Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de DREPT



Referat:Etapa a II-a de
dezvoltare si formare a Stiintei
Economice

A efectuat:
A verificat:


CHIINU, 2014


tiina economic ocup un loc insemnat in sistemul tiinelor care
studiazsocietatea. Formarea tiinei economice a constituit un proces
complex i indelungat, process care a avut la baz atit dezvoltarea economic,
cit i aprofundarea cunoateriirealitii inconjurtoare, perfecionarea
metodelor i mijloacelor de investigare.
Stiinta economica, asemanatoare celorlalte stiinte, a parcurs un lung proces de
formare si dezvoltare, ce cunoaste momente sau perioade de varf.
Evolutia stiintei economice, ordonarea sistemelor de gandire si
conturarea directiilor ei de dezvoltare pot fi intelese pe baza filiatiei de idei si
a situatiei clasice.
In stiinta economica contemporana este raspindita opinia potrivit careia
obiectul de studiu al teoriei economice il constituie cercetarea modalitatilor de
optimizare a relatiei resurse limitate-nevoi nelimitate, relatie care pune in prim-
plan problemele alegerii si eficientei.
Filosoful T. S. Kuhn considera ca cunoasterea stiintifica progreseaza in salturi. De-a lungul
unei perioade de stabilitate guverneaza o paradigma, adica un ansamblu de credinte,
valori si tehnici acceptate si utilizate in general de membrii comunitatii stiintifice. In aceste
perioade cercetatorii se dedica dezvoltarii si aprofundarii paradigmei prin intermediul
propunerii si solutionarii problemelor. Aceasta dezvoltare conduce la acumularea de
anomalii si contradictii pana cand paradigma este data la o parte si se propune una noua
ce solutioneaza si satisface mai multe necesitati si probleme decat cea anterioara.
In dezvoltarea stiintei economice se poate distinge cu claritate succesiunea de paradigme
pana in momentul actual, de criza, in care pana la aparitia unei noi paradigme, apar o
multitudine de scoli. Conceptul de "scoala" implica existenta unui maistru sau fondator ale
carui idei sunt dezvoltate de catre un grup de discipoli. In evolutia gandirii economice sunt
usor de identificat diferite scoli. Diferite scoli pot avea in comun aceeasi paradigma.
Primii autori ce sunt pusi in fata faptelor economice le observa din punctul de vedere al
unei optici etice si morale. Exista o baza comuna a tuturor comentariilor
lui Aristotel, autorilor de tratate romani, a scolasticilor. Incearca sa judece moral
probleme cum ar fi nivelul dobanzii, pretul corect sau relatiile de munca stapan-sclav.
Aceasta viziune s-a mentinut de-a lungul intregului Ev Mediu.
In secolul XV se produce un salt epistemologic rezultand astfel mercantilismul. Nu este
vorba de judecarea morala, ci de a recomanda guvernantilor masuri politice in vederea
imbogatirii tarii. Economia mondiala este vazuta ca un joc de suma zero in care
imbogatirea unuia implica in mod necesar saracirea altuia. Este vorba de intarirea
productiei interne si de slabirea protectionismului celorlalte tari. Este in favoarea
acumularii de metale nobile (Bullionismul) si studiaza banii, pe care ii considera pentru
prima data ca o marfa ca oricare alta a carei valoare este data de lipsa sau abundenta
relativa. Apare astfel teoria cantitativa a banilor in care pionieri sunt autorii Scolii din
Salamanca:Martn de Azpilicueta (1493-1586) si Tomas de Mercado (?-1575).
Teoria economic ca tiin i obiectul ei de studiu au evoluat ncepnd din
Antichitate i pn n zilele noastre i au trecut prin urmtoarele etape:
1. Etapa antic, perioada pn la mijlocul sec. V e.n. Xenofon a fost
primul din gnditorii antici, care a introdus termenul de economie ca
tiin ce studiaz cile de mbogire.
2. Etapa medieval, care cuprinde perioada ntre sec. V i XV. Era
considerata munca si repartitia,rezultatele acestei munci
3. Etapa mercantilist, anii 1450 1750. La aceast etap au aprut idei
i teorii economice prezentate de T.Mun, A.Montchrestien, J.Colbert
.a., care afirmau, c principala bogie a societii sunt banii
confecionai din aur i argint, c la baza activitii economice se afl
comerul.
4. Etapa fiziocrat, care cuprinde a doua jumtate a secolului XVIII. La
aceast etap centrul de studiere a activitii economice a fost
transferat din circulaie n sfera de producie, n special n agricultur.
5. Etapa liberalismului clasic, care cuprinde perioada ntre sfritul sec.
XVIII Aceast perioad este dominat de celebra lucrare a lui A.Smith
Avuia naiunilor (1776) i de operele renumiilor savani T.Malthus,
D.Ricardo, J.S.Mill, J.B.Say. A.Smith n viziunea liberalilor clasici
obiectul de studiu al tiinei economice este studierea cilor de
mbogire a naiunilor.
6. Etapa naionalismului economic, care cuprinde perioada din prima
jumtate a sec. XIX. F.List, afirma, c tiina economic trebuie s
studieze nu individul, particularitile naionale ale rii i pe aceast
baz s propun statului sfaturi concrete i realiste.
7. Etapa marxist, care cuprinde a doua jumtate a sec. XIX i nceputul
sec. XX. K.Marx, a formulat un set de categorii economice noi: munca
concret, munca abstract, compoziia organic a capitalului, preul de
producie . a.
8. Etapa neoclasic, neoclasicii afirma ca obiectul stiintei economice
este studierea si sfera de consum teorie marginalista
9. Etapa keynesian, J.M.Keynes i de opera sa fundamental Teoria
general a ocuprii, a dobnzii i a banilor J.M.Keynes a formulat
urmtoarele probleme: a) necesitatea amestecului statului n economie
i elaborarea programelor anticriz; b) stimularea cererii agregate pe
baza extinderii consumului i investiiilor de capital; c) reducerea
omajului 10Etapa neoliberal, potrivit neoliberealilor contemporani
obiectul de studiu a stiintei economice este studierea cailor de utilizare
rationala a resurselor si caile de reglare a masei monetare in circulatie.
Etapele teoriei economice:
I. Prestiintifica se extinde de la originile stiintei economice greco-romane si
asiatice pina la sf sec al XVIII-lea; Mercantilistii
II. De constituire propoiu-zisa a stiintei economice e marcata de transferul
analizei bogatiei din sfera circulatiei in cea a productiei(1750 1870);
Fiziocratii, scoala clasica a economiei politice;
III. A descoperirilor si elaborarilor principiilor teoretice fundamentale ale
stiintei economice(1870 1930); Marxismul, marginalismul;
IV. De adincire si extindere a teoriei economice(1930 1970); Keynesismul,
Neokeynesismul, sinteza neoclasica, economia politica a socialismului.
V. Stiinta economica contemporana(1970 prezent) se afla in fata unei noi
situatii clasice: teoriile elaborate in trecut au fost si sunt dezvoltate si
actualizate, unele dintre idei, teorii si doctrine au fost adoptate la noile
conditii modificindu-se, altele s-au marginalizat sau au fost abandonate.


