Cuvant inainte

M-am nascut in primul an al secolulul XX.Atingand varsta cand

amintirile se detaseaza de timpul personal pentru a se aseza in
marile curente istorice,simt ca am traversat un secol fara
echivalent in istoria speciei ganditoare de pe aceasta
planeta,secol de rupturi ireversibile,de reinnoiri neprevazute.O
data cu ultimii ani ai mileniului se incheie o lunga
epoca:intram,fara sa ne dam seama,intr-un timp
metafizic.Nimeni nu are curajul sa o spuna:intotdeauna tacem in
ceea ce priveste esentialul,care nu e suportabil.
ar pentru cei care gandesc,apare o mare speranta.!i noi,prin
dialogurile noastre,vrem sa aratam ca se apropie momentul unei
reconcilieri iminente intre savanti si filosofi,intre stiinta si
credinta.Multi ganditori,animati de un spirit profetic,au anuntat
acesti zori:"ergson,#eilhard de $hardin,%instein,"roglie si atatia
altii.
&gor si 'ris(a "ogdanov,la randul lor,au ales aceasta cale:mi-au cerut
sa dialoghez cu ei asupra noului raport al spiritului cu
materia,asupra prezentei spiritului in materie.)roiectul lor e de a
substitui*materialismului* si +determinismului*,care inspirau
savantii secolului X&X,acel ceva pe care ei il numesc
metarealism:o noua viziune a lumii,care lor li se pare ca se
impune,incetul cu incetul,oamenilor secolului al XX&-lea.
Nu am putut refuza cererea lor.Am acceptat sa dialoghez cu ei.!i mi-
am amintit de un alt dialog,mai secret:intalnirea mea cu filosoful
german ,eidegger,care a e-ercitat o mare influenta in aceste
timpuri.,eidegger,care vorbea prin simboluri,mi-a aratat pe
masa lui de lucru,alaturi de imaginea mamei sale,un vas
fin,transparent,din care se inalta un trandafir.&n ochii lui,acest
trandafir e-prima misterul e-istentei,enigma .iintei.
Niciun cuvant nu poate e-prima ceea ce spunea acest trandafir/era
acolo,simplu,pur,senin,tacut,intr-un cuvant,sigur de el/natural
,ca un lucru intre lucruri,e-primand spiritul invizibil sub materia
prea vizibila.
#oata viata mea am fost framantat de o problema care-& preocupa pe
toti:sensul vietii si al mortii.e fapt aceasta e intrebarea care
framanta animalul cugetator,de la origine incoace:animalul care
gandeste este singurul care-si inmormanteaza mortii,singurul
care se gandeste la moarte,si care-si gandeste propria moarte.!i
ca sa-si lumineze calea in tenebre,ca sa se adapteze ideii de
moarte,acest animal,atat de bine adaptat la viata,nu are decat
doua lumini:una se numeste religie,cealalta se numeste stiinta.
&n secolul trecut-si in ochii celor mai multe spirite luminate-stiinta si
religia erau opuse una alteia/stiinta respingea religia,cu fiecare
din descoperirile ei/in ceea ce priveste religia,ea interzicea
stiintei sa se ocupe de $auza )rima sau sa interpreteze cuvantul
biblic.Or de curand,incepem sa traim-fara sa stim inca-marea
schimbare impusa ratiunii noastre,gandirii noastre,filosofiei
noastre,de munca invizibila a fizicienilor,teoreticienii lumii,cei
care gandesc realitatea.
$eea ce vreau sa demonstrez,impreuna cu fratii
"ogdanov,sprijinindu-ma pe partea stiintifica a cunostintelor
lor,e ca in acest sfarsit de mileniu,noile progrese ale stiintelor
permit a se intrevedea o alianta posibila,o convergenta,inca
obscura,intre stiintele fizice si cunostintele teologice,intre stiinta
si misterul suprem.
$e este realitatea0e unde vine0!e bazeaza ea pe o ordine,pe o
inteligenta secreta0
)astrez in memorie ceea ce mi-au aratat fratii "ogdanov:imensa
diferenta intre materia veche si materia noua.&nterlocutorii
mei,oameni de stiinta,mi-au amintit mai intai,ca inainte de
1233,ideea pe care ne-o faceam despre materie era simpla:daca
spargeam o piatra,obtineam pulbere/in pulberea aceasta e-istau
molecule compuse din atomi,un fel de +bile* de
materie,presupuse,indivizibile.
ar in toate acestea e-ista un loc pentru spirit04nde se gaseste
acesta0Nicaieri.
&n acest univers,amestec de certitudini si de idei absolute,stiinta nu
putea sa se refere decat la materie.)e drumul ei,ea ducea chiar
catre un fel de ateism virtual:o frontiera naturala se ridica intre
spirit si materie,intre umnezeu si stiinta,fara ca cineva sa
indrazneasca-sau chiar sa-si imagineze-sa puna aceasta in
discutie.
Or,iata-ne la inceputul anilor 1233.#eoria cuantica ne spune ca
pentru a intelege realul,trebuie sa renuntam la notiunea
traditionala de materie:materie tangibila,concreta,solida.$a
timpul si spatiul sunt iluzii.$a o particular poate fi gasita in doua
locuri in acelasi timp.$a realitatea nu e cognoscibila.5
!untem legati de realitatea acestor entitati cuantice,care depasesc
categoriile de timp si de spatiu obisnuite.%-istam prin +ceva* ale
carui natura si proprietati uimitoare ne e greu sa le sesizam,dar
care se apropie mai mult de spirit decat de materia traditionala.
)utin inainte de moartea sa,"ergson a lasat +testamentul sau de
gandire* la patru filosofi:'abriel Marcel,6ac7ues
Maritain,8ladimir 6an(elevitch si mie.8oi fi deci mesagerul
intuitiei lui:"ergson a presimtit,mai mult ca oricare altul,marile
schimbari conceptuale aduse de teoria cuantica.&n ochii lui-la fel
ca in fizica cuantica-realitatea nu e nici cauzala,nici locala:spatiul
si timpul sunt abstractii,pure iluzii.
$onsecintele acestor schimbari depasesc de departe tot ceea ce
suntem azi in masura sa raportam la propria noastra e-perienta
sau chiar la propria noastra intuitie.)utin cate putin,incepem sa
intelem ca realitatea e voalata,inaccesibila,ca noi abia ii sesizam
umbra,sub forma provizoriu convingatoare a unui miraj.ar ce
se afla sub acest voal0
&n fata acestei enigme,nu e-ista decat doua atitudini:una ne conduce
spre absurd,cealalta catre mister/alegerea finala intre una si
cealalta e,in sens filosofic,cea mai inata decizie pe care am luat-o
vreodata.
Am privit intotdeauna catre mister:cel al realitatii insesi.
% $% e-ista .iinta0)entru prima oara,rasar raspunsuri pe orizontul
cunostintelor.Nu putem sa ignoram in continuare aceste noi
luciri,nici sa raminem indiferenti la largirea constiintei pe care
ele o implica:de acum e-ista nu o dovada-pe umnezeu nu este
nevoie sa-l demonstram-ci un punct de sprijin stiintific pentru
conceptiile propuse de religie.
!i acum,la apropierea acestei lumi necunoscute si deschise,poate sa
aiba loc un veritabil dialog intre umnezeu si stiinta.
6ean 'uitton

Dumnezeu si stiinta
"&' "AN'

6ean 'uitton :-&nainte de a incepe aceasta carte,vreau sa pun prima
intrebare care imi vine in minte/ cea mai obsedanta,cea mai ametitoare
din toata cercetarea stiintifica : e ce e-ista 9ceva9 cand ar fi putut sa nu
fie nimic0e ce e-ista .iinta,acest 9nu stiu ce9 care ne separa de neant0
$e s-a intamplat la inceputul timpurilor,pentru a da nastere la tot ceea
ce e-ista astazi,acestor arbori,acestor flori,acestor trecatori care merg
pe strazi,care tot atat de bine puteau sa nu e-iste0$e forta a dat
4niversului formele pe care le imbraca azi0
Aceste intrebari sant materia prima a vietii mele de filosof / ele imi
insotesc gandirea si fundamenteaza intreaga mea cercetare:oriunde ma
duc,ele sunt prezente in mintea mea,stranii si familiare,cunoscute,dar in
acelasi timp,inseparabile de misterul care le-a dat nastere.Nu-i nevoie
de mari hotarari:ne gandim la aceste lucruri la fel de simplu cum
respiram.:ucrurile cele mai familiare va pot conduce spre cele mai
tulburatoare enigme.
e e-emplu ,aceasta cheie de fier ,aici,in fata mea,pe birou : daca as
putea reface istoria atomilor care o compun ,pina unde ar trebui sa ma
intorc in trecut0!i ce-as gasi acolo0
&gor "ogdanov:- $a orice alt obiect ,aceasta cheie are o istorie invizibila
la care in general nu se gandeste nimeni .Acum vreo suta de ani era
ascunsa,sub forma unui minereu brut,in inima unei roci.&nainte de a fi
dezgropat cu o lovitura de tarnacop ,blocul de fier care a dat nastere
acestei chei era acolo ,prizioner in piatra oarba,de miliarde de ani.
6ean 'uitton:-Metalul din care e facuta cheia mea este asadar la fel de
vechi ca )amantul insusi ,a carui varsta este evaluata astazi la patru
miliarde si jumatate de ani.Asta inseamna ca aici se opreste raspunsul la
intrebarea mea0&ntuitia imi spune ca nu.$u siguranta ca putem sa ne
intoarcem mult mai departe in trecut,pentru a afla originea acestei chei.
'ris(a "ogdanov:-Nucleul fierului este elementul cel mai stabil din
univers. )utem continua calatoria noastra in trecut pina in epoca in care
)amantul si !oarele inca nu e-istau .#otusi metalul din cheia
dumneavoastra e-ista deja ,plutind in spatiile interstelare ,sub forma
unui nor care continea o cantitate de elemente grele necesare formarii
sistemului nostru solar.
6.'.- $edez aici curiozitatii care fondeaza adevarata pasiune a filosofului
: sa admitem ca ,opt sau zece miliarde de ani inainte de a ajunge in
mainile mele ,aceasta cheie e-ista sub forma de atomi de fier
pierduti intr-un nor de materie in devenire.e unde venea acest
nor0
&." -intr-o stea ,un soare care a e-istat inaintea soarelui nostru si
care a e-plodat acum zece sau douasprezece miliarde de ani .:a
acea epoca, universul era alcatuit in principal din nori imensi de
hidrogen care s-au condensat ,s-au incalzit si au sfarsit prin a se
aprinde, formand primele stele gigant.Acestea sunt oarecum
comparabile cu niste cuptoare uriase destinate sa fabrice nuclee
de elemente grele, necesare ascensiunii materiei spre
comple-itate. :a sfarsitul vietii lor relativ scurte -doar cateva sute
de milioane de ani - aceste stele gigantice e-plodeaza ,proiectand
in spatiul interstelar materiile care vor servi la fabricarea altor
stele mai mici ,numite stele din generatia a doua ,ca si a planetelor
lor si a metalelor pe care le contin .$heia dumneavoastra ,ca si tot
ce se afla pe planeta noastra nu este decat +reziduul* format prin
e-plozia acelei vechi stele.
6.' -&ata-ne aici;O simpla cheie ne proiecteaza in focul primelor
stele. Acest mic obiect metalic cuprinde toata istoria universului ,o
istorie care a inceput cu miliarde de ani in urma,inaintea formarii
sistemului solar. 8ad luciri stranii parcurgand acest metal ,a
carui e-istenta depinde de un lung sir de cauze si efecte care se
intinde pe o durata de neconceput ,de la infinitul mic pina la
infinitul mare ,de la atom ,la stele .:acatusul care a fabricat
aceasta cheie nu stia ca materia pe care o batea cu ciocanul se
nascuse din vartejul fierbinte al unui nor de hidrogen primar.
intr-o data se naste in mine dorinta de a merge mai departe,de a
urca intr-un trecut si mai indepartat ,chiar inainte de a se fi
format primele stele / s-ar putea spune si altceva despre atomii
care au format faimoasa mea cheie0
'." -e data asta ,trebuie sa ne ducem cat mai departe cu
putinta ,pina la crearea universului insusi .&ata-ne deci cu
cincisprezece miliarde de ani in urma.$e s-a intamplat la acea
epoca0 .izica moderna ne spune ca universul s-a nascut dintr-o
e-plozie gigantica ce a provocat e-pansiunea materiei ,fenomen
observabil inca in zilele noastre .e e-emplu gala-iile: acesti nori
alcatuiti din sute de miliarde de stele se indeparteaza unii de altii
sub presiunea acestei e-plozii originare.
6.' <&n fapt,e suficient sa masori viteza de indepartare a acestor
gala-ii pentru a deduce momentul primordial in care ele se aflau
adunate intr-un singur punct ,cum am face cu un film derulat de
la sfarsit la inceput. =ebobinand marele film cosmic ,imagine cu
imagine ,vom sfarsi prin a descoperi momentul precis in care
universul intreg avea marimea unui varf de ac.&n acel moment imi
imaginez ca ar trebui sa asezam inceputurile istoriei sale.
&.'- Astrofizicienii iau ca punct de plecare primele miliardimi de
secunda care au urmat creatiei. &ata-ne asadar la 13
->?
secunde
dupa e-plozia originara .:a aceasta varsta fantastica de mica
,intreg universul ,cu tot ceea ce va contine mai tarziu ,gala-iile
,planetele ,)amantul ,arborii ,florile si aceasta cheie ,toate acestea
sint continute intr-o singura sfera de o micime inimaginabila : 13
-
??
centimetri ,adica de miliarde si miliarde si miliarde de ori mai
mica decat un nucleu de atom.
'."- $u titlu de comparatie ,diametrul unui nucleu de atom este
9doar9 de 13
-1?
cm.
&."- ensitatea si caldura acestui univers originar atingeau
marimi pe care spiritul uman nu le poate percepe: o temperatura
nebuna de 13
?@
grade,adica 13 urmat de ?@ de zerouri. !intem aici
in fata9zidului de temperatura9,o granita a caldurii e-treme
,dincolo de care fizica noastra se prabuseste .:a aceasta
temperatura ,energia universului in devenire este teribila / cat
despre 9materie9-in masura in care se poate da un sens acestui
cuvant- ea este constituita dintr-o supa de particule primare
,stramosii indepartati ai 7uar(ului,particule care interactioneaza
continuu .&nca nu e-ista vreo diferenta intre aceste particule
primare care interactioneaza in acelasi fel : la acest stadiu ,cele
patru interactiuni fundamentale Agravitatie,forta
electromagnetica,forta tare si forta slabaBsunt inca
nediferentiate ,confundate intr-o singura forta universala.
G.B Si toate acestea intr-un univers care este de
miliarde de ori mai mic decat un varf de ac! Aceasta
epoca este poate cea mai extraordinara din toata istoria
cosmica .Evenimentele se precipita intr-un ritm
halucinant in asa fel incat se intampla mai multe lucruri
in aceste miliardimi de secunda decat in miliardele de
ani care au urmat.
!.G Ca si cand aceasta efervescenta a inceputurilor ar
semana cu o eternitate .Caci daca fiinte constiente ar fi
putut trai aceste prime varste ale cosmosului ar fi avut
in mod cert sentimentul ca un timp imens aproape
vesnic se scur"ea intre doua evenimente.
'." < !pre e-emplu: un eveniment pe care noi il percepem astazi
ca pe un flash fotografic echivala ,in acel univers care se nastea ,cu
o perioada de miliarde de ani .e ce0 )entru ca la acea epoca
,densitatea e-trema a evenimentelor implica o distorsiune a
timpului.upa momentul originar al creatiei,au fost suficiente
cateva miliardimi de secunde pentru ca universul sa intre intr-o
faza e-traordinara pe care fizicienii o numesc *%ra inflationara* .
&n timpul acestei ere fabulos de scurta ,care s-a intins de la 13
-?C
la
13
-?@
secunde, universul s-a marit cu un factor de 13
C3
.:ungimea
lui caracteristica a trecut de la marimea unui nucleu de atom la
cea a unei portocale de zece centimetri diametru .$u alte
cuvinte,aceasta e-pansiune vertiginoasa este mult mai importanta
decat cea care va urma/din era inflationara pina in zilele noastre
,volumul universului nu se va mari decat cu un factor relativ
redus:13
2
,adica abia de un miliard de ori.
&.".- #rebuie sa insistam aici asupra acestui punct,greu de sesizat
vizual: diferenta intre marimea unei particule elementare si o
portocala este ,proportional vorbind ,mai mare decat cea care
separa dimensiunea unei portocale de cea a universului
observabil.
'." < &ata-ne deci in fata unui univers de marimea unei portocale:
supa de electroni,cuarci,neutroni,fotoni si de antiparticule ,care
apare dupa acest interval incredibil de scurt ,de numai 13
-?@

secunde ,nu este cu totul omogena .aca atunci ar fi e-istat vreun
observator,ar fi putut vedea ca portocala era strabatuta de tot
felul de striuri si iregularitati : el ar mai fi constatat ca universul
nostru inca minuscul in anumite locuri era mai dens.Or noi ne
datoram e-istenta tocmai acestor neregularitati de la origine . $aci
aceste striuri microscopice s-au dezvoltat pentru a da nastere
,mult mai tarziu,gala-iilor,stelelor si planetelor. )e scurt ,aceasta
#tapiserie cosmica# de la ori"ini va face sa apara tot ce
cunoastem noi astazi in cateva miliardimi de secunda.
$.B- Sa refacem impreuna parcursul universului.
%a 13
-?@
secunde prima tranzitie de faza & forta tare 'care
asi"ura coeziunea 'unitatea ( nucleului atomic( se
detaseaza de forta electro-sla)a 'rezultata din fuziunea
intre forta electromagnetica si forta de dezintegrare
radioactiva) .In aceasta epoca ,universul crescuse deja
in proportii fenomenale : el masura cam 300 de metri
de la un capat la altul .In interior domneau intunericul
absolut si temperaturi de neconceput.
*impul a trecut. %a 13
-11
secunde forta electro-sla)a se divide
in doua forte distincte & forta electroma"netica si forta
sla)a . +otonii nu mai pot fi amestecati cu alte
particule cum ar fi cuarcii "luoniileptonii , tocmai s-au
nascut cele patru forte fundamentale .$ntre -.
---
si -.
-/

secundediferentierea continua .*otusi in aceasta
epocaintervine un eveniment esential & cuarcii se unesc
formand neutroni si protoni si cea mai mare parte a
antiparticulelor dispar pentru a lasa loc particulelor care
compun universul actual.
Din momentul celei de a zecea miimi de fractiune de
secundapartculele elementare au luat nastere intr-un
spatiu care incepe sa se ordoneze.0niversul continua sa
se dilate si sa se raceasca.Aproximativ la 1.. secunde de
la momentul ori"inarparticulele elementare incep sa se
uneasca pentru a da nastere izotoplor nucleelor de
hidro"en si heliu&lumea asa cum o cunoasteam
acumincepeincetul cu incetulsa se aseze pe locul ei de
azi .
G.B-- $storia pe care am traversat-o a durat vreo trei
minute. $ncepand de aici lucrurile vor mer"e mult mai
lent. $n timpul a mai multor zeci de milioane de ani tot
universul a fost scaldat in radiatii si intr-o plasma de "az.
Cam dupa -.. milioane de ani primele stele se formeaza
din imensele varte2uri de pul)eri &in inima lorasa cum
am vazut mai inainte atomii de hidro"en si de heliu vor
fuziona pentru a da nastere elementelor "rele care isi
vor afla calea pe *erra mult mai tarziupeste cateva
miliarde de ani..
!.G-- 3u putem evita senzatia de irealitate in fata unor
astfel de cifre ca si cum apropiindu-ne de inceputurile
universului timpul pare sa se intinda sa se dilate pina la
a deveni infinit.Aceasta imi inspira dealtfel o prima
reflectie &nu ar tre)ui sa vedem in aceste fenomene o
interpretare stiintifica a eternitatii divine40n Dumnezeu
care nu a avut inceput si nu va cunoaste nici sfarsit nu
este neaparat in afara timpului cum prea adesea a fost
descris . El este timpul insusi masura)il si totodata
infinit un timp in care o sin"ura secunda contine in ea
eternitatea intrea"a. Eu cred intr-adevar ca o fiinta
transcendenta accede la o dimensiune a)soluta si in
acelasi timp relativa a timpului &este chiar dupa cum
cred eu o conditie indispensa)ila a creatiei.
Su) acest aspect sa revenim inca o data la primele clipe
ale universului& daca se admite ca este posi)il sa se
descrie cu precizie ceea ce s-a intamplat la 13
->?
secunde
dupa creatieintre)area e ce s-a intamplat inainte de
asta44 Stiinta pare neputincioasa sa descrie sau chiar sa-
si ima"ineze ceva rezona)ilin sensul cel mai adanc al
cuvantuluireferitor la momentul ori"inaratunci cand
timpul era inca la zero a)solut si cand nimic nu se
petrecuse inca.
G.B.- $ntr-adevar fizicienii nu au nici cea mai mica idee
despre ceea ce ar putea explica aparitia unuversului. Ei
se pot intoarce pana la 13
->?
secunde dar nu si mai
departe de acestea. Ei se iz)esc de faimosul # zid al lui
5lanc6# numit asa pentru ca cele)rul fizician "errman a
fost primul care a semnalat ca stiinta este incapa)ila sa
explice comportamentul atomilor in conditiile in care
forta de "ravitatie devine extrema. $n universul
minuscul de la inceput "ravitatia nu are inca nicio
planeta nicio stea sau "alaxie asupra careia sa-si
exercite puterea , totusi aceasta forta este de2a prezenta
interferand cu particulele elementare care depind de
fortele electroma"netice si nucleare. Este exact ceea ce
ne impiedica sa stim ce s-a intamplat inainte de cele 13
->?

secunde & "ravitatia ridica o )ariera de netrecut pentru
orice investi"atie , dincolo de zidul lui 5lanc6 e un
mister total.
$.B.- -.
-78
secunde.Acesta este *impul lui 5lanc6dupa
cum il numesc a fizicienii.Aceasta este totodata limita
extrema a cunoasterii noastresfarsitul calatoriei
noastre catre ori"ini.$n spatele acestui zid se ascunde
totusi o realitate inima"ina)ila. Ceva ce pro)a)il nu vom
reusi sa intele"em niciodata o taina pe care fizicienii
nici nu-si ima"ineaza sa o descopere vreodata. Citiva
dintre ei au incercat desi"ur sa arunce o privire dincolo
de acest zid dar nu au reusit sa spuna nimic cu adevarat
comprehensi)il asupra a ceea ce au crezut ca vad.$ntr-o
zi l-am intalnit pe unul din acesti fizicieni unul din
acesti aventurieri ai cunoasterii si el afirma ca in
tinerete cercetarile lui ii permisesera sa a2un"a pina la
*impul lui 5lanc6 si sa arunce o privire dincolo de zid.El
murmura ca zarise o realitate ametitoare unde domnea
haosulin care "ravitatia era atat de puternica incat
sfaramase structura spatiuluidandu-i alte sase
dimensiuniin care notiunile de trecutprezent si viitor
nu mai aveau nicio semnificatie.$ata ce crezuse acest om
ca a vazut acolo in spatele zidului lui 5lanc6 & si aveai
ciudata senzatie ca )atranul savant vor)ea despre acest
lucru ca despre un fel de halucinatie metafizica ce-l
marcase pentru totdeauna.
!.G9Eu intele" foarte )ine o astfel de tul)urare.*eoriile
cele mai recente privind inceputurile universului fac
apel in sensul literal al termenului la notiuni de ordin
metafizic.0n exemplu4 Descrierea pe care o face
fizicianul !ohn :heeler acelui #ceva# care a precedat
crearea universului& #*ot ceea ce cunoastem isi afla
ori"inea intr-un ocean infinit de ener"ie care are
aparenta neantului!!!#
G.B -$ntr-adevar dupa teoria campului cuantic
universul fizic o)serva)il este compus doar din
fluctuatii minore intr-un imens ocean de ener"ie.Astfel
particulele elementare ca si universul ar avea ca ori"ine
acest #ocean de ener"ie# & nu numai ca spatiul-timp si
materia se nasc din acest plan primordial de ener"ie
infinita si de flux cuantic dar sunt animate in
permanenta de el. +izicianul David Bohm crede ca
materia si constiinta timpul spatiul si universul nu
reprezinta decat un clipocit infim in raport cu activitatea
imensa dintr-un plan su)iacent careel insusi provine
dintr-o sursa vesnic creatoare situata dincolo de spatiu
si timp.
