Decizia Curtii Constitutionale cu privire la solutionarea conflictului juridic de natura

constitutionala dintre Parlament si Presedintele Romaniei

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 473 din data de 11 iulie 2012 a fost publicata
Decizia Curtii Constitutionale nr. 730/2012 asupra cererii de solutionare a conflictului juridic
de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei si Presedintele Romaniei, formulata de
Presedintele Romaniei.
Presedintele Romaniei a sesizat Curtea Constitutionala, solicitand ca aceasta sa constate
"existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Parlamentul Romaniei, pe de o
parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, conflict ivit ca urmare a actiunii Parlamentului
de a dispune suspendarea Presedintelui Romaniei, cu incalcarea prevederilor art. 95 alin. (1) din
Constitutie".
Examinand cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala, Curtea
constitutionala a constatat ca aceasta este inadmisibila, intrucat, potrivit prevederilor
constitutionale, doar Parlamentul poate hotari suspendarea Presedintelui, rolul Curtii
Constitutionale incetand odata cu emiterea avizului consultativ.

Redam motivarea deciziei Inaltei Curti:

In jurisprudenta sa, concretizata prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, Curtea Constitutionala a statuat ca
un conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice presupune "acte sau actiuni
concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care,
potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice,
constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in
obligatiile lor".
Examinand cererea formulata de Presedintele Romaniei, Curtea Constitutionala urmeaza sa
decida daca aceasta este admisibila in raport cu momentul sesizarii si cu aspectele sesizate.
Astfel, Curtea retine ca autorul sesizarii sustine, in principal, ca "In data de 6 iulie 2012
Parlamentul a dispus suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, ignorand cu buna stiinta
una din conditiile esentiale prevazute de art. 95 alin. (1), respectiv savarsirea unor fapte grave
prin care Presedintele Romaniei sa incalce prevederile Constitutiei".
Potrivit acestor prevederi constitutionale, "In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca
prevederile Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera
Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa
consultarea Curtii Constitutionale. Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la
faptele ce i se imputa".
Aceste prevederi constitutionale sunt de natura a releva responsabilitatile Presedintelui Romaniei
in respectarea Constitutiei, reglementand, totodata, o procedura care scoate in evidenta o
modalitate directa de control a Parlamentului asupra sa.
Astfel, textul constitutional sus-citat, stabilind ca, pentru a putea fi suspendat, Presedintele
Romaniei trebuie sa savarseasca fapte grave de incalcare a Constitutiei, lasa la latitudinea
Parlamentului suspendarea sau nu a acestuia, chiar si in situatia in care a savarsit astfel de fapte.
Prin urmare, doar Parlamentul poate hotari suspendarea Presedintelui, avand data aceasta putere,
iar odata declansata procedura parlamentara de suspendare din functie a Presedintelui Romanie,
potrivit Constitutiei, aceasta nu poate fi oprita.
Este adevarat, insa, ca Legea fundamentala nu defineste notiunea de fapte grave.
De aceea, cu ocazia Avizului consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de
suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 18 aprilie 2007, Curtea a statuat ca "pot fi considerate
fapte grave de incalcare a prevederilor Constitutiei actele de decizie sau sustragerea de la
indeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Presedintele Romaniei ar impiedica
functionarea autoritatilor publice, ar suprima sau ar restrange drepturile si libertatile cetatenilor,
ar tulbura ordinea constitutionala ori ar urmari schimbarea ordinii constitutionale sau alte fapte
de aceeasi natura care ar avea sau ar putea avea efecte similare".
Chiar daca s-ar considera ca numai Curtea Constitutionala, in virtutea rolului sau de garant al
suprematiei Constitutiei, prevazut de normele constitutionale ale art. 142 alin. (1), poate califica
faptele imputate Presedintelui Romaniei ca fiind sau nu fapte grave de incalcare a Constitutiei,
Parlamentul nu poate fi impiedicat in exercitarea dreptului de a-l suspenda sau nu din functie pe
Presedintele Romaniei, indiferent de avizul, pozitiv sau negativ, al Curtii Constitutionale, aviz
care are un caracter strict consultativ, asa cum stabileste art. 146 lit. h) din Constitutie.
In cadrul procedurii de suspendare a Presedintelui Romaniei, reglementata de art. 95 din
Constitutie, rolul Curtii Constitutionale inceteaza odata cu emiterea avizului consultativ.
Efectele suspendarii constau in intreruperea mandatului prezidential pana la validarea
rezultatului referendumului de catre Curtea Constitutionala.
In aceste conditii, cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre
Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, formulata de
Presedintele Romaniei, este inadmisibila.


