Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Civil
Drept Civil
criteriul
caracterul
conduitei prescrise
sanctiunii
tehnica de
legi
decrete
apartin穗d dreptului
intern
hotăr 穩 i ,
ordonante ale
Guvernului
ordine ale ministrilor
actele autorităt il or l ocale
conventii
6.3 Izvoare
de drept civil
apartin穗d dreptului
international
pacte
tratate
acorduri
obiceiul
(cutuma)
jurisprudenta
doctrina
acte
normative
constituie izvor de drept 絜 măsur a 絜 care normele
juridice fac referire sau reprezintă uzuri por t uar e
nu constituie izvoare de drept, 絜să ar e r ol i mport ant ・n
interpretarea si aplicarea unitară a normel or de dr ept
17
7. Vocabular
actele normative emise de autorităŃile administraŃiei publice locale – cuprind
hotăr穩ile consiliilor locale si judeŃene, dispoziŃiile primarilor, ordine ale prefecŃilor.
decrete – acte normative emise de presedintele Rom穗iei; acestea constituie izvoare de
drept numai 絜 măsura 絜 care reglementează anumite relaŃii sociale, altfel ele sunt
decrete individuale (conferire de decoraŃii, grade militare).
decrete – legi – acte normative adoptate de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale 絜
perioada decembrie 1989-mai 1990, p穗ă la alegerea Parlamentului.
doctrina – lucrări scrise prin care se comentează ori interpretează normele juridice.
hotărârile Guvernului – acte care emană de la Guvern, subordonate legii si decretului.
legi constituŃionale – acte normative adoptate de Parlament cu o forŃă juridică
superioară celorlalte legi; intră 絜 această categorie ConstituŃia si legile de revizuire a
ConstituŃiei.
legi organice – legi adoptate pentru reglementarea diferitelor domenii de relaŃii,
prevăzute expres 絜 ConstituŃie.
lex non scripta – lege nescrisă.
ordonanŃele Guvernului – acte normative adoptate numai 絜 cazul 絜 care Guvernul
este abilitat printr-o lege specială.
ordinele si instrucŃiunile ministrilor – acte normative emise la nivelul organelor
centrale ale administraŃiei publice pentru executarea legilor.
precedentul judiciar (jurisprudenŃa) – ansamblul hotăr穩ilor instanŃelor judecătoresti.
8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) DefiniŃi si caracterizaŃi norma juridică civilă.
2) ComparaŃi norma juridică imperativă cu norma juridică dispozitivă.
3) Care este elementul ce diferenŃiază norma juridică de norma morală?
4) StabiliŃi elementele structurii logico – juridice din următoarele norme juridice:
art. 490 C. civ. – „ proprietarul poate face asupra păm穗tului toate plantaŃiile si clădirile
ce
crede de cuviinŃă…”
art. 974 C. civ. – „Creditorii pot exercita toate drepturile si acŃiunile debitorului lor,
afară
de acelea care 靖 sunt exclusiv personale”.
art. 996 C. civ. – „C穗d cel ce a primit lucrul cu rea-credinŃă l-a 絜străinat, este dator a
絜toarce valoarea lucrului din ziua cererii de restituire”.
art.998 C. cuv – „Orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela
din a cărui greseală s-a ocazionat, a-l repara”.
art.949 C. civ. – „Poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege”.
art.969 C. civ. – „ ConvenŃiile legal făcute au putere de lege 絜tre părŃile contractante”.
art. 982 C. civ. – „ Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele d穗du-
se
fiecărei 絜Ńelesul ce rezultă din actul 絜treg”.
5) ホn funcŃie de conduita prescrisă de dispoziŃie, stabiliŃi caracterul următoarelor norme
juridice:
- „proprietarul poate face asupra păm穗tului toate plantaŃiile si clădirile ce găseste de
cuviinŃă” (art. 490 C. civ.).
- „predarea trebuie să se facă la locul unde se află lucrul v穗dut dacă părŃile nu s-au 絜voit
altfel” (art.1319 C. civ).
- „cel care din eroare sau cu stiinŃă primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui
aceluia de la care l-a primit” (art.992 C.civ).
- „nu se poate deroga prin convenŃii sau dispoziŃii particulare (acte unilaterale) de la legile
care interesează ordinea publică si bunele moravuri”.
18
6) DefiniŃi si enumeraŃi izvoarele de drept civil.
7) ConsideraŃi că morala poate constitui izvor distinct al dreptului civil?
8) PrecizaŃi noŃiunile de „act normativ” si „act individual”. PrecizaŃi noŃiunile de
„decret”, decret al
Consiliului de Stat, decret – lege.
9) ComentaŃi relaŃia dintre: act normativ, lege, normă juridică, izvor de drept.
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă
1. Normele juridice de la care părŃile pot deroga sunt:
a) derogatorii;
b) dispozitive;
c) de excepŃie.
2. Normele juridice ce impun părŃilor o acŃiune sunt:
a) obligatorii;
b) prohibitive;
c) onerative.
3. Normele juridice ce obligă părŃile la abstenŃiune sunt:
a) prohibitive;
b) permisive;
c) obligatorii.
4. Nu constituie o trăsătură a normei juridice:
a) este generală;
b) este obligatorie;
c) este personală.
5. Prin izvor de drept civil, 絜 sens formal, se 絜Ńelege:
a) totalitatea actelor juridice civile;
b) totalitatea condiŃiilor materiale de existenŃă a societăŃii;
c) totalitatea formelor de exprimare a normelor de drept civil.
6. Nu constituie 絜 sistemul nostru izvor de drept:
a) tratatele internaŃionale;
b) jurisprudenŃa;
c) obiceiul.
10. Bibliografie
I. R. Urs – op. cit., pag. 56 – 76;
I. R. Urs, S. Angheni – op. cit., pag. 38 – 47;
Gh. Beleiu – op. cit., pag. 50 - 57;
G. Boroi – op. cit., pag. 11 – 17;
V.D. Zlătescu – op. cit., pag. 28 – 51;
I. Dogaru – op. cit., pag. 45 – 52.
19
IV. Interpretarea legii civile
1. NoŃiunea interpretării legii civile
Interpretarea este o etapă premergătoare aplicării normei, al cărei conŃinut este dat de
activitatea
raŃională de cunoastere a voinŃei legiuitorului exprimată 絜 norme si care are ca scop, 絜
cadrarea corectă a
situaŃiilor de fapt si ca rezultat final justa aplicare a legii civile.
2. ImportanŃa practică a interpretării
– dată fiind varietatea si complexitatea faptelor, norma civilă, oric穰 de perfectă ar fi
formularea ei,
nu poate cuprinde toate cazurile la care urmează să se aplice;
– legiuitorul se exprimă, nu rareori, 絜 termeni generali;
– instanŃa de judecată nu poate refuza judecarea sub cuv穗t că legea nu prevede sau că este
絜tunecată ori ne絜destulătoare; un astfel de judecător este culpabil de denegare de dreptate;
– interpretarea este necesară pentru a lămuri eventualele contradicŃii aparente ce se pot ivi
絜tre
diferite acte normative sau chiar 絜tre dispoziŃiile aceluiasi act normativ;
– termenii, cuvintele folosite de legiuitor 絜 cuprinsul normei, au sensuri diferite, iar
formulările sunt
neclare, echivoce.
3. Clasificarea interpretării - criterii
a) 絜 raport de forŃa juridică:
– interpretarea oficială: este făcută de organul de stat legislativ, executiv, judecătoresc;
– interpretarea neoficială (doctrinară): este făcută de persoane care nu acŃionează 絜 calitate
de organ de stat (juristi, teoreticieni, avocaŃi).
b) 絜 raport de rezultatul interpretării:
– literală (în litera legii) – c穗d există identitate 絜tre formulare si conŃinutul real;
– extensivă (în spiritul legii) – prin conŃinutul ei norma civilă acoperă mai multe cazuri dec
穰
lasă să se 絜Ńeleagă textul ei;
– restrictivă (în sprijinul legii) – formularea textului este prea largă 絜 raport cu conŃinutul
său
real.
4. Metodele de interpretare
Interpretarea gramaticală: se face sub două aspecte:
– al 絜Ńelesului 絜 care este exprimată norma;
– alcătuirii si succesiunii propoziŃiilor si frazelor (legătura dintre cuvinte, cazul, numărul,
genul
substantivelor)
Interpretarea sistematică: prin comparaŃie cu alte norme din acelasi ori alt act normativ.
Interpretarea logică: prin aplicarea regulilor si argumentelor de logică formală
a) Reguli de interpretare:
- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguit, nec nos
distinguere debemus); prin interpretare nu se poate restr穗ge aplicaŃia unui text care a fost
formulat general; generalitatea formulării duce la generalitatea aplicării.
- norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării, iar nu în sensul înlăturării aplicării ei
(actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat); regulă consacrată expres pentru
interpretarea contractelor de către art. 978 din Codul civil care dispune: „C穗d o clauză este
primitoare de două 絜Ńelesuri, ea se interpretează 絜 sensul ce poate avea un efect, iar nu
acela ce
20
n-ar putea produce nici un efect“. Ea a devenit de aplicabilitate generală 絜 dreptul civil.
- excepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis); normele
de
excepŃie trebuie să-si găsească o aplicaŃie numai la ipotezele la care se referă neput穗d fi
extinse la
alte cazuri. Pe baza acestei reguli se rezolvă raportul dintre legea generală si legea specială
deoarece legea specială reprezintă excepŃia iar legea generală regula astfel 絜c穰 legea
specială
derogă de la legea generală (specialia generalibus derogant)
b) Argumente de interpretare
- Per a contrario: acesta se bazează pe legea terŃului exclus (A nu poate fi A si non A);
Tertium non
datur: principiul se exprimă prin adagiul qui dicit de uno, negat de altero, aut qui de uno
negat
de altero dicit. Argumentul 絜seamnă că ori de c穰e ori un text de lege prevede un anumit
lucru, se
poate prezuma că el neagă contrariul.
- A fortiori rationae: argumentul justifică extinderea aplicării unei norme la un caz
neprevăzut de ea,
deoarece motivele avute in vedere la stabilirea acelei norme se regăsesc cu si mai multă tărie
絜
cazul dat.
- A majori ad minus (o particularizare a argumentului A fortiori) este expresia concentrată a
raŃionamentului „Cine poate mai mult poate si mai puŃin“ (qui potest plus potest minus).
- Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum), se bazează pe ideea că dintre
絜Ńelesurile posibile ale normei se evidenŃiază soluŃia logică, corespunzătoare scopului
normei si se
絜lătură soluŃiile ilogice, absurde.
- Argumentul de analogie (a pari – de la egal) sintetizat 絜 adagiul ubi eadem est ratio, eadem
lex
esse debet (unde este aceeasi raŃiune a legii, acolo trebuie aplicată aceeasi dispoziŃie a
legii).Analogia operează 絜 cazul 絜 care nu există o normă juridică care să reglementeze
cazul
dat, se aplică o altă normă, care reglementează un caz asemănător.
Interpretarea istorică – stabilirea 絜Ńelesului normei prin analiza condiŃiilor concrete
care au
determinat emiterea ei.
Interpretarea teologică – urmăreste aflarea scopului urmărit de legiuitor la adoptarea
normei
respective, folosindu-se lucrările pregătitoare si mijloacele mass – media.
5.1. Reprezentare grafică
oficială
Interpretare neoficială
literală
extensivă
restrictivă
generală - făcută de or ganul de st at anume
investit
judiciară - făcută de organele judecătoresti
21
5.2. Prezentare comparativă
Reguli de interpretare Argumente de interpretare
ExcepŃiile sunt de strictă interpretare (exceptio
est strictissimae interpretationis)
Unde legea nu distinge, nici interpretul nu
trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec
nos distinguere debemus)
Norma juridică trebuie interpretată 絜 sensul
aplicării ei (actus interpretandus est potius ut
valeat quam ut pereat)
Per a contrario
A fortiore rationae
A majori ad minus
Reductio ad absurdum
Argument de analogie (a pari)
6. Vocabular
actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat – norma juridică trebuie
interpretată 絜 sensul aplicării, iar nu 絜 sensul neaplicării ei.
a fortiori rationae – de la cel mai tare către cel mai slab.
a majori ad minus – expresia concentrată a raŃionamentului „cine poate mai mult poate si
mai
puŃin”.
a pari – de la egal.
exceptio est strictissimae interpretationis – excepŃiile sunt de strictă interpretare.
per a contrario – prin opoziŃie.
qui potest plus, potest minus – cine poate mai mult, poate si mai puŃin.
qui dicit de uno negat de altero – ori de c穰e ori un text de lege prevede un lucru, se
prezumă
că el neagă contrariul.
reductio ad absurdum – reducere la absurd.
ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet – unde este aceeasi raŃiune a legii acolo trebuie
aplicată aceeasi dispoziŃie a legii.
ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus – unde legea nu distinge, nici
interpretul nu trebuie să distingă.
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) ホnterpretaŃi următoarele norme juridice aplic穗d argumentul „per a contrario”:
art. 962(2): „ConvenŃiile se pot revoca prin consimŃăm穗tul mutual.”
art. 5: „Nu se poate deroga, prin convenŃie, de la legile care interesează ordinea publică.”
2) CompletaŃi următorul enunŃ: Dacă actul juridic bilateral nu poate fi revocat prin voinŃa
uneia dintre
părŃi, a pari actul juridic unilateral…
22
3) StabiliŃi adagiul corespunzător fiecărei reguli sau argument de interpretare:
ExcepŃiile sunt de strictă interpretare Qui potest plus, potest minus
Unde legea nu distinge nici interpretul nu
trebuie să distingă
Ubi eadem est ratio, eadem lex esse
debet.
Cine poate mai mult, poate si mai puŃin Exceptio est strictissimae
interpretationis
Unde este aceeasi raŃiune a legii, acolo
trebuie aplicată aceeasi dispoziŃie a legii Qui dicit de uno negat de altero
Dacă legea prevede un lucru, se poate
prezuma că ea neagă contrariul
Actus interpretandus est potius ut valeat,
quam ut pereat
Norma juridică trebuie interpretată 絜 sensul
aplicării si nu 絜 sensul neaplicării ei
Ubi lex non distinquit, nec nos
distinquere debemus
8. RezolvaŃi următoarele teste grilă
1. Expresia „excepŃiile sunt de strictă interpretare” reprezintă:
a) o excepŃie de la regulile de interpretare;
b) o regulă de interpretare logică;
c) un argument de interpretare logică.
2. “A majori ad minus” este expresia concentrată a raŃionamentului:
a) cine poate mai mult, poate si mai puŃin;
b) de la cel mai tare la cel mai slab;
c) pentru identitate de raŃiune.
3. Interpretarea extensivă a normei juridice presupune că:
a) există identitate 絜tre formulare si conŃinutul ei real;
b) formularea textului normei juridice este mai largă dec穰 conŃinutul real al
acesteia;
c) formularea textului normei juridice este mai restr穗să dec穰 conŃinutul real al
acesteia.
4. Argumentul de interpretare “a pari” 絜seamnă:
a) c穗d legea prevede un lucru, a pari se prezumă că ea neagă contrariul;
b) unde legea nu distinge, a pari nici noi nu distingem;
c) unde este aceeasi raŃiune a legii, a pari trebuie aplicată aceeasi dispoziŃie a legii
5. Interpretarea normei juridice făcută de organul de stat căruia i s-a conferit o asemenea
competenŃă este:
a) oficială;
b) literală;
c) doctrinară.
6. ホn raport de rezultat, interpretarea se clasifică 絜:
a) oficială si neoficială;
b) literală, extensivă, restrictivă;
c) specială si gramaticală.
23
9. Bibliografie
I. R. Urs – op cit., pag. 77 – 93;
I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 47 – 55;
Gh. Beleiu – op.cit., pag. 61 – 67;
G. Boroi – op.cit., pag. 24 – 36;
V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 52 – 70;
I. Dogaru – op.cit., pag. 64 – 79;
24
V. Realizarea si aplicarea normelor juridice civile
1. Conceptul de realizare si aplicare
Activitatea de 絜făptuire a dispoziŃiilor si oprelistilor cuprinse 絜 norma juridică apare
ca un proces
complex, desemnat prin noŃiunea de realizare a normelor de drept.
Aplicarea normelor de drept constă 絜 activitatea desfăsurată de organele de stat investite
prin lege
cu atribuŃii si competenŃe speciale pentru transpunerea 絜 practică a dispoziŃiilor si
sancŃiunilor
normelor juridice.
2. Formele juridice de realizare:
– respectarea si executarea prescripŃiei normei juridice de către destinatarii ei;
– aplicarea normei de către organele de stat competente.
3. Etapele de aplicare a normelor juridice:
stabilirea situaŃiei de fapt – actul de aplicare bazat pe o corectă stabilire a situaŃiei de
fapt este un
act temeinic;
stabilirea elementelor de drept (calificarea juridică) – actul de aplicaŃie bazat pe o
corectă calificare
juridică se numeste act legal.
emiterea actului de aplicare cu respectarea condiŃiilor de fond si formă prevăzute de
lege.
Temeinicia si legalitatea sunt condiiŃiile actului de aplicare.Actul de aplicare a normei
juridice
nu trebuie confundat nici cu actele normative nici cu actele juridice civile.
4. Aplicarea (acŃiunea) legii în timp
ホn timp legile se succed, iar conflictul de legi 絜 timp se soluŃionează pe baza normelor
juridice ce
alcătuiesc dreptul intertemporal.
Aplicarea legii 絜 timp presupune:
– intrarea în vigoare a legii. Legea devine obligatorie din momentul intrării ei în vigoare:
legea
intră 絜 vigoare 絜 trei zile de la data publicării ei 絜 Monitorul Oficial.
– prezumŃia de cunoastere a legii: de la data intrării 絜 vigoare, nimeni nu poate invoca
necunoasterea legii “nemo censetur ignorare legem”
– iesirea din vigoare a legii: punctul final al acŃiunii unei legi este cel al abrogării; abrogarea
este:
expresă sau tacită (implicită);totală sau parŃială.
– un ultim aspect se referă la legile temporare si la desuetudine.
ホn primul caz nu este necesară abrogarea, fiind suficientă scurgerea perioadei de timp pentru
care
actele normative au fost adoptate.
Desuetitudinea intervine 絜 acele situaŃii 絜 care datorită dispariŃiei raŃiunilor pentru care
actul
normativ a fost adoptat; acesta nu mai este aplicat, fără a fi abrogat.
5. Principii si excepŃii cu privire la acŃiunea legii în timp (conflictul legilor în
timp).
Legea se aplică 絜tr-un anumit interval de timp cuprins 絜tre momentul intrării si
momentul iesirii din
vigoare a legii respective. ホn practică 絜să, raporturile juridice 罇i produc efectele, adică se
nasc, se
modifică sau se sting 絜 perioade 絜 care pot acŃiona legi diferite. Se pune problema de a sti
cum
25
determinăm legea aplicabilă. Această problemă se rezolvă după următoarele principii:
– principiul neretroactivităŃii legii cu excepŃia sa: retroactivitatea legii noi;
– principiul aplicării imediate a legii noi cu excepŃia sa: supravieŃuirea (ultraactivitatea)
legii
vechi.
Principiul neretroactivităŃii legii civile
Principiul, de mare valoare pentru ocrotirea drepturilor subiective, pentru 絜săsi autoritatea
legii, a
fost consacrat 絜 art.15 alin. 2 din ConstituŃie, care prevede că „Legea dispune numai pentru
viitor, cu
excepŃia legii penale si acelei contravenŃionale mai favorabile“.
– Legea nouă nu reglementează raporturile juridice născute, modificate sau stinse 絜ainte de
intrarea
ei 絜 vigoare.
– Legea nouă se aplică, fără a fi retroactivă, următoarelor situaŃii.
situaŃiilor juridice care se vor naste, modifica sau stinge, după intrarea 絜 vigoare a
legii;
situaŃiilor juridice 絜 curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în
vigoare a legii;
efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute;
– ホn ce priveste efectele desfăsurate 絜 timp ale unor situaŃii juridice, regula este că se
produc acele
efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare, în momentul în care se produce fiecare efect.
ExcepŃia de retroactivitate a legii
– Legea penală mai favorabilă retroactivează (art. 15 alin. 2 din ConstituŃie).
– Legile interpretative – trebuie să admitem că legea interpretativă produce efecte numai
pentru viitor,
desi p穗ă la intrarea 絜 vigoare a actualei ConstituŃii era acceptată teza conform căreia legea
interpretativă avea caracter retroactiv.
Principiul aplicării imediate a legii civil
– Legea se va aplica tuturor raporturilor juridice care se vor naste, modifica sau stinge, după
momentul intrării 絜 vigoare precum si efectelor produse de raporturile juridice constituite 絜
trecut.
ホntre neretroactivitatea legii si principiul aplicării imediate există deosebiri esenŃiale. Astfel,
neretroactivitaea se referă la fapte si raporturi juridice consumate 絜 trecut, iar aplicarea
imediată se referă
la fapte juridice si raporturi 絜 curs de producere. Neretroactivitatea se opune retroactivităŃii
legii, iar
aplicarea imediată a legii se opune supravieŃuirii legii vechi.
