2.

METODA GEOMETRICĂ DE COMPUNERE

A FORŢELOR

2.1. Regula paralelogramului

Problema compunerii a două forţe F1 şi F2 cunoscute, acţionând asupra

unui punct material M este rezolvată de regula paralelogramului forţelor
F1 + F2 = R (fig. 2.1. a). Notând cu α unghiul dintre F1 şi F2 , mărimea rezultantei

R se calculează aplicând teorema cosinusului în triunghiul MA1B:

R = F12 + F22 − 2 F1 F2 cos(π − α ) = F12 + F22 + 2 F1 F2 cos α (2.1)

Pentru afarea direcţiei rezultantei, deci a unghiurilor β şi γ , se aplică

teorema sinusurilor în acelaşi triunghi şi se obţine relaţia:
F1 F2 R
= = (2.2)
sin γ sin β sin α

B2 B B
γ γ
F2 R = F1 + F2
F2 ′
R = F1 + F2 F2

α β β α
M A1 M
F1 A1
F1
a b
Fig. 2.1.

Compunerea forţelor concurente este prima operaţie elementară de echivalenţă a

sistemelor de forţe.

OBSERVAŢIE:
Rezultanta se poate obţine aplicând regula triunghiului forţelor,
echivalentă cu regula paralelogramului. Pe baza acestei reguli se
construieşte în extremitatea forţei F1 un vector F2 ' echipolent (paralel, de
acelaşi sens şi egal) cu forţa F2 . Rezultanta R este vectorul care are
aceiaşi origine cu originea forţei F1 şi extremitatea, în extremitatea forţei
F2 (fig. 2.1. b).
14 Complemente de Mecanică

Dacă punctul material M este acţionat de n forţe, se aplică succesiv regula

paralelogramului, de n-1 ori, compunând primele două forţe F1 şi F2 , apoi
rezultanta acestora R12 cu a treia forţă F3 , obţinând rezultanta R13 , şi aşa mai
departe:

n
F1 + F2 + F3 + ! + Fn = ∑ Fi = R12 + F3 + ! + Fn = R13 + F4 + ! + Fn = R (2.3)
i =1

În figura 2.2,a se exemplifică procedeul pentru 4 forţe. Aplicând succesiv

regula triunghiului, se ajunge la construcţia cunoscută sub numele de poligonul
forţelor, cu care se determină rezultanta. Laturile poligonului sunt reprezentate
de vectori echipolenţi cu forţele concurente, rezultanta unind originea primei
forţe cu extremitatea ultimului vector echipolent (fig. 2.2, b). Atunci când
metoda geometrică se aplică sub forma unei construcţii grafice, realizând
poligonul forţelor la scară, aceasta se numeşte metoda grafică a compunerii
forţelor concurente, metodă al cărui rezultat este aproximativ, depinzând de
precizia construcţiei grafice.

R 14 = R F4′
F4 R
F3
F4 F3 F2
F2
R 13
F3′
M R 12 M

F1 F1 F2′
a b
Fig. 2.2.
OBSERVAŢIE:
Dacă poligonul forţelor este închis, adică extremitatea vectorului
echipolent cu ultima forţă din poligon coincide cu originea primei
forţe, atunci rezultanta este nulă şi sistemul de forţe concurente se
numeşte sistem echivalent cu zero.
Metoda geometrică de compunere a forţelor 15

2.2. Aplicaţii
2.1.
Folosind metoda geometrică, să se arate că operaţia de compunere
a forţelor concurente din figura 2.3 a este comutativă: F1 + F2 = F2 + F1
REZOLVARE: Se aplică de două ori regula triunghiului, obţinându-se de fiecare
dată ca rezultantă diagonala paralelogramului celor două forţe (fig. 2.3, b şi c).

A2 B ′
F2 A2 F1 B
R = F1 + F2 F2 ' ′ R = F1 + F2
F2
ϕ F1 ϕ
M M F1 M ϕ
A1 A1
a b c
Fig. 2.3.

2.2.
Folosind metoda geometrică, să se arate că operaţia de compunere
a forţelor concurente din figura 2.4 este asociativă

F1 + ( F2 + F3 ) = ( F1 + F2 ) + F3 .
F2
F3
F1
REZOLVARE:
Construind poligonul forţelor F1 , F2 şi F3 , se
stabileşte mai întâi suma F1 + ( F2 + F3 ) (fig. 2.5 a),
M
apoi suma ( F1 + F2 ) + F3 (fig. 2.5 b), rezultanta R
Fig. 2.4. fiind latura MA2 a aceluiaşi contur poligonal
MA1 A2 A3 .

A3 A3
F3′ F3′
A2
A2
R=F1 +(F2+F3)

F2' + F3'
R=(F1+F2)+F3

F2′ F2′
F1 + F2 '

A1 A1
F1 F1
M M
a Fig. 2.5. b
16 Complemente de Mecanică

2.3. Să se calculeze rezultanta a două forţe F1=200 N şi F2=180 N,

ştiind că tangenta unghiului dintre ele este 4/3. Să se afle direcţia rezultantei prin
două metode: a) cu teorema sinusurilor; b) utilizând proiecţiile rezultantei pe
axele de coordonate.