A doua faza (1750 - 1870) este cea in care se constituie
stiinta economica. Elementul caracteristic este reprezentat de
mutarea centrului analizei avutiei din sfera circulatiei in sfera productiei, la
inceput in agricultura, de catre fiziocrati, si apoi in industrie, de catre
reprezentatii scolii clasice. Fiziocratii, in special prin Fr. Quesnay, au contribuit
cu cateva idei de mare insemnatate la afirmarea stiintei economice: existenta
unei ordini naturale si a interdependentelor dintre activitatile economice;
suprematia agriculturii ca singura ramura producatoare de venit net;
concretizarea bogatiei si in produse agricole, nu numai in metale pretioase.
Scoala clasica, reprezentata prin A.Smith (1723 - 1790) D.Ricardo (1772 -
1823), T.R.Malthus (1766 - 1834), J.S.Mill (1806 - 1873), J.B.Say (1767 - 1832),
acontribuit decisiv la formarea economiei politice ca stiinta si la fundamentarea
liberalismului economic. Scoala clasica are o viziune statica asupra
preturilor. A.Smith a adoptat teoria obiectiva a valorii dupa care bunurile au
valoarea muncii consumata pentru producerea lor. Totodata promoveaza o
viziunea dinamica asupra activitatii economice fundamentata pe principiul
populatiei enuntat de Malthus, principiul acumularii care sporeste capitalul
si legea randamentelor descrescande a terenurilor agricole. A.Smith este
considerat fondator al doctrinei liberalismului economic,conform careia intr-un
cadru institutional caracterizat printr-o interventie a statului redusa la
maximum, mecanismul impersonal al pietei, mana invizibila, permite cea mai
buna armonizare a intereselor individuale. El considera ca exista o ordine
naturala in virtutea careia daca indivizii sunt lasati sa actioneze liber,
urmarindu-si propriile interese, se asigura prosperitatea generala, superioara,
tuturor aranjamentelor artificiale care ar putea fi obtinuta cu ajutorul legilor
umane.

