Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea Liber Internaional din Moldova

Facultatea,, Psihologie Asistenta Sociala si Stiinte ale


Educatiei

la disciplina
,,Psihologia Sociala


Referat




Profesor: Rusnac Svetlana
Autor: Manza Vera &Ulinici Grigore






Chiinu 2014

2

Cuprins

Introducere........................................................................................................................................3
Obiectul psihologie sociale.................................................................................................................3
Relatia dintre sine si celalalt in contextul social.............................................................................4
Perspectiva rolului si a statului social...............................................................................................4
Teoriile imbunatatirii sociale si socializarii......................................................................................5
Perspectiva cognitiei sociale..............................................................................................................8
Semnificatii si caracteristici ale schimbarii sociale.........................................................................9
Influenta societatii si a culturii asupra structurii si dezvoltarii personalitatii individului uman
.........................................................................................................................................................11
Factorii, conditii si agenti ai schimbarii sociale..............................................................................12
Concluzie.........................................................................................................................................18
Bibliografie......................................................................................................................................19













3

I ntroducere
Ca orice introducere in campul unei noi discipline, se impun precizari privind
obiectul si istoricul ei, metodele de cercetare, conceptele si teoriile specifice,
domeniile si zonele aplicative, etica si deontologia profesionala.
Psihologia sociala este o ramura a psihologiei care studiaza comportamentele,
starile si procesele psihice datorate si in stransa relatie cu anumite contexte sociale.
Studiul psihologiei sociale ofera un cadru referential al interactiunilor dintre oameni.
Istoria psihologiei sociale a inregistrat diverse perspective de delimitare a obiectului
sau, functie de anumite teorii si concepte definitorii. Enumeram in cele ce urmeaza
cateva dintre acestea.

I . Obiectul psihologiei sociale
Psihologia sociala este o ramura a psihologiei care studiaza comportamentele, starile
si procesele psihice datorate si in stransa relatie cu anumite contexte sociale. Studiul
psihologiei sociale ofera un cadru referential al interactiunilor dintre oameni.
Istoria psihologiei sociale a inregistrat diverse perspective de delimitare a obiectului
sau, functie de anumite teorii si concepte definitorii. Enumeram in cele ce urmeaza
cateva dintre acestea.
1.Relatia dintre sine si celalalt in contextul social.
In conceptia lui Meyer et colab.(2005), definitorie in delimitarea granitelor dintre
psihologia sociala, celelalte ramuri ale psihologiei si alte stiinte ale socio-
umanului este relatia intre sine si celalalt in contextul social.
Conceptul de sine desemneaza capacitatea reflexiva a individului asupra identitatii
sale sociale, functie de care se defineste intr-o situatie anume. Fiecare individ are o
personalitate si o biografie proprii, grefate pe datele si istoria speciei umane.
Prin celalalt se intelege unul sau mai multi indivizi, prezenti fizic sau doar mental, cu
o anume valoare afectiva ori lipsiti chiar de importanta si identitate pentru sine.
Prin context pot fi subintelese de la statusul si rolul social al sinelui si/sau
al celuilalt pana la limbaj, mediu social, organizatie, cultura, timp istoric etc...
Functie de aceste concepte definitorii, nivele de analiza ale psihologiei sociale sunt:
a) Individul ca unitate primara a socialului. Comportamentele, determinarile,
schemele sale de gandire sunt efecte sau determinari ale invatarii sociale.
4