ExcepŃia supravieŃuirii legii vechi (ultraactivitatea).
Ca regulă, excepŃiile de ultraactivitate 絜 practică se referă la situaŃiile subiective
(individuale),
stabilite prin voinŃa părŃilor 絜tr-un contract. C穰 priveste aceste situaŃii subiective, se va
aplica legea sub
imperiul căreia a fost 絜cheiat actul juridic, deci supravieŃuieste legea veche.
– SituaŃiile subiective, stabilite prin voinŃa părŃilor, răm穗 guvernate de legea sub imperiul
căreia au
luat nastere (tempus regit actum).
– Legea nouă prevede expres printr-o dispoziŃie tranzitorie că anumite situaŃii juridice răm
穗絜
continuare guvernate de legea veche.
– Legea penală temporală.
6. Aplicarea legii civile în spaŃiu
Este guvernată de principiul teritorialităŃii legii, cu excepŃiile de restrângere sau
extindere pe plan
26
intern, si internaŃional.
Conflictul de legi 絜 spaŃiu se soluŃionează pe baza normelor conflictuale ce alcătuiesc
dreptul
internaŃional privat.
7. Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Destinatarii legii sunt persoanele fizice si juridice;
ホn faŃa legii, persoanele sunt egale- principiul egalitarismului.
ホn funcŃie de aplicabilitate, legi civile sunt:
– cu vocaŃie generală;
– cu vocaŃie specială;
– legi civile aplicabile persoanelor fizice;
– legi civile aplicabile persoanelor juridice.
8. Precizări
ホn literatura de specialitate, se admite aproape unanim că desuetitudinea (neaplicarea 絜
delungată a
unei legi) nu constituie o iesire din vigoare a legii. Un exemplu deja clasic este codul
comercial intrat 絜
vigoare pe 1 septembrie 1887 care după instaurarea puterii populare si p穗ă la 22 decembrie
1989 nu s-a
aplicat, fiind 絜 desuetitudine, revigor穗du-se 絜 1990.
Oric穰 de mult timp ar răm穗e legea neaplicată, ea nu este abrogată c穰 timp aceasta nu
rezultă
dintr-un alt text de lege posterior. Cu alte cuvinte nu există abrogare prin desuetitudine.
ホn practică, există excepŃii, foarte restr穗se, 絜 care nu se Ńine seama de desuetitudine.
Astfel, c穗d
o lege a fost adoptată pentru reglementarea unei situaŃii juridice sau a unei instituŃii, legea
se va considera
abrogată 絜 momentul 絜 care situaŃia sau instituŃia iau sf穩sit. Din acel moment, legea
devine fără obiect.
Regula “nemo censetur ignorare legem” nu este absolută, aceasta cunosc穗d c穰eva
excepŃii:
a) c穗d o parte din teritoriul unei Ńări se află izolat printr-un caz de forŃă majoră (se află 絜
carantină,
ocupat de inamic) fiind 絜 imposibilitate de a cunoaste publicarea unei legi, se poate invoca
necunoasterea ei c穰 timp nu se reiau legăturile cu restul Ńării. Necunoasterea, 絜 acest caz,
nu se
datorează ignoranŃei personale, ci unei imposibilităŃi materiale si absolute.
b) 絜 opinia unor autori, adepŃi ai teoriei erorii de drept – viciu de consimŃăm穗t, această
regulă este
絜lăturată 絜 materie de convenŃii. Astfel, c穗d o parte, la 絜cheierea unui act juridic,
ignoră
consecinŃele prevăzute de lege ca decurg穗d din contract, ea poate invoca necunoasterea
legii si poate
cere anularea contractului pentru eroare de drept.
9. Reprezentare grafică
data publicăr ii 絜
Monitorul Oficial
expresă (se
precizează i n
terminus că le gea se
abrogă)
intrarea 絜
vigoare a legii
iesi r ea din
vigoare a legii
(abrogare)
o dată ul terioară
precizată expr es 絜 l egea
respectivă
tacită (legea nouă
conŃ i ne di spozi Ń i i
incompatibile cu
legea veche)
Intervalul de timp
絜 care se aplică legea
27
10. Vocabular
abrogare expresă - intervine atunci c穗d se precizează explicit (in terminis) că legea se
abrogă.
abrogare tacită (implicită) - intervine atunci c穗d legea nouă conŃine dispoziŃii
incompatibile cu cele din vechea lege.
abrogare totală - atunci c穗d toate dispoziŃiile cuprinse 絜tr-un act normativ sunt
abrogate.
abrogare parŃială - c穗d numai o parte din dispoziŃiile unui act normativ sunt abrogate,
celălalte continu穗d a răm穗e 絜 vigoare.
in terminis - explicit, cu aceleasi cuvinte.
principiul aplicării imediate a legii civile noi - regula de drept conform căreia, de 絜dată
ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situaŃiilor ivite după intrarea ei 絜
vigoare, excluz穗d aplicarea legii vechi.
lege temporară - lege edictată cu termen, prevăz穗du-se chiar 絜 dispoziŃiile ei termenul
p穗ă la care va acŃiona.
nemo censetur ignorare legem - nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
principiul neretroactivităŃii legii civile - regula juridică potrivit căreia o lege civilă se
aplică numai situaŃiilor care se ivesc 絜 practică după intrarea ei 絜 vigoare, iar nu
situaŃiilor anterioare.
principul teritorialităŃii - regula juridică potrivit căreia actele normative civile care
emană de la organele centrale de stat se aplică pe 絜treg teritoriul Ńării, iar reglementările
civile care provin de la un organ de stat local se aplică doar pe teritoriul respectivei unităŃi
administrativ – teritoriale.
tempus regit actum - legea 絜 vigoare la un moment dat guvernează actul juridic.
ultraactivitatea legii civile vechi - aplicarea, la unele situaŃii determinate, a legii civile
vechi, desi a intrat 絜 vigoare o nouă lege civilă.
11. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) DeosebiŃi actul de aplicare a normei juridice de actul normativ si de actul juridic civil.
2) Care este diferenŃa 絜tre abrogarea legii si căderea ei 絜 desuetitudine?
3) CaracterizaŃi principiul neretroactivităŃii si arătaŃi excepŃiile de la aceasta.
4) ArgumentaŃi de ce este necesar ca legea penală mai favorabilă să retroactiveze.
5) Ce 絜ŃelegeŃi prin ultraactivitatea legii?
6) Ce este si ce importanŃă are legea interpretativă? Este ea retroactivă?
12. RezolvaŃi următoarele teste grilă:
1. Temeinicia si legalitatea sunt caracteristici ale:
a) actelor normative;
b) actelor de aplicare a legii;
c) actelor juridice civile.
2. Legea intră 絜 vigoare:
a) la data adoptării;
b) la data promulgării de către Presedintele Rom穗iei;
c) 絜 trei zile de la data publicării 絜 Monitorul Oficial.
3. Aplicarea legii civile 絜 timp este guvernată de următoarele principii:
a) neretroactivitatea si aplicarea imediată a legii noi;
b) neretroactivitatea si ultraactivitatea legii vechi;
c) nerectroactivitatea si retroactivitatea legii vechi.
28
4. Ultraactivitatea legii civile vechi reprezintă o excepŃie de la:
a) principiul neretroactivităŃii legii noi;
b) principiul teritorialităŃii legii noi;
c) principiul aplicării imediate a legii noi.
5. Atunci c穗d legea nouă conŃine dispoziŃii incompatibile cu cele din legea veche,
abrogarea este:
a) expresă;
b) tacită;
c) indirectă.
13. Bibliografie
I. R. Urs – op.cit., pag. 56 – 109;
I. R. Urs, S. Angheni – op.cit., pag. 55 – 64;
Gh. Beleiu – op.cit., pag. 50 – 67;
G. Boroi – op.cit., pag. 11 – 36;
V.D. Zlătescu – op.cit., pag. 45 – 79;
29
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
VI. NoŃiunea de raport juridic civil
1. NoŃiunea de raport juridic civil.
Raportul juridic civil este o relaŃie socială patrimonială sau nepatrimonială reglementată
de
normele de drept civil.
2. Premise.
Pentru nasterea, modificarea, transmiterea sau stingerea raporturilor juridice civile
concrete sunt
necesare următoarele premise:
- o relaŃie socială;
- o normă de drept care să reglementeze relaŃia socială (abstract iar apoi concret);
- un fapt sau un act juridic de care normele de drept condiŃionează nasterea, modificarea,
transmiterea sau stingerea de drepturi si obligaŃii concrete 絜tre subiectele determinate.
3. Caractere:
- are caracter social, ca toate raporturile juridice deoarece ele se stabilesc intre oameni, fie
priviŃi ca persoane fizice, fie ca persoane juridice (individual, respectiv 絜 colectiv).
- are caracter voliŃional, acest caracter se analizează sub două aspecte:
♦ primul aspect rezultă din faptul că raportul juridic estre reglementat de o normă
juridică care 絜 esenŃă exprimă voinŃa legiuitorului;
♦al doilea aspect, specific tuturor raporturilor juridice civile izvor穰e din acte
juridice pune in lumină caracterul dublu voliŃional, reglementat prin norma
juridică si exprimat prin voinŃa părŃilor; exprim穗du-si voinŃa, persoanele se
implică liber in viaŃa juridică civilă.
- egalitatea juridică a părŃilor; caracter specific numai raporturilor civile care exprimă ideea
că părŃile sunt egale 絜 drepturi si obligaŃii; condiŃia juridică a subiectelor este egalitatea
juridică; părŃile prin voinŃa lor stabilesc conŃinutul si obiectul raportului juridic.
4. Izvoarele raportului juridic concret.
Actele si faptele juridice sunt cunoscute 絜 doctrină sub denumirea sub denumirea de
„ izvoare ale
raportului juridic concret”.
Izvoarele raportului juridic se clasifică:
- 絜 raport de voinŃa oamenilor 絜 evenimente si acŃiuni omenesti;
- 絜 raport de sfera de cuprindere, 絜 fapte juridice 絜 sens larg si fapte juridice 絜 sens restr
穗s;
A. Evenimentele sunt 絈prejurări situaŃii care se produc independent de voinŃa oamenilor si
de care
norma juridică leagă producerea unor efecte juridice (nasterea, moartea, cutremurul,
inundaŃia).
AcŃiuni omenesti sunt fapte săv穩site cu sau fără intenŃia de a produce efecte juridice, care
se
produc totusi 絜 virtutea legii. AcŃiunile omenesti se clasifică 絜:
30
a) acŃiuni săv穩site cu intenŃia de a produce efecte juridice, care se numesc acte juridice
civile.
b) acŃiuni săv穩site fără intenŃia de a produce efecte, dar care se produce 絜 virtutea legii,
care
se numesc fapte juridice.
Faptele juridice sunt:
Licite (quasi contracte), săv穩site cu respectarea dispoziŃiilor legale (gestiunea de afaceri,
plata nedatorată, 絈bogăŃirea fără justă cauză).
Ilicite, săv穩site cu 絜călcarea dispoziŃiilor legale (delictul si quasidelictul).
B. Fapte juridice în sens larg (lato sensu) cuprind evenimentele si acŃiunile omenesti săv穩
site cu
intenŃia de a produce efecte juridice (acte juridice).
Faptele juridice în sens restrâns (stricto sensu) cuprind : evenimentele si acŃiunile omenesti
săv穩ste fără intenŃia de a produce efecte juridice.
5. Reprezentare grafică
5.1.
5.2.
inundatii
cutremure
catastrofe
actiuni omenesti
actiuni ilicite - delictul si
quasidelictul - răspunderea
civilă deli ct uală
fapte naturale
(evenimente)
conforme ori
neconforme cu legea
existenta ori
inexistenta intentiei
fapte naturale
fapte naturale
săv穩 si te făr ă int ent ia
producerii unor efecte
juridice
絈bogăt i r ea făr ă just ă
cauză ( pr incipi u)
faptele
juridice
actiuni voluntare - actele
actiuni involuntare - produc
efecte 絜 virtutea legii
actiuni
licite
actele juridice
Izvoarele
raportului
juridic civil
concret
Fapte juridice
plata nedatorată
(art. 992 C.civ.)
săv穩 si te cu int ent ia
producerii unor efecte
juridice
actiune a omului săv穩si t ă făr ă i ntent i a
producerii unor efecte juridice
gestiunea de afaceri
(art. 987 C. civ.)
絜 sens restr穗s
絜 sens larg
actiuni
omenesti
6. Vocabular
delict – faptă săv穩sită cu intenŃie prin care o persoană provoacă o pagubă altei
persoane,
pe care este obligat să o despăgubească.
quasidelict - faptă săv穩sită prin neglijenŃă prin care o persoană provoacă o pagubă altei
persoane.
faptă ilicită (delict civil) - faptă ilicită cauzatoare de prejudicii ce declansează o
răspundere civilă delictuală a cărei conŃinut 精 constituie obligaŃia civilă de reparare a
prejudiciului cauzat.
gestiunea intereselor altor persoane - operaŃie ce constă 絜 aceea că o persoană intervine,
prin fapta sa voluntară si unilaterală si săv穩seste acte materiale sau juridice 絜 interesul
altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.
îmbogăŃirea fără justă cauză- fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit
pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic; din
acest fapt se naste obligaŃia pentru cel care 罇i vede mărit patrimoniul său de a restitui, 絜
limita măririi, către cel care si-a diminuat patrimoniul.
plata nedatorată – executarea de către o persoană a unei obligaŃii la care nu era Ńinută si
pe care a făcut-o fără intenŃia de a plăti datoria altuia.
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) DefiniŃi raportul juridic civil.
2) Care sunt caracterele raportului juridic civil?
3) Care sunt premisele raportului juridic civil?
4) EnumeraŃi izvoarele raportului juridic civil concret.
5) StabiliŃi corelaŃia dintre relaŃia socială- norma juridică civilă-raportul juridic civil.
6) ComentaŃi distincŃia dintre „raportul juridic virtual” si „raportul juridic civil concret”.
8. RezolvaŃi următoarele teste grilă
1. Care din următoarele afirmaŃii este adevărată?
a) raportul juridic civil are un caracter social;
b) raportul juridic civil nu are un dublu careter voliŃional;
c) 絜 cadrul raportului juridic civil, părŃile se află 絜 raport de subordonare.
2. Raportul juridic civil este o relaŃie socială, patrimonială sau nepatrimonială reglementată
de:
a) lege;
b) norma juridică;
c) norma de drept civil.
3. AcŃiunile omenesti săv穩site cu intenŃia de a produce efecte juridice sunt:
a) fapte juridice;
b) delicte civile;
c) acte juridice civile.
4. Faptele juridice sunt:
a) 絈prejurări ce se produc indiferent de voinŃa oamenilor;
b) acŃiuni omenesti săv穩site fără intenŃia de a produce efecte juridice, dar care
se produc 絜 virtutea legii.
c) acŃiuni omenesti săv穩site cu intenŃia de a produce efecte juridice.
33
9. Bibliografie
I. R. Urs - op.cit., p. 113-119;
I. R.Urs - op.cit., p. 65-70;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op.cit., p. 71-73;
G. Boroi - op.cit., p. 37-39;
V.D. Zlătescu - op.cit., p. 193-199;
I. Dogaru - op.cit., p. 83-91;
34
VII. Structura raportului juridic civil.
1. Elementele constitutive:
- subiectele sau părŃile 絜tre care se leagă raportul juridic civil;
- conŃinutul raportului, alcătuit din drepturile si obligaŃiile subiectelor (părŃilor);
- obiectul raportului format din acŃiunile si inacŃiunile la care sunt 絜dreptăŃite părŃile ori
la care sunt
obligate; obiectul exprimă conduita pe care trebuie să o urmeze părŃile.
2. Subiectele raportului juridic civil.
NoŃiune, caracterizare generală.
- Subiectele raportului juridic sunt oamenii care participă la raportul juridic, fie in mod
individual ca
persoane fizice, fie 絜 cadrul unor organisme ca persoane juridice.
Subiectele raportului juridic civil ocupă două poziŃii distincte:
- subiectul activ, acela care dob穗deste drepturi (titular de drepturi);
- subiectul pasiv, acela care se obligă (titular de obligaŃii).
- ホn cadrul raporturilor obligaŃionale, subiectul activ este denumit creditor, iar subiectul
pasiv este
denumit debitor, denumiri ce se particularizează 絜 funcŃie de denumirile raportului juridic
la care
participă (絜tr-un contract de v穗zare-cumpărare, părŃile se numesc vânzător si cumpărător;
絜tr-un
contract de donaŃie se numesc donator si donatar; 絜tr-un contract de depozit se numesc
deponent si
depozitar; 絜tr-un contract de furnizare de produse, furnizor si beneficiar etc.)
- ホn cadrul raporturilor de obligaŃii, părŃile apar cu dublă calitate: de subiect activ si de
subiect pasiv.
Pluralitatea de subiecte.
- Raportul juridic civil se stabileste de regulă 絜tre două persoane (raport juridic simplu).
- Raportul juridic civil se poate lega 絜tre mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca
subiecte
pasive, fie sub ambele aspecte. Astfel, în raportul real (de proprietate) subiectul activ poate fi
o
singură persoană sau, 絜 cazul proprietăŃilor comune, pot fi mai multe persoane, fiind deci o
pluralitate
activă; la aceste raporturi, subiectul pasiv este 絜totdeauna plural – pluralitate pasivă. În
raportul
obligaŃional, ce conŃine drepturi de creanŃă, pot fi: mai mulŃi creditori,exist穗d o
pluralitate activă;
mai mulŃi debitori fiind o pluralitate pasivă; ori mai mulŃi creditori si debitori exist穗d o
pluralitate
mixtă.
Individualitatea subiectelor.
- ホn raporturile juridice de obligaŃii care conŃin drepturi relative, subiectele (activ si pasiv)
sunt
individualizate, determinate de la formarea raportului juridic.
- ホn raporturile civile reale ce conŃin drepturi absolute, (raportul juridic de proprietate)
numai subiectul
activ este determinat, individualizat, de la nasterea raportului juridic, subiectul pasiv fiind
nedeterminat, deoarece obligaŃia de a nu aduce atingerea dreptului subiectului activ, revine
tuturor ca
o obligaŃie generală.
Capacitatea civilă a subiectelor (părŃilor).
- Calitatea de subiect de drept civil presupune si capacitatea civilă, cu cele două elemente
fundamentale: capacitatea de folosinŃă, (aptitudinea de a avea drepturi si obligaŃii) si
capacitatea de
exerciŃiu, (aptitudinea de a-si exercita drepturile si a-si asuma obligaŃii, săv穩sind acte
juridice 絜
nume propriu).
35
3. ConŃinutul raportului juridic.
NoŃiunea de conŃinut
– ConŃinutul raportului juridic este alcătuit din:
- drepturile subiectului activ;
- obligaŃiile subiectului pasiv.
– Drepturile si obligaŃiile sunt interdependente, adică drepturilor subiectului activ le
corespund
obligaŃiile subiectului pasiv, iar obligaŃiilor subiectului pasiv le corespund drepturile
subiectului activ.
– InterdependenŃa drepturilor si obligaŃiilor, este diferită 絜 funcŃie de natura raportului
civil.
ホntr-un raport juridic real, corelaŃia este 絜totdeauna simplă: subiectul activ, determinat, are
numai drepturi, iar subiectul pasiv, nedeterminat, are obligaŃia negativă de a nu tulbura
exerciŃiul
acestor drepturi.
ホn raporturile obligaŃionale, obligaŃia poate fi simplă (contract de 絈prumut, unde 絈
prumutatul
are obligaŃia de restituire) sau complexă, deoarece subiectele au dubla calitate de subiecte
active si
subiecte pasive, adică au drepturi si obligaŃii interdependente (contractul de v穗zare-
cumpărare,
contractul de antrepriză etc.).
NoŃiunea de drept subiectiv civil.
Drept subiectiv este posibilitatea recunoscută subiectului activ de normele de drept civil de a
avea, în limitele stabilite de aceste norme o anumită conduită si de a pretinde subiectului
pasiv o
conduită corespunzătoare ce constă în a da, a face sau a nu face ceva, iar în caz de nevoie să
apeleze la forŃa de constrângere a statului;
- dreptul subiectiv este o posibilitate, o prerogativă de a desfăsura o anumită conduită
(dreptul
de proprietate conferă titularilor dreptul de a poseda, folosi si dispune de bunuri);
- posibilitatea, prerogativa, trebuie să fie recunoscută de normele de drept, care consacră nu
numai posibilitatea de a avea o conduită, dar prevăd si măsura conduitei;
- subiectul, titular de drepturi, poate pretinde celorlalte subiecte o anumită comportare, care
să
garanteze posibilitatea conferită de lege (a da, a face, a nu face ceva);
- posibilitatea titularului de a avea o anumită conduită si de a impune altora o anumită
comportare sunt asigurate, la nevoie, prin apelarea la forŃa de constr穗gere a statului.
