Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale

Curs Nr. 1
Lect. Dr. Munteanu Iuliana


1

Ecuatie diferentiala de ordin k (

)

, ,
(1)
, ,
()
= 0 (1)
Se cunoaste F de k+2 variabile, :
+2
. Se cere sa se determine : astfel
incat sa verifice ecuatia (1), adica trebuie gasita :
1
astfel incat
, ,
1
,

= 0, .
Ecuatia (1) poate fi:
1. Liniara:

=0

,
0
, ,

sunt functii continue

2. Liniara cu coeficienti constanti:

=0

Daca = 0 atunci ecuatia este omogena.

3. Cvasiliniara de ordin k:

= , ,
1
, ,
1


Ecuatie diferentiala de ordin 1
, ,

= 0 forma implicita
2

= (, ) forma explicita

= , (2

)
(,):
2
defineste ecuatia (2).
Cerinte: a) Se da un
0
() si verificam ca este solutie pentru (2).

0
:
0


0
= ,
0
,
0

b) Se cere determinarea solutiei generale sau a unei solutii particulare care
indeplineste conditia (
0
) =
0
(problema Cauchy)
Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale
Curs Nr. 1
Lect. Dr. Munteanu Iuliana
2
DEF.: Spunem ca s-a dat o problema Cauchy (,
0
,
0
) pentru ecuatia (2) daca se cauta o
functie (): astfel incat

= , ,

0
=
0

Interpretare a solutiei ecuatiei (2): inseamna a se gasi o familie de functii , pentru care se
cunoaste din (2) directia tangentei.
Ecuatie diferentiala de ordin 1 integrabila prin cuadraturi
1. Ecuatie cu variabile separabile

= (x) (3)
, functii continue
Rezolvare: Se determina solutiile stationare obtinute din = 0, apoi se separa
variabilele ( 0):

()
=

()
=
2. Ecuatie liniara

= (4)
Tema: Sa se arate folosind ecuatia (3) ca solutia generala a ecuatiei (4) este de forma
=

,
3. Ecuatie afina

= +() (5)
, functii continue
Rezolvare: Se rezolva ecuatia omogena atasata

= si se aplica metoda variatiei

constantelor. (Tema)
()

0
=

0

0

Ecuatia tangentei

)

)
(derivate intr-un punct al unei
functii cu o variabila da
directia tangentei)
Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale
Curs Nr. 1
Lect. Dr. Munteanu Iuliana


3


4. Ecuatie omogena (functia f nu depinde arbitrar de t si x)

(6)
Adica (,) din ecuatia (2) are proprietatea de a fi functie omogena
, = , , (, )

Rezolvare: Schimbare de variabila:

= ,
()

= (), se obtine o noua ecuatie doar in z.

=

+
Ecuatia (6) devine +

=
si se reduce la

=
1

( ) ecuatie cu variabile separabile.

5. Ecuatie Bernoulli

= +()

(7)
, functii continue, 0,1
Observatie: = 0 . ; = 1, .
Rezolvare: Varianta 1
a. Se identifica ,
b. Se rezolva ecuatia liniara atasata

=
.
=

,
c. Utilizand metoda variatiei constantelor determinam functia astfel incat
= ()

sa verifice (7)

+()()

+()(())

()
(1)
ecuatie cu variabile separabile pentru
determinarea lui c.
Solutii stationare exista numai daca > 0

= 0 = 0 = 0 este solutie
stationara pt (7).

=
1

Varianta 2
Se face schimbarea de variabile =
1
, = ()
1

= ()
1
1

=
1
1

1
1
1

=
1
1

().
Ecuatia (7) devine:
1
1

=
1
1
+()

= 1
1
1

1
+()

= 1 +() ecuatie afina in z, se aplica algoritmul pentru ecuatia afina.

Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale
Curs Nr. 1
Lect. Dr. Munteanu Iuliana


4

6. Ecuatie Riccati

=
2
+ +() (8)
, , : functii continue
Observatie:
1) 0 (diferit de functia identic 0), altfel este ecuatie afina
2) 0, altfel este ecuatie Bernoulli pentru =2


Rezolvare: (se presupune cunoscuta o solutie
0
a ecuatiei (8))
Se face schimbarea de variabila = +
0
, = +
0
()

=
0
2
+
0
+ 9

+
0

Ecuatia (8) devine:

+
0

= +
0

2
+ +
0
+

(
0
()) = ()
2
+2()
0
() +()
0
2
() +() +()
0
() +()

= 2
0
+

pentru y o ecuatie Bernoulli pt = 2.

Observatie: Ecuatia rasturnata a ecuatiei:

= , este ecuatia: :

=
1
,
, care,
uneori, poate fi incadrata intr-unul din tipurile de mai sus. Se determina = () care constituie
solutie implicita si pentru ecuatia

= , .
Exemplu (pentru ecuatie rasturnata):

3
2

, =

3
2
: ,
2
3
2

Ecuatia rasturnata:

=
3
2

=
3

()
+
()

=
3

=
3ln||
=
||
3
= ln||
3
=
3
,
Variatia constantelor: cautam () astfel incat = ()
3
sa fie solutie a ecuatiei
rasturnate:

=
3

3
+3
2
=
3

=
1

2
(ecuatie de tip primitiva)
=
1

+,
Solutia ecuatiei rasturnate: =
1

+
3
=
2
+
3
,
Tema (ecuatie rasturnata) :

=
1

= 2 +

2
(Bernoulli cu = 2)

Existent a si unicitatea solut iei problemei Cauchy
pentru ecuat ii diferent iale scalare de ordin 1
(Partea I)
Curs Nr. 2
dx
dt
= f(t, x) , (1)
Ecuat ia diferent iala (1) este denita de campul vectorial f(, ) : D R
2
R.
Denit ia problemei Cauchy
Spunem ca s-a dat o problema Cauchy pentru ecuat ia (1), notata (f, t
0
, x
0
),
daca se cauta o funct ie derivabila : I R R, astfel ncat (t
0
) = x
0
,

= {(t, (t)|t I} Dsi sa verice ecuat ia (1)

(t) = f(t, (t)), t I.

Problema Cauchy se scrie sub forma:

dx
dt
, f(t, x)
x(t
0
) = x
0
(2)
Condit ia x(t
0
) = x
0
este numita condit ie init ial a.
Probleme de studiat pentru problema Cauchy
1. Existent a solut iei (ne intereseaza obiecte care exista)
2. Unicitatea solut iei (asigura posibilitatea previziunii stiint ice)
3. Existent a unei solut ii maximale (daca D = [a, b] R R
2
, atunci intere-
seaza daca exista solut ie denita pe ntreg domeniul)
4. Dependent a de datele init iale: t
0
, x
0
(dependent a continua asigura ca la
erori mici ale datelor init iale corespund erori mici ale solut iei)
5. Metode de aproximare a solut iei n cazul n care nu poate determinata
solut ia prin integrare directa prin cuadraturi (folosirea calculatoarelor)
1
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Interpretarea geometrica a solut iei problemei Cauchy
Daca solut ie a problemei (2), avem

D
6
-
r

(t)
t
(t
0
)
t
0
direct ia tangentei

(t
0
) = f(t
0
, (t
0
))
Teorema Cauchy-Picard
(existent a si unicitatea problemei Cauchy)
Se da f(, ) : D R
2
R. Consideram (t
0
, x
0
) D. Acestea denesc problema
Cauchy (2). Consideram a, b > 0 astfel ncat D
1
= [t
0
a, t
0
+a] = [x
0
b, x
0
+
b] D. Consideram ca f continua si
f
x
este marginita pe D
1
. Deci M
1
>
0, M
1
= max
(t,x)D
1

f
x
(t, x)

. Cum f este continua pe D

1
rezulta ca M =
sup
(t,x)D
1
|f(t, x)| . Fie min(a,
b
M
). Atunci problema Cauchy are o unica
solut ie : [t
0
, t
0
+] R, adica exista si este unica astfel nca sa verice

(t) = f(t, (t))

(t
0
) = x
0
Preliminarii (Siruri de funct ii)
Fie (f
i
)
i0
, f
i
: I R un sir de funct ii continue.
Denit ii:
1. Sirul f(f
i
)
i0
converge la f : I R (f
i

i
f) dac a > 0, t I,
N(, t) N astfel nc at |f
i
(t) f(t)| < , i N(, t). (3)
2. Sirul (f
i
)
i0
converge uniform la f : I R dac a > 0, N(, t) N
astfel nc at |f
i
(t) f(t)| < , i N(, t), t I. (4)
3. Sirul f(f
i
)
i0
estesir Cauchy dac a > 0, N(, t) N astfel nc at
|f
i
(t) f
j
(t)| < , i, j N(, t), t I. (5)
2
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Propozit ie: Fie f(f
i
)
i0
sir Cauchy de funct ii continue,f
i
: I R, I = [a, b]. Atunci:
1. f
i

i
f
2. lim
i
b
_
a
f
i
(t) dt =
b
_
a
f(t) dt
Demonstrat ie:
1. Pentru t [a, b], (f
i
(t))
i0
este sir Cauchy. Deci l
t
= lim
i
f
i
(t). Denim
f : [a, b] R, f(t) = l
t
, t [a, b]. Cum (f
i
)
i0
sir Cauchy, consider am n (5)
j , deci > 0, N() N astfel nc at |f
i
(t) f(t)| < , i N(), t
[a, b], de unde rezult a c a (f
i
)
i0
converge uniform la f.
Ar at am c a f este uniform continu a: e > 0 si t
1
, t
2
[a, b]. Avem:
|f(t
1
) f(t
2
)| = |f(t
1
) f
i
(t
1
) + f
i
(t
1
) f
i
(t
2
) + (f
i
(t
2
) f(t
2
))|
|f(t
1
) f
i
(t
1
)|
. .
<
+ |f
i
(t
1
) f
i
(t
2
)|
. .
< (f
i
continua pe intervalul compact [a,b])
+|f
i
(t
2
) f(t
2
)|
. .
<
<
< 3
Deci, f este continu a pe intervalul [a, b].
2. Avem:

b
_
a
f
i
(t) dt
b
_
a
f(t) dt

b
_
a
(f
i
(t) f(t)) dt

b
_
a
|f
i
(t) f(t)|
. .
<
dt (b a)
De unde rezult a c a:
b
_
a
f
i
(t)dt
i
b
_
a
f(t)dt

