Sunteți pe pagina 1din 11

Principiile consumatorului

rational




















Referat realizat de
Oprea Larisa-Ioana


Structura:

Economia si rationalitatea economica
Consumul si consumatorul in teoria economica- Abordarea clasic i neoclasic
Alegerea ratioanala si comportamentul consumatorului
Echilirul consumatorului. Drepturile consumatorului



























Economia i raionalitatea economic



Prin coninutul i rolul su, economia termen sinonim cu activitatea
economic, cu economia real, reprezint o latur inseparabil a aciunii sociale.
Activitatea economic poate fi definit ca fiind lupta mpotriva raritii, proces complex
ce reflect faptele, actele, comportamentele i deciziile oamenilor cu privire la atragerea i
utilizarea resurselor economice n vederea producerii, circulaiei, repartiiei i consumului de
bunuri n funcie de nevoile i interesele economice.
Raionalitatea economic este un principiu de comportament uman individual sau
colectiv, constnd din urmrirea propriului scop printr-o aciune supus unui set de
constrngeri. n teoria economic neoclasic, bazat pe o paradigm de factur pozitivist,
raionalitatea era de tip optimizant, constnd n urmrirea, de ctre subiecii economici, a
extremizrii unor parametri considerai drept funcii-scop ale sistemului economic respectiv
(maximizarea efectelor i minimizarea eforturilor).
Din perspectiv sistemic, raionalitatea apare, ns, ntr-o accepiune diferit i se
refer la asumarea de ctre subiecii economici a unor comportamente cu sens, ale cror
scopuri prezint o raiune de a fi promovate n condiiile unei stri date i a unei evoluii
preconizate a sistemului.


Herbert Simon a pus n eviden caracterul limitat al raionalitii economice, ceea ce
conduce la nlocuirea conceptului de optim cu conceptul de satisfctor. Gsirea unei
soluii satisfctoare la problemele de decizie i aciune necesit abordri de tip tatonare,
constnd dintr-o cutare moderat de laborioas; un asemenea demers este consonant cu
natura, mai curnd euristic dect algoritmic, a comportamentelor umane de rezolvare de
probleme.

Limitarea raionalitii economice se manifest sub aspectul ambelor sale dimensiuni
fundamentale, i anume raionalitatea economic informaional, care ine de capacitile
umane de receptare, memorizare i procesare a informaiilor, i calculatorie, care ine de
capacitile subiecilor de a-i gestiona timpul i atenia pentru procesarea, n intervale de
timp determinate, a informaiilor aferente diferitelor lor procese cognitive sau de decizie.