NoŃiunea de obligaŃie civilă – triplă accepŃiune.
- prin “obligaŃie” sau obligaŃii civile se 絜Ńelege o categorie de raporturi juridice ce
conŃin
drepturi de creanŃă (lato sensu);
- prin “obligaŃie” se 絜Ńelege 絜datorirea ce revine subiectului pasiv 絜tr-un raport juridic
civil,
de a da, a face ceva, a nu face ceva (stricto sensu);
- prin ”obligaŃie” se 絜Ńelege 絜scrisul care 絜corporează si constată existenŃa unei
creanŃe (titlu
de credit, obligaŃii CEC).
Ca noŃiune corelativă a dreptului subiectiv, prin obligaŃie civilă înŃelegem îndatorirea
subiectului pasiv de a avea o anumită conduită, corespunzătoare cerinŃei subiectului activ,
constând în: a da, a face ceva sau a nu face ceva, conduită care poate fi impusă la nevoie prin
forŃa de constrângere a statului.
Clasificarea drepturilor subiective civile – criterii.
- 絜 funcŃie de sfera persoanelor obligate sau 絜 funcŃie de gradul de opozabilitate,
drepturile
subiective se clasifică 絜:
- drepturi absolute si
- drepturi relative;
- 絜 funcŃie de conŃinutul lor, drepturile subiective se divid 絜:
- drepturi patrimoniale si
- drepturi personale nepatrimoniale.
∗ Drepturile patrimoniale se divid 絜 drepturi reale si drepturi de creanŃă.
36
- 絜 funcŃie de siguranŃa oferită titularilor, drepturile se 絈part 絜
- drepturi pure si simple si
- drepturi afectate de modalităŃi (termen si condiŃie);
- 絜 funcŃie de corelaŃia dintre ele drepturile subiective civile se clasifică 絜
- drepturi principale si
- drepturi accesorii.
Clasificarea obligaŃiilor civile – criterii.
- 絜 raport de obiectul lor distingem:
- obligaŃii de a da, a face, a nu face;
- obligaŃii pozitive si negative;
- obligaŃii de rezultat si de diligenŃă.
- 絜 raport de gradul de opozabilitate, obligaŃiile civile se 絈part 絜:
- obligaŃii obisnuite, opozabile părŃilor;
- obligaŃiile opozabile si terŃilor;
- obligaŃii reale.
- 絜 raport de sancŃiune, obligaŃiile sunt:
- obligaŃii perfecte;
- obligaŃii imperfecte.
- 絜 raport de structura lor, obligaŃiile civile se subclasifică 絜:
- obligaŃii pure si simple, care au un creditor, un debitor, un singur obiect si nu sunt
afectate de modalităŃi;
- obligaŃiile complexe, adică cu pluralitate de subiecte (activă, pasivă, mixtă) ori cu
pluritate de obiecte;
- obligaŃii afectate de modalităŃi, adică de termen sau condiŃie.
4. Obiectul raportului juridic civil.
– Obiectul raportului juridic civil constă în: acŃiunea sau abstenŃiunea la care este
îndreptăŃit
subiectul activ si este obligat subiectul pasiv.
– Dacă conŃinutul raportului cuprinde posibilităŃi si 絜datoriri juridice, obiectul cuprinde
realizarea
acestora. PrestaŃia concretă poate să fie transmiterea unui drept real (a da), sau să fie un fapt
al
debitorului (pozitiv – a face, sau negativ – a nu face).
– Lucrurile la care se referă conduita părŃilor constituie obiect indirect, derivat al raportului
juridic
civil.
5. Precizări.
Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil
Din punct de vedere al numărului de persoane care au calitatea de subiecte ale raportului
juridic civil,
există:
a) raporturi juridice civile simple, stabilite 絜tre o persoană (fizică sau juridică) ca subiect
activ
si o persoană (fizică sau juridică) ca subiect pasiv. Acest tip de raporturi este regula.
b) raporturi juridice civile complexe, cu pluralitate de subiecte ce se stabilesc 絜tre mai multe
persoane fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive, fie sub ambele aspecte.
ホn cazul raporturilor nepatrimoniale pluralitatea activă se 絜făŃisează ca drept de coautorat,
contribuŃia fiecărui coautor fiind determinată sau nedeterminată. Subiectele pasive sunt 絜
totdeauna o
pluralitate nedeterminată.
ホn cazul raporturilor reale, pluralitatea activă poate fi 絜t稷nită 絜 ipoteza proprietăŃii
comune.
Există două forme de proprietate comună: pe cote – părŃi si 絜 devălmăsie.
37
Proprietatea comună pe cote – părŃi care are ca obiect un bun sau mai multe bunuri
individual
determinate se numeste coproprietate iar cea care are ca obiect o masă de bunuri se numeste
indiviziune.
La proprietatea comună pe cote – părŃi, dreptul de proprietate se fracŃionează pe cote –
părŃi aritmetice,
ideale, legale sau inegale (1/2; 1/3); fiecare coproprietar 罇i cunoaste cota – parte ideală din
bun, dar nu
are o parte materială determinată din bun.
ホn cazul proprietăŃii comune în devălmăsie dreptul de proprietate comună aparŃine
nefracŃionat
tuturor titularilor codevălmasi care au ca obiect bunuri comune nefracŃionate 絜
materialitatea lor (situaŃia
soŃilor).
ホn cazul raporturilor obligaŃionale pluralitatea de subiecte se poate 絜făŃisa 絜 trei forme:
a) ObligaŃia conjunctă (divizibilă) – datoria este divizibilă 絜 sensul că fiecare dintre
creditori
poate pretinde de la debitor numai partea sa, sau fiecare debitor este Ńinut numai pentru
partea sa din datoria comună. Acest tip de obligaŃii constituie regula.
b) ObligaŃia solidară – fiecare creditor poate cere debitorului 絜treaga datorie sau fiecare
debitor este Ńinut si poate fi obligat la executarea 絜tregii datorii.
c) ObligaŃia indivizibilă – nu poate fi divizibilă 絜tre creditori sau 絜tre debitori fie datorită
naturii obiectului ei care nu poate fi divizat (predarea unui animal viu), fie datorită voinŃei
părŃilor. ホn consecinŃă, fiecare creditor poate cere 絜treaga prestaŃie, iar fiecare debitor
poate fi constr穗s să execute 絜treaga prestaŃie.
6. Reprezentare grafică
6.1.
drepturi privind existenŃa
si integritatea fizică si
morală a persoanei
drepturi
nepatrimoniale
drepturi privind atributele
de identificare a persoanei
drepturi privind latura
nepatrimonială a
drepturilor de creaŃie
intelectuală drept de uz
drept de proprietate drept de uzufruct
dezmembrăminte drept de abitaŃie
drept de administrare drept de superficie
drept de concesiune
drept de folosinŃă
drept de preempŃiune
drept de servitute
drepturi reale (jus in re) drept de gaj
drept de ipotecă
privilegiile
drept de retenŃie
drepturi de creanŃă (jus ad personam) drepturi relative
8.1. Clasificarea drepturilor
subiective civile
drepturi absolute
accesorii principale
drepturi
patrimoniale
38
6.2. Prezentare comparativă
Drept real
jus in re
Drept de creanŃă
jus ad personam
este drept absolut
subiect activ determinat
subiect pasiv nedeterminat
靖 corespunde obligaŃia generală si
negativă de a nu face nimic de
natură a aduce atingere acestui
drept
opozabil erga omnes
絜soŃit de prerogativa urmăririi si a
preferinŃei
limitat ca număr
izvorăste din lege
este drept relativ
subiect activ determinat
subiect pasiv determinat
靖 corespunde obligaŃia
- pozitivă (a da, a face)
- negativă a subiectului pasiv de a nu
face ceva din ceea ce ar fi putut face
dacă nu s-ar fi obligat la abstentiune.
opozabil subiectului pasiv
nelimitata ca număr
izvorăste din act si fapt
juridic
de obligatie de "a da"
1. obligatie de "a face"
obligatie de "a nu face"
după obiect obligatie pozitivă
obligatie negativă
obligatie de rezultat
obligatie de diligentă
obligatie obisnuită
obligatie reală (pr opter r em)
obligatie perfectă
obligatie imperfectă
obligatie pură si simplă
după st ructur ă obligatie afectată de modali tăt i
obligatie complexă
după sanct i une
8.3
Clasificarea
obligatilor
obligatie opozabilă si t ert il or
(scriptae in rem)
2.
3.
după gr adul de
opozabilitate
39
7. Vocabular
aut dare – a da.
aut facere – a face.
aut non facere – a nu face.
drept subiectiv absolut – acel drept 絜 temeiul căruia titularul său, determinat, are
posibilitatea
să-l exercite singur, fără concursul altuia, toate celelalte persoane, ca subiecte pasive
nedeterminate, av穗d obligaŃia generală si negativă de a nu aduce nici o atingere titularului
絜
exercitarea dreptului său.
drept subiectiv relativ – acel drept 絜 temeiul căruia subiectul activ determinat, numit
creditor,
are posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv, numit debitor, să dea, să facă sau să nu facă
ceva.
drept subiectiv patrimonial – acel drept care are un conŃinut economic si ca atare poate fi
evaluat 絜 bani.
drept subiectiv nepatrimonial – acel drept care nu poate fi evaluat 絜 bani si care, fiind str
穗s
legat de persoană, ajută la individualizarea acesteia.
drept subiectiv pur si simplu – dreptul care conferă titularului său deplină siguranŃă,
produc穗du-si efectele imediat ce s-a născut, deoarece nici existenŃa, nici exercitarea lui nu
depinde de vreo 絈prejurare viitoare.
drept subiectiv afectat de modalităŃi – dreptul a cărui existenŃă sau exercitare depinde
de un
eveniment viitor, astfel 絜c穰 el nu oferă deplină siguranŃă titularului său.
erga omnes – opozabil faŃă de toŃi.
jus ad personame – drept de creanŃă.
jus in re – drept real.
obligaŃia de a da – 絜datorirea de a constitui sau a transmite un drept real cu privire la un
lucru.
obligaŃia de a face – constă 絜tr-o prestaŃie pozitivă, alta dec穰 constituirea sau
strămutarea
drepturilor reale, av穗d ca obiect executarea de lucrări, prestarea de servicii sau predarea
unui
lucru.
obligaŃia de a nu face – 絜datorirea subiectului pasiv de a se abŃine de la săv穩sirea
unei acŃiuni.
obligaŃia pozitivă – o acŃiune ce constă 絜 obligaŃiile de a da si de a face.
obligaŃie negativă – o abstenŃiune ce constă 絜 obligaŃiile de a nu face.
obligaŃia de rezultat – 絜datorirea debitorului de a obŃine un rezultat anume,
determinat.
obligaŃia de diligenŃă – 絜datorirea debitorului de tinde către atingerea unui scop,
depun穗d 絜
acest sens toată stăruinŃa, toate diligenŃele impuse de obŃinerea rezultatului fără a pretinde
絜să să
obŃină rezultatul urmărit.
obligaŃia perfectă – obligaŃia care se bucură integral de sancŃiune juridică 絜 cazul ne
絜deplinirii
prestaŃiilor de bunăvoie de către debitor.
obligaŃia imperfectă – obligaŃia a cărei executare nu se poate obŃine pe cale silită, dar
絜 măsura
絜 care este executată de bunăvoie de către debitor, acesta nu are dreptul să pretindă
restituirea
prestaŃiei.
prerogativa (dreptul) de preferinŃă – posibilitatea titularului dreptului real de a-si
satisface
creanŃa cu prioritate faŃă de alŃi titulari de drepturi.
prerogativa (dreptul) de urmărire – posibilitatea titularului dreptului real de a pretinde
bunul de
la orice persoană la care s-ar găsi.
dreptul de preempŃiune – dreptul coproprietarilor, proprietarilor vecini si arendasilor de
a fi
preferaŃi la v穗zarea unui teren agricol situat 絜 extravilan.
dreptul de retenŃie – posibilitatea deŃinătorului unui bun de a refuza restituirea acelui
lucru către
proprietar, p穗ă c穗d nu i se plăteste creanŃa născută 絜 legătură cu lucrul respectiv.
40
8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii.
1) ComparaŃi drepturile subiective absolute cu drepturile subiective relative.
2) ArătaŃi asemănările si deosebirile existente 絜tre drepturile reale si drepturile de creanŃă.
3) Ce semnificaŃie au din punct de vedere juridic, „a da”, „a face”, „a nu face”?
4) ホndatorirea medicului de a presta tratament unui pacient potrivit cerinŃelor si eticii
medicale este o
obligaŃie de rezultat sau de mijloace?
5) Ce natură juridică are obligaŃia cărăusului de a transporta 絜cărcătura 絜tr-un loc
determinat?
6) AnalizaŃi conŃinutul obligaŃiei de „a nu face” după cum este corelativă unui drept
absolut sau unui
drept relativ.
7) ObligaŃia avocatului de a c龝tiga procesul este o obligaŃie de rezultat sau de mijloace?
Dar a
judecătorului de a soluŃiona un litigiu?
9. SpeŃe:
1. Printr-un contract de v穗zare – cumpărare autentificat, X i-a v穗dut lui Y o garsonieră, cu
obligaŃia acestuia din urmă de a plăti un preŃ de 6.000$.
CerinŃe:
a) Ce fel de raport juridic civil există 絜tre X si Y?
b) IdentificaŃi elementele raportului juridic civil concret.
c) ClasificaŃi, 絜 funcŃie de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui Y dob穗dit prin
contractul
de v穗zare – cumpărare si obligaŃia lui X de a preda garsoniera.
2. A (societate comercială) a 絜cheiat cu B (companie de transport aerian) un contract de
prestări
servicii autentificat, prin care B se obliga să efectueze o serie de transporturi aeriene timp de
1 an,
urm穗d ca beneficiarul să achite lunar plata serviciilor prestate.
CerinŃe:
a) Care sunt elementele raportului juridic 絜 speŃă?
b) IdentificaŃi natura acestui raport juridic.
c) Care sunt caracteristicile dreptului companiei de transport aerian?
3. SoŃii X si Y au v穗dut lui Z autoturismul dob穗dit de acestia 絜 timpul căsătoriei, Z
plătind
suma de 3.000$.
CerinŃe:
a) C穰e părŃi identificaŃi 絜 cadrul raportului juridic născut 絜tre X, Y si Z?
b) Care este natura acestui raport juridic civil?
c) Care sunt caracteristicile dreptului lui Z, născut din convenŃia părŃilor?
d) IdentificaŃi tipul de pluralitate activă existent asupra automobilului.
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă:
1. Obiectul raportului juridic civil constă 絜:
a) totalitatea drepturilor subiectului activ;
b) totalitatea obligaŃiilor subiectului pasiv;
c) acŃiunile si inacŃiunile parŃilor.
2. Obiectul derivat al raportului juridic civil constă 絜:
a) totalitatea drepturilor si obligaŃiilor părŃilor;
b) conduita concretă a parŃilor;
c) totalitatea bunurilor la care se referă conduita părŃilor.
41
3. Dreptul subiectiv civil real este:
a) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
b) un drept patrimonial, absolut, opozabil erga omnes;
c) un drept nepatrimonial, absolut, opozabil erga omnes.
4. Dreptul subiectiv civil de creanŃă este:
a) un drept patrimonial, absolut, opozabil inter partes;
b) un drept patrimonial, relativ, opozabil inter partes;
c) un drept patrimonial, relativ, opozabil erga omnes.
5. Pluralitatea pasivă, 絜 cazul raporturilor juridice reale, presupune:
a) mai multe subiecte pasive nedeterminate;
b) mai multe subiecte pasive determinate;
c) mai multe subiecte active determinate si mai multe subiecte pasive
nedeterminate.
6. ホn cadrul raportului juridic obligaŃional:
a) subiectul activ e determinat si subiectul pasiv e nedeterminat;
b) subiectul activ e nedeterminat si subiectul pasiv e determinat;
c) at穰 subiectul activ c穰 si subiectul pasiv sunt determinaŃi.
7. ObligaŃia de „a da” constă 絜:
a) 絜datorirea de a preda un lucru;
b) 絜datorirea de a plăti o sumă de bani;
c) 絜datorirea de a transmite un drept real.
8. ホndatorirea deŃinătorului unui teren agricol de a-l cultiva este o obligaŃie:
a) obisnuită (simplă);
b) propter rem (obligaŃie reală);
c) scriptae in rem (opozabilă si terŃilor).
11. Bibliografie:
I. R. Urs – op. cit. p. 117 – 158;
I. R. Urs – op. cit. p. 70 – 82;
S. Angheni
Gh. Beleiu – op. cit. p. 74 – 98;
G. Boroi – op. cit. p. 39 – 67;
V. D. Zlătescu – op. cit. p. 200 – 225;
I. Dogaru – op. cit. p. 92 – 133;
42
VIII. BUNURILE.
1. NoŃiunea de “bun” sau “lucru”.
ホn sensul restrâns (stricto sensu) bunurile sunt lucruri utile, cu valoare economică care
pot fi
apropriate sub forma drepturilor patrimoniale.
ホn sens larg (lato sensu) prin bunuri se 絜Ńeleg at穰 lucrurile, ca obiecte ale drepturilor
si obligaŃiilor
patrimoniale, c穰 si drepturile asupra bunurilor.
2. NoŃiunea de patrimoniu.
ホn sens economic, patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor unei persoane.
ホn sens juridic, patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligaŃiilor
patrimoniale
(cu valoare economică) si a bunurilor la care se referă, aparŃin穗d unei persoane. Totalitatea
dreăturilor alcătuiesc activul patrimonial, iar totalitatea obligaŃiilor, pasivul patrimonial.
3. CorelaŃia dintre bunuri si patrimoniu, importanŃa si funcŃiile patrimoniului.
ホntre “bun” si patrimoniu există o relaŃie de la parte la 絜treg. Bunul poate fi privit
individual – ut
singuli – sau ca parte din activul patrimonial.
Caractere:
- patrimoniul este o universalitate juridică fiindcă este format dintr-o masă de bunuri, de
drepturi si
obligaŃii cu un anumit regim juridic, distincte de universalitate; patrimoniul ca universalitate
nu se
confundă cu conŃinutul său, adică cu bunurile si drepturile ori obligaŃiile asupra lor.
- patrimoniul este legat de persoană (fizică sau juridică);
- orice persoană are un parimoniu;
- o persoană nu poate avea dec穰 un singur patrimoniu; unicitatea de subiect si unicitatea de
patrimoniu;
Patrimoniul 絜deplineste importante funcŃii practice:
- patrimoniul explică si asigură dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.
- patrimoniul explică principiile transmisiunii universale, cu titlu universal si cu titlu
particular.
4. Clasificarea bunurilor:
după regimul circulaŃiei juridice sunt:
- bunuri care se află în circuitul civil, care pot face obiectul oricărui act juridic.
- bunuri scoase din circuitul civil, care nu pot face obiectul unor acte juridice civile
(bunuri aparŃin穗d domeniului public).
după natura si calificarea făcută de Codul Civil, bunurile sunt mobile si imobile:
Codul civil 絜 art.461 prevede expres: “Toate bunurile sunt mobile sau imobile”.
a) Bunurile mobile (miscătoare) se clasifică astfel:
- mobile prin natura lor – se transportă de la un loc la altul, fie că se miscă de la sine, fie
cu ajutorul unei puteri străine;
- mobile prin determinarea legii – drepturi mobile si drepturi de creanŃă ce au ca obiect
un bun mobil, acŃiunile 絜 justiŃie privind un drept mobiliar);
43
- mobile prin anticipaŃie – bunuri mobile prin natura lor dar pe care părŃile unui act juridic
le consideră anticipat mobile, av穗d 絜 vedere că ele vor deveni 絜 viitor mobile.
b). Bunurile imobile (nemiscătoare) se clasifică 絜:
- imobile prin natura lor (art. 462 C. civ.);
- imobile prin obiectul la care se aplică – drepturi reale si drepturi de creanŃă care au ca
obiect un imobil, acŃiuni privind valorificarea drepturilor mobiliare;
- imobile prin destinaŃie – bunuri mobile prin natura lor, dar care sunt considerate imobile
fiind destinate ca accesorii pentru serviciul si exploatarea imobilului respectiv .
după modul de determinare sunt:
- bunuri individual determinate (res certa) sunt individualizate prin elemente specifice
- bunuri generic determinate (res genera) se individualizează prin 絜susiri specifice
speciei din care fac parte;
după cum pot fi înlocuite în executarea unei obligaŃii civile, deosebim:
- bunuri fungibile – acelea care se pot 絜locui unele cu altele 絜 executarea unor obligaŃii;
- bunuri nefungibile – acelea care nu se pot 絜locui unele cu altele, debitorul neput穗d fi
liberat prin predarea altui bun;
după cum sunt sau nu producătoare de fructe, bunurile se divid 絜:
- bunuri frugifere – bunuri care produc periodic, fără consumarea substanŃei lor, alte
bunuri, denumite fructe;
- bunuri nefrugifere – bunuri care nu produc fructe.
după cum folosirea bunurilor implică sau nu consumarea lor, deosebim:
- bunuri consumptibile – 罇i consumă substanŃa ori sunt 絜străinate la prima lor
絜trebuinŃare;
- bunuri neconsumabile – pot fi folosite repetat, fără a fi necesară consumarea substanŃei
ori 絜străinarea lor.
după cum sunt percepute, bunurile pot fi:
- bunuri corporale – au existenŃă materială;
- bunuri incororale – au existenŃă abstractă, ideală.
după corelaŃia existentă între bunuri, acestea sunt:
- bunuri principale – pot fi folosite independent, neservind la utilitatea altui bun;
- bunuri accesorii – servesc la 絜trebuinŃarea unor bunuri principale.
după cum pot fi sau nu urmărite si supuse executării silite bunurile sunt:
- bunuri sesizabile – sunt susceptibile de a forma obiect al executării silite;
- bunuri insesizabile – nu pot fi urmărite silit.
după cum pot fi, ori nu divizate, fără a-si schimba destinaŃia economică:
- bunuri divizibile – pot fi 絈părŃite fără să-si schimbe destinaŃia economică;
- bunuri indivizibile – nu pot fi 絈părŃite fără să nu-si schimbe destinaŃia economică.