Lema 1:

In ipotezele teoremei Cauchy-Picard, c ampul vectorial f(, ) veric a condit ia
de a funct ie Lipschitz n raport cu al doilea argument.
L > 0astfel nc at |f(t, x
1
) f(t, x
2
)| L|x
1
x
2
| , (t, x
1
), (t, x
2
) D (6)
Demonstrat ie: Fie (t, x
1
), (t, x
2
) D. Cum
f
x
este continua si f este continu a
pe D, aplic am teorema cresterilor nite pentru x pe [x
1
, x
2
]: (, ) D astfel nc at
f(t
1
, x
1
) f(t
2
, x
2
) =
f
x
(, )
. .
marginita
(x
1
x
2
). De unde se obt ine: |f(t
1
, x
1
) f(t
2
, x
2
)|
M
1
|x
1
x
2
|, adic a condit ia (6) pentru L = M
1
Lema 2 (de reprezentare integral a a solut iei):

In ipotezele teoremei Cauchy-Picard,
e problema Cauchy (f, t
0
, x
0
). Are loc urm atoarea echivalent a: : [t
0
, t
0
+] R
este solut ie a problemei Cauchy (f, t
0
, x
0
) (t) = x
0
+
t
_
t
0
(f(s), (s))ds .
Demonstrat ie: solut ie
_

(t) = f(t, (t)), t I

(t
0
) = x
0

t
_
t
0
(s) ds =
=
t
_
t
0
f(s, (s)) ds (t) (t
0
) =
t
_
t
0
f(s, (s)) ds (t) = x
0
+
t
_
t
0
f(s, (s)) ds.
3
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Cum f(, ()) este continu a, pentru t = t
0
se obt ine (t
0
) = x
0
+
t
_
t
0
f(s, (s)) ds =
x
0
.
Cum
t
_
t
0
f(s, (s)) ds este derivabil a

(t) = f(t, (t))t

f(t
0
, (t
0
))t

(t) =
f(t, (t))

Demonstrat ia Teoremei Cauchy-Picard
Demonstrat ia existent ei solut iei teoremei Cauchy-Picard
Consider am un sir de funct ii (
i
)
i0
,
i
: I = [t
0
, t
0
+ ] R, min(a,
b
M
),
denit astfel:
0
: I R,
0
(t) = x
0
, t I.
Pentru i 0 denim
i+1
(t) = x
0
+
t
_
t
0
f(s, (s)) ds. Consider am t [t
0
, t
0
+ ].
1. Arat am c a gracele

i
D
1
D (demonstrat ie prin induct ie)
Avem
0
(t) = x
0

0
= (t, x
0
)|t [t
0
, t
0
+ ] D
1
Presupunem adevarat pentru
i
si demonstr am pentru
i+1
.

i
= (t,
i
(t)|t I D
1
, k = 0, i
Demonst am c a

k
D
1
.
Avem

k
D |
k
(t) x
0
| , t I, k = 0, i.
Ar at am c a |
i+1
(t) x
0
| < b.
|
i+1
(t) x
0
| =

t
_
t
0
f(s,
i
(s)) ds

t
_
t
0
|f(s, (s))|
. .
M
ds M (t t
0
)
. .
<

M M
b
M
= b

i+1
D
1
2. Demonstram c a (
i
)
i0
este sir Cauchy ca si sir de funct ii. Ar at am prin induct ie
c a
|
i+1
(t)
i
(t)|
ML
1
(t t
0
)
i+1
(i + 1)!
, i 0, (t [t
0
, t
0
+ ]).
4
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Pentru i = 0 avem:
|
1
(t)
0
(t)| =

x
0
+
t
_
t
0
f(s,
0
(s)) ds x
0

t
_
t
0
|f(s,
0
(s))|
. .
M
ds
M(t t
0
) =
ML
0
(t t
0
)
1
1!
se veric a pentru i = 0.
Presupunem propozit ia adev arat a pentru k = 0, i si demonstr am pentru i + 1.
|
i+2
(t)
i+1
(t)| =

x
0
+
t
_
t
0
f(s,
i+1
(s)) ds x
0

t
_
t
0
f(s,
i
(s)) ds

=
=

t
_
t
0
(f(s,
i+1
(s)) f(s,
i
(s))) ds

t
_
t
0
|f(s,
i+1
(s)) f(s,
i
(s))|
. .
L
|

i+1
(s)
i
(s)
|
ds
L
t
_
t
0
|
i+1
(s)
i
(s)| ds L
t
_
t
0
ML
i
(s t
0
)
i+1
(i + 1)!
ds =
=
ML
i+1
(i + 1)!

(s t
0
)
i+2
i + 2

t
t
0
=
ML
i
(t t
0
)
i+2
(i + 2)!
Pentru a ar ata c a este sir Cauchy: |
i+p
(t)
i
(t)| 0, p N.
Fie p N si t [t
0
, t
0
+ ]. Avem:
|
i+p
(t)
i
(t)| =
p1

k=0
|
i+pk
(t)
i+pk1
(t)| M
p1

k=0
L
i+pk1
(t t
0
)
i+pk
(i + p k)!
=
= M
_
p1

k=0
L
pk1
(t t
0
)
pk
(p k 1)!
_

L(t t
0
)
i!
. .

i
0
Am folosit inegalitatea :
(l + p k)! (i + 1)!(p k 1)!
Avem deci (
i
)
i0
sir Cauchy. Din Propozit ie rezult a c a (
i
)
i0
este con-
vergent. Prin urmare, : [t
0
, t
0
+ ] [x
0
b, x
0
+ b]] astfel nc at

i

i
, funct ie continu a.
Ar at am c a este solut ie. Avem:
i
(t
0
) = x
0
, i 0 (t
0
) = x
0
.
|f(s,
i
(s)) f(s, (s))| L|
i
(s) (s)|
. .
0
f(s,
i
(s)) f(s, (s))

i+1
(t) = f(t,
i
(t))

(t) f(t, (t))

S-a ar atat c a
i

i
, unde este solut ie a problemei Cauchy (f, t
0
, x
0
)

5
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Exercit iu
Se d a problema Cauchy:
_
x

= x
x(0) = 1
.
Avem:
f(t, x) = x, t
0
= 0, x
0
= 1

0
(t) = 1

1
(t) = 1 +
t
_
0
1 dt = 1 + t

2
(t) = 1 +
t
_
0
f(t,
1
(t)) dt = 1 +
t
_
0
(1 + s) ds = 1 + t +
t
2
2
s.a.m.d.
Ar atat i c a:
a) Solut ia este x(t) = e
t
.
b)
i
(t) = 1 + t +
t
2
1!
+ +
t
2
i!
, i 0.
6
Existent a si unicitatea solut iei problemei Cauchy
pentru ecuat ii diferent iale scalare de ordin 1
(Partea a II-a)
Curs Nr. 3
Demonstrat ia Teoremei Cauchy-Picard
Demonstrat ia unicitat ii solut iei teoremei Cauchy-Picard
Fie () : I
1
R, () : I
2
R solut ii ale problemei Cauchy (f, t
0
, x
0
).
(t
0
) = (t
0
) = x
0
(t
0
, x
0
) I
1
,

D
1
(t
0
, x
0
) I
2
,

D
2
Din Lema 2 (de reprezentare integrala a solut iei) avem:
(t) = x
0
+
t
_
t
0
f(s, (s)) ds
(t) = x
0
+
t
_
t
0
f(s, (s)) ds
t I
1
I
2
.
Calcul am pentru t I
1
I
2
:
|(t) (t)| =

t
_
t
0
(f(s, (s)) f(s, (s))) ds

t
_
t
0
f(s, (s)) f(s, (s))
. .
L|(s)(s)|
ds
L
t
_
t
0
|(s) (s)| ds
Notam (t) =
t
_
t
0
|(s) (s)| ds.
Pentru a demonstra unicitatea trebuie sa aratam ca (t) = 0

(t) = |(t) (t)|.

1
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu

(t) L(t)

(t) L(t) 0/ e
L(tt
0
)

(t)e
L(tt
0
)
L(t)e
L(tt
0
)
0
((t)e
L(tt
0
)
)

. .
g(t)
0
g(t) are derivata < 0, deci este descrescatoare. Deoarece este modul, iar
exponent iala 0, avem pentru t t
0
: 0 g(t) g(t
0
), t [t
0
, t
0
+], unde
I
1
I
2
= [t
0
, t
0
+ ]. Dar,
g(t
0
) = (t
0
) e
L(tt
0
)
= |(t
0
) = (t
0
)| = 0 0 g(t) 0
g(t) = 0, t [t
0
, t
0
+ ] (t) = 0 (t) = (t), t [t
0
, t
0
+ ]
Atat existent a cat si unicitatea au fost demonstrate pe jumatate de interval. La
fel se procedeaza si pentru t [t
0
, t
0
]

Aplicat ie(pentru seminar)

Fie ecuat ia
dx
dt
=
3
2
3

x, denita de campul vectorial f(, ) : R

2
R, f(t, x) =
3
2
3

x.
a) Verica f condit iile teoremei Cauchy-Picard pe R
2
, (t
0
, x
0
) R
2
? (Se
poate construi dreptunghiul - D
1
- astfel ncat funct ia sandeplineasca condit iile
teoremei ?)
b) Demonstrat i ca problema Cauchy (f, 0, 0) nu are solut ie unica.
Obs. Teorema nu are si reciproca.
2
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Existent a solut iei maximale
Necesitatea determinarii solut iei maximale(exemplu)
Consideram problema Cauchy:
_
_
_
dx
dt
= (1 + x
2
)
x(0) = 0
, (t, x) R
2
.
dx
1 + x
2
= dt arctg(x) = t + k, k R
arctg(0) = 0 + k k = 0 solut ia este arctg(x) = t x = tg(t), t
_

2
,

2
_
x(t) = tg(t), t
_

2
,

2
_
Deci intervalul pe care este denita solut ia se restrange.
Teorema de existent a a solut iei maximale
Consideram problema Cauchy (f, t
0
, x
0
), t
0
[a, b] (nu e necesar ca intervalul
sa e simetric n jurul lui t
0
cu f(, ) : D = [a, b] R R
2
R, f continua,
f
x
este continua, [a, b] [x
0
, x
0
+ ] D, > 0, f are crestere liniara,
adica A, B 0 astfel ncat |f(t, x)| A|x| + B, x R, t [a, b].