CONSUMUL I CONSUMATORUL N TEORIA ECONOMIC


Abordarea clasic i neoclasic

Conceptualizarea i utilizarea noiunilor de consum i consumator, ca practic i
experien social distinct i respectiv ca agent specific al vieii economice, in de
nceputurile economiei politice clasice. W. Petty, A. Smith, D. Ricardo,Th. R. Malthus, P.
Boisguillebert, J. B. Say .a., au avut reprezentarea locului i rolului lor n procesul
reproduciei. Fixarea i delimitarea lor conceptual a fost fcut n condiiile capitalismului
atomizat n care concurena perfect i deplina libertate de micare reprezentau esena
legilor nescrise ale mecanismului economic. ntr-un asemenea context ei au creat i susinut
mitul consumatorului suveran, al individului care, nengrdit de constrngeri exterioare, i
alege, n baza unor calcule specifice, acea structur de consum care s-I aduc maximum de
bunstare. n acelai timp, consumul i consumatorul erau privite ca puncte terminus; Orice
consum este o distrugere de valoare, o pierdere , stabilea, implacabil, la nivelul lui 1852, J. B.
Say.
Modelul cel mai subtil, dar i cel mai abstract, al consumatorului suveran l gsim, la
distan de un secol, la motenitorii n linie direct ai clasicismului economic- neoclasicii. Cu L.
Walras, S. Jevons i C. Menger ntr-o prim linie, urmai apoi de V. Pareto, B. Bawerk. Fr.
Wieser ei au pus bazele teoriei consumatorului raional. La Walras, teoria a mbrcat forma
cea mai elaborat; pentru el consumatorul este un agent final care, cu venitul ctigat i n
limitele acestuia, caut s cumpere de pe pia un anumit numr de bunuri i servicii n
intenia de a-i satisface nevoile i dorinele ; ins raional i capabil de evaluri cantitative i
calitative, consumatorul are totui un rol pasiv, calculele sale de maximizare reducndu-se la
a stabili o scar a preferinelor n funcie de natura i intensitatea nevoilor; cum se formeaz
i evolueaz nevoile, cum se explic variaia veniturilor i preurilor, care este relaia de
intercondiionare dintre productor i consumator, ca i dintre consumatori ntre ei sunt
ntrebri pe care Walras nu i le pune. V. Pareto a fcut un pas nainte abordnd problema
satisfacerii nevoilor la scara ansamblului societii; dar i la el, ca i la Walras, optimul se
raporteaz la o structur dat a veniturilor iar natura dorinelor i nevoilor ramne o
problem a sociologilor i psihologilor i nu a economitilor. Abia al doilea val al
neoclasicismului, n varianta sa modern neo-clasic din secolul nostru, nlturnd o serie de
slbiciuni ale naintailor, a dezvoltat teoria consumatorului prin introducerea unor noi
elemente de analiz. n 1920 A. C. Pigou a luat n considerare structura veniturilor; ulterior, K.
Wicksel a cuantificat influena factorului timp i a celui monetar; pe aceast direcie a mers i
Keynes, contribuind la lrgirea cmpului de analiz a teoriei maestrului su, neoclasicul A.
Marshall. Introducnd elemente ale sociologicului i psihologicului, ale dinamicii veniturilor i
preurilor, ale influienei factorului timp etc., neoclasicismul modern, prin contribuia unor
economiti ca O. Morgestern, J. von Neumann, F. von Hayek, M. Friedman, P. Samuelson, J. R.
Hicks .a., a dat contur i form unei teorii a consumatorului care, cu toate minusurile ce
decurg din decuparea i desprinderea din mediul su real a lui homo economicus raionalis
i aezarea lui n centrul analizei, are suficiente elemente logice, o coeren i mai ales o for
de atracie indus din spiritul incitant i problemele puse care o fac s fie prezent n aproape
toate manualele de teorie economic ale apusului. Pe acest temei i teren ncercm, n cele ce
urmeaz, s-o surprindem i noi n liniile ei principale.
Punctul de plecare al teoriei neoclasice al consumatorului l reprezint postulatul
raionalitii. Se consider c n actul de consum individul este capabil s rezolve simultan
dou probleme: una de decizie, de alegere ntre mai multe variante de consum n funcie de
nevoile sale i una de maximizare a utilitii. Din moment ce utilitatea exist, ea trebuie
msurat;Walras, Jevons, Menger i ulterior Marshall au crezut n posibilitatea de a msura
utilitatea prin ea nsi, cardinal, prin atribuirea, subiectiv, a unor indici de utilitate
bunurilor cumprabile; mai cu seam A. Marshall a ncercat s msoare utilitatea prin
cantitatea de moned pe care cumprtorul este dispus s o cheltuiasc pe bunul respectiv;
Consumatorul va cheltui deci moneda prin cumprarea bunurilor atta timp ct utilitatea
marginal a monedei cedate rmne inferioar utilitii marginale a bunului cumprat.
Transferul problemei utilitii marginale a bunurilor spre utilitatea marginal a monedei ( nici
ea clar definit ) nu era o rezolvare. n plus, la o analiz elementar, se putea lesne observa
c utilitatea unui bun nu este autonom, ea depinde de utilitatea altor bunuri. De acest lucru
i-a dat seama V. Pareto. El a observat c pentru a-i realiza scopul, consumatorul nu are
nevoie de o msur fidel a utilitii ci doar de a fi n posesia unui clasament raional al
preferinelor sale; cu aceast list a preferinelor n fa, el va cumpra bunuri i servicii n
ordinea fixat i, atta timp ct venitul i permite. Diferena de intensitate i utilitate cu care
bunurile satisfac preferinele import mai puin sau chiar deloc; puin intereseaz din punctul
de vedere al analizei, dac bunul A este preferat de consumator de 5, de 3 sau de n ori mai
mult dect bunul B; oricum el va fi achiziionat naintea acestuia din urm. Plecnd de la
aceste consideraii el a propus nlocuirea teoriei utilitii cardinale cu una a utilitii ordinale.
Dezvoltrile urmtoare din secolul nostru i n principal cele ale lui J. R. Hicks merg pe aceast
linie.


