Personalitatea fiecarui individ este o interactiune complexa intre datul nativ, mediul
social, educatia, influentele experientele etc. parcurse.
b) Relatiile interindividuale marcate de interese, diferentele de sex, varsta, status si rol
social, autoritate si supunere. Pot fi relatii directe (fata in fata), mediate sau mediatice.
De mai scurta sau mai lunga durata, de mai mare apropiere sau pur contextuale.
c) Grupurile ofera o gama larga de interactiuni de la asocieri in vederea finalitatii
unei activitati complexe (membrii unui ONG, personalul unei anteprize), pana la
simpla prezenta, intr-un loc si timp anume pentru o ocazie (o nunta, un spectacol). O
mare parte din viata noastra se petrece in diferite grupuri. Unele restranse ce permit
un contact direct (familia, echipa sportiva, reteaua de prieteni, colegii de birou, altele
extinse (categoria profesionala sau de varsta, comunitatea etnica).
d) Organizatiile si institutiile impun cadrul formal unde configureaza statusurile,
rolurile, drepturile si indatoririle fiecarui individ. Comportamentul in organizatii si
institutii, efectele acestora asupra mentalului colectiv fac obiectul unor analize
distincte.
e) Culturi, credinte si ideologii acest nivel ultim de analiza presupune abstractizari
ce fac obiectul reflectiei religioase, filozofice, politice. Individul asimileaza concepte,
teorii, mituri prin diferite forme de cunoastere si in diverse imprejurari, manifestand
adeziune sau respingere fata de ele, suportandu-le insa influenta, mai mult sau mai
putin constient. Aceasta lume a socialului exprima spiritul unei epoci si totodata
configureaza sistemul valorilor fiecarui individ.
2. Perspectiva rolului si status-ului social.
Binomul status-rol social este o modalitate de referinta a interactiunilor dintre
oameni. Versul lui Shakespeare lumea-ntreaga e o scena si noi toti suntem actori
poate fi socotit, in acest sens, un reusit moto al psihologiei sociale.
Fiecare pozitie in ierarhie sociala sau in dispozitivul unui grup (status-ul) impune
expectantele unor comportamente (rolul) determinate in mare masura de partenerii cu
care interactionam. Fiecare individ indeplineste in fiecare zi si de-a lungul vietii sale
numeroase roluri si statusuri sociale. Spre exemplu in cotidianul unui student obisnuit
intra statusuri sociale precum: fiul unor parinti, cititor la biblioteca, pieton, calator in
mijloacele de transport in comun, membru al unui grup de prieteni, telespectator etc.
In fiecare din aceste cazuri,jucandu-si rolul adecvat, el este un actor social. In esenta,
insasi chestiunea metodologiei se raporteaza la exigentele si dificultatile actorului
social. Din cauza multitudinii rolurilor si status-urilor sale din contemporaneitate,
acesta a devenit omul plural (Lahire, 1998).
5

Modelele explicative ale interactiunii dintre oameni se bazeaza din aceasta
perspectiva pe:
a) rolurile insele;
b) contextul social in care sunt jucate;
c) efectele produse
Prin intermediul relatiei status-rol social se formeaza si explica conceptul de sine. La
testul proiectiv de personalitate Cine sunt eu? (How are you?), utilizat pentru
adolescenti si adulti, cele mai multe raspunsuri date intrebarii sunt recunoasteri ale
diverselor statusuri sociale ale respondentului. In procesele automonitorizarii si
autocontrolului, atentia este continuu focalizata asupra modului in care suntem
perceputi de altii, grila de apreciere si eforturile adaptative avand ca referinte pattern-
uri ale rolurilor sociale.
Statusurile si rolurile sunt si o expresie a lumii sociale dintr-un anume spatiu si timp.
Statusurile de parinte sau sot, spre exemplu, existente in toate comunitatile umane
presupun comportamente adecvate contextului socio-istoric in care
jucate. Membrul unei colectivitati tribale din Amazon este inserat in realitatea
acelei lumi sociale. Are o oferta predeterminata a statusurilor posibile si rolurilor
recomandate de cutumele si practicile comunitatii sale. Intr-unul si acelasi timp, un
adolescent din Berlin dispune de cu totul alte alegeri si constrangeri comparativ cu
adolescentul unei comunitati tribale din jungla amazoniana sau dintr-un tinut rural al
Chinei. De altfel, statusurile si rolurile comunitatii berlineze din urma cu cinci sute de
ani, cele din urma cu o jumatate de secol si cele de acum nu se suprapun.
Pe parcursul unei vieti individul detine statusuri sociale diverse, rolurile acestora fiind
jucate functie de normele religioase, politice si culturale ale comunitatii sale. Modul
in care intersecteaza datele sale de personalitate si eforturile depuse pentru
indeplinirea sarcinilor de rol, intr-un anume context social, sunt determinante pentru
succesul sau esecul repurtat in raport cu indivizii de statut similar.
3. Teoriile invatarii sociale si socializarii.
Ca ramura a psihologiei, evolutia psihologiei sociale a tinut seama de paradigmele si
curentele acesteia. Behaviorismul a alimentat, spre exemplu, teoria invatarii sociale.
Conform teoriilor clasicilor behavioristi Watson (1913) si Skinner (1930), procesele
psihice si comportamentele, atat la animale cat si la oameni, se centreaza pe raportul
stimul-raspuns. Stimulul intern si extern fiind definit ca eveniment ce are ca
rezultat o modificare a comportamentului.
6

