.d.
PROBLEME PROFUSE
1. Su se demonstreze ca pentru orice numar natural i mpar n, avem ega~
li talea :
7T 27T
cos -cos
n n
2. Sa se demonstreze ca :
3
(/I -1)7C (-1)
y 7 '
(O.M. - 1970, D.R adi i )
cos
2* i -t'V 47T
+ V cos ~
, , -i lr
cos = "" ^
ii) A/c os +A /cos +A /cos - A/- (3 V ^- G )-
V 9 V 9 V 9 V 2
3. Sa se demonstreze ca pentru ori ce x e= R, avem i denti La^i le :
n1
i) a;2" - 1=(.i-2 - 1) f~| 2.7: cos + 1
ii) .r2" +1 _ 1 == (x -
A-=l
n
- 2x cos - -
2/7 +1
i i i ) .T2"41 +1 - (X+ 1)PI x* +2:C
A-=l
2.r cos
84 ' Teme pentru oercurile $1 concursurile de matematicft
4. Dac5 n este un numa r par, sa se demonstreze ca :
i) sin -sin ... sin <n ~1)7r =
2n 2 / J 2 / ? 2"-1
ii) cos
27C
2 n +1
47C 2/771
cos ... cos
2 n +1 2 n +1
5. Fie <ij f 2 , ..., an, n numere reale distincte doua cite doua (n
* n > 2 ), iar A matricea de tipul (n, n + 1 ),
A =
I?...!
n
2
flf. ..G
a
Daca notam cu .4, matricea ce se obtine din A suprimind coloana ce
confine puterile de ordinal j ale lui al5 aa , .. ., an (j =0, 1, ..., n), sa se
.demonstreze ca det (4,) = S a^.. .a._,. n (a,-a*), (V) 7=0,1 , .... / i.
--"iA" - ' - * ' - ,J,f
14. IDENTITAJI DEDUSE PRIN DERIVARE SAU INTEGRARE
Teorema. Fie f, g : R -> R.
a) Daca f si # sint derivabile pe acelai interval / , iar /* = g pe / ,
iatunci si /*' = </ ' pe / .
b) Daca f si f/ sint integrabile pe un interval [a, (3 ] si f = g pe [a, |3],
P P
si J/"(o:)dx =
1 , atunci :
a a
Demonstrate. Evidenta.
A p l it aj ii 1. Sa se demonstreze ca daca
1 + 2 .x + 3xz + ... + nx"-1 =
( X-
Sol uj ie. Fie f(x) = 1 + x + x2 +. . . + xn si 0(z) =
pentru x jt, 1 .
x - 1
Atunci pentru x ^1, f(x) =g(x) deci si f'(x) =^' (a;) <* 1 + 2x + 3 zf H
n+1 (n + l)x" -f 1
(
rn+i 1 \
- - -1
X - 1 /
2x + 3 x2
(X -
Observajie
Daca x e Z, cum 1 + 2i; + So;2 + . . . + nxn~l e Z rezulta cS 9!
"x"+1 ~(" + 1)x" +
(x -
Z, adica (x - I)2 divide pe nxn+1 - (n + l)a;" + 1 .
Facind pe n = 1966, iar x =1968 ob^inem ca numarul
1 966 1 9681967 - 1 967-1 9681986 + 1 se divide cu 19672 (adica problema
^778 din G.M. propusa de D. Busneag). t
2 . Sa se demonstreze egalitatea :
.(neN).
:i i 112. _i_ :i _L _j _ ^ _ *
1 2 3 ' ' ' n + l n- f - i
Sol ufie. Fie f(x) =(1 + x)n care este evident integrabila pe interva-
ul [0, 1].
Avem ca :
n + 1
0)
86 Tcme P'jntru cercurile $ 1 concursurilte de niatematicS
Pe de alta parte putem scrie :
/(.r) =C n + C' T + Cgr8 + . . . + CJr" si deci :
o
i i i
=J C % d x + J Cizdz + . + J C $x *d x =
0 0 0
x2 :i
+ . . . +C5 -
i r
-2 n + 1
Din (1) si (2) ne rezulta egalitatea din enunt.