ALEGEREA RAIONAL
I COMPORTAMETUL CONSUMATORULUI



COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI. UTILITATEA.

Comportamentul rational al consumatorului se concretizeaza intr-o alegere eficienta.
Eficienta alegerii inseamna recunoasterea efectului consumului sub forma satisfactiei si a
efortului sub forma preturilor platite, adica :
-obtinerea satisfactiei maxime pe unitate de efort
-realizarea unui minim de cheltuiala pe unitate de satisfactie resimtita.

Utilitatea economica, reprezinta satisfactia sau placerea pe care o genereaza
consumatorului utilizarea de bunuri sau servicii si exprima capacitatea reala sau presupusa a
unui bun de a satisface o anumita nevoie.
Utilitatea se poate manifesta in functie de modalitatea in care se determina ca :
-utilitatate ordinala care arata numai ordinea preferintelor consumatorului
-utilitatea cardinala care evidentiaza atat ordinea cat si princiipile consumatorului

Utilitatea ordinala are ca punct de plecare principiile consumatorului rational si anume:
-principiul comparatiei un consummator rational care compara doua marfuri trebuie sa
ajunga la o concluzie
-principiul tranzitivitati daca un consumator rational prefera marfa A fata de B si pe B
fata de C atunci el prefera marfa A fata de C ; la fel si in situatia indiferentei intre bunuri ;
-principiul abundentei un consumator rational prefera alternativa din care obtine o
cantitate mai mare de marfa ;

In functie de cantitatea de bunuri consumate la care se refera utilitatea cardinala poate fi:
-utilitate individuala care exprima satisfactia generata consumatorului de fiecare
unitate consumata dintr-un bun ;
-utilitate totala exprima satisfactia totala resimtita de consumator ca urmare a
consumului sau utilizarii unei cantitati totale dintr-un bun ;
-utilitatea marginala- exprima utilitatea aditionala obtinuta prin consumul unei unitati
suplimentare de marfa cand cantitatile celorlalte marfuri sunt neschimbate ;

Utilitatea marginala se determina prin diferenta dintre utilitatea totala conferita de masa
totala de bunuri dupa suplimentarea consumului si utilitatea totala data de cantitatea de
marfurii existenta inaintea suplimentarii consumului.

ECHILIBRUL CONSUMATORULUI


Echilibrul consumatorului se realizeaza la nivelul egalitatii raportului dintre utilitatea
marginala si pret pentru fiecare bun consumat, cand venitul pentr consum este cheltuit in
totalitate sau ramane insufiecient pentru achizitionarea unei unitati suplimentare dintru-un
bun.
Consumatorul alege pe criteria de eficien economic.
n procesul satisfacerii trebuinelor sale, consumatorul, ca orice agent
economic, trebuie s aleag innd cont de faptul c:
multitudinea trebuinelor pe care le resimte l oblig s decid pe care s le
satisfac, n ce ordine i n ce proporie,
s stabileasc o prioritate;
ntrebuinrile alternative pe care le pot avea bunurile, caracterul complementar sau
nu al acestora i substituibilitatea lor (n msura n care exist) l determin s decida
pe care le prefer i n ce cantiti.

Alegerea consumatorului raional este, sau ar trebui s fie, guvernat de principiul
eficienei. El va compara de fiecare dat satisfacia pe care o resimte i urma achiziionrii i
consumului cantitilor diferite din respectivele bunuri ci efortul (sacrificiul) pe care trebuie
s-l fac, concretizat n venitul bnesc cheltuit. ntruct consumatorul are un buget limitat,
criteriul esenial dup care i va orienta alegerea l formeaz maximizarea satisfaciei
obinute pentru o unitati monetar cheltuit n vederea procurrii bunurilor de care are
nevoie.
Consumatorul raional opteaz ntotdeauna pentru bunul al crui raport astfel calculat,
are valoarea cea mai mare sau eficiena cea mai ridicat.
Un asemenea raionament poate fi prezentat printr-un exemplu simplificat, cnt
consumatorul are de ales ntre diferite cantiti din dou bunuri, A i B. Rationamentu poate
fi generalizat apoi pentru n bunuri.














