Protectia Lemnului

Cursuri postuniversitare de Master
Modulul Protectii specifice, moderne la cladiri din lemn

I. ASPECTE PRIVIND STRUCTURA LEMNULUI
1. Structura compozit a lemnului
1.1. Structura celulozei
1.2. Structura hemicelulozelor
1.3. Structura ligninei
2. Structura membranei celulare
3. Morfologia tulpinii plantelor
3.1. Structura primar a tulpinii
3.2. Structura secundar a tulpinii
4. Structura microscopic a lemnului
4.1. Structura microscopic a lemnului de conifere
4.2. Structura microscopic a lemnului speciilor de foioase
5. Structura macroscopic a lemnului
6. Anomaliile i defectele lemnului
6.1. Anomaliile de cretere
6.2. Anomalii de structur
6.3. Defecte traumatice
Protectii specifice, moderne
II. PROPRIETILE FIZICE ALE LEMNULUI
2.1. Sorbia apei
2.1.1. Influena umiditii asupra proprietilor lemnului
2.1.2. Determinarea umiditii lemnului
2.1.3. Umflarea i contragerea lemnului
2.1.4. Fenomene nsoitoare ale umflrii i contragerii
2.1.5. Procedee de stabilizare dimensional a lemnului
2.1.6. Consecinele contragerilor i umflrilor asupra lemnului masiv
2.2. Densitatea lemnului
2.2.1. Influena umiditii asupra densitii
2.3. Proprietile termice ale lemnului
III. BIODEGRADAREA LEMNULUI
3.1. Microorganisme care metabolizeaza tesuturile vegetale
3.2. Cresterea hifelor in lemn si microscopia degradarii
3.3. Biodegradarea lemnului
3.2.1. Biodegradarea celulozei
3.2.2. Biodegradarea hemicelulozelor
3.2.3. Biodegradarea ligninei
IV. AGENTI DE PROTECTIE A LEMNULUI
4.1. Agenti chimici de protectie a lemnului
4.1.1. Principii generale
4.1.2. Istoric si dezvoltare a protectiei lemnului
4.1.3. Materiale antiseptice pentru protectia mediului
4.2. Agenti de protectie a lemnului solubili in apa. Compusi anorganici
4.2.1. Generalitati
4.2.2. Agenti de protectie a lemnului pe baza de cupru
4.2.3. Distributia componentelor si fixarea lor in lemn
4.2.4. Reactiile compusilor pe baza de cupru cu substante model
4.2.5. Produsii de reactie ai agentilor cu materialul lemnos
4.2.6. Mecanismul de reactie a agentilor de protectie cu lemnul
4.2.7. Implicatii biologice
4.3. Compusii anorganici ai borului
4.4. Aspecte privind rolul apei din lemn in procesele de biodegradare si
bioprotectie
4.5. Compusii pe baza de saruri cuaternare de amoniu
4.6. Agenti de protectie solubili in solventi organici
4.7. Compozitii antiseptice utilizate la conservarea lemnului
4.8. Materiale pentru finisarea lemnului prin vopsire si lacuire
Fondul forestier
Fondul forestier
Fondul forestier
Fondul forestier
Lemnul material compozit
Figura 1. Structura matricii din lemn:
liniile ngroate reprezint ghemurile macromoleculare de lignin, legate ntre
ele prin puni rare; liniile subiri figureaz lanurile liniare hemicelulozice:
a - matricea nemodificat;
b - matricea parial degradat pe seama destruciei reelei L
Figura 2. Reprezentarea schematic a structurii peretelui celular
Figura 3. Reprezentarea schematic a polizaharidelor coninute n peretele
primar al celulei lemnoase
Tabelul 1.
Analiza compoziional (% din masa uscat) a hidrailor de carbon din
hidrolizatele a patru tipuri diferite de materiale lignocelulozice
Tabelul 2.
Coninutul de polizaharide (% din masa uscat) pentru patru tipuri diferite de
materiale lignocelulozice
22,5 0,21 22,7 44,5 0,35 1,47 Trestie
22,6 0,17 22,8 38,1 0,66 2,46 Paie
6,19 11,4 27,1 44,1 2,33 1,29 Rinoase
13,7 2,15 22,7 44,1 0,34 0,27 Foioase
Xiloz Manoz Lignin Glucoz Galactoz Arabinoz Sursa
62,5 53,8 62,9 58,3 Total
0,34 0,56 2,29 0,33 Galactan
1,40 2,08 1,28 0,25 Arabinan
0,20 0,15 11,0 2,05 Manan
21,4 18,9 5,94 13,0 Xilan
38,8 31,9 42,4 42,4 Glucan
Trestie Paie Rinoase Foioase Polizaharida
Molid (Picea excelsa)
C=49,4 + 0,06X; r = 0,89 ; n= 26 arbori; X= 32-150 ani
L=25,6+0,047X; r=0,96; (C+L+P) = 85,3 102%
P = 6,0+ 0,34 X; r=0,98;
Fag (Fagus silvatica)
C=43, 35 +0,053X;r=0.97;n=24 arbori ; X- 30-129 ani
L=18,63+0.053X ;r=0,93 (C+L+P)=79-96 %
P=12,41+0,064X; r=0,81
Mesteacan (Betula verrucosa) Salcie (Salix alba)
C=43,13+0,14X; X=8-44ani C=42,87+0,34X; r=0,94; n=10
L=14,6 + 0.2X; (C+L+P)=73-95% L=14,0+0,38; r=0,98; X=10-37
P=10,37+0,25X; P=12,16+0,24X; r=0,92
(C+L+P)=79-104%
Stejar (Quercus robur)
C=37,37+0,073X; r=0,97; X=30-140ani
L=19,5+0,053X; r=0,76; (C+L+P)=73-100 % Exercitiul 1
P=8,73+0,12X; r=0,96;
1.1. Structura celulozei
Fig.4. Structura molecular a celulozei in scrierile Haworth i Fischer
Structura spatiala a celulozei
Exercitiul 2
Structura cristalin i polimorfismul celulozei
Figura 5. Grupa cristalografic spaial C
2
2
P2
1
(A); C
2
2
P grupa primitiv
monociclic 2
1
(B) cu ax de simetrie elicoidal
Structura cristalin i polimorfismul celulozei
Structura secundar a celulozei
Figura 6. Legturile de hidrogen intermoleculare i intramoleculare
n cazul celor doi alomorfi (I i II) ai celulozei
Structura supramolecular a celulozei
Fig.7. Reprezentarea schematizata a lamelelor din microfibrile
a,b)-orientarea lamelelor ; c)-sectiunea transversala a microfibrilelor
(a) (b)
Fig.8. Evidentierea zonelor cristaline si amorfe din microfibrilele celulozice (a);
Aranjarea microfibrilelor in elemente structurale (b)
Structura supramoleculara a celulozei
Tabelul 3. Marimea microfibrilelor de diverse proveniente
Exercitiul 3
2,5 2,02 celuloza din lemn
4,0 2,2 bumbac
(nm) (nm) Preparatul
celulozic
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
1 11 21 31 41 51 61
2