Invatarea unor raspunsuri experimentata pe animale in labirinturi si custi -
presupune o consecinta favorabila legata de un anume stimul care conduce la
reaparitia altui stimul particular. Procesul se bazeaza pe procedeul intaririi (prin
pedeapsa sau recompensa), dupa care survine etapa generalizarii. Aceasta depinde
dediscriminarea stimulului, moment in care stim sa raspundem diferentiat la stimuli
diferiti (adoptam, spre exemplu, tonuri diferite in comunicare, functie de
interlocutori).
Scheme ale psihologiei behavioriste au condus, in fapt, la teorii definitorii ale
psihologiei sociale precum.
a) Teoria lui Miller & Dollard (1941) care explica procesul socializarii copiilor in
termenii de intarire - recompensa sau pedeapsa;
b) Teoriile lui Bandura (1973) care dezvolta modelul invatarii sociale presupunand
ca invatarea se realizeaza prin observarea si imitarea unui model;
c) Teoria schimbului social (Homans, 1973) care explica in termenii costurilor si
recompenselor comportamentul social (orice interactiune cu alta persoana depinde de
recompensa care o ofera si de costurile atrase de aceasta).
d) Alta tema a psihologiei generale, relatia personalitate-ereditate-mediu a condus la
concepte si teorii ale psihologiei sociale privind socializarea si aculturatia. Intr-o
schema primara, problema ereditatemediu presupune, pe de-o parte, existenta unui
individ predeterminat de zestrea genetica, pe de alta parte si total independent, un
mediu care determina evolutia individului. In forma filosofica, regasim aici opozitia
doctrinara la tema destinului uman: innascutul contra dobanditului.
In termenii psihologiei, problema preeminentii ereditate-mediu e foarte
complexa. Pentru ca nici ereditatea, nici mediul nu contin date precise care sa
individualizeze pur si simplu un individ anume. Importanta din punct de vedere
biologic si al ereditatii, este combinatia de gene; iar din perspectiva sociala ni se
prezinta alta situatie complexa. Cele doua ansambluri de factori, nu functioneaza
niciodata izolat. Ci, dimpotriva, formeaza o combinatie inseparabila. Cum am putea,
deci, operationaliza ce anume din personalitatea unui om se datoreaza ereditatii si care
sunt efectele precise ale mediului?
Rolul si functiile socializarii si mediului este relevant si de cazul copiilor salbatici.
Acele cazuri exceptionale ale unor copii crescuti de animale ierbivore (antilope) sau
carnivore (lupi) au favorizat dezbaterea relatiei natura-cultura. Rezulta si din acestea
ca, indivizii sunt adaptati societatii si culturii lor. Sunt socializati prin educatia,
influentele, modelele si normele preluate din familie, scoala, mas-media, organizatii
7