Consumatorul modern intre rational si nonrational

Consumatorul rational este doar analiza comportamentului consumatorului ipotetic si
reprezinta consumatorul care la un venit dat isi cumpara bunuri in mod optim din fiecare. Dar
este doar o prezentare a unui comportament teoretic. in realitate comportamentul
consumatorului modern oscileaza intre utilitate sau necesitate pe deoparte si dorinte sau
placeri.


EXEMPLU
Multi consumatori considera ca cel mai important lucru este pretul produselor ce le cumpara
si astfel, din varietatea care exista, alege sa cumpere bunurile care au pretul mai mic pentru
ai ramane bani pentru cat mai multe bunuri. Avand acest tip de rationament, acest
consumator profita, chiar urmareste orice reducere de preturi sau promotie. De obicei cei cu
veniturile mici practica acest mod de consum.






















Drepturile consumatorului


In calitate de consumator european, ai urmatoarele drepturi:
1. Dreptul de a cumpara ce vrei, unde vrei.
Daca vrei sa cumperi un produs sau un serviciu din alt stat european, legislatia europeana
iti permite acest lucru, si te scuteste de plata TVA sau a altor costuri cand te intorci acasa.
Acest lucru este valabil indiferent daca te deplasezi personal sau comanzi ceva prin
intermediul internetului, telefonic sau prin posta. In general autoritatile nu te pot opri sa
importi un produs pe care l-ai cumparat legal intr-un alt stat european, cu exceptia unor
produse cum ar fi armele etc.

2. Dreptul de a returna un produs daca nu functioneaza .
Ce se intampla daca achizitionezi un televizor si se strica imediat? In spiritul legislatiei
europene, daca un produs nu este conform cu contractul dintre tine si vanzator, poti sa il duci
inapoi si sa ceri sa fie reparat sau inlocuit. Poti sa ceri o reducere sau sa ti se returneze banii.
Acest lucru este valabil timp de doi ani de la livrarea produsului. Iar in primele sase luni dupa
livrare, obligatia conformitatii este a vanzatorului, care trebuie sa demonstreze ca a respectat
conditiile contractuale. Aceste prevederi te protejeaza si in situatia in care ceea ce primesti nu
este ceea ce ai comandat. De exemplu daca ai comandat mobila tip antichitati si ai primit
doar o reproducere, poti sa returnezi produsul.

3. Dreptul de a beneficia de standarde inalte de siguranta pentru produse alimentare si
bunuri de larg consum. Uita-te in jurul tau la supermarket - vei vedea produse din toata
Europa. Sunt sigure? Da, trebuie sa fie. UE are legi care te asigura ca esti in siguranta. Desi
nici o prevere legislativa nu poate garanta zero risc, sau 100% siguranta, tarile UE au unele
dintre cele mai inalte standarde de siguranta din lume. Siguranta alimentara este principiul
ca toate etapele productiei/ vanzarii garanteaza siguranta produselor. In consecinta,
reglementarile UE prevad modul in care se cresc si recolteaza plantele, ce ingrasaminte se pot
folosi, cum sunt procesate alimentele, ce coloranti si ce aditivi sunt permisi, cum este stocat si,
in sfarsit, vandut.

De asemenea, UE are reglementari care vizeaza produsele alimentare importate din alte
parti ale lumii. Reglementarile UE sunt stricte si in ce priveste alte tipuri de produse: jucarii,
cosmetice, electrocasnice etc, toate produsele comercializate in Uniune trebuind sa fie sigure,
iar firmele sunt obligate sa anunte autoritatile relevante daca descopera ca au plasat pe
piata produse nesigure. Evident, daca produsele prezinta pericole, ele vor trebui retrase de
urgenta de pe piata.