U
.
A
.
(002)
(101)
(101)
(040)
Structura hemicelulozelor
4 X 1 4 X 1 4 X 1 4 X 1 4 X 1 4 X 1 4 X 1 4 X 1 4 X 1
3 2 2
AMG Ac LAf
Figura 6. Structura unui lan macromolecular de xilan substituit parial
Structura hemicelulozelor
Tabelul 4.
Natura substituenilor lanurilor hemicelulozice

Substituent

Tipul de legtur cu
lanul de xiloz

Sursa
Uniti terminale singulare
aci d -D-Glucuronic
aci d -4-O-Metil-D-Glucuronic
-L-Arabinofuranoz
Oligozaharide complexe
-D-Xilp-(12)--L-Araf
-D-Gal p-(15)--L-Araf
-D-Gal p-(14)-D-Xil p-(12)-
-L-Araf
4-Me--D-GalpA-(14)-D-Xi lp-
(14)- D-Gal p
Lanuri de Arabinoz
Oligo-(12)-L-Arabinofuranoz
Oligo-(12,3)-L-Arabi nofuranoz
Substitueni nezaharidici
Acid acetic

Acid feruli c

12
13

13
13

13

13

13
13
13
13

2, 3, 2,3
L-Arabi nofuranoz
(5)-L-Arabinofuranoz

Angiosperme
Gi mnosperme
Gi mnosperme

Boabe de porumb
Bambus

Bambus

Bambus

Boabe de gru
Boabe de gru
Boabe de gru
Boabe de gru

Angiosperme
Angiosperme
Monocotil edonate

Structura ligninei
Legatura mutuala intre lignina si hemiceluloza
Legatura mutuala intre lignina si hemiceluloza
Modelele organizarii supramoleculare a componentilor chimici ai lemnului
Structura peretelui celular
Structura peretele celular
Imagine microscop
Fig. 11. Structura schematic a
membranei celulare:
M - lamela median; P - peretele pimar;
S1, S2 - straturile peretelui secundar;
T - peretele teriar; L - lumenul,
1 - por; 2, 3 - pelicule interstraturi;

Fig.12. Diagrama organizrii
membranei celulare stratificate

Tabelul 5. Dimensiunile membranelor celulare la Picea abies
Tabelul 6. Constituenii chimici ai lemnului
Componentul
chimic
Proporia
(%)
Natura
polimerului
GP Unitatea de
repetiie
Rolul
CELULOZA 45 - 50 cristalin
lanuri liniare
5000
-
1000
0
- D - gluco -
piranoza
component
structural
HEMICELU-
LOZELE
20 - 25 amorf
lanuri ramificate
150 -
200
resturi de
zaharuri
component
matriceal
LIGNINA 20 - 30 amorf ; reea
tridimensional
100 -
1000
fenil -
propanic
component
matriceal
EXTRAC-
TIBILE
0 -10 lanuri
polimere
- polifenoli ncrustare

Membrana Grosimea (m) Volum (%) Grosimea (m) Volum (%)
(Stratul) Lemn de primvar Lemn de toamn
(P + LM) / 2 0,09 4,3 0,09 2,1
S1 0,26 12,4 0,38 8,8
S2 1,66 79,0 3,69 85,8
S3 (T) 0,09 4,3 0,14 3,3
Total 2,1 100 4,3 100