44
5. Precizări
Bunurile imobile prin destinaŃie nu trebuie confundate cu bunurile imobile prin 絜
corporaŃie,
considerate imobile prin natura lor. Astfel, 絜 cazul unei clădiri (imobil prin natură) 絜t稷
nim bunuri
mobile prin 絜corporaŃie (usi, ferestre) care devin imobile prin natură, precum si imobile
prin destinaŃie
(oglinzi, tablouri, statui fixate perpetuu), destinate ca accesorii. De regulă, bunurile imobile
prin destinaŃie
au acelasi regim juridic ca si bunurile imobile prin 絜corporaŃie, astfel 絜c穰 o v穗zare a
imobilului
priveste ambele categorii de bunuri.
ホn anumite situaŃii se face diferenŃă 絜tre cele două feluri de lucruri imobile :
a) imobilul prin 絜corporaŃiune poate aparŃine altui proprietar dec穰 cel al bunului
principal (al
clădirii), imobilele prin destinaŃie aparŃin aceluiasi proprietar.
b) dacă un chirias introduce 絜 imobil (clădire) unele bunuri mobile, la sf穩situl contractului
de
絜chiriere, el nu le va putea ridica dacă acestea au devenit bunuri imobile prin 絜
corporaŃiune
deoarece si-au pierdut individualitatea, av穗d acelasi regim ca si imobilul de care au fost
atasate.
c) 絜 caz de expropriere a unui fond pentru cauză de utilitate publică, indemnizaŃia de
expropriere
va cuprinde valoarea bunurilor imobile prin incorporaŃie, 絜să nu va reprezenta si
contravaloarea bunurilor imobile prin destinaŃie, deoarece proprietarul lor are posibilitatea
de a
le separa de fond.
Clasificarea bunurilor 絜 individual determinate(res certa) si generic determinate (res
genera)
prezintă importanŃă 絜 ceea ce priveste :
a) momentul transmiterii dreptului real – 絜 cazul unui bun cert, dreptul real se transmite 絜
momentul realizării acordului de voinŃă, chiar dacă bunul nu s-a predat si preŃul nu s-a
plătit;
絜 cazul unui bun generic, dreptul real se transmite 絜 momentul individualizării prin
numărare, c穗tărire, măsurare.
b) suportarea riscului – dacă bunul cert piere fortuit 絜ainte de predare, debitorul este liberat
de
obligaŃia predării; dacă bunul generic piere fortuit, debitorul nu este liberat de obligaŃia de
predare, trebuind să predea alte bunuri de acelasi gen, deoarece genera non pereunt.
c) locul predării – bunurile certe trebuie predate 絜 locul unde se găseau la data contractării;
predarea unui bun generic are loc la domiciliul debitorului.
Conform art. 423 din Codul civil, fructele sunt de trei feluri :
a) fructe naturale - sunt fructele care se produc fără intervenŃia omului, adică cele pe care
păm穗tul le produce de la sine (fructe de pădure, păsune nelucrată), precum si sporul
animalelor.
b) fructe industriale – sunt fructe care implică intervenŃia omului (recolte, plantaŃii).
c) fructe civile – sunt venituri 絜 bani ca urmare a folosirii bunului (chirii, dob穗zi).
Fructele naturale si industriale se dob穗desc prin culegere, iar cele civile se dob穗desc ォ zi
de zi サ,
prin simpla scurgere a timpului.
Fructele nu se confundă cu productele; primele se produc periodic si fără consumarea
substanŃei
lucrului, pe c穗d cele din urmă sunt foloase trase dintr-un lucru care 罇i consumă substanŃa
(marmura,
piatra dintr-o carieră). Productele se dob穗desc prin separare.
6. Vocabular
creditor chirografar – creditor a cărui creanŃă nu este garantată prin garanŃii reale, ci
numai
printr-un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
gaj general – expresie desemn穗d un drept special conferit prin lege creditorilor
chirografari, cu
rol de garanŃie, 絜 temeiul căruia 絜tregul patrimoniu al debitorului serveste la garantarea
comună
a tuturor acestori creditori.
genera non pereunt – bunurile generice nu pier.
45
res certa – bunuri individual determinate.
res genera – bunuri determinate generic.
transmisiune universală – transmisiune av穗d ca obiect un 絜treg patrimoniu.
transmisiune cu titlu universal – transmisiune av穗d ca obiect o fracŃiune, o parte dint-
un
patrimoniu.
transmisiune cu titlu particular – transmisiune av穗d ca obiect un bun sau un drept privit
individual.
universalitate juridică – masă juridică de bunuri 絜 care lucrurile sunt legate 絜tre ele
astfel 絜c穰
să constituie elemente ale unui ansamblu, fiind supuse acelorasi reguli juridice.
ut singuli – 絜 mod individual, de unul singur.
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) DefiniŃi si enumeraŃi caracterele specifice ale patrimoniului.
2) Ce funcŃii practice 絜deplineste patrimoniul?
3) Ce 絜ŃelegeŃi prin sintagma ォ patrimoniul este o universalitate juridică サ?
4) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre bunurile mobile prin anticipaŃie si bunurile imobile prin
destinaŃie.
5) Fructele care fac obiectul unei expoziŃii sunt bunuri consumptibile sau neconsumptibile?
6) C穰e categorii de fructe cunoasteŃi si cum se dob穗desc acestea?
7) Cum deosebiŃi fructele de producte?
8) Recoltele si fructele neculese 絜că, ce formează obiectul unui contract de v穗zare
cumpărare, sunt faŃă
de părŃile acelui act juridic, bunuri mobile sau imobile? Dar faŃă de terŃi?
9) ArătaŃi importanŃa practică a clasificării bunurilor 絜 : certe si generice.
10) Care este momentul transmiterii dreptului de proprietate de la v穗zător la cumpărător 絜
cazul
bunurilor certe? Dar 絜 cazul bunurilor generice?
8. SpeŃă
1. X, proprietar al unui apartament, a 絜chiriat imobilul lui Y. C穰 timp a deŃinut
apartamentul,
chiriasul (Y) a adus 絜 clădire mai multe bunuri precum: o statuie pe care a plasat-o 絜tr-o
nisă anume
făcută pentru o asemenea utilizare, o oglindă pe care a 絜cadrat-o 絜tr-o ramă fixă din perete,
si a 絜locuit
pe cheltuiala sa un st稷p ce susŃinea tavanul unei camere.
ホn ultimul an al contractului de 絜chiriere, Y l-a anunŃat pe proprietar că doreste să-si reia
toate
bunurile pe care le adusese 絜 apartament. Proprietarul se opune la această cerere, susŃin穗d
că bunurile
respective deveniseră imobile. ホn această situaŃie chiriasul se adresează justiŃiei.
CerinŃe:
a) Care este deosebirea 絜tre bunuri imobile prin 絜corporaŃie si bunuri imobile prin
destinaŃie?
b) Ce fel de imobile sunt statuia, oglinda si st稷pul aduse de chirias 絜 apartament?
c) Ce va decide instanŃa?
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă :
1. Patrimoniul unei persoane este format din :
a) totalitatea drepturilor patrimoniale;
b) totalitatea drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale;
c) totalitatea drepturilor si obligaŃiilor patrimoniale si a bunurilor la care se
referă.
2. După cum pot fi sau nu 絜locuite 絜 executarea unei obligaŃii civile, bunurile se
clasifică 絜 :
46
a) divizibile si indivizibile;
b) fungibile si nefungibile;
c) sesizabile si insesizabile.
3. ホn funcŃie de natura lor, lucrurile se 絈part 絜 :
a) bunuri aflate 絜 circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil;
b) bunuri mobile si bunuri imobile;
c) bunuri principale si bunuri accesorii.
4. Potrivit Codului civil rom穗, bunurile pot fi imobile :
a) prin obiectul la care se aplică;
b) prin anticipaŃie;
c) prin determinarea legii.
5. Potrivit Codului civil rom穗, bunurile pot fi mobile :
a) prin obiectul la care se aplică;
b) prin destinaŃie;
c) prin anticipaŃie.
6. Fondurile de păm穗t si clădirile sunt bunuri imobile :
a) prin obiectul la care se aplică;
b) prin natura lor;
c) prin destinaŃia lor.
7. Fructele si recoltele neculese 絜că sunt :
a) bunuri imobile prin natura lor ;
b) bunuri mobile prin anticipaŃie;
c) bunuri imobile prin obiectul la care se aplică.
8. Statuile fixate 絜tr-un zid sunt bunuri:
a) imobile prin 絜corporaŃie;
b) imobile prin obiectul la care se aplică;
c) imobile prin destinaŃie.
9. Sunt fructe industriale 絜 sensul Codului civil:
a) piesele de schimb pentru autoturisme;
b) recolta de sfeclă obŃinută 絜 urma cultivării unui teren;
c) sporul animalelor.
10. Arborii dintr-o pădure sunt :
a) fructe naturale;
b) fructe industriale;
c) producte.
11. Se dob穗desc prin culegere:
a) producte;
b) fructe industriale;
c) fructe civile.
12. Autoturismele sunt bunuri :
a) consumptibile;
b) insesizabile;
d) indivizibile.
10. Bibliografie
I. R. Urs – op. cit., p. 159-178;
I. R.Urs - op. cit., p. 83-95;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op. cit., p. 98-106;
47
G. Boroi - op. cit., p. 67-81;
V.D. Zlătescu - op. cit., p. 226-250;
I. Dogaru - op. cit., p. 133-149;
48
ACTUL JURIDIC CIVIL
IX. NoŃiunea, definirea si clasificarea actelor juridice civile.
1. NoŃiune; înŃelesurile expresiei “act juridic civil”.
Sensuri. Actul juridic are două sensuri:
- acŃiune voliŃională (negotium juris – operaŃie juridică)
- 絜scrisul, suportul material ce fixează operaŃia juridică (instrumentum probationis).
NoŃiune. Poate fi definit ca fiind manifestarea de voinŃă, expresă sau tacită, făcută cu
intenŃia de
a produce efecte juridice, concretizată în crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui
raport civil concret.
2. Clasificare – criterii.
După numărul părŃilor (după cum voinŃa este unică sau comună) actele juridice civile
sunt:
unilaterale si bilaterale (multilaterale).
- actul unilateral este rezultatul unei singure voinŃe, al unei singure părŃi (testamentul,
renunŃarea
la un drept). Actul unilateral nu trebuie confundat cu contractul unilateral (絈prumutul,
depozitul, mandatul, donaŃia fără sarcină, fidejusiunea etc.)
- actul bilateral exprimă un acord de voinŃă 絜tre două părŃi; exemplul tipic de act bilateral
este
contractul (v穗zare-cumpărare; donaŃie, schimb, locaŃie etc.).
- actul multilateral exprimă voinŃa a trei sau a mai multor parŃi (contractul de societate –
art.
1491 C. civ.).
După scopul urmărit de părŃi la încheierea lor, actele juridice civile sunt: cu titlu oneros
si cu
titlu gratuit (art. 945 si urm. C. civ.).
- actele cu titlu oneros, se subclasifică 絜 acte comutative, la 絜cheierea cărora părŃile
cunosc
existenŃa si 絜tinderea obligaŃiilor lor, si acte aleatorii, la a căror 絜cheiere părŃile nu
cunosc
絜tinderea prestaŃiilor.
- actele cu titlu gratuit sunt: liberalităŃi, care micsorează patrimoniul dispunătorului
(donaŃie,
legat), si acte dezinteresate, prin care se procură un avantaj fără micsorarea patrimoniului
(mandat gratuit, depozit gratuit, 絈prumut (comodat) gratuit).
După modul de încheiere, actele civile sunt: consensuale, solemne (formale) si reale.
- actele consensuale se 絜cheie prin simpla manifestare de voinŃă.
- actele solemne se 絜cheie cu 絜deplinirea unor formalităŃi, solemnităŃi cerute de lege ad
validitatem;
- actele reale se 絜cheie valabil prin remiterea (predarea) bunului.
După efectul lor, actele civile sunt constitutive, translative si declarative.
- actele constitutive dau nastere la drepturi subiective noi care n-au existat anterior.
- actele translative au ca efect strămutarea unui drept subiectiv dintr-un patrimoniu 絜 alt
patrimoniu.
- actele declarative sunt acelea care constată, definitivează sau consolidează situaŃii juridice
preexistente.
După importanŃa lor asupra patrimoniului, actele civile sunt:
- acte de administrare - acte săv穩site asupra unui bun ori a patrimoniului pentru 絜
treŃinerea si
folosirea lui (絜casarea veniturilor, culegerea fructelor, 絜chirierea, etc.).
- acte de conservare - orice acŃiune av穗d ca scop ocrotirea si păstrarea unui drept, evit穗du-
se
astfel pierderea lui (絜scrierea unei ipoteci, 絜treruperea unei prescripŃii).
49
- acte de dispoziŃie - acte juridice prin care un bun este scos dintr-un patrimoniu, fie pentru a
fi
trecut 絜 alt patrimoniu, fie pentru a fi consumat ori distrus (contractul de v穗zare –
cumpărare, de
schimb, donaŃie, actele de constituire a unor drepturi reale, uzufruct, uz, abitaŃie, servitute,
etc.).
După conŃinutul lor, actele civile sunt: patrimoniale si nepatrimoniale.
După rolul voinŃei parŃilor la determinarea conŃinutului, distingem 絜tre acte
subiective si acte
condiŃie, la care părŃile aderă.
După legătura cu modalităŃile (termen, condiŃie) distingem: acte pure si simple si acte
afectate de
modalităŃi (termen si condiŃie).
După modalitatea încheierii lor, se disting: acte strict personale si acte ce se pot încheia
prin
reprezentare.
După momentul producerii efectelor, sunt: acte inter vivos (絜tre vii) si acte mortis
causa, pentru
cauză de moarte (testamentul).
După raportul dintre ele, sunt: acte principale si acte accesorii, cu aplicarea regulii “
accesorium
sequitur principalem”.
După modul de executare distingem: acte cu executare dintr-o dată (uno ictu) si acte cu
executare succesivă (locaŃiunea, renta viageră).
După cum sunt ori nu sunt reglementate distingem 絜tre acte numite sau tipice si acte
nenumite.
- act juridic numit – act juridic al cărui conŃinut este reglementat expres prin norme de drept
fie 絜
codul civil, fie 絜 diferite alte acte normative.
- act juridic nenumit – act juridic al cărui conŃinut nu este reglementat expres prin norma de
drept
ci este stabilit de părŃi 絜 considerarea principiilor care guvernează obligaŃiile civile. El se
interpretează si se execută potrivit voinŃei comune a părŃilor si a reglementărilor cu caracter
general privitoare la contracte.
După raportul lor cu elementul cauză sunt: acte cauzale si acte abstracte; la primele
elementul
cauză este esenŃial, iar dacă lipseste ori este imoral sau ilicit actul este nul, la a doua
categorie nu se
analizează cauza (titlurile de valoare).
3. Precizări:
ホn determinarea caracterului bi sau unilateral al unui act juridic civil nu se ia 絜
considerare
numărul persoanelor care participă la 絜cheierea lui ci numărul părŃilor interesate. Astfel, 絜
tr-un contract
de v穗zare – cumpărare 絜cheiat 絜tre un v穗zător si 3 cumpărători, desi participă 4
persoane, 絜 realitate
există 2 (două) părŃi – o parte interesată să v穗dă si o parte interesată să cumpere, ceea ce
face ca actul
juridic să fie bilateral.
Nu trebuie confundată clasificarea actelor juridice civile unilaterale si bilaterale cu
clasificarea
contractelor civile 絜 unilaterale si bilaterale. Din punct de vedere al formării lor, toate
contractele fac
parte din categoria actelor juridice de formaŃie bi sau multilaterală, fiind rezultatul unui
acord de voinŃă.
Contractele (acte juridice bi sau multilaterale), 絜 raport de criteriul conŃinutului, se clasifică
絜
contracte unilaterale si contracte bilaterale.
- contractul unilateral dă nastere la obligaŃii 絜 sarcina unei singure părŃi. ホn cazul acestui
contract, doar una dintre părŃi are calitatea de creditor (are drepturi) cealaltă parte av穗d
calitatea de debitor (are obligaŃii) (spre exemplu, contractul de donaŃie).
- contractul bilateral (sinalagmatic) dă nastere la obligaŃii pentru ambele părŃi; fiecare parte
av穗d at穰 calitatea de creditor c穰 si de debitor (contractul de v穗zare-cumpărare, de
schimb,
de locaŃiune).
50
ホn dreptul civil rom穗, convenŃia se confundă cu contractul. LegislaŃia franceză rezervă
numele de
contract numai acelor convenŃii care au drept scop crearea sau transmiterea unui drept,
convenŃiile care au
drept scop numai stingerea unui drept nefiind contracte. Cu toate acestea, 絜 limbajul curent,
se confundă
adesea convenŃiile cu contractele.
Legiuitorul rom穗 a adoptat limbajul uzual si, inspir穗du-se din Codul civil italian, defineste
contractul 絜 art. 942 C. civ. ca fiind „acordul 絜tre două sau mai multe persoane spre a
constitui sau
stinge 絜tre d穗sii un raport juridic.”
4. Reprezentare grafică
4.1. Act juridic civil
negotium iuris = operatiune juridică
instrumentum probationis = 絜scris constatator
5. Vocabular
act juridic unilateral - manifestarea de voinŃă a unei singure persoane (testament,
acceptarea ori
renunŃarea la succesiune, renunŃarea la un drept, confirmarea unui act lovit de nulitate
absolută,
etc.).
act abstract – 絜scris care constată existenŃa unei creanŃe, valabilă independent de
cauza
obligaŃiei corelative (titlurile de credit).
act juridic aleatoriu – act juridic cu titlu oneros, la 絜cheierea căruia părŃile nu cunosc
exact
existenŃa ori 絜tinderea obligaŃiilor, oblig穗du-se 絜 funcŃie de un eveniment viitor si
incert.
act juridic comutativ – act juridic cu titlu oneros, la 絜cheierea căruia fiecare parte
cunoaste
絜tinderea prestaŃiei la care se obligă.
liberalitate – act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul - debitor 罇i asumă
obligaŃia de a da
beneficiarului - creditor un bun, diminu穗du-si patrimoniul, fără a primi 絜 schimb un
echivalent
(donaŃie, legatul).
act dezinteresat – act juridic cu titlu gratuit prin care dispunătorul – debitor 罇i asumă
obligaŃia de
a procura beneficiarului – creditor un avantaj patrimonial, fără să-si micsoreze patrimoniul
său
(contractul de mandat gratuit, contractul de depozit gratuit, prestarea unui serviciu gratuit,
etc.).
contract de vânzare – cumpărare – act juridic civil prin care una dintre părŃi, v穗zătorul,
strămută proprietatea sau un alt drept privitor la un bun asupra celeilalte părŃi, cumpărătorul,
care
se obligă a plăti v穗zătorului preŃul bunului v穗dut.
contractul de donaŃie – act juridic civil prin care o parte (donator) transmite celeilalte
părŃi
(donatar) un drept subiectiv civil fără a primi altceva 絜 schimb.
contract de depozit – act juridic civil prin care o parte (deponent) 絜credinŃează
celeilalte
(depozitar) un bun spre păstrare, urm穗d ca acesta din urmă să-l restituie la 絈plinirea
termenului
sau la cererea deponentului.
contractul de rentă viageră – act juridic prin care o persoană (credirentier) 絜străinează un
bun
sau plăteste o sumă de bani (capital) 絜 schimbul unei prestaŃii periodice 絜 bani plătită p穗
ă la
decesul său.
locator – persoana din contractul de locaŃiune care se obligă să asigure unei alte
persoane (locatar)
folosinŃa temporară a unui bun.