In aceste
condit ii, problema Cauchy (f, t
0
, x
0
) are solut ie : [a, b] R, iar aceasta este
unica.
Demonstrat ie:
Consider am (
i
)
i0
sirul de funct ii din teorema Cauchy-Picard, extinse la intervalul
[a, b]. Practic avem:

0
(t) = x
0
, t [a, b]

i+1
(t) = x
0
+
t
_
t
0
f(s,
i
(s)) ds, t [a, b].
Pentru ca : [a, b] R(
i

i
) s a e solut ie pe ntreg intervalul [a, b] este su-
cient s a ar at am c a sirul (
i
)
i0
este m arginit n sensul urm ator:
C
1
, C
2
0 astfel nc at |
i
(t)| C
1
e
C2(tt
0
)
, t [a, b]
Pentru i = 0 avem |
(
t)| = |x
0
|. Deci alegem C
1
|x
0
| si C
2
0.
Presupunem c a am g asit C
1
si C
2
pentru
i
si le veric am n condit ia de m arginire
pentru
i+1
, pentru t [t
0
, b]. Pentru t [a, t
0
] se reia acelasi rat ionament.
3
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
|
i+1
(t)| |x
0
| +

t
_
t
0
f(s, (s)) ds

|x
0
| +
t
_
t
0
|f(s, (s))|
. .
A|
i
(s)|+B
ds
|x
0
| +
t
_
t
0
(A|
i
(s)| + B) ds = |x
0
| + B(t t
0
) + A
t
_
t
0
|
i
(s)|
. .
C
1
e
C
2
(st
0
)
ds
|x
0
| + B(t t
0
) + AC
1
t
_
t
0
e
C
2
(st
0
)
ds =
= |x
0
| + B(t t
0
) + AC
1
L
C
2
e
C
2
(st
0

t
t
0
=
= |x
0
| + B(t t
0
) +
AC
1
C
2
_
e
C
2
(tt
0
)
1
_
=
= |x
0
| + B(t t
0
)
AC
1
C
2
+
AC
1
C
2
e
C
2
(tt
0
)
Ne trebuie inegalitatea: |
i+1
(t)| C
1
e
C
2
(tt
0
)
.
Aceasta rezult a din:
_

_
|x
0
| + B(t t
0
)
AC
1
C
2
= 0 C
1
= |x
0
| + B(t t
0
), t [t
0
, b]
AC
1
C
2
= C
1
C
2
= A
.
Analog, pentru t [a, t
0
]
_
C
2
= A
C
1
= |x
0
| + B(t t
0
)
.
Deci alegem C
2
= A, C
1
= |x
0
| + B|t t
0
|

4
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Metode de aproximare a solut iei problemei Cauchy
Se d a problema Cauchy:
_
_
_
dx
dt
= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
(1)
Presupunem f continu a si
f
x
m arginit a (sau spunem c a f este Lipschitz n raport cu
al doilea argument).
1. SIRUL APROXIM

ARILOR SUCCESIVE din teorema Cauchy-Picard

Se construiesc funct iile (
i
)
i0
.
2. Avem problema Cauchy (1) si pentru t
0
+ T determin am aproximarea solut iei
n t
0
+ T : x(t
0
+ T).
Se mparte intervalul [t
0
, t
N
] si se calculeaz a pentru t
k
valorile x
k
.
5
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
h > 0 este dat si reprezint a distant a dintre dou a puncte
N =
T
H
t
k
= t
k1
+ h
t
k
= t
0
+ h, k = 0, N
x
0
= x(t
0
)
Din Lema 2 avem pe [t
k
, t
k+1
] :
(t
k+1
) = (t
k
) +
t
k+1
_
t
k
f(s, (s)) ds.
Dac a se aplic a o teorem a de medie, se obt ine c a:
[t
k
, t
k+1
] astfel nc at
t
k+1
_
t
k
f(s, (s)) ds = f(, ()) ds
(t
k+1
) = (t
k
) = hf(, f()).
Atunci c and aproxim am integrala, nu luam ntreaga arie, ci doar dreptunghiul.
SCHEMA EULER explicit a de calcul a aproxim arilor (x
k
)
k=0,N
:
_
x
0
din problema Cauchy
x
k+1
= x
k
+ hf(t
k
, x
k
), k = 0, N 1
(2)
Trebuie s a ar at am c a acest sir converge la solut ie.
Lema 3: Fie (x
k
)
k=0,N
sirul aproximarilor din (2) si M = sup
(t,x)D
f
|f(t, x)|
constanta de marginire a lui f pe D
f
. Atunci avem: |x
k
x
0
| Mkh.
Demonstrat ie (prin induct ie pana la N): k = 1
|x
1
x
0
| = |x
0
+ hf(t
0
, x
0
) x
0
| = h|f(t
0
, x
0
)| Mh = M 1 h.
Presupunem propozit ia adevarata pana la k (i = 1, k) si o demonstram
pentru k + 1.
|x
k+1
x
0
| = |x
k
+hf(t
k
, x
k
)x
0
| |x
k
x
0
|+h|f(t
k
, x
k
)| = Mkh+hM =
M(k + 1)h.

6
Metoda Euler pentru rezolvarea numerica a
problemei Cauchy pentru ecuat ii diferent iale
Curs Nr. 4
_
x

= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
(1)
Fie () solut ie a problemei (1), rezulta ca avem:

(t) = f(t, (t)), t D

.
Fie N N numarul de puncte din [t
0
, t
0
+T], e h =
T
N
pasul.
Punctele sunt echidistante: t
k
= t
k1
+h = t
0
+ (k 1)h, k = 1, N
t
k+1
_
t
k

(t) dt =
t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt (t
k+1
) (t
k
) =
t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt (2)
t
k
_
t
0

(t) dt =
t
k
_
t
0
f(t, (t)) dt
(t
k
) = (t
0
) +
t
k
_
t
0
f(t, (t)) dt (3)
1
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt f(t
k
, (t
k
)) (t
k+1
t
k
)
. .
h
= f(t
k
, (t
k
)) h.
Din (2) (t
k+1
) (t
k
) +h f(t
k
, (t
k
))
Schema de aproximare n metoda explicita:
_
x
0
x
k+1
= x
k
+h f(t
k
, x
k
), k = 0, N 1
(4)
Teorema de aproximare n metoda Euler
Fie f : D R
2
R continua
f
t
,
f
x
continue
(t
0
, x
0
) D
D
1
dreptunghiul centrat n (t
0
, x
0
), D
1
D
M = sup
(t,x)D
1
|f(t, x)|
Se considera schema de aproximare (4).
Fie () : [t
0
T, t
0
+T] R solut ie unica rezultata conform teoremei Cauchy-
Picard.
Atunci: A > 0 astfel ncat |(t
0
+T) x
N
| < A h, adica metoda Euler este
de ordin h.
Observat ie :
f
f
,
f
x
sunt continue pe D, rezulta ca f este Lipschitz n ambele
argumente. Deci avem:
L
1
> 0 astfel ncat |f(t
1
, x) f(t
2
, x)| L
1
|t
1
t
2
|, (t
1
, x), (t
2
, x) D
1
L
2
> 0 astfel ncat |f(t, x
1
) f(t, x
2
)| L
2
|x
1
x
2
|, (t, x
1
), (t, x
2
) D
1
Lema 1: Fie x
0
, ..., x
N
rezultate din schema (4).

In condit iile teoremei de
aproximare, avem ca: |x
k
x
0
| < Mkh, k = 1, N.
Demonstrat ie(prin indut ie) : k = 1 : |x
1
x
0
| = |h|| f(t
0
, x
0
)
. .
M
| < Mh = M1h
Presupunem adevarat pentru k si demonstram pentru k + 1.
|x
k+1
x
0
| = |(x
k+1
x
k
) + (x
k
x
0
)| |x
k+1
x
k
| +|x
k
x
0
| <
< |h||f(t
k
, x
k
)| +Mkh = hM +Mkh = K(k + 1)h
Concluzie Lema 1: |x
k
x
0
| < Mkh, k = 1, N.
2
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Lema 2:

In ipotezele teoremei, B > 0 astfel ncat
|
t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt hf(t
k
, (t
k
))| < Bh
2
, k = 0, N 1, B = L
1
+L
2
M.
Demonstrat ie : f este continua pe D, rezulta ca f(t, (t)) este continua pe
D

= [x
0
t, x
0
+t]. Deci, se poate aplica o teorema de medie:
c [t
k
, t
k+1
] astfel ncat
t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt = f(c, (c))h, h = t
k+1
t
k

t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt hf(t
k
, (t
k
))

= |hf(c, (c)) hf(t

k
, (t
k
))| =
= h|f(c, (c)) f(t
k
, (c)) +f(t
k
, (c)) f(t
k
, (t
k
))|
h
_
_
_

f(c, (c)) f(t

k
, (c))
. .
f Lipschitz

f(t
k
, (c)) f(t
k
, (t
k
))
. .
f Lipschitz

_
_
_

h
_
_
_
L1| ct
k
..
h
| +L2| (c) (t
k
)
. .