REZOLVARE:
Figura 2.1, b corespunde enunţului problemei, forţele formând un triunghi MA1B. Se
calculează mai întâi cosinusul unghiului α, funcţie de valoarea tangentei, pentru a aplica
relaţia (2.1):
1 1 3
cos α = = =
1 + tg 2α  4
2 5
1+  
 3

R = F12 + F22 + 2 F1 F2 cos α = 20 2 + 18 2 + 2 ⋅ 20 ⋅ 18 ⋅ 0,60 = 1156 = 34 N

a) Direcţia rezultantei este dată de unghiul β, care se stabileşte din teorema sinusurilor (2.2)
scrisă pentru acelaşi triunghi MA1B.
2
F2 18  3
sin β = sin α = 1 −   = 0.4235
R 34 5

β = arcsin(0.4235) = 25°

b) A doua metodă identifică proiecţiile rezultantei X si Y, respectiv pe axele Ox si Oy, ale

sistemului xOy (fig. 2.6):
X = F1 + F2 ⋅ cosα = 20 + 18 ⋅ 0,60 = 30,80
Y = F2 ⋅ sin α = 18 ⋅ 0,80 = 14,40

Y 14,40
tgβ = = = 0.4675
X 30,80

β = arctg(0,4675) = 25°

B
y
R γ
′ Y
F2
β F1 α x
M
X A1
Fig. 2.6.
Metoda geometrică de compunere a forţelor 17

2.4.Să se calculeze mărimea rezultantei şi direcţia pe care o face

aceasta cu axa Ox, cunoscând forţele F1 şi F2 din figurile 2.7 şi 2.8 .
Răspuns: R= 24,9 N; -43,9º şi R= 36,1 N; 73,9º.

y y
F1 = 8 N x
F2 = 40 N
O

30º F2= 20 N
120º
x
O
F1 = 30 N

Fig. 2.7. Fig. 2.8.

2.5.
Cunoscând mărimile forţelor F1 = F3 = F2 /2 = 10 N (fig. 2.9, a), să
se determine cea de-a patra forţă, astfel încât rezultanta lor să fie nulă.

REZOLVARE:
Condiţia ca rezultanta să fie nulă (adică sistemul celor patru forţe concurente să fie
echivalent cu zero) este aceea ca poligonul lor să fie închis. Din construcţia acestui poligon
se observă că forţa F4 este orizontală (fig. 2.9 b). Mărimea acesteia se calculează parcurgând
următorul raţionament:

• forţele F1 şi F3 determină două laturi ale unui triunghi echilateral, rezultanta parţială fiind
cea de-a treia latură (orizontală), deci R13 = 10 N;

• F2 este coliniară şi de acelaşi sens cu R13, şi atunci mărimea forţei F4 = F2 + R13 = 30 N.

y A1 A2
F1 F3 '
F1 120º
60º F2 F2 '
A3 x 60º

F3 F4 '
A5 A4

a b
Fig. 2.9.
18 Complemente de Mecanică

F1 F2 A2
F2 ' F3 '
30º 30º 30º
B A1
60º α
F1 A3
F3 30º
O 60º F4 '
O

b
a
Fig. 2.10.

2.6. Cunoscând mărimile forţelor F1 = 20 N, F2 = F3 = 34,64 N

(fig. 2.10, a), să se determine forţa F4, astfel încât rezultanta lor să fie nulă.

REZOLVARE:
Se reprezintă poligonul celor trei forţe date şi se închide cu cea de-a patra (fig. 2.10 b).
Forţele F2 şi F3 formează un triunghi isoscel A1A2A3 având baza A1A3 = 2F2cos30º=60 N.
Mărimea forţei F4 este stabilită din triunghiul dreptunghic OBA3:

F4 = OB 2 + A3 B 2 = ( F1 cos 30°) 2 + ( F1 sin 30° + 2 F2 cos 30°) 2 =

= 20 13 = 72,11N
Din acelaşi triunghi dreptunghic OBA3 se calculează
OB 2 3
tgα = = = 0,4949 ⇒ α = 26,3°
A3 B 7

2.7. Să se calculeze mărimea rezultantei celor două forţe F1 şi F2 din

figura 2.11. a,b,c, precum şi unghiul pe care aceasta îl face cu forţa F1, ştiind că
forţele sunt reprezentate la scară: forţa reprezentată pe o latură a octogonului
măsoară 10,00 N.

Răspuns: a) R= 53,05 N; 22,50º b) R= 32,00 N; 12,76º şi c) R= 26,13 N; 22,50º.

F2 F2 45° F2
45° 90°
F1
F1
F1

a b c
Fig. 2.11.
Metoda geometrică de compunere a forţelor 19

2.3. Formă interactivă de studiu individual

Obiectiv: aplicarea regulii paralelogramului pentru diferite valori ale forţelor cu

variaţia unghiului dintre acestea.

Specific: prima forţă este considerată coliniară cu axa Ox. Mărimile forţelor pot
avea valori absolute între 1 şi 100, altfel programul anunţă eroarea. Unghiul α
este pozitiv în sens antiorar.

Exerciţiu: se introduc datele din problema 2.4 (fig. 2.8.) şi se verifică rezultatul
obţinut ( vezi figura 2.12). Pentru claritatea prezentării desenului, se selectează
în fereastra “Scară desen”, dimensiunea “Mediu”. Trecerea la altă aplicaţie se
face actionând butonul “Alt exerciţiu”. Se introduc noile date pentru forţe şi
unghi. Alte două exemple sunt prezentate în figurile 2.13 şi 2.14.

Observaţie: schema forţelor este reprezentată mereu la scară, existând şi

posibilitatea amplificării desenului. Opţiunile posibile: normal, mediu, mare,
super (vezi figura 2.14).

Fig. 2.12
20 Complemente de Mecanică

Fig. 2.13

Fig.2.14