Fig. 13. Distribuia componenilor chimici n peretele celular

Structura microscopica a lemnului
a) foioase: A-transversal; B-radial; C-tangential
Elemente anatomice la foioase
Proportia fibrelor la foioase
Dimensiunile fibrelor la foioase
Exercitiul 4
Dimensiunile fibrelor la foioase
a) conifere: A-transversal; B-radial; C-tangential
Conifere: lemn timpuriu, lemn tarziu
Elemente anatomice la conifere
Punctuatii: simple, semiareolate si areolate
Proportia traheidelor la conifere
Dimensiunile traheidelor la conifere
Lemnul de reactie: de compresie si de tensiune
Lemnul de reactie: de compresie si de tensiune
Structura macroscopica a lemnului
Anomaliile si defectele lemnului
Proprietatile fizice ale lemnului
Sorbtia apei
- lemn verde, cu o umiditate relativ mare (35 % la foioase i 55 % la conifere
fiind funcie i de anotimp);
- lemn ud, constituie lemnul dobort care primete o cantitate de ap prin
plutire sau pstrare n ap, mai mare dect a avut la doborre ;
- umiditate de transport este un termen convenional ce privete materialul
lemnos acceptat pentru a fi transportat dup un timp oarecare de la debitare.
Valoarea acestei umiditii este de 18-22 % ;
- umiditate de echilibru n aer liber (lemn uscat la aer), depinde de coninutul
de umiditate din aer i variaz ntre 12-15 % ;
- umiditatea lemnului de construcii, cca 7-8 % ;
-lemn absolut uscat (anhidru), este materialul lemnos care n mod practic nu
mai conine ap (lemnul uscat artificial i care nu se poate menine n condiii
normale).
Se deosebesc dou moduri de exprimare a umiditii :
- umiditate relativ care se raporteaz la cantitatea de material umed i
umiditatea absolut care se raporteaz la lemnul absolut uscat.
Sorbtia apei
-n contact cu umiditatea, lemnul absoarbe cantiti de ap proporional cu
concentraia umiditii din mediul ambiant
-Fenomenele de sorbie, difuzie i umflare sunt influenate de structura
molecular a componenilor chimici ai lemnului, de structura lor
supramolecular, de structura submicroscopic a membranelor celulare, de
structura microscopic a elementelor lui fibroase i nefibroase i de structura
sa anatomic.
-Izotermele de sorbie a vaporilor de ap de ctre lemnul diverselor specii
lemnoase prezint forme asemntoare, diferind ntre ele prin cantitatea apei
absorbite
- toate izotermele, indic o histerez cu att mai pronunat cu ct
dimensiunile probelor sunt mai mici
- Umiditatea lemnului reprezint apa situat att n membranele celulare ct i
n golurile celulare.
Sorbtia apei
- Apa din membranele celulare se gsete sub form lichid i sub form de
vapori, reprezint apa de constituie sau apa legat
- Apa din spaiile celulare se afl n stare lichid i formeaz aa-numita ap
liber
Exist urmtoarele posibiliti de fixare a apei :
a. Sorbia molecular (chemosorbia). Apa n stare de vapori care ptrunde n
membranele celularesufer o disociere dipolar i se leag de gruprile
hidroxilice din lemn libere, att prin valene chimice ct i prin fore
electrostatice. Datorit formrii acestei legturi apare o cantitate nsemnat
de cldur sub form de cldur de reacie sau de umflare.
b. Sorbia capilar (condensare capilar). Pe lng fenomenul de sorbie
molecular, n spaiile interfibrilare ale fibrelor celulozice din lemn ia
natere i fenomenul sorbiei capilare. Sorbia capilar se realizeaz iniial
sub form de vapori care ulterior se condenseaz n pelicule, dnd aa-
numita condensare capilar.
Sorbtia apei
- Se precizeaz c, pn la umiditatea de 6 % a lemnului are loc fenomenul de
sorbie molecular. La umiditi ntre 6 % i 15 % are loc fenomenul de sorbie
capilar n stare de vapori, iar de la umiditatea de 15 % pn la saturaia fibrei
are loc fenomenul de condensare capilar
- Componenii chimici principali ai lemnului celuloza, hemicelulozele, lignina
joac un rol esenial n comportarea lemnului la variaiile de umiditate :
admind valoarea 1,0 pentru capacitatea de sorbie a lemnului, capacitatea
relativ a celorlali componeni echivaleaz cu 1,09 la holoceluloz, 0,94 la
celuloz, 0,60 la lignin i 1,56 la hemiceluloze, ceea ce conduce la
urmtoarea repartiie a ntregii uniditi fixate de lemn : 47% ap sunt reinte
de celuloz, 37% de ctre hemiceluloze i 16 % de ctre lignin. Suprafaa
intern ce revine unui g de lemn se repartizeaz astfel : 63 m2 corespund
celulozei, ligninei 63 m2, iar hemicelulozelor 92 m2
- Prin sorbia apei de ctre masa lemnoas are loc o contragere a lemnului,
adic volumul total al lemnului i al apei sorbite este mai mic dect suma
volumelor separate al lemnului i al apei. Contragerea maxim se manifest la
primele nceputuri ale sorbiei.
Sorbtia apei
- Viteza de sorbie i desorbie a umiditii lemnului este determinat de viteza
de ptrundere a moleculelor apei n lemn i n membranele celulare, adic de
difuzia apei n lemnul propriu-zis i in pereii celulari
- La o umiditate iniial a lemnului de 20%, valoarea coeficientului de difuzie n
lemnul coniferelor este 4.10
-7
cm
2
/s i circa 4,6.10
-7
cm
2
/s, att n alburnul ct
i n duramenul trunchiurilor de foioase. Dar cu creterea umiditii iniiale a
lemnului de la 2 la 28%, valoarea coeficientului de difuzie crete exponenial
de la 0,2.10
-7
cm
2
/s la 15,0.10
-7
cm
2
/s. Cu creterea temperaturii, coeficientul
de difuzie crete proporional cu presiunea vaporilor saturai ai apei la
temperaturile corespunztoare. Viteza de difuzie prin pereii celulari n direcie
tangenial i radial reprezint circa 1/2-1/3 din viteza de difuzie n direcie
longitudinal.
Sorbtia apei
- Rolul fundamental n difuzia reactivilor (vapori i lichide) n procesele
industriale de impregnare, antiseptizare, uscare etc., l joac structura capilar
a lemnului constituit din cavitile vaselor, a traheidelor, de lumenul celulelor
ce alctuiesc razele medulare i care se reunesc ntre ele prin intermediul
punctuaiilor i a porozitilor din membranele celulare.
Permeabilitatea lemnului reprezint capacitatea lui de a permite trecerea
gazelor sau lichidelor prin structura sa la presiune, fiind condiionat de
sistemul su microcapilar. Viteza de deplasare a lichidelor n direcia
longitudinal este de 50-200 ori mai mare dect n direcie transversal. n
lemnul absolut uscat, capilarele din membranele celulare sunt obturate,
rmnnd active doar cavitile celulare.
Sorbtia apei
n lemnul rinoaselor, cile de ptrundere n structur reprezint lumenul
traheidelori al celulelor din razele medulare, iar de aici se trece n celulele
nvecinate prin intermediul punctuaiilor sau porozitilor.
La speciile de foioase, vasele constituie cile de acces ale structurii, iar, mai
departe porozitatea faciliteaz trecerea n cavitile celulelor nvecinate; n
direcie radial elementele de transport l constituie cavitile celulelor din
razele medulare.
Diametrul porozitilor din pereii celulari este de 40-100nm la speciile
foioaselor i, ceva mai mari, la punctuaiile de la speciile coniferelor (circa 200
nm). Permeabilitatea duramenului este mai sczut dect a alburnului. Rolul
membranelor celulare n transportul substanelor prin difuzei devine esenial
Cantitatea maxim de ap ce poate fi reinut prin sorbia molecular i
capilar formeaz umiditatea de saturaie sau punctul de saturaie. Deoarece
dimensiunile capilarelor i compoziia lor chimic sunt diferite de la o specie la
alta, punctul de saturaie al fibrei va fi i el diferit. Astfel, pentru tei, salcie, plop,
mesteacn, fag foioase ce prezint pori mprtiai n inelul anual saturaia
fibrei se realizeaz la umiditatea de 32-35 %
Sorbtia apei