Publicarea cartii "Bogatia natiunilor" lui Adam Smith in 1776, este considerata a
fi originea Economiei ca stiinta. Clasicii scriau intr-o epoca in care industria
cunostea o dezvoltare fara precedent. Preocuparea lor principala a fost
cresterea economica si teme relationate cum ar fi distributia, valoarea, comertul
international, etc. Unul din obiectivele principale a fost denuntarea ideilor
mercantiliste restrictive ale liberei concurente care erau inca si mai extinse in
vremea lor. Pentru Adam Smith, statul trebuia sa se abtina sa intervina in
economie deoarece atunci cand oamenii actioneaza liber in cautarea propriului
interes exista o mana invizibila ce transforma eforturile in beneficii.



Impotriva scolii clasice aveau sa apara reactii doctrinare: interventionismul lui
Sismondi, industrialismul lui Saint Simon, sistemul national de economie
politica a lui Fr. List, socialismul utopic al lui Fourier si Proudhon, liberalismul
optimist a lui Bastiat etc. Tot o reactie critica in raport cu scoala clasica
este si teoria economica a luiK.Marx. Ceea ce considera Marx ca fiind esenta
contributiei sale la teoria economica se refera la urmatoarele:
a) munca are un dublu caracter; munca concreta si munca abstracta. Aceasta
creeaza valoarea si plusvaloarea;
b) plusvaloarea, creata de munca, este tratata independent de manifestarile sale
concrete;
c) salariulreprezinta valoare a fortei de munca.
El continua, dar se si rupe de economia politica clasica. Continuitatea priveste
teoria valorii, accentul pus pe munca salariata, viziunea pesimista asupra
sistemului capitalist si abordarea problemelor economice in termenii unor clase
sociale antagoniste. Ruptura se refera la teoria exploatarii, relativitatea legilor
economice care sunt specifice capitalismului; la faptul ca piata nu poate juca
rolul regulator care ii era atribuit de clasici; la accentul pus pe importanta luptei
de clasa si la aceea ca legea acumularii trebuie sa duca la disparitia sistemului
capitalist.

Etapa a doua a constituirii propriu zise a tiinei economice
, cuprins intre anii1750-1870, a fost marcat de apariia unui nou curent
de gindire economic, care atransferat analiza bogiei din sfera circulaiei in
cea a produciei.
coala fiziocrat a aprut i n Fran a, i n secol ul XVI I . Mani f est ul
curent ul ui fiziocrat il constituie Tabloul economic, elaborat de Fr.
Quesnay, in care se prezintpent ru pri ma dat un model cant i t at i v
al ci rcui t ul ui economi c i al f l uxuri l or di nt re ramurile economice
naionale. Ideile colii: bogia societii este munca oamenilor
inagricultur; existena unei ordini naturale a societii umane;
neintervenia statului inviaa economic.
coal a cl asi c a economi ei pol i t i ce, mo me nt ul de v i r f i n
e v ol u i a t e o r i e i economice, a pus bazele curentului de gindire i politic
economic denumit liberalismuleconomic (A..Smit, D. Ricardo, Thomas Maltus,
J.B. Say).
Ideea promovat de clasici o reprezint liberschimbismul
, ca sistem, in cadrulcruia schimbul economic intre naiuni nu trebuie s
fie supus controlului statului. A. Smi t h i n l ucrarea Avu i a
na i uni l or f undament eaz t eze care i nt regesc con i nut ul teoretic
i metodologic al teoriei economice: definete mai riguros noiunea de
muncproductiv i neproductiv; imbogete cu iei noi teoria
obiectiv a valorii; explicnoiunea de salariu, profit, rent, capital; pun e
bazele comerului internaional.
D. Ricardo a proclamat drept principiu de baz al economiei politice
valoareacreat numai de munca uman; a dezvoltat teoria repartiiei Venitului
Naional.
T. Maltus a fost inclus in categoria economitilor clasici pesimiti, deoarece
ela elaborat mult controversata tez privind creterea in progresie geometric a
populaieii in progresie aritmetic a mijloacelor de existen a acesteia, ceea ce
are consecinedezolante pentru omenire.
J.-B. Say a introdus in teoria economiei politice noiunea de intreprinztor ;
a elaborat teoria factorilor de producie; a descoperit legea debueelor.



Fiziocratul este un membru al unei coli de economie, fondat n secolul XVIII n
Frana, care susinea c guvernul nu ar trebui s intervin n evoluia legilor
economice naturale. Este considerat prima coal tiinific de economie.
coala fiziocrat (numele face referire la regula naturii") a fost nfiinat de
Francois Quesnay, care a demonstrat relaia economic dintre un atelier i o
ferm i a susinut faptul c o singur ferm contribuie la bunstarea unei
ntregi naiuni, n opinia sa, pmntul i agricultura erau sursa oricrei
bunstri.