J.G - Sa incercam sa intelegem mai bine : care este, din punct de vedere
fizic, natura acestui "plan subiacent" ? Este vorba chiar de ceva
masurabil fizic?
G. - E!ista in fizica un concept nou care de"a si-a dovedit
importanta : acela de #$% &'()*$&. Sa precizam ca vidul absolut,
caracterizat printr-o absenta totala a materiei si energiei, nu e!ista +
chiar vidul care separa gala!iile nu este gol total : el contine citiva
atomi izolati si diverse tipuri de radiatii. &a este natural sau
artificial creat, vidul in stare pura nu este decat o abstractie : in
realitate, nu se va reusi eliminarea acelui camp electromagnetic
rezidual care constituie "fondul"vidului. ,a acest nivel este necesar
sa se introduca notiunea de echivalenta materie-energie : daca noi
admitem e!istenta unei energii reziduale, in sanul vidului, aceasta
poate tot atat de bine,in cursul "fluctuatiilor ei de stare" sa se
convertesca in materie, noi particule se vor naste deci din )E()*.
#idul cuantic este astfel teatrul unui balet nesfarasit al particulelor,
acesta aparand si disparand intr-un timp e!trem de scurt, de
neconceput la scara umana.
J.G - %aca admitem ca materia poate sa apara din acest aproape
nimic care este vidul, oare nu inseamna ca dispunem astfel de un
element de raspuns la intrebarea pusa mai sus : de unde provine big
bangul? &e s-a intamplat inainte de cele ./
-01
secunde?
G - 2izica cuantica demonstreaza ca materia poate sa apara din
vid cu conditia ca acolo sa e!iste o cantitate suficienta de energie +
prin e!tensie , este asadar ingaduit sa presupunem ca la origine ,
e!act inainte de big bang, o masa de energie incomensurabila a fost
transferata in vidul initial, antrenand o fluctuatie cuantica
primordiala din care avea sa se nasca universul pe care-l cunoastem
azi.
J.G - %ar atunci : de unde vine aceasta cantitate colosala de energie
aflata la originea big bang-ului? (m intuitia ca ceea ce se ascunde in
spatele "3idului lui 4lanc5" este o forma de energie primordiala, de
o forta nelimitata. Eu cred ca inaintea momentului &reatiei domnea
o durata in timp infinita. 'n *imp *otal, inepuizabil, care nu era
inca deschis si nici impartit in trecut, prezent si viitor.
(celui timp, care inca nu era impartit intr-o ordine simetrica, al
carui prezent nu ar fi decat o oglinda dubla, acelui timp absolut care
se scurge ai corespunde aceeasi energie totala,inepuizabila. (cest
ocean de energie fara sfarsit este &reatorul. %aca nu putem intelege
ce se ascunde in spatele zidului lui 4lanc5 , aceasta se intampla
deoarece toate legile fizicii isi pierd puterea in fata misterului
absolut a lui %umnezeu si al &reatiei.
4entru ce a fost creat universul? &e l-a impins pe &reator sa
plasmuiasca universul asa cum il cunoastem?
Sau mai degraba sa incercam sa intelegem : inainte de timpul lui
4lanc5 , nu e!ista nimic. Sau mai degraba, era imparatia *otalitatii
(temporale , a integritatii perfecte, a simetriei absolute : doar
4rincipiul 6riginar era acolo, in neant, forta infinita, nelimitata,
fara inceput si fara sfarsit.
$n acest moment primordial ,acesta forta unica,halucinanta a puterii
si a singuratatii, a armoniei si a perfectiunii, nu avea, poate, nici o
intentie de a crea ceva.Ea era suficienta in sine si nu avea nevoie de
nimic.
(poi "ceva" s-a produs. &E? )u stiu.'n suspin al )imicului. 4oate
un fel de accident in neant,o fluctuatie a vidului:intr-o clipa
fantastica , &reatorul, constient de a fi &el ce Este in *otalitatea
neantului,( %E&$S sa creeze o oglinda a propriei sale e!istente.
7ateria , universul + reflectari ale constiintei sale,ruptura definitiva
cu frumoasa armonie a neantului originar. $ntr-un fel %umnezu si-a
creat o imagine a ,ui insusi. 6are asa a inceput totul? 4oate ca
stiinta nu o va spune niciodata direct + dar,prin tacerea sa, ea poate
servi drept ghid intuitiilor noastre.
G. &eea ce tocmai am descris, adica big bang-ul , se spri"ina pe
ceea ce astrofizicienii, in ma"oritatea lor admit astazi ca model
standard. %ar avem noi dovezi tangibile ca lucrurile s-au derulat
realmente astfel? ig bang-ul a avut loc cu adevarat? $n fapt e!ista
cel putin trei indicii ma"ore care ne permit sa credem ca da.
84rimul este varsta stelelor : masuratorile facute pe cele mai batrine
din ele indica o varsta de la douasprezece la cincisprezece miliarde
de ani, ceea ce ar coincide cu durata universului de la presupusa lui
aparitie.
8(l doile argument se spri"ina pe analiza luminii emise de gala!ii :
aceasta indica fara ambiguitate ca obiectele galactice se
indeparteaza unele de altele cu o viteza cu atat mai ridicata cu cat
sunt mai indepartate + aceasta sugereaza ca gala!iile erau altadata
adunate intr-o regiune unica a spatiului, in cuprinsul unui nor
primordial vechi de cincisprezece miliarde de ani.
9amane cel de-al treilea fenomen, cel mai decisiv : in .:;< a fost
pusa in evidenta e!istenta, in toate regiunile universului, a unei
radiatii foarte slabe, asemanatoare cu cea emisa de un corp cu o
temperatura foarte "oasa : 1 grade peste zero absolut. 6r, aceasta
radiatie uniforma nu-i decat un fel de fosila, ecoul fantomatic al
torentelor de caldura si de lumina din primele clipe ale universului.
J.G -%e-a lungul acestei calatorii la capatul fizicii, am certitudinea
ine!plicabila ca am atins usor marginea metafizica a realitatii, ca si
cum,deodata, ceva din constiinta mea ar fi devenit sensibil la haloul
invizibil ce ne incon"oara, la un fel de ordine superioara care este la
originea totului.
$. -4are aproape sigur ca supa primordiala, amestecul de
materie-radiatie de la inceput, continea ,in primele sutimi de
secunda, protoni si neutroni intr-o interactiune constanta. (ceste
prime interactiuni ar fi creat asimetria materie-antimaterie a
universului,manifestata azi prin instabilitatea protonului.
$n schimb,daca ne ducem mai departe spre origine,de e!emplu in
prima miliardime de miliardime de secunda, aceste particule nu
e!istau inca. $n concluzie, materia nu este decat fosila unei varste
mult mai indepartate, cand domnea o simetrie perfecta intre aceste
forme de interactiune. &aci in apropierea *impului lui 4lanc5, cand
temperatura avea nivelul sau ma!im, supa primordiala trebuie sa fi
fost alcatuita din particule fundamentale,=uarci si gluoni,care se
schimbau intre ei.. Si ceea ce este e!traordinar, este ca in primele
clipe ale &reatiei, in acest univers al inaltelor energii in care nu
e!istau inca interactiuni diferentiate, universul avea o simetrie
perfecta. %eci, lumea asa cum este cunoscuta azi, cu tot ceea ce
contine, de la stele pina la cheia dumneavoastra de pe masa, nu este
decat vestigiul asimetric al unui univers ce era ,odinioara perfect
simetric.Energia bulei de foc primordial era asa de ridicata incat
cele patru interactiuni:gravitatia,forta electromagnetica,forta
nucleara si forta de dezintegrare,erau atunci unificate intr-o singura
interactiune de o simetrie perfecta.
(poi aceasta bula de foc compusa din cuarci,electroni si fotoni, a
cunoscut faza de e!pansiune,universul s-a racit si simetria perfecta a
inceput sa se destrame.
J.G - (ceasta imi aminteste de o frumoasa intuitie a lui ergson.El
spunea despre &reatie ca este "un gest care cade inca o data",astfel
spus, urma unui eveniment ce se destrama.Si eu cred ca mult inainte
de fizicieni,ergson a sesizat ceva din misterul &reatiei: el a inteles
ca lumea pe care noi o cunoastem astazi este e!presia unei simetrii
sfarimate.Si daca ergson ar mai fi printre noi,sunt sigur ca ultimele
cuceriri ale fizicii- l-ar face sa adauge ca e!act din aceasta
imperfectiune a putut sa apara viata.
$n ce ma priveste ,as vrea sa insist mai mult asupra perfectiunii
originilor, asupra acestei simetrii perfecte care domnea in momentul
&reatiei.&red ca cel mai important mesa" al fizicii teoretice din
ultimii zece ani tine de faptul ca ea a stiut sa dezvaluie perfectiunea
de la originea universului:acel ocean de energie infinita.
Si ceea ce fizicienii desemneaza sub numele de simetrie perfecta are
pentru mine un alt nume:perfectiune enigmatica,infinit de
tainica,atotputernica,originara,creatoare si unica.Eu nu indraznesc
sa-l numesc caci orice numire este imperfecta pentru a desemna
2iinta fara de asamanare.

'n miliard de ani s-a scurs de la nasterea Soarelui.4amantul s-a
racit considerabil.$n inima acestui ocean de lava clocotinda se vedea
conturandu-se o masa cenusie,care,mult mai tarziu,va forma primul
continent.4e masura ce se solidifica,acesta lava elibera enorme
cantitati de gaze:o atmosfera de sute de ori mai densa decat cea de
astazi invaluia 4amantul:un amestec de
hidrogen,metan,amoniac,apa si gaz carbonic,aceasta era atmosfera
din primele clipe ale universului,cea a unei lumi stranii si ostile
oricarei forme de viata.*otusi,pe masura ce se racea,apa din aceasta
atmosfera inveninata s-a condensat si a inceput sa cada peste
pamant sub forma primelor ploi torentiale.Suprafata tinerei planete
a"unge sa fie acoperita pe trei sferturi de oceanele astfel
formate.Supuse formidabilei radiatii ultraviolete a soarelui,rascolite
de descarcarile electrice si de fulgere care brazdeaza cerul in timpul
furtunilor monstruoase dezlantuite fara oprire,moleculele simple ale
acestei atmosferei primitive au intrat intr-un ciclu de combinatii
e!trem de rapid:primele substante organice au inceput sa ia
forma.%ouazeci de feluri de aminoacizi,fiecare constituit din treizeci
de atomi,au aparut astfel pe 4amant.
(stfel,datorita deopotriva alchimiei creatoare a stelelor si e!istentei
planetelor,dupa o ascensiune e!trem de lunga si misterioasa spre
comple!itate,viata si constiinta au luat nastere din materie.
%ar ce tulburatoare ramane intrebarea urmatoare,pusa intr-o zi de
un fizician:"&um poate oare un flu! de energie care se scurge fara
tinta sa dea nastere vietii si constiintei in lume?
TAINA I!TII

".# $ Adesea seara ,inainte de a adormi,ma intorc spre
vremurile indepartate care mi%au luminat tineretea,in
jurul anilor &'00.In luminisul memoriei mele,regasesc
imaginile unei alte epoci:o caruta cu un cal,ale carei
roti mari,cu sina de fier apasa pavajul,o fata tanara in
roc(ie lunga,care adoarme linistita la umbra unui
castan,un batrin domn care%si culege jobenul rasturnat
de vant:imagini ale vietii.
)ar viata,ce este ea*
Intrebarea pe care mi%o pun aici,pe care nu o pot
evita,este aceea de a sti prin ce +miracol+a aparut
aceasta viata.Am vazut mai inainte ca,in spatele
aparitiei universului e,ista ceva,un fel de forta
organizatoare,care pare ca a calculat si a elaborat totul
cu o precizie inimaginabila.)ar eu vreau sa stiu ceva in
plus:ce se afla in spatele vietii*A aparut din intamplare
sau,dimpotriva este rodul unei necesitati tainice*
#.- $ Inainte de a urca la originea vietii,sa incepem
prin a o cunoaste mai bine asa cum e,ista ea astazi.
In fata mea,pe pervazul acestei ferestre se afla un
fluture,asezat langa o piatra mica..luturele este viu
piatra nu,dar care este e,act diferenta dintre cele doua
lucruri*
)aca ne plasam la nivel nuclear,adica la scara
particulelor elementare,piatra si fluturele sint riguros
asemeni./n palier mai jos,la nivel atomic,apar cateva
diferente dar ele nu privesc decat natura atomilor si
deci raman nesemnificative.0a trecem peste inca un
stadiu.Iata%ne in imparatia moleculelor.)e data
aaceasta,diferentele sunt mult mai importante si se
refera la deosebirea dintre materia lumii minerale si
cea a lumii organice.)ar saltul decisive a avut loc la
nivelul macro%moleculelor.1a acest stadiu,fluturele
pare infinit mai structurat,mai organizat decat piatra.
Acest mic e,emplu ne%a permis sa sesizam singura
diferenta de fond intre lucrul viu si cel neinsufletit2unul
e mai bogat in informatie decat celalalt.
J.G.-Sa admitem.Dar daca viata nu e altceva decat materie mai bine
informata,de unde vine aceasta informatie?Eu sunt uimit de faptul ca
astazi inca,sunt multi biologi si filosofi care cred ca primele creaturi vii
s-au nascut "din intamplare",in valurile oceanului primar,acum patru
miliarde de ani.
Desigur ,legile evolutiei enuntate de Darwin eista si ele lasa un mare
spatiu !azardului"dar cine a !otarat aceste legi?#rin ce
"intamplare"anumiti atomi s-au apropiat pentru a forma primele
molecule de aminoacizi?Si prin ce intamplare,iarasi,aceste molecule s-
au unit pentru a conduce la acest edificiu infricosator de comple
numit $D%? &a si biologul 'rancois Jacob,pun si eu aceasta simpla
intrebare(cine a elaborat planurile primei molecule de $D%
purtatoare a mesa)ului initial care va permite primei celule vii sa se
reproduca?
$ceste intrebari-si multe altele- raman fara raspuns daca plecam doar
de la ipoteza interventiei !azardului ,de aceea ,de cativa ani,ideile
biologilor au inceput sa se sc!imbe.&ercetatorii cei mai avizati nu se
mai multumesc sa recite legile lui Darwin fara sa reflecteze personal"ei
construiesc noi teorii,adesea foarte surprinzatoare.*poteze care
postuleaza clar interventia unui principiu organizator,care transcende
materia.
*.+- &onform acestor noi puncte de vedere care zguduie in fiecare zi tot
mai mult dogma"!azardului creator",viata este o proprietate a
materiei,un fenomen care asculta de un fel de necesitate inscrisa in
c!iar inima materiei neinsufletite...
J.G.- $cest lucru este cu atat mai frapant cu cat la scara cosmica ,viata
si-a croit un drum dificil,presarat cu mii de obstacole,ianinte de a se
ivi.De eemplu,spatiul vid este atat de rece incat orice creatura vie,
c!iar cea mai simpla ,ar fi pe loc congelata fiindca temperatura
coboara aici la -,-../a cealalta etremitate,materia stelara este atat
de fierbinte incat nici un element viu n-ar putea rezista.*n sfarsit,eista
in univers radiatii si bombardamente cosmice permanente,care
interzic aproape orice manifestare a viului.*n concluzie,universul este
Siberia,Sa!ara,0erdunul.0reau sa spun ca este culmea frigului,a
caldurii,a frecventei bombardamentelor.1r,in ciuda tuturor acestor
fenomene,viata a aparut totusi,cel putin pe planeta noastra. &a
urmare ,problema care se pune oamenilor de stiinta si filosofilor este
aceeea de a sti daca intre materie si viata eista o trecere continua.*n
zilele noastre stiinta studiaza aceasta legatura dintre inert si viu(ea
tinde sa demonstreze ca eista o zona de continuitate(astfel spus,viul
rezulta dintr-o progresie necesara a materiei.*nca un cuvant(se pare
ca viata este c!emata in mod irezistibil sa urce o scara
ascendenta(plecand de la formele cele mai apropiate de materie2cum
sunt ultravirusurile3si pina la formele cele mai elevate eista o elevare
in evolutie.$ventura vietii este ordonata de un principiu organizator.
*.+- Sa privim mai atent in ce ar putea consta un astfel de
principiu.#entru aceasta ,ne vom spri)ini pe lucrarile unuia din cei mai
mari bioc!imisti actuali,premiatul %obel in c!imie *l4a #rigogine./a
originea cercetarilor sale se afla o idee foarte simpla (dezordinea nu
este o stare naturala a materiei,ci,dimpotriva un stadiu care precede
aparitia unei ordini mai elevate.
J.G- $ceasta conceptie-care merge clar impotriva ideilor eistente
recunoscute-a suscitat mai intai ostilitate in mediile stiintifice ,eu cred
ca s-a incercat c!iar impiedicarea lui #rigogine de a-si continua
lucrarile.
*.+.-Eact,dar nimic nu a reusit sa-i clatine convingerile"legi
necunoscute trebuiu sa eplice in ce fel au luat nastere in !aosul
primordial universul si viata.
G.+- 1 remarca importanta(aceasta convingere nu era doar
teoretica ,ci se spri)inea si pe rezultatul unei eperiente etrem de
tulburatoare.
J.G- &are?
G.+- Eperienta lui +enard.$ceasta este foarte simpla(sa luam un
lic!id ,de eemplu,apa.1 punem la incalzit intr-un recipient(ce
constatam?&a moleculele lic!idului se organizeaza,se regrupeaza intr-
un mod ordonat pentru a forma celule !eagonale ,oarecum
asemanatoare cu elementele unui vitraliu.$cest fenomen,mai degraba
neasteptat,cunoscut sub numele de instabilitatea lui +enard,l-a
intrigat mult pe #rigogine.De ce si cum apar aceste"celule"in apa?&e
anume a putut sa provoace nasterea unei structuri ordonate in sanul
!aosului?
J.G- Eu sunt tentat sa stabilesc o analogie intre formarea acestor
structuri minerale si aparitia primelor celule vii.%u va fi fost ,oare,la
originea vietii,in sanul acestei fierberi primare,un fenomen de
autostructurare,comparabil cu cel care se observa la incalzirea apei?
G.+- $ceasta este c!iar concluzia la care a a)uns #rigogine(ca ceea ce
este posibil in dinamica lic!idelor trebuie sa fie deasemeni posibil si in
c!imie si in biologie.Dar pentru a-i intelege mai bine
rationamentul,trebuie sa reconstituim principalele sale etape.5ai
intai,suntem obligati sa constatam ca lucrurile care se afla in )urul
nostru se comporta ca niste sisteme desc!ise,adica fac un sc!imb
continuu de materie,energie si-ceea ce este mai important-
informatie,cu mediul lor incon)urator.$stfel spus,aceste sisteme in
miscare perpetua variaza in mod regulat de-a lungul vremii si trebuie
sa fie considerate ca fluctuante.1r,aceste fluctuatii pot fi atat de
importante incat structura in sanul careia se produc nu le poate tolera
fara sa le transforme.#lecand de la acest prag critic,eista doua solutii
posibile,descrise amanuntit de #rigonine(fie sistemul este distrus de
amploarea fluctuatiilor,fie trece intr-o noua ordine
interna,caracterizata printr-un nivel superior de organizare.
Si iata-ne in miezul descoperirii lui #rigogine(viata este asezata pe
structuri dinamice pe care el le numeste"structuri disipative"al caror
rol consista,precis,in a imprastia influul de energie,de materie si de
informatie responsabile pentru fluctuatii.
J.G- 6n moment(aceasta noua conceptie asupra ordinii genereaza o
dezmintire a celui de- al doilea principiu al termodinamicii care spune
ca de-a lungul vremii,sistemele inc!ise trec obligatoriu de la ordine la
dezordine(de eemplu ,daca eu vars cateva picaturi de cerneala intr-
un pa!ar cu apa ele se vor dispersa in ea si nu voi mai putea separa
cele doua lic!ide.
*.+- $cest faimos principiu al termodinamicii a fost evidentat de
fizicianul &arnot in 78,9.Dupa opinia lui si a generatiei de savanti
cara i-au urmat nu eista nici cea mai mica indoiala(universul este in
lupta perpetua impotriva cresterii ireversibile a dezordinii.
J.G- Dar nu se intampla oare tocmai contrariul in sistemele vii?Daca
eaminam istoria fosilelor, noi vedem ca organizarile celulare s-au
transformat in mod constant ,s-au structurat pe nivele de compleitate
ascendenta.$stfel spus,viata nu este nimic altceva decat istoria unei
organizari din ce in ce mai stabile si mai generale, din ce in ce mai
elevate.&aci pe masura ce universul merge spre starea lui de
ec!ilibru,el gaseste,in ciuda oricarei piedici,posibilitati de a crea
structuri din ce in ce mai complee.
G.+- Este ceea ce demonstreaza #rigogine.Dupa parerea
lui,fenomenele de autostructurare pun in lumina o proprietate radical
noua a materiei(eista un fel de fir permanent care uneste inertul cu
pre-viul si cu viul,materia tinzand,prin alcatuirea ei ,sa se structureze
in asa fel incat sa devina materie vie.:ocmai la nivelul molecular se
opereaza o astfel de structurare,conform unor legi care raman inca
foarte enigmatice.Se constata intr-adevar comportamentul straniu ,
"inteligent" al molecullor sau al agregatelor moleculare, fara
ca,totusi,sa fim in stare sa eplicam aceste fenomene.
Etrem de tulburat de omniprezenta acestei ordini subiacente in
!aosul aparent al materiei, #rigogine a declarat intr-o zi("&eea ce este
uimitor,este ca fiecare molecula stie ce vor face celelalte molecule in
acelasi timp cu ea si la distante macroscopice.Eperientele ne-au
demonstrat cum comunica moleculele intre ele.:oata lumea accepta
aceasta proprietate in sistemele vii,dar ea este cel putin neasteptata
pentru sistemele inerte".
J.G- Si iata-ne invitati sa facem acest pas decisiv(eista continuitate
intre materia zis"inerta" si materia vie.*ntr-adevar,viata isi trage in
mod direct proprietatile din aceasta misterioasa tendinta a materiei de
a se organiza ea insasi in mod spontan,pentru a merge spre stadii
mereu mai organizate si mai compleze.$ceasta am spus-o
de)a(universul este o vasta gandire.*n fiecare particula,fiecare
atom,fiecare molecula,fiecare celula de materie,traieste si actioneaza
fara sa ne dam seama , o omniprezenta.
Din punctul de vedere al filosofului,aceasta ultima remarca este
incarcata de consecinte(vrea sa spuna ,intr-adevar,ca universul are o
aa,sau,mai precis(un sens.
$cest sens profund se gaseste in interiorul lui insusi sub forma unei
cauze transcendente.Daca,asa cum am vazut mai sus,universul are o
"istorie",daca vad improbabilitatea crescand pe masura ce ne
intoarcem in trecut si probabilitatea etinzindu-se pe masura ce
inaintam spre viitor,daca eista in cosmos o trecere de la eterogen la
omogen,daca eista un progres constant al materiei spre stadii mai
organizate,daca eista o evolutie a speciilor spre o
"supraspecie"2pentru moment umanitatea3,atunci totul ma face sa
gandesc ca eista,in adancul universului insusi,o cauza a armoniilor
cauzale ,o inteligenta.#rezenta manifesta a acestei inteligente,c!iar in
inima materiei,ma indeparteaza pentru totdeauna de conceptia unui
univers care ar fi aparut "intamplator",care a dat nastere vietii si
inteligentei deasemenea din "intamplare".
G.+- Sa luam un caz concret(o celula vie este compusa din douazeci de
aminoacizi care formeaza un lant"compact".'unctia acestor
aminoacizi depinde,la randul ei,de aproimativ ,;;; de enzime
specifice.6rmarind acelasi rationament,biologii sint astfel siliti sa
admita ca probabilitatea ca vreo mie de enzime diferite,unindu-se in
mod organizat, sa se asambleze ordonat pina la a forma o celula vie2in
cursul unei evolutii de mai multe miliarde de ani3este de ordinul 7; la
7;;; la unu.
