16

4. Motoare asincrone trifazate

Sunt cele mai răspândite datorită avantajelor:

- simplitate constructivă;
- cost redus;
- fiabilitate ridicată şi întreţinere uşoară;
- robusteţe;
- alimentare direct de reţea RST;
- caracteristică mecanică semirigidă.
Dezavantaje:
- posibilitate redusă de reglare a turaţiei;
- cuplu de pornire redus.
Constructiv se poate compune dintr-un stator (inductor) şi un rotor (indus).
Statorul – pe rol de inductor este prevăzut cu o înfăşurare trifazată cu ˝p˝ perechi de
poli, alimentată de la cele trei faze RST. Datorită dispunerii geometrice a înfăşurărilor
statorice la 1200 şi defazării fazelor RST cu acelaşi unghi, se creează un câmp magnetic
învârtitor, al cărui maxim se roteşte cu turaţia de sincronism:
60 ⋅ f
n0 = [rot/min]
p
Pentru:
p = 1 rezultă n0 = 3000
p = 2 rezultă n0 = 1500
p = 3 rezultă n0 = 1000
Rotorul – pe rol de indus – poate fi realizat în două variante constructive:
- tip colivie - două inele de capăt şi o serie de bare fixate între ele, astfel încât se
creează spire în scurtcircuit. Rezistenţa circuitului rotoric este de valoare foarte mică
(scurtcircuit) şi constantă, fără a putea fi modificată din exterior (este determinată
constructiv);
- bobinat - realizat din tole şi prevăzut cu un sistem de înfăşurări trifazate cu acelaşi
număr de perechi de poli ˝p˝, capetele înfăşurărilor fiind legate la un colector format din trei
inele montate pe axul motorului. Prin intermediul unor perii, înfăşurările pot fi legate direct -
rezultând caracteristica naturală, sau indirect, prin rezistenţe suplimentare - obţinându-se
caracteristicile artificiale.

4.1. Alunecarea turaţiei motoarelor asincrone

La conectarea inductorului la reţeaua RTS apare câmpul magnetic învârtitor cu
turaţia n0. Iniţial rotorul fiind în repaus, prin inducţie electromagnetică în înfăşurările
rotorului apare un sistem de curenţi trifazaţi simetrici de acelaşi sens, care prin
interacţiune cu câmpul electromagnetic care i-a creat determină apariţia unor forţe
electromagnetice care pun în mişcare rotorul. Turaţia rotorului va creşte fără să poată
atinge vreodată turaţia n0 (în acest caz M motor = 0 ), deci n < n0 , acest fenomen purtând
denumirea de alunecare.
Alunecarea relativă se defineşte prin relaţia:
n −n
s= 0 ⋅ 100%
n0
Turaţia n2 = n0 – n reprezintă turaţia relativă între câmpul magnetic învârtitor şi rotor.
În regim motor n2 > 0, deci alunecarea s > 0. De obicei s = 1,5 ÷ 6%. Dacă n2 < 0, adică
indusul este antrenat cu turaţie suprasincronă sau inductorul este deconectat, motorul
trece în regim de generator.
Funcţionarea în regim motor este posibilă pentru: 0 < s < 1
 17

4.2. Caracteristicile de funcţionare ale motoarelor asincrone trifazate

1.Caracteristica turaţiei
Din relaţia alunecării s, rezultă n = n0(1 – s). Deşi s = f(Mr), deoarece s < 6% rezultă
că n este apropiată de n0 (variază puţin cu s) , deci caracteristica de turaţie este rigidă.
2.Caracteristica factorului de putere cosφ
Deoarece curentul absorbit de motor este inductiv şi aproape independent de
sarcină, rezulta că factorul de putere este întotdeauna inductiv , având valori în intervalul
cos φ = 0,72  0,92 , pentru. P = ( 0,6... 100 ) [ kW ] - pentru ambele tipuri de motoare
asincrone.
3. Caracteristica mecanică n = f(M)
În electrotehnică se demonstrează relaţia:
M 2
≅ ,
M cr s s cr
+
s cr s
din care rezult ă :
2
M = M cr ⋅ , în care :
s s cr
+
s cr s
M - momentul curent de lucru;
Mcr - momentul critic,
corespunzător turaţiei critice scr
Pornind de la relaţia M = f(s) şi
ţinând cont de dependenţa n = f (s), se
poate trasa curba M = f(n) , sau n =
f(M)., ambele reprezentate grafic in
figura de mai jos.
La pornire (punctul A) avem: n =
0 şi s = 1, iar momentul M = Mp, Mp fiind
momentul de pornire.
Dacă: Mp > Mr + Mj, motorul
porneşte, turaţia creşte şi totodată şi
cuplul dezvoltat, până în punctul critic B
scr, Mcr, după care M va scădea până în
punctul D = f(M = 0, n = 0) care
corespunde funcţionării ideale în gol a
motorului.
Din analiza diagramei se constată
că pentru: 0 < n < n0
Curba prezintă două zone distincte:
a) de la s = 1 , (n = 0) până la s = s cr ,
( n = ncr ) - corespunzătoare pornirii
motorului, zonă pe care funcţionarea
motorului este instabilă ;
b) de la s = s cr la s = 0 , ( n = n0 ) - zonă
pe care funcţionarea motorului este
stabilă şi caracteristica este rigidă.

Caracteristicile mecanice pentru diverse regimuri de

funcţionare ale motorului asincron
 18

Punctul C ( nn , M n ) este punctul nominal de funcţionare pentru care se dau

caracteristicile reprezentative ale motorului – înscrise pe tăbliţă:
puterea nominală – n2 < 0 [Kw]
turaţia nominală – n2 < 0 rot / min
turaţia de sincronism – n0
M cr Mp
rapoartele – = 1,7  2,5 şi = 0,8 2
Mn Mn

4.3. Alunecarea critică

′
r
Aceasta se poate calcula cu relaţia: s = cr
2

′
X +X
1 2

în care:
r2′ – rezistenta rotorului raportată la stator
′
X 2 – c reactanţa inductivă la stator
X 1 – reactanţa inductivă a statorului
 prin modificarea r2′ se modifică scr., deci forma caracteristicii  o familie de
caracteristici cu următoarele trăsături:
 r2′   scr  curbe tot mai clasice
 r2′   scr  creşte M p (curbele 2 şi 3)
Deci, motoarele cu rotorul bobinat se vor utiliza numai când
e necesar M p mare sau trebuie reglată turaţia .

4.4. Pornirea motoarelor asincrone

La pornire, deoarece n << n0, vom avea un curent de

pornire Ip = In (4 ÷ 8), rezultă un şoc de sarcină, de curent, care
provoacă o scădere a tensiunii din reţea cu efecte negative
asupra cuplului de pornire şi asupra funcţionării altor
consumatori.
Se admite pornirea directă (prin conectare directă)
atunci când Pn < 0,2 * Pinst , dar, când din aceeaşi reţea este
alimentat şi iluminatul secţiei, se impune Pn < 0,5 * Pinst , Pinst
fiind puterea transformatorului de alimentare a secţiei.
Pornirea directă se poate face numai pentru motoare
cu puteri până la 5,5 KW , pentru puteri mai mari fiind necesară
pornirea indirectă.
Observaţie: Curentul nominal al motorului se poate
determina cu relaţia:
P 2P [ W ]
I = = P = ⇒I [ A ] ≅ 2P [ KW ]
n
3 * U * η * cos ϕ 500 1000 n

4.4.1. Pornirea directă prin întreruptor (manuală)

e - siguranţe fuzibile
a - întreruptor
Pornirea şi oprirea se realizează manual prin acţionarea
întreruptorului tripolar a.

Pornire cu întreruptor
 19

Metoda se aplică numai la motoare mici ( P < 2 KW ) şi la frecvenţe reduse de

comandă.
Se foloseşte de obicei un întreruptor pachet sau cu came tripolar. Dacă se foloseşte
un comutator-inversor, se poate realiza şi inversarea sensului de rotaţie.