51
locatar – persoană care in schimbul folosinŃei temporare a bunului este obligată la plata
unei sume
de bani sau la altă prestaŃie cu titlu de chirie.
instrumentum probationis - 絜scris constatator, act juridic.
negotium iuris – operaŃiune juridică, act juridic.
testamentul – act juridic unilateral, gratuit, personal, solemn, revocabil, prin care o
persoană
(testator) dispune 絜 tot sau 絜 parte de patrimoniul său pentru timpul c穗d nu va mai fi 絜
viaŃă.
6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii.
1) ClasificaŃi, 絜 funcŃie de criteriile cunoscute din literatura de specialitate, următoarele
acte juridice:
a) contractul de v穗zare – cumpărare;
b) contractul de donaŃie;
c) contractul de depozit;
d) testamentul.
2) Ce fel de act juridic este, din punct de vedere al importanŃei asupra patrimoniului, v穗
zarea c稱nelui
unui minor de către tutorele acestuia, 絜truc穰 mijloacele financiare pentru procurarea hranei
si
medicamentelor c稱nelui deveniseră prea oneroase pentru patrimoniul minorului?
3) Ce fel de act juridic este o v穗zare făcută 絜 schimbul unei rente viagere: comutativ sau
aleatoriu?
4) ホn ce constă evenimentul incert 絜 contractul de rentă viageră?
5) PropuneŃi 3 exemple de acte juridice aleatorii.
6) Cum calificaŃi actul juridic prin care o persoană transportă o altă persoană cu masina sa
proprie fără ai
cere nimic 絜 schimb: liberalitate, act dezinteresat sau aleatoriu?
7) Ce fel de act juridic este acela prin care o persoană 罇i grevează cu o ipotecă un imobil
aflat 絜
proprietatea sa: de conservare sau de dispoziŃie? Dar actul juridic prin care creditorul
constituie o
ipotecă asupra unui imobil al debitorului 絜 scopul garantării recuperării creanŃei?
8) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre actul unilateral si contractul unilateral precum si 絜tre actul
bilateral si
contractul bilateral.
9) ComentaŃi caracterul unilateral sau sinalagmatic al contractului de donaŃie cu sarcină.
10) Care este regimul juridic aplicabil actelor juridice nenumite?
11) PrecizaŃi sensurile noŃiunii de „act” 絜 dreptul civil.
7. RezolvaŃi următoarele teste grilă:
1. De regulă, v穗zarea cumpărarea este un contract:
a) solemn;
b) real;
c) consensual.
2. Contractul de v穗zare cumpărare:
a) este un contract unilateral;
b) poate fi cu titlu gratuit;
c) este solemn c穗d are ca obiect un teren.
3. DonaŃia este:
a) un contract unilateral;
b) un contract bilateral;
c) un act juridic unilateral.
4. Sunt acte juridice civile cu titlu gratuit:
a) actele comutative;
b) actele dezinteresate;
c) actele aleatorii.
5. Actele juridice reale sunt:
a) acte juridice autentice;
52
b) acte juridice care se 絜cheie prin predarea bunului;
c) acte juridice care se execută prin predarea bunului.
6. Contractul de donaŃie este:
a) solemn;
b) consensual;
c) real.
7. Testamentul este:
a) un act juridic strict personal;
b) un act juridic inter vivos;
c) un act juridic afectat de modalităŃi.
8. După importanŃa asupra patrimoniului, actele juridice civile sunt:
a) acte de conservare, de administrare, declarative;
b) acte de conservare, de administrare, de dispoziŃie;
c) acte de conservare, de administrare reale.
9. După efectele pe care le produc, actele juridice civile sunt:
a) acte constitutive, de administrare, declarative;
b) acte consensuale, translative, de dispoziŃie;
c) acte constitutive, translative, declarative.
10. Contractul de rentă viageră este:
a) un act juridic comutativ;
b) un act juridic aleatoriu;
c) un act juridic dezinteresat.
8. Bibliografie:
I. R. Urs – op. cit., p. 181 – 204;
I. R. Urs – op. cit., p. 118 – 122;
S. Angheni
Gh. Beleiu – op. cit., p. 125 – 134;
G. Boroi – op. cit., p. 141 – 154;
V. D. Zlătescu – op. cit., p. 85 – 88;
I. Dogaru – op. cit., p. 181 – 200;
53
X. CondiŃiile actului juridic civil
1. NoŃiune, enumerare, terminologie, clasificare (art. 948 C. civ.)
CondiŃiile esenŃiale pentru validitatea unei convenŃii sunt:
– capacitatea de a contracta;
– consimŃăm穗tul valabil al părŃii ce se obligă;
– un obiect determinat;
– o cauză licită.
CondiŃiile enumerate sunt necesare si valabile pentru orice act juridic.
Desi art. 948 C. civ. nu prevede printre condiŃiile esenŃiale „forma exterioară“ a actelor,
totusi la
actele formale sau solemne (donaŃie, ipotecă, 絜străinare de imobile etc.) lipsa formei cerute
de lege
duce la nulitatea actului juridic.
Ca terminologie, noŃiunea „condiŃie“ mai este 絜t稷nită 絜 dreptul civil ca modalitate a
actului juridic
(„obligaŃia este condiŃională c穗d perfectarea ei depinde de un eveniment viitor si necert“ –
art. 1004
C. civ.) sau cu 絜Ńelesul de clauză contractuală.
CondiŃiile actului juridic civil pot fi:
– de fond, care privesc conŃinutul actului (capacitatea, consimŃăm穗tul, cauza, obiectul);
– de formă, care privesc forma juridică 絜 care se exprimă voinŃa (forma solemnă cerută de
lege –
ad validitatem sau ad solemnitatem, forma ad probationem, forma pentru opozabilitate faŃă
de
terŃi );
– generale, care privesc toate actele juridice (condiŃiile de fond);
– speciale, care au 絜 vedere numai anumite categorii de acte (acte solemne, acte sub
condiŃie etc.);
– esenŃiale, a căror prezenŃă este obligatorie pentru validitatea actului;
– neesenŃiale, formulate si stabilite prin voinŃa părŃilor, a căror lipsă nu afectează
validitatea
actului juridic.
2. Capacitatea de a încheia actul juridic (art. 949 C. civ.)
Orice persoană deŃine capacitatea de a 絜cheia acte juridice civile, cu excepŃia acelora
declarate
incapabile de către lege.
Incapacitatea de a 絜cheia acte juridice trebuie să fie expres prevăzută de lege, textele
respective fiind
de strictă interpretare.
Capacitatea ca stare de drept nu trebuie confundată cu discernămăntul, ca stare de fapt.
3. ConsimŃământul valabil exprimat (art. 953 si 969 C. civ.)
a) Rolul voinŃei in formarea consimŃăm穗tului.
– VoinŃa, 絜 realitatea ei psihologică, reprezintă un fenomen complex cuprinz穗d: stări
intelective (senzaŃii, percepŃii, g穗dire, memorie); stări afective (emoŃii si sentimente) si
stări
volitive (reglarea conduitei, propunerea de scopuri, deliberări, luare de decizie).
– Sub influenŃa trebuinŃelor materiale se formează motivele acŃiunii omului. Motivele 精
determină pe om să-si propună si să obŃină anumite scopuri dinainte prevăzute, ca rezultat al
acŃiunii sale.
– Sub aspect juridic interesează motivul determinat (scopul concret – cauza) si hotărârea de a
încheia actul juridic.
b) Principiile care guvernează voinŃa juridică.
– .principiul libertăŃii încheierii actului juridic, (principiul libertăŃii contractuale) - constă
絜
posibilitatea recunoscută prin lege oricărei persoane de a 絜cheia orice act numit sau nenumit
de
54
a modifica ori de a desface de comun acord actul 絜cheiat fără a 絜călca dispoziŃiile
imperative,
ordinea publică si bunele moravuri.
– principiul voinŃei interne (reale) - dacă voinŃa declarată nu corespunde cu voinŃa internă
va avea
prioritate voinŃa internă. Astfel, valabilitatea actului depinde de voinŃa reală a părŃilor.
c) NoŃiunea si condiŃiile consimŃăm穗tului.
ConsimŃăm穗tul 絜seamnă hotăr穩ea de a te obliga juridiceste si manifestarea 絜
exterior a acestei
hotăr穩i. VoinŃa internă, neexteriorizată, nu produce efecte juridice, nefiind cunoscută.
ConsimŃăm穗tul mai are si sensul de „acord al părŃilor“.
CondiŃii:
♦să emane de la o persoană av穗d discernăm穗t;
♦să fie făcut cu intenŃia de a produce efecte juridice, angajare juridică, adică să fie serios si
nu 絜
glumă (jocandi causa), sau cu rezervă mintală (reservatio mentalis) cunoscută de cealaltă
parte,
ori sub condiŃie potestativă pură;
♦să fie manifestat 絜 exterior prin 絜scris, prin gesturi, prin orice fapt concludent, prin
simbol.Tăcerea nu constituie consimŃăm穗t cu excepŃia următoarelor situaŃii:
- c穗d legea prevede expres (art. 1437 C. civ.);
- 絜 materie de succesiune (art. 700 C. civ.);
- c穗d părŃile stabilesc expres acest lucru
- c穗d potrivit obiceiului, tăcerea valorează consimŃăm穗tul.
♦să nu fie alterat de viciile de consimŃăm穗t. „ConsimŃăm穗tul nu este valabil c穗d este
dat prin
eroare, smuls prin violenŃă sau surprins prin dol“ (art. 953 C. civ.).
4. Viciile de consimŃământ
a) EROAREA (art. 954 C. civ.) NoŃiune; clasificare;stuctură;efecte
Eroarea în general este o falsă imagine, o falsă cunoastere si reprezentare a realităŃii
concrete pe care si-o face partea (părŃile) cu privire la încheierea unui act juridic.
ホn raport de consecinŃele pe care le produc, erorile sunt:
– eroare-obstacol, care 絈piedică formarea acordului de voinŃă, falsa reprezentare
căz穗d, fie asupra naturii juridice a actului (error in negotio), fie asupra identităŃii
obiectului (error in corpore);
– eroarea-viciu de consimŃământ, falsă reprezentare care alterează consimŃăm穗tul,
c穗d cade, fie asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului (error in substanŃiam), fie
asupra identităŃiii ori calităŃilor esenŃiale ale persoanei contractantului (error in
personam), eroare ce operează numai 絜 contractele „intuitu personae“.
– eroare indiferentă, se poară asupra unor elemente mai puŃin importante.
ホn funcŃie de natura realităŃilor falsificate, eroarea este:
– eroare de fapt (cele mai sus dezvoltate)
– eroare de drept, o reprezentare gresită despre existenŃa ori conŃinutul unui act normativ.
ホn dreptul nostru se admite că nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii (nemo
censetur ignorare legem), deci nimeni nu poate invoca eroarea asupra dispoziŃiilor legii.
Eroarea are 絜 stuctura sa un element psihologic, respectiv falsa reprezentare a realităŃii.
Se sancŃionează cu nulitatea absolută (eroare-obstacol), cu nulitatea relativă (eroarea-
viciu de
consimŃăm穗t), cu diminuarea contraprestaŃiei (eroare indiferentă).
55
b) DOLUL – VICLENIA NoŃiune; clasificare; structură; efecte.
Prin dol se înŃelege acel viciu de consimŃământ ce constă în inducerea în eroare a unei
persoane prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un act juridic. VoinŃa este
viciată printr-o eroare provocată.
Potrivit art.960 C. civ. „Dolul este cauză de nulitate a convenŃiei c穗d mijloacele
viclene,
絜trebuinŃate de una din părŃi, sunt astfel 絜c穰 este evident că, fără aceste masinaŃiuni,
cealaltă
parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune“.
ホn raport cu consecinŃele asupra actului juridic, dolul este:
- principal (dolul malus), c穗d cade asupra elementelor importante ale 絜cheierii actului
juridic si atrage anularea actului
- incident (dolus incidens) ori secundar c穗d 絜selăciunea cade asupra unor elemente
nedeterminante pentru 絜cheierea actului juridic si nu atrage nulitatea actului dar dă
dreptul la o acŃiune 絜 despăgubire.
Dolul este compus din două elemente: un element subiectiv, intenŃional, care constă 絜
inducerea 絜 eroare a unei persoane pentru a 絜cheia un act juridic, si un element obiectiv,
material, care constă 絜 folosirea de mijloace viclene, respectiv diferite masinaŃiuni,
siretenii ori
diverse manopere viclene făcute cu scopul inducerii 絜 eroare a persoanei.
Este sancŃionat cu anularea actului, 絜 cazul dolului principal si dă dreptul la o acŃiune
絜
despăgubire, 絜 cazul dolului incident.
c) VIOLENłA NoŃiune; clasificare; stuctură; efecte.
ViolenŃa este acel viciu de consimŃământ ce constă în ameninŃarea unei persoane cu
un rău
de asemenea gravitate, încât această ameninŃare să îi insufle o temere care să o determine
să încheie un act juridic pe care în lipsa acestei temeri nu l-ar fi încheiat.
Potrivit art. 956 C. civ. „Este violenŃă totdeauna c穗d, spre a face o persoană a contracta,
i s-a
insuflat temerea, raŃională după d穗sa, că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău
considerabil si prezent. Se Ńine cont 絜 această materie de etate, de sex si de condiŃia
persoanelor“. “ViolenŃa este cauză de nulitate a convenŃiei si c穗d s-a exercitat asupra
soŃului sau
soŃiei, asupra descendenŃilor si ascendenŃilor“ (art.957 C.civ.). “ViolenŃa 絜 contra celui
care s-a
obligat este cauză de nulitate, chiar c穗d este exercitată de altă persoană dec穰 aceea 絜
folosul
căreia s-a făcut convenŃia“ (art. 955 C.civ.)
ホn funcŃie de natura răului, violenŃa este:
- violenŃă fizică
- violenŃă morală
După caracterul ameninŃării,se distinge:
- ameninŃare legitimă
- ameninŃare nligitimă
ViolenŃa sa analizează sub două elemente:un element subiectiv (stare psihologică) const
穗d în
insuflarea temerii de natură a constrânge victima la 絜cheierea actului si un element
obiectiv, exterior, const穗d 絜 constrângerea persoanei care poate fi de natură fizică
(ameninŃare cu torturi, mutilare), de natură patrimonială (distrugerea bunurilor) sau de
natură
morală (onoare, cinste etc.).
Este sancŃionată cu anularea actului, si dă dreptul la o acŃiune 絜 despăgubire.
56
d) LEZIUNEA NoŃiune; condiŃii; efecte.
Prin leziune înŃelegem o pagubă ce rezultă din disproporŃia existentă între prestaŃiile
reciproce ale părŃilor.
Leziunea are o aplicaŃie restr穗să, at穰 絜 privinŃa persoanelor, c穰 si a actelor juridice
(minorii
絜tre 14 si 18 ani si numai la actele de administrare 絜cheiate de acestia fără 絜cuviinŃarea
ocrotitorului legal). Majorul nu poate, pentru leziune, să exercite acŃiunea 絜 resciziune (絜
anulare). Prin excepŃie, 絜 cazul 絜 care după acceptarea expresă ori tacită a succesiunii,
succesiunea ar fi absorbită sau micsorată prin descoperirea unui testament, necunoscut 絜
momentul acceptării (art. 694, final C. civ.) sau 絜 cazul unei convenŃii de asistenŃă ori
salvare
maritimă, majorul poate invoca leziunea ori cere, 絜 ultima ipoteză majorarea
contraprestaŃiei
(Legea 42/1997)
Efectul leziunii este „o disproporŃie a echivalenŃei prestaŃiilor“ ca urmare a
intervenŃiei unui
viciu de consimŃăm穗t grefat pe capacitatea restr穗să a minorilor, care nu poate fi
sancŃionat
dec穰 cu nulitatea relativă. Cel ce invocă leziunea trebuie să facă dovada disproporŃiei de
valoare 絜tre cele două prestaŃii – contraprestaŃii.
5. Precizări
Capacitatea de a 絜cheia acte juridice civile este o stare de drept – de iure, reglementată ca
atare de
lege, iar discernăm穗tul este o stare de fapt – de facto, care se apreciază 絜 concret de la
persoană la
persoană. Cele două stări, desi distincte si autonome, se intercondiŃionează astfel 絜c穰
reglementarea
capacităŃii de a 絜cheia acte juridice civile are ca temei considerarea existenŃei ori
inexistenŃei
discernăm穗tului.
Minorul sub 14 ani si cel pus sub interdicŃie judecătorească sunt prezumaŃi a nu avea
discernăm絜t,
fie datorită v穩stei fragede, fie stării de sănătate mintală.
Minorul 絜tre 14 – 18 ani are discernăm穗tul 絜 curs de formare.
Persoana fizică cu deplină capacitate de exerciŃiu e prezumată că are discernăm穗tul necesar
pentru a 絜cheia acte juridice civile.
ホn afară de incapacităŃile legale (cazuri 絜 care legea prezumă persoana ca lipsită de
discernăm穗t)
există si cazuri de incapacităŃi naturale, situaŃii 絜 care o persoană desi capabilă, 絜 fapt
este lipsită
temporar de discernăm穗t (cazurile de beŃie, hipnoză, somnambulism).
ホn practică, dacă se dovedeste că 絜 momentul 絜cheierii contractului o parte, desi capabilă,
era
lipsită de discernăm穗t, instanŃa are 絜datorirea de a anula actul juridic.
Ce se 絜t穃plă cu actul juridic 絜cheiat de alineatul sau debilul mintal, care nefiind pus
sub
interdicŃie, are deplină capacitate de exerciŃiu, discernăm穗tul fiind prezumat?
Dacă actul a fost 絜cheiat 絜 momente de luciditate, el va fi valabil; 絜 caz contrar, va trebui
să se
facă dovada lipsei de discernăm穗t 絜 momentul perfectării actului. Dacă persoana pusă sub
interdicŃie
este prezumată absolut ca incapabilă, alineatul si debilul mintal neinterzis, este prezumat p穗
ă la proba
contrarie, pe deplin capabil.
Error in personam constituie viciu de consimŃăm穗t numai 絜 actele juridice intuitu-
personae,
acte 絜 care identitatea si calităŃile persoanei sunt cauza determinantă a actului.
Dimpotrivă, error in personam nu constituie viciu de consimŃăm穗t 絜 actele care n-au 絜
vedere
identitatea persoanei si 絜 care calităŃile acesteia sunt indiferente. Astfel un comerciant care
vinde produse
oricui se prezintă cu bani, persoana cumpărătorului 靖 este indiferentă. Faptul că vinde un
obiect lui X, pe
care-l confundă cu Y, nu constituie o eroare care să pericliteze validitatea v穗zării.
ViolenŃa nu alterează voinŃa de a contracta, pentru a putea atrage nulitatea actului, dec穰
dacă are o
anumită gravitate. Art. 955 C. civ. precizează că este un viciu c穗d insuflă o temere
raŃională după
57
persoana victimă. Prin temere raŃională 絜Ńelegem temerea pe care o are o persoană 絜
zestrată cu o raŃiune
normală (se Ńine seama de v穩sta, sexul, condiŃia socială a persoanei, gradul de cultură,
etc).
Art. 958 C. civ. precizează că simpla temere reverenŃioasă, fără violenŃă, nu poate anula
convenŃia.
Temerea reverenŃioasă este temerea inspirată de respectul si afecŃiunea pentru o persoană.
Prin urmare, simpla teamă de a nu jigni o persoană căruia autorul 靖 poartă respect si
afecŃiune, nu
constituie prin ea 絜săsi violenŃă morală.
C穗d falsa reprezentare a realităŃii cade asupra valorii economice a contraprestaŃiei este
vorba
despre o eroare lezionară, supusă regulilor de la leziune – viciu de consimŃăm穗t, si nu celor
de la error
in personam (Dec. nr. 1985 /1975 a SecŃiei civile a fostului Tribunal Suprem).
Simpla tăcere nu constituie, prin ea 絜săsi, un dol prin reticenŃă. Dolul există numai
atunci c穗d
reticenŃa priveste o serie de elemente asupra cărora partea, av穗d o anumită pregătire
tehnică si
profesională, trebuia să informeze pe cocontractant. Spre exemplu, antreprenorul care
determină o
persoană să achiziŃioneze un teren pentru a construi o locuinŃă, fără a-i comunica că acesta
este impropriu
utilizării 絜 acest scop, comite un dol prin inacŃiune.
Alteori, 絜săsi natura contractului obligă părŃile la anumite informări. Astfel, 絜 contractul
de
asigurare, reticenŃa constituie dol, dacă partea asigurată nu comunică societăŃii de asigurări
o 絈prejurare
pe care o cunoaste si care este susceptibilă să mărească riscul.