J.G- 5ai bine spus, aceasta sansa este nula.
*.+.- Este ceea ce l-a facut pe 'rancis &ric<,#remiul %obel pentru
biologie datorita descoperirii $D%-lui,sa conc!ida in acelasi sens("6n
om onest,inarmat cu toate cunostintele la indemana astazi,va trebui sa
afirme ca originea vietii pare sa tina astazi de miracol,atat de multe
sunt conditiile ce trebuiesc reunite pentru a o realiza.=
G.+- :ocmai.Sa revenim o clipa la origini,acum patru miliarde de
ani.*n aceasta epoca indepartata,ceea ce se numeste viata nu eista
inca.#e #amantul primelor ere,maturat de vesnice furtuni,moleculele
ce se formau sunt rascolite fara incetare,faramitate,reformate,apoi
imprastiate din nou de catre fulgere,caldura,radiatii si cicloane.
1r ,c!iar din acest stadiu totusi primitiv ,primele corpuri simple incep
sa se asambleze dupa anumite legi care ,de)a,nu mai datoreaza nimic
!azardului.De eemplu,eista in c!imie un principiu ,astazi cunoscut
sub numele de"stabilizarea topologica a sarcinilor".$ceasta lege
presupune ca moleculele avand in structura lor inlantuiri de atomi in
alternanta2mai ales,carbon ,azot si oigen3sa formeze unindu-se
sisteme stabile.Despre ce sisteme e vorba?:ocmai despre piesele
fundamentale care compun mecanica viului(aminoacizii.
6rmand mereu aceeasi lege a afinitatii atomice,acestia se vor uni la
randul lor pentru a forma primele lanturi pretioase de materie vie
care sunt peptidele.
*n inima acelei supe primare,in valurile negre ale primelor oceane din
lume,incep astfel sa apara,conform aceluiasi proces,cele dintai
molecule de azotati2asa-numitele= purine= si >p4rimidine=3din care se
va naste ,mai tarziu,codul genetic .Si marea aventura
incepe,antrenand incet materia spre inaltimi,intr-o spirala
ascendenta(primele particule azotate se consolideaza asociindu-se cu
fosfatii si cu za!arurile pina la a elabora prototipuri de nucleotide
,aceste faimoase elemente de baza care,formand la randul lor
interminabile inlantuiri,vor conduce la acea etapa fundamentala a
viului care este aparitia $cidului ?ibonucleic2celebrul $?%,la fel de
cunoscut ca si $D%-ul3
$stfel,doar in cateva sute de milioane de ani,evolutia a zamislit sisteme
bioc!imice stabile,autonome,prote)ate in eterior de membrane
celulare si care se aseamana cu niste bacterii primitive.
J.G -*n afara de aprovizionarea cu energie 2de care mediul
incon)urator era suprasaturat3,adevarata problema cu care s-au
vazut confruntate aceste celule ar!aice era aceea a reproducerii.
*ntr-adevar,cum sa mentina aceste pretioase alcatuiri?&um puteau
aceste mici minuni ale naturii sa-si asigure perenitatea?:ocmai am
vazut ca aminoacizii din care erau formate ascultau de un ordin
precis.:rebuia deci ca aceste celule primare sa invete sa
"recopieze"undeva acest lant al elaborarii proteinelor lor de baza,cu
scopul de a fi ele insele in masura sa fabrice noi proteine conforme
intrutotul cu cele precedente.&!estiunea este deci de a sti cum s-au
petrecut lucrurile in acest stadiu"in ce fel aceste prime celule au
inventat nenumaratele stratageme care au condus la aceasta
minune(reproducerea?
*.+ -Si aici e vorba despre o >lege= inscrisa in c!iar inima materiei
care a permis minunea(aminoacizii cei mai "polari"2adica cei care
comporta o sarcina electrostatica ridicata3sint atrasi in mod spontan
de catre molecule azotate pe cand cei mai putin polari se unesc mai
degraba cu alte familii de acizi,cum ar fi c4tosina.
$stfel s-a nascut prima forma a codului genetic@A$propiindu-se de
anumite nucleotide 2si nu de altele3,faimosii nostri aminoacizi au
elaborat in timp propriile lor planuri de constructie,si apoi
instrumentele si materialele destinate realizarii lor.
'.+. -$ ici trebuie sa insistam inca odata(niciuna din operatiunile
evocate mai sus nu putea sa se efectueze din intamplare.
Sa luam un eemplu printre multe altele(pentru ca gruparea
nucleotidelor sa conduca "din intamplare"la elaborarea unei molecule
de $?% utilizabile ar fi trebuit ca natura sa multipilice "pe dibuite"
incercarile de-a lungul a cel putin 7; B7C ani,adica pe o durata de o
suta de mii de ori mai mare decat varsta totala a universului nostru.
6n alt eemplu( daca oceanul primar ar fi dat nastere tuturor
variantelor 2adica tuturor izomerilor3susceptibilile de a fi
elaborate"din intamplare"plecand de la o singura molecula care
contine citeva sute de atomi,aceasta ne-ar fi condus la elaborarea a
mai mult de 7;B8; izomeri posibili.1r,universul nostru contine fara
indoiala mai putin de 7;-8; atomi.
J.G -$stfel spus,o singura incercare la intamplare pe :erra ar fi fost
dea)uns sa epuizeze intregul univers.&a si cum toate sc!emele evolutiei
ar fi fost scrise dinainte,c!iar de la origini.Dar aici revine o
intrebare.Daca evolutia materiei spre viata si constiinta dezvaluie ca
eista o ordine,despre ce fel de ordine este vorba?
1bservam ca daca intamplarea tinde sa distruga ordinea,inteligenta
se manifesta deopotriva,prin organizarea lucrurilor,prin instalarea
unei ordini plecand de la !aos.
#ot deci,observand uluitoarea compleitate a vietii,sa concluzionez ca
universul insusi este "inteligent"(o inteligenta care transcende ceea ce
eista in realitate2in clipa primordiala a ceea ce noi numim &reatie3,a
organizat materia care a dat nastere vietii..
Dar ,inca o data (care este natura profunda a acestei ordini, a acestei
inteligente perceptibile in toate dimensiunile realului?
*.+ -#entru a raspunde ,trebuie sa reflectam mai intai asupra a ceea ce
numim !azard2intamplare3.
e-a lungul paginilor precedente,am vazut ca aventura vietii rezulta din
tendinta universala a materiei de a se organiza spontan,in sisteme din ce
in ce mai eterogene.Miscarea este organizata de la unitate catre
diversitate,creand o ordine care pleaca de la dezordine si elaborand
structuri de organizare mereu mai comple-e.
ar de ce produce natura ordine0Nu putem raspunde la aceasta
intrebare fara sa reamintim:universul pare sa fi fost reglat cu
minutiozitate ca sa permita aparitia unei materii ordonate,apoi a vietii si
in final a constiintei.aca legile fizicii ar fi fost cat de putin diferite fata
de cele e-istente,noi nu mai eram aici pentru a vorbi despre ele.Mai
mult,daca una din marile constante universale-de e-emplu constanta
gravitatiei sau viteza luminii sau constanta lui )lanc(-ar fi fost la origine
supuse unei infime modificari,universul n-ar fi avut nicio sansa sa
adaposteasca fiinte vii si inteligente,ba poate ca nici nu ar fi aparut
vreodata.
Acest re"la2de o precizie ametitoarese datoreaza unei pure
;intamplari< sau vointei unei Cauze Supremea unei
inteli"ente or"anizatoare care transcende realitatea
noastra4

INTA341A5! 0A/ N!6!0ITAT!*
#.-.% 4arcurgand lungul drum al vietii,de la primele
molecule organice pina la om,iata%ne din nou
confruntati cu o intrebare inevitabila:evolutia cosmica
care a condus pina la om este,asa cum gandea biologul
"ac7ues 3onod,rodul intamplarii pure sau mai
degraba acesta evolutie se inscrie intr%un mare plan
universal in care fiecare element a fost calculat cu
minutiozitate*!,ista o ordine subiacenta in spatele a
ceea ce ,fara sa intelegem ,noi numim intamplare*
".#.% 4entru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa
mergem catre (azardul profund,cel al enigmelor si al
misterelor:care este in acest caz semnificatia a ceea ce
numim simplu, ordinea lucrurilor*
4riviti un fulg de zapada:acest minuscul obiect e supus
unor legi matematice si fizice de o surprinzatoare
subtilitate ,formand figuri geometrice ordonate dar
total diferite unele de altele:cristale si policristale,ace si
dendrite.plac(ete si coloane,etc.6el mai uluitor este ca
fiecare fulg de nea este unic in lume:dupa ce a plutit o
ora prin vant ,el a fost supus la tot felul de
fluctuatii8temperatura,umiditate,prezenta unor
impuritati in atmosfera) care ai vor imprima un desen
specific: forma finala a unui fulg contine istoria tuturor
conditiilor atmosferice pe care le%a traversat. 6eea ce
ma facineaza este ca in c(iar miezul fulgului de zapada
eu regasesc esenta unei ordini:un ec(ilibru delicat intre
fortele de stabilitate si cele de instabilitate2 o
interactiune fecunda intre forte la scara umana si cele
la scara atomica.)e unde vine acest ec(ilibru*6are este
originea acestei ordini*A acestei simetrii*
I.-.% 4entru a afla un element de raspuns,vom cobora
ceva mai adanc in infinitul mic.
0a privim ce se petrece la nivelul atomului.
6omportamentul particulelor elementare pare
dezordonat,aleatoriu,imprevizibil.In fizica cuantica nu
e,ista cu adevarat nici un mijloc de a prezice
evenimentele individuale sau singulare. 0a ne
imaginam ca am inc(ide un 9ilogram de radium intr%o
camera blindata si ca,&:00 de ani mai tarziu,am reveni
pentru a vedea ce s%a intamplat.om afla 9ilogramul
nostru de radium intact*Nicidecum: jumatate din
atomii de radium vor fi disparut conform
binecunoscutului proces de dezintegrare
radioactiva..izicienii spun ca +semi%viata+ sau
perioada de injumatatire a radiumu%ului este de &:00
de ani,adica acesta este timpul necesar pentru ca o
jumatate din atomii unui bloc de radium sa se
dezintegreze.
Aici se pune o intrebare: putem sa determinam noi care
atomi de radium urmeaza sa se dezintegreze*6(iar
daca faptul displace aparatorilor determinismului,noi
nu avem nici un mijloc de a sti pentru ce cutare atom se
dezintegreaza mai degraba decat altul.
Noi putem prezice citi atomi se vor dezintegra dar
sintem incapabili sa spunem care:nici o lege fizica nu
ingaduie sa fie descris procesul care se afla la originea
acestei selectii.
Teoria cuantica poate sa descrie cu o mare precizie
comportamentul unui grup de particule,dar atunci
cand este vorba de o particula individuala,ea va avansa
doar probabilitati.
".#.% Acest argument este foarte puternic, dar nu ma
convinge.4ina la ce punct oare ceea ce ne apare
aleatoriu nu se poate dovedi, la un nivel
superior,organizat*4entru a reveni la ceea ce spuneam
in legatura cu (azardul, am impresia ca acesta nu
e,ista:ceea ce noi numim (azard este doar
incapacitatea noastra de a intelege un grad de
organizare superior.
#.-.% Aici ne intalnim cu ideile fizicianului englez )avid
-o(m, dupa care miscarile firelor de praf intr%o raza de
soare care patrunde in camera,nu sunt intamplatoare
decat in aparenta: sub dezordinea vizibila a
fenomenelor e,ista o ordine profunda,de un grad infinit
de ridicat,care permite e,plicarea a ceea ce noi
interpretam ca fiind rolul (azardului.0a ne
reamintim ,de e,emplu,o e,perienta celebra in fizica
:cea a +fantelor duble+.
)ispozitivul este de o mare simplitate :se interpune un
ecran in care sunt taiate doua fante verticale si paralele
intre o placa fotografica si o sursa de lumina care
trimite fotoni, adica corpuscule luminoase ,spre
ecran.6and se proiecteaza particulele luminoase una
cate una spre cele doua fante,este imposibil sa spunem
care din fante va fi traversata de particula si nici locul
e,act unde va ajunge aceasta pe placa fotografica.)in
acest punct de vedere,miscarea si traiectoria particulei
luminoase sint aleatorii si imprevizibile.
Totusi,dupa vreo mie de proiectii,fotonii nu lasa o pata
intamplatoare pe placa fotografica.Ansamblul
particulelor trimise separat formeaza acuma o figura
perfect ordonata,binecunoscuta sub denumirea de
franje de interferenta.Aceasta figura ,in ansamblul
ei,era perfect previzibila.Astfel spus ,caracterul
+aleatoriu+ al comportamentului fiecarei particule
izolate asunde,de fapt,un grad de organizare foarte
ridicat pe care noi nu%l putem interpreta.
".#.% Aceasta e,perienta imi intareste intuitia ca
universul nu contine nimic intamplator ci doar diferite
grade ale organizarii carora noi trebuie sa le descifram
ierar(ia.!u am lucrat impreuna cu confratii de la
Academia de 0tiinte ,la o carte despre
turbulenta,despre anumite fenomene (aotice,ca
vartejul dintr%o apa sau volutele unui fir de fum in
aerul linistit.Aparent aceste miscari sint totodata
indescriptibile si imprevizibile: dar impotriva oricarei
asteptari,in spatele curgerilor turbulente de apa sau in
miscarile intamplatoare ale fumului ,un fel de
costringere se face simtita:dezordinea se afla ,intr%un
fel,canalizata in interiorul unor modele ,toate
construite pe acelasi tipar subiacent,caruia specialistii
(aosului i%au dat numele de +Atractor straniu+.
#.-.% ; precizare asupra atractorului straniu :acesta
e,ista in +spatiul fazelor+,adica in spatiul care contine
toate informatiile dinamice,toate variatiile posibile ale
unui sistem mecanic./n e,emplu de atractor
elementar*/n punct fi,,de care este suspendata o bila
de otel.Aceasta se poate deplasa la capatul firului ,dar
numai pe o orbita precisa,de care bilei noastre ii va fi
greu sa se indeparteze.In spatiul fazelor,toate
traiectoriile vecine sint ca atrase de orbita de rotatie:
acesta este +atractorul straniu+al sistemului.;r,ceea ce
este adevarat pentru un sistem simplu este la fel de
adevarat pentru toate sistemele comple,e :e,ista in ele
+atractori stranii+ care le ordoneaza din interior
comportamentul.
I.-.% 1a scara macroscopica,prezenta structurilor
ordonate care caracterizeaza universul,ramane ,in
ciuda cunostintelor noastre ,un mister.0a luam in
discutie omogenitatea gala,iilor:uniformitatea si
izotropia distributiei materiei sunt uluitoare 2sa ne
reamintim ca marimea universului observabil este de
ordinul a &0<=> centimetri2la aceasta scara,materia
are o densitate uniforma pe care o putem masura cu o
precizie de ordinul a &0%?.
Totusi ,la scari inferioare,universul inceteaza de a mai
fi omogen:el este alcatuit dintr%o multitudine de gala,ii
care,la randul lor ,sant compuse din
stele,etc.Intrebarea cea mai tulburatoare este
urmatoarea:care este originea acestei omogenitati*
6um a putut dezordinea la scara mica sa creeze o
ordine atat de elevata la scara mare*
".#.% )aca o ordine subiacenta guverneaza evolutia
realului,devine imposibil de sustinut,din punct de
vedere stiintific,ca viata si inteligenta au aparut in
univers ca urmare a unor serii de accidente,de
evenimente aleatorii fara nicio finalitate.;bservand
natura si legile care decurg din ea,mi se
pare,dimpotriva ,ca universul in intregime tinde catre
constiinta.-a ,mai mult: in imensa lui comple,itate si in
ciuda aparentelor ostile,universul este facut ca sa
genereze viata,constiinta si inteligenta.)e ce*4entru
ca ,parafrazand un citat celebru,+materia fara
constiinta inseamna distrugerea universului+..ara
noi,fara o constiinta care sa fie martora lui,universul
nu ar putea e,ista:noi suntem universul insusi,viata
lui,constiinta lui,inteligenta lui.
".#.% Atingem aici un mare mister:sa ne reamintim ca
intreaga realitate se sprijina pe un mic numar de
constante cosmologice,mai putin de cincisprezece.!ste
vorba de constanta gravitatiei,viteza luminii, zeroul
absolut , constanta lui 4lanc9 etc.Noi cunoastem
valoarea fiecarei constante cu o remarcabila precizie.
;r,daca o singura constanta ar fi fost cat de putin
modificata ,atunci universul% cel putin asa cum il
cunoastem noi% nu ar fi putut sa apara./n e,emplu
frapant ne este dat de catre densitatea initiala a
universului :daca aceasta densitate s%ar fi indepartat
cat de putin de la valoarea critica pe care o avea la &0
%3? secunde dupa bing bang,universul nu s%ar fi putut
constitui.
I.-.% Astazi,raportul intre densitatea universului si
densitatea critica originara este de ordinul 0,&2 or, in
epoca foarte indepartata la care ne%am referit,acest
raport era incredibil de aproape de &,adica -.
-8/

secunde .
)istanta de pragul critic a fost e,traordinar de mica8de
ordinul a 13
->3
)in prima clipa dupa big% bang,asa incat
putem afirma ca universul a fost +ec(ilibrat+ imediat
dupa nasterea sa.
#.-.% Aceasta a permis declansarea tuturor fazelor care
au urmat./n alt e,emplu al acestui fantastic
reglaj:daca am mari doar cu unu la suta intensitatea
fortei nucleare care controleaza coeziunea nucleului
atomic,am suprima orice posibilitate a nucleelor de
(idrogen de a ramane libere, ca urmare ele s%ar
combina cu alti protoni si neutroni formand nuclee
grele.)in acel moment,(idrogenul nemaie,istand,nu s%
ar mai putea combina cu atomii de o,igen pentru a
produce apa,indispensabila nasterii
vietii.)impotriva,daca am diminua un pic aceasta
forta nucleara,atunci ar deveni imposibila fuziunea
nucleelor de (idrogen..ara fuziune nucleara ,n%am
avea nici soare, nici surse de energie ,nici viata.
I.-.% 6eea ce este adevarat pentru forta nucleara este la
fel si pentru alti parametri,cum ar fi forta
electromagnetica.)aca am mari%o foarte putin ,am
intari legatura intre electron si nucleu2astfel reactiile
c(imice care rezulta din transferul de electroni spre
alte nuclee nu ar mai fi posibile.3ulte elemente nu s%ar
mai putea forma si intr%un astfel de univers,moleculele
de A)N nu ar avea nicio sansa sa apara.
Alte dovezi ale reglajului perfect al univesului nostru*
.orta de gravitatie:daca ea ar fi fost un pic mai slaba
atunci cind s%a format universul,norii primari de
(idrogen nu ar mai fi putut niciodata sa se condenseze
pentru a atinge pragul critic al fuziunii nucleare si nici
stelele n$ar fi aparut niciodata.N%am fi fost mai fericiti
nici in caz contrar:o gravitatie mai puternica ar fi
condus la o adevarata cascada de reactii nucleare
:stelele ar fi ars intens si ar fi murit tot atat de repede
incat viata nu ar fi avut timp sa se dezvolte.
)e fapt,oricare ar fi parametrii considerati,concluzia
este mereu aceeasi: daca li se modifica valoarea oricat
de putin,suprimam orice sansa de aparitie a
vietii.6onstantele fundamentale ale naturii si conditiile
initiale care au permis aparitia vietii par deci a fi fost
reglate cu o precizie uluitoare.Inca o ultima cifra:daca
rata de e,pansiune a universului %la inceputul lui% ar fi
suferit o abatere de ordinul a 13
->3
,un numar
e,traordinar de mic,pentru ca cifra & nu apare decat
dupa @0 de zerouri,materia initiala s%ar fi risipit in
vid :universul nu ar mai fi putut da nastere
gala,iilor,stelelor si vietii.4entru a da o idee asupra
finetii de neconceput cu care pare sa fi fost reglat
universul,am putea compara precizia inimaginabila a
acestui reglaj cu perfectiunea la care trebuie sa ajunga
un tragator cu arma ca sa atinga o tinta de &cm= aflata
la celalalt capat al universului ,la &? miliarde de ani
lumina.
".#.% Astfel de cifre nu pot decat sa%mi intareasca
convingerea:nici gala,iile,cu miliardele lor de stele,nici
planetele cu formele de viata pe care le gazduiesc nu
sunt un accident sau o simpla+fluctuatie a (azardului+.
Noi nu am aparut asa ,intr%o buna zi ,si nu in alta
fiindca o perec(e de zarurui cosmice au cazut pe partea
norocoasa.0a lasam aceasta celor care nu vor sa se
confrunte cu adevarul cifrelor.
I.-.% !ste adevarat ca si calculul probabilitatilor
pledeaza in favoarea unui univers ordonat,minutios
reglat,a carui e,istenta nu poate fi zamislita la
intamplare.)esigur,matematicienii nu ne%au povestit
inca intreaga istorie a (azardului:ei ignora c(iar ce
este acesta.
)ar ei au putut efectua unele e,periente datorita unor
ordinatoare generatoare de numere aleatorii.4lecand
de la o regula derivata din solutiile numerice ale
ecuatiilor algebrice,au programat masini care sa
produca (azardul.1egile probabilitatii arata ca aceste
ordinatoare ar trebui sa calculeze timp de miliarde de
miliarde de miliarde de ani,adica pe o durata aproape
infinita ,pina cand ar putea sa apara o combinatie de
numere comparabile cu cele care au permis ivirea
universului si a vietii.
Astfel spus,probabilitea matematica pentru ca
universul sa fi fost zamislit de catre (azard este practic
nula.
".#.% !u sunt convins de acest lucru.)aca universul
e,ista asa cum il cunoastem noi ,este tocmai pentru a
permite vietii si constiintei sa se dezvolte.!,istenta
noastra a fost ,intr%un fel ,minutios programata de la
inceput,in timpul lui 4lanc9.Tot ceea ce ne inconjoara
astazi,de la spectacolul stelelor la arborii care
impodobesc gradina 1u,embourg%ului,toate acestea au
e,istat deja in germene in universul minuscul al
inceputurilor:universul stia ca omul isi va face aparitia
cand va veni timpul lui.
#.-.% 5egasim aici faimosul+4rincipiu Antropic+ emis in
&'A@,de catre astrofizicianul englez -randon 6arter.
)upa el,intr%adevar,+universul este dotat foarte e,act
cu proprietatiile necesare zamislirii unei fiinte
inzestrate cu constiinta si inteligentaB.)eci,lucrurile
sunt asa cum sunt pur si simplu pentru ca nu ar fi putut
sa fie altfel:nu e,ista loc,in realitate,pentru un univers
diferit de cel care ne%a zamislit pe noi.
I.-.%In afara doar de cazul in care acceptam ideea
conform careia e,ista,alaturi de universul nostru o
infinitate de alte universuri +paralele+,mai mult sau
mai putin diferite de al nostru.)ar la aceasta ipoteza
vom reveni mai amanuntit un pic mai departe.
".#.% )aca,efectiv,nu e,ista loc pentru un alt un univers
decat cel in care noi traim,aceasta inseamna,o data
mai mult,ca o ordine implicita foarte profunda si
invizibila,actioneaza dincolo de dezordinea e,plicita
care se manifesta cu atata generozitate .Natura
modeleaza ,c(iar in cadrul (aosului formele
complicate si e,traordinar de organizate ale vietii.In
opozitie cu materia neinsufletita,universul viu este
caracterizat printr%un grad sporit de organizare :pe
cand universul fizic se indreapta spre o
entropie8energie degradata care nu mai poate crea) din
ce in ce mai evidenta ,viul urca ,intr%un fel ,contra
acestui curent pentru a crea tot mai multa ordine.