n lemnul rinoaselor, cile de ptrundere n structur reprezint lumenul
traheidelori al celulelor din razele medulare, iar de aici se trece n celulele
nvecinate prin intermediul punctuaiilor sau porozitilor.
La speciile de foioase, vasele constituie cile de acces ale structurii, iar, mai
departe porozitatea faciliteaz trecerea n cavitile celulelor nvecinate; n
direcie radial elementele de transport l constituie cavitile celulelor din
razele medulare.
Diametrul porozitilor din pereii celulari este de 40-100nm la speciile
foioaselor i, ceva mai mari, la punctuaiile de la speciile coniferelor (circa 200
nm). Permeabilitatea duramenului este mai sczut dect a alburnului. Rolul
membranelor celulare n transportul substanelor prin difuzei devine esenial
Cantitatea maxim de ap ce poate fi reinut prin sorbia molecular i
capilar formeaz umiditatea de saturaie sau punctul de saturaie. Deoarece
dimensiunile capilarelor i compoziia lor chimic sunt diferite de la o specie la
alta, punctul de saturaie al fibrei va fi i el diferit. Astfel, pentru tei, salcie, plop,
mesteacn, fag foioase ce prezint pori mprtiai n inelul anual saturaia
fibrei se realizeaz la umiditatea de 32-35 %
Sorbtia apei
- n aerul saturat, umiditatea de echilibru va atinge un maxim, care este tocmai
umiditatea de saturaie (punctul de saturaie al fibrei). La acest punct nceteaz
sorbia ca fenomen al higroscopicitii lemnului i poate s nceap desorbia
dac se schimb condiiile mediului exterior.
- Deoarece umiditatea relativ a aerului este funcie de temperatur i de
presiune, rezult c i umiditatea de echilibru este dependent nemijlocit de
umiditatea relativ i de temperatur i n funcie de acestea exist un ntreg
domeniu de umiditi de echilibru.
-Curbele ce descriu evoluia procesele de sorbie i desorbie a apei nu se
suprapun conducnd la zon de histerezis. Histerezisul indic o putere mai
slab de reinere a apei din partea capilarelor uscate n comparaie cu cele din
membrana n stare umed, datorit faptului c membranele celulare sufer
unele deformri remanente n timpul sorbiei
- Histerezisul are un rol deosebit n uscarea i aburirea lemnului ca i n
explicarea tensiunilor interne.
Sorbtia apei
- Dac se consider dou probe de lemn din aceeai specie i cu aceeai
structur, una din ele avnd umiditatea maxim, iar cealalt fiind absolut
uscat i dac se las aceste probe n atmosfer liber un anumit timp, se
constat c au loc procese de desorbie i sorbie pn la atingerea unei stri
de echilibru.
-Umiditatea lemnului la care nceteaz sorbia i desorbia poart denumirea
de umiditate de echilibru. Umiditatea de echilibru este funcie de umiditatea
atmosferic, o dat cu schimbarea acesteia schimbndu-se i umiditatea de
echilibru.
- Modificarea umiditii atmosferice poate avea loc n mod natural n spaii
deschise sau artificial, n spaii nchise.
Influena umiditii asupra proprietilor lemnului
- Umiditatea alturi de densitate, este factorul fizic care influeneaz
proprietile fizice, mecanice i dimensionale ale lemnului.
-Majoritatea proprietilor mecanice ale lemnului scad, cu excepia elasticitii
care crete, pe msur ce crete umiditatea din membranele celulare.
- Rezistena electric a lemnului scade aproximativ de 100.000 de ori cnd
umiditatea crete de la 7 % pn la umiditatea de saturaie a fibrei.
-Prin creterea umiditii din membranele celulare dimensiunile liniare i
volumice ale lemnului cresc. Umiditatea din materialul proaspt debitat i mai
ales repartiia inegal a umiditii are efecte asupra uscrii, contragerii i
supradimensionrii modelelor la debitare.
Sorbtia apei
Determinarea umiditii lemnului
Metode directe
-Determinarea umiditii prin procedeul gravimetric (uscarea probelor la etuv);
- Determinarea umiditii prin substane chimice avide de ap. Aceast
variant se aplic n cazul materialului bogat n substane volatile iar
determinarea umiditii se realizeaz cu ajutorul unor aparate speciale, n care
se folosesc pentru extracia apei i a substanei volatile solveni, care rmn
separai de ap i de celelalte substane.
n cazul n care materialul lemnos nu trebuie retezat n vederea confecionrii
epruvetelor, se scot probe cu ajutorul unor burghie. Talaul se extrage cu
ajutorul unor burghie speciale i apoi se introduce imediat ntr-o fiol de
cntrire tarat i apoi se determin umiditatea prin uscare.
Sorbtia apei
Metode indirecte:
- Determinarea umiditii prin procedeul electric. Procedeul se bazeaz pe
determinarea rezistenei curentului electric ce trece prin lemn. Cu ct lemnul
este mai umed, cu att conduce mai bine curentul electric i cu att
capacitatea sa electric este mai mic. Cele mai multe aparate electrice se
bazeaz pr principiul rezistiv. Fiecare aparat are o construcie proprie, fiind
prevzute cu un anumit echipament.
- Determinarea umiditii cu ajutorul srurilor chimice. Unele sruri, de
exemplu clorura de cobalt, au propietatea de a se colora mai mult sau mai
puin intens, n raport cu cantitatea de ap rece care ptrunde n cristalele
srii. Astfel, dac n lemn se practic un orificiu, n interiorul cruia se
stabilete echilibrul higroscopic ntre umiditatea lemnului i atmosfer, iar n
acest orificiu se introduce o hrtie tratat cu sare de cobalt, aceasta se va
colora n raport cu gradul de umiditate de la care a suferit impresionarea.
Comparnd culoarea hrtiei cu o culoare etalon, se poate aprecia umiditatea
lemnului, cu o aproximaie de pn la 3 %.
Conifere Foioase
Umflarea si contragerea lemnului
Umflarea lemnului este corelat cu fenomenul higroscopicitii acestui
material. Din momentul n care un lemn anhidru ncepe s absoarb ap,
ncepe i variaia dimensiunilor sale.
Teoretic dimensiunile membranelor celulare trebuie s creasc liniar
cu creterea coninutului de umiditate, prin simpla nsumare a dimensiunilor
iniiale ale membranei i al apei ptrunse.
n realitate, fenomenul este mult mai complex. n prima faz a sorbiei
(sorbie molecular) forele de atracie electrice, ntre grupele hidroxilice ale
componentelor din lemn i dipolii apei disociate sunt att de puternice, nct se
formeaz un agregat coloidalo-hidric, al crui volum este mai mic dect suma
volumelor care intr n reacie (ap+lemnul). Stadiul final al schimbrilor
dimensionale din timpul creterii umiditii se produce la atingerea punctului de
saturaie al fibrei cnd are loc umflarea total a lemnului.
Umflarea lemnului este condiionat de caracterul coloidal al
substanelor de structur din pereii celulari i reprezint primul stadiu al multor
procese de prelucrare chimic a lemnului.
Gradul de umflare a lemnului este strns legat de capacitatea apei
sorbite, iar mrimea sorbiei depinde de capacitatea de umflare a lemnului,
cci prin umflare se formeaz mereu noi centri de sorbie.
Datorit contraciei, mrimea umflrii volumetrice este proporional
cu cantitatea de ap sorbit, n particular n intervalul iniial de 5-7 % umiditate,
cnd procesul de sorbie devanseaz umflarea.
Contragerea, datorit anizotropiei lemnului, se dezvolt mai mult n
direcie tangenial (cca. 8%), mai puin n direcie radial (~3%) i foarte puin
n cea longitudinal (~0,2%); lemnul alburn se contrage mai puin dect
duramenul.
Dar gradul de umflare al lemnului i anizotropia lui sunt condiionate
esenial de direcia de orientare a microfibrilelor n textura pereilor P (primar)
i straturile S1 i S2 ale membranei secundare care frneaz umflarea
stratului fundamental S2 al peretelui celular.
Schimbrile dimensionale liniare nu sunt unitare n cele trei direcii de