3. Sa se demonstreze identitatile :
2n
0) Vctg (x + ~^-l =(2/7 -f l)ctg(2fl
J v 2/7 + 17
A - =
2n
In +1
- (In + l)lg(2;i +
R, n
Sr>I uti>. Radacinile ecuatiei
z2n - 2rwco s n x 4- 1=0 sint
f . 2kx \ . . i . 2/01-1 .
zk+n =cos x H + i sin x -\i
I n ) \ )
rf it =Z i - =cos j.r -i - i sin Ix -\ J (k =0, 1, .
I " / i i ;
Pe de alta parte av em :
zk)] =zzn - 2zn cosn ~ +1.
tl, av em, succesiv :
.v
1),.
771
k=0
I nlo cuind in (3) z
n-l
ri 2 cos
A - = 0
77= 1
fx + ) + l] =2(1 - cos n x ).
( n I J
< 5> n f1 +2 c s (x +^ )+j]=2^- s m;>-
= 0
' Seine calculele indicate, se o btine in final, dupa ce se fac ,i transformariJe
> x si n -* 2n + 1:
2n
sin (2/7 4 l)x
2n + 1 22"
2/1
/v -o
((2/7 4- la
Identitfifi deduse prin derivaro sau integrare 87
Logaritmam in (6) si (7) membru cu mcmbru, deriv arn apoi in raport
cu x si o btinem :
(2n +1) cos (2n + l)x
2n
( k^ \ x +
1 2/i + 1 )
fe=
^i respect!v :
sin (2n + l)x
sin I x -|
I 2/ 7 41J
, COS I X -|
*- I 2/ 7+ l j
adica relatiile (1) si (2).
=(2n + l) ctg( 2n
- (2n + l)tg(2n
1.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)
i)
Sa se demonstreze urmato arele i denti tati :
^N, /> 2)
^_2CJ + 3ci + . . . + (- 1)"- K ; - 0 (n e N, n > 2)
+ 3C* + 5C+ = n2n- 2 (n e N, n > 2)
- n2"-3 (n e N, n > 2)
:S - n(;j + 1)2W- 2 (;i e N, n > 2)
. 4- (l)"- 1n2Q =0 (n e N, fl > 3)
12C - 22Ci + 32C2 + . . . + (-l)"(n + 1)2Q =0 (n e N, n > 3)
22C2 + 42C4 4- 62C1 + . . . =n(;i + 1)2"-3 (n ^ N, n > 3)
. . . 4- n(/i + 1)C5 =n(n + 3)2"-2
(n e N, n > 2)
(- 1 )" rn
laCi - 22C^+32C -
2-3C2
+2
c1 4-
'"
n 4 1
+ 3
eN)
3 4-
\ + n +1
N)
>
ft
2+i
(O.M . - 1 fl76 , 1 ). Busiicn?)
88 Teme pentru cercurile ?i concursurile de matematicS
2., SS se calculeze sumele :
a) sin x + 2 sin 2x + . . . +7 7 sin nx (/?
b) cos x + 2cos 2x + . . . +77 cos /7;r (n
c) sin .x + 22 sin 2:r +
d) cos a; + 22 cos 2x +
N)
+ n2 sin nx (n
+ n2 cos nx (n
N)
N).
3. Fie pol inoamel e :
P(x) =
Q(x) =
satisfacind identitatea :
Demonst r a^i ca
P'(x) =nQ(x).
( Pr opusa de NL pcnlr u O. I. M. 197J
4. Sa se demonstr eze identitatile :
2n
_ l _ _ 2/ 7 + l
sin ( 2n + l)x
A- = 0
2n
" > E
= (-!)"
2/7 +1
COS (2/7 +
15. FUNCJI! INTEGRABILE
Def inij ia 1. Se numes. te inter val in R o multime I < = R de for ma ( a, 6),
fa, b], ( a, b], [a, b), ( a, +00), ( 00, a), [a, +00), ( 00, a], ( 00, +00),
iinde a, b e R si a <, b.