4. Dreptul de a fi informat asupra continutului produselor alimentare.
Cum poti afla ce contin alimentele pe care le mananci? Trebuie sa te uiti la ambalaj.
Reglementarile UE cu privire la etichetare garanteaza ca primesti toate informatiile de care ai
nevoie. Detalii complete despre ingrediente, coloranti, indulcitori, aditivi etc trebuie sa fie
incluse pe etichete. Daca un ingredient are potential alergenic, chiar si in cantitati mici, acest
lucru trebuie sa fie inscris vizibil pe ambalaj. Reglementarile UE prevad si care produse pot fi
denumite 'organice' si care pot folosi denumiri asociate unor regiuni din Europa. De exemplu,
daca gasesti masline cu mentiunea ca sunt produse in Kalamata, atunci poti fi sigur ca acest
lucru este adevarat. In fine, reglementarile UE iti permit sa fii informat daca un anumit
aliment este modificat genetic sau daca contine ingrediente modificate genetic.

5. Dreptul de a semna contracte care iti respecta drepturile.
Ai semnat vreodata un contract fara a citi randurile scrise cu litere micute? Daca textul
respectiv precizeaza ca avansul pe care l-ai dat nu poate fi returnat, chiar daca firma nu isi
respecta obligatiile? Dar daca spune ca nu ai dreptul sa reziliezi contractul daca nu platesti o
compensatie semnificativa? Reglementarile UE considera acest tip de clauze incorecte si
indiferent de tara in care semnezi un asemenea contract, UE te protejeaza de asemenea
abuzuri.

6. Dreptul de a te razgandi.
Ce se intampla daca un vanzator vine la usa ta si te convinge sa semnezi un contract care
te obliga la plata unor sume importante? Legislatia europeana te protejeaza in asemenea
cazuri. In general, poti sa anulezi un asemenea contract in 7 zile. Exista si exceptii, de exemplu
contractele de asigurare sau, in unele state europene, cumparaturile sub 60 de euro.
Legislatia europeana te protejeaza cand cumperi prin corespondenta, pe internet sau alte
tipuri de vanzari la distanta. Nici situatiile in care primesti bunuri pe care nu le-ai comandat si
dupa aceea esti obligat sa le platesti nu sunt legale. Daca achizitionezi un produs sau un
serviciu de pe un website sau printr-un program teleshopping - poti sa anulezi contractul, fara
sa motivezi, in termen de 7 zile. Pentru anumite servicii financiare ai posibilitatea sa anulezi
timp de pana la 14 zile.

7. Dreptul de a putea compara preturile.
Cum compari preturile a doua tipuri de produse, de exemplu cereale, care sunt ambalate in
gramaje diferite? Reglementarile europene cer ca etichetele sa contina si pretul pe unitate, de
exemplu pretul pe kg, sau pe litru, ca sa te ajute sa iei decizia potrivita. De asemenea, UE cere
firmelor de servicii financiare sa iti ofere anumite informatii de o maniera standardizata, de
exemplu in cazul creditelor sa te informeze cu privire la dobanda anuala efectiva etc.

8. Dreptul de a nu fi inselat.
Primesti o scrisoare prin posta in care o firma iti spune ca ai castigat marele premiu la o
loterie pe care au organizat-o. Insa probabil ceea ce urmaresc este ca tu sa ii contactezi astfel
incat sa te poata convinge sa faci o comanda. De fapt n-ai castigat nimic. Dar este o
asemenea tactica de marketing legala? NU. Reclamele mincinoase sunt interzise in UE. In
plus, trebuie sa primest, atunci cand cumperi la distanta, detalii complete despre produsul sau
serviciul comandat si despre furnizor: cine sunt, ce comercializeaza. cat costa produsul, cat
costa trimiterea, cat timp va dura pana il vei primi. Bancile trebuie sa iti ofere informatii
despre dobanda pe care o vei plati, durata contractului, modalitatile in care il vei putea anula.







Bibliografie


Susan Cave, Invata comportamentul consumatorului, Editura Cosmos 2005
Claudiu Doltu, Economie, Microeconomie, Macroeconomie
www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2asp?id=391
Ciucur Dumitru, Ilie Gavrila, Economie politica, Ed. Economica 1999 (pag. 15-22)
Israel M. Kirzner, Perspectiva economica, Editura ALL 1996
Marieta Stanciu, Economie politica si politici economice (Suport de curs pentru
invatamantul la distanta)
www.SVEDU.RO/CURS/EC.POLITICA_APL_MS.pdf