)in acesta cauza trebuie sa reevaluam rolul a ceea ce se
c(eama +(azard+."ung sustinea ca
aparitia+coincidentelor semnificative+ implica in mod
necesar e,istenta unui prinipiu e,plicativ care ar
trebui sa se adauge conceptelor de spatiu,timp si
cauzalitate.Acest important principiu,numit principiu
de sincronicitate,se bazeaza pe o ordine universala de
intelegere,complementara cauzalitatii.1a originea
6reatiei nu au fost evenimente aleatorii si nici (azard,ci
un grad de ordine infinit superior a tot ceea ce ne putem
inc(ipui2ordine suprema,care decide constantele
fizice,conditiile initiale,comportamentul atomilor si
viata planetelor.
#uternica ,libera,eistand la infinit,tainica,implicita,invizibila
,sensibila,ea 2ordinea3se afla acolo,eterna si necesara in spatele
fenomenelor,foarte departe, deasupra universului dar prezenta in
fiecare particula.
Astfel,realitatea-asa cum o cunoastem astazi-pare sa fie fructul unui
ordin transcendent,care i-a sustinut aparitia si dezvoltarea.
ar ce este realitatea0in ce este constituita lumea fizica ce ne
inconjoara0$onceptia mecanica a universului propusa de fizica lui
NeDton este fondata pe ideea dupa care realitatea comporta doua
lucruri fundamentale:obiecte solide si un spatiu vid.&n viata
zilnica,aceasta conceptie functioneaza fara cusur/coneptele de spatiu vid
si de corpuri solide fac parte integranta din felul nostru de a gandi si de
a percepe lumea fizica.omeniul cotidian poate fi vazut astfel ca o
+regiune de dimensiuni medii*,in care continua sa .&% A):&$A#%
=%'4:&:% .&E&$&& $:A!&$%.
ar totul se schimba daca parasim universul vietii noastre ca sa plonjam
in infinitul mic,in cautarea ultimelor lui constituante.Doar la inceputul
acestui secol,gratie descoperirii substantelor radioactive,am inceput sa
intelegem veritabila natura a atomilor.Ei nu erau bile de materie
indivizibila,ci compusi din particule inca mai mici.#e linia
eperientelor lui ?ut!erford,cercetarile lui Deisenberg si ale
specialistilor in fizica cuantica,au aratat ca particulele din care sint
alcatuiti atomii-electronii,protonii si zecile de elemente infranucleare
care au fost descoperite dupa aceea-nu au niciuna dintre proprietatile
obiectelor fizice.#articulele elementare,pur si simplu,nu se comporta in
acelasi fel ca particulele solide(ele par sa se manifeste ca niste entitati
abstracte.
Despre ce e vorba?&a sa incercam sa aflam,ar trebui sa abandonam
lumea noastra,legile si ceritudinile ei.Si atunci va trebui sa admitem ca
universul nu numai ca e mai straniu decit il credem,dar e c!iar mai
straniu decat ni-l putem imagina.
*% &$6:$?E$ 5$:E?*E*
J.G.- De acum mai bine de un secol ,am intrat in era cuantica.Si
filosoful din mine se intreaba(in ce masura acesta noua conceptie
repune in discutie perceperea obiectelor care ne incon)oara in viata
cotidiana?Sa reluam eemplul cu c!eia (ceea ce am aflat ne obliga ca
de acum inainte sa admitem ca este vorba de o c!eie compusa din
entitati care apartin unei alte lumi(aceea a infinitului mic,a atomului
si a particulelor elementare.Dar cum sa facem sa coincida evolutia
cunostintelor noastre teoretice cu eperienta pe care o acumulam in
realitatea de zi cu zi?:ot ceea ce fizica cuantica mi-a aratat in legatura
cu aceasta c!eie nu ma impiedica ,intr-adevar,sa o privesc ca pe un
"obiect"material caruia ai simt greutatea si consistenta in causul
palmei.
Dar aceasta nu este decat o iluzie pe scena teatrului realitatii.
&e eista asadar dincolo de substanta ei solida?*nainte de a da
cuvantul stiintei de astazi as dori sa revin la doi mari ganditori care
au raspuns,fiecare in felul lui,la aceasta intrebare.#rimul se numea
+ergson.
*ntr-o frumoasa zi de mai in 7E,7,!otarasem sa ma duc la $cademia
de Stiinte 5orale si #olitice.$colo,pentru prima oara,l-am intalnit2sau
mai degraba l-am contemplat de departe, in clarobscurul unei sali
care raspandea miros vec!i de lemn si de ceara3 pe marele
+ergson.Din aceasta prima intalnire,mi-au ramas pina astazi doua
lucruri(un desen al figurii lui pe care l-am facut in fuga si dincolo de
imagine,amprenta profunda,de nesters a gandirii sale.*n ziua aceea
,am realizat ca el avea o conceptie pur spirituala asupra materiei.
#entru a-l intelege mai bine trebuie sa citim ceea ce scria in 7E7, unui
iezuit ,parinte la o manastire din :onFuedoc(
>&onsideratiile e!puse in eseul meu "7aterie si memorie"fac sa reiasa
foarte clar ,sper ,realitatea spiritului.%in ele se dega"a in mod firesc
ideea unui %umnezeu &reator si liber ,generator deodata al materiei
si al vietii.?
&um a"unsese el la o astfel de certitudine?2oarte simplu,spi"inindu-
se pe ideea ca la originea universului a e!istat un elan de constiinta
pura,o ridicare spre inalt care,la un moment dat,s-a intrerupt si a
"cazut".*ocmai aceasta prabusire,acesta cadere a constiintei divine
este generatoarea materiei asa cum o cunoastem noi.)u-i de
mirare ,deci,ca aceasta materie are o memorie "spirituala",care
provine de la originile sale.
(cum,cateva cuvinte despre un al doilea persona" care,si el,a contat
enorm de mult in viata mea:4arintele *eilhard de &hardin.El fusese
prieten cu unchiul meu Joseph,care imi vorbea mereu de el.(m
reusit sa-l intalnesc intr-o zi prin .:@A,in timpul unei retrageri.(vea
de"a amprenta acelei gravitati care nu l-a parasit niciodata.S-a spus
si s-a scris mult despre acest mare ganditor,dar esentialul filosofiei
lui se e!prima mai putin-asa cum gresit se crede- in viziunea pe care
o avea asupra evolutiei biologice si mai mult in ideea foarte
personala pe care si-o facea el despre materie.
(ceasta idee i-a aparut atunci cand avea B ani. $ntr-o zi a atins cu
mana lui de copil brazdarul unui plug din curte:intr-o
strafulgerare,a inteles ce este realitatea:ceva dur, palpabil si pur.$n
momentul in care degetele lui mici s-au atins de otelul rece si neted
al plugului,mama lui a inceput sa-i vorbeasca de $isus Cristos.(tunci
in mintea acestui copil,cele doua e!tremitati ale realitatii,7ateria si
Spiritul,acesti doi poli pe care ai percepem adesea in opozitie,s-au
reunit pentru totdeauna.
(stazi le dau dreptate si lui ergson si lui *eilhard :ca si ei,sunt
tentat sa cred ca materia este facuta din spirit si ca ea ne conduce
in mod direct la contemplarea lui %umnezeu .Saizeci de ani dupa
marea descoperire a teoriei cuantice,credinta mea in
"spiritualitatea"materiei,sau in materialitatea spiritului,este oare
fondata in mod obiectiv?6are cunostintele noastre cele mai actuale
asupra materiei ne conduc ele ,stiintific ,catre spirit?$ncepem sa
intelegem ca ar putea sa e!iste raspunsuri la aceste intrebari:ele
trebuiesc cautate in chiar inima materiei ,in intimitatea ei cea mai
profunda.
G..- Sa plecam de la ceva vizibil:o picatura de apa,de
e!emplu.(ceasta este compusa din moleculeDapro!imativ o mie de
miliarde de miliardeE,fiecare masurand ./
-:
metri.(cum sa
patrundem in aceste molecule:vom descoperi aici atomi mult mai
mici,a caror dimensiune este de 10
-10
metri.7ai departe.2iecare atom
este compus dintr-un nucleu inca si mai micD10
-14
metriEsi din
electroni care graviteaza in "urul lui.
%ar e!plorarea noastra nu se opreste aici.'n nou salt ,si iata-ne in
inima nucleului:de data aceasta ,vom intalni o multime de noi
particuleDnucleonii,din care cei mai importanti sint protonii si
neutroniiEde o micime e!traordinara ,fiindca ating o dimensiune de
10
-15
metri.
(m atins capatul drumului nostru?Este deci ultima frontiera
dincolo de care nu mai e!ista nimic?)icidecum.
4entru ca de vreo douazeci de ani s-au descoperit particule inca si
mai mici,asa-numitii hadroni,compusi ei insisi din entitati
infinitezimale,care ating "marimea"inimaginabila de 10
-18
metri si
care au fost numite cuarci.#om vedea indata de ce aceste particule
reprezinta un fel de "zid dimensional":pentru ca nu e!ista nici o
marime fizica mai mica decat 10
-18
metri.
$..- Sa revenim la cheia dumneavoastra.4rimul lucru de care
suntem siguri de acum inainte,este ca ea este facuta din vid.'n
e!emplu ne va permite sa intelegem mai usor ca universul intreg este
compus in esenta din vid.Sa ne imaginam cum cheia noastra ar
creste,pina ar atinge marimea pamantului.,a acesta scara,atomii
care alcatuiesc cheia gigantica abia ar avea marimea unei cirese.
%ar iata ceva si mai impresionant.Sa presupunem ca am lua in mana
unul dintre acesti atomi de marimea unei cirese.6ricat l-am studia
,chiar cu a"utorul microscopului,ne-ar fi imposibil sa-i observam
nucleul,mult prea mic la aceasta scara.%e fapt ,ca sa vedem ceva,va
trebui sa schimbam din nou scara.&ireasa care reprezinta atomul
nostru va creste iarasi pina va deveni un glob enorm,inalt de doua
sute de metri.$n ciuda acestei marimi impresionante,nucleul
atomului nostru nu va fi totusi mai mare decat un minuscul fir de
praf .(cesta este vidul atomului.
G..- Sa ne oprim o clipa asupra acestui subiect
deconcertant:parado!ul unei multitudini de elemente ,care,in
final,se revarsa in gol,a"ung la vidul insesizabil.4entru a intelege mai
bine,sa presupunem ca eu vreau sa numar toti atomii unui graunte
de sare.Si sa presupunem ca as fi asa de iute incat as calcula un
miliard pe secunda.$n ciuda acestei performante remarcabile,mi-ar
trebui mai mult de cincizeci de secole pentru a efectua
recensamantul complet al populatiei de atomi continuti de
minusculul graunte de sare.6 alta imagine :daca fiecare atom din
grauntele de sare ar avea marimea unui varf de ac,totaliatatea
atomilor care compun grauntele de sare ar acoperi Europa intreaga
cu un strat uniform,gros de douazeci de centimetri.
G..- )umarul unitatilor care e!ista in interiorul unei particule de
materie este atat de greu de surprins de imaginatia noastra incat
acest lucru produce un efect comparabil cu un fel de spaima...
$..- *otusi,intre particulele elementare domneste un vid imens.%aca
eu reprezint protonul unui nucleu de o!igen printr-un varf de ac
asezat pe aceasta masa in fata mea, atunci electronul care graviteaza
in "urul lui descrie o circumferinta care ar trece prin
6landa,Germania si Spania.%e aceea,daca toti atomii care alcatuiesc
trupul meu s-ar strange pina ce s-ar atinge intre ei ,nu ar mai putea
sa ma zareasca nimeni cu ochiul liber.(s avea marimea unui fir de
praf infim+ abia cateva miimi de milimetru.
%e fapt,de cand au inceput halucinantul lor plon"on in inima
materiei,fizicienii au inteles ca drumul lor,departe de a se opri la
frontiera nucleului,continua,se scufunda in imensul ocean de
particule nucleare despre care am vorbit anterior si care au primit
numele de"hadroni".*otul se petrece ca atunci cand,coborand de-a
lungul unui fluviu,am a"unge in fata unui ocean fara limite,strabatut
de valuri enigmatice,care se pierd intr-un orizont negru si
indepartat.
J.G.- (ceasta s-ar putea foarte bine aplica si infinitului mare.%aca
ne indreptam ochii spre stele,ce vom intalni?Si acolo,tot vidul.'n vid
enorm intre stele si,chiar mai departe,la milioane sau miliarde de ani
lumina de aici,vidul intergalactic:o imensitate de neconceput ,in care
nu se intalneste absolut nimic ,cu e!ceptia,poate,a vreunui atom
vagabond si solitar,pierdut pentru totdeauna in infinitul negru,tacut
si glacial.E!ista deci o similitudine intre infinitul mare si infinitul
mic.
G..- &u e!ceptia faptului ca daca stelele sint niste obiecte
materiale,particulele subatomice nu sint nici macar mici fire de
praf.Ele sunt mai degraba,asa cum am vazut de"a,niste tendinte spre
a e!ista,sau am mai putea spune niste "corelatii intre elemente
observabile macroscopic".
%e e!emplu,atunci cind un simplu electron trece printr-o placa
fotografica ,lasa o urma care pare o succesiune de mici puncte
formand o linie .$n mod normal am avea tendinta sa credem ca
acesta"pista"rezulta din trecerea unui singur si acelasi electron pe
placa fotografica,ca un fel de minge de tenis care sare pe suprafata
unui teren neted.6r,nu este asa.7ecanica cuantica afirma ca relatia
intre pucntele care reprezinta un"obiect" in miscare este un simplu
produs al imaginatiei noastre:in realitate,electronul care se
presupune ca lasa o dara punctata nici macar nu e!ista.$n termeni
mai rigurosi,conform cu teoria cuantica,postulatul unei particule
dotata cu o e!istenta independenta este o conventie desigur
comoda,dar nefondata.
J.G.- %ar atunci,cine lasa urma pe placa fotografica?
G..- 4netru a raspunde trebuie sa abordam un nou domeniu al
fizicii.%e acum inainte ,fizicienii socotesc ca particulele elementare,
departe de a fi obiecte, in realitate sunt rezultatul provizoriu al
interactiunilor fara sfarsit intre"campurile "imateriale.
J.G.- 4entru prima oara am auzit vorbindu-se de acest concept de
camp cu vreo treizeci de ani in urma.(ceasta noua teorie mi se pare
ca deschide un drum spre un adevarat acces la realitate.Substanta
din care sint facute lucrurile,ultimul lor substrat,nu e materiala,ci
abstracta:este o "idee pura" a carei imagine nu poate fi conturata
nemi"locit decat printr-un act matematic.
$n acesta privinta ,remarc ca stiinta conducatoare,cea care ne face sa
patrundem in interiorul secretelor cosmosului,nu este atat fizica cat
matematica ,sau mai precis fizica matematica.(cest lucru este vizibil
in destinele celor doi savanti ilustri care mi-au insemnat adanc viata
in mai multe randuri :cei doi frati roglie.&el mare, %ucele
7aurice,era mai intai de toate fizician+ dar fratele lui mai mic
,ouis ,matematician de formatie,a facut mai multe descoperiri in
fata tablei negre decat a facut 7aurice in laboratorul lui.%e ce?
4robabil fiindca universul ascunde un secret de o eleganta abstracta
, in care materialismul nu inseamna mare lucru.
$..- $ntuitia dv.se apropie de rezolutiile propuse de fizica noua.%ar
ne puteti spune mai multe in legatura cu acest secret ,care,in ochii
dv. de filosof,se ascunde in spatele universului?

J.G.- &and vorbesc despre ordinea mamtematica ce salasluieste in
chiar inima realului,ratiunea ma obliga sa spun ca aceasta
necunoscuta,ascunsa in spatele cosmosului este cel putin o
inteligenta hiper-matematica ,capabila sa calculeze si producatoare
de relatii,ceea ce inseamna ca ea trebuie sa fie de tip abstract si
spiritual.
Sub fata vizibila a realului,e!ista ceea ce Grecii numeau "logos",un
element inteligent,rational,care hotaraste,regleaza,diri"eaza si
insufleteste &osmosul,si care face ca aceasta lume sa nu fie un
haos,ci ceva ordonat.
G..- %escrierea pe care o faceti acestui element structurant este
foarte apropiata de felul in care sunt intelese astazi campurile fizice
fundamentale.
J.G.- &are este natura profunda a acestor campuri fizice?
G..- ,a aceasta vom a"unge mai tarziu.
%ar mai intai ,socotesc necesar sa conturam mai bine ceea ce astazi
se desemneaza prin notiunea ,desigur destul de vaga,de particula
elementara. 7ai intai,trebuie stiut ca nu e!ista,in total,decat patru
particule stabile in lumea atomica:protonul,electronul,fotonul si
neutronul.E!ista sute de alte particule,dar ele sunt infinit mai putin
stabile.dezintegrandu-se fie aproape instantaneu dupa aparitia
lor,fie dupa un timp mai mult sau mai putin lung.
J.G.- &ifra m-a frapat:spuneti ca e!ista sute de particule,foarte
diferite intre ele....
$..- 4e masura ce cercetarile inainteaza,se descopera necontenit alte
particule noi,mereu mai fundamentale.$ntr-adevar ,de cand au
intrat mai mult in inima nucleului,fizicicenii au descoperit oceanul
imens al acestor particule nucleare care,mai tarziu ,s-au numit prin
conventie hadroni.
G..- 'n fapt se impune:nu e!ista decat trei posibilitati referitor la
ceea ce se afla in spatele frontierei nucleului.4rima ipoteza este aceea
ca drumul in infinitul mic nu poate avea sfarsit.%e vreo douazeci de
ani,datorita acceleratoarelor de particule din ce in ce mai
puternice,fizicienii au indentificat o multime de particule tot mai
fundamentale,mai mici,mai instabile,mai imperceptibile,incat se
pare ca e!ista un numar infinit de nivele succesive ale realitatii.2ata
de aceasta proliferare vertiginoasa ,care s-a accelerat si mai tare in
acesti ultimi ani,cativa cercetatori sunt surprinsi astazi de indoieli:si
daca,in fond,nici nu e!ista particule cu adevarat "elementareF?
4articulelele identificabile nu sunt ele cumva alcatuite din particule
mereu mai mici,s.a.m.d.,care se incastreaza unele in altele,intr-un
proces fara sfarsit?
( doua posibilitate,dezvoltata de o minoritate de specialisti ai
nucleului,este fondata pe ideea ca vom a"unge intr-o zi sa atingem
nivelul fundamental al materiei,un fel de "fund stancos"alcatuit din
particule indivizibile,dincolo de care va fi absolut imposibil sa mai
descoperim ceva.
$n sfarsit,ramane a treia ipoteza:la acest ultim nivel,particulele
indentificate ca fundamentale vor fi in acelasi timp elementare si
compozite.$n acest caz,particulele vor fi desigur constituite din
elemente,dar elementele vor fi de aceeasi natura cu ele.4entru a avea
o imagine,totul se petrece ca si cum o tarta de mere taiata in doua ar
da doua tarte noi cu mere ,absolut identice cu tarta initiala si oricare
ar fi modul in care s-ar lua din acestea,n-am putea obtine doua
"umatati de tarta.
*ocmai aceasta ipoteza pare astazi sa primeasca adeziunea
ma"oritatii fizicienilor nucleari:ea a permis modelarea,mai ales,a
teoriei cuarcilor.
J.G..- 6ricare ar fi ipoteza adoptata,patrunderea in inima materiei
prezinta totusi unele aspecte derutante.%e aceea filosoful trebuie sa-
si puna o intrebare simpla: care este astazi particula cea mai
elementara,cea mai fundamentala,pusa in evidenta de catre fizician?
G..- Se pare ca aceasta entitate ultima ar fi fost atinsa,cel putin
teoretic,prin ceea ce numesc fizicienii,nu fara malitiozitate,
"cuarcii".%e ce?2iindca aceste particule e!ista in grupe de cate
trei,e!act ca vestitii "cuarci"inventati de James JoGce in romanul
sau >2innegans Ha5e?.2izicienii i-au descoperit cand au a"uns in
inima nucleului: acolo au gasit hadronii ,particule astazi bine
indentificate,care participa la toate interactiunile cunoscute.6r
aceste particule par sa se descompuna si ele in entitati si mai
mici:cuarcii.
&u acestia incepe domeniul abstractiei pure,imparatia vietatilor
matematice.4ina acum,niciodata nu a fost posibil sa se constate
dimensiunea fizica a acestor cuarci: au fost cautati pretutindeni, in
radiatiile cosmice,in nenumarate e!periente de laborator,dar nu au
fost niciodata observati.$n fine,modelul cuarcilor se spri"ina pe un
fel de fictiune matematica,care,in mod straniu,functioneaza.
$..- *eoria acestei particule ipotetice a fost propusa pentru prima
oara in .:;0 de catre fizicianul 7urraG Gell-7ann.%upa el,toate
particulele cunoscute astazi,ar rezulta din combinatia a catorva
cuarci fundamentali,diferiti unii de altii.&el mai surprinzator lucru
este ca astazi cea mai mare parte a fizicienilor accepta ideea ca
ei,cuarcii,vor ramane insesizabili si pe mai departe: ei vor ramane
pentru totdeauna e!ilati"de partea cealalta"a realitatii
observabile.4rin aceasta,se recunoaste deci in mod implicit ca insasi
cunoasterea noastra asupra realitatii este fondata pe o dimensiune
imateriala,care transcende spatiul-timp, un ansamblu de entitati
fara contur si forma,a caror"substanta" nu este alta decat un nor de
cifre.
J.G.- (sta se desprinde dintr-o constatare pur metarealista..%ar
aceste entitati fundamentale nu au cumva o dubla fata?
'na,abstracta,este in legatura cu domeniul esentelor S$ 6 (,*(
concreta,care ar fi in contact cu lumea noastra fizica?$n aceasta
ordine de idei,cuarcii ar fi un fel de "mi"locitori"intre cele doua
lumi.
G..- $n spri"inul intuitiei dv.putem sa propunem o prima schita
care,deocamdata,pare sa corespunda cel mai bine cu ceea ce sant
acesti cuarci,daca ei vor fi e!istand.(cest demers incepe azi sa fie
cunoscut sub numele oarecum misterios de"7atricea.S".%espre ce
este vorba?
&ontrar teoriilor clasice,aceasta nu se straduieste sa descrie cuar5-ul
ca atare,ci permite sa i se sesizeze umbra care apare datorita
interactiunilor la care participa.%in acest punct de
vedere,particulele elementare nu e!ista atat ca obiecte,ca entitati
semnificative prin ele insele,ci sunt perceptibile doar prin efectele pe
care le determina.(stfel,cuarcii pot fi considerati ca "stari
intermediare"intr-o retea de interactiuni.
$..- 'nde ne vom opri deci cautarile pentru a gasi ultimele forme de
materie?4oate asupra a trei particule care,ele singure,par sa
constitue universul intreg:electronul si alaturi de el,doua familii de
cuarci:cuar5-ul "'" Dpt.upIsusE si cuar5-ul "%"Dpt.doJnI"osE, ' si
% reprezentand un caracter pe care fizicienii l-au numit
"salvator".%oar aceste trei familii de particule par sa asigure
intreaga varietate prodigioasa a fortelor,.a fenomenelor si formelor
intalnite in natura.
J.G.- $n sfarsit,iata-ne la capatul calatoriei noastre spre infinitul
mic.&e am intalnit noi in periplul efectuat in inima materiei?
(proape )imic.6 data in plus ,realitatea dispare,se destrama,se
imprastie in imperceptibil,in impalpabil,?Substanta"realului nu este
decat un nor de probabilitati,un fum matematic.(devarata intrebare
este aceea de a sti din ce este facut acest impalpabil: ce se afla sub
acest"nimic"pe suprafata caruia sta e!istentul?
$ata-ne a"unsi la marginea lumii materiale+ in fata noastra stau
aceste entitati subtile si ciudate pe care le-am intalnit in drumul
nostru sub numele de "cuarci".(cestia sunt ultimii martori ai
e!istentei a"ceva"ce se mai inrudeste cu o particula .%ar ce se
gaseste dincolo de acest ceva?
6bservatiile ne arata ca si comportamentul cuarcilor este
structurat,ordonat.%ar de cine?&ui apartine aceasta amprenta
invizibila care intervine asupra materiei observabile?
4entru a raspunde,va trebui sa abandonam toate referintele
noastre,toate reperele pe care se spri"ineau simturile si "udecatile
noastre.7ai presus de toate,urmeaza sa renuntam la credinta
iluzorie in"ceva solid"din care ar fi facuta tesatura universului.