orientare structural: longitudinal, transversal i radial, nici ca mrime i
nici ca dinamic
Umflarea radial reprezint n medie 50% din cea tangenial, iar
dinamica umflrii radiale este cu 10-15% mai mic dect cea tangenial.
Umflarea longitudinal este nensemnat ca mrime i ca dinamic.
Neuniformittea fenomenului de umflare este determinat de specia,
structura lemnului, dimensiunile pieselor i de compoziia anatomic a lemnului
(raze medulare i membrane celulare).
Contragerea ca fenomen invers umflrii se produce concomitent cu
desorbia (eliminarea) apei din membrana celular.
Umflarea i contragerea sunt fenomene naturale ce nu pot fi oprite,
ele fiind cel mult atenuate constituind unul din neajunsurile materialului
lemnos.
Pentru caracterizarea mrimii umflrii i contragerii materialului
lemnos se definesc o serie de indici cum ar fi: umflarea liniar, umflarea
volumic, contragerea liniar, contragerea volumic.
Lemnul cu contragere foarte mic (pinul, plopul, bradul), mic
(castanul, teiul) i mijlocie (cireul, ararul, mesteacnul) se consider lemn
bun pentru utilizrile materialului lemnos masiv.
Fenomene nsoitoare ale umflrii i contragerii
Presiunea de umflare
Presiunea maxim la umflarea lemnului n ap variaz de la 9,2 la 36 kgf/cm
2
iar la umflarea n mediu saturat cu vapori 14-41 kgf/cm
2
Presiunea de umflare nu este unitar n toate celulele, mrimea acesteia
depinznd de grosimea membranei celulare. Din aceast cauz, n timpul
umflrii i contragerii lemnului se nasc tensiuni inegale care pot s provoace
crpturi interne i externe, mai ales cnd se produce o eliminare rapid a
apei din membranele celulare. Eliminarea apei din membranele celulare
conduce la o contragere puternic a acestora sau chiar ruperea lor.
Fenomenul de colaps, reprezint procesul de degradare al membranei
celulelor lemnoase, care se produce datorit presiunilor mari ce iau natere n
timpul uscrii artificiale a lemnului la temperaturi nalte
Lemnul n care sa produs colapsul n timpul uscrii are celulele aproape
complet lipsite de lumen, astfel nct la microscop acestea apar turtite
(nfundarea lumenului).
Fenomene nsoitoare ale umflrii i contragerii
Fenomenul se produce n condiiile membranelor celulare pline cu ap, forat
de cldur s se evapore n afara legilor difuziei apei n corpurile coloidale
(membrana celular).
Colapsul se poate preveni prin aburirea i rcirea lemnului. Aburirea nu
umezete membrana n interior, ci numai n afar, prevenind uscarea ei n
continuare i datorit proprietilor termoplastice ale lemnului diminueaz
tensiunile aprute n timpul uscrii.
La acele pri unde s-a produs prbuirea membranei (colaps), aburirea,
practic nu salveaz situaia.
Practica a dovedit c uscarea lemnului la temperaturi mai joase nu prezint
niciodat colaps
Cldura de umflare
n timpul umflrii lemnului se degaj o cantitate de cldur-aa numita cldur
de umflare, ce poate varia de la 16 la 20 cal/g
Procedee de stabilizare dimensional a lemnului
-acoperirea pieselor de lemn cu vopsele sau substane chimice hidrofobe. Se
utilizeaz vopsele pe baz de aluminiu sau lacuri din rini sintetice. Aceste
substane mpiedic n suficient msur absorbia apei i deci i consecinele
nsoitoare ale umflrii i contragerii lemnului;
-meninerea piesei ntr-o stare de umflare total i permanent prin
introducerea forat n celulele lemnului a unor sruri i zaharuri care ntrein o
stare de umiditate ridicat. Prin acest procedeu ns, rezistenele lemnului sunt
diminuate i de aceea are aplicabilitate redus;
- blocarea grupelor hidroxilice din lem, care n mare msur sunt cauza
higroscopicitii. Aceasta se poate realiza prin umplerea capilarelor din lemn
cu parafin topit sau cu alt material hidrofob. Cu timpul ns, apa ntr totui
n contact cu grupele OH, prin crpturi capilare noi care se ivesc n pereii
membranelor sau n stratul de parafin. Acest mijloc s-a dovedit destul de
eficace n hidrofobizarea PAL i PFL, prin amestecarea acestor substane
hidrofobe cu adezivi sau rini termorigide care posed grupe funcionale, cum
ar fi rinile-ureo-formaldehidice;
Procedee de stabilizare dimensional a lemnului
- blocarea grupelor OH prin acetilare, cnd acestea sunt nlocuite cu grupe
acetil OCOCH3 mai puin hidrofile. Drept agent de acetilare se utilizeaz
anhidrida acetic iar catalizatorul acidul sulfuric la temperatur de 50-60 OC i
presiune 1,5 atm.
Prin acetilare, n afara reducerii contragerii i umflrii se amelioreaz
unele proprieti mecanice ale lemnului ct i durabilitatea sa.
- tratarea termic a lemnului prin uscare la temperaturi nalte, eventual n
prezena unor gaze (oxigen, hidrogen) al cror efect de hidrofobizare se
explic printr-o uoar descompunere a celulozei
- aburirea lemnului conduce la stabilizarea dimensional i impiedic apariia
colapsului.
Consecinele umflrii i contragerii lemnului
- Deformarea.
Dup debitarea buteanului i confecionarea piselor, acestea se vor deforma,
sau vor avea tendina de deformare, difereniat dup pozitia lor din
butean. Deformarea determinat de structura i orientarea structurii
lemnului se manifest n toate construciile, mai ales unde intr lemnul
masiv.
Curbarea cherestelei sau a pieselor mbinate este provocat ndeosebi de
contragerea longitudinal inegal.
Tabliile construite prin asociere (furniruire) cu furnir prea umed se pot curba
sau poate crpa furnirul aplicat. Dubla furniruire atenueaz ntr-o oarecare
msur aceast deformaie.
Pentru a preveni contrageriile i consecinele acestora, pisele lemnoase
trebuiesc supradimensionate, cazurile concrete de dimensionare fiind
prevzute n standarde.
Consecinele umflrii i contragerii lemnului
Densitatea lemnului
Factorii care contribuie la calculul densitatii:
Calculul densitii substanei lemnoase - celuloz (densitatea = 1,5 g/cm
3
),
lignin (densitatea=1,40 g/cm
3
), hemiceluloze (densitate= 1,5 g/cm
3
) -arat o
valoare de 1,5 g/cm
3
pentru rinoase i 1,55 g/cm
3
pentru foioase.
Volumul peretelui celular in raport cu golurile, cavitatile si spatiile intercelulare.
Densitate lemnului tarziu la conifere este mai mare de 2-3 ori decat a lemnului
timpuriu (0.6-0.9 la lemnul tarziu si de 0.25-0.32 la lemnul timpuriu)
Cantitatea substantelor extractibile din lemn care aduc un aport suplimentar la
calculul densitatii
Se intalnesc urmatorii termeni: densitate aparenta si densitate conventionala
Densitatea lemnului
n mod convenional, se utilizeaz ndeosebi, densitatea pentru lemnul avnd
umiditatea de 15 % (umiditatea de echilibru higroscopic pentru lemnul pstrat
n atmosfer liber timp ndelungat), pentru lemnul cu umiditatea de 18-20%
(umiditatea de transport), pentru lemnul cu umiditatea de 30 % (umiditatea de
saturaie a fibrei) i pentru lemnul din arboret sau buteni proaspt dobori
(lemn verde) i se noteaz cu 15, 18, 30, u. Densitatea la diferite umiditi
are o nsemntate deosebit n transportul materialului lemnos, n industrie
etc.
Pentru comparaie densitatea lemnului este redus n toate cazurile la
umiditatea de 15 % :
u = 15 (1+0,01)1+v)(15-w))
n care v reprezint coeficientul de contragere volumic =0,6 la
mesteacn, fag, molid i cu 0,5 la celelalte specii;
w reprezint coninutul de umiditate.
Densitatea convenional (
c
) reprezint raportul dintre masa de lemn a.u.
(anhidru) i volumul maxim al aceleiai probe (volumul maxim l prezint
lemnul cu fibra saturat de umiditate) :
c
= Mo / Vmax
Densitatea lemnului
Densitatea lemnului: a- conifere (0,371+/-0,046)
0.2
0.25
0.3
0.35
0.4
0.45
0.5
0.55
30 35 40 45 50 55 60 65 70
ani
d
e
n
s
i
t
a
t
e
a
,