58
6. Reprezentare grafică
6.1.
de fond
de formă
6.2.
expres
tacit
eroare
dol
violentă
leziune
6.3. obstacol nulitate
absolută
error in substantiam nulitate
error in personam relativă
de fapt
de drept
Conditiile actului juridic
civil
capacitate
consimtăm穗t
obiect
cauză
ad validitatem
ad probationem
pentru opozabilitate fată de t er t i
Conditiile
consimtământu lui
să pr ovi nă de la o per soană cu di scer năm・nt
să fie ext er ior izat
să fie dat cu int ent ie de a pr oduce ef ect e jur idi ce
să nu fie al ter at de vi ci i de consi mt ăm・nt
Eroare
error in negotio
error in corpore
viciu de consimtăm穗t
indiferentă diminuarea contraprestatiei
59
6.4. Prezentare comparativă
EROAREA DOLUL VIOLENłA LEZIUNEA
NoŃiune falsa reprezentare a realităŃii cu
privire la 絜cheierea unui act
inducerea 絜 eroare a unei
persoane prin mijloace dolosive
(viclenie)
ameninŃarea unei persoane cu
un rău de natură a-i provoca o
temere
paguba ce rezultă din
disproporŃia dintre
contraprestaŃii
S.M. articol 954 C. civ. Articol 960 C. civ. Articol 955- 959 C. civ. C. civ./D. 31 /1954
Clasificare eroare obstacol
eroare viciu de consimŃăm穗t
eroare indiferentă
eroare de fapt
eroare de drept
Dolul principal
Dolul secundar
violenŃă fizică (vis)
violenŃă morală (metus)
ameninŃare legitimă
ameninŃare nelegitimă
Structură 1. element psihologic falsa
reprezentare a realităŃii
1. element obiectiv
- folosirea unor mijloace viclene
2. element subiectiv
- intenŃia de a induce 絜 eroare
1. element obiectiv
- ameninŃarea cu un rău
2. element subiectiv
- temerea insuflată persoanei
ameninŃate
1. element obiectiv
- disproporŃia de valoare
2. element subiectiv
- profitarea unei părŃi de
starea de nevoie a
celeilalte
CondiŃii 1. elementul asupra căruia cade
să fie determinant pentru
絜cheierea actului
2. cealaltă parte să fi stiut că
elementul asupra căruia cade
eroarea este determinant
1. dolul să fie
determinant pentru
絜cheierea actului
2. să provină de la cealaltă parte
sau de la un terŃ cu stiinŃa
cocontractantului (complicitate
la dol)
1. temerea să fie determinantă
2. ameninŃarea să fie
nelegitimă
1. minor 14-18 ani
2. actul juridic să fie
絜cheiat fără 絜cuvinŃare
3. act juridic de administrare
4. act cu titlu oneros,
comutativ
5. actul să fie lezionar
Efecte - nulitatea absolută
- nulitatea relativă
- diminuarea contraprestaŃiei
- nulitatea relativă
- acŃiunea 絜 despăgubire
- nulitatea relativă
- acŃiunea 絜 despăgubire
- nulitatea relativă cerută
prin acŃiunea 絜 resciziune
Proba fiind alcătuită dintr-un element
psihologic este foarte greu de
probat
fiind un fapt juridic, poate fi
probat prin orice mijloc legal de
probă
fiind un fapt juridic, poate fi
probat prin orice mijloc legal
de probă
ceea ce se probează este vădita
disproporŃie dintre
contraprestaŃii
7. Vocabular
acord de voinŃă - exteriorizare a voinŃei juridice (a consimŃăm穗tului) a două ori mai
multe persoane
cu privire la 絜tocmirea unui act juridic.
acŃiune în resciziune -acŃiunea prin care minorul 絜tre 14-18 ani cere instanŃei
judecătoresti anularea
unui act juridic pentru leziune; se poate cere numai pentru actele 絜cheiate singur, fără 絜
cuviinŃarea
părŃilor sau tutorelui si pentru a căror validitate nu se cere 絜cuviinŃarea prealabilă a
autorităŃilor
tutelare.
discernământ - calitatea unei persoane de a fi constientă, adică de a avea reprezentarea
consecinŃelor
juridice ale actelor si faptelor sale.
dolus bonus - expresie latină 絜semn穗d 絜trebuinŃarea unor mijloace viclene admise,
de regulă, 絜
practica contractuală si lipsite de gravitatea care le-ar considera vicii de consimŃăm穗t
(reclamă
exagerată, ascunderea unor defecte ce pot fi sesizate foarte usor, etc.)
mijloace legale de probă (de dovadă) - denumire generală folosită pentru a desemna
ansamblul
probelor admise de legislaŃia 絜 vigoare (絜scrisuri, declaraŃii de martori, mărturisirea,
expertiza,
cercetarea la faŃa locului, probele materiale).
nemo censetur ignorare legem - expresie latină folosită pentru a exprima regula potrivit
căreia
oricine este prezumat a cunoaste legea si nimeni nu se poate apăra invoc穗d necunoasterea
ei.
principiul libertăŃii încheierii actului juridic, (principiul libertăŃii contractuale) -
element al
capacităŃii civile a persoanelor ce constă 絜 posibilitatea recunoscută prin lege oricărei
persoane de a
絜cheia orice act numit sau nenumit, de a modifica ori de a desface de comun acord actul 絜
cheiat fără
a 絜călca dispoziŃiile imperative, ordinea publică si bunele moravuri.
qui tacet consentire videtur - expresie latină 絜semn穗d “cine tace pare să consimtă”.
8. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) Care este diferenŃa 絜tre capacitate si discernăm穗t?
2) Ce 絜ŃelegeŃi prin sintagma „consimŃăm穗tul trebuie să provină de la o persoană cu
discernăm穗t”?
3) Care este valoarea juridică a „tăcerii” 絜 raporturile contractuale civile?
4) Simpla prezenŃă a unui taxi 絜 staŃia de taximetre reprezintă o manifestare exterioară a
consimŃăm穗tului? ArgumentaŃi.
5) Care sunt limitele libertăŃii contractuale?
6) Dacă o persoană intenŃionează să v穗dă un lucru dar se exprimă 絜 sensul perfectării
unui contract de
絜chiriere, ce act juridic se va considera că a 絜cheiat? Vezi raportul dintre voinŃă reală si
voinŃă
declarată.
7) Expunerea mărfii 絜 vitrina magazinului, fără indicarea preŃului, poate fi calificată drept
o
exteriorizare a consimŃăm穗tului de a vinde?
8) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre dol si eroare ca vicii de consimŃăm穗t.
9) RealizaŃi o comparaŃie 絜tre dol si violenŃă ca vicii de consimŃăm穗t.
10) Cine trebuie să facă dovada vicleniei si prin ce mijloace de probă?
11) Ce este leziunea si cine o poate invoca? Majorul poate exercita acŃiunea 絜 resciziune?
12) EnumeraŃi efectele viciilor de consimŃăm穗t.
61
9. SpeŃe
1. ホntre X si Y s-a 絜cheiat un contract de v穗zare – cumpărare a unei construcŃii, v穗
zătorul
declar穗d că 絜tregul imobil este din beton, arăt穗du-i lui Y 絜 acest sens o porŃiune dintr-
un perete
construit din plăci de beton.
Ulterior, Y a constatat, 絜 mod accidental, că un perete ce făcea parte din structura de
rezistenŃă
a clădirii era din cărămidă, ceea ce l-a determinat să solicite opinia unui expert. ホn urma
expertizei s-a
constatat că 絜 proporŃie de 3/4 casa era din cărămidă si restul din plăci de beton, motiv
pentru care Y l-a
acŃionat 絜 justiŃie pe X, solicit穗d instanŃei desfiinŃarea contractului de v穗zare.
CerinŃe :
a) Ce condiŃie de valabilitate a consimŃăm穗tului lipseste 絜 speŃă?
b) Care este viciul de consimŃăm穗t invocat de reclamant?
c) IdentificaŃi sancŃiunea de drept civil aplicabilă la speŃă.
d) Ce hotărăste instanŃa?
2. Un proprietar al unei mori de făină dorind ca făina pe care o fabrică să pară a fi de calitate
superioară aceleia pe care o are 絜 realitate, i-a adăugat unele substanŃe chimice conŃin穗d
săruri care
măreau volumul p稱nii făc穗du-i un aspect mai frumos.
Morarul nu stia că legile 絜 vigoare nu permiteau acest procedeu, pe care 精 considerau
dăunător
sănătăŃii.
El a fost acŃionat 絜 judecată de către organele administrative pentru că a fabricat făină 絜
călc穗d
legile 絜 vigoare.
CerinŃe :
a) Ce viciu de consimŃăm穗t este aplicabil 絜 speŃă?
b) Ce va decide instanŃa?
3. X, societate comercială av穗d ca obiect de activitate operaŃiuni de import-export, a
cumpărat 絜
scop de v穗zare de la o societate de transport din Germania un autobuz fabricat 絜 anul 1976.
Ulterior, l-a
oferit spre v穗zare lui Y (persoană fizică) menŃion穗d 絜 factura pe care a 絜tocmit-o si 絜
avizul de
絜soŃire ca dată de fabricaŃie anul 1985.
Dat fiind faptul că după 1990 autovehiculele de import nu puteau fi 絜matriculate 絜 vederea
circulării pe drumurile publice dec穰 dacă aveau o anumită vechime a datei de fabricaŃie, X
a folosit
aceste mijloace 絜 scopul de a-l induce 絜 eroare pe Y, determin穗du-l să 絜cheie contractul
de v穗zare
cumpărare.
CerinŃe :
a) Ce viciu de consimŃăm穗t este incident 絜 speŃă?
b) Care este elementul esenŃial al convenŃiei 絜 lipsa căruia Y nu ar fi 絜cheiat
contractul de v穗zare cumpărare?
c) Care este sancŃiunea aplicabilă contractului?
d) Care ar fi fost sancŃiunea dacă inducerea 絜 eroare privea materialele din care erau
confecŃionate husele pentru scaune?
10. RezolvaŃi următoarele teste grilă:
1. Reprezintă o condiŃie de fond pentru 絜cheierea valabilă a actului juridic :
a) forma ad validitatem;
b) capacitatea;
c) termenul.
2. ホn dreptul civil rom穗, tăcerea:
a) nu constituie consimŃăm穗t;
62
b) valorează consimŃăm穗t;
c) nu constituie consimŃăm穗t, 絜 afară de unele excepŃii.
3. Capacitatea de a 絜cheia acte juridice :
a) este o stare de fapt;
b) coincide cu discernăm穗tul;
c) este o stare de drept.
4. Constituie eroare obstacol :
a) eroarea asupra naturii juridice a actului;
b) eroarea asupra calităŃii esenŃiale ale persoanei;
c) eroare asupra calităŃilor substanŃiale ale obiectului.
5. Atunci c穗d falsa reprezentare priveste identitatea obiectului este vorba de :
a) error in negotio;
b) error in corpore;
c) error in personam.
6. Constituie o inducere 絜 eroare a unei persoane prin mijloace dolosive :
a) eroarea;
b) violenŃa;
c) dolul.
7. Constituie violenŃă – viciu de consimŃăm穗t :
a) ameninŃarea nelegitimă;
b) temerea reverenŃioasă;
c) ameninŃarea legitimă.
8. DisproporŃia vădită 絜tre contraprestaŃii constituie :
a) violenŃă;
b) leziune;
c) dol.
9. ViolenŃa, ca viciu de consimŃăm穗t, constituie:
a) o ameninŃare legitimă;
b) o inducere 絜 eroare prin mijloace dolosive;
c) o ameninŃare cu un rău de natură să provoace o temere.
11. Bibliografie
I. R. Urs – op. cit., p. 205-232;
I. R.Urs - op.cit., p. 122-133;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op. cit., p. 136-152;
G. Boroi - op. cit., p. 154-177;
V.D. Zlătescu - op. cit., p. 89-111;
I. Dogaru - op. cit., p. 201-227;
SpeŃa nr. 2 a fost preluată din Recueil Periodique Sirey, 絜 R.T. Popescu – op. cit.
p. 276
63
XI. Obiectul, cauza si forma actului juridic civil
1. Obiectul actului juridic
a) NoŃiune
Potrivit art. 962 C. civ. „Obiectul convenŃiilor este acela la care părŃile sau numai una
din părŃi se
obligă“.
Obiectul si conŃinutul actului juridic civil se află 絜 aceeasi corelaŃie ca si obiectul si
conŃinutul
raportului juridic civil adică, 絜 timp ce obiectul actului juridic civil (si al raportului juridic)
indică
acŃiunile sau inacŃiunile la care sunt 絜dreptăŃite sau obligate părŃile, conŃinutul actului
juridic civil (si
al raportului juridic) se referă la drepturile civile subiective si la obligaŃiile cărora le dau
nastere actul
juridic si raportul juridic.
Conduita părŃilor poate să se refere la un lucru (un bun) si atunci acesta este privit ca
fiind obiectul
derivat (exterior) al actului juridic civil.
b) CondiŃiile obiectului
– Obiectul trebuie să existe la 絜cheierea actului juridic.(art. 1311 C. civ).
– Obiectul trebuie să fie in circuitul civil. Art.963 C. civ. prevede „Numai lucrurile care sunt
絜
comerŃ pot fi obiectul unui contract“.
– Obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil. Obiectul este determinat c穗d se
precizează 絜 actul juridic elementele care 精 individualizează si este determinabil c穗d 絜
actul
juridic se 絜scriu elementele necesare pentru individualizarea sa in viitor.
– Obiectul trebuie să fie posibil (ad impossibilium nulla este obligatio).
– Obiectul trebuie să fie licit si moral; este lovit de nulitate orice act juridic care afectează
normele juridice care interesează ordinea publică sau bunele moravuri.
– Obiectul trebuie să fie un fapt personal al celui ce se obligă.
– ホn actele constitutive sau translative de drepturi reale, cel care se obligă trebuie să fie
titularul
dreptului, sub sancŃiunea nulităŃii actului.
2. Cauza actului juridic
a) NoŃiune
Motivul este chiar cauza ce răspunde la 絜trebările „pentru ce?“, „de ce?“ s-a 絜cheiat
actul juridic.
Exprimarea consimŃăm穗tului este precedată de existenŃa clară a cauzei, adică de scopul
concret al
actului juridic.
b) Elementele cauzei
Scopul imediat (causa proxima) numit si scopul obligaŃiei este invariabil de la un act la
altul:
- în contractele sinalagmatice – prefigurarea contraprestaŃiei celeilalte părŃi;
- în actele cu titlu gratuit – intenŃia liberală;
- în actele juridice reale – prefigurarea predării bunului;
- în contractele aleatorii – sansa de a c龝tiga si riscul unei pierderi.
Scopul mediat (causa remota) numit si scopul actului juridic, motivul principal ce a
determinat
絜cheierea actului juridic are 絜 vedere 絜susirile, calităŃile prestaŃiei sau persoane si este
variabil de
la un act la altul .
c) CondiŃiile cauzei (raportate la scopul mediat)
– Potrivit art. 966 C. civ.: „ObligaŃia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu
poate
avea nici un efect“.
64
– Ca urmare, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie: să existe; să fie reală si să fie
licită
sau morală.
d) Proba cauzei
Art. 967 C. civ. prevede: „ConvenŃia este valabilă cu toate că, cauza nu este expresă.
Cauza este
prezumată p穗ă la dovada contrarie“. Prin urmare, cine invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei
trebuie
să dovedească acest lucru prin mijloacele de probă admise de lege.
3. Forma actului juridic. Principiul consensualismului
a) NoŃiune
Orice act juridic are o formă. Forma actului juridic este modalitatea de exteriorizare a
voinŃei, făcută
cu intenŃia de a produce efecte juridice. Uneori forma este cerută de lege pentru validitatea
actului
juridic, alteori este cerută pentru probaŃiunea actului juridic.
b)Principiul consensualismului
Principiul care guvernează forma este cel al libertăŃii formei sau al consensualismului
(solus
consensus obligat). VoinŃa juridică, independent de forma 絜 care se manifestă 絜 exterior,
produce
efecte juridice.
ホn consecinŃă, actele juridice sunt consensuale 絜 sensul că ele nu reclamă necesitatea
observării unor
forme pentru validitatea lor, produc穗d efecte prin simpla manifestare de voinŃă a celor de
la care
emană.
c)ExcepŃii de la principiul consensualismului
Forma cerută pentru validitatea actului juridic
– Actele juridice pentru validitatea cărora trebuie respectate, sub sancŃiunea nulităŃii
absolute,
anumite condiŃii de formă se numesc acte solemne sau formale, cum sunt: testamentul (art.
858 C. civ.);
donaŃia (art. 813 C. civ.); ipoteca convenŃională, (art. 1772 C. civ.); subrogarea in
drepturile
creditorului, consimŃită de debitor (art.1107 alin. 1 pct.2 C. civ.); actele juridice între vii,
având ca
obiect terenuri; contractul de societate comercială; căsătoria (art. 3 si 16 din Codul familiei);
recunoasterea unui copil (art.48 alin. 2 si art. 57 alin. 2 din Codul familiei).
– Actele solemne nu trebuie confundate cu actele autentificate de notar, relaŃia fiind de la 絜
treg la
parte, actele solemne cuprinz穗d printre altele si actele notariale.
Forma cerută pentru probaŃiunea actului juridic.
– Pentru unele acte juridice legea cere forma scrisă, ca excepŃie de la principiul
consensualismului,
cu scopul de a putea fi dovedită operaŃia juridică (negotium). Ne絜deplinirea formei nu
afectează existenŃa
actului (negotium), dar face imposibilă dovedirea lui. Asadar, condiŃia formei este cerută 絜
acest caz ad
probationem.
– Codul civil cuprinde o serie de reglementări referitoare la anumite categorii de acte
juridice,
precum: (contractul de locaŃiune, art. 1416 alin. 1); (contractul de depozit, art.1597);
(tranzacŃiile, art. 1705) etc..
Forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic
– Pentru a putea opune terŃilor anumite acte juridice, legea a instituit unele formalităŃi de
publicitate, ca măsură de protejare a intereselor terŃilor, 絜 lipsa cărora actul nu le este
opozabil.
– FormalităŃile se referă 絜 principal la sistemul de publicitate al actelor juridice imobiliare.
Publicitatea imobiliară face actul juridic opozabil erga omnes.
– ホn afară de publicitatea imobiliară, reglementată prin cărŃile funciare 絜 art. 21 din Legea
nr.7/1996 a cadastrului si publicităŃii imobiliare, mai amintim publicitatea constituirii
gajului
(art. 1686 C. civ. si Legea nr. 99/1999), notificarea cesiunii de creanŃă (art. 1393 C.civ.),
darea
65
de dată certă (art. 1182 C.civ.), 絜registrarea 絜 materia invenŃiilor, desenelor si modelelor
industriale (Legea nr. 64/1991 si Legea nr. 129/1992), 絜registrarea contractelor de arendare
la
Consiliul local (Legea nr.16/1994), 絜registrarea contractelor de societate comercială (Legea
nr.31/1990), 絜registrarea 絜 materia dreptului de autor si a drepturilor conexe (Legea
nr.8/1996).
4. Precizări
Prin excepŃie de la regula conform căreia un act juridic civil e valabil dacă are ca obiect
un bun
viitor, există o categorie de acte juridice 絜 cazul cărora obiectul nu poate fi viitor:
succesiunile
nedeschise nu pot forma obiectul unui contract civil. Motivul pentru care un asemenea act
juridic este nul,
nu 精 constituie faptul că obiectul este viitor, ci caracterul imoral al cauzei. Se consideră că
este imorală
絜cheierea unui astfel de act juridic prin dorinŃa pe care o creează cu privire la moartea
persoanei despre a
cărei mostenire este vorba (votum mortis captandae).
Av穗d 絜 vedere că o condiŃie a obiectului actului juridic civil este ca cel care se obligă
să fie
titularul dreptului, se pune 絜trebarea ce se 絜t穃plă dacă v穗zătorul 絜străinează un bun
individual
determinat care aparŃine altuia?
Dacă cumpărătorul a fost 絜 eroare socotind cu bună credinŃă că lucrul v穗dut aparŃine
v穗zătorului, se admite că v穗zarea e anulabilă pentru eroare asupra calităŃilor esenŃiale ale
v穗zătorului.
ホn situaŃia 絜 care părŃile au 絜cheiat contractul 絜 cunostinŃă de cauză stiind că lucrul v
穗dut este
proprietatea unei alte persoane, soluŃia este controversată.
ホntr-o opinie se consideră că v穗zarea este valabilă deoarece părŃile nu au urmărit imediat
strămutarea proprietăŃii, ci v穗zătorul s-a obligat să-l procure mai t穩ziu cumpărătorului, 絜
caz de
neexecutare fiind pasibil de plata daunelor interese.
ホntr-o altă opinie, căreia ne raliem, contractul de v穗zare-cumpărare a lucrului altuia, 絜
cunostinŃă
de cauză, are un scop ilicit si deci este nul absolut. Iar dacă contractul s-a 絜cheiat de către v
穗zător cu
intenŃia de a frauda dreptul proprietarului si cu complicitatea cumpărătorului, actul este nul
absolut 絜
virtutea adagiului fraus omnia corrumpit.