Legea privind reglementarea prelucrarii datelor cu caracter personal de catre structurile
MAI. Republicare oficiala
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 474 din data de 12 iulie 2012 a fost republicata
Legea nr. 238(r1)/2009 privind reglementarea prelucrarii datelor cu caracter personal de catre
structurile/unitatile Ministerului Administratiei si Internelor in activitatile de prevenire,
cercetare si combatere a infractiunilor, precum si de mentinere si asigurare a ordinii publice.

Decizia Curtii Constitutionale cu privire la constitutionalitatea Legii privind organizarea
referendumului
In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 478 din data de 12 iulie 2012 a fost publicata
Decizia Curtii Constitutionale nr. 731/2012 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a
Legii pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea
referendumului.

Sesizarea de neconstitutionalitate a fost formulata de un numar de 71 de deputati apartinand
Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Obiectul sesizarii de neconstitutionalitate il constituie prevederile Legii pentru modificarea art.10
din Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, al carei articol unic
prevede ca art.10 din Legea nr.3/2000 se modifica si va avea urmatorul cuprins: Demiterea
Presedintelui Romaniei este aprobata daca, in urma desfasurarii referendumului, propunerea a
intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate.

Examinand obiectia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca Legea pentru modificarea
art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este
constitutionala, in masura in care asigura participarea la referendum a cel putin jumatate
plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente.

Prezentam cateva din motivele care au stat la baza emiterii deciziei Inalte Curti:

Prin Decizia nr.147 din 21 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr.162 din 7 martie 2007, Curtea a examinat obiectia de neconstitutionalitate formulata impotriva
prevederilor Legii nr.129/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000, anterior
promulgarii acesteia, care, in forma supusa controlului de constitutionalitate, prevedea modalitati
diferite de aprobare prin referendum a demiterii Presedintelui Romaniei dupa cum acesta fusese
ales in primul sau in al doilea tur de scrutin, in conditiile prevazute la art. 81 alin. (2), respectiv
art. 81 alin. (3) din Constitutia Romaniei.
Curtea a retinut, cu acel prilej ca, prin modificarea cuprinsului art. 10 din Legea nr. 3/2000,
legiuitorul a dorit sa aplice, sub aspectul voturilor exprimate, principiul simetriei juridice la
alegerea Presedintelui Romaniei in al doilea tur de scrutin si la demiterea acestuia ca urmare a
consultarii populare. Curtea a constatat ca, bazandu-si solutiile pe principiul simetriei, legiuitorul
nu a tinut seama de faptul ca aplicarea acestui principiu in dreptul public, cu atat mai mult in
dreptul constitutional, cu deosebire la organizarea si functionarea autoritatilor publice, nu este
posibila. Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusa posibilitatea
aplicarii acestuia in dreptul public. De aceea, normele constitutionale sunt asimetrice prin
excelenta, motiv pentru care Curtea a retinut ca exigentele stabilite de Constitutie pentru alegerea
Presedintelui Romaniei si cele care se refera la demiterea acestuia in urma unui referendum nu
sunt simetrice, deoarece ele reprezinta institutii juridice diferite, cu roluri si scopuri diferite,
fiecare avand un tratament juridic distinct. Totodata, Curtea a observat, in acest context, ca
demiterea prin referendum a Presedintelui Romaniei nu are semnificatia unei competitii
electorale, ci reprezinta o sanctiune pentru savarsirea unor fapte grave prin care acesta incalca
prevederile Constitutiei. ()

Tinand cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea constata ca Legea pentru modificarea art.10
din Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este constitutionala,
avand in vedere ca niciun text constitutional nu conditioneaza dreptul legiuitorului de a opta
pentru fixarea unei anumite majoritati care sa se pronunte pentru demiterea prin referendum a
Presedintelui Romaniei.

Demiterea Presedintelui Romaniei prin referendum reprezinta o sanctiune pentru savarsirea unor
fapte grave, motiv pentru care Curtea retine ca este justificat ca aceasta sa fie aprobata de
cetateni cu majoritatea voturilor valabil exprimate.