g
/
c
m
3
0.25
0.3
0.35
0.4
0.45
0.5
0.55
10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30
H, m
d
e
n
s
i
t
a
t
e
a
,

g
/
c
m
3
Densitatea lemnului: b- foioase (0,478 +/-0,1)
0.25
0.3
0.35
0.4
0.45
0.5
0.55
0.6
0.65
0.7
30 40 50 60 70 80 90
ani
%
ro
Densitatea lemnului
Densitatea lemnului
Densitatea lemnului de reactie la conifere
Influena umiditii asupra densitii
Umiditatea din lemn influeneaz n mare msur densitatea. Variaia
densitii poate apare datorit umflrii sau contragerii lemnului.
Pentru practic valorile orientative se obin din grafice care dau
dependena densitii de umiditate.
Fiecare specie de lemn are densitatea medie caracteristic. Pentru
comparaie se ia densitatea absolut (lemn absolut uscat); din acest punct de
vedere toate speciile lemnoase se clasific n urmtoarele 6 clase :
specii de lemn foarte grele (o > 0,8 g/cm3) : mesteacn, corn, abanos,
eucalipt;
lemne grele (0,71< o < 0,8 g/cm3) : salcm, pr, stejar, tisa, gorun;
lemne semigrele (0,61< o < 0,7 g/cm3) : fag, carpen, ulm, frasin, mr;
lemne semiuoare (0,51< o < 0,6 g/cm3) : ienupr, castan;
lemne uoare (0,41< o < 0,5 g/cm3) : molid, tei, plop;
lemne foarte uoare (o < 0,4 g/cm3) : brad, pin.
Determinarea densitatii lemnului
Determinarea densitii aparente a lemnului masiv presupune confecionarea
unor pise de forme regulate cu dimensiuni bine stabilite i apoi ctrirea lor cu
o precizie de 0,1 g.
Determinarea densitii substanei lemnoase se realizeaz prin metoda
picnometrului utilizndu-se un lichid (benzin, petrol) a crui densitate se
cunoate cu precizie (l, M). Se scoate din picnometru o parte din lichid i se
introduce o anumit cantitate de lemn uscat mrunit foarte fin (m). Dup
agitare se aduce lichidul din picnometru la reperul iniial, prin adugare din
lichidul scos, apoi se cntrete din nou. (M1).
Calcule :
M2=M-(M1-m) ; Vmat lem =M2/l ; =m/Vmat lem
n calcule, aceast densitate se ia 1,5 g/cm3.
Proprietile termice ale lemnului
Dilatarea termic a lemnului = l/(t.l1) =(l2 l1)/l1(t2 - t1), [mm/mm
O
C],
se numete coeficient de dilatare termic i indic cu ct s-a mrit unitatea de
lungime cnd temperatura a crescut cu 1
O
C, unde: l2 = l1[1+(t2 t1)]
Conductivitatea termic a lemnului
, W/m OC
) (
.
1 2
t t A
g Q
=
Conductivitatea termic a lemnului este o mrime variabil i depinde de
specie, densitate, umiditate i temperatur.
Influena densitii. Creterea densitii conduce i la o cretere accentuat a
conductivitii termice a lemnului. Lemnul mai greu transmite mai bine cldura
dect cel uor. Acelai lucru se observ i n cadrul aceleiai specii ntre
lemnul trziu i cel timpuriu.
n raport cu direcia fibrelor s-a dovedit c propagarea cldurii are loc ceva mai
uor n direcie paralel cu fibrele, iar n direcie transversal ceva mai greu.
Influena umiditii. Prin creterea umiditii are loc o cretere nsemnat a
conductivitii termice, datorit faptului c aerul ru conductor de cldur este
nlocuit cu apa bun conductor de cldur. Acest fapt prezint importan
deosebit n calculul tratamentelor termice ale lemnului.
Dac se consider conductivitatea termic medie n sens transversal pentru
lemnul uscat de = 0,46 W/m
O
C, atunci conductivitatea termic u pentru o
umiditate u crete cu cca 1,25 % la fiecare procent de cretere a umiditii.
ntre dou valori ale lui corespunztoare la dou umiditi se poate stabili
relaia : 2 = 1 [1 - 0,0125 (u1 u2)]
Influena temperaturii.
Problema variaiei conductivitii termice n funcie de temperatura la care are
loc transmiterea cldurii are o importan deosebit la calculul izolaiilor, ct i
n calculu tratamentului termic.
La substanele izolante (poroase) influena temperaturii asupra conductivitii
termice se manifest n sens pozitiv i este cu att mai accentuat cu ct
volumul porilor din material este mai mare.
Experimental s-a determinat c la o cretere a temperaturii lemnului uscat cu 1
O
C, conductivitatea sa termic crete cu 0,25 %.
Cldura specific (cantitatea de cldur pe care trebuie s o acumuleze un
corp pentru ca temperatura unitii de mas sau de volum s creasc cu un
grad) :
c = Q / m . t , J/kg
O
C
Lemnul are o cldur specific mult mai mare n raport cu metalele, ceea ce
nseamn c pentru o cantitate de cldur dat, lemnul va atinge o
temperatur mai sczut dect metalele nclzite n aceleai condiii.
Factorii care influeneaz cldura specific a lemnului sunt : temperatura i
umiditatea. Trebuie menionat faptul c, specia i densitatea lemnului nu au o
influen semnificativ asupra cldurii specifice.
Influena temperaturii. Lemnul face parte din clasa materialelor care prezint
creteri liniare ale cldurii specifice cu temperatura. Astfel, s-au stabilit diverse
relaii de calcul empirice a cldurii specifice pentru astfel de materiale :
c = 0,266 + 0,00116 t, kcal/kg
O
C, pentru lemnul absolut uscat cu = 0,23-
1,1 g/cm3
c = 0,28 (1 + t/100)0,2 + 0,09, kcal/kg
O
C.
Influena umiditii. Cldura specific a lemnului este puternic influenat de
umiditate, deoarece se nlocuiete aerul din pori cu o cldur specific mic,
cu ap care are o cldur specific mult mai mare.
Proprietile termice
ale lemnului
Capacitatea calorica a lemnului
3. MICROORGANISME CARE METABOLIZEAZA LEMNUL

Materialele celoligninice cu un coninut sub 18 - 20 % n lignin sunt degradate
n proporie crescnd cu descreterea coninutului n lignin, de ctre celulaze si
hemicelulaze,respectiv de bacteriile si fungii care secret aceste enzime (fig.13). Astfel
fungi din majoritatea claselor, ca si bacterii aerobe sau anaerobe,pot degrada parial si
metaboliza substraturile menionate.
Dup ce polizaharidele accesibile sunt ndeprtate, miezul rezidual mbogit n
lignin devine progresiv rezistent la degradarea ulterioara, dei exist microorganisme
care degradeaz si lignin.
In esuturile "puternic lignificate" (coninut n lignin > 20 %) agenii de
degradare majori sunt fungii filamentosi n primul rnd Basidiomycete, care produc
putregaiul alb al lemnului,pot metaboliza lignin si sunt rspndii n peste 2.000 de
specii, reflectnd importanta ecologica a grupului.
Un alt grup al Basidiomycetelor ce degradeaz lemnul l constituie cele care
produc putregaiul brun al lemnului,degradeaz esuturile puternic lignificate dar fr o
desprindere substanial a ligninei din sistem.