politice, sociale si culturale etc. Schimbareamacro-mediului socio-cultural, spre
exemplu mediul culturii nationale, impune un proces de adaptare foarte motivata
numit aculturatie.
Teme ca acestea au devenit spatiu privilegiat al analizei psihologiei sociale. Au
generat modele si teorii precum teoria personalitatii de baza (Kardiner, 1966). Pe baza
ei se incearca identificarea de prototipuri numitecaractere nationale. Se considera ca
acestea sunt efectul determinarii unor:
- tehnici de gandire (intelese ca scheme prin care individul intelege realitatea si
actioneaza asupra ei);
- sisteme de securitate (mecanisme de aparare institutionalizate la care individul
poate recurge pentru a rezista anxietatilor produse de frustrarile realitatii fizice si
sociale);
- supra-eul (sensul lui nu este neaparat al psihanalizei clasice, accentul fiind
deplasat pe dorinta individului de stima si amicitie);
- atitudinile religioase.
c) J. Piaget contra lui N. Chomsky in privinta rolului atribuit invatarii. Sunt multe
secole de cand in gandirea filozofica exista o controversa intre cei care, in dezvoltarea
intelectului, atribuie un rol hotarator ereditatii si cei care subliniaza rolul dominant al
influentei mediului, al experientei dobandite. Aceasta controversa a aparut si in
dezbaterea desfasurata in 1975, in Franta, intre psihologul elevetian Jean Piaget si
lingvistul american Noam Chomsky. La dezbatere au participat 23 de specialisti in
filosofie, psihologie, antropologie, biologie si lingvistica.
Chomsky este creatorul gramaticii generative fundamentata pe observatia ca
anumite structuri sintactice sunt comune tuturor limbilor. El a sustinut astfel
caracterul lor ereditar, constand intr-o serie de structuri anatomo-fiziologice
specializate inca de la nastere.
Piaget nu a negat rolul ereditatii care duce la formarea unui creier ce functioneaza
dupa anumite legi. Psihologul a contestat insa o specializare excesiva; astfel limbajul,
constructiile lingvistice ar aparea numai dupa varsta de un an si jumatate, dupa ce
gandirea senzorio-motorie a progresat indestul. In cursul experientei se formeaza
scheme, care se organizeaza facand posibila, treptat, construirea structurilor complexe
ale limbajului si gandirii. Perceptia, gandirea, limbajul presupun un proces de sinteza
si constructie a datelor senzoriale, strans legat de reactiile, actiunile noastre concrete
asupra realitatii.
8

Asa cum au subliniat biologii J. Changeux si J. Monod, numarul de gene existent la
om (cca. 40 000) e cu totul insuficient pentru a putea programa toate conexiunile
neuronale, care sunt de ordinul a sutelor de miliarde. Aspectul general al unor
particularitati nu implica neaparat caracterul lor innascut. In concluzie, potentialitatile
ereditare fac posibila invatarea, dar nu pot explica specificul structurilor, acesta fiind
rezultatul experientei si al invatarii sociale.
4. Perspectiva cognitiei sociale.
Cognitivismul ca paradigma dominanta a psihologiei moderne tinde sa-si manifeste
influenta si efectele aplicatiilor asupra unei game ample de subiecte ce tin de
psihologia sociala. Enumeram in cele ce urmeaza cateva dintre teoriile de mai larga
circulatie cu asemenea provenienta :
a) Teoria hartii cognitive (Tolman, 1948) conform careia locurile unde petrecem timp
mai mult sunt cartografiate in detalii si utilizate apoi ca tip de stenograma pentru
orientarea in alte spatii. Milgram (1977) a efectuat un experiment asupra procesului
formarii unei harti cognitive. Locuitorilor din New York li s-au aratat diapozitive
color reprezentand orasul lor, solicitandu-li-se identificarea zonelor. Concluziile au
reflectat trebuintele si experientele individuale. Functie de acestea, si-au format
anumite reprezentari, cladite pe invatare si memorare, care asigura cadrul altor
intelegeri ulterioare. In fapt, achizitiile dobandite prin procese cognitive reprezinta si
ceea ce este important pentru indivizi din punctul de vedere al valorizarilor
experientei personale.
b) Schemele cognitive preiau ideile lui Piaget si altor psihologi care au descris
structura cunoasterii fundamentata pe formarea unor retele de scheme. Ele pot fi
reprezentari stocate in memorie ale unor categorii de indivizi, rolurilor sociale, acte
comportamentale sau evenimente sociale. Spre exemplu, intelegerea unei revolutii ca
eveniment socio-politic presupune apelul la o schema cognitiva.
Functiile schemelor conduc la:
interpretarea unui raspuns (de tipul unuia primit, spre exemplu, la intrebarea ce mai
faci?);
--inferenta prin care umplem golurile de informatie despre oameni si evenimente.
c) Scenariile cognitive sunt succesiuni de scheme continute de un anumit algoritm.
Spre exemplu practica tapului ispasitor (tipica, la origine, culturii iudaice) include:
contextul unei situatii de criza;
-dezamorsarea conflictului social prin desemnarea unui vinovat -tapul ispasitor;
9