&eea ce urmeaza sa intalnim in calea noastra,nu este nicio
energie,nicio forta,ci ceva imaterial desemnat de fizica sub
denumirea de "camp".
$n fizica clasica,materia este reprezentata prin particule, iar fortele
sint descrise ca niste campuri.*eoria cuantica,dimpotriva,nu vede in
realitate decat interactiuni,care sunt vehiculate de catre entitati
mediatoare numite"bosoni".7ai precis ,acesti bosoni transporta
forte si asigura relatiile intre particulele de materie pe care fizica le
desemneaza sub denumirea de "fermioni",acestia la randul lor
formand"campurile de materie".#a trebui deci sa retinem ca teoria
cuantica aboleste distinctia intre camp si particula si,totodata intre
ceea ce ce este material si ceea ce nu este ,astfel spus intre materie si
ceea ce se afla dincolo de ea.
)u putem descrie un camp decat in termenii transformarilor
structurilor de spatiu-timp, intr-o regiune data+plecand de aici,ceea
ce numim realitate nu e altceva decat o succesiune de
discontinuitati,de fluctuatii,de contraste si de accidente de teren
care,in ansamblul lor,constituie o retea de informatii.
4roblema este de a sti care este originea unei astfel de informatii......
&(74', 9E(,$*(*$$
$..- $ata-ne in sfarsit inaintea ultimei frontiere,cea care margineste
in chip tainic ceea ce noi numim realitate fizica.%ar ce e!ista dincolo
de aceasta?2ara indoiala nu mai este nimic.Sau mai precis:nimic
tangibil.
J.G.- (colo incepe domeniul spiritului.(ceasta inteligenta,aceasta
ordine profunda pe care o constatam in "urul nostru )' 7($ ('
)E#6$E %E )$&$') S'469* 2$3$&.6r,acest "aproape
nimic",cum ai spunea filozoful Jan5elevich,este tocmai ea,substanta
realului.%ar despre ce este vorba?
G..- Sa coboram si mai adanc in infinitul mic,in inima acestei
faimoase materii.Sa presupunem ca am putea sa ne strecuram noi
insine in nucleul atomului:din ce este compusa "panorama"pe care
o vom observa aici?2izica nucleara ne arata ca la acest nivel al
materiei trebuie sa intalnim particule zis"elementare"in masura in
care nu e!ista nimic mai "mic"decat ele:cuarcii,leptonii si
gluonii.%ar,inca o data,din ce material sunt facute astfel de
particule?&are este "substanta"unui foton sau a unui electron?4ana
la mi"locul secolului,nu se cunostea raspunsul la o asemenea
intrebare.)oi putusem sa ne facem o parere,in epoca
precedentaDfizica nuclearaEdespre puterea acestor doua mari
aparate ale gandirii care sunt relativitatea si mecanica cuantica.6r,o
descriere completa a materiei implica o fuziune a acestor doua teorii
intr-un nou ansamblu.Este e!act ceea ce au inteles fizicienii din noua
generatie de la sfarsitul anilor patruzeci.(stfel,dupa ani de tatonari
si eforturi,a aparut ceea ce se cheama "teoria cuantica relativista a
campurilor".
J.G.- &eea ce ne apropie,se pare,de conceptia spiritualista a
materiei.....
$.. - $ntocmai.$n aceasta perspectiva,o particula nu e!ista prin ea
insasi ci doar prin efectele pe care le produce.(cest ansamblu de
efecte se numeste"camp".(stfel ,obiectele care ne incon"oara nu
sunt altceva decat ansambluri de campuriDcamp
electromagnetic,camp gravitational,camp protonic,camp
electronicE+realitatea esentiala,fundamentala,este un ansamblu de
campuri care interactioneaza in permanenta intre ele.
J.G. - %ar ,in acest caz,care este substanta acestui nou obiect fizic?
$.. - $n sens strict,un camp nu are o substanta,alta decat cea
vibratorie+ este vorba de un ansamblu de vibratii potentiale,la care
sunt asociati niste"cuantoni",adica niste particule elementare de
diferite naturi.
(ceste particule -care sunt manifestarile"materiale"ale campului-
pot sa se deplaseze in spatiu si sa intre in interactiune unele cu
altele.$ntr-un astfel de cadru,realitatea subiacenta este ansamblul
campurilor posibile care caracterizeaza fenomenele
observabile,acestea neputand fi observate decat cu a"utorul
particulelor elementare.
J.G. - $n concluzie,ceea ce descrie teoria cuantica relativista a
campurilor,nu sunt particule ca atare,ca obiecte,ci interactiunile lor
necontenite si nenumarate cu ele insele.
$.. - (ceasta inseamna de fapt ca "fondul" materiei nu este de
gasit ,nu poate fi atins,cel putin nu sub forma unui lucru,a unei
ultime farame de realitate.&el mult noi putem observa efectele
produse de intalnirea intre aceste e!istente fundamentale,numite
particule elementare,de-a lungul unor evenimente fugare
,fantomatice,pe care le numim >interactiuni".
J.G. - (m strabatut o etapa importanta pe drumul care,prin
intermediul stiintei,ne conduce spre %umnezeu.
$ntr-adevar,cunoasterea cuantica pe care o avem asupra materiei ne
face sa intelegem ca nu e!ista nimic stabil la nivel fundamental:totul
este intr-o miscare perpetua,totul se schimba si se transforma
necontenit,in cursul unui balet haotic,indescriptibil,care agita
frenetic particulele elementare.&eea ce noi socotim nemiscat
dezvaluie de fapt un nesfarsit du-te-vino:nenumarate zig -zag-
uri,infle!iuni dezordonate,dezintegrari
sau,dimpotriva,e!pansiuni.$n cele din urma obiectele care ne
incon"oara nu sunt decat vid,frenezie atomica si multiplicitate.
*in in mana o floare:ceva teribil de comple!,format din dansul
miliardelor si miliardelor de atomiDal caror numar depaseste
numarul fiintelor care traiesc pe planeta noastra,sau al firelor de
nisip e!istente pe toate pla"ele lumiiE,atomi care vibreaza,oscileaza
intr-un echilibru instabil.4rivind aceasta floare eu gandesc
astfel:e!ista in universul nostru ceva analog cu ceea ce filozofii antici
numeau "forme",adica tipuri de echilibru care arata ca obiectele
sunt acestea ,pentru ca sunt acestea si nu sunt altele.6ri,niciun
element care compune un atom,nimic din ceea ce cunoastem despre
particulele elementare nu poate sa e!plice de ce si cum de e!ista
astfel de echilibre.(cestea se bazeaza pe o cauza care,intr-un sens
strict,nu mi se pare ca apartine universului nostru fizic.&eea ce dv.
numiti"camp"nu este altceva decat o fereastra deschisa spre un plan
indepartat,mult mai profund,poate cel %ivin.
$n fond,nimic din ceea ce putem sa percepem nu este cu adevarat
"real",in sensul pe care-l dam de obicei acestui cuvant.
$ntr-un fel,noi ne aflam in inima unei iluzii,care desfasoara in "urul
nostru un cortegiu de aparente,de pacaleli pe care noi le
indentificam ca fiind realitatea.*ot ceea ce credem despre spatiu si
timp,tot ceea ce ne imaginam asupra localizarii obiectelor si asupra
cauzalitatii evenimentelor,ceea ce gandim despre caracterul
separabil al lucrurilor e!istente in univers,toate acestea nu sunt
decat niste imense si continue halucinatii care acopera realitatea cu
un val opac.
6 realitate stranie si profunda e!ista sub acest val+o realitate care nu
pare sa fie facuta din materie,ci din spirit+o vasta gandire pe
care,dupa "umatate de secol de tatonari,noua fizica incepe sa o
inteleaga, invitindu-i pe visatorii ca noi sa lumineze cu un foc nou
noaptea visurilor noastre.
$.. K (cum incepem sa atingem nivelul fundamental al realului,sa
intelegem substanta lui ultima,urzeala din care este facut.6r,aceasta
urzeala ce este ea?
9ealitatea observabila nu este altceva decat un ansamblu de
campuri.6r,la acest stadiu,reflectiile noastre cu privire la o ordine
transcendenta iau o amploare ciudata.$ntr-adevar,fizicienii incep sa
perceapa ca ceea ce caracterizeaza un camp este simetria,sau mai
e!act,invarianta globala a simetriei.
J.G.- &e vreti sa spuneti?
G..- (ceasta"ordine subiacenta"a naturii si din care rezulta tot
ceea ce noi vedem este,de fapt,manifestarea unui lucru foarte
tulburator,total ine!plicabil pina acum: simetria primordiala.
Sa presupunem ca invartim un disc in "urul a!ei sale de
rotatie.6ricare ar fi numarul rotatiilor facute sau viteza,simetria
discului in "urul a!ei sale ramane neschimbata.$n termeni mai
rigurosi,discul este supus la o "invarianta a calibrului".6rice
simetrie reclama ,asa cum au demonstrat spre sfarsitul anilor
saizeci,cativa fizicieni deosebit de cura"osi,e!istenta unui"camp
etalon" destinat sa pastreze invarianta globala a discului,in ciuda
transformarilor locale pe care le sufera,punct cu punct,in momentul
in care el se invarteste.
J.G.- $n concluzie,ceea ce dv. numiti campul de etalon ar fi acel ceva
ce impiedica discul sa se deformeze si,prin aceasta,sa-si piarda
simetria originara...
G..- &am asa ceva,redus la scara noastra.*otusi,sa nu uitam ca noi
evocam acum fenomene care se produc in sanul acelei lumi e!trem
de ciudate care este infinitul mic.
J.G.- $nainte de a merge mai departe,as vrea sa va impartasesc ceea
ce eu simt acum:o senzatie de fericire intelectuala fata de acest
concept,pentru mine nou,de simetrie.%intotdeauna am stiut sau mai
degraba am simtit ca universul nostru se bazeaza pe o ordine
subiacenta ,un fel de echilibru structural admirabil si frumos,cum
este de fapt caracterul simetric al unui obiect.Si tocmai de aceea
astept de la fizica moderna sa-mi spuna in ce este
natura"simetrica"in intimitatea ei.
J..- Sa revenim la originile universului.$n rezonanta cu formula
biblica,am putea spune ca in acea epoca indepartata,cuprinsa intre
cincisprezece si douazeci de miliarde de ani,nu e!ista decat
simetria.Sa ne amintim de big- bang: in timpul lui 4lanc5 domnea
simetria absoluta.Ea se manifesta prin prezenta,in universul
nascand,a particulelor elementare care evoluau patru cate patru si
pe care le-am numit gluoni.6r,acesti gluoni au masa nula si toti sunt
riguros asemenea,astfel spus,simetrici.
4lecand de aici se poate avansa urmatoarea ipoteza:aceasta simetrie
primordiala a fost distrusa de o ruptura neasteptata a echilibrului in
masa de gluoni:in timp ce un singur gluon isi pastreaza o masa
nulaDdevenind astfel suportul fortei electromagneticeE,ceilalti
trei,dimpotriva,dobandesc o masa e!trem de ridicata,de o suta de ori
mai mare decat cea a protonilor.(stfel a aparut ceea ce se numeste
interactiunea slaba,despre a carei e!istenta am amintit anterior.
J.G.- %aca simetria ,adica echilibrul perfect intre entitatile
originare,caracteriza universul la inceputurile sale,intrebarea e de ce
o astfel de simetrie s-a spart"in mod spontan"?&e s-a intamplat ?
G..- )imeni nu stie,cel putin pana acum.'na din e!plicatii,propusa
de fizicianul 4eter Ciggs ,este aceea ca e!ista particule
"fantoma",inca nedetectabile,al caror rol a fost de a sparge simetria
care domnea intre cuantonii originari.
J.G.- &am ca o bila care se rostogoleste printre popicele asezate in
ordine....
G..- E!act.Si una din sfidarile fizicii viitorului va consta in a pune
in evidenta aceste particule fantoma,gratie acceleratoarelor de
particule suficient de puternice.
J.G.- $n orice caz,as vrea sa retin esentialul: universul-
masina,universul granular,compus din materie inerta,nu
e!ista.9ealul este sustinut de campuri ,iar primul pe care l-am
intalnit este campul primordial,caracterizat printr-o stare de
supersimetrie,o stare de ordine si de perfectiune absolute.
6are va voi provoca mirare daca voi conchide ca aceasta stare de
perfectiune descoperita de stiinta la originile universului apartine
lui %umnezeu?
$..- &oncluzia dv.solicita o evocare mai detaliata a ceea ce ,in mod
precis,pune capat determinismului mecanicist si oricarei conceptii
materialiste asupra realului.
)oi stim de"a ca particulele elementare nu au nicio e!istenta in sens
strict,ca ele nu sunt decat manifestarile provizorii ale unor campuri
imateriale.(ceasta ne obliga deci sa raspundem la
intrebarea:cimpurile sunt ele realitatea ultima?Sunt ele entitati
straine inserate in geometrie?Sau,dimpotriva,nu sunt decat
geometria insasi?
$n fapt,se deduce din tot ceea ce am aratat pina acum ca spatiul si
timpul sunt,la randul lor,proiectii legate de campurile fundamentale
si ca nu au niciun fel de e!istenta independenta.(stfel spus,imaginea
unui spatiu vid servind drept scena lumii materiale nu are mai mult
sens decat cea a unui timp absolut,in care fenomenele se nasc si se
dezvolta in cursul unor inlantuiri imuabile de cauze si efecte.
J.G.- (m stabilit ca aceste campuri sunt adevaratele suporturi a ceea
ce eu am numit spiritul realitatii+ totusi,rationamentele pe care le-
am urmarit lasa intacta aceasta intrebare: din ce sunt constituite
aceste campuri?
G..- 7ai intai,asa cum am vazut,vidul nu e!ista:nu e!ista nici o
regiune a spatiului-timp unde sa nu fie nimic.4este tot intalnim
campuri cuantice mai mult sau mai putin fundamentale.a mai mult
:acest vid este teatrul unor evenimente permanente ,al unor
fluctuatii necontenite,al unor "furtuni cuantice"violente in cursul
carora noi entitati infra-atomice sant create si apoi imediat distruse.
$..- *rebuie subliniat ca aceste particule virtuale ,nascute in
campurile cuantice,sunt mai mult decat niste abstractii+dar oricat de
fantomatice ar parea,efectele lor se simt in lumea fizica obisnuita si
sunt prin urmare masurabile.
J.G.- %aca aceste e!istente cuantice sint generate de campuri
fundamentale,altfel spus daca acestea provin din vid,ce este
realitatea fundamentala,daca nu "ceva"tesut din informatie pura?
G..- $n spri"inul rationamentului dv.,tot mai numerosi sunt
fizicienii pantru care universul nu este altceva decat un tablou
informatic,o vasta matrice informationala.9ealitatea ar trebui
atunci sa ne apara ca o retea de nesfarsite intercone!iuni ,un izvor
nelimitat de planuri si de modele posibile care se incruciseaza si se
combina conform unor legi care ne sunt inaccesibile si pe care noi nu
le vom intelege ,poate,niciodata.
J.G.- 4robabil ca la aceasta se gandea fizicianul %avid ohm cand
afirma ca e!ista o ordine implicita,ascunsa in profunzimile
realului.$n acest sens,ar trebui sa admitem ca universul intreg este
plin de inteligenta si de intentie:de la cea mai mica particula
elementara pana la gala!ii.Si ceea ce este e!traordinar,in ambele
cazuri este vorba de aceeasi ordine si de aceeasi inteligenta.
$..- Socotesc util sa precizez ce gandesc fizicienii atunci cand afirma
ca universul nu este altceva decat o imensa retea de informatii.'nul
din cercatatorii care au formulat aceasta ipoteza cu cel mai mare
entuziasm este un teoretician pe nume EdJard 2red5in.$n opinia
lui,dedesubtul fenomenelor,universul functioneaza ca si cum ar fi
compus dintr-o structura tridimensionala de
intrerupatoare,asemanatoare cu unitatile logice ale unui ordinator
gigantic.%e aceea ,intr-un astfel de univers,particulele infraatomice
si obiectele pe care le produc prin combinatiile lor nu sunt altceva
decat niste"scheme de informatie"intr-o continua miscare.
J.G.- %aca 2red5in are dreptate si daca stabilirea unor legi care
permit informatiei universale sa ordoneze realul este posibila,atunci
vom intelege de ce functioneaza legile fizicii.Etapa urmatoare va fi
aceea a fizicii"semantice",a fizicii semnificatiilor.(ceasta revolutie
stiintifica mi se pare ca va deschide a treia era a fizicii.
4rima a fost cea a lui Galilei, Lepler si )eJton,in cursul careia lista
miscarilor a fost alcatuita fara sa se fi e!plicat ce este miscarea,a
doua era este ceea a fizicii cuantice care stabileste lista legilor
schimbarii fara sa e!plice aceste legi+a treia,care n-a aparut inca,este
descifrarea legii fizice insesi.
G..- Suntem obligati totusi sa recunoastem ca devalorizarea
conceptelor de materie si energie in favoarea"nimicului" informatiei
nu se va face fara greutati.&um sa abandonezi materialul fizic pe
care se spri"ina e!istenta noastra pentru a-l inlocui cu un >sistem
logic de semnificatii"?Si cum pot fi convertite elementele cunoasterii
atat de greu dobandite in aceste noi principii?&um si unde sa mergi
pentru a sonda secretele acestui univers de semnificatii?4rocesele
fundamentale care guverneaza universul la nivelul"retelei de
informatii" sunt ,inca o data,situate dincolo de cuanta+ atunci cand
tehnologia ne va permite sa atingem nivele de e!istenta inca si mai
infime,poate vom incepe sa patrundem oarecum in imparatia
nebuloasa a informatiei cosmice.

$n fond ,totul se petrece ca si cum spiritul,in tentativele lui de a
strapunge tainele realului,ar descoperi ca aceste secrete au ceva in
comun cu el insusi.&ampul constiintei ar putea sa apartina aceluiasi
univers limitat de spatiu si timp ca si campul cuantic.Sa nu uitam
acest principiu esential al teoriei cuantice: actul insusi al
observatiei,altfel spus constiinta observatorului,intervine in definitia
si,mai mult inca,in e!istenta obiectului observat.6bservatorul si
lucrul observat formeaza unul si acelasi sistem.
(ceasta interpretare a realitatii,nascuta din cercetarile Scolii de la
&openhaga,anuleaza orice distinctie fundamentala intre
materie,constiinta si spirit.9amane doar interactiunea misterioasa
intre aceste trei elemente ale aceleiasi *otalitati.Sa ne reamintim una
dintre cele mai fascinante e!periente in fizica cuantica,aceea a
ferestrelor lui *homas Moung.
$onform ecuatiei lui !chrodinger,atunci cand particulele de lumina trec
prin fanta unui ecran pentru a lovi zidul din spatele lui,13F din aceste
particule vor lovi o zona A in timp ce restul de 23F vor lovi o zona
".Or,comportamentul unei particule luata izolat este imprevizibil/numai
un model de distributie a unui numar mai mare de particule asculta de
legi statistice previzibile.aca vom trimite particulele una cate una prin
fanta ecranului,vom observa ca,dupa ce 13F dintre ele vor lovi zona
A,particulele urmatoare9stiu9ca probabilitatea este implinita si ca ele
vor trebui sa evite acea zona.
e ce0$e tip de interactiune e-ista deci intre particule0!chimba intre ele
ceva de natura unui semnal0&si trag ele,din chiar reteaua campului
cuantic,informatia propice care sa le ghideze comportamentul0Acest
lucru vom incerca sa-l descoperim,descompunand faza cu faza,celebra
e-perienta a fantelor lui Goung.
!)&=&#4: &N MA#%=&%
&.".- )entru a afla ceea ce noi numim 9spirit9 in inima materiei,urmeaza
sa patrundem in chiar miezul ciudatei lumi cuantice,abordand o
e-perienta uluitoare care,de multi ani, ascunde un mister
profund.Aceasta e-perienta, despre care am spus cateva cuvinte ,este
cunoscuta sub numele de9e-perienta dublei fante9 si constituie
elementul fundamental al teoriei cuantice.
6.'.- in ce cauza0
'.".- )entru ca asa cum spunea intr-o zi fizicianul american =ichard
.eHnman,aceasta e-perienta pune in evidenta 9un fenomen imposibil
de e-plicat intr-o maniera clasica si care cuprinde chiar miezul
mecanicii cuantice.&n realitate acest fenomen inchide in sine singurul
mister....9
&.".- aca vrem sa reusim nu sa rezolvam acest mister ci,doar,sa ne
facem o idee-oricat de vaga- despre ce ascunde el,va trebui sa
abandonam ,inca odata,toate referintele la lumea cotidiana.
6.'.- Niels "ohr avea un mod propriu de a descrie aceasta ciudatenie la
care faceti aluzie .$and cineva venea sa-i e-puna o idee noua,
susceptibila sa-i rezolve una din enigmele teoriei cuantice,el se amuza
raspunzandu-i: +#eoria dv. este nebuneasca, dar nu destul pentru a fi
adevarata9.
'.".- &n acest sens,reusita teoriei cuantice consta in faptul ca a fost
edificata la marginea si,cel mai adesea,impotriva ratiunii obisnuite.e
aceea e-ista ceva 9nebunesc9in aceasta teorie,ceva care depaseste de
acum stiinta.
.ara sa intelegem inca bine,modul nostru de a percepe lumea incepe sa
se clatine.
6.'.- )utem sa insistam cu un e-emplu asupra acestei rasturnari0
'.".- !a luam o floare de e-emplu.aca eu hotarasc sa o plasez in afara
vederii mele,intr-o alta camera,ea nu inceteaza prin aceasta sa
e-iste.%-perienta cotidiana imi permite sa presupun acest
lucru.Or,teoria cuantica ne spune cu totul altceva si anume ea sustine ca
daca noi observam aceasta floare cu destula atentie,adica patrundem cu
gandul pana la nivelul atomului,realitatea si e-istenta ei profunda sunt
legate intim de modul in care noi o privim.
6.'.- %u sunt gata sa admit ca lumea atomica nu are nicio e-istenta
definita atata timp cat nu am fi-at asupra ei un instrument de
masura.$eea ce conteaza,este jocul de la constiinta la constiinta:pentru
a relua o e-presie matematica:rolul de9cuantificator esential9 de acum
inainte,revine spiritului si numai lui ,in inima acestei realitati pe care,in
mod gresit noi continuam sa o numim materiala.
&.".- Acest joc de la constiinta la constiinta urmeaza sa incercam a-l
stabili cu claritate revenind,amanuntit,la vestita e-perienta pe care
#homas Goung a realizat-o pentru prima oara in 1I31.
!a ne imaginam dispozitivul:o suprafata plana strapunsa de doua
fante,o sursa luminoasa situata in fata ei si un ecran plasat in spatele
suprafetei plane.in acest moment,ce se intampla atunci cand +firele de
lumina9care sunt fotonii traverseaza cele doua fante si intalnesc ecranul
asezat in spate0
=aspunsul ,inca din 1I31, este clasic:pe ecran se observa o serie de
dungi verticale,alternativ luminoase si obscure,al caror aspect general
evoca imediat fenomenul de interferenta.
6.'.- &n acest caz,am putea conchide ,asa cum a facut de altfel si
Goung,ca lumina este comparabila cu un fluid,care se propaga cu
ajutorul unor unde de aceeasi natura cu a valurilor din apa.
Or,noi am subliniat deja ca nu aceasta este concluzia la care a ajuns
%instein.)entru el,lumina este facuta din mici granule,numite
fotoni.&ntrebarea mea este aceasta: in ce fel miliardele de graunte
involburate,separate unele de altele,sint capabile sa alcatuiasca figuri
coerente si precise sub forma acestor dungi succesiv obscure si
luminoase0
'.".- #ocmai aici este misterul.)entru a-i sesiza amploarea,eu propun sa
urmarim e-perienta etapa cu etapa.
!a presupunem mai intai ca eu inchid una din cele doua fante,cea stanga
de e-emplu.&n acest caz,fotonii vor trebui sa treaca doar prin fanta
ramasa deschisa,cea din dreapta.!a reducem intensitatea sursei
luminoase asa incat ea sa emita fotonii unul cate unul.