Fig.13 Relaia ntre coninutul n lignin al materialelor celoligninice
si digestibilitatea enzimelor celulolitice hemicelulolitice

Diferite Ascomycete si Fungi Imperfeci produc aa numitul "putregai moale" al
lemnului, pus in evidenta n ultimii 25 de ani, aceti fungi fiind din clasa celor ce
acioneaz si n sol.
Un numr de specii de Ascomycete din familia Xylariaceae au fost incriminate a
provoca putregaiul alb al lemnului (de exemplu: Xylaria polymopha, Hypoxylon
deustum). Ali cercettori au artat ca unele specii de Xylariaceae pot cauza pierderea
n greutate a lemnului, dar procesul a fost mult lent dect cel provocat de
Basidiomycete, favorizat fiind de umiditatea ridicata si limitat la suprafaa exterioar a
lemnului ca n cazul celui produs de putregaiul moale.
A fost recent demonstrat si o degradare a ligninei de ctre bacterii din sol.
Imposibilitatea celor mai multe bacterii de a strbate substratului celoligninic limiteaz
probabil, n parte, viteza si ntinderea atacului lor.
In acord cu cele observate este faptul c cele mai multe microorganisme ce
degradeaza efectiv lignina sunt de form filamentoas (Streptomyces, Nocardia),
procesul fiind posibil datorit capacitii de penetrare a hifelor lor.

3.1 CRETEREA HIFELOR IN LEMN SI MICROSCOPIA DEGRADRII

Hife ale fungilor putregaiului alb si brun au fost gsite n lumenul celulelor, pe
cnd cele ale fungilor putregaiului moale apar att aici cat si n pereii celulelor. La
instalarea lor n lemn, toi aceti fungi, aparent adopt calea minimei rezistente si cu
hran potrivit colonizeaz nti razele medulare, canalele si vasele. Hifele penetreaz
din celul n celul, n primul rnd prin golurile celulare (vacuole) acoperite cu
membrana de pectin si apoi prin penetrare direct a pereilor celulari. Wilcox a
prezentat n detaliu aspectele microscopice ale degradrii lemnului (fig.14,15,16).

Fig.14 Imagine microscopic a degradrii pereilor celulari ai pinului de ctre hife ale
putregaiului alb Phlebia radiata

Din primele stadii ale degradrii lemnului de ctre fungii putregaiului alb si brun,
pot fi observate hife n practic oricare celul n care condiiile de
mediu sunt favorabile.

Fig.15 Efecte ale degradrii lemnului de pin de ctre fungii
putregaiului alb (a si c) si ai putregaiului brun (b si d)
(Coriolus versicolor si Poria placenta)

Fig.16 Caviti formate de fungul Allescheria terrestris n lumenul
lemnului de mesteacn

Prin studii de microscopie electronica s-a pus n evidenta dizolvarea peretelui
celular cauzat de secreia de enzime ce degradeaz peretele
celoligninic de-a lungul suprafeei laterale a hifelor ca si lng vacuolele n cretere,
vezi (fig.14).
De asemenea, studiile microscopice au relevat faptul ca fungii putregaiului alb
produc o subtiere progresiva si uniform a peretelui celular secundar, ncepnd cu
suprafeele lumenului (fig.15). Celulele atacate tind sa se contracte i se destram
datorit degradrii celulozei. Att investigaiile microscopice cat si cele chimice au
indicat ca descompunerea de ctre fungii putregaiului alb are loc pe suprefetele expuse,
in timp ce n cazul putregaiului brun, agenii de degradare penetreaz complet matricea
celoligninica n primele stadii le descompunerii.
Modul de degradare a lemnului de ctre fungii putregaiului moale este diferit fat
de cel al fungilor putregaiului alb si brun, fiind limitat n general la suprafaa exterioar
a lemnului. Putregaiul moale este n mod obinuit gsit in lemn n condiii de mediu
speciale, de extrem umiditate si cicluri frecvente umed - uscat. Se pare c limitarea
oxigenului este rspunztoare pentru acest mod de atac al suprafeei, chiar dac exist
o toleranta aparent pentru oxigen in cantitate sczut, care permite fungilor
putregaiului moale s degradeze lemnul mbibat de ap.
Putrezirea avanseaz numai cnd suprafaa extern a fost distrus. Putregaiul
moale difer de asemenea de celelalte specii prin forma cavittiilor pe care le produce
n lemn, tip catenate, n form de fus sau de diamant, orientate dup microfibrilele de
celuloz, att la suprafeele lumenului, n jurul hifelor ce penetreaz ct si n interiorul
peretelui secundar (fig.16).

3.2 CHIMIA SI BIOCHIMIA DEGRADRII LEMNULUI

In fig.17 sunt ilustrate schimbrile n compoziia chimic a lemnului, ca urmare a
degradrii de ctre fungii putregaiului alb, brun si moale. Celulozele i hemicelulozele
sunt metabolizate de ctre toate cele trei grupe de fungi. Lignina este degradat doar
parial de ctre fungii putregaiului brun si mai rapid si aprofundat de fungii putregaiului
alb dect de fungii putregaiului moale.