--un set de reguli de conduita derivate dintr-un context particular;
--extrapolarea vinovatiei tapului ispasitor ca si cauza generatoare a tuturor apectelor
crizei;
--dezamorsarea conflictului si defularea indivizilor prin pedepsirea exemplara a
tapului ispasitor.
d) Prototipurile (pattern-urile) reprezinta un set de scheme privind persoane, situatii,
grupuri sau comunitati. Spre exemplu: prototipul studentului este reprezentat de
imaginea unui tanar studios, dotat intelectual, motivat pentru cariera, inzestrat si cu un
set de calitati morale etc.
Functionalitatea prototipurilor, scenariilor si schemelor cognitive rezida in faptul ca
prin stabilirea unui pattern sau scheme cognitive, interactiunile sociale individuale
devin mai usor de descifrat si coordonat.

5. Semnificaii i caracteristici ale schimbrii sociale
Preocuprile psihologilor sociali, sociologilor i filosofilor, legate de schim-barea
social nu sunt de dat recent. nc din antichitate, filosofii au sugerat c totul se
transform i evolueaz. Ideea a reapruta prin Cossiner care, n secolul al XVII-lea, a
demonstrat pentru prima dat credina conform creia schimbarea continu exprim
natura substanei oricrui sistem (cf. Neculau, 1996).
O alt direcie teoretic asupra schimbrii a fost dat de sociologi (A. Comte, E.
Durkheim, T. Parsons, C. Tay-lor, P. Bordieu, A. Giddens). Problema-tica schimbrii
sociale a luat n calcul urmtoarele elemente care contribuie la explicarea modului n
care apar i se produc schimbrile: factorii i agenii, proce-sele i mecanismele
(teoriile), formele i dimensiunea temporal (Agabrian, 2003; Macionis, 2005;
Neculau, 1996; Valade, 2005).
nc de la jumtatea secolului al XIX-lea, A. Comte fcea distincia ntre socio-
logia static care studia modul n care membrii unei colectiviti ajung la con-sens,
i sociologia dinamic sau sociolo-gia aciunii care se preocup de progres, de
transformarea societii de-a lungul is-toriei (Neculau, 1996). Dac statusurile i
rolurile unui individ, stratificarea social sau instituiile sociale sunt concepte-che-ie
pentru sociologia static, forele dina-mice care influeneaz viaa (de exemplu:
inovaiile tehnologice, expansiunea de-mografic, urbanizarea sau accentuarea
birocraiei) constituie elemente de interes pentru ceea ce numim schimbare social,
adic transformarea de-a lungul timpului a instituiilor sociale, a practicilor sociale i
10

a celor culturale (Macionis, 2005).
A. Neculau (1996) i B. Valade (2005) propun s distingem schimbarea social de
evoluia social. Primul con-cept este definit de G. Rocher ca ,,Orice transformare
observabil n timp, care afecteaz nu doar provizoriu sau efemer structura sau
funcionarea organizrii sociale a unei colectiviti date i care modific cursul istoriei
acesteia. (Vala-de, 2005, p. 379). Evoluia social impli-c un ansamblu de
transformri, ale unei societi, care au loc pe o perioad lun-g de timp, afecteaz
una sau mai multe generaii i are un efect cumulativ asupra organizrii i funcionrii
societii (Ne-culau, 1996).
Caracteristicile schimbrii sociale implic urmtoarele dimensiuni (Aga-brian,
2003; Macionis, 2005; Neculau, 1996):
are loc tot timpul, ns nu toate elementele sociale i culturale se schimb la fel
de repede; de exemplu cultura mate-rial face obiectul unor schimbri mai ra-pide
dect cultura nonmaterial, a ideilor i atitudinilor;
uneori, este intenional, ns, adesea, neplanificat (de exemplu, oame-nii de
tiin au cutat noi forme eficiente de producere a energiei, ns pn cnd aceste
forme vor nlocui modalitile tra-diionale poate s treac o anumit peri-oad);
este controversat, n sensul n care poate avea att consecine pozitive, ct i
consecine negative pentru indivizi, colectivitate sau societate i poate produce reacii
sociale mergnd de la acceptare i promovare pn la tensiuni;