De regulă, forma ad validitatem este forma autentică ce se realizează de un notar public,
dar
noŃiunea de formă solemnă este mai largă dec穰 noŃiunea de formă autentică. Astfel,
testamentul, act
solemn, poate 絈brăca nu numai forma autentică, ci poate fi olograf (scris, datat, semnat de
către testator)
sau mistic (semnat de testator, 絜chis, sigilat si prezentat unei judecătorii)
Cu alte cuvinte orice act autentic este un act solemn, 絜să nu orice act solemn este un act
autentic.
Actele autentice nu sunt dec穰 o specie (cea mai importantă) a actelor solemne, exist穗d si
acte solemne
pentru care forma autentică nu e necesară.
Actul solemn este genul proxim, iar actul autentic este diferenŃa specifică.
66
5. Reprezentare grafică
6.1.
6.2.
element: abstract
obiectiv
invariabil
actele cu titlu gratuit - intentia liberală a dispunătorului fată de grati ficat
actele reale - prefigurarea predări i lucrul ui
絜 contractele aleatorii - prefigurarea riscului de care depinde sansa de a c龝tiga
contractele sinalagmatice - considerarea contraprestatiei celeilalte părti
la aceeasi categorie de acte
juridice
Cauza actului
juridic
scopul imediat
element: concret
subiectiv
variabil
scopul mediat motivul principal al actului juridic determinat de 絜susirile persoanei si/sau calitătil e
prestatiei
diferă de l a un act jur idic la
altul
Forma actului
juridic civil
principiul consensualismului - simpla manifestare a consimtăm穗t ul ui val or ează act j ur idic ci vil
forma ad validitatem * contractele de donatie - art. 813 C. civ.
* testamentul - art.858 C. civ.
* revocarea expresă a unui l egat - ar t. 920 C.ci v.
* contractul de ipotecă - art. 1722 C.ci v
* 絜străinar ea unui t er en ( Legea 54/ 1998 )
* acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar - art. 704 C. civ.
opozabilitate fată de t erti
* publicitatea constituirii gajului - art. 1686 C. civ.si legea 99/ 1999
* consimtăm穗t ul la adoptie - O. G. nr. 2 5 / 1997, etc.
forma ad probationem * contractul de locatiune - art. 1416 C. civ.
* depozitul voluntar - art. 1597 C. civ.
* tranzactia - art. 1705 C.civ.
* modificarea cesiunii de creantă - art. 1393 C.civ.
* 絜registrările societăt i l or comerci al e - Legea 31 / 1990
* 絜scrierile asociatiilor si fundatiilor la instantele judecătoresti -O.G. nr .26 / 2000
* 絜chiriere a locuintelor - Legea 114/ 1996
* contractul de asigurare - Legea 135/ 1995, etc.
* publicitatea imobiliară prin cărt i l e funciare - L egea 7 / 1996
6. Vocabular
ad impossibilum nulla est obligatio – expresie latină 絜semn穗d “ nu există nici o
obligaŃie cu privire la lucruri imposibile”.
cauza – condiŃie esenŃială, de fond a oricărui act juridic civil; ca element al voinŃei
juridice, cauza constituie motivul determinant al consimŃăm穗tului si constă 絜
reprezentarea scopului concret 絜 vederea realizării căruia s-a exteriorizat consimŃăm穗tul,
s-a asumat obligaŃia. Cauza cuprinde scopul imediat al consimŃăm穗tul care 絜 contractele
bilaterale este considerarea contraprestaŃiei celeilalte părŃi, 絜 contractele gratuite sau
unilaterale este intenŃia de liberalitate iar 絜 contractele reale, remiterea lucrului, precum si
scopul imediat al consimŃăm穗tul care este motivul subiectiv, concret, variabil al asumării
obligaŃiei.
forma actului juridic civil – modalitatea 絜 care se exprimă consimŃăm穗tul pentru a da
nastere unui act juridic valabil si care să producă efecte juridice. De regulă actele juridice
sunt consensuale, 絜 sensul că nu reclamă necesitatea observării unor forme pentru
validitatea lor. Prin excepŃie, anumite acte juridice se pot 絜cheia valabil numai cu
respectarea formelor cerute de lege, ad validitatem. Nerespectarea formei, ad validitatem,
se sancŃionează cu nulitatea absolută. Uneori legea cere ori părŃile convin să 絜tocmească
un act juridic cu respectarea unor forme 絜 scopul probării actului respectiv, ad
probationem. Lipsa formei nu atrage valabilitatea actului ci numai imposibilitatea
dovedirii lui cu un alt mijloc de probă.
nemo dat quod non habet – expresie latină 絜semn穗d 2 nimeni nu dă ceea ce nu are”.
nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet – expresie latină
絜semn穗d “ nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi dec穰 are el 絜susi”.
opozabilitatea actului juridic - calitatea actului juridic civil de a produce efecte faŃă de
părŃile acestuia si de a fi impus respectului si altor persoane care nu au calitatea de părŃi,
respectiv terŃilor. Opozabilitatea faŃă de terŃi 絜seamnă dreptul părŃilor de a se prevala de
existenŃa actului si de efectele sale faŃă de terŃii care ar invoca pretenŃii 絜 privinŃa
drepturilor dob穗dite de părŃi, dar si dreptul terŃilor de a se prevala de existenŃa actului
juridic si de a-l invoca 絜 favoarea lor si 絈potriva părŃilor. Pentru a fi opozabil actul
juridic trebuie să 絜deplinească cerinŃele de formalitate prevăzute de lege (publicitatea
imobiliară – art. 21 din Legea nr.7/1996; publicitatea cesiunii de creanŃă- art. 1393 C. civ.;
data certă a 絜scrisului sub semnătură privată – art. 1182 C. civ., etc)
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) Ce 絜seamnă: obiect al unui act juridic, obiect al unei obligaŃii, obiect al unei prestaŃii?
2) Care este corelaŃia dintre obiectul si conŃinutul actului juridic civil pe de o parte si
obiectul si
conŃinutul raportului juridic civil pe de altă parte?
3) Bunurile din domeniul public se află 絜 circuitul civil? Dar cele din domeniul privat al
statului si al
unităŃilor administrativ teritoriale?
4) Este valabil un contract de v穗zare cumpărare prin care un coproprietar 絜străinează bunul
絜
materialitatea sa?
5) Care este momentul 絜 care v穗zarea este perfectă 絜tre părŃi si proprietatea este de drept
strămutată la
cumpărător?
6) Care este modalitatea de probaŃiune a cauzei unui act juridic? Cine are sarcina probei?
7) Ce formă trebuie să respecte părŃile pentru 絜cheierea valabilă a unui contract de v穗
zare-cumpărare
av穗d ca obiect o construcŃie? Dar pentru 絜cheierea unui contract de v穗zare –cumpărare
av穗d ca
obiect un teren?
8) Care sunt consecinŃele nerespectării condiŃiilor de formă ale actelor juridice?
68
9) Ce formă trebuie respectată pentru ca un contract de donaŃie să fie valabil 絜cheiat?
10) Plec穗d de la afirmaŃia că un contract se consideră 絜cheiat 絜 momentul 絜 care oferta
se 絜t稷neste cu
acceptarea, consideraŃi că :
a) at穰 oferta c穰 si acceptarea trebuie făcute 絜 formă autentică;
b) numai oferta;
c) numai acceptarea;
d) oricare dintre ele, deoarece forma autentică a uneia se va aplica de drept si asupra
celeilalte;
11) A, unicul fiu al lui B, 靖 vinde lui C un teren aflat 絜 proprietatea exclusivă a tatălui său,
cu menŃiunea
că dreptul de proprietate urmează să i se transmită lui C la data morŃii lui B.
Contractul este:
a) valabil;
b) nul absolut pentru obiect inexistent;
c) nul absolut pentru că obiectul nu este prezent ci viitor;
d) nul absolut pentru cauză imorală.
12) ホntre X si Y se 絜cheie un contract de v穗zare-cumpărare a unei recolte neculese 絜că.
PrecizaŃi care e
soarta contractului dacă:
a) recolta pierise la data 絜cheierii contractului, dar nici una dintre părŃi nu avea
cunostinŃă despre aceasta;
b) recolta pierise la data 絜cheierii contractului iar v穗zătorul cunostea această
絈prejurare;
c) recolta piere după 絜cheierea contractului, dar p穗ă 絜 momentul achitării de către
Y a preŃului;
d) recolta pierise parŃial la data 絜cheierii contractului.
13) Cunosc穗d condiŃiile obiectului actului juridic civil, explicaŃi dacă este valabil un
contract de v穗zarecumpărare
a unei suprafeŃe de teren situate pe Lună.
8. SpeŃe
1. Cumpărătorul l-a chemat 絜 judecată pe v穗zător, solicit穗d instanŃei să se pronunŃe 絜
litigiul
existent fie prin restituirea către reclamant (cumpărător) a sumei de 100.000.000 lei,
reprezent穗d preŃul
plătit pentru un teren 絜 suprafaŃă de 500 mp care a făcut obiectul unui contract 絜cheiat 絜
două
exemplare, semnat de părŃi, fie prin pronunŃarea unei hotăr穩i care să constate că 絜tre
părŃi a intervenit un
contract de v穗zare cumpărare.
După 絜cheierea actului juridic 絜 forma mai sus amintită, părŃile s-au 絜Ńeles să se
prezinte la
notar 絜 vederea autentificării contractului. Ulterior, v穗zătorul a refuzat, motiv穗d că, din
punctul lui de
vedere, dreptul de proprietate al terenului s-a transmis, v穗zarea fiind valabilă si că nu are
nici o pretenŃie
asupra terenului.
CerinŃe:
a) Ce formă trebuie să 絈brace actul de v穗zare – cumpărare pentru a fi valabil?
b) Care este sancŃiunea aplicabilă acestui contract pentru nerespectarea formei prevăzute de
lege?
c) Ce soluŃie vi se pare mai potrivită: admiterea acŃiunii si desfiinŃarea actului sau
pronunŃarea unei hotăr穩i judecătoresti care să 絜locuiască convenŃia părŃilor 絜 formă
autentică?
2. Domnul A a dat doamnei B mai multe bijuterii. ホn anul următor el cere restituirea lor
pretinz穗d
că el le-a dat doamnei B pentru a-i răsplăti amabilitatea acesteia faŃă de el prin acceptarea si
apoi
continuarea unor relaŃii de concubinaj. ホn urma refuzului doamnei B de a-i restitui
bijuteriile, A o
acŃionează 絜 judecată.
CerinŃe:
a) Care condiŃie de valabilitate a actului juridic a fost nesocotită 絜 speŃă?
69
b) AdmiŃ穗d că afirmaŃiile făcute de domnul A sunt exacte, stabiliŃi care sunt argumentele
pentru care cererea sa a fost admisă sau a fost respinsă de către instanŃa de judecată?
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă
1. Obiectul actului juridic civil constă 絜:
a) acŃiunile sau inacŃiunile părŃilor;
b) drepturile si obligaŃiile părŃilor;
c) clauzele stipulate de părŃi 絜 actul juridic.
2. Nu constituie o condiŃie a cauzei actului juridic:
a) să fie reală;
b) să fie posibilă;
c) să existe.
3. Motivul principal ce a determina 絜cheierea actului juridic constituie:
a) scopul imediat;
b) scopul mediat;
c) consimŃăm穗tul.
4. Forma actului juridic civil este guvernată de principiul:
a) pacta sunt servanda;
b) consensualismului;
c) voinŃei interne.
5. Actul juridic civil nu este valabil c穗d nu s-a respectat forma cerută:
a) ad solemnitatem;
b) ad probationem;
c) pentru opozabilitate faŃă de terŃi.
6. Nerespectarea, la 絜cheierea actului juridic civil, a formei ad probationem atrage:
a) nulitatea actului juridic;
b) imposibilitatea de probare a actului juridic;
c) inopozabilitatea faŃă de terŃi a actului juridic.
10. Bibliografie
I.R. Urs - op.cit., p. 232-255;
I.R.Urs - op.cit., p. 133-142;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op.cit., p. 152-165;
G. Boroi - op.cit., p. 178-193;
V.D. Zlătescu - op.cit., p. 112-123;
I. Dogaru - op.cit., p. 232-254;
SpeŃa nr. 2 a fost preluată din Recuiel Periodique Dalloz 絜 R.T.Popescu – op. cit.
p. 280
70
XII. ModalităŃile actului juridic
1. Termenul – art. 1002 – 1025 C. civ.
NoŃiune. Eveniment viitor si sigur ca producere care 絜t穩zie 絜ceperea sau după caz
stingerea
exercitării drepturilor subiective si a executării obligaŃiilor corelative.
Clasificarea termenelor
Termenele pot fi clasificate astfel:
În raport cu efectele pe care le produce: suspensiv si extinctiv
– termenul suspensiv- am穗ă 絜ceperea exercitării drepturilor si executării obligaŃiilor
p穗ă la 絈plinirea lui.
– termenul extinctiv - am穗ă stingerea exercitării drepturilor ori 絜cetarea executării
obligaŃiilor p穗ă la 絈plinirea lui.
În funcŃie de beneficiarul termenului:
– termen în favoarea debitorului (care constituie regula)- art. 1024 C. civ.;
– termen în favoarea creditorului (絜 contractul de depozit)- art. 1615 C. civ.;
– termen în favoarea ambelor părŃi (絜 contractul de asigurare).
În funcŃie de izvorul său:
– convenŃional (voluntar);
– legal;
– judiciar.
În raport de cunoasterea momentului împlinirii sale la data încheierii actului juridic:
– termen cert (precis), c穗d momentul 絈plinirii sale este cunoscut la data 絜cheierii actului
(o data calendaristică);
– termen incert (neprecis), c穗d nu se stie exact c穗d se va 絈plini, desi realizarea este
sigură (la seceris).
Efectele termenului
– Ceea ce trebuie reŃinut 絜 mod deosebit este faptul că termenul afectează numai
executarea
actului juridic, nu si existenŃa lui. ホn acest sens, art.1022 C. civ. prevede: „Termenul se
deosebeste de condiŃie, pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai am穗ă executarea“.
– P穗ă la 絈plinirea termenului suspensiv, at穰 exerciŃiul dreptului subiectiv, c穰 si
executarea
obligaŃiei corelative sunt suspendate, deci numai de la acest termen drepturile pot fi
exercitate si
obligaŃiile executate.
– Termenul extinctiv are ca efect stingerea dreptului subiectiv si obligaŃiei corelative.
2. CondiŃia – art. 1004-1021 C. civ.
NoŃiune. Eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde existenŃa (nasterea
sau stingerea)
dreptului subiectiv si a obligaŃiei corelative, deci a actului juridic.
De 絜deplinirea sau ne絜deplinirea condiŃiei depinde 絜săsi existenŃa sau inexistenŃa
actului
juridic respectiv.
71
Clasificarea condiŃiei
CondiŃia poate fi clasificată astfel:
Din punct de vedere al posibilităŃii de realizare si al legăturii cu voinŃa părŃilor,
condiŃiile
sunt cazuale, mixte si protestative.
– condiŃia este cazuală c穗d realizarea ei depinde de hazard fiind independentă de voinŃa
părŃilor (dacă voi supravieŃui fratelui meu) – art. 1005 C. civ.;
– condiŃia este mixtă c穗d realizarea ei depinde de voinŃa uneia dintre părŃi si de voinŃa
unei
terŃe persoane (dacă voi vinde imobilul meu)- art. 1007 C. civ.;
– condiŃia este potestativă c穗d realizarea ei depinde de voinŃa părŃilor – art. 1006 C. civ.;
∗ CondiŃia potestativă este de două feluri: potestativă pură si potestativă simplă.
a. CondiŃia potestativă pură, c穗d realizarea ei depinde exclusiv de voinŃa unei părŃi
(dacă voi dori);
b. CondiŃia potestativă simplă, c穗d realizarea ei depinde de voinŃa uneia din părŃi si
de un fapt exterior ori de voinŃa unei persoane nedeterminate (dacă mă voi căsători).
∗ „ObligaŃia este nulă c穗d s-a contractat sub o condiŃie potestativă din partea celui ce se
obligă“
(art.1010 C. civ.)
În raport de efectul ce-l produce, condiŃia este suspensivă si rezolutorie.
– condiŃia suspensivă este aceea de a cărei 絜deplinire depinde nasterea drepturilor
subiective civile si obligaŃiilor corelative; p穗ă la 絜deplinirea ei actul juridic nu există,
(de pildă, Ń靖 v穗d imobilul din Brasov, dacă voi fi transferat la Bucuresti).
– condiŃia rezolutorie, este aceea de a cărei 絜deplinire depinde desfiinŃarea drepturilor
subiective civile; p穗ă la realizarea ei drepturile si obligaŃiile părŃilor sunt considerate că
există si se execută (de pildă, Ń靖 v穗d imobilul meu, cu condiŃia rezolutorie că v穗zarea
se va desfiinŃa dacă voi avea copii).
Efectele condiŃiei
Analiza efectelor condiŃiei face distincŃie 絜tre condiŃia suspensivă si condiŃia rezolutorie
si 絜tre
perioada anterioară 絜deplinirii condiŃiei (pendente conditione) si perioada ulterioară 絜
deplinirii
condiŃiei (eveniente conditione).
Efectele condiŃiei suspensive – Pendente conditione
ホnainte de 絜deplinirea condiŃiei suspensive, drepturile si obligaŃiile părŃilor se află
suspendate 絜
existenŃa lor.
- creditorul nu poate cere executarea obligaŃiei;
- debitorul care a plătit poate cere restituirea, deoarece a făcut o plată nedatorată;
- prescripŃia extinctivă nu 絜cepe să curgă;
- la contractele translative, nu se produce efectul translativ de drepturi reale – riscul răm穗e
la 絜străinător, conform regulii res perit domino;
- creditorul poate face acte de conservare a dreptului său; poate cere si obŃine garanŃii
pentru
creanŃa sa; poate ceda dreptul său condiŃional prin acte inter- vivos sau mortis causa.
Efectele condiŃiei suspensive – Eveniente conditione
După 絜deplinirea condiŃiei se consideră, retroactiv, că actul juridic a fost „pur si simplu“.
Prin
urmare, efectul principal al 絜deplinirii condiŃiei suspensive este retroactivitatea.
- plata făcută de debitor pendente conditione, devine valabilă si nu mai poate fi cerută
restituirea;
- transmisiunile făcute de creditor pendente conditione se consolidează;
- 絜 ipoteza 絜 care convenŃia suspensivă nu s-a 絈plinit, se consideră că actul nu a fost
72
絜cheiat, adică prestaŃiile efectuate vor fi restituite.
Efectele condiŃiei rezolutorii – Pendente conditione
ホnainte de 絜deplinirea condiŃiei rezolutorii, actul juridic se comportă ca un act pur si
simplu,
neafectat de modalităŃi.
Efectele condiŃiei rezolutorii – Eveniente conditione
Dacă s-a 絜deplinit condiŃia rezolutorie, efectul principal produs este desfiinŃarea
retroactivă a
actului juridic (ex tunc), părŃile fiind datoare să-si restituie prestaŃiile conform regulii
„resoluto iure
dantis, resolvitur jus accipientis“.
3. Sarcina
NoŃiune. Constă 絜 obligaŃia de a da, a face sau a nu face impusă gratificatului de către
dispunător, 絜
actele cu titlu gratuit.
Clasificare
- 絜 raport de persoana beneficiarului, sarcina poate fi:
- 絜 favoarea dispunătorului (sarcină impusă donatarului de a plăti o datorie faŃă de un
terŃ);
- 絜 favoarea gratificatului (dispunătorul obligă pe legatar să folosească suma de bani
絜 scopul realizării unei lucrări stiinŃifice);
- 絜 favoarea unui terŃ (X lasă casa mostenire lui Y, oblig穗du-l pe acesta să plătească
o rentă viageră lui Z).
4. Precizări
Art. 1008 C. civ. dispune „ condiŃia imposibilă sau contrarie bunurilor moravuri sau
prohibită de
lege este nulă si desfiinŃează convenŃia ce depinde de d穗sa.” ホn acest caz, legiuitorul a
stabilit ca fiind
nulă nu numai condiŃia imposibilă, imorală sau ilicită, ci 絜treaga convenŃie ce depinde de
ea.
73
5. Reprezentare grafică
9.1.
9.2.