Acum sa 9trimitem9 un foton.Acesta trece prin singura fanta deschisa si
se opreste in ecran.$um noi ii cunoastem originea,viteza si directia,ar
trebui,cu ajutorul legilor lui NeDton,sa stim e-act punctul de impact al
fotonului nostru pe ecran.
!a introducem in continuare un element nou in e-perienta:vom
deschide a doua fanta,cea din stanga.Apoi ,urmarim traiectoria unui alt
foton in directia primei fante,cea din dreapta.=eamintim ca al doilea
foton pleaca din acelasi loc cu primul,se deplaseaza cu aceeasi viteza si
in aceeasi directie.
6.'.- aca am inteles bine ,singura diferenta in timpul celui de-al doilea
9tir fotonic9 este aceea ca ,fata de prima situatie,fanta din stanga este
acum deschisa.....
'.".- %-act.:ogic,fotonul numarul doi ar fi trebuit sa atinga ecranul
e-act in acelasi loc cu fotonul numarul unu.Or,nu se intampla deloc asa.
&ntr-adevar,fotonul al doilea loveste ecranul in cu totul alt loc,total
distinct de punctul de impact al precedentului foton.Altfel spus,totul se
intampla ca si cum comportamentul fotonului numarul doi ar fi fost
modificat prin deschiderea fantei din stanga.Misterul este deci
acesta:cum a 9descoperit9 fotonul ca fanta din stanga este deschisa0
&nainte de a incerca sa dam un raspuns,sa mergem mai departe.!a
continuam sa e-pediem fotoni unul cate unul in directia ecranului,fara
sa 9vizam9 una sau alta din fante.$e vom constata dupa un timp0
&mpotriva oricarei asteptari,acumularea impacturilor fotonilor pe ecran
formeaza progresiv conturul interferentei produse instantaneu in
cursul e-perientei initiale.
!i aici apare o intrebare fara raspuns pana acum: cum 9stie 9fiecare
foton care parte a ecranului trebuie sa fie atinsa pentru a
forma,impreuna cu vecinii lui,o imagine geometrica,reprezentand o
suita de linii verticale perfect ordonate0#ocmai aceasta intrebare si-a
pus-o,in 12JJ,fizicianul american ,enrH !tapp profund uimit de aceste
rezultate :9$um stie particula luminoasa ca e-ista doua fante0$um este
adunata informatia asupra a ceea ce se intampla in locuri diferite pentru
a determina ceea ce probabil se va intampla aici09
6.'.- Aproape ce ai impresia ca fotonii sunt dotati cu un fel de constiinta
rudimentara,ceea ce ma conduce direct spre punctul de vedere a lui
#eilhard de $hardin pentru care totul in univers ,pana la cea mai infima
particula, este purtatorul unui anumit grad de constiinta.
&.".- &n stadiul actual al cunoasterii stiintifice,majoritatea oamenilor de
stiinta nu este de aceasta parere.#otusi,cativa fac un pas inainte si merg
pina la a imagina ca particulele elementare sunt dotate cu o proprietate
mai mult sau mai putin comparabila cu liberul arbitru.Aceasta este cazul
fizicianului %van Kal(er,care a e-pus,in 12J3,surprinzatoarea
teza:9$onstiinta poate fi asociata tuturor fenomenelor cuantice...fiindca
orice eveniment este in ultima instanta produsul unuia sau a mai multor
evenimente cuantice,universul este locuit de un numar aproape
nelimitat de entitati constiente,discreteAin sens matematicB,care au ca
responsabilitate buna functionare a universului9.
'.".- .ara sa ajungem sa vorbim despre constiinta,este totusi tulburator
sa constati cat de strans legata este realitatea observata de punctul de
vedere adoptat de catre observator.
!a dam un alt e-emplu.!a presupunem ca reusesc sa determin prin ce
fanta trece fiecare foton din e-perienta noastra.
&n acest caz,oricat de surprinzator ar parea,eu nu constat pe ecran
formarea unei urme de interferente; Altfel spus,daca eu hotarasc sa
verific e-perimental ca fotonul este intr-adevar o particula care trece
printr-o anume fanta,atunci fotonul nostru se comporta ca o particula
care trece printr-un orificiu.
impotriva,daca nu urmaresc traiectoria fiecarui foton in timpul
e-perientei ,atunci distributia particulelor pe ecran sfarseste prin a
forma o figura de interferenta a undelor.
6.'.- &n concluzie,ai impresia ca fotonii9 stiu9 ca cineva ai observa si mai
e-act inca,in ce fel sunt observati.
&.".- $am asa ceva.esi ar fi iluzoriu sa gandesti ca acest concept de
constiinta este aplicat entitatilor care populeaza universul cuantic.&n
schimb,aceasta uimitoare e-perienta confirma faptul ca a vorbi despre
e-istenta obiectiva a unei particule elementare intr-un punct definit al
spatiului nu are niciun sens.O data in plus,se dovedeste ca o particula nu
e-ista sub forma unui obiect punctual,definit in spatiu si timp,decat
atunci cand ea este direct observata.
'.".- &n fond,singurul mod de a intelege rezultatele unei astfel de
e-periente consta in a abandona ideea ca fotonul este un obiect
determinat.&n realitate,el nu e-ista decat sub forma unei unde de
probabilitate,care transverseaza simultan cele doua fante si interfereaza
cu ea insasi pe ecran.
6.'.- Am ajuns la concluzia ca nu e-ista un e-emplu mai bun de
intrepatrundere intre materie si spirit:cand incercam sa observam
aceasta unda de probabilitate,ea se transforma intr-o particula precisa /
dimpotriva,cand nu o observam, ea pastreaza deschise toate optiunile
.&ata ce ne facem sa ne gandim ca fotonul manifesta o cunoastere a
dispozitivului e-perimental,ba mai mult, chiar stie ce face si ce gandeste
observatorul.&ntr-un anumit sens ,partile sunt in raport cu intregul....
&.".- &n concluzie ,lumea se determina in ultimul moment,in chiar clipa
in care o observi.&nainte de asta,nimic nu este real,in sens strict.&ndata
ce fotonul a parasit sursa luminoasa ,el inceteaza sa mai e-iste ca
atare,devenind o suita de probabilitati ondulatorii.
.otonul originar este atunci inlocuit printr-o serie de 9fotoni fantoma9 ,o
infinitate de dubluri care urmeaza itinerarii diferite spre ecran.
6.'.- !i este suficient sa observam acest ecran pentru ca toate
fantomele,mai putin una,sa dispara..otonul care ramane devine atunci
real.
'.".- Aceasta naste intrebarea: ce devine un obiect cuantic atunci cand
noi incetam sa-l mai observam0!e divizeaza iarasi intr-o infinitate de
particule fantoma pentru a inceta apoi ,pur si simplu sa mai e-iste0
&.".- Aceasta notiune de particula fantoma are o consecinta interesanta
din punct de vedere filosofic, punct de vedere care nu i-a scapat lui Niels
"ohr. &n 12@J,marele teoretician a sugerat ca ideea unei lumi unice
putea sa fie falsa.!a revenim o clipa la e-perienta dublei fante/ dupa
"ohr,nimic nu ne impiedica sa concepem ca cele doua cazuri ale
figuriiA reprezentate prin cele doua intinerarii posiblile ale fotonului
care traverseaza fie fanta A,fie fanta "B corespund,in fapt,cu doua lumi
total diferite una de alta.
6.'.- $e vreti sa spuneti cu aceasta0
&.".- $a in aceasta lume posibila,particula trece prin orificiul A, in timp
ce e-ista o a doua lume in care ea traverseaza orificiul ".
'.".- )entru a merge pana la capatul rationamentului,trebuie adaugat
ca lumea noastra reala rezulta dintr-o suprapunere a acestor doua
realitati alternative care ele insele,corespund celor doua intinerarii
posibile ale fotonului.&ndata ce observam ecranul pentru a sti prin ce
fanta a trecut particula,a doua realitate dispare instantaneu,ceea ce
suprima interferentele.
6.'.- $eea ce s-a spus acum ne autorizeaza sa riscam doua concluzii
e-treme.
)rima se deschide asupra ideii atat de noua incat nu a fost evocata in
vreo filosofie:ca alaturi de realitatea noastra e-ista nu numai particule
fantoma,ci si universuri complete,lumi9paralele9cu a noastra.&n acest
caz,noi am marsalui intr-un labirint in care o infinitate de lumi posibile
ar margini cararea noastra stramta,toate fiind la fel de reale si
adevarate,dar inaccesibile.8oi arata mai incolo prin ce anume aceasta
teza mi se pare foarte incerta.
Al doilea punct este ca nimeni nu este in masura sa e-plice ce se
intampla la nivelul fotonului in momentul in care el9alege9 sa treaca
prin A sau ". Misterul este ca in fata fantei A,fotonul pare sa stie ca fanta
" este inchisa sau deschisa.&n concluzie,el pare sa cunoasca starea
cunatica a universului.Or,ce anume ai permite fotonului sa aleaga cutare
sau cutare intinerariu0$ine anume alunga in neant lumile fantoma0)ur
si simplu constiinta observatorului.!i iata-ne reveniti la spirit.:a
e-tremitatile invizibile ale lumii noastre,dedesubtul si deasupra realitatii
noastre,se afla spiritul.!i poate ca tocmai acolo in adancuri,in inima
insolitului cuantic,are loc intalnirea dintre spiritele noastre,cel uman si
cel al acestei fiinte transcendentale pe care noi o numim umnezeu .
&ntr-un cuvant :e-perienta pe care am descris-o ne arata ca noi nu traim
intr-o lume determinata :dimpotriva,suntem liberi si ne sta in putinta sa
schimbam totul in orice clipa.#ocmai de aceea particulele elementare nu
sunt fragmente de materie ci,pur si simplu,zarurile lui umnezeu.
&.".- Avem aici o ocazie potrivita sa-l reconciliem pe %instein cu cei ce
sustin teoria cuantica.&ntr-adevar ,asa cum afirma teoria in discutie
,zarurile e-ista / totusi,conform punctului de vedere al lui %instein, nu
umnezeu este cel ce arunca zarurile, ci omul isusi.
6.'.- !i de noi depinde ca in fiecare moment sa stim sa le facem sa se
rostogoleasca in directia buna.
%ste greu -daca nu imposibil- sa negam ca un reglaj e-traordinar al
parametrilor fizici a fost necesar pentru ca sa fie posibila aparitia
constiinteiAcea bazata pe chimia carbonului,in cazul nostruB.
)angloss,personajul lui 8oltaire nici nu stia cata dreptate avea spunand
9#otul e bine in cea mai buna dintre lumile posibile9.
!i daca,totusi,universul nostru nu ar fi singurul posibil0Altfel
spus:e-ista oare,alaturi de al nostru,alte universuri 9paralele9 la care nu
vom avea acces niciodata acces0&n acest caz,daca universul nostru nu e
dacat o versiune printr- o infinitate de universuri posibile,precizia
uluitoare a reglarii conditiilor initiale si a constantelor fizice nu mai e
deloc surprinzatoare.
#otusi,suntem obligati sa recunoastem ca notiunea de universuri
multiple nu se sprijina pe niciun fundament stiintific verificabil.
&ata-ne deci,confruntati,inca odata, cu ideea unui univers unic:singurul
univers posibil ale carui conditii de aparitie initiale si ale carui constante
fizice au fost foarte precis fi-ate.
Altfel spus,materia continea din prima clipa germenii aparitiei
constiintei si tot procesul de gestatie cosmica trebuia sa conduca
ine-orabil la aparitia noastra.
4N&8%=!4=&:% &8%='%N#%
'.".- !e intampla deseori ca ideile cele mai e-travagante,acelea despre
care se crede ca nu vor avea niciodata vreo sansa de a se realiza,sa
sfarseasca intr-o zi prin a fi turnate intr-o formulare stiintifica.%ste
tocmai ceea ce e pe cale sa se intample cu o intrebare care ,la
inceput,parea atat de lipsita de ratiune incat cea mai mare parte dintre
noi nu-si inchipuiau macar ca trebuie pusa.
Nascuta din observarea lumii asa cum este ea,aceasta intrebare se refera
la lumea asa cum ar putea sau ar fi putut sa fie.
!a incepem cu e-emplul cel mai simplu.Ni s-a intamplat adesea, dupa ce
am indeplinit o actiune oarecare,sa ne intrebam ce s-ar fi intamplat daca
nu am fi savarsit actiunea respectiva:in ce masura viata noastra
obisnuita ar fi fost modificata0&nvers,se intampla si mai frecvent sa fim
tentati sa ne imaginam ce ar fi putut sa survina daca noi am fi realizat
cutare sau cutare proiect:in ce masura s-ar fi schimbat lumea care ne
inconjoara0!i putin cate putin,uneori fara sa ne dam seama ,iata ca ne-
am apucat sa ne imaginam alte lumi posibile,sa elaboram planuri intregi
ale unui alt cadru istoric,nascut dintr-un univers paralel cu al nostru.
6.'.- )roblema pe care o puneti este foarte dificila.%u m-am
intrebat,adesea,de e-emplu,ce s-ar fi intamplat daca :udovic al 1L-lea
nu ar fi fost recunoscut 9din intamplare9 la 8arannes0!au daca
Napoleon 1 ar fi catigat batalia de la Katerloo0
)rimul lucru care ma frapeaza,este caracterul adesea9gratuit9
contingent, pe care-l imbraca cutare sau cutare desfasurare a istoriei.
e fiecare data cand studiem in amanunt geneza unui eveniment,indata
ce incercam sa intelegem pentru ce s-a produs acel lucru,vedem ca apar
o multime de factori pana atunci invizibili,legati intre ei in mod arbitrar
intr-o inlantuire care pare mai degraba sa tina de9hazard9 decat de un
destin e-plicit.!untem deci in mod logic indreptatiti sa spunem,atunci
cand ne aplecam asupra vietii noastre cotidiene,ca ar fi fost suficient o
nimica toate pentru ca un anumit eveniment sa nu fi avut loc ,sau
dimpotriva,ca ar fi lipsit foarte putin pentru ca un altul sa se
produca.&n ambele cazuri,realitatea pe care noi o cunoastem ar fi fost
diferita.
)lecand de aici ,e mare tentatia de a spune asa:e-ista,poate,alte
universuri,paralele cu al nostru,in care istoria meaAsi in general cea a
intregii umanitatiBs-a derulat in mod diferit.e e-emplu,e-ista o lume
unde se poate intalni un 6ean 'uitton identic cu mine insumi,cu singura
diferenta ca el nu si-a consacrat e-istenta filozofiei.
&.".- !a ramanem o clipa aici:oare va ganditi,revazand trecutul,ca
viata dv. ar fi putut sa ia un drum diferit08a amintiti de un moment
din viata dv. in care totul ar fi putut sa se intoarca in alt sens0
6.'.- .ara nicio indoiala.)entru mine,acest moment de alegere intre
lumile posibile,acest moment atat de tulburator in timpul caruia
trebuie sa dai viata unui univers si,simultan,sa trimiti un altul in
neant,a avut loc la varsta de @3 de ani,in 12@1.%ram inscris de doi ani
la !coala Normala !uperioara,la sectia litere.%u sunt aproape convins
ca as fi ramas la litere daca un eveniment foarte precis nu m-ar fi
asezat la o rascruce.&ntr-o buna zi,directorul scolii,M.:anson,a avut
fericita idee de a cere marelui filosof %mile "outrou- sa vina sa tina o
conferinta tinerilor elevi ,dintre care faceam parte."outrou- era un
moment viu al gandirii.$umnat al celui mai ilustru matematician din
timpul acela,,enri )oincaire,el reprezenta pentru mine insasi esenta
filosofiei.Astazi,saptezeci de ani mai tarziu ,ai revad inca silueta
incovoiata, patrunzand incet in sala numita +!ala
Manifestatiilor*,unde eram reuniti.Apoi vocea sa a inceput sa
pluteasca deasupra capetelor noastre,calda,puternica,vorbind despre
stiinta si ,mai tarziu,despre umnezeu.Orele au trecut pe nesimtite si
o liniste asemanatoare marelui #ot din launtrul fiintelor ne-a
acoperit.Atunci,simtind poate ca vorbele lui,care pluteau in aer ca o
lenta schimbare a vremii,riscau sa fie ultimul sau act
filosofic,batranul savant ridica fruntea si incheie prelegerea intr-un
murmur:9#otul este 4nu,iar 4nul este in $elalalt,ca si cele #rei
)ersoane9.
Am simtit atunci cum un suflu,asemenea unei adieri de vant,se rasuci in
aerul tacut,si am stiut ca in acea clipa unica,atat de frumoasa dar atat de
tragica,ceva lua sfarsit in viata mea pentru totdeauna.
9omnilor ,zise el ridicandu-se,va multumesc9.
#rei luni mai tarziu,intr-o zi rece de noiembrie,au avut loc funerariile lui
%mile "outrou-.#recand prin fata liceului Montaigne,am zarit silueta
intunecata a directorului nostru,dl.:anson,mergand cu greutate
impotriva vantului.&-am facut un semn si,impins de amintirea filosofului
care tocmai disparuse ,i-am spus:9omnule director ,m-am hotarat...sa
parasesc...sectia de litere...pentru a intra la sectia de filosofie9.omnul
:anson indrepta asupra-mi o privire care mi se paru ca vine de foarte
departe:9!ectia de litere era intr-adevar un pic incarcata.%u va
multumesc ca ati restabilit echilibrul9.
&ncepand din acea zi,am schimbat definitiv universul in care
traiam:eram,de acum ,un 9filosof9.#otusi,convingerea mea este ca daca
marele "outrou- nu ar fi venit cu trei luni mai devreme pentru a ne
vorbi,eu as fi devenit poate profesor de litere,sau,tot atat de
bine,romancier.
&n orice caz,6ean 'uitton,cel care sunt intr-adevar,singurul 6ean
'uitton,nu ar fi e-istat.
&.".- !a mergem mai departe.)lecand de la e-emplul lui Niels "ohr,sa
lansam aceasta idee absurda:nu numai ca un 6ean 'uitton 9literat9 ar fi
putut sa e-iste,ci el chiar e-ista intr-adevar intr-un alt univers,unul
paralel cu al nostru,dar despartit de el pentru totdeauna.)lecand de
aici,nimic nu ne impiedica sa gandim ca poate sa e-iste un al treilea,apoi
un al patrulea si ,din aproape in aproape, chiar o infinitate de versiuni
ale lui 6ean 'uitton pe care il cunoastem noi.
'.".- Aceasta ipoteza a universurilor paralele a fost propusa cu scopul
de rezolva anumite parado-uri nascute din fizica cuantica care,asa cum
se stie,descrie realitatea in termenii probabilitatii.#rebuie sa ne amintim
ca aceasta interpretate a unei lumi in care multe evenimente nu pot fi
prezise cu e-actitate ,ci doar descrise ca probabile displacea unui mare
numar de fizicieni,prin care si Albert %instein insusi.!i pentru a arata
limitele ideilor probabiliste,fizicianul austriac %rDin !chrodinger a
propus povestioarea care urmeaza.
!a ne imaginam ca o pisica a fost inchisa intr-o cutie care contine un
flacon de cianura.easupra cutiei e-ista un ciocan a carui cadere este
controlata de dezintegrarea unei materii radioactive.&n clipa in care
primul atom radioactiv se dezintegreaza,ciocanul cade,sparge flaconul si
elibereaza otrava:pisica moare pe loc.)ana aici nimic e-traordinar.
ar totul se complica indata ce,fara sa deschidem cutia, incercam sa
prezicem ce s-a intamplat in interiorul ei.$onform legilor fizicii
cuantice,intr-adevar,nu e-ista niciun mijloc de a sti in ce moment va
avea loc dezintegrarea radioactica care va declansa dispozitivul
mortal.$el mult s-ar putea prezice,in termenii probabilitatii,ca e-ista,de
e-emplu,C3F sanse pentru ca dezintegrarea sa se produca dupa o
ora.)rin urmare,daca nu privim in interiorul faimoasei cutii,puterea
noastra de prezicere va fi desigur minima:vom avea o sansa de unu la
doi sa ne inselam afirmand,de e-emplu,ca pisica este vie.&ntr-adevar,in
interiorul cutiei domneste un ciudat amestec de realitati
cuantice,compusa din C3Fpisica vie si C3Fpisica moarta,situatie pe care
!chrodinger o considera inadmisibila.
)entru a rezolva acest parado-,fizicianul american ,ugh %verett a
recurs la teoria9universurilor paralele9,conform careia,in momentul
dezintegrarii,universul s-ar imparti in doua pentru a da nastere la doua
realitati distincte:in primul univers,pisica ar fi vie,in al doilea,ar fi
moarta.:a fel de reale si unul si celalalt,aceste doua universuri s-ar fi
dedublat oarecum,pentru a nu se mai intalni niciodata.!i se poate astfel
continua e-istenta unei infinitati de universuri care ne-ar fi interzise
pentru totdeauna.
&.".- in punct de vedere cuantic,toate aceste universuri
posibile,oarecum adiacente,coe-ista.
!a revenim la e-emplul pisicii lui !chrodinger:inaintea
e-perientei,e-ista in cutie concomitent doua pisici :una este moarta in
timp ce cealalta este vie.Aceste doua pisici fac parte din doua lumi
posibile,diferite total una de alta.#otusi,daca aplicam ad litteram
interpretarea scolii de la $openhaga,functia de unda care poarta
simultan cele doua pisici cade in momentul observarii,antrenand in
caderea ei una din cele doua feline.isparitia acesteia provoaca
instantaneu anularea celei de-a doua lumi posibile.
'.".- Mai precis ,interpretarea de la $openhaga afirma ca cele doua stari
ale pisicii,corespunzand celor doua aspecte posibile ale functiei
ondulatorii,sunt ireale:pur si simplu,doar atunci cand privim noi in
interiorul cutiei,una din cele doua stari se materializeaza.
6.'- &n acest sens,tocmai actul observatiei si constientizarea pe care o
antreneaza sunt cele care nu numai ca influenteaza realitatea dar chiar
o si determina ;
Mecanica cuantica subliniaza cu stralucire evidenta unei legaturi intime
intre spirit si materie.$um sa nu fii atunci cuprins,ca ganditor,de o mare
fericire0&ata confirmarea a ceea ce eu am crezut
dintotdeauna:dominiatia spiritului asupra materiei.
&.".- O frumoasa concluzie,pe care citiva fizicieni se straduiesc,totusi,sa
o evite facand apel la o ipoteza,cel putin ciudata,ale carei consecinte
merg mult mai departe de tot ceea ce majoritatea oamenilor de stiinta
sunt gata sa admita:ipoteza lumilor multiple.
Aceasta surprinzatoare interpretare a mecanicii cuantice a fost propusa
pentru prima oara acuma cativa ani de catre un tanar fizician de la
universitatea din )rinceton,,ugh %verett.
!a revenim la deja celebra pisica a lui !chrodinger.ornic de a propune
idei originale pentru teza lui de doctorat,%verett a plecat de la urmatorul
punct de vedere :nu e-ista una,ci doua pisici,in interiorul cutiei,la fel de
reale si una si cealalta.oar ca in timp ce prima este vie, a doua este
moarta si fiecare se afla in doua lumi diferite.
6.'.- $e inseamna acest fenomen al dedublarii0
&.".- &n judecata lui %verett,cam in felul acesta: confruntat cu o
9alegere9legata de un eveniment cuantic,universul este constrans sa se
divida in doua versiuni ale lui insusi,identice intru totul.Ar e-ista astfel
o prima lume in care atomul se volatilizeaza,cauzand moartea pisicii-
constata de observator.#otodata,ar e-ista si o a doua lume,tot atat de
reala,in care atomul nu s-ar fi dezintegrat si unde,in consecinta,pisica ar
fi mereu vie.
e acum inainte am avea de-a face cu doua lumi diferite una de
alta,doua universuri intre care nu poate e-ista nicio comunicare.oua
lumi ale caror istorii specifice ar putea progresiv sa se deosebeasca si sa
se desparta pana la a deveni total straine una de alta.
6.'.- &n acest caz,realitatea noastra nu ar fi unica,ci inconjurata de un
miriad de dubluri mai mult sau mai putin diferite,fiecare din ele
divizandu-se in cursul unui proces fara sfarsit.