Definijia 2. Fie / s R un inter val si f : I -> R o funct ie.
Vom spune ca f ar e pr opr ietatea lui Dar boux daca : ( V) a, b < = / , a < 6
i ( V) X cupr ins intr e f( ) si /" (& ) exista eel putin un punct c s ( a, 6) astfel
Incit /" (c) = A.
Dcfinitia 3. Fie / c; R un inter val iar f : I -> R o func^ie.
Vom spune ca f admite pr imitive pe / daca exista o func^ie F : / - R
astfel incit
1) F este der ivabila pe /
2) F'(x) =f (x), ( V) x s / .
Definitia ^. Fie / - - [a, b] (a, 6 e R, a < 6) i f : / -> R.
Vom spune ca f este integr abila Riemann ( sau, simplu, integr abilft)
daca exista un numar r eal If cu pr opr ietatea : or icar e ar fi e > 0 existft
TQ , > 0, astfel incit pent r u or ice diviziune A = (xl} ..., xn) a intervalului
fa, b], cu || A 1| < 7)6 i or ice punct e inter mediar e
(1 < n)
ar e loc inegalitatea :
( = 1
Numar ul r eal / / se numeste integr ala sau integr ala definita a func^iei
|>e inter valul [a, b] i se noteaza
Teor ema 1. Fie I c R un inter val si f : I -> R o func^ie monotona astfel
incit /" (/) este inter val. Atunci f ar e pr opr ietatea lui Dar boux.
Demonstr able. Pr esupunem ca f este str ict cr escatoar e. Fie a, 6 & / ,
a < 6 si X ^ (/" (a), / ( & )) iar f (I) =J.
Cum f (a), f (b) ^ j iar J este inter val r ezulta [f (a), f (b)] c J, deci X e J
$i deci ( 3) c e / astfel incit f (c) =X.
Jinind cont de monotonia lui f r ezulta ca c e (a, b).
Deci f ar e pr opr ietatea lui Dar boux.
90
Teme p. -ntru cercurile $ i concursurile die matematicS
Teorema 2. Fie / sR un int erval iar / " : / - > R o f unctie. Atunci /" are
proprietatea lui Darboux < ^ > (V) J c / un interval, rezulta ca f(J) este
i nt er val l .
Evident exista x} e J cu
Demonstrate (=>) Fie J S/ si ^ 4 =
Fie [ /i //2 = ^ 4 > U i < J/" i fie ^ s(
fl.r,) = //, (/= !, 2).'
C u m /' are proprietatea lui Darboux, exista c c up r i nsintre % si x2, astfel
i nc i t f(c) = X.
Cum J este interval si :rl5 xz < = J, rezul t a c < = J, deci X = /*(c) e f(J) = .A.
Deri (V) z/ l 9 r/2 e - A, !/i < 1 /2 =* [ # i > 1 /2! ^ ^ j adic a A este interval.
(< =) f iind aproape evident lasam terrninarea demonstrate! pe seama
c i l JL or ul ui .
Tcorema 3. Fie / R un interval, iar f : I - > R o f unctie continua,,
At unc i f are proprietatea lui Darboux,
Demonstrate. Fie a, b ^ I, a < b si X cuprinsintre f() si f (f t) ; sa pre-
supuiU ' in de exemplu ca /"(a) < X < f(b).
C onsideram multimea A ={x e [ a, b] f(x) ^ X}.
C ur n a ^ A, A ^ 0 ; A este mul t ime inchisa deoarece daca xn e A i
l i m xn =x, avem f(xn) ^ X si cum f este c ont i nua, trecind la limita ob^ inem
n-oo
f(x) ^ X, adic a si x e yl.
Fie c = sup A ; cum ^ 4 este inc hisa avem ca c ^ ^ 4 , deci f(c) ^X.
Avem ca c < 6 deoarece f(b) < X.