Fig.17 Descompunerea celulozei,ligninei si hemicelulozelor (pentozan, xilan) datorita degradrii
cu fungiile putrgaiului brun si alb
(Coriolus versicolor si Porja placenta) si putregaiului moale
(Chaetomium qlobosum)

3.2.1 BIODEGRADAREA CELULOZEI

3.2.1.1 MICROORGANISME SI ENZIME

Datorita naturii eterogene a materialelor celulozice, bariera structurala a
acestora fat de atacul enzimatic complica mult procesul de biodegradare.
Microorganismele care produc enzime ce hidrolizeaza legaturile glucozidice sunt larg
distribuite n diferite grupuri taxonomice. Astfel abilitatea de a utiliza celuloza este
caracteristic bacteriilor, actinomicetelor si fungiilor superioare. O parte din aceste
microorganisme se caracterizeaz prin producerea unei activiti enzimatice ridicate,
fapt ce le confer posibilitatea de a realiza si "in vitro" degradarea celulozei pn la
zaharuri solubile. Astfel de microorganisme sunt: bacterii (Clostridium thermocellum,
thermomonospora sp., Cellulomonas sp., Streptomyces flavogriseus), fungi
(Trichoderma reesei, numit anterior Trichoderma viride, T. Koningii, T.lignorun,
Sporotrichum pulverulentum, Penicillium funiculosum, P.iriensis, Asperqillus wentii,
Polyporus adustus, Fusarium solani, A.niger, Schizophyllum comune, etc.
Degradarea celulozei cristaline este un proces complex care necesita participarea
mai multor enzime ce acioneaz sinergetic. Prin tehnici cromatografice a fost
demonstrat complexitatea sistemului enzimatic celulolitic produs de T.viride.
Activitatea fat de diferite substraturi, coninutul in hidrati de carbon, efectele de
inhibare de ctre ionii metalici sau acizii organici, precum si stabilitatea n funcie de pH
si temperatur a fraciunilor izolate constituie dovezi ale existentei diferiilor
componeni n sistemul celulolitic. Ulterior, omogenitatea fiecreia din fraciunile
separate a fost confirmata prin ultracentrifugare. Numrul componentelor sistemului
celulazic difer n studiile efectuate. Astfel, n literatur se raporteaz cinci, dou sau
trei componente pentru enzimele produse de T.viride si una, trei pn la cinci, sase,
noua constitueni pentru sistemul celulolitic aparinnd micoorganismului Myrothecium
verrucaria. Existenta mai multor enzime n complexele analizate a fost explicat parial
prin numrul mare de ci de sintez, prin neomogenitatea genetic, variaia n vrst si
nutriie a celulelor care produc proteina sau prin influentele proteolitice sau de
denaturare care afecteaz structura proteinei dup secreie fr a influenta activitatea
enzimatic.
Dei natura multicomponent a sistemului celulazic variaz considerabil printre
organisme, mecanismul de aciune asupra substratului este similar. Bazat pe faptul c
multe microorganisme capabile de a utiliza forme modificate chimic ale celulozei au o
slab activitate fat de celuloza nativ, s-a presupus c microorganismul celulolitic
produce cel puin dou celulaze: una denumit "C
1
" care provoac hidroliza celulozei
native n catene polizaharidice mai scurte si alta "C
x
" responsabil pentru scindarea
acestora in molecule mici solubile, capabile de difuzie in celul. Aceast ipotez a fost
modificat ulterior prin adugarea altei enzime clasificat ca celobiaz, care
hidrolizeaz produsul final de degradare a celulozei, celobioza, n glucoza.
Cercetrile efectuate asupra aciunii enzimelor fata de substraturile iniiale si
intermediare si cele referitoare la reactivitatea componenilor celu-
lazici individuali au condus la concluzia c, complexul enzimatic este alctuit din patru
componente: 1) endo- -1,4 - glucanaza; 2)exo- 1,4 - glucanaza; 3) 1,4 -
glucancelobiozilhidrolaza si 4)/ glucozidaza.
Endo- 1,4 - qlucanaza
In aceast grup se includ enzimele "C
x
" cu activitate fat de carboxi-
metilceluloz. Rolul enzimei este de a scinda statistic catenele de celuloz si se
presupune c ea acioneaz n principal asupra regiunilor amorfe din fibra de celuloz.
Enzima realizeaz o scdere rapid a gradului de polimerizare cnd este inhibat cu
celuloza modificat chimic.
Exo - 1,4 - qlucanaza
Aceast categorie de enzime separ o singura unitate de glucoza de le captul
nereducator al catenei de celuloz. Enzimele produc o cretere rapid a cantitii de
zaharuri reductoare si o scdere lent a gradului de polimerizare atunci cnd sunt
incubate pe celuloz modificat chimic.
1,4 - Glucancelobiozil hidrolaza
Enzimele de acest tip separa o unitate de celobioz de la captul nereductor al
catenei de celuloza. Deoarece ele acioneaz asupra regiunilor cristaline din fibra de
celuloz (si nu asupra derivai lor solubili ai celulozei cum ar fi carboximetilceluloza) pot
fi considerate de tip " C
1
".
Glucozidaza
Unele enzime din aceast clas sunt capabile de a hidroliza aril- glucozide fr
a manifest activitate fat de celuloz. D-glucozidazele precum si celobiazele sunt
enzime de baz care catalizeaz hidroliza celulozei la produsul final glucoza, in
biodegradarea materialelor celulozice. Ele acioneaz de asemenea asupra catenelor
scurte de celooligozaharide pentru a elibera glucoza. Viteza de hidroliza scade
apreciabil cu creterea n lungime a catenei polizaharidice.

3.2.2 MECANISMUL BIODEGRADARII CELULOZEI

Componenii sistemului enzimatic, conform funciilor lor individuale catalizeaz
reaciile consecutive sau paralele de scindare a catenelor lungi de celuloz pn la
glucoza. Fizic enzimele se deplaseaz spre suprafaa substratului si sunt absorbite pe
poziiile de reacie pentru a realiza scindarea. Din punct de vedere biologic, producerea
enzimelor de ctre celule este determinata de inducie, reglat prin reprimare si
controlat prin inhibare. Adsorbtia celulazei pe suprafaa materialului celulozic se
consider in general mai rapid, comparativ cu viteza global de hidroliza. Cantitatea
de celulaz adsorbit este n general dependent de suprafaa accesibil si de
concentraia celulazei; prin urmare natura si concentraia celulozei si a celulazei sunt
doi factori care controleaz adsorbtia n sistemul celuloz-celulaz. Se presupune c
regiunile amorfe din fibrele de celuloz sunt primele atacate, ceea ce conduce la o
concentrare a domeniile cristaline, care n cele din urm sunt solubilizate gradat odat
cu separarea regiunilor periferice. Acest proces concord cu formarea progresiv a
fibrelor scurte observata n studiile iniiale ale scindrii enzimatice ale bumbacului.
Avnd n vedere treptele majore ale biodegradrii celulozei care includ transferul
de mas , reacia pe suprafaa materialului, reglarea enzimelor si activitatea celulara,
modul schematic de aciune a biocatalizatori-
lor asupra substratului poate fi reprezentat ca n (fig.11).
Din diagram se pot observa reaciile posibile pentru cele patru componente ale
sistemului celulazic n care fiecare din acestea poate fi inhibat sau dezactivat si n
care producerea de enzima poate fi reprimat.

EG - Endoglucanaza ; CBH - Celobiozilhidrolaza;G - - Glicozidaza
Figura 18 Reprezentarea schematic a modului de aciune a enzimelor complexului celulazic

Astfel, treptele, biodegradrii celulozei sunt urmtoarele :
1- secreia enzimelor celulazice de ctre celule
2- difuzia endoglucanazei la suprafaa regiunilor amorfe
3- adsorbtia endoglucanazei la poziiile active pentