Sunteți pe pagina 1din 2

Alecu Russo (1819 - 1859)

Alecu Russo s-a nascut la 17 martie 1819, la Chisinau, in familia unui boier de vita veche,

dar cu o situatie sociala relativ modesta. Copilaria viitorul scriitor si-a petrecut-o la tara, in mijlocul
taranilor. Cu multi ani mai tirziu, in "Amintiri", el isi va aduce aminte de un frumos sat basarabean,
"raschirat intre gradini si copaci pe o vale a codrilor Bicului", unde "mosnegii spuneau de turci si
tatari… de Ileana Cosinzeana, de fratii din luna, de lupte si navaliri", ca si de vitejia "celor Novaci, de
raul carora urdiile tataresti nu se puteau in Bugeac cu prada in Tara Leseasca". Aici, din virsta
frageda, in sufletul lui au prins radacini lastarii dragostei pentru popor, poezia populara orala si limba
stramoseasca, dragoste pe care o va purta vie toata viata.

Pe la 1829 o cumplita epidemie de holera i-a secerat familia: "din patruzeci de persoane ce locuiau
intr-o casa" au scapat cu viata numai el si tatal sau. Ramas orfan de mama, Alecu Russo e trimis de
parintele sau la studii in Elvetia. Dupa studiile din Elvetia, isi continuie studiile la "Institutul lui
Fransua Navil din satul Vernie de linga Geneva". Pe bancile institutului lui Fransua Navil, Alecu Russo
scrie primele sale incercari literare.

Scriitor fara ambitii si notorietate, Alecu Russo n-a scris mult. Adevarata vocatie scriitoriceasca si-a
gasit-o anume in proza memoralistica. In "Amintiri" evoca anii copilariei cu o nostalgie ce ascunde
sensibilitati romantice. Dar naratiunea, bogata in elemente descriptive, este adesea intrerupta de
reflectii filosofice, psihologice sau sociologice, care dezvaluie un scriitor cult, ce prefigureaza in
literatura romana arta eseistului.

Majoritatea celorlalte lucrari au fost scrise in limba franceza si au aparut postum in traducerea lui
Alecsandri, Odobescu. "Iasii si locuitorii lui in 1840" este un tablou de epoca al societatii moldovenesti,
"Piatra Teiului" si "Stinca Corbului" - insemnari de calatorie - sint pretexte pentru a povesti doua
legende populare. Aceste lucrari, atit prin tematica si spiritul lor, cit si prin ideile exprimate direct se
incadreaza pe deplin programului "Daciei literare".

Din perioada 1834-1844 ne-au mai ramas doar doua lucari ale sale:"Palatul lui Duca Voda" si
"Decebal si Stefan cel Mare". Prima, care este o scrisoare adresata lui V.Alecsandri, vadeste gustul
artistic a lui Alecu Russo si cunostintele-i adinci in domeniul arhitecturii, pe care le aplica la descrierea
palatului ruinat al domnitorului. A doua e o paralela literara intre doua din cele mai remarcabile figuri
ale istoriei noastre, in care autorul apreciaza meritul acestor personalitati legendare.

Poemul in proza "Cintarea Romaniei", scris in limba franceza si aparut mai intii nesemnat, dar cu o
precuvintare a lui Balcescu, in "Romania viitoare", revista revolutionarilor romani exilati la Paris, iar
apoi in romaneste sub semnatura lui Alecu Russo, a avut mare ecou in epoca datorita mesajului sau
patriotic. In "Critica criticii", insusindu-si ideia ca "literatura este expresia vietii unei natii", sustine
necesitatea unei literaturi inspirate din realitatile nationale, opunindu-se, ca si Kogalniceanu, imitatiei si
traducerilor proaste. Ceea ce preconizeaza Alecu Russo este inspiratia din realitatile concrete ale tarii,
din viata poporului, din istoria, datiniile, credintele si creatia lui artistica. Acestui scop urmau sa-i
serveasca si propriile lucrari.

Fiind unul din initiatorii criticii literare de la noi, Alecu Russo isi defineste pozitia fata de aceasta
indeletnicire, aratind ca, pentru a deosebi operele valoroase de cele false, un critic trebuie sa aiba
cultura, experienta personala de viata si obiectivitate. In studiul "Poezia poporala", intemeiat pe o
bucata culegere proprie de balade si doine, releva valoarea estetica si documentara a folclorului. Alecu
Russo avusese marele noroc sa descopere o adevarata "minune poetica" - Miorita.

Scrierile teatrale ale lui Alecu Russo nu s-au pastrat, dar titlurile si continutul lor sint cunoscute din
cronicile dramatice si scrierile memoralistice.

Alecu Russo are meritul de a fi sintetizat in scrieri de atitudine ideile generatiei sale si de a fi ilustrat cu
talent, in unele privinte, efortul scriitorilor pasoptisti pentru dezvoltarea unei literaturi romane originale.