(d)(ct
k
), d(t
k
,c)
|
_
_
_

f(d, (d))
. .
M

c t
k
. .
h

h(L
1
h +L
2
Mh) = (L
1
+L
2
M)
. .
B
h
2
Demonstrat ia teoremei de aproximare n metoda Euler
Notam: E
k
= |(t
k
) x
k
| (eroarea), k = 0, N.
Cautam o relat ie de recurentt a ntre E
k+1
, E
k
.
_

_
(t
k+1
) = (t
k
) +
t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt
x
k+1
= x
k
+hf(t
k
, x
k
)

3
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
(t
k+1
xk + 1 = ((t
k
) x
k
) +
_
_
t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt hf(t
k
, x
k
)
_
_

E
k+1
= |(t
k+1
) x
k+1
| |(t
k
) x
k
| +

t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt hf(t
k
, x
k
)

=
= E
k
+

t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt hf(t
k
, (t
k
)) +h(f(t
k
, (t
k
)) f(t
k
, x
k
)))

E
k+1
E
k
+

t
k+1
_
t
k
f(t, (t)) dt hf(t
k
, (t
k
))
. .
Bh
2

+h| f(t
k
, (t
k
)) f(t
k
, x
k
)
. .
L
2
|(t
k
)x
k
|
|
E
k
+Bh
2
+hL
2
| (t
k
) x
k
. .
E
k
|
E
k+1
E
k
(1 +hL
2
) +Bh
2
, k = 0, N 1 (5)
Demonstram prin induct ie ca: E
k

(1 +hL
2
)
k
1
hL
2
Bh
2
, k = 1, N.
Obsevam ca E
0
= 0.
E
1
Bh
2
adevarat pentru ca avem E
1
E
0
(1 +hL
2
) +Bh
2
din (5).
Presupunem adevarat pana la k si demonstram pentru k + 1.
Din (5) rezulta ca : E
k+1
E
k
(1 +hL
2
) +Bh
2

(1 +hL
2
)
k
1
hL
2
Bh
2
(1+hL
2
)+Bh
2
= Bh
2
_
(1 +hL
2
)
k+1
1 1hL
2
+hL
2
hL
2
_
=
=
(1 +hL
2
)
k+1
1
hL
2
Bh
2
.
Pentru k = N avem E
N
= |( t
N
..
t
0
+T
) x
N
|.
Se stie ca 1 +x < e
x
, x R 1 +hL
2
< e
hL
2

E
k

e
hkL
2
1
hL
2
Bh
2
, k = 0, N (6)
Din (6) rezulta ca : E
N
= |(t
N
) x
N
|
e
hNL
2
hL
2
Bh
2
=
B(e
hNL
2
1)
L
2
h
. .
=A
Observat ii :
1. Metoda Euler explicita este de ordin 1.
4
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
2. Metoda Euler se numeste implicita daca schema (4) se nlocuieste cu:
_
x
0
x
k+1
= x
k
+hf(t
k+1
, x
k+1
k = 0, N 1
(7)
Pentru k = 0, N 1 se rezolva ecuat ia neliniara (7) si se obt ine x
k+1
.
Tema Fie problema Cauchy:
_
x

= 1
x
t
t [1, 2]
x(1) = 1
a) Determinat i solut ia exacta a problemei.
b) Pentru N = 2, calculat i x
2
(2) cu metoda Euler explicita.
Algoritm pentru metoda Euler explicita
INPUT: f(, ), t
0
, x
0
, N, T
1. h =
T
N
2. FOR k = 0, N 1
3. t
k+1
= t
k
+h
4. x
k+1
x
k
+hf(t
k
, x
k
)
OUTPUT: (t
k
)
k=0,N
, (x
k
)
k=0,N
, {(t
k
, x
k
)}
k=0,N
(reprezentare grafica)
Metoda Taylor de construire a unei scheme de aproximare de ordin
p N pentru o problema Cauchy pentru ecuat ii diferent iale
_
x

= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
Se considera o schema numerica:
_
x
0
x
k+1
= x
k
+h(t
k
, x
k
, h)
(8)
Daca solut ie pentru (8), spunem ca (9) aproximeaza o solut ie numerica de
ordin p pentru aproximarea solut iei problemei (8), daca:
max
k=0,N1

1
h
((t
k+1
) (t
k
)) h(t
k
, x
k
, h)

= O(h
p
)
Fie t [t
0
, t
0
+T]. Din dezvoltarea n serie Taylor:
(t +h) = (t)

(t)
1!
h +

(2)
(t)
2!
h
2
+... +

(p)
(t)
p!
h
p
+O(h
p+1
)
5
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu

(t +h) (t)
h
=

(t) + +

(2)
(t)
2!
h +... +

(p)
(t)
p!
h
p1
+O(h
p
)
. .
O(h)

(t) = f(t, (t))

Pentru p = 1 :
(t +h) (t)
h
= f(t, (t)) (t, x, h) = f(t, x) metoda
Euler explicita: x
k+1
x
k
= f(t
k
, x
k
).
Pentru p = 2 :
(2)
(t) =
d
dt
(

(t)) =
d
dt
(f(t, (t))) =

t
f(t, (t))+

x
f(t, (t))

(t) =

t
f(t, (t)) +

x
f(t, (t)) f(t, (t)).
(t, x, h) = g
0
(t, x) +g
1
(t, x)h +... +g
p1
(t, x)h
p1
g
1
(t, x) =

t
f(t, x) +
_

x
f(t, x)
_
f(t, x)
(t, x, h) = f(t, x) +
_

t
f(t, x) +
_

x
f(t, x)
_
f(t, x)
_
h
Tema g
2
=?
Pentru p = 3 :
(3)
(t) =
d
dt
_

(2)
(t)
_
=
d
dt
_
f
t
(t, (t)) +
f
x
(t, (t)) f(t, (t))
_
g
2
(x, t) = (t, x, h) = f(t, x) +hg
1
(t, x) +h
2
g
2
(t, x)
Tema Construit i o schema de ordin 2 pentru:
_
x

= 1 +
x
t
, t [1, 2]
x(1) = 2
f(t, x) = 1 +
x
t
f(t, x) = 1 +
x
t
= g
0
(t, x)

(t) = f(t, (t))

(2)
=
d
dt
_
1 +
(t)
t
_
=
1
t
2
(t) +

(t)
t
=
(t)
t
2
+
f(t, (t))
t
=

(t)
t
2
+
1 +
(t)
t
t
=
(t) +t +(t)
t
2
=
1
t
g
1
(t, x) =
1
t
Calculam g
2
.
6
Construirea unei metode de ordin k numerice de
aproximare a problemei Cauchy pentru ecuat ii
diferent iale
Curs Nr. 5
_
x

= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
(1)
x(t + st) = x(t) +
x
(1)
(t)
1!
(st) +
x
(2)
(t)
2!
(st)
2
+ +
x
(k)
(t)
k!
(st)
k
+ O
_
(st)
k+1
_
Notam st = h
x(t + h) x(t)
h
=
x
(1)
(t)
1!
+
x
(2)
(t)
2!
h + +
x
(k)
(t)
k!
h
k1
+ O
_
h
k
_
Metoda de aproximare pentru (1):
_
x
0
x
j+1
= x
j
+ h(t
j
; x
j
; h), j = 0, N 1
(2)
unde (t
0
, t
0
+ T), N N, h =
T
N
> 0
Metoda (2) este de ordin k daca pentru orice solut ie x a problemei Cauchy (1),
avem:
max
j=0,N1
x(t
j
+ 1) x(t
j
)
h
(t
j
, x
j
, h) = O
_
h
k
_
Luam (t, x, h) = g
0
(t, x) + g
1
(t, x)h + + g
k1
(t, x)h
k1
g
j
(t, x) =
x
(j+1)
(t)
(j + 1)!
, j = 0, k 1
g
0
(t, x) =
x
(1)
(t)
1!
= x

(t) = f(t, x)
Exemplu :
_
x

= 1
x
t
, t [t
0
, t
0
+ T], t
0
> 0
x(t
0
) = t
0
1
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
a) Se poate determina solut ia exacta (TEM

A)
b) Determinat i metoda numerica de ordin k = 3.
f(t, x) = 1
x
t
g
0
(t, x) = 1
x
t
g
1
(t, x) =
x
(2)
(t)
2!
=
1
2
d
dt
(x

(t)) =
1
2
d
dt
(f(t, x)) =
1
2
_
f
t
(t, x) +
f
x
(t, x)
dx
dt
_
=
=
1
2
_
f
t
(t, x) +
f
x
(t, x) f(t, x)
_
Pentru exemplul considerat:
f
t
=
x
t
2
f
x
=
1
t
g
1
(t, x) =
1
2
_
x
t
2
+
_

1
t
_

_
1
x
t
_
_
=
1
2
_
x
t
2

1
t
+
x
t
2
_

g
1
(t, x) =
1
2
_
2x
t
2

1
t
_
Am construit metoda de ordin 2.
ordin 1 x
0
x
j+1
= x
j
+ hf(t
j
, x
j
) = x
j
+ h
_
1
x
j
t
j
_
, j = 0, N 1
ordin 2 x
0
x
j+1
= x
j
+ h(g
0
(t
j
, x
j
) + g
1
(t
j
, x
j
)h)) =
= x
j
+ h
_
_
1
x
j
t
j
_
+ h
1
2
_
2x
j
t
2
j

1
t
j
__
, j = 1, N 1
t
0
= 1, ; x
0
=
3
2
, [t
0
, t
0
+ T] = [1, 2], N = 10
2
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
g
2
(t, x) =
x
(3)
3!
=
1
6
d
dt
_
x
(2)
(t)
_
=
1
6
d
dt
_
f
t
(t, x) +
f
x
(t, x)f(t, x)
_
=
=
1
6
_

t
_
f
t
(t, x) +
f
x
(t, x)f(t, x)
_
+
+

x
_
f
t
(t, x) +
f
x
(t, x)f(t, x)
_
dx
dt
..
f(t,x)
_

_
=
=
1
6
_

2
f
t
2
(t, x) +

2
f
xt
(t, x)f(t, x) +
f
x
(t, x)
f
t
(t, x)+
+
_

2
f
xt
(t, x) +

2
f
x
2
(t, x)f(t, x) +
_
f
x
(t, x)
_
2
_
f(t, x)
_
=
=
1
6
_

2
f
t
2
(t, x) +
f
x
(t, x)
f
t
(t, x)+
+
_
2

2
f
xt
(t, x) +

2
f
x
2
(t, x) +
_
f
x
(t, x)
_
2
_
f(t, x)
_
Pentru exemplul considerat:

2
f
x
2
= 0

2
f
t
2
=
2x
t
3

2
f
xt
=
1
t
2
3
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
g
2
(t, x) =
1
6
_
2x
t
3
+
_

1
t
_

x
t
2
+
_
2
1
t
2
+ 0
_
1
x
t
_
+
_

1
t
_
2
_

_
1
x
t
_
_
=
=
1
6
_
2x
t
3

x
t
3
+
2
t
2

2x
t
3
+
1
t
2

x
t
3
_
=
=
1
6
_

6x
t
3
+
3
t
2
_
=
1
2
_
1
t
2

2x
t
3
_
Metoda de ordin 3:
x
0
x
j+1
= x
j
+ h
_
g
0
(t
j
, x
j
) + g
1
(t
j
, x
j
)h + g
2
(t
j
, x
j
)h
2

=
= x
j
+ h
_
_
1
x
j
t
j
_
+
h
2
_
2x
j
t
2
j

1
t
j
_
+
h
2
6
_
6x
j
t
3
j
+
3
t
2
j
__
, j = 0, N 1
Tema : Determinat i metoda de ordin 4.
Dependent a continua a problemei Cauchy de datele init iale si de
parametrii
Fie problema Cauchy:
_
x

= f(t, x; )
x(t
0
) = x
0
(1)
unde f : D R, D R
2
, D mult ime deschisa, = [
0
,
1
] R
Din teorema Cauchy-Picard stim ca pentru xat, daca f
1
(t, x) = f(t, x, )
este continua si
f
x
este continua, atunci exista si este unica solut ia problemei
Cauchy (1). Ne intereseazaa n ce condit ii exista o unica solut ie (t; t
0
, x
0
, )
solut ie a problemei Cauchy (1).
: I
1
I
0
D
1
R
I
1
I
0
, (t
0
, x
0
) I
1
R
D
1
R astfel ncat I
0
D
1
D
Ipoteze :
_

_
f(; , ) este continua n toate argumentele

f
x
este continua pe D
Fie (t
0
, x
0
) D
(2)
4
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Teorema de dependent a continua de date :
Din ipotezele (2) rezulta ca :
> 0 astfel ncat
D
1
..
[t
0
, t
0
+ ] [x
0
, x
0
+ ] D
a) (t
0
, x
0
) [t
0
, t
0
+ ] [x
0
, x
0
+ ] si [
0
,
1
],
exista si este unica solut ia problemei (1) notata x = (t; t
0
, x
0
, ),
(; , , ) : [t
0
, t
0
+ ] [t
0
, t
0
+ ] [x
0
, x
0
+ ] D R
b) (; , , ) de la punctul a este funt ie uniform continua pe domeniul de denit ie.
Demonstrat ie: F ar a s a se piard a din generalitate, se poate considera t
0
= 0, x
0
= 0.
Se face schimbarea de variabil a:
_
s = t t
0
y = x x
0
(t
0
, x
0
) din condit ia Cauchy
Fie > 0 astfel nc at [2, 2] [2, 2]
. .
D
2
D si [t
0
, x
0
] = (0, 0) D
1
.
y(s(t)) = x(t) x(0), s(t) = t t
0
s(t
0
) = 0, y(s(t
0
)) = 0
(1), (3)
_
y

= f(s + t
0
, y + x
0
, t
0
, x
0
, )
y(0) = 0
Not am g(s; y, t
0
, x
0
, ) = f(s + t
0
, y + x
0
, t
0
, x
0
, )
Dac a f continu a g(; , , ) este continu a pe [, ] [, ] [, ] [, ] .

f
x
continu a
g
y
continu a.
Aplic and teorema Cauchy-Picard pentru (3) : pentru orice (t
0
, x
0
, ) = [, ]
2

problema (3) are solut ii:

y = (s; ) astfel nc at : [, ] [, ], unde = min
_
,

M
_
, M = sup
[,]
|g(s, y; )|.
Consider am : [, ]
3
[, ] unde =

2
, (t, ) = (t t
0
; ) + x
0
si
ar at am c a:
derivabil a si veric a (1)

(t; ) =

(t t
0
, )(t t
0
)

(t t
0
, ) = f(t; (t, ); )
verica ecuat ia diferent ial a (1)

(t
0
; ) =

(0, ) + x
0
= 0 + x
0
= x
0
5
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
gracul lui este

= (t, (t; ))|t [, ] D

Avem

= (s, (s; )|s [, ] [, ]

[2, 2]
2
D
Dac a |(t; )| < 2 (t; ) [2, 2]
(t; ) = |(t t
0
); ) + x
0
| |(t t
0
; )|
. .
2
+ x
0
..

2
Deci este bine denit a. : [, ]
3
[, ]
=

2
=
1
2
min
_
,

M
_

Avem pentru a) : =

2
.
b) Cum (t; ) = (tt
0
; )+x
0
avem ca este uniform continu a dac a este uniform
continu a.
Din demonstrat ia teoremei Cauchy-Picard stim c a :

i
unif

i
, cu
_
_
_

0
(s, ) = 0

i+1
(s; ) = 0 +
s
_
0
g(r,
i
(r; ); ) dr , i 0, s [, ]
(
i
)
i0
este uniform continu a daca :
> 0, () > 0, (s

), (s

) astfel nc at |s

| < ()
si
_
_

_
_
< () = |t
0
| +|x
0
| +|| (*)
Avem |
i
(s

)
i
(s

)| <
Not am h
i
(r; ) = g(r,
i
(r; ); ). g este continu a pe intervalul compact [, ]
4
.
Deci g si h
i
sunt uniform continue.

_
, () (r

), (r

) cu |r

| < (), |

| < ()
|h
i
(r

) h
i
(r

)| <
Demonstr am (*) prin induct ie:

0
(s; ) = 0
Presupunem adevarat pentru
i
si demonstr am pentru
i+1
:
6
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
|
i+1
(s

)
i+1
(s

)| =

_
0
h
i
(r;

) dr
s

_
0
h
i
(r;

) dr

=
=

_
0

h
i
(r;

) h
i
(r,

dr
s

_
s

h
i
(r,

) dr

_
0
(h
i
(r,

) h
i
(r,

))
. .
<
dr

_
s

h
i
(r,

)
. .
M
i
dr

_
0
dr

_
s

M
i
dr

=
= |s

|
..

+M
i
|s

|
. .
<
( + M
i
) <
unde M
i
= sup
[,]
4

(h
i
(r, ))
De unde rezult a c a (
i
) este sir uniform continuu.
7
Sisteme de ecuat ii diferent iale
Curs Nr. 6
Denit ie : Se da o funct ie vectoriala f = (f
1
...f
n
) : D R
n+1
R
n
, f(t, x) =
(f
1
(t, x), ..., f
n
(t, x)), x R
n
, x = (x
1
, ..., x
n
). Se cere determinarea unei funct ii
= (
1
, ...,
n
) : I R R
n
astfel ncat

= (t,
1
(t), ...,
n
(t)|t I D
R
n+1
si sa verice ecuat iile urmatoare:

j
(t) = f
j
(t,
1
(t), ...,
n
(t)), t I, j = 1, n (1)
Relat iile (1) reprezinta sistemul de ecuat ii diferent iale:
x

= f(t, x) (2)
sau
_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_

=
_
_
_
_
_
_
f
1
(t, x)
.
.
.
f
n
(t, x)
_
_
_
_
_
_
(3)
Notat ii :
norma n R
n
|x| =

n
i=1
|x
i
| = x
1
sau |x| =

n
i=1
x
2
i
= x
2
sau |x| = max
i=1,n
|x
i
| = x

1
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu

_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_

=
_
_
_
_
_
_
x

1
.
.
.
x

n
_
_
_
_
_
_

_
f(t) dt =
_
_
_
_
_
_
_
f
1
(t)
.
.
.
f
n
(t)
_
_
_
_
_
_
dt =
_
_
_
_
_
_
_
f
1
(t) dt
.
.
.
_
f
n
(t) dt
_
_
_
_
_
_

_
f
(k)
_
k0
f
(k)
=
_
f
(k)
1
...f
(k)
n
_
f
(k)

k
f; f = (f
1
, ..., f
n
)
f
(k)
j
f
j
, j = 1, n

_
f
(k)
_
k0
sir Cauchy
_
f
(k)
j
_
k0
sir Cauchy j = 1, n.
Exemplu de sistem de ecuat ii diferent iale
(se asociaza un sistem de ecuat ii diferent iale unei ecuat ii diferent iale de
ordin n)
Fie F(t, x, x
(1)
, ..., x
(n)
) = 0 o presupusa cvasiliniara, cu x scalar si x
(n)
=
g(t, x
(1)
, ..., x
(n1)
).
Se noteaza:
_

_
y
1
= x
y
2
= x

. . .
y
n
= x
(n1)

_
y

1
= x
(1)
= y
2
y

2
= x
(2)
= y
3
. . .
x

n
= x
(n)
= g(t, y
1
, ..., y
n
)

_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
. . .
y
n1
y
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_

=
2
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
y
2
y
3
. . .
y
n
g(t, y
1
, ..., y
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
. .
f(t,y)=

f
1
(t, y)
. . .
f
n
(t, y)

, unde
_

_
f
1
(t, y) = y
2
f
2
(t, y) = y
3
.
.
.
f
n1
(t, y) = y
n
f
n
(t, y) = g(t, y)
Fie un sistem de ecuat ii diferent iale n forma (2) sau (3). Spunem ca am denit
o problema Cauchy daca se cere determinarea solut iei pentru:
_