&.".- a.$aci daca noi acceptam aceasta ipoteza,in fiecare clipa ,pe
pamant ca si in restul cosmosului,pe fiecare stea si in fiecare gala-ie,au
loc tranzitii cuantice,adica fenomene care conduc lumea noastra la
divizarea intr-o infinitate de copii,acestea dand nastere la randul lor
altor copii,si asa mai departe.
6.'.- &n chiar clipa aceasta in care vorbesc ar e-ista 13 la puterea 133 de
copii ale mele,mai mult sau mai putin asemanatoare mie
insumi,care,fiecare,ar da nastere la tot atatea altele si asa la infinit0
!a ma ierte cei care sustin aceasta ipoteza dar eu am mai multe
motive,din punct de vedere filosofic,pentru a o socoti inaplicabila la
realitatea noastra. !a nu ne inselam: sunt gata,fireste,sa admit ca,de
e-emplu,un 6ean 'uittton mai mult sau mai putin diferit de mine,Ade
e-emplu un 6ean 'uitton care nu a incercat sa faca niciodata picturaBar
fi putut e-ista.ar este altceva sa spui ca el traieste mult si bine intr-un
9alt loc9tot asa de adevarat ca acesta,dar inaccesibil.
!a reflectam: a afirma ca e-ista,asemenea unor imagini intr-o oglinda
,zeci de mii de alte lumi paralele ,inseamna sa presupui ca nu numai
ceea ce este posibil,dar de asemenea ca tot ceea ce este imaginabil
devine real.Ar trebui sa ne gandim deci la e-istenta nu numai a
variantelor ivite din universul nostru ci si a unor lumi monstruos de
diferite,a unor realitati ratacitoare,care se sprijina pe legi si structuri
total diferite fata de tot ce putem noi sa ne imaginam. Or,in fata acestor
desfasurari,fata de aceste nenumarate lumi inlantuite pe firul
virtualitatilor,care ar fi9 cea buna90Altfel spus,ar mai e-ista o lume de
referinta,o lume model din care s-ar naste toate celelalte0!untem
obligati sa recunoastem ca nu..iecare dintre aceste universuri si-ar
e-trage legitimitatea din propria-i e-istenta,la egalitate cu o infinitate de
alte universuri.)ropria noastra realitate ,inecata ca o picatura intr-un
ocean fara limite,nu ar fi deci nici cea mai buna nici mai legitima decat
o alta.
&.".- #rebuie sa precizam ca cea mai mare parte a fizicienilor resping
aceasta teza,inclusiv unii din fondatorii ei,cum ar fi indraznetul
teoretician american 6ohn Kheeler.&n timpul unui simpozion consacrat
lui Albert %instein,cineva i-a cerut parerea in legatura cu teoria lumilor
multiple ,si el a raspuns astfel:*Marturisesc ca trebuie sa ma
desolidarizez ,impotriva dorintei mele,de aceasta ipoteza,in ciuda
vigoarei cu care am sustinut-o la inceput ,fiind ca ma tem ca implicatiile
ei metafizice ar putea fi e-cesive9.
&n ce ma priveste,eu sunt tentat sa cred ca aceasta interpretare a
mecanicii cuantice conduce la concluzii total opuse celor propuse de
grupul de la $openhaga.)entru a simplifica,se poate spune ca in
interpretarea !colii de la $openhaga ,nimic nu este real in timp
ce,dimpotriva,pentru teoreticienii lumilor multiple ,totul este real.
'.".- 'andirea de la $openhaga e-clude intr-adevar posibilitatea
lumilor alternative.&n spatele fiecarui element apartinand realitatii
noastre,e-ista nenumarate elemente virtuale,fiecare din ele referindu-se
la universuri fantoma,realitati care ar putea e-ista dar care nu au nicio
consistenta atata timp cat ele nu au fost9materializate9 de catre un
observator.
!tarea cuantica face trimitere la o lume situata dincolo de lumea
umana,o lume unde o infinitate de solutii virtuale,de lumi
potentiale,sunt facute sa coe-iste.&n aceasta perspectiva,se poate admite
ca universurile zis9paralele9 nu e-ista decat in domeniul cuantic,adica in
stare virtuala.
&.".- !a precizam acest punct de vedere.&nainte de a fi facut obiectul
unei observatii,o particula elementara e-ista sub forma unui9pachet de
unde9.Atfel spus,totul se petrece ca si cum ar e-ista o infinitate de
particule,fiecare dintre ele avand o traiectorie,o pozitie,o viteza,pe scurt
caracteristici diferite de toate celelalte.Or, in momentul
observarii,functia de unda e distrusa,si doar una singura dintre aceste
particule reuseste sa se materializeze,anuland dintr-o
lovitura9particulele paralele9.&n momentul in care un eveniment se
materializeaza intr-un lant lung de fenomene formand istoria
universului nostru,o infinitate de evenimente virtuale se sterg,inghitind
in abisul lor mii si mii de lumi fantoma.
=amane atunci doar realitatea noastra,unica si indivizibila.
6.'.- Aceasta reclama o alta intrebare :ce anume provoaca disparitia
functiei de unda care caracterizeaza un fenomen0)ur si simplu,actul
observatiei.&n acest sens si prin analogie,noi putem foarte bine sa
consideram ca universul nostru rezulta din distrugerea unui fel de
9functie de unda universala9,distrugere provocata prin interventia unui
observator din e-terior.!a presupunem ,astfel,ca universul nostru ar fi
inconjurat de un halou de realitati alternative ,acestea sprijinindu-se pe
o infinitate de functii ondulatorii suprapuse.)lacand de aici,nimic nu ne
impiedica sa avansam ipoteza conform careia aceasta retea comple-a de
functii ondulatorii in interactiune se prabuseste intr-o lume unica atunci
cand este observata.
Or,toata problema este aceasta:cine observa deci universul0
&ata raspunsul meu: universurile paralele,realitatile alternative nu
e-ista.Nu e-ista decat realitati virtuale ,increngaturi posibile care dispar
pentru a face loc realitatii noastre unice,de indata ce intervine acest
mare observator care,din afara,modeleaza in fiecare clipa evolutia
cosmica.
!e va intelege atunci de ce acest observator,totodata unic si
transcendent,este in modul cel mai absolut indispensabil e-istentei si
implinirii universului nostru.
!i se va intelege in sfarsit de ce ,pentru mine,acest observator cosmic are
un nume.
aca acceptam ideea conform careia realitatea nu este altceva decat
rezultatul interactiunii de campuri intre niste entitati fundamentale
despre care nu stim nimic,sau aproape nimic,va trebui sa admitem ca
lumea este un fel de oglinda care deformeaza imaginea in care noi
sesizam ,mai bine sau mai rau,reflectarea a ceva ce va ramane de
neinteles pentru totdeauna.
.izica cuantica ne-a silit sa depasim notiunile obisnuite de spatiu si de
timp avute anterior.4niversul se bazeaza pe o ordine globala si
indivizibila,atat la scara atomului cat si la cea a stelelor.O influenta
omniprezenta,misterioasa,enigmatica,face ca fiecare parte sa contina
totul si ca totul sa reflecte fiecare parte.#oate fiintele vii din
univers,toate obiectele familiare,hainele pe care le purtam,toate contin
#otalitatea ascunsa in ele.
ar despre ce #otalitate este vorba0
4)A $,&)4: :4& 4MN%E%4
6.'.- &ata-ne ajunsi la sfarsitul dialogului nostru.e-a lungul intalnirilor
noastre,am deschis o bresa in zidurile inalte construite de stiinta
clasica.&n spatele acestui zid,noi ghicim deocamdata un decor invaluit in
ceata,un peisaj sclipitor,infinit de subtil,al carui orizont este e-trem de
indepartat.&n lumina teoriei cuantice,multe mistere se clarifica printr-o
interpretare noua,isi afla un fel de coerenta,fara a pierde totodata ceva
din adevarul lor originar.
&n special fizica moderna lasa sa se intrevada aceasta,ca spiritul omului
porneste din profunzimi care sunt situate mult dincolo de constiinta
personala/si cu cat mergem mai adanc,cu atat mai mult ne apropiem de
un fundament universal care uneste materia ,viata si constiinta.
&.".- &n sprijinul a ceea ce enuntati este suficient sa amintim aici inca o
e-perienta insolita condusa de fizicianul francez :eon .oucault in 1IC1.
8a amintiti ca la vremea aceea .oucault voia sa demonstreze ca
)amantul se invarte in jurul propriei sale a-e.)entru aceasta, .oucault a
suspendat o piatra foarte grea de o coarda lunga, fi-ata de bolta
)anteonului.)iatra devenise un fel de pendul gigantic.
Or, odata lansat,acest pendul incepu sa arate ceva foarte uimitor:pe
masura ce orele treceau,planul de oscilatie al pendululuiAadica directia
in care se deplasa acesta in timpul miscarilor sale dus-intorsBpivota in
jurul a-ei sale verticale.aca la inceput oscila pe directia est-vest,cateva
ore mai tarziu pendulul se deplasa pe directia nord-sud.in ce motiv0
.oucault a spus ca schimbarea de directie e doar aparenta :dupa
el,planul era fi- si doar )amantul se rotea in realitate.
6.'.- esigur.ar in raport cu ce era fi-0 .iindca in univers totul este in
miscare,unde poti dar sa afli un punct de reper imobil0
)amantul se invarte in jurul !oarelui,care la randul lui se afla in miscare
in jurul centrului $aii :actee...4nde se opreste acest fantastic balet0
&.".- &ata adevarata intrebare revelata de pendulul lui .oucault.$alea
:actee este si ea in miscare catre centrul grupului format din gala-iile
invecinate care la randul lor sunt antrenate catre supermasa locala,adica
un grup de gala-ii inca si mai vast.Or acest ansamblu gigantic de gala-ii
se indreapta el insusi spre ceea ce se numeste9Marele Atractor9,un
imens comple- de gala-ii masive situat la o foarte mare distanta.
eci concluzia pe care o putem trage din e-perienta lui .oucault este
stupefianta: indiferent de mase- considerabile-care sunt soarele si
gala-iile apropiate,planul de oscilatie al pendulului se aliniaza la obiecte
ceresti care se afla la distante virtiginoase de )amant,la orizontul
universului.Or,in masura in care totalitatea masei vizibile a universului
se afla in miliardele de gala-ii indepartate,aceasta inseamna ca pendulul
este determinat in comportamentul lui de univers in ansamblul lui si nu
doar de anumite obiecte ceresti care se afla in apropierea )amantului.
Altfel spus,daca eu ridic acest simplu pahar de pe masa,eu pun in joc
forte care implica universul in intregime:tot ceea ce se intampla pe
minuscula noastra planeta este in relatie cu imensitatea cosmica,ca si
cum fiecare parte ar purta in ea totalitatea universului.
$u pendulul lui .oucault,suntem deci siliti sa recunoastem ca e-ista o
interactiune misterioasa intre toti atomii universului,interactiune care
nu face sa intervina niciun fel de schimb de energie sau de forta,dar
care conecteaza totusi universul intr-o singura totalitate.
6.'.- #otul se intampla ,mi se pare ,ca si cand un fel de constiinta ar
stabili o cone-iune intre toti atomii din univers.$um scria #eilhard de
$hardin:9&n fiecare particica,in fiecare atom,in fiecare molecula,in
fiecare celula a materiei,traiesc ascunse si lucreaza fara stirea
nimanui,omniscienta eternului si omnipotenta infinitului9.
'.".- .izicianul ,arris Kal(er sugereaza,ca un ecou la cele gandite de
#eilhard,ca particulele elementare se comporta ca si cand ar fi guvernate
de catre o forta organizatoare.
6.'.- .izica cuantica ne dezvaluie ca natura este un ansamblu indivizibil
unde totul este in relatie:totalitatea universului apare prezenta oricand
si oriunde.!i astfel,notiunea de spatiu care separa doua obiecte printr-o
distanta mai mult sau mai putin mare nu pare sa mai aiba sens.e
e-emplu,aceste doua carti de pe masa:evident,ochii nostri si bunul
nostru simt ne spun ca ele sunt separate printr-o distanta oarecare.ar
fizicianul ce spune0in momentul in care doua obiecte fizice au inceput
sa interactioneze,trebuie considerat ca ele formeaza un sistem unic si
ca,in consecinta sunt inseparabile.
'.".- Notiunea de inseparabilitate a aparut in anii douazeci,o data cu
inceputurile cuantice.&n acea epoca ,ea a suscitat controverse
teribile,care i-au implicat si pe cei mai mari fizicieni cum era %instein
care,in 12?C,avea sa publice un articol rasunator destinat sa arate ca
teoria cuantica era incompleta.&mpreuna cu doi colegi ai lui,)odols(H si
=osen,%instein propune o e-perienta imaginara,celebra astazi sub
denumirea de +e-perienta %)=9,dupa initialele celor trei autori.
!a presupunem ca am face sa se loveasca intre ei doi electroni A si " si
ca am astepta ca ei sa se indeparteze suficient incat niciunul sa nu-l
poata influenta pe celalalt in niciun fel .Apoi,efectuand masuratori
asupra electronului A,se pot trage concluzii valabile si asupra lui " si
nimeni nu ar putea pretinde ca masurand viteza lui A noi am influentat
cu ceva pe cea a lui ".Or,daca gandim conform mecanicii cuantice,critica
%instein ,ne este imposibil sa stim ce directie va lua particula A,inainte
ca traiectoria ei sa fie inregistrata de un instrument de masura fiindca
intodeauna ,conform teoriei cuantice ,realitatea unui eveniment depinde
de actul observarii.Or,daca A9ignora9ce directie va lua inainte de a fi
inregistrat de un instrument de masura,cum va putea " sa
9cunoasca9dinainte directia lui A si sa-si orienteze traiectoria in asa fel
incat sa se indrepte, e-act in aceeasi clipa ,in directia opusa0
upa %istein,toate acestea erau absurde,mecanica cuantica era o teorie
incompleta si cei care o aplicau ad litteram erau pe o cale gresita.e fapt
%instein era convins ca cele doua particule reprezentau doua entitati
distincte,doua 9graunte de realitate9 separate in spatiu,care nu puteau
sa se influenteze reciproc.Or,fizica cuantica spune e-act contrariul.%a
afirma ca aceste doua particule ,aparent separate in spatiu nu constitue
decat unul si acelasi sistem fizic.&n 12I@ ,fizicianul francez Alain Aspect
il va combate definitiv pe %instein,aratand ca e-ista o ine-plicabila
corelatie intre cei doi fotoni ,adica intre doua fire de lumina ,chiar si
atunci cand se indeparteaza unul de altul in directii opuse.
e fiecare data cand se modifica polaritatea unuia din cei doi fotoni
Agratie unui filtruB,celalalt pare 9sa stie9 imediat ce i s-a intamplat
celuilalt tovaras si sufera in mod instantaneu aceeasi alterare a
polaritatii.
$e e-plicatie i se poate da unui astfel de fenomen0.oarte incurcati in a
rezolva o astfel de intrebare,fizicienii au propus doua interpretari.
)rima este aceea ca fotonul A ii transmite ce i se intampla fotonului "
gratie unui semnal care merge de la unul la altul cu o viteza superioara
celei a luminii.upa ce a repurtat o adeziune mai degraba
prudenta,aceasta interpretare este astazi aproape total respinsa de
fizicienii care prefera ceea ce Niels "ohr numea 9indivizibilitatea
cuantumului de actiune9sau inseparabilitatea e-perientei cuantice.
$onform acestei interpretari,trebuie sa acceptam ideea ca cele doua fire
de lumina,chiar separate prin miliarde de (ilometri,fac parte din aceeasi
totalitate:e-ista intre ele un fel de interactiune misterioasa care le
mentine in contact permanent.)entru a da un e-emplu apro-imativ,sa
zicem ca daca ma ard la mana stanga,dreapta va fi imediat informata si
va suferi o miscare de recul asemanatoare cu cea efectuata de mana
stanga ,fiindca ambele mele maini fac parte din totalitatea organismului
meu.
6.'.- Aceste rezultate vin sa repuna in discutie chiar notiunile de spatiu
si de timp,in sensul in care noi intelegem aceste cuvinte.Aceasta imi
aminteste de o discutie pe care am avut-o,acum jumatate de secol ,cu
:ouis de "roglie.Ne gaseam in fata )anteonului,si el imi spunea ca fizica
si metafizica,faptele si ideile ,materia si constiinta ,nu erau decat un
singur si acelasi lucru.)entru a-si ilustra ideea ,el a facut apel la o
imagine pe de care eu imi voi aduce aminte intotdeauna:aceea a
vartejului produs de apa unui rau.9e la o anumita distanta,spunea el,se
vede clar locul unde apa este agitata de valtoare,spre deosebire de cursul
mai linistit al raului.:e vedem deci ,ca doua 9miscari9separate.ar
apropiindu-ne ,va fi imposibil sa spunem unde se separa vartejul de
apele linistite ale fluviului.!a analizam separat si in parti distincte aceste
doua imagini nu are niciun sens :vartejul nu-i in realitate ceva separat
de apa fluviului,ci un aspect din totalitatea lui9.
'.".- !e poate merge si mai departe pentru a incerca sa-i intelegem pe
fizicieni atunci cand ei afirma ca intregul si partea sint unul si acelasi
lucru.&ata un e-emplu frapant:cel al hologramei.$ei mai multi oameni
care au vazut o imagine holograficaAimagine care se obtine proiectand
un fascicul de laser printr-o placa pe care a fost fotografiata o scenaBau
avut strania impresie ca ei contempla un obiect real in trei
dimensiuni.Ne putem deplasa imprejurul proiectiei holografice si sa o
observam sub unghiuri diferite,e-act ca pe un obiect real.oar trecand
cu mana peste obiectul proiectat ,iti dai seama ca de fapt nu are
consistenta si mana trece prin vid.
aca incercati ,de e-emplu,sa observati cu ajutorul unui microscop
puternic imaginea holografica a unei picaturi de apa,veti vedea chiar si
microorganismele care se gasesc in aceasta picatura.!i inca nu e
tot.&maginea holografica poseda o insusire si mai curioasa.!a zicem ca
fac o fotografie turnului %iffel.aca rup negativul fotografiei in doua si
developez una din cele doua jumatati, nu voi obtine ,desigur,decat o
jumatate din imaginea originala a turnului %iffel.
ar totul se schimba cand e vorba de imaginea holografica.Oricat de
ciudat ar putea sa para,daca se rupe o bucata dintr-un negativ holografic
si o punem in fata unui proiector laser,nu se va obtine o parte
a9imaginii9,ci imaginea intreaga.$hiar daca rup negativul in zece parti
si opresc doar o particica minuscula,sub proiector ea imi va arata
imaginea in intregime.
Aceasta arata,in mod spectaculos, ca nu e-ista o corespondenta univoca
intre partile scenei originale si regiunile placii holografice,cum ar fi in
cazul negativului unei fotografii obisnuite.
!cena intreaga a fost inregistrata in intregime pe toata suprafata placii
fotografice ,in asa fel incat fiecare 9particica9a placii sa o poata reflecta
in totalitate.)entru avid "ohm,holograma prezinta o analogie frapanta
cu ordinea globala si indivizibila a universului
6.'.- ar ce se intampla pe placa holografica pentru ca sa se produca
acest efect,conform caruia fiecare9parte9 sa contina intregul0
&.".- upa "ohm,este vorba doar de o versiune instantanee,pietrificata,a
ceea ce se intampla, la scara infinit mai vasta, in fiecare regiune a
spatiului ,peste tot in univers,de la atom la stele ,de la stele la gala-ii.
6.'.- Ascultandu-va ,am primit raspunsul intuitiv la o intrebare pe care
mi-am pus-o citind "iblia:e ce este scris ca umnezeu a creat pe om
dupa chipul !au0%u nu cred ca noi am fost creati dupa chipul lui
umnezeu: noi suntem insasi imaginea lui umnezeu... .$a o placa
holografica ce contine totul in fiecare parte ,tot astfel fiecare fiinta
umana este chipul totalitatii divine.
'.".- %u va pot ajuta,poate,sa va clarificati ideea, mergand mai departe
pe calea acestei metafore deschise de faimoasele noastre
holograme.)entru aceasta trebuie sa ne reamintim ca materia este
deasemeni si unda,cum a aratat :ouis de "roglie.Materia obiectelor este
ea insasi compusa din configuratii ondulatorii,care interfereaza cu
configuratiile de energie.&maginea care rezulta e cea a unei configuratii
similare hologramei- de materie si de energie care se propaga neincetat
in tot universul..iecare regiune a spatiului ,oricat de mica ar fi
ea,coborand chiar pina la un simplu foton,care este si el tot o unda sau
un 9pachet de unde9, contine,ca si fiecare particica a placutei
holografice,configuratia ansamblului/ceea ce se intampla in minuscula
noastra planeta este dictat de toate ierarhiile structurilor universului.
6.'.- #rebuie sa marturisesc ca aceasta este o viziune care-ti taie
rasuflarea.4n univers holografic infinit,in care fiecare regiune,desi
distincta,contine totul.&A#A-N% #=&M&!&,&N$A O A#A,:A
&MA'&N%A #O#A:&#A#&& &8&N%,A#A# &N !)A#&4 $A# !& &N
#&M).&n orice caz,asa ajungem la primul principiu al unui univers
fara discontinuitate,ordonat holistic:orice punct reflecta tot
universul.#rebuie sa vedem aici una din cele mai importante cuceriri
ale teoriei cuantice .$hiar daca spiritul nostru nu a asimilat inca toate
consecintele,aceasta revolutie reprezinta ceva mult mai important si
decat trecerea,la sfarsitul %vului Mediu,de la conceptia despre un
)amant plat la cea a unui )amant rotund . $easca de cafea de pe
acesta masa,hainele pe care le purtam,acest tablou pe care tocmai l-
am terminat de pictat,toate aceste obiecte pe care noi le identificam
ca pe niste parti poarta ascunsa in ele #otalitatea :praf cosmic si
atomi ai lui umnezeu ,noi toti tinem infinitul in causul palmelor
noastre.
e-a lungul acestei carti,am incercat sa aratam ca vechiul materialism
- cel care arunca spiritul in universul cetos al metafizicii-nu mai e de
actualitate.)arand intr-un fel +Mlinistitor si complet9,materialismul
e-ercita asupra noastra irezistibila seductiei a logicii
antice/elementele universului erau ferme si stabile,iar misterele
cosmosului,aparentele lui incertitudini,nu erau decat recunoasterea
propriei noastre incompetente,a limitelor noastre interioare:in
concluzie,erau probleme care ,intr-o zi mai mult sau mai putin
indepartata,ar fi fost rezolvate pe rand.
ar noua fizica si noua logica au rasturnat aceasta
conceptie.)rincipiul $omplementaritatii afirma ca de fapt
constituentii elementari ai materiei,cum ar fi electronii,sunt entitati
cu chip dublu,in felul lui 6anus,ele ne apar cand ca particule de
materie solida ,cand ca unde imateriale.Aceste doua descrieri se
contrazic si totusi fizicianul are nevoie de amandoua.%l este deci
obligat sa le trateze ca si cum ele ar fi simultan e-acte si
coe-istente.)lecand de aici, ,eisenberg a fost primul care a inteles ca
starea de complementaritate intre aspectul de particula solida si cel
de unda imateriala pune capat pentru totdeauna dualismului
cartezian dintre materie si spirit: si un aspect si celalalt sunt
elementele complementare ale unei singure si unice realitati.
Astfel a fost modificata,in mod profund si ireversibil,distinctia
fundamentala intre materie si spirit.!i de aici,o noua conceptie filosofica
pe care noi am numit-o metarealism.
Aceasta noua cale oferita de fizica cuantica transforma imaginea pe care
omul si-o face despre univers,intr-un mod mult mai radical decat a
facut-o revolutia coperniciana.$hiar daca cei mai multi inca nu sunt
constienti de o astfel de schimbare ,chiar daca dogmele si tabu-urile
stiintei secolului 12 asupra conceptelor de spatiu ,de timp , materie si
energie,prizoniere ale cauzalitatii si ale determinismului,stapanesc inca
gandirea9omului cinstit9,nu este departe timpul cand aceste notiuni
paseiste nu vor mai fi considerate decat anacronisme in istoria ideilor.