-secine
pentru un timp mai ndelungat i sunt resimite mai profund la nivelul so-
cietii (de exemplu apariia tehnologi-ilor informaionale), n timp ce altele se
rsfrng asupra unor colectiviti mai re-strnse (de exemplu tendinele din
mod);

este un fenomen colectiv, n sen-sul n care afecteaz condiiile i modul de
via, precum i universul mental al unor colectiviti sau chiar al ntregii so-
cieti;

-
iilor sau a colectivitilor sociale i a ra-porturilor dintre acestea;

-re durabil n timp, marcndu-se diferene
ntre situaia de debut i un anumit punct temporal.

6. Inuena societii i a culturii asupra structurrii i dezvoltrii personalitii
11

individului uman
nc de la jumtatea anilor 1949, in-fluentul antropolog american R. Linton, n
cartea sa The Cultural Background of Personality, aloca un capitol ntreg, pentru a
sublinia modul n care cultu-ra i societatea influeneaz construirea i variaiile
personalitii indivizilor umani. Autorul afirm c ,,...interaciu-nea indivizilor cu
societatea i cultura determin formarea majoritii mode-lelor (patterns) sale de
comportament i chiar a rspunsurilor sale afective cele mai profunde. (Linton, 1968,
p. 54). Pornind de la premisele c trsturile i normele personalitii indivizilor
umani difer de la o societate la alta, precum i n interiorul fiecrei societi, iar
factorii ereditari, dei au o anumit contribuie, nu pot explica variaiile de la o
societa-te la alta n ceea ce privete trsturile de personalitate, Linton (1968) arat,
pe baze argumentative, c infl uenele cul-turii asupra modului n care se structu-reaz
personalitatea indivizilor umani se exercit prin modelarea comportamen-telor
copiilor de ctre aduli, precum i prin observarea sistematic i nvarea de ctre
individul uman a modelelor de comportament caracteristice societii n care triete.
Structurile psiho-comportamentale individuale i variabilele care in de me-diul
social i cultural se susin reciproc, n sensul n care schimbrile sociale i culturale
conduc, de exemplu, la schim-bri ale stilului de via pe care indivizii umani le
adopt, iar aceste schimbri, la rndul lor, pot facilita alte transfor-mri sociale
(Dinc, 2004). n ultimele dou decenii ale secolului trecut, psiho-logii sociali i
sociologii au ncercat s construiasc i s argumenteze empiric modele de lucru
articulate, care s ia n calcul modul n care factorii sociali (dezvoltarea societii i
schimbrile so-ciale) influeneaz dezvoltarea individu-lui uman, nu numai n ceea ce
privete personalitatea i comportamentele, dar i n ceea ce privete perioadele de
tran-ziie care se succed de-a lungul vieii. Dou modele au atras atenia: perspec-tiva
ecologic propus de U. Bronfen-brenner i perspectiva cursului vieii dezvoltat de
G. H. Elder (cf. Crockett i Silbereisen, 2000). Prima difereni-az mai multe niveluri
(microsisteme) familia, grupurile de socializare reprezentate de convrstnici, coala,
locul de munc, sistemul credinelor culturale i al practicilor sociale ale mediului
so-cial (macrosistemul) care se intercon-diioneaz i care, mpreun, exercit o
influen asupra dezvoltrii individului uman. Cea de-a doua identific con-strngerile
pe care normele i institui-ile sociale le exercit n domeniul dez-voltrii individului
uman i elucideaz modalitile n care indivizii ncearc s-i adapteze cursurile
propriilor viei la aceste constrngeri. Ambele perspec-tive susin existena unor
raporturi dina-mice ntre dezvoltarea individului uman i contextul social n care
acesta triete (Crockett i Silbereisen, 2000). Efectele schimbrilor sociale asupra
dezvoltrii i cursului vieii indivizilor umani variaz n funcie de anumite
caracteristici personale (de exemplu: etnia, sexul, vrsta, statutul social i economic,
anumite predispoziii temperamentale etc.), precum i de starea dezvoltrii pe care
12

indivizii o prezint n momentul producerii schimbrilor sociale.


7. Factori, condiii i ageni ai schimbrii sociale

Schimbarea social a nceput s aib un ritm accelerat odat cu zorii moder-nitii
(Giddens, 2000), pe care unii so-ciologi o dateaz n momentul revoluiei industriale.
Din punct de vedere socio-logic, autorii au ncercat s plaseze me-canismele i
procesele care contribuie la apariia i la dinamica schimbrii sociale n cadrul
teoriilor sociologice de factur evoluionist sau a celor de factur func-ionalist, n
sistemul de interpretare a conflictelor dintre indivizi, grupuri sau instituii sau n
ciclicitatea sistemelor so-ciale, culturale i economice (Agabrian, 2003; Valade,
2005).

Cadrul general n care au nceput s apar i s se intensifice schimbri soci-ale
semnificative pentru societatea uma-n este reprezentat de modernitate, care implic
un pattern de practici i instituii sociale facilitate de revoluia industrial (Macionis,
2005). La rndul ei, moder-nizarea a fost favorizat de (Macionis, 2005): a) declinul
organizrii indivizilor umani n comuniti mici, tradiionale i urbanizare; b)
expansiunea ideologi-ei, potrivit creia individul uman este subiectul propriilor
alegeri, fenomen pe care unii autori l numesc individuali-zare, n timp ce alii l
descriu prin con-tiina pe care individul uman o are cu privire la deinerea capacitii
i a liber-tii de a-i afirma propriile opiuni i de a lua decizii n cunotin de cauz
(engl. human Agency); c) creterea diversit-ii sociale (de exemplu: diversificarea
aranjamentelor familiale, a formelor de exprimare social i cultural a propriei
identiti); d) orientarea contiinei indi-vizilor umani ctre viitor i ctre impor-tana
pe care timpul o are n propria lor dezvoltare.

Vorbind la un mod mai general, pu-tem spune c modernitatea a fost alimen-tat
de evoluiile demografice, progre-sul industrial i tehnic, de conflictele i tensiunile
sociale, precum i de valorile culturale, ideologiile i practicile sociale n diverse
domenii. Acetia sunt i prin-cipalii factori pe care autorii i-au luat n considerare, n
analiza cauzelor schim-brilor sociale (Giddens, 2000; Macio-nis, 2005; Neculau,
1996; Valade, 2005).

Din punct de vedere demografi c, un rol important l-au jucat exodul locuitorilor
din mediul rural spre mediul urban, ex-plozia natalitii, creterea veniturilor n rile
puternic industrializate sau diversificarea aranjamentelor de tip familial. Alturi de
globalizare, noile tehnologii informaionale i comunicaionale au dat natere aa-
13

numitei societi post indus-triale denumit, uneori, societatea bazat pe cunoatere
(Giddens, 2000; Gilbert, 2007), ntruct digitalizarea tuturor ti-purilor de informaie
permite schimburi rapide, precum i restructurarea nele-gerii pe care indivizii umani
o au des-pre spaiu, timp, locurile i contextele n care se pot afla. Efectul noilor
tehnologii informaionale i comunicaionale (com-putere, Internet, telefonie mobil)
con-st n posibilitatea de difuzare masiv a informaiilor i cunotinelor, precum i a
inovaiilor de toate tipurile (Neculau, 1996), dar i n diversificarea i creterea
complexitii formelor n care indivizii umani i prezint propria identitate sau
comunic ntre ei. Confl ictele i tensiu-nile sociale au avut, de cele mai multe ori, o
motivaie economic, ns au exis-tat i raiuni politice sau militare, reduc-tibile, n
final, tot la factorul economic. De-a lungul istoriei, valorile i practicile culturale i
sociale au oferit un cadru de referin pentru comportamentele indi-vizilor umani,
reorganizarea instituiilor sociale i a ariilor culturale. Indiferent c este vorba despre
obiceiuri, cutume, precepte sau practici cotidiene adnc an-corate n anumite credine,
toate aceste elemente constituie unul din motoarele schimbrilor sociale la diverse
niveluri (Neculau, 1996). Inveniile, descoperi-rile i difuzarea produselor create sunt
trei mecanisme care ar trebui s fie luate n considerare n explicarea relaiei din-tre
valori, cultur i schimbarea social (Macionis, 2005). La rndul lor, ideolo-giile
procur indivizilor i grupurilor din care fac parte ansa de a se implica, n mod activ,
n aciuni de transformare a mediului social i cultural, influenndu-le, n acelai
timp, conduitele (Neculau, 1996). A. Giddens (2000) identific trei factori principali
care au influenat n mod constant schimbarea social: me-diul nconjurtor fi zic,
organizarea po-litic i factorii culturali. Odat cu de-butul perioadei modernitii, s-a
adugat factorul economic, precum i noi aspecte ale influenelor politice i culturale.
Pe de alt parte, B. Valade (2005) deosebe-te ntre factori endogeni (care apar n ca-
drul sistemelor sociale, le menin i/sau transform de exemplu, contradiciile
structurale ale unei societi sau con-flictele dintre clasele sociale) i factori exogeni
(care intervin din afara sistemu-lui sociale, l modific, ns nu distrug procesele de
reproducie deja existente