Din del' initia lui A avem ca f(x) > X, (V) x e (c, ^ ), de unde ra^ ionind ca
mai i nai nt e deducem ca f(c) ^ X si cum f(c) ^. X rezulta ca f(c) = X, adica
/" are propriet at ea lui Darboux.
ObsBrvaJie. Reciproca teoremei 3 nu este adevarata, deoarece exista.
f unc ( i i care au proprietatea lui Darboux dar care nu sint continue.
(
sin , x 7 ^ 0
x
0, x =0.
EvHent f este discontinua in 0 (deoarece nu ire limite laterale in 0).
Sa a r a t a m ca f are totusi proprietatea lui Darboux.
Pen r u aceasta fie / R un interval.
Dac i / SR+ at unc i /"(/) este interval cleoa-ece /!. este c ont i nua ;.:
anal og caca / Ri. I +
Daci 0 e /, at unc i /"(/) = [ 1 , 1 ] adica f dice interval in interval,
deci arc; proprietatea lui Darboux.
Teoiema 4 (Darboux). Daca o f unc t i e f : I R (/ R i nt erval ) are
p r i mi t i v e pe /, at unc i f are proprietatea lui Darioux.
Doiix mst raf ic. Cum f are primitive pe /, exsta g : I -> R derivabila
pe /, as.i'el ca (/ ' =f pe /.
Fie /, b ^J, a < ft si X cuprinsintre f(a) si jf(6 ); presupunem de exemplu
cfi /() < : /-(/o.
C onsader am f i i n c i a 3- = < a - \x, x < == /.
Functii integrablle
91
Evident 9 este derivabila si avem : ' (x) = r/'(a:) X f(x) X, (V) x & I.
Avem 9'(a) = /"(a) - X < 0 ; 9' (f t ) - f('ft) - X > 0.
Cum ' (a) =lim9-^ YV_J ^ c p' (f t ) = lim9-^ ii_i, rezulta ca exista c, d e
x- a x a
x>a x< b
i , b) , c < d cu proprietatile :
x b
(x) -
< 0, (V) x e= (a, C ),
Deci 9(0:) < 9(a), (V) x ^ (a, b).
9(1 ) < 9(6 ), (V) x e (d, ft).
Func^ ia 9 isi atinge minimul pe intervalul [ a, ft].
Din cele de mai susrezulta ca daca X Q este punctul din [a, ft] in care f i$i
atinge minimul atunci x0 ^ ( a, ft) ; deci x0 este un punct de minim local
pent ru f .
Din teorema lui Ferinat deducem ca q >' (x0) =0, adica f(x0) = X.
Deci f are proprietatea lui Darboux.
Reamintim f ara demonstrate insa :
Teorema 5 (Sierpinski)
Fiind data o f unc t ie f : R -* R exista doua f unc t i i f1 } /2 : R -> R ce au
proprietatea lui Darboux si f =f\ / 2.
Observajie. Din aceasta teorema rezul t a ca surna a doua f unc t i i ce au
proprietatea lui Darboux poate sa nu aiba aceasta proprietate.
Teorema 6 . Daca / R este un interval iar / : / > R are proprietatea
lui Darboux atunci, daca exista una din limitele laterale int r- un punct
X Q e lf ea este egala cu f(x,0).
Demonstrate. Presupunem ca (3) lim f(x) = fs(x0)
X-+X0
x< xa
(finita sau infinita) si ca ea difera de f(x-0), sa zicem fs(x0) < /"(.r0).
Fie X sR astfel incit fs(x0) < X < f(x0).
Deoarece ft(x0) < X exista o vec i nai at e V a lui x0, astf el i nc i t penl r u
orice x < X Q din V (~ ] I sa avem f(x) < X.
Fie a e V P| J astfel ca a < .r(), deci f(a) < X < f(xQ ).
(V) x e (a, x0), a < x < x0, avern re e V deci f(x) < X. Asadar f uiic^ ia f
nu ia valoarea X in nici un punc t c upr i ns int re a si x0 ceea ce c ont r azi c e ipo-
teza ca f are proprietatea lui Dar boux.
Deci, daca exista fs(x0), atunci fs(x0) = f(^ 0)-
Reamintim fara demonstrate (acestea gasindu-se de exemplu in ma-
nualul Elemente de analiza matematica de N. Boboc si I. C olojoara Edi-
tura didactica si pedagogica 1 981 ) urmaL oarele teoreme :
Teorema 7 . Orice f unc ^ ie monotonl /' : [ a, ftj -> U esle i nt eg rabi l f t
Ri emnnn.
92
Teme pentru cercurile ?i concursuriUe de matematicfi
Teorema 8, Orice func^ ie continua f : [ < a ,
Riemann.
R este integrabila
Teorema 9. Fie f, g : [a, b] -> R doua func^ ii pentru care exista o mul-
finita A (^ [a, b] astfel incit f(x} =g(x}, (V) x e [a, b] A.
Daca f este integrabila Riemann, atunci si g este integrabila "Riemann.
f i b
a a
Teorema 10. (Existenta primitivelor unei functii continue).
Fie f : [a, b] - R, integrabila Riemann si F : [a, b] - R,
F(x) = $f(t)dt.
a
Atunci F este continua pe [a, b].
Daca in plus f este continua, atunci F este derivabila pe [a, b] i F'(x) =
" f(x)> (V) x e [a, b]. (Deci F este o primitiva a lui f).
A p licatii.
1. F ie f : R -* R
[0, x <0
ffx\ J j j
sin cos z, re > 0.
[ X X
Sa se demonstreze ca f nu admite primitive.
(Concurs de admitcre in Invatamintul superior 1981>
Solujie. Va fi suficient sa demonstram ca f nu are proprietatea lu
Darloux i atunci va rezulta ca f nu poate acmite primitive (conform teo-
remei 4).
Avem lim f(x) = 0 i lim f(x) = oo. j ceci sin este marginitaj .
o;<0 x>0
Va exista atunci un interval / ce contine peo astfel incit, (V) x^ I f^ R+r
f(x) < 1 (caci f|R este continua).
Atunci /*(/) ={0} U ( 00, 1) care evidtnt nu este interval.
Deci f nu are proprietatea lui Darboux.
2 . Fie 9, fy : [a, b] -> R derivabile, / : R - > R integrabila, iar F : [ a^
pi -* R
< l >(x)
<p(X)
\tunci F este continua pe [ a, b].
DacS f este continua pe R atunci F este cbrivabila pe [a, b] si F'(x) =
S olu ble. Priina afirma^ ie rezulta din faptil ca compusa a doua
continue este o func^ ie continua.
I
Fu ncf ii integrf tbtlt
93
Pentru a demonstra a doua afirma^ ie, vom considera o p rimitiv f i G .
lui / pe R (deci G' =f).
C onform teoremei Leibnitz- Newton avem :
F(x) =G(<K*)) - G(<p(z, (V) x e f f l , f r).
Astfel :
F'(x) =G'(<K*)H'(z) - G'(9(*)) '?'(*) =f(<Mz <! *'(
3. Fie /: R -> R o func^ ie continua satisfacind r
X
f(x) = X(l + xz)\l + C-M-df] , (V) x e R, A fiind UH numar real dal.
o
a) Sa se arate ca f este derivabila in orice punct x ^ R.
b) Sa se arate ca exista o singura func^ ie f : R - R satisfacind condi^a*
de mai sus.
(O.M. - 1971, I. V. Maftei)
x
Solutie. a) Cum f este continua pe R, iar x - v df este derivabilfi*
}i + **
rezulta imediat ca i /" este derivabila pe R.
b) Egalitatea din enun o scriem sub forma
-X
Derivind ambii membrii in raport cu x obt^inem :
f'(x) (1 +x2 ) - f(x)2x =^ f(a>
(1 + x2 )2 1 + as*
sau
1 + x
care prin integrare da :
Relatia data este verificata numai daca e X deci, singu ra f u ric^ic*
care verif ica relatia din enui4 este
f (r\_}/1 I 72\?t3f
* I**'/ \ / *
1. Fie / R un interval si / " : / - > R o functie in|ectiva i cu proprie-
tata lui Darboux.
At unci f esle strict monoton5.
94
Teme pentru cercurile $1 concursurilte de matematicS
2. Fie I R un interva l iar /":/ - > R o f unct i e cu pr o pr i et a t ea lui
Da rbo ux. At unci f este strict monot ona pe / < = > f este i nj ect i va .
3. Fie I R un interval si / ": / - R o f uinctie co nt i nua .
At unci f este strict monotona * = * /" este i nj ect i va .
4. Fie / = [a, ft] (a, ft e R, a < ft) si f : / -> / o i ' unct i e co nt i nua .
At u n d /"a re eel putin un punct f ix (adica exista x e= /, a s t f el i n c i t f(.r) x).
5. 0 mul t i rne / R este i nt erva l <= > orice f u n c t i e c o n t i n u a /' : / -^ {(), 1 }
e s l e co ns t a nt a .
6. Fie / R un interval si / ": / - R+ o f unct i e cu pr o pr i et a t ea lui
Darboux.
At unc i , (V) 3j, z -j, . . . , xrt e= 7, exista a, p, e / a s t f el i nci l :
7. Fie / R un i nt erva l si f : I - R o f unct i e cu pr o pr i e L a t e a lui
Da rboux. Atunci f este co nt i nua <= > j f | este c o nt i nua .
.T+Z
8. Fie /": R -> R co nt i nua /, k e R, / > 0 si J /(/)d/ = h, (V) x e R.
0!
Sa se arate ca f este periodical
(O .M . - 1 971 , L). Ha d t i )
. Fie f : / - R
arctg x
f(x) J etgl* df , unde / este d o meni ul siu ma xi m de d e f i ni t i e .
o
t) Sa se arate ca / = R.
b) Sa se arate ca f este derivabila pe R s sa se calculez e derivata ei.
t) Sa se deduca rela^ia :
C xf(x) 1 f e* . K
\V dx ~ \ dx = .
J e* 2e J 1 + xz 8
(O M . 1 971 , N . M t t n o l a c h o )
10. Se considera f unctia / ": [ ! , 1 ] * R tef inita prin :
f lx, x e= (0, 1 ]
f(x) = 2 , a; = 0
[ 5x, Z es [ , 0).
s) S3 se arate ca f este integrabila si pentii orice x, y e [ 1 , 1 ] a s l f e l
^ nci t :c < i/ are loc rela^ia :
Functii integrabile
95
b) Sa se d et er mi ne toate f unc^i i l e integrabile / ": [ !, 1 ] -* R astf el
incit pe nt r u orice x, y e [ 1, 1 ] cu proprietatea x < y are loc rela^ia
(O .M . 1980, N. Boboc >i M. ChiritS)
11. Fie f, /* !, f a : (0, ft) - R trei f unct i i cont i nue astf el incit / > 0, L > 0'
f
si monot on crescatoare. At unci f unct i a F : (0, b) - R
1-2
F(x) =
este mo no t o n crescatoare.
12. Sa se demonstrez e ca daca o f unctie f : R+ - R este continuS i
exista rt ^ R* astf el incit :
a|f 2(.r)d/ ^ (f f(t)dl)\ ) x e R+J a t unci f(x) - 0, (V) R.
13. Sa se determine f unc^iile continue /:[!, + oo) -> R, astfel incit:
f (/)d/ = j ( O d / , (V) x e [1 , +00).
.T 1
(O .M . 1 979, L. Panaitopol)
1 4. Fie f : R > R o f unct i e co nt i nua si pent ru orice x din R punem :
g (x) = K
Ar a t a t i ca daca g este descrescatoare pe R, a t unci f = 0 pe R.
(O .M . 1 978, S. Radulescu)