4.4.2. Pornirea directă cu

contactor (automată)
Se utilizează la motoare de
puteri mai mari de 2[KW] când
pornirea - oprirea trebuie realizată
frecvent sau din mai multe locuri.
 e1- siguranţe fuzibile
principale,
 a - întreruptor principal,
 e2 - siguranţă fuzibilă pentru
protecţia circuitului de
comandă,
 e3- releu termic,
 b1- buton de oprire,
 b2- buton de pornire,
 C1- bobina contactorului de
comandă,
 C11- contactele principale ale
contactorului,
 C12- contact de automenţinere
(de memorare) a comenzii de
pornire.
Pentru pornire se apasă
pentru un timp scurt butonul b2,
prin aceasta fiind alimentată
bobina C1. Ca urmare, prin
închiderea contactelor C11 se
realizează alimentarea motorului,
iar prin închiderea contactului C12
motorul rămâne pornit şi după Pornirea directă cu contactor
eliberarea butonului b2.
Oprirea se realizează prin apăsarea butonului b1, prin aceasta întrerupându-se
alimentarea bobinei C1, ca urmare, se deschid contactele C1 1 oprind alimentarea
motorului; prin deschiderea contactului C12 motorul rămâne oprit şi după eliberarea
butonului b1.
În timpul mersului la apariţia unei suprasarcini releul e3 întrerupe alimentarea
bobinei C1 determinând oprirea motorului.
 20

4.4.3. Pornirea indirectă

Este necesară pentru motoarele cu
putere > 5KW , la care socul de curent
la pornire este mare. Motoarele cu
indusul în scurtcircuit pot fi pornite prin
reducerea tensiunii în faza de pornire,
aceasta realizându-se pe următoarele
căi:
 pornirea Y – ∆ ,
 prin introducerea în circuitul
inductorului a unor rezistoare sau
bobine de pornire,
 cu ajutorul
autotransformatoarelor
coborâtoare de tensiune U.

4.4.3.1. Pornirea Y – ∆ ,
Metoda se poate aplica numai la
Pornirea stea – triunghi
motoarele electrice proiectate să
funcţioneze, cu înfăşurările inductorului legate în ∆ (dimensionate pentru acest mod de
legare). La pornire înfăşurările se leagă în Y , apoi , după accelerarea mişcării, se comută
pe ∆.
 Ui - tensiunea de linie
 Uf - tensiunea pe înfăşurările motorului
 If - curentul prin înfăşurări
Pentru conexiunea Y putem scrie:
If = Il
Υ Υ

U
Uf = l
3
Υ

Pentru conexiunea ∆ avem:

I
If = l∆

∆ 3
U =U
f∆ l

Din compararea curenţilor de linie absorbiţi pentru cele două tipuri de conexiuni, se
obţine :
I lΥ I fΥ 1 U fΥ Z 1 Ul 1
= = * * = * = ,
I l∆ 3 * I f∆ 3 Z U f∆ 3 3 *U l 3
în care Z este impedanţa înfăşurărilor
Se constată că curentul absorbit este de trei ori mai mic la conexiunea Y decât la
conexiunea ∆ .
Deoarece la motoarele asincrone M = K ⋅ I , rezultă:
M Ψ 1 U 2l 1
= * = .
M ∆ 3 Ul 2 3
 21

Deci, momentul de pornire M p şi momentul critic Mcr vor fi de trei ori mai mici la
pornirea Y faţă de funcţionarea în regim , deci şi puterea la pornire este de trei ori mai
mică. De aceea, metoda se aplică la instalaţiile care nu necesită un cuplu mare la pornire,
iar durata pornirii trebuie limitată la strictul necesar. Prin urmare comutarea Y – ∆ se
recomandă să se facă automat.
La nivelul diagramelor caracteristicilor mecanice punctul de funcţionare pleacă din A,
urcă pe curba 1 (funcţionare Y) până în punctul B când se comută pe caracteristica ∆ (se
trece din B în C) de unde urcă mai departe până în punctul nominal de funcţionare D.
Operaţiunea de pornire Y – ∆ se poate realiza manual sau automat.

Caracteristicile de funcţionare în
regimurile Y – ∆