Fiziocraii doreau o societate n care legile scrise s fie n armonie cu legile
naturale. Pentru ei, societatea ideal era una predominant agricol, motiv pentru
care criticau mercantilismul, pentru accentul pe care l punea pe fabricarea de
produse i pe comerul strin. Printre discipolii lui Quesnay s-au numrat Victor
Riqueti, conte de mirabeau, i Pierre Samuel du Pont de Nemours (1739-1817).
n 1768, coala intrase deja n declin, iar n 1776, odat cu demiterea unui oficial
adept al curentului, liderii fiziocrai au fost exilai. Dei multe dintre teoriile lor,
n special cea a bunstrii, au fost ulterior combtute, introducerea metodei
tiinifice n economie a influenat n mod decisiv aceast disciplin.
Scoala clasica: are ca data de aparitie si durata perioada cuprinsa de la
inceputul sec. xx pana in deceniul al cincilea. Ca reprezentanti putem aminti:
Henry Mayol, Frederick Taylor, Jakles Mooney, iar in meritul acestei scoli este in
primul rand contributia decisiva la consitutia Stiintelor Managementului,
precum si la implantarea unei optici economice managementului.
coala raional de gndire managerial a aprut n primele decenii ale secolului
al XX-lea i a fost condus de francezul Henri Fayol, care n 1916 a publicat
Managementul general i industrial. Fayol privea managementul ca pe un sistem
raional i considera c n orice afacere este nevoie ca activitile, fie ele tehnice,
comerciale, financiare, contabile sau legate de securitate, s fie conduse pe baza
unor principii elementare ale managementului.
Reprezinta o abordare anglo-saxona , preponderent pragmatica , axata
pe
metode inductive , promovate de F.W.Taylor, care a pus bazele stiintei
managementului. Abordarea latina apartine francezului Henry Fayol
care,
utiliznd metodele deductive , extinde managementul taylorist de la cercetarea
pro 17117y245r ceselor de munca la ansamblul ntreprinderii , de la
elementele productivitatii individuale la procesele de productie si la
organismele sociale ca factori ai progresului economic.
n afara de Taylor si Fayol, regasim ca reprezentanti de seama ai scolii clasice
pe L.Gulick, J.Moony, L.Allen, E.Brech si multi altii.
Meritul deosebit al acestei scoli consta n faptul ca au pus bazele constituirii
stiintei managementului si a implementa maniera de abordare economica n
management , n strnsa concordanta si dependenta cu finalitatea economica
care sta la baza crearii si dezvoltarii ntreprinderi.
Studiile elaborate de catre reprezentantii scolii clasice , abordeaza ntr-o
maniera analitica , principalele concepte si instrumente ale economiei
ntreprinderii, ca de pilda profitul, rata rentabilitatii , cheltuielile , investitiile si
altele.
O alta caracteristica a acestei scoli consta n modul de tratare a relatiilor
mnageriale , pe care le examineaza n ansamblul lor cu accente pronuntate
asupra laturii de organizare abordate pe doua planuri si anume: la nivelul
ntreprinderii si la nivelul functiei de productie.
Potrivit universalistilor , organizarea este exclusiv formala , conceputa si
proiectata de specialisti , cu un sistem de comportament ,, de sus ,,.
Se considera ca orice nerespectare a acestui sistem reprezinta o ncalcare a
starii normale , cu consecinte nefavorabile asupra eficientei activitatii
ntreptinderii.
Structura si procesul de functionare a organizarii era conceputa si nteleasa n
mod mecanicist , ntreprinderea era conceputa si privita ca un sistem nchis ,
lipsita de orice legaturi cu mediul exterior.
Caracteristic pentru scoala clasica de management era accentul pus pe
aspectele mecanice ale muncii , pe sporirea productivitatii muncii.
H.Fayol adauga acestei orientari principiile administrarii ntreprinderii ,
respectiv primele principii de management modern: autoritate si
responsabilitate , specializare si diviziune , unitate de comanda ,
ierarhie, coordonare , extinderea controlului n management.



Cuprins

tiina economic ............................................................................................................................................... 1
Evolutia stiintei economice ................................................................................................................................ 2
Etapele teoriei economice: ................................................................................................................................ 2
I. Prestiintifica ................................................................................................................................................. 3
II. De constituire propoiu-zisa a stiintei economice ....................................................................................... 3
III. A descoperirilor si elaborarilor principiilor teoretice fundamentale ale stiintei economice(1870
1930); ............................................................................................................................................................. 4
IV. De adincire si extindere a teoriei economice(1930 1970); .................................................................... 4
V. Stiinta economica contemporana(1970 ..................................................................................................... 5
A doua faza (1750 - 1870) .................................................................................................................................. 8
Fiziocraii ............................................................................................................................................................ 7
Scoala clasica: ..................................................................................................................................................... 9