Curtea constata ca rezultatul referendumului depinde de indeplinirea cumulativa a doua conditii:
una referitoare la numarul minim de cetateni care trebuie sa participe la referendum pentru ca
acesta sa fie valabil si una privitoare la numarul de voturi valabil exprimate, care determina
rezultatul referendumului. Aceste conditii sunt detaliate in art.5 alin.(2) si, respectiv, art.10 din
Legea nr.3/2000. Potrivit art.5 alin.(2), Referendumul este valabil daca la acesta participa cel
putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente.

Curtea observa ca, in varianta redactionala dedusa in cauza de fata controlului de
constitutionalitate, Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 ofera o reglementare
unitara pentru toate tipurile de referendum consacrate de Constitutie, dand expresie si exigentei
reprezentativitatii sub aspectul rezultatului votului. Astfel, aceeasi solutie legislativa se regaseste
in cazul referendumului privind revizuirea Constitutiei, al referendumului cu privire la probleme
de interes national si al referendumului local, unde, potrivit art.7 alin.(2), art.12 alin.(2) si,
respectiv, art.14 alin.(2) din Legea nr.3/2000, rezultatul se stabileste in functie de majoritatea
voturilor valabil exprimate pe intreaga tara sau dupa caz, la nivelul unitatii administrativ-
teritoriale.

Tot astfel, Curtea constata ca si conditia ce trebuie indeplinita pentru validitatea referendumului
este aceeasi pentru toate tipurile de referendum, art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 impunand
intrunirea majoritatii absolute care consta in jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise
in listele electorale permanente. Curtea retine ca aceasta reprezinta o conditie esentiala pentru ca
referendumul sa poata exprima in mod real si efectiv vointa cetatenilor, constituind premisa unei
manifestari autentic democratice a suveranitatii prin intermediul poporului, in conformitate cu
principiul statuat in art.2 alin.(1) din Legea fundamentala.

Participarea la referendum a majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale permanente
reprezinta un act de responsabilitate civica, prin care corpul electoral urmeaza sa se pronunte cu
privire la sanctionarea sau nu a Presedintelui Romaniei, avand posibilitatea demiterii sau
mentinerii acestuia in functie.









ICCJ. Cerere modificatoare a obiectului pricinii transmisa prin fax. Admisibilitate
nalta Curte de Casaie i Justiie a hotrt c simpla nfiare a raportului de trimitere a unui fax
la sediul instantei nu este suficient pentru a face dovada depunerii la dosarul cauzei a cererii
modificatoare a obiectului litigiului. n conformitate cu prevederile Regulamentul de ordine
interioar a instanelor judectoreti, aprobat prin H.G. nr. 387/2005, n forma n vigoare la acea
dat, o eventual trimitere a cererii ar fi trebuit s figureze nregistrat n evidenele serviciului
Registratur, cu specificarea nscrisului trimis, de pe care reclamantul, prin eforturi proprii, ar fi
putut obine o copie certificat, n scopul probrii preteniei de modificare a obiectului cauzei.
n spe, reclamantul nu prezentat o astfel de dovad i nici nu a solicitat instanei de apel
verificri la prima instan privind o eventual nregistrare a cererii modificatoare. n acest
situaie, este de necontestat lipsa de diligen a prii care nu i-a probat susinerile din motivele
de apel, si chiar mai mult, a dat dovad de pasivitate i n faa primei instane prin neinvocarea
formularii cererii modificatoare, dei a fost prezent, prin avocat, la dou termene de judecat
dup momentul la care pretinde c a trimis cererea. Fa de aceste considerente, nalta Curte a
statuat c nu poate fi acceptat invocarea lipsei de rol activ al instanei, ct timp ndeplinirea
propriilor obligaii procedurale era posibil, astfel c, fcnd aplicarea principiului potrivit cruia
nu este permis invocarea propriei culpe, consacrat expres de art. 108 alin. (4) C. proc. civ. n
materia nulitii actelor de procedur, nalta Curte a respins recursul ca nefondat. (Decizia nr.
891 din 10 februarie 2012 pronunat n recurs de Secia I civil a naltei Curi de Casaie i
Justiie avnd ca obiect contestaie la dispoziia emis de Primar)
Corina CIOROAB