9.3.
simplă din partea debitorului
din partea creditorului
valabile
Potestativă
pură din partea debitorului - nulă
din partea creditorului
REZOLUTORIE afectează
stingerea drepturiloir si
obligatiilor
Valabilitatea
conditiei
potestative
Conditie
Conditia potestativă pură sau si mpl ă 絜 actele cu ti t lu gr at ui t est e nulă
Conditia suspensivă pur potest at i vă din par t ea debitorului este nul ă
Conditia rezolutorie pur potestativă di n partea debi tor ul ui este valabi lă
Conditia suspensivă sau r ezol ut or ie pur potest at ivă din par t ea cr edi t or ul ui est e val abi l ă
Conditia potestativă si mplă depi nz穗d de vo i nt a debi t or ului sau de voi nta credit or ul ui est e valabilă
Cazuală
Mixtă
PUR POTESTATIVĂ
depinde exclusiv de vointa
unei părti
SIMPLĂ POTESTATI VĂ
depinde de vointa unei păr t i
si de un fapt exterior ori de
vointă unei per soane
nedeterminate
din punct de vedere al
efectului pe care 精 produce
SUSPENSIVĂ
afectează nast er ea
drepturilor si obligatiilor
Conditia actului
juridic civil
clasificare
din punct de vedere al
legăt ur ii cu voint a părt i lor
CAZUALĂ
depinde de hazard
MIXTĂ
depinde de vointa unei păr t i si a
unei terte persoane determinate
POTESTATIVĂ
6. Vocabular
eveniente conditione – locuŃiune latină folosită pentru a desemna situaŃia 絜 care
condiŃia care
afecta un act juridic s-a 絜deplinit.
pendente conditione – locuŃiune latină folosită pentru a desemna intervalul de timp
cuprins
絜tre momentul 絜cheierii unui act juridic si momentul 絜 care se 絜deplineste ori 絜 care
devine
cert că nu se mai 絜deplineste condiŃia de care este afectat acel act.
termen judiciar de graŃie – termen, de regulă scurt, acordat de instanŃa judecătorească
debitorului pentru executarea prestaŃiei, evit穗d astfel rezoluŃiunea ori rezilierea
contractului
ori pentru restituirea 絈prumutului de folosinŃă fără termen de restituire.
termen legal – termen prevăzut expres 絜tr-un act normativ ce se stabileste pe ani, luni,
zile
sau ore din momentul 絜ceperii curgerii lui. Termenul legal poate fi de prescripŃie si de
decădere.
7. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) Ce este termenul? ClasificaŃi termenele 絜 funcŃie de criteriile cunoscute.
2) Ce este condiŃia? ClasificaŃi condiŃia 絜 funcŃie de criteriile cunoscute.
3) ComparaŃi condiŃia si termenul incert.
4) Care este deosebirea dintre condiŃia pur potestativă si condiŃia simplă potestativă?
5) ホn ce situaŃie condiŃia pur potestativă duce la anularea contractului?
6) Care este deosebirea dintre condiŃia suspensivă si termenul suspensiv?
7) Clauza expresă că bunurile transmise vor reveni donatoarei 絜 cazul 絜 care căsătoria 絜
cheiată cu
donatorul se va desface din vina acestuia are caracterul unei condiŃii:
a) cazuale;
b) mixte;
c) pur potestativă;
d) simplă potestativă.
8. SpeŃe
1. La data de 1 februarie 2000, X a 絜cheiat un contract autentificat prin care 靖 vinde lui Y
un
apartament. Y a cumpărat apartamentul sub condiŃia că dacă se va muta 絜 provincie, actul
se va
desfiinŃa.
Ulterior, Y a v穗dut apartamentul unui terŃ si la interval de cinci săptăm穗i după 絜
străinarea
imobilului, s-a mutat 絜 provincie 絜truc穰 a semnat un contract de muncă mult mai
avantajos. ホn această
situaŃie X a solicitat instanŃei să constate că, 絜truc穰 clauza contractuală s-a 絜deplinit,
contractul de
v穗zare cumpărare a fost desfiinŃat iar părŃile trebuie repuse 絜 situaŃia anterioară.
CerinŃe:
a) Ce modalitate a actului juridic identificaŃi 絜 speŃă?
b) Care sunt efectele acestei modalităŃi pendente conditione? Dar eveniente conditione?
c) Ce fel de proprietar este terŃul care a dob穗dit apartamentul de la Y?
d) Ce va hotăr・instanŃa? ArgumentaŃi.
75
2. La data de 1 februarie 2000, 絜tre A si B s-a 絜cheiat un contract prin care A 靖 vinde lui
B un
apartament dacă p穗ă la data de 1 mai 2002 va pleca 絜 străinătate.
Cumpărătorul a fost de acord cu această 絈prejurare reŃinută 絜 contractul de v穗zare -
cumpărare.
Ulterior, A a v穗dut imobilul unui terŃ si la data de 1 mai 2002, semn穗d un contract de
muncă
deosebit de avantajos, a plecat 絜 străinătate.
B a cerut instanŃei să constate că el este adevăratul proprietar al apartamentului 絜truc穰
clauza din
contract s-a 絜deplinit, si astfel actul de v穗zare cumpărare s-a perfectat.
CerinŃe:
a) Ce modalitate a actului juridic este incidentă 絜 speŃă?;
b) A poate să v穗dă imobilul, pendente conditione, unei alte persoane?
c) Ce soluŃie adoptaŃi? ArgumentaŃi.
d) De la ce dată actul juridic 絜cheiat cu B va produce efectele juridice (de la data
絜cheierii lui – 1 februarie sau de la data realizării condiŃiei- 1 mai)?
3. La data de 1 februarie 2001, X 靖 donează apartamentul lui Y cu menŃiunea că donaŃia
se va
desfiinŃa dacă Y nu se va căsători 絜 termen de sase luni de la data 絜cheierii contractului
de donaŃie.
CerinŃe:
a) Suntem 絜 prezenŃa unui act juridic pur si simplu sau afectat de modalităŃi?
b) Cine este proprietar al apartamentului la data de 2 aprilie 2001?
c) Care sunt consecinŃele produse asupra actului juridic dacă Y nu se căsătoreste 絜
intervalul de sase luni?
d) Dacă 絜 perioadă 10 februarie - 10 aprilie, Y 絜chiriază apartamentul unui terŃ, este
valabil un astfel de contract?
e) Poate fi obligat Y să-i restituie lui X chiria percepută 絜 acest interval?
9. RezolvaŃi următoarele teste grilă
1. Termenul suspensiv am穗ă:
a) 絜ceperea exercitării drepturilor si executării obligaŃiilor;
b) stingerea exercitării drepturilor si executării obligaŃiilor;
c) nasterea drepturilor subiective si a obligaŃiilor corelative.
2. CondiŃia, ca modalitate a actului juridic civil:
a) afectează executarea actului juridic;
b) afectează existenŃa actului juridic;
c) afectează at穰 existenŃa c穰 si executarea actului juridic.
3. Nu este valabilă condiŃia:
a) pur potestativă din partea creditorului;
b) pur potestativă din partea debitorului;
c) simplă potestativă din partea debitorului.
4. CondiŃia a cărei realizare depinde exclusiv de voinŃa uneia dintre părŃi este:
a) pur potestativă;
b) simplă potestativă;
c) personală.
5. Constituie condiŃie mixtă, condiŃia a cărei realizare depinde:
a) de voinŃa uneia dintre părŃi si de hazard;
b) de voinŃa uneia dintre părŃi si de voinŃa unei persoane nedeterminate;
c) de voinŃa uneia dintre părŃi si de voinŃa unei persoane determinate.
6. ホn cazul 絜 care s-a 絜deplinit condiŃia rezolutorie:
a) actul juridic se consolidează retroactiv;
b) actul juridic se desfiinŃează retroactiv;
c) actul juridic 絜cepe să fie executat.
76
10. Bibliografie
I.R. Urs - op.cit., p. 255-270;
I.R.Urs - op.cit., p. 142-148;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op.cit., p. 165-172;
G. Boroi - op.cit., p. 193-205;
V.D. Zlătescu - op.cit., p. 167-174;
I. Dogaru - op.cit., p. 255-267.
77
XIII. Efectele actului juridic
1. NoŃiune
Prin efectele actului juridic înŃelegem drepturile subiective si obligaŃiile civile născute,
modificate sau stinse prin actul respectiv.
ホntre conŃinutul raportului juridic civil si efectele actului juridic civil există identitate,
絜 sensul că
efectele actului juridic se suprapun conŃinutului raportului juridic civil.
- drepturile si obligaŃiile civile 絜 scopul realizării cărora s-a 絜cheiat actul juridic
reprezintă
conŃinutul conceptului de ォ efecte ォ ale actului juridic.
- actul juridic are drept scop să creeze, să modifice, să stingă raporturi juridice, adică 絜 final
de a creea, a modifica, a stinge drepturi subiective si obligaŃii corelative concrete.
Pentru a cunoaste efectele actului juridic, trebuie să examinăm conŃinutul raportului
juridic, respectiv
drepturile si obligaŃiile părŃilor din acel raport, create, modificate, sau stinse prin
manifestarea de
voinŃă a acestora.
2. Reglementare
Codul civil reglementează 絜 art. 969-985 efectele convenŃiilor sau contractelor 絜
general din care se
desprind regulile si principiile care guvernează actul juridic.
Codul civil cuprinde reglementările cu privire la efectele diferitelor contracte (ex.- art.
800 - 855 -
contractul de donaŃie, art. 1294-1404- contractul de v穗zare cumpărare, art. 1405- 1409 –
contractul de
schimb, art. 1410- 1490 – contractul de locaŃiune, art. 1491-1531- contractul de societate,
art. 1532-
1559 – contractul de mandat, etc.)
3. Stabilirea, determinarea efectelor si interpretarea actului juridic civil
OperaŃia de stabilire a efectelor actului juridic civil, adică a cunoasterii drepturilor si
obligaŃiilor de el
generate, modificate ori stinse se realizează astfel:
– determinarea existenŃei si dovedirea actului juridic (negotium iuris) cu ajutorul mijloacelor
de
probă; cu acest prilej se pot stabili drepturile si obligaŃiile si dacă sunt clar exprimate.
– determinarea efectelor prin interpretarea clauzelor actului juridic. Această etapă presupune:
– calificarea actului juridic, ca act numit sau nenumit;
– aflarea conŃinutului clauzelor cu ajutorul regulilor de interpretare.
Reguli de interpretare:
– Actul juridic se interpretează Ńinând cont de voinŃa reală a părŃilor, si nu de sensul literal
al
termenilor (art. 977 C. civ.)
– ConvenŃiile „obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce
echitatea, obiceiul sau legea dau obligaŃiei, după natura sa“ (art. 970. Alin. 2 C. civ.);
– „Toate clauzele convenŃiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia
înŃelesul ce
rezultă din actul întreg“ (art. 982 C. civ.);
– „Termenii susceptibili de două înŃelesuri se interpretează în înŃelesul ce se potriveste mai
mult
cu natura contractului“ (art.979 C. civ.);
– „Când o clauză este primitoare de două înŃelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate
avea
un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul“ (art.978 C. civ.);
– „Când este îndoială, convenŃia se interpretează în favoarea celui ce se obligă“, in dubio
pro
debitore/reo (art. 983 C. civ.);
78
– „ConvenŃia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părŃile si-au propus a
contracta, oricât de generali ar fi termenii cu care s-a încheiat“ (art. 984 C. civ.);
– „Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se explica obligaŃia, nu se poate
susŃine
că prin aceasta s-a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în cazurile neexprese“
(art.985 C.civ.).
4. Precizări
Calificarea actului juridic este o operaŃiune importantă si necesară stiut fiind, că fiecare
specie de
contract este supusă unor reguli speciale, 絜 sensul că unui act juridic numit 靖 vor fi
aplicabile regulile
special instituite de Codul civil sau alt act normativ pentru acel tip de contract, 絜 timp ce
unui act juridic
nenumit i se vor aplica regulile generale privind obligaŃiile civile si nu regulile care
reglementează actul
juridic cel mai apropiat (genul proxim), făc穗du-se aplicarea principiului specialia
generalibus derogant,
generalia specialibus non derogant. De ex. Codul civil 絜 art. 1639-1651 reglementează
contractul de
rentă viageră, dar legislaŃia noastră nu reglementează nicăieri contractul de 絜treŃinere,
destul de des
絜t稷nit 絜 practică si adeseori confundat cu cel de rentă viageră datorită apropierii dintre
efectele acestor
contracte. Cu toate acestea contractului de rentă viageră i se vor aplica regulile special
instituite de Codul
Civil, 絜 timp ce contractului de 絜treŃinere i se vor aplica regulile generale privind
obligaŃiile civile.
5. Vocabular
actus interpretadus est potius ut valeat quam ut pereat - expresie latină ce semnifică
regula că actul trebuie interpretat 絜 sensul 絜 care se poate produce un efect, iar nu 絜
sensul 絜
care nu ar produce nici unul (regula cuprinsă 絜 art.978 c. civ.).
actus non debet operari ultra intentionem agetium – expresie latină 絜semn穗d că - actele
nu trebuie să fie operate dincolo de intenŃia celor care acŃionează (regulă cuprinsă 絜 art.
984
c. civ.).
in dubio pro debitore sau in dubio pro reo - expresie latină 絜semn穗d că 絜 situaŃia
絜doielnică deciziile se iau 絜 favoarea debitorului, respectiv a p穩穰ului.
6. Întrebări, exerciŃii, aplicaŃii
1) Ce 絜ŃelegeŃi prin noŃiunea: „ efectele actului juridic”?
2) Ce 絜ŃelegeŃi prin „ determinarea efectelor actului juridic civil”? Care sunt efectele
determinării
efectelor actului juridic civil?
3) EnumeraŃi cinci reguli de interpretare a actului juridic civil.
4) Din punct de vedere logic, ce operaŃiune juridică o consideraŃi anterioară celeilalte:
interpretarea
actului juridic sau proba lui?
5) ホn ipoteza 絜 care s-a folosit un exemplu pentru explicarea 絜Ńelesului unor clauze, 絜
tinderea efectelor
actului juridic trebuie redusă la efectele din exemplul dat?
6) StudiaŃi si comparaŃi regimul juridic al contractului de rentă viageră si al contractului de
絜treŃinere.
79
7. SpeŃă
1. X a fost obligat printr-o hotăr穩e judecătorească să-i dea lui Y fie un cal, o căruŃă si un
ham, fie
cinci milioane lei. Y a v穗dut creanŃa sa lui Z. Acesta din urmă 靖 cere lui X să-i dea un cal,
o căruŃă si un
ham, X se opune la această cerere, oferindu-se să-i plătească suma de cinci milioane lei, sub
pretext că
altfel obligaŃia (de a preda un cal, o căruŃă si un ham) ar fi, valoric, mult mai mare.
CerinŃe:
a) Atunci c穗d există 絜doială 絜 favoarea cărei părŃi se va interpreta convenŃia?
b) Cum vor fi argumentate cererile lui X si Z 絜 faŃa judecătorului?
c) Aplic穗d regulile de interpretare ale contractului, căreia dintre părŃi 靖 veŃi da c龝tig de
cauză?
8. RezolvaŃi următoarele teste grilă
1. ホntr-un contract, clauzele 絜doielnice se interpretează:
a) 絜 favoarea creditorului;
b) 絜 favoarea debitorului;
c) 絜 favoarea părŃilor acelui contract.
2. Un act juridic se interpretează Ńin穗d cont de:
a) voinŃa reală a părŃilor;
b) sensul literar al termenilor;
c) 絜Ńelesul ce rezultă din fiecare clauză.
3. ホntr-un contract, clauzele primitoare de două 絜Ńelesuri se interpretează:
a) 絜 sensul de a nu produce efecte juridice;
b) 絜 sensul care reiese din natura contractului;
c) 絜 sensul de a produce efecte juridice.
4. DispoziŃiile 絜doielnice cuprinse 絜tr-un act juridic se interpretează:
a) după obiceiul locului 絜 care s-a perfectat actul juridic;
b) 絜 sensul care reiese din natura contractului;
c) 絜 favoarea debitorului.
9. Bibliografie
I.R. Urs - op. cit., p. 271-275;
I.R.Urs - op.cit., p. 148-150;
S. Angheni
Gh. Beleiu - op.cit., p. 178-181;
G. Boroi - op.cit., p. 206-209;
V.D. Zlătescu - op.cit., p. 124-144;
I. Dogaru - op.cit., p. 268-273;
SpeŃa a fost preluată din Buletinul CurŃii de CasaŃii nr. 883 /1892 絜 T.R. Popescu op.
cit., p. 277.
80
XIV. Principiile efectelor actului juridic
1. Principiul forŃei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda)
Principiul este consacrat 絜 art. 969 C. civ., care prevede: „ConvenŃiile legal făcute au
putere de
lege între părŃile contractante“.
Principiul consacrat 絜 art. 969 alin. 1 C. civ. Este cunoscut prin expresia ォ contractul
este legea
părŃilor サ. EsenŃa acestui principiu constă 絜 faptul că actul juridic este obligatoriu pentru
părŃi si nu
facultativ.
Totusi trebuie reŃinut că nu se confundă legea cu contractul. Legea este un act normativ,
impersonal
cu aplicaŃie generală, contractul este si răm穗e opera părŃilor 絜 considerarea si respectarea
legii. De
asemenea numai contractele legale, făcute cu respectarea regulilor de drept, au putere de lege
dar nu si
cele care conŃin clauze contrare prevederilor legale.
ExcepŃii de la principiul forŃei obligatorii a actului juridic
De la principiul forŃei obligatorii există două categorii de excepŃii :
- de restrângere- ipoteze 絜 care actul juridic 絜cetează să-si producă efectele 絜ainte de
termenul prevăzut de părŃi, vezi de ex. : la mandat art. 1552 pct.3 C.civ.; la locaŃiune
art. 1439 alin. 1C.civ.; la 絈prumutul de folosinŃă art. 1563 alin. 2 C. civ.; etc.
- de extindere- ipoteza 絜 care actul civil este prorogat prin lege (prorogarea contractelor
de 絜chiriere- art.1din L. 17/1994 si art. 7din L.112/1995, O. G. nr.41/1999) ori efectele sunt
am穗ate de o cauză de suspendare, inclusiv de forŃa majoră.
2. Principiul irevocabilităŃii actului juridic civil
Irevocabilitatea este consecinŃa forŃei obligatorii si constă 絜 imposibilitatea revocării
unilaterale,
adică una dintre părŃile actului juridic nu poate, prin singura sa voinŃă, să desfiinŃeze, să
desfacă acest
act juridic.
Potrivit art.969 alin.2 C. civ. convenŃiile – si, în general, actele juridice – pot fi revocate
prin
consimŃământul mutual al părŃilor sau datorită unor „cauze autorizate de lege“.
ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii convenŃiilor – exemple:
– contractul de donaŃie intre soŃi este revocabil (art. 937 C. civ);
– contractul de locaŃie fără termen (art. 1436 alin. 2 C. civ);
– contractul de societate civilă (art. 1523 C. civ);
– contractul de depozit (art. 1616 C. civ);
– contractul de mandat (art. 1552 C. civ);
– contractul de închiriere a unei suprafeŃe locative (Legea 114/1996);
– contractul de asigurare (Legea 136/1995);
– contractul de editare a unei opere viitoare (Legea 8/1996);
− contractul de concesiune (Legea 219/1998);
ExcepŃii de la principiul irevocabilităŃii actelor juridice unilaterale – exemple:
– testamentul este revocabil (art. 922C. civ);
– retractarea renunŃării la mostenire (art. 701 C. civ);
– oferta de a contracta poate fi revocată p穗ă 絜 momentul ajungerii ei la destinatar, deoarece
p穗ă la acest moment nu poate fi cunoscută, etc.
81
3. Principiul relativităŃii efectelor actului juridic civil
Actul juridic produce efecte juridice numai 絜tre părŃile de la care emană, el nu produce
efecte faŃă de
terŃi (persoane străine de actul juridic). Prin urmare, efectele actului juridic sunt relative
„ConvenŃiile
n-au efecte decât între părŃile contractante” dispune art. 973 C. civ.
ホn afară de părŃi (persoanele care 絜cheie actul juridic) si 絜 afară de terŃi (persoanele
străine de actul
juridic – penitus-extranei), 絜 viaŃa juridică apar persoane care, desi nu participă la 絜
cheierea actului
juridic, totusi prin relaŃiile pe care le au cu părŃile, sunt asimilate cu acestea c穰 priveste
efectele
actului juridic. Aceste persoane se numesc avânzi – cauză.
ホn dreptul civil există trei categorii de av穗zi – cauză:
a) succesorii universali si cu titlu universal;
b) succesorii particulari;
c) creditorii chirografari.
ExcepŃii de la principiul relativităŃii actelor juridice.
∗ Sunt două categorii de excepŃii: excepŃii reale si excepŃii aparente.
ExcepŃia reală – stipulaŃia pentru altul
- StipulaŃia pentru altul sau contractul în folosul unei terŃe persoane este un contract prin
care o
parte (stipulantul) convine cu cealaltă parte (promitentul) ca acesta din urmă să execute o
prestaŃie 絜 favoarea unui terŃ (beneficiar) care este străin de 絜cheierea actului juridic
(vezi art.
1642 C. civ.- renta viageră, donaŃia cu sarcini – 828 C. civ; contractul de asigurare – Legea
47/1991; etc.)
ExcepŃii aparente
– Promisiunea faptei altuia (convenŃia de porte-fort).
– Reprezentarea care este de trei feluri:
o reprezentarea convenŃională, izvor穰ă din convenŃia părŃilor;
o reprezentarea legală, care 罇i are izvorul 絜 lege;
o reprezentarea judiciară, care 罇i are izvorul 絜 絈puternicirea dată de instanŃa
judecătorească (sechestrul judiciar).
Reprezentarea constituie o excepŃie aparentă de la principiul relativităŃii efectelor actului