de exemplu, injeciile de capital pe o anumit pia).

Pe lng factorii direci, schimbrile sociale au nevoie de anumite condiii (si-
tuaii, evenimente, mijloace sau decizii adoptate la diverse niveluri), pentru a se
produce (Neculau, 1996). Aceste condi-ii sunt complementare factorilor schim-brii
social, despre care am discutat mai sus.

n cele din urm, agenii schimbrii sociale sunt indivizii umani, grupurile n care
acetia se constituie i diversele organizaii economice, sociale, cultu-rale sau politice.
14

Agenii sunt cele mai importante elemente n procesul dinamic al schimbrilor sociale
(Neculau, 1996). Schimbarea social nu este numai pro-dusul aciunii forelor istorice,
ci i re-zultatul interaciunii strategiilor multiple pe care numeroii actori sociali (indi-
vizi, grupuri, instituii) le aplic (Vala-de, 2005). Dintr-o perspectiv mult mai
centrat pe legtura dintre schimbarea social i dezvoltarea individului uman (ca
unitate de analiz a unei colectiviti sociale), teoreticienii s-au preocupat de efectele
pe care schimbarea social le are la nivelul creterii i funcionrii in-divizilor,
artnd c parcursurile vieilor acestora, ntr-o colectivitate ancorat n-tr-un anumit
context socio-cultural, eco-nomic i geografic, sunt profund marcate de schimbrile
sociale care au loc n tim-pul n care indivizii se nasc, sunt socia-lizai i apoi ncep s
acioneze n virtu-tea status-rolurilor pe care le dobndesc (Elder, 1994). Oamenii
sunt sensibili la efectele schimbrilor sociale, pe care le pot percepe i interpreta n
maniera lor proprie i care, n virtutea acestor sem-nificri personale le pot afecta
mai mult sau mai puin profund traiectoria vieii. n acelai timp, prin resursele de
care dispun (fie influene contextuale, fie ca-racteristici personale, educaie status, ro-
luri achiziionate, etc.), indivizii umani pot amplifica sau, dimpotriv, contraca-ra
efectele schimbrilor sociale, uneori modificnd cursul istoriei, aa cum se ntmpl
n cazul revoluiilor sau a altor fenomene de micare social. Din aceas-t perspectiv,
individul uman nsui re-prezint unul dintre agenii schimbrii sociale.


15

Concluzie:
Concluzionnd, trebuie s recunoa-tem c nu poate fi aplicat o paradigm unic,
o schem determinist universal, care s explice schimbrile sociale care au loc n
diverse pri ale lumii. Feno-menul schimbrii sociale este divers, iar procesele
sociale care concur la produ-cerea schimbrii sociale sunt complexe, motiv pentru
care trebuie s se porneasc de la analiza fenomenelor i a forelor sin-gulare care se
desfoar sau intervin n sisteme de interaciuni restrnse.






Bibliografie:

http://www.psihologie.key.md/wp-
content/uploads/2013/09/Psihologie_3_2012.pdf
http://www.psih.uaic.ro/~sboncu/romana/Curs_psihologie_sociala/Curs2.pd
f
http://scritube.poeziile.com/sociologie/CE-ESTE-PSIHOLOGIA-
SOCIALA45397.php
http://m.dexonline.ro/definitie/social
16