Transformata Laplace

Spatiul functiilor original

Se numeste functie original o functie
: ( ) f sau R R C
care satisface urmatoarele
conditii:
(i)
( ) 0 f t
pentru 0 t < ;
(ii)
( ) f t
este derivabila pe portiuni;
(iii) exista doua numere
0 0
, M s
+
R
astfel incat
0
0
( )
s t
f t M e
pentru orice t real (
0
s
se
numeste indicele de crestere al functiei
( ) f t
).
Verificand conditiile din definitia de mai sus se poate demonstra usor ca multimea
functiilor original formeaza un spatiu liniar. Mai mult, cum si produsul a doua functii
original este tot o functie original rezulta ca pe spatiul functiilor original este definita o
structura de algebra.
n continuare vom nota aceasta algebra cu
0
F
.
Spatiul functiilor original este suficient de bogat ! asa cum se poate observa
construind numeroase exemple ! incluzand ma"oritatea combinatiilor posibile dintre
reprezentanti ai principalelor clase de functii elementare.
Operatorul liniar L . Exitenta si olomorfia transformatei Laplace
#aca notam cu { }
: g g C C F
spatiul functiilor complexe de variabila
complexa, putem introduce operatorul lui $aplace:
0
: L F F
definit prin
[ ]
0
( ) ( ) ( ) ,
pt
f t p f t e dt p

C L
(daca
0
( )
pt
f t e dt

converge)
se numeste operatorul lui Laplace iar [ ] ( ) ( ) f t p L
transformata Laplace a functiei
0
f F
sau sau functie imagine (imaginea functiei original f prin operatorul L ).
Se mai foloseste si notatia
( ) F p
pentru transformata $aplace.
%ste evident ca prima intrebare care se pune este in ce conditii integrala improprie
care defineste transformata $aplace converge. &aspunsul la aceasta problema este dat de
teorema de existenta si olomorfie a transformatei $aplace care se enunta astfel:
#aca f este o functie original cu indicele de crestere
0
s
, atunci trasformata sa
$aplace [ ]
0
( ) ( ) ( ) ( )
pt
F p f t p f t e dt

L
exista si este olomorfa in semiplanul
0
( ) Re p s >
iar derivata sa
( ) F p
are expresia
0
( ) ( ) ( )
pt
F p t f t e dt

.
'iind data functia original, transformata ei $aplace se poate determina in
semiplanul
0
( ) Re p s >
utilizand definitia de exemplu, dar in ma"oritatea situatiilor
calculul se poate simplifica folosind proprietatile transformatei $aplace, mai precis
liniaritatea operatorului si regulile de calcul, care vor fi prezentate in continuare.
Se observa usor liniaritatea operatorului L . ntr!adevar, daca
( ) 0
, f f F
, atunci
( ) 0
f f + F
si [ ] [ ] [ ]
( ( )
f f f f + + L L L
.
Proprietati (reguli de calcul cu transformata Laplace)
'ie
f
0
F
, avand indicele de crestere
0
s
si fie [ ] ( ) ( ) ( ) F p f t p L
.
*rincipalele proprietati ale transformatei $aplace vor fi date in continuare sub
forma unor teoreme ale caror nume sugereaza foarte bine regula de calcul stabilita.
! +eorema asemanarii
,ricare ar fi 0 > , functia
0
( ) f t F
si
[ ]
(
( ) ( )
p
f t p F

_

,
L
.
! +eorema intarzierii
,ricare ar fi R functia
0
( ) f t F
si
[ ] ( ) ( ) ( )
p
f t p e F p

L
.
! +eorema deplasarii
,ricare ar fi
qC
functia
0
( )
qt
e f t F si
( ) ( ) ( )
qt
e f t p F p q 1
]
L
.
! +eorema de derivare a originalului
#aca f admite derivate de ordinul n inclusiv n ,si daca
( )
0
k
f F ,
0,(,..., k n
atunci
( ) ( ) ( ()
( ) ( ) ( ) (0) (0) ... (0)
n n n n n
f t p p F p p f p f f