_
x

= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
(4)
unde (t
0
, x
0
) D R
n+1
, x
0
= (x
01
, ..., x
0n
)
Teorema de existet a si unicitate
(extensie a teoremei Cauchy-Picard pentru sisteme de ecuat ii diferent iale)
Fie f = (f
1
, ..., f
n
) : D R
n+1
R continua (a sent elege ca ecare omponenta
f
1
, ..., f
n
este continua pe D. Fie (t
0
, x
0
) D astfel ncat a, b > 0, cu propri-
etatea ca D
1
= [t
0
a, t
0
+ a] x R
n
| |x x
0
| b D, x
0
= (x
01
, ..., x
0n
).
Consideram ndeplinite proprietat iile:
Exista si sunt continue
_
f
i
x
j
_
i = 1, n
j = 1, n
pe D.
M = sup
(t,x)D
1
|f(t, x)|
= min
_
a,
a
M
_
3
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu

In aceste condit ii ! : [t
0
, t
0
+ ] {x R
n
||x x
0
| < b} care verica
problema (4), adica = (
1
, ...,
n
).
_
_
_
_
_
_

1
(t)
.
.
.

n
(t)
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
f
1
(t,
1
(t), ...,
n
(t))
.
.
.
f
n
(t,
1
(t), ...,
n
(t))
_
_
_
_
_
_
,
j
(t
0
) = x
0j
, j = 1, n
Teorema asupra existent ei solut iei maximale

In condit iile teoremei Cauchy-Picard, daca D = I R

n
si daca a, b > 0 astfel
ncat |f(t, x)| a|x| + b x R
n
(adica f are crestere liniara), atunci ! :
I R
n
solut ie a problemei (4).
Sisteme liniare de ecuat ii diferent iale
Se considera:
f
j
(t, x) =
n

i=1
a
ji
(t)x
i
+ b
j
(t), j = 1, n (5)
Sistemul de ecuat ii diferent iale se scrie sub forma:
_

_
x

1
= a
11
(t)x
1
+ a
12
(t)x
2
+ ... + a
1n
(t)x
n
+ b
1
(t)
x

2
= a
21
(t)x
1
+ a
22
(t)x
2
+ ... + a
2n
(t)x
n
+ b
2
(t)
.
.
.
x

1
= a
n1
(t)x
1
+ a
n2
(t)x
2
+ ... + a
nn
(t)x
n
+ b
n
(t)
(6)

_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_

=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
1n
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
nn
_
_
_
_
_
_
(t)
_
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
+
_
_
_
_
_
_
b
1
(t)
.
.
.
b
n
(t)
_
_
_
_
_
_
(7)
(7) se poate scrie matriceal :
x

= A(t)x + b(t), (8)

unde A L(I, M
n
(R)) (mult imea aplicat iilor liniare de la I la M
n
((R)))
4
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Notat ii pentru matrice:
A M
n
(R)
A = (a
ij
)
i,j=1,n
norma lui A : |A| =

n
i,j=1
|a
ij
|
sau |A| = max
i=1,n

n
j=1
|a
ij
| = A

(norma innita a lui A)

sau |A| = max
j=1,n

n
i=1
|a
ij
| = A
1
sau |A| =
_

i,j=1,n
|a
ij
|
2
= A
F
(Frobenius)
Proprietat i pentru norma:
A, B M
n
(R), c constant a
_

_
|A + B| |A| + |B|
|c A| = |c| |A|
|AB| |A| |B|
A M
n
(R), x R
n
|Ax| |A| |x|
Teorema 1: Un sistem liniar n care a
ij
: I R R sunt continue pentru orice
i, j = 1, n si b
j
: I R R continue, unde I este un interval compact din R,
admite solut ie maximala unica.
Demonstrat ie: Sunt ndeplinite condit iile teoremei Cauchy-Picard si n plus D = I
R
n
.
Ar at am c a f are crestere liniar a:
_

_
|f(t, x)| = |A(t, x) + b(t)| |A(t)x| + |b(t)| |A(t)||x| + |b(t)|
A(t) = (a
ij
(t) continue pe I a
1
= max
tI
|A(t)|, a
1
0
b(t) = (b
j
(t))
j=1,n
continue pe I b
1
0, b
1
= max
tI
|b(t)|

|f(t, x)| a
1
|x|+b
1
f are crestere liniar a existent a si unicitatea solut iei maximale.

Consider am sisteme omogene:

x

= A(t) x (8)
5
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Teorema 2: Spat iul solut iilor ecuat iilor (8) este spat iul vectorial de dimensiune n.
Demonstrat ie: Fie
1
,
2
solut ii pentru (8). Avem:

1
(t) = A(t)
1
(t)

2
(t) = A(t)
2
(t)
_

_
(
1
(t) +
2
(t))

= A(t)(
1
(t) +
2
(t))
(
1
+
2
) este solut ie pentru (8).
Fie R, avem: (
1
)

(t) =

1
(t) = A(t)
1
(t) = A(t)(
1
(t))
(
1
) este solut ie.
Cum valorile solut iilor sunt n R
n
, atunci dimensiunea spat iului vectorial al solut iilor
este n.

Conform teoremei 2, rezolvarea sistemului (8) propune determinarea unei baze

1
, ...,
n
(
j
= (
j1
, ...,
jn
))
j=1,n
n spat iul solut iilor, baz a care se va numi sistem fundamental de solut ii, iar solut ia
general a va scris a sub forma:
(t) = c
1

1
(t) + ... + c
n

n
(t), c
1
, ..., c
n
R
Construct ia unui sistem fundamental de solut ii pentru un sistem liniar
omogen cu coecient i constant i (8)
x

= Ax
A = (a
ij
) M
n
(R)
f(t, x) = Ax
f(, ) : R R
n
R
n
Pas 1 : Se determin a valorile proprii pentru matricea A.
Se rezolv a: det(A I
n
) = 0

1
, ...,
m
valori proprii distincte (reale sau complexe cu multiplicit at ile k
1
, ..., k
m
det(A I
n
) = (
1
)
k
1
...(
m
)
k
m
k
1
+ ... + k
m
= n
Pas 2 : Pentru ecare valoare proprie
j
se determin a k
j
solut ia care formeaz a sistemul
fundamental de solut ii.
6
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
I
j
R, k
j
= 1
Se determin a u R
n
\ {0} vector propriu corespunz ator valorii proprii
j
astfel
nc at (A
j
I
n
)u = 0.
(t) = e
x
j
t
u este solut ie.
II
j
C,
j
=
j
+ i
j
,
j
= 0, k
j
= 1

j
valoare proprie.
Determin am u C
n
\ {0} astfel nc at (A
j
I
n
)u = 0

_
(t) = Re(e

j
t
u)
(t) = Im(e

j
t
u)
unde
e

j
t
= e

j
t
(cos
j
t + i sin
j
t)
u = u
1
+ iu
2
, cu u
1
, u
2
R
n
III
j
R, k
j
> 1
Se determin a p
0
, ..., p
k
j1
R
n
, nu tot i nuli, astfel nc at
(t) = e

j
t
_
_
k
j
1

r=0
p
r
t
r
_
_
(9)
s a verice ecuat ia x

= Ax, adica:

j
e

j
t
_

k
j
1
r=0
p
r
t
r
_
+ e

j
t
_

k
j
1
r=1
p
r
rt
r1
_
= A e

j
t
_

k
j
1
r=0
p
r
t
r
_
Identic and dup a puterile lui t, obt inem k
j
cupluri de p
0
...p
k
j
1
:
_

j
p
0
+ p
1
= Ap
0
r = 1, k
j2

j
p
r
+ (r + 1)p
r+1
= Ap
r

j
p
k
j1
= Ap
k
j1
Rezult a deci k
j
solut ii de tipul (9).
IV
j
C \ R

j
=
j
+ i
j
, k
j
> 0,
j
= 0
Se determin a p
0
, ..., p
k
j1
C
n
astfel nc at (t) = e

j
t
_

k
j
1
r=1
p
r
t
r
_
s a verice
ecuat ia x

= Ax.
La fel ca n cazul III. Obt inem 2k
j
solut ii astfel:
_

_
(t) = Re((t))
(t) = Im((t))
Tema: Se cere solut ia generala a sistemului
_

_
x

1
= 2x
1
+ x
2
x

2
= 4x
1
+ x
2
7
Proprietat i ale sistemelor liniare omogene
Curs Nr. 7
x

= A(t)x
A() : I R M
n
(R)
(1)
Teorema 1. Daca S este mult imea solut iilor sistemului ecuat iilor (1), atunci S
este spat iu vectorial real de dimensiune n. O baza {
1
, . . . ,
n
} n S se numeste
sistem fundamental de solut ii. Daca {
1
, . . . ,
n
} S,
j
=
_
_
_
_
_
_

1j
.
.
.

nj
_
_
_
_
_
_
, atunci
numim matrice de solut ii este matricea ce are drept coloane cele n solut ii:
(t) = (
1
(t), . . . ,
n
(t)) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_

11
(t) . . .
1n
(t)

21
(t) . . .
2n
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n1
(t) . . .
nn
(t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.

In cazul n care {
1
, . . . ,
n
} este sistem liniar independent, atunci (t) este
matrice fundamental a de solut ii.
Observat ii:
1. Daca (t) este matrice de solut ii, atunci

(t) = A(t)(t).
Demonstrat ie:

(t) = (

1
(t), . . . ,

n
(t)) = (A(t)
1
(t), . . . , A(t)
n
(t)) =
A(t)(
1
(t), . . . ,
n
(t)) = A(t)(t)

1
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
2. Daca (t) este matrice fundamentala de solut ii, atunci pentru orice
solut ie a ecuat iilor omogene (1) (!)c = (c
1
, . . . , c
n
)
T
R
n
astfel ncat
(t) = (t)c.
Demonstrat ie: Cum (t) este matrice fundamentala, coloanele
1
, . . . ,
n
formeaza sistem fundamental de solut ii, deci este sistem liniar independent
si de generatori(baza) n mult imea solut iilor. Rezulta ca
S(!)c
1
, . . . , c
n
R astfel ncat (t) = c
i

1
(t) + . . . + c
n

n
(t), t
I

.
Teorema 2. (Formula Lionville) Daca (t) este matrice de solut ii pentru
sistemul omogen (1), atunci t, t
0
I avem:
det(t) = det(t
0
) e
t

t
0
Tr(A(s)) ds,
(2)
unde Tr(A(s) =

n
i=1
a
ii
(s), A(s) = (a
ij
(s))
i,j=1,n
Demonstrat ie: Aratam ca (t) verica o ecuat ie liniara omogena de tipul urmator:
W

(t) = Tr(A(t)) W(t), (3)

unde W este funt ie scalara.
(det(t))

=
_
_
_
_
_
_
_
_
_

11
(t) . . .
1n
(t)

21
(t) . . .
2n
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n1
(t) . . .
nn
(t)

_
_
_
_
_
_
_
_
_

11
(t) . . .

1n
(t)

21
(t) . . .
2n
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n1
(t) . . .
nn
(t)

. .
d
1
(t)
+

11
(t) . . .
1n
(t)

21
(t) . . .

2n
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n1
(t) . . .
nn
(t)

. .
d
2
(t)
+. . .+

11
(t) . . .
1n
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n11
(t) . . .
n1n
(t)

n1
(t) . . .

nn
(t)

. .
d
n
(t)
2
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu

j
solut ie a sistemului omogen, deci

j
(t) = A(t)
j
(t),

_
_
_
_
_
_

1j
(t)
.
.
.

nj
(t)
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
a
11
(t) . . . a
1n
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
(t) . . . a
nn
(t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_

1j
(t)
.
.
.

nj
(t)
_
_
_
_
_
_

ij
(t) = a
11
(t)
1j
(t) + a
12
(t)
2j
(t) + . . . + a
1n
(t)
nj
(t) =

n
k=1
a
1k
(t)
kj
(t)
d
1
(t) =

n
k=1
a
1k
(t)
k1
(t) . . .

n
k=1
a
1k

kn
(t)

21
(t) . . .
2n
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n1
(t) . . .
nn
(t)

=
= a
11
(t)

11
(t) . . .
1n
(t)

21
(t) . . .
2n
(t)
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n1
(t) . . .
nn
(t)

n
k=2
a
1k
(t)

k1
(t) . . .
kn
(t)

21
(t) . . .
2n
(t)
. . . . . . . . .

k1
(t) . . .
kn
(t)
. . . . . . . . .

n1
(t) . . .
nn
(t)
. .
0 oricare au dou a linii egale

d
1
(t) = a
11
(t) = det((t)).
Analog, d
j
= a
jj
(t)det(t), j = 2, n
Obt inem (det(t))

= (a
11
(t) + . . . + a
nn
(t))det(t)
. .
Tr(A(t))
det(t) verica ecuat ia liniara (3).
Din det (t) = c e
t

t
0
Tr(A(s)) ds
si t = t
0
det (t) = c e
0
c = det (t)
rezulta (2)

.
3
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Teorema 3. Fie (t) matrice de solut ii pentru sistemul (1). Are loc urmatoarea
echivalent a:
(t) este matrice fundamentala de solut ii det (t) = 0, t I
Demonstrat ie: (t) este matrice fundamentala de solut ii () solut ie
(!)c
1
, . . . , c
n
R astfel ncat (t) =

n
j=1
c
j

j
(t)
(t) = (
1
(t), . . . ,
n
(t))
Presupunem prin absurd ca k
0
I astfel ncat det (t
0
) = 0.
Considerand problema Cauchy
_

_
x

= Ax
x(t
0
) = 0
problema are solut ie unica
(t) = 0, t I.
Dar (!)c =
_
_
_
_
_
_
c
1
.
.
.
c
n
_
_
_
_
_
_
, c
1
, . . . , c
n
R astfel ncat (t) = (t)c coloanele

1
, . . . ,
n
sunt dependente t I det (t) = 0, t I () nu este
matrice fundamentala de solut ii.
det (t) = 0 t I {
1
(t), . . . ,
n
(t)} liniar independenta t {
1
, . . . ,
n
}
S liniar independenta. Cum dimS = n rezulta ca {
1
, . . . ,
n
} baza n S
este matrice fundamentaa de solut ii.
b
lacksquare
4
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Sistemele de ecuat ii diferent iale neomogene cu coecient i (a
ij
) constant i
x

= Ax + b(t)
A M
n
(R), b() : I R R
n
(4)
Teorema 4. Fie
0
solut ie pentru (4) si (t) matrice fundamentala de solut ie
pentru sistemul:
x

= Ax. (5)
Atunci pentru orice solutie a lui (4) c =
_
_
_
_
_
_
c
1
.
.
.
c
n
_
_
_
_
_
_
R
n
astfel ncat:
(t) =
0
(t) + (t)c
. .

n
j=1
c
j

j
(t)
(6)
Demonstrat ie:
1. (6) verica ecuat iile (4).

(t) =

0
(t) +

(t
0
)c = A(
0
(t)) + b(t) + A(t)c =
= A(
0
(t) + (t)c) + b(t) = A(t) + b(t)
2. Orice solut ie pentru sistemul (4) poate scrisa sub forma (6):

(t) = A(t) + b(t)

0
(t) = A
0
(t) + b(t)
_

_
((t)
0
(t))

= A((t)
0
(t))

0
este solut ie pentru sistemul omogen (5).
Deci (!)c R
n
astfel ncat (t)
0
(t) = (t)c

5
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Teorema 5. Solut ia general a pentru (4) este:
(t) = (t)
_
_
c +
t
_
t
0

1
(s)b(s) ds
_
_
, t I, (7)
unde
_

_
este matrice fundamentala pentru sistemul omogen (5)
t
0
I xat
c R
n
oarecare
Demonstrat ie:
Pentru (4) consideram sistemul omogen x

= Ax si matrice fundamentala de
solut ii pentru (5). Rezulta ca orice solut ie x(t) = (t)k, k R
n
.
((t)k(t))

= A(t)k(t) + b(t)

(t)
. .
A(t)
k(t) + (t)k

(t) = A(t)k(t) + b(t)

(t)k

(t) = b(t)
Cum (t) matrice fundamentala de solut ii det (t) = 0, t I ((t))
1
, t I
_

(t) = ((t))
1
b(t)
k(t) =
t
_
t
0
((s))
1
b(s) ds + c, c R
n
(7)

Observat ie:
Daca ecuat iei (4), x

= Ax + b, i asociem condit ia Cauchy x(t

0
) = x
0
, atunci
din(7), pentru t = t
0
, avem (t
0
)
. .
x
0
= (t
0
)c c = ((t
0
))
1
x
0
.
Deci, solut ia problemei Cauchy
_

_
x

= Ax + b(t)
x(t
0
) = x
0
este:
(t) = (t)
_
_
((t
0
))
1
x
0
+
t
_
t
0
((s))
1
b(s) ds
_
_
, t I
6
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Sisteme liniare omogene cu coecient i constant i
x

= Ax, A M
n
(R)
n = 1
x

= Ax, A R solut ia generala x(t) = c e

A dt
= c e
tA

(t) = e
tA
matrice fundamentala de solut ii.
Pentru A R e
tA
=

j=0
(tA)
j
j!
n > 1
Fie A M
n
(R). Consideram seria

j=0
A
j
j!
. Avem sumele part iale
_
_
s
k
=
k

j=0
A
j
j!
_
_
k0
M
n
(R)
Daca sirul sumelor part iale (s
k
)
k0
converge, vom nota:
e
A
= lim
k
s
k
e
A
=

j=0
A
j
j!
Pentru k, l 0, l = 0, avem:
|s
k+l
s
k
| =

k+l
j=k+1
A
j
j!

k+l
j=k+1
|A|
j
j!
=

k+l
j=0
|A|
j
j!

k
j=0
|A|
j
j!
Observam ca

k+l
j=0
|A|
j
j!
si

k
j=0
|A|
j
j!
provin din seria

j=0
|A|
j
j!
= e
|A|
.
Deci (s
k
)
k0
converge, si notam: e
A
=

j=0
A
j
j!
7
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Proprietat i:
1. e
A
e
B
= e
A+B
, A, B M
n
(R) care comuta (AB = BA)
2.
_
e
A
_
1
= e
A
Demonstrat ii:
1. e
A
e
B
=
_

j=0
A
j
j!
__

i=0
B
i
i!
_
=

j=0

i=0
A
j
B
i
i!j!
e
A+B
=

k=0
(A + B)
k
k!
AB=BA
=

k=0

k
i=0
c
p
k
A
kp
B
p
k!
=
=

k=0

k
p=0
1
k!
k!
p!(k p)!
A
kp
B
p
=

k=0

k
p=0
A
kp
B
p
(k p)!k!
Din (2) avem k e
A
e
B
= e
A+B
.

8
Exponent iala unei matrice
Curs Nr. 8
x

= Ax
A R
_

_
x(t) = e
tA
c, c R
e
tA
=

k=0
(tA)
k
k!
Pentru A M
n
(R) denim e
A
=

k=0
A
k
k!
Propozitie 1. Pentru exponentiala unei matrice au loc proprietatile:
1. e
A
e
B
= e
A+B
, A, B M
n
(R), AB = BA
2. (e
A
)
1
= e
A
Demonstrat ie:
1. e
A
e
B
=
_

j=0
A
j
j!
__

i=0
B
i
i!
_
=

i,j=0
A
i
B
j
i!j!
=
=

k=0
1
k!

i+j=k
k!
i!j!
A
i
B
j
. .

k
i=0
k!
i!(k i)!
A
i
B
k1
AB=BA
= (A+B)
k
=
=

k=0
1
k!
(A + B)
k
= e
A+B
2. Vericam ca
_
e
A
_

_
e
A
_
=
_
e
A
_

_
e
A
_
= I
n

e
O
n
= e
O
n
= I
n
(adevarat)
din denit ie: e
O
n
=

k=0
O
k
n
k!
= I
n
+
O
n
1!
+
. .
O
n
= I
n
1
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Teorema 1. Fie sistemul
x

= Ax, A M
n
(R) (1)
Matricea e
tA
not
= (t) este matrice fundamentala de solut ii pentru sistemul (1).
Demonstrat ie: Aratam ca

(t) = A(t). Avem:

(t + h) (t)
h
A(t)

e
t+h
Ae
tA
h
A e
tA

e
tA
_
e
hA
I
n
h
A
_

=
=

e
tA

k=1
h
k1
A
k
k!
A

e
tA

A
1
1!
+

k=2
h
k1
A
k
k!
A

=
=

e
tA

k=2
|h|
k1
|A|
k
k!
=
=

e
tA
..
m arginita

|h|

k=2
|h|
k2
|A|
k
k!
. .
exponent ial a far a primii doi termeni, deci m arginita

h0
0
Obt inem ca |

(t) A(t)|
h0
0
Cum (t) = e
t
A
_

_
e
tA
_

= A e
tA

e
tA
matrice de solut ii pentru (1).
Pentru a matrice fundamentala: det(e
tA
) = 0, t R
Stim ca: (t) matrice de solut ii
det (t) = (det (t
0
))e
t(TrA)
, t R, t
0
R xat
Pentru (t) = e
tA
avem (0) = I
n
det (0) = 1 = 0 det (t) = 0, t R
(t) = e
tA
matrice fundamentala de solut ii.
Consecint a a propozit iei 1.2:
_
e
tA
_

= Ae
tA
, A M
n
(R)
Pentru a calcula exp(A):
Determinam matricea fundamentala de solut ii pentru sistemul x

= Ax.
(t) = e
tA
, t R exp(A) = e
A
= (1)
Denit ie: Rezolvanta unui sistem x

= Ax, A M
n
(R):
R
A
(t, ) = (t) (())
1
Observat ie: R
A
(t, ) = e
tA
_
e
A
_
1
= e
tA
_
e
A
_
= e
(t)A
= (t )
2
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Rezolvarea sistemelor neomogene liniare cu coecient i constantt i
x

= Ax + b(t), (2)
unde A M
n
(R), b() : D R R
n
Teorema 2. 1. Sistemul (2) are solut ia general a de forma
x(t) = e
tA
_
k +
t
_
t
0
e
sA
b(s) ds
_
,
unde k R
n
arbitrar, t
0
D
2. Daca, consideram problema Cauchy:
_

_
x

= Ax + b(t)
x(t
0
) = x
0
, (3)
atunci solut ia este
x(t) = e
tA
_
e
t
0
A
x
0
+
t
_
t
0
e
_
Demonstrat ie:
1. Pentru rezolvarea sistemului (2): x

= Ax x(t) = e
t
A c, c R
n
Variem constanta, determinam c() : D R R
n
astfel ncat x(t) =
e
tA
c(t) sa verice ecuat ia (2). Rezulta ca:
Ae
tA
c(t) + e
tA
c

(t) = Ae
tA
c(t) + b(t)
c

(t) =
_
e
tA
_
1
b(t) c

(t) = e
tA
b(t)
c(t) =
t
_
t
0
e
sA
b(s) ds + k, k R
n

x(t) = e
tA
_
_
t
_
t
0
e
sA
b(s) ds + k
_
_
, k R
n
(4)
3
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
2. Pentru rezolvarea sistemului (3): t = t
0
n (4). Observam ca t
0
xat poate
ales chiar cel din problema Cauchy.
x(t
0
) = x
0
x
0
= e
t
0
A
k k =
_
e
t
0
A
_
1
x
0
= e
t
0
A
x
0

x(t) = e
(tt
0
)A
x
0
+
t
_
t
0
e
(ts)A
b(s) ds.
Observat ie: Daca avem sistemul x

= Ax, A M
n
(R) si m
0
N

astfel
ncat A
m
0
= O
1
, atunci A
k
= O
n
, k n
0
. Deci matricea fundamentala de
solut ii pentru x

= Ax este:
(t) = e
tA
=

k=0
(tA)
k
k!
=

m
0
1
k=0
(tA)
k
k!
Modalitat i de determinare a matricei fundamentale de solut ii pentru
sistemul x

= Ax
x

= Ax, A M
n
(R)
(t) = e
tA
I. Determinam {
1
, . . . ,
n
} sistem fundamental de solut ii pentru x

= Ax.
Rezulta ca (t) = (
1
, . . . ,
n
) cu ajutorul valorilor proprii si vectorilor
proprii. (aplica a deja la seminar)
II.
Propozitie 2. 1) Daca matricea B poate scris a pe blocuri Jordan, adica
se scrie sub forma B =
_
_
_
_
_
_
J
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . . J
s
_
_
_
_
_
_
, atunci e
B
=
_
_
_
_
_
_
e
J
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . . e
J
s
_
_
_
_
_
_
.
2) Daca B = diag(b
1
, . . . , b
n
) =
_
_
_
_
_
_
bJ
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . . b
n
_
_
_
_
_
_
, atunci e
B
=
_
_
_
_
_
_
e
b
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . . e
b
n
_
_
_
_
_
_
.
4
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
3) Daca C este o matrice inversabila si A = CBC
1
, atunci e
A
= Ce
B
C
1
.
Demonstrat ie:
1) Deoarece k N

avem B
k
=
_
_
_
_
_
_
J
k
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . . J
k
s
_
_
_
_
_
_
.
2) Evident
3) e
A
=

k=0
A
k
k!
=

k=0
(CBC
1
)
k
k!
(CBC
1
)
k
= CB
k
C
1
. .
=
=

k=0
CB
k
C
1
k!
= C

k=0
B
k
k!
C
1
= C e
B
C
1
III. Algoritm de rezolvare:
Se determina valorile proprii ale lui A.
Spect(A) = {
1
, . . . ,
m
}
Se determina n m vectori proprii liniar independent i v
1
, . . . , v
n

R
n
, v
j
=
_
_
_
_
_
_
v
1j
.
.
.
v
nj
_
_
_
_
_
_
R
n
.
Se scrie matricea vectorilor proprii
C = (v
1
, . . . , v
n
) = (v
ij
)
i,j=1,n
Avem ca C
1
si se calculeaza B = C
1
AC.
Rezulta ca B este matrice diagonala, pentru ca v
j
este vector propriu
pentru
k
(A
k
I
n
)v
j
= 0 Av
j
=
k
v
j
dar C = (v
1
, . . . , v
n
)
_

AC = C diag(
k
) C
1
AC = diag(
k
).
Avem ca e
tB
= diag
_
e

k
t
_
e
tA
= C e
tB
C
1
.
5
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Aplicand teorema reziduurilor pentru A M
n
(R) avem e
tA
=

m
j=1
R(
j
),
unde
1
, . . . ,
m
sunt valori proprii pentru A, avand multiplicitat ile k
1
, . . . , k
m
,
iar R(
j
) este reziduul corespunzator valorii proprii
j
:
R(
j
) =
1
(k
j
1)!

d
k
j
1
d
k
j
1
_
e

j
t
A

()(
j
)
D()
_

=
j
n care:
_

_
A() = I
n
A
A

() este matricea adjuncta a lui A()

D() = det A()
Observat ie:

In cazul valorilor proprii simple (care au multiplicitatea egala
cu 1) avem:
R(
j
) =
_
e

j
t
A

()(
j
)
D()
_

=
j
Aplicat ie: Rezolvat i urmatorul sistem folosind modalitat ile II si III.
_

_
x

1
= 2x
1
x
2
x
3
x

2
= 3x
1
2x
2
3x
3
x

3
= x
1
+ x
2
+ 2x
3
Avem A =
_
_
_
_
_
_
2 1 1
3 2 3
1 1 2
_
_
_
_
_
_
A() = I
3
A =
_
_
_
_
_
_
2 1 1
3 + 2 3
1 1 2
_
_
_
_
_
_
D() = ( 1)
2
Spect(A) = 0, 1, k
1
= 1, k
2
= 2
6
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
Aplicand metoda II.
1
= 0, k
1
= 1
_
_
_
_
_
_
2 1 1
3 2 3
1 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
u
1
u
2
u
3
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
_
_

_
2u
1
+ u
2
+ u
3
= 0
3u
1
+ 2u
2
+ 3u
3
= 0
u
1
u
2
2u
3
u
3
= 2u
1
u
2
3u
1
+ 2u
2
+ 6u
1
3u
2
= 0
3u
1
u
2
= 0 u
2
= 3u
1
u
1
u
2
4u
1
+ 2u
3
= 0 u
2
= 3u
1
u
3
= u
1
_

_
u
1
R
u
2
= 3u
1
u
3
= u
1
v
1
=
_
_
_
_
_
_
1
3
1
_
_
_
_
_
_

2
= 1, k
2
= 2
_
_
_
_
_
_
1 1 1
3 3 3
1 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
u
1
u
2
u
3
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
_
u
1
+ u
2
+ u
3
= 0 u
1
= u
2
+ u
3
, u
2
, u
3
R
v
2
=
_
_
_
_
_
_
1
1
0
_
_
_
_
_
_
, v
3
=
_
_
_
_
_
_
1
0
1
_
_
_
_
_
_
liniar independent i
v
2
+ v
3
= 0 + = 0 , = 0
C =
_
_
_
_
_
_
1 1 1
3 1 0
1 0 1
_
_
_
_
_
_
Calculam C
1
=
_
_
_
_
_
_
1 1 1
3 2 3
1 1 2
_
_
_
_
_
_
.
7
Ecuat ii diferent iale si cu derivate part iale Lect.Dr. Iuliana Munteanu
B = C
1
AC =
_
_
_
_
_
_
0 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
e
tA
= Ce
tB
C
1
= C
_
_
_
_
_
_
e
0t
0 0
0 e
1t
0
0 0 e
1t
_
_
_
_
_
_
C
1
=
=
_
_
_
_
_
_
2e
t
1 1 e
t
1 e
t
3e
t
3 3 2e
t
3 3e
t
1 e
t
e
t
1 2e
t
1
_
_
_
_
_
_
Aplicand metoda III. e
tA
= R(0) +R(1)
R(0) =
_
e
t
A

()
D()
_

=0
=
_
e
t
A

()
( 1)
2
_

=0
=
= A

(0) = A
R(1) =
1
1!
d
ds
_
e
t
A

()( 1)
2
( 1)
2
_

=1
=
=
_
e
t
tA

()

+
1

2
e
t
A

() +
e
t

(A

())

_
=1
=
=
e
t
A (1)
1
8