&ntrucat fizicienii au dematerializat insusi conceptul de materie,ei au
oferit,in acelasi timp,speranta unui nou drum in filosofie:cel al
metarealismului,calea spre un nou taram,deschis ultimei fuziuni intre
materie,spirit si realitate.
$A#=% M%#A=%A:&!M
6.'.- A venit momentul,in aceasta ultima parte a dialogului nostru,sa
cautam un 9dincolo9 acestei vechi dispute care opune de atata vreme
cele doua doctrine fundamentale asupra naturii .iintei :materialismul si
spiritualismul.
e asemenea,va trebui sa gasim o a treia cale intre aceste doua filosofii
ale cunoasterii care sunt realismul si idealismul.oar astfel,prin sinteza
intre spirit si materie , vom intalni o noua viziune a lumii,totodata
doctrina ontologica si teorie a cunoasterii:metarealismul.
&.".- Mi se pare important, in acest moment ,sa precizam diferentele
dintre spiritualism si idealism pe de o parte,si intre materialism si
realism,pe de alta parte.
6.'.- esi complementare, aceste doua cupluri ating doua probleme
complet diferite:in timp ce spiritualismulAcare se opune
materialismuluiBeste o doctrina asupra .iintei,idealismulAopus
realismuluiBeste o teorie a cunoasterii.&n ochii unui spiritualist
,realitatea are o dimensiune pur spirituala/dimpotriva ,materialismul
reduce realul la o dimensiune strict mecanica,spiritul nejucand aici nici
un rol si neavand ,de altfel,o e-istenta independenta.
!a vedem acum idealismul:conform acestuia,realul nu este accesibil.%l
e-ista doar prin perceptiile pe care le avem despre el ,dar este imposibil
sa-i afirmam realitatea independenta.impotriva,pentru realism,lumea
este o realitate obiectiva ,independenta de observator,si noi o percepem
ca atare.
Niciuna din aceste atitudini nu-mi pare astazi sa coincida cu realitatea si
cu reprezentarile acesteia:singurul model de lume admisibil de acum
incolo se sprijina pe fizica moderna.&n cursul reflectiilor mele,am izolat
acest gand al lui ,eisenberg ,care mi se pare ca trebuie retinut in teza pe
care vrem sa o aparam:9)astrand spiritului stabilitatea intrinseca a
conceptelor vorbirii obisnuite in cursul evolutiei stiintifice, vedem ca o
data cu e-perienta fizicii moderne,atitudinea noastra fata de concepte
ca spirit uman,suflet,viata si umnezeu va fi diferita de cea pe care o
avea secolul 12.
&.".- $onsideratii asemanatoare l-au condus si pe fizicianul
%ddington sa faca urmatoarea remarca:9!-ar putea spune ca ceea ce
putem concluziona din aceste argumente ale stiintei moderne este ca
religia a devenit posibila,pentru un om de stiinta rational,in jurul
anului 12@J9.
6.'.- Acest an -12@J -este unul din cei mai importanti in istoria
gandirii contemporane.%l marcheaza punctul de pornire al filosofiei
metarealiste.%ste anul in care ,eisenberg isi e-pune )rincipiul
&ncertitudinii,sau in care calugarul :emaitre isi face cunoscuta teoria
asupra e-pansiunii universului,iar %instein propune teoria unitara a
campului,cand #eilhard de $hardin publica primele elemente ale
operei sale.!i este anul $ongresului de la $openhaga ,care marcheaza
fundamentarea oficiala a teoriei cunatice.
Or,nu este semnificativ ca aceste rasturnari epistemologice au fost
provocate de oamenii de stiinta0
4rmarea ar fi ca si filosofii trebuie sa-si puna intrebari asupra
semnificatiei profunde a acestor rasturnari,raspunzand mai ales la
aceasta intrebare:ce anume vrea sa ne transmita stiinta0$are sunt
noile valori pe care le propune si cu ce contribuie ea la elaborarea
unei noi viziuni asupra lumii0
)entru a raspunde,va trebui sa adoptam o atitudine metarealista
:transferurile stiintei in campul filosofic ne dau,pentru prima oara
posibilitatea sa facem sinteza intre materialism si spiritualism si sa
impacam realismul cu idealismul.=ealitatea imanenta pe care o
percepem se uneste cu principiul transcendent care a dat nastere acestei
realitati.
=eamintim ca filosofiile spiritualiste sunt unanime in a nega originea
materiala a spiritului uman,afirmand ca gandirea este un atribut al
universului anterior materiei.$ativa dintre acesti filosofi,inca si mai
e-tremisti,neaga chiar si e-istenta autonoma a materiei.Acesta este
cazul lui "er(eleH,pentru care universul nu este altceva decat o imagine
a lui umnezeu.
&.".- 9Monadele9 lui :eibniz nu sunt ele oare,tot o forma a
spiritualismului0
6.'.- "a da,dar una impinsa la e-trem.!istemul filosofic al lui :eibniz
conduce spre un fel de spiritualism obiectiv, in masura in care
postuleaza,ca si )laton sau ,egel,e-istenta unei baze spirituale
9obiective9 distincta de constiinta umana si independenta de aceasta.
Aceasta baza spirituala obiectiva nu este altceva decat &deea Absoluta a
lui ,egel sau mai simplu :umnezeu.&n acest caz,umnezeu este
transcendent universului si nu se confunda cu el.
'.".- Aici se naste intrebarea:daca universul se bazeaza pe e-istenta
unei .iinte transcendentale ,cum se poate ajunge la aceasta .iinta0Noi
suntem oare,de fapt,separati de esenta profunda a acestui univers0
&.".- #ocmai acest punct de vedere este dezvoltat de curentele
idealiste.!ub numele de idealism se grupeaza filosofiile pentru care
realitatea 9in sine9nu este cognoscibila/singura evidenta a unei lumi
e-terioare rezida in perceptiile noastre,in senzatiile noastre de
culoare,dimensiune, gust, forma etc.in ziua in care ne nastem,suntem
invatati ca trebuie sa avem o perceptie comuna a lumii.$eea ce o
persoana percepe ca pe un arbore,o floare,un rau,trebuie perceput in
acelasi mod de toate celelalte persoane.
Aceasta este consecinta directa a faptului ca indeobste credem intr-o
lume 9in sine9.
Or,ciberneticianul ,einz von .oerster afirma faptul ca spiritul uman nu
percepe ceea ce este aici,ci ceea ce crede el ca este aici..acultatea noastra
de a vedea depinde de retina, care absoarbe lumina lumii e-terioare,apoi
transmite semnale creierului.%-act aceeasi schema se aplica dealtfel
tuturor perceptiilor noastre senzoriale.#otusi ,retina nu percepe
culoarea ,e-plica von .oerster :*ea este oarba la calitatea stimularii si nu
este sensibila decat la cantitatea acesteia .Aceasta nu ar trebui sa
constituie o surpriza,adauga el,caci in fapt nu e-ista nici lumina nici
culoare in sine :e-ista doar unde electromagnetice9.
:a fel,nu e-ista nici sunete ,nici muzica ,e-ista doar variatii momentane
ale presiunii aerului asupra timpanelor noastre.Nici frigul sau caldura
nu e-ista:sunt doar molecule in miscare cu mai multa sau mai putina
energie cinetica,si asa mai departe.
&n concluzie,conform idealistilor,noi nu ne nastem facand parte din
lume: ne nastem facand parte din ceva ce construim noi insine in
interiorul lumii.
&dealismul impune ideea ca fiecare din noi traieste intr-un fel de 9sfera a
constiintei9 care interfereaza in acelasi timp cu realitatea necunoscuta si
cu alte sfere de constiinta.&nca o data ,conceptia unei realitati obiective
se evapora.A ne intreba asupra realitatii care ne inconjoara fara a tine
seama de cei care o observa nu are atunci niciun sens.
&n fond,propria mea9sfera de constinta9nu ma invata nimic asupra
realitatii insasi/cunoasterea mea asupra lumii se reduce la ideile pe care
mi le fac despre ea:cat despre realitatea de dincolo de simturile
mele,ramane obscura ,voalata,misterioasa si ,probabil,de necunoscut.
'.".- Aici regasim idealismul din fizica:realitatea nu este
sesizabila,estimata,si,in ultima instanta,nu e-ista decat datorita unui
act de observatie.
6.'.- $e am putea spune despre o realitate atat de enigmatica0As vrea sa
revin asupra unei idei despre care am vorbit deja in aceasta carte:am
intuitia ca suntem scufundati in acest faimos camp de informatie
alcatuit din constiinta si materie,pe care l-am descris mai sus.
'.".- !i suntem readusi mereu la teoria campului cuantic.)articulele
elementare care se afla in aceste campuri sunt considerate ca
manifestarea unui camp cuantic in care materia si toate miscarile ei sunt
produse de catre un fel de camp de informatie subiacent..izicianul
,amilton merge si mai departe atunci cand enunta ca materia s-ar putea
sa fie rezultatul unei serii de interactiuni intre9campurile de
informatie9.O particula nu se desfasoara in 9lumea reala9decat printr-o
miscare de unda nascuta intr-un ocean de informatii,ca un imens val de
apa produs de miscarea oceanului.
Acest flu- constant,acest soi de 9maree9este ceea ce da nastere unui
obiect care are toate proprietatiile unei particule materiale.
&ntr-o maniera asemanatoare ,conform interpretarii cauzale a lui avid
"ohm,particulele elementare au luat nastere dintr-un camp cuantic
global in care informatia joaca un rol determinant, dand nastere nu
numai proceselor cuantice ,ci chiar particulelor insesi.Aceasta
informatie este responsabila de felul in care se desfasoara procesele
cuantice, pornind de la campul cuantic al universului.
6.'.- #oate acestea confirma cu putere ca ordinea spiritului si cea a
materiei nu sunt ireductibile ,ci se integreaza intr-un spectru de ordine
generala care se intinde de la ordinea mecanica pina la 9cea spirituala9.
aca spiritul si materia au ca origine un spectru comun,devine clar ca
dualitatea lor este o iluzie,datorita faptului ca nu se iau in consideratie
decat aspectele mecanice ale materiei si calitatea intangibila a spiritului.
&.".- Atingem aici o idee asemanatoare cu )rincipiul de &ncertitudine al
lui ,eisenberg ,conform caruia noi nu observam lumea fizica,ci
participam la ea.
!imturile noastre nu sunt separate de ceea ce e-ista 9in sine9,ci ele sunt
in mod intim implicate intr-un proces comple- de feedbac( al carui
rezultat final este,in fapt,crearea a ceea ce se afla ca atare.
.izica moderna spune ca noi visam lumea.O visam ca pe ceva
durabil,misterios,vizibil,omniprezent in spatiu si stabil in timp.A=
&N$O:O % A$%A!#A &:4E&%,#OA#% $A#%'O=&&:% % =%A: !&
&=%A: &!)A=. $4M N4 !% MA& )OA#% $ON!&%=A $A )&!&$A :4&
!$,=O&N'%= %!#% .&% 8&%,.&% MOA=#A ,#O# A!#.%: N4 !%
MA& )OA#% )%=$%)% :4M%A O"&%$#&8A $A %X&!#%N#A !A4
&N%X&!#%N#A:!)&=&#4: !& :4M%A .O=M%AEA 4NA !& A$%%A!&
=%A:&#A#%.
6.'.- $um spune )earce:9!piritul uman reflecta un univers care reflecta
spiritul uman9.
eci nu se mai poate spune ca spiritul si materia coe-ista,ci ca e-ista
unul prin cealalta.&ntr-un anumit fel,prin noi,universul se viseaza pe
sine insusi.Metarealismul incepe deci chiar in momentul in care
visatorul devine constient de sine insusi si de visul lui.
&.".- $red ca ar fi interesant,aici,sa apropii punctul dv .de vedere de cel
al unui mare fizician american,,einz )agels:9$e este universul0%ste
oare un imens film in relief, in care noi suntem actori involuntari0%ste
poate o farsa cosmica,un ordinator gigantic,opera de arta a unei .iinte
!upreme ,sau,pur si simplu,o e-perienta0
ificultatea noastra de a intelege universul tine de faptul ca nu stim cu
ce sa-l comparam9.
#otusi,acelasi ,einz )agels continua,e-primand punctul de vedere al
celor mai multi fizicieni:9%u cred ca universul este un mesaj redactat
intr-un cod secret ,un cod cosmic,si datoria omului de stiinta consta in
descifrarea acestui cod:
6.'.- )entru a admite e-istenta acestui cod cosmic si pentru a-l
intelege ,trebuie sa situam termenii lui intr-un cadru metarealist.&nvit
pe cititorii nostri sa mediteze asupra celor trei caractere care imi par a
defini acest cadru:
-spiritul si materia formeaza una si aceeasi relitate
-$reatorul acestui univers materieNspirit este transcendent /
-realitatea in sine a acestui univers nu este cognoscibila.
%ste oare demersul nostru legitim0&n orice caz el isi afla un ecou
tulburator in filozofia unui ganditor care,in inima %vului Mediu,a avut
intuitia a ceea ce va anunta ulterior metarealismul:!fantul #oma
dMA7uino.
#otodata metafizician,logician si teolog,el a incercat sa puna de acord
credinta crestina cu filosofia rationala a lui Aristotel.
&n fine ,pentru a clarifica acest sfarsit de dialog,pentru a alunga regretul
de a-l vedea incheiat,se impune o ultima remarca:poate daca !fantul
#oma e-ercita o influenta atat de profunda asupra gandirii
contemporane ,aceasta se intampla si pentru ca el a fost primul care a
incercat realizarea unei armonii intre ceea ce credem si ceea ce
stim:intre actul de credinta si cel de a sti,intr-un cuvant intre umnezeu
si stiinta.
%)&:O'
% $% %X&!#A $%8A $AN )4#%A !A N4 .&% N&M&$0
$are certitudine0$are speranta0$are cunoastere0
$e trebuie sa retinem din acest eseu de filosofie prin viu grai0
Mai intai ,un mod de a gasi un sens in lucrurile marunte/ un 9proiect9 in
cel mai mic hazard/un eveniment in fluiditatea lucrurilor:in frunza unui
arbore,cantecul unei pasari,caderea unei picaturi de apa,vantul care
sufla.
#oate aceste mici lucruri conspira in ascuns pentru a da forma
realului,convergand in noi insine pana ce dau nastere unei dorinte
nestavilite,dorinta de realitate.
#ocmai aceasta dorinta ne-a impins ,in cursul dialogului nostru,la
cautarea .iintei.
!i ce am reusit sa deslusim in aceasta .iinta0
Mai intai de toate,densitatea sa ,opacitatea sa si in acelasi timp
subtilitatea si multiplicitatea formelor sale/ dialogul nostru si-a gasit
deci frontierele naturale,punctul culminant in aceasta idee:realitatea
independenta ne este inaccesibila,realul este voalat,necunoscut pentru
totdeauna.
)oate ca pentru prima oara ne dam seama ca satisfactia unei gandiri
9moderne9 la intalnirea noii fizici cu filosofia este aceea de a fi descris
enigma universului,chiar cu pretul inlocuirii ei cu o alta enigma mai
profunda ,mai dificila,aceea a spiritului insusi.
=amane deci aceasta intrebare,ultima,cea mai indrazneata.%a a deschis
acest dialog si va trebui sa-l incheie:care este semnificatia universului0
4nde ne duc toate acestea0e ce e-ista ceva cand putea sa nu fie
nimic0
O$ei care,cu ajutorul gandirii profunde au patruns in acest domeniu,au
cunoscut din prima clipa vertijul filosofic cel mai intens. #eilhard de
$hardin avea abia J ani cand,deodata ,s-a aflat in fata acestui
mister.Mama lui i-a aratat o mesa de par,de care apoi a apropiat un
chibrit aprins/imesa lua foc si mistuita de flacara disparu in
neant.&mediat ce s-a stins flacara ,micul #eilhard a simtit absurditatea
neantului.!i cum e-perienta negatiei,a mortii,a angoasei,si a pacatului
sunt mai puternice decat contrariile lor,#eilhard se intreaba: de ce e-ista
lucrurile0e ce au ele un sfarsit0 de unde s-a ivit aceasta .iinta care este
in mine -care este eul meu-si care nu-si cunoaste ratiunea profunda a
e-istentei0
O4niversul :aceste sute de miliarde de stele dispersate in miliarde de
gala-ii,ele insele pierdute intr-o imensitate tacuta,goala si rece.'andirea
este cuprinsa de spaima in fata acestui univers atat de diferit fata de
ea,care ai pare monstruos,tiranic si ostil: de ce ce e-ista el0si de ce
e-istam noi in el0 ouazeci de miliarde de ani dupa aparitia lui,materia
isi continua drumul in spatiu -timp.ar unde duce acest drum0
O$osmologia raspunde ca universul nu este etern.$a el va avea un
sfarsit,chiar daca acest sfarsit este imens de indepartat.%l insa nu va
putea sa scape de una din aceste doua morti posibile: moartea prin frig
sau moartea prin foc.
O&n primul caz,universul este numit9 deschis9:e-pansiunea lui nu are
sfarsit, gala-iile pierzandu-se in infinit in timp ce stelele se sting una
cate una ,dupa ce isi vor fi consumat ultimele rezerve.incolo de durata
vietii protonului,materia insasi se dezagrega.
O8ine ultima clipa,aceea in care ultimele fire de praf cosmic vor fi
inghitite in sanul unei imense gauri negre - adica ceea ce a devenit
universul agonizat.&n fine,spatiul-timp insusi se resoarbe:totul se
intoarce in neant.
in punct de vedere metafizic nimic nu este mai ingrozitor decat aceasta
valvataie,aceasta tromba a norului de materie,aceasta risipire
lenta,aceasta iradiatie nelimitata care va imbraca toate culorile
curcubeului inainte de a disparea pentru totdeauna.
in ce va fi alcatuit acest neant0$e va ramane din informatia acumulata
in timpul a sute de miliarde de ani,pretutindeni in univers0
4n raspuns ar putea sa apara prin punerea in evidenta a unei relatii
intre informatia unui sistemAorganizarea luiB si entropie Adegradarea
ordinii acestui sistemB.
O!e poate admite,odata cu cea mai mare parte a fizicienilor,ca
dobandirea informatieiAadica a unei cunoasteriB consuma energie si
provoaca deci cresterea entropiei globale in sanul unui sitem.Altfel
spus,daca entropia masoara dezordinea fizica a unui sistem,ea este in
acelasi timp un indicator indirect al unei cantitati de informatie detinuta
de acest sistem.#eoria informatiei ajunge astfel la aceasta afirmatie
surprinzatoare: haosul este un indiciu al prezentei,in sanul unui
sistem,a unei anumite cantitati de informatie.
&n e-tremis ,starea de dezordine ma-imala ce caracterizeaza universul in
momentul disparitiei lui poate fi interpretata ca semn al
prezentei,dincolo de universul material,a unei cantitati de
informatie,deasemeni ma-imala.
!copul universului se confunda aici cu sfarsitul lui: producerea si
eliberarea de cunoastere.&n acest ultim stadiu,intreaga istorie a
cosmosului,evolutia lui de-a lungul a sute de miliarde de ani,se afla
convertite intr-o #otalitate de cunoastere pura.
$e entitate va detine aceasta cunoastere0$ine altcineva daca nu o .iinta
infinita,&8&NA,transcendenta universului insusi0 !i cum va folosi %A
aceasta stiinta infinita care o constituie si careia ,in acelasi timp,%A le-a
dat nastere0
O estinul pe termen lung al universului nu este previzibil. $el putin,nu
inca. aca masa lui totala este superioara unei anumite valori
critice,atunci,la capatul unui timp mai scurt sau mai lung ,faza
e-pansionala va lua sfarsit. &n acest caz ,este posibil ca o noua
contractie sa readuca acest cosmos la punctul lui de origine .Materia
care a format stelele,gala-iile,planetele,totul se va comprima pana la a
redeveni un simplu punct matematic ,anuland spatiul si timpul.
!i in cazul acestui scenariu,chiar daca el e opus celui precedent,totul se
intoarce in neant . Acolo,la sfarsitul unui proces lent de
dematerializare ,informatia se separa de materie ca si cum ar decide sa
se elibereze pentru totdeauna de ea.
)utem sa tragem vreo concluzie ,din aceasta observatie asupra
destinului cosmic0$e se poate gandi despre un univers situat intre doua
neanturi0 &n esenta cam aceasta: acest univers nu are caracterul .iintei
in sine. !e impune deci e-istenta unei .iinte alta decat el ,situata in
afara lui. aca realitatea noastra este temporala ,cauza acestei realitati
este ultra-temporala,transcendenta timpului ca si spatiului.
O&ata-ne foarte aproape de aceasta .iinta pe care religia o numeste
umnezeu.!a ne apropiem si mai mult:e-ista trei constatari stiintifice
bazate pe realitate,care sugereaza cu putere e-istenta unei entitati
divine,dincolo de realitatea noastra.
)rima constatare : universul ne apare ca marginit ,inchis in el insusi.
aca il comparam cu un balon de sapun care umple totul ,intrebarea e
ce se gaseste 9imprejurul9 acestui balon0 in ce este facut acest
e-terior0 %ste imposibil sa-ti imaginezi un spatiu in e-teriorul spatiului
menit sa-l contina/ din punct de vedere fizic ,un astfel de e-terior nu
poate e-ista.
!untem deci constransi sa plasam dincolo de universul nostru e-istenta
a 9ceva9 cu mult mai comple- : o #otalitate in sanul careia realitatea
noastra este cufundata in intregime,cam asa cum este un val intr-un
imens ocean.
A doua intrebare : universul este necesar sau ,dimpotriva contigent 0
%-ista un determinism superior nedeterminarii cuantice0
aca teoria cuantica a demonstrat ca interpretarea probabilista este
singura care ne permite sa descriem realul , trebuie sa concluzionam ca ,
fata de o natura indecisa ,trebuie sa e-iste ,in afara universului ,o $auza
a armoniei cauzelor ,o &nteligenta separatoare ,distincta de acest
univers.
!a terminam prin al treilea argument ,cel mai important :principiul
antropic.
4niversul pare construit si reglat - cu o precizie inimaginabila - plecand
de la cateva mari constante. %ste vorba de norme invariabile
,calculabile ,fara ca sa se poata totusi determina de ce ce natura a ales
unele valori si nu altele. #rebuie sa acceptam ideea ca orice modificare a
configuratiei 9miracolului matematic9 pe care e bazata realitatea
noastra ar fi dus la un univers prezentand caracterele haosului
absolut :dans dezordonat al atomilor care s-ar cupla si separa imediat
pentru a recadea ,fara incetare ,in vartejul lor absurd.!i din moment ce
universul ne trimite la imaginea unei ordini ,aceasta ordine ne
conduce ,la randul ei , catre e-istenta unei cauze si a unui scop care-i
sunt e-terioare.
O&n lumina celor aratate pana acum,am putea intelege universul ca pe
un mesaj e-primat intr-un cod secret ,un fel de hieroglife cosmice,pe
care tocmai incepem sa le descifram .ar ce se spune in acest mesaj0
.iecare atom ,fiecare fragment ,fiecare fir de praf e-ista in masura in
care fac parte dintr-o semnificatie universala .Astfel se descompune
codul cosmic:mai intai materia, apoi energia si in sfarsit informatia. Mai
e-ista ceva dincolo de aceasta0 aca acceptam ideea ca universul este un
mesaj secret ,intrebarea este:cine a compus acest mesaj0
aca enigma acestui cod cosmic ne-a fost impusa de catre un
autor,incercarea noastra de a-l descifra nu este oare un fel de oglinda
din ce in ce mai limpede ,in care autorul mesajului reinnoieste
cunoasterea pe care o are despre sine insusi0
O&ata ,a trecut o jumatate de secol de cand ,enri "ergson s-a
stins.Obsedat, ca orice filosof,de intrebarea suprema,el ar fi murmurat
acest lucru straniu : 94niversul este o masina facuta de umnezei....9
Acesta a fost ultimul sau suflu filosofic
6ean 'uitton,membru al Academiei .ranceze,elev al lui "ergson si
ultimul mostenitor al gandirii acestuia,e unul dintre cei mai straluciti
filosofi crestini ai timpurilor noastre.
&gor si 'ris(a "ogdanov sunt amindoi doctori in astrofizica si fizica
teoretica,fosti elevi ai lui =oland "arthes de la !coala de &nalte !tudii
)ractice.