1 1 + + +
] ]
L
, unde
( )
(0), 0,(,..., (
k
f k n reprezinta limitele la dreapta in origine ale functiilor
( ) k
f .
! +eorema de derivare a imaginii
,ricare ar fi n ,
0
( )
n
t f t F si
( )
( )
( ) ( ) ( )
n
n
t f t p F p
1

]
L
.
! +eorema de integrare a originalului
-plicatia
0
( )
t
t f d

este o functie original si

0
(
( ) ( ) ( )
t
f d p F p
p

1

1
]

L
.
! +eorema de integrare a imaginii
#aca
( )
p
F q dq

converge, atunci
( )
( ) ( )
p
f t
p F q dq
t

1
]

L
.
! +eorema produsului de convolutie
#aca
0
, f g F
si daca [ ] ( ) ( ) ( ) F p f t p L
, [ ] ( ) ( ) ( ) G p g t p L
, atunci
0
f g F
si
[ ] ( )( ) ( ) ( ) ( ) f g t p F p G p L
, unde
f g
este produsul de convolutie al
functiilor f si g.
Inversarea transformatei Laplace
'iind data o functie original f, imaginea sa [ ] ( ) ( ) f t p L
este complet determinata.
Se pune, in mod natural, problema inversa: se poate determina o functie original f daca se
cunoaste transformata sa $aplace. &aspunsul la aceasta intrebare este afirmativ iar
principalul rezultat teoretic, in acest sens, este teorema Mellin!'ourier cu urmatorul
enunt:
'ie f o functie orginal cu indicele de crestere
0
s
si fie [ ] ( ) ( ) ( ) F p f t p L

transformata sa $aplace. -tunci, in fiecare punct de continuitate a functiei f are loc
egalitatea:
0
(
( ) ( ) ,
)
a i
pt
a i
f t F p e dp a s
i
+

>

(formula Mellin!'ourier).
n fiecare punct c de discontinuitate valoarea functiei din membrul drept de mai sus este
egala cu [ ]
(
( 0) ( 0)
)
f c f c + + .
n aplicatii sunt utile alte doua teoreme de inversare a transformatei $aplace, in
cazul in care functia imagine are o forma particulara, numite si teoreme de dezvoltare.
! +eorema (() de dezvoltare
#aca
( ) F p
este o functie rationala
( )
( )
( )
A p
F p
B p

in care gradul polinomului de la

numarator este mai mic decat gradul polinomului de la numitor si daca
( ) B p
are numai
radacini simple, fie acestea
, (, ),...,
k
p k n
, atunci
( ) F p
este imaginea functiei
(
( )
( )
( )
k
n
p t k
k
k
A p
f t e
B p

.
! +eorema ()) de dezvoltare
#aca
( ) F p
este olomorfa in exteriorul unui cerc cu centrul in origine si de raza R
si daca dezvoltarea sa in seri $aurent in "urul punctului de la infinit este
(
( ) ,
n
n
n
a
F p p R
p

>

, atunci
( ) F p
este imaginea functiei
(
(
( )
( ()/
n n
n
a
f t t
n

.
Tehnica de folosire a transformatei Laplace in aplicatii
+ransformata $aplace poate fi un instrument util in rezolvarea urmatoarelor clase
de probleme: probleme 0auc12 pentru ecuatii diferentiale, probleme 0auc12 atasate
sistemelor de ecuatii diferentiale, ecuatii integrale, calculul unor anumite tipuri
particulare de integrale improprii reale.
n general se procedeaza in felul urmator: se aplica operatorul L obiectului
matematic respectiv folosind liniaritatea sa si regulile de calcul cu transformata $aplace.
Se obtine asa numita ecuatie operationala (sistem operational in cazul sistemelor de
ecuatii diferentiale) adica o ecuatie (un sistem) avand ca necunoscuta functia (functiile)
imagine. n final, solutia se obtine utilizand una dintre teoreme de dezvoltare (inversare).
n cazul integralelor improprii reale te1nica folosita in general este introducerea unui
parametru real care va deveni argument al functiei original si in raport cu care se va
aplica transformata $aplace permutand operatorul L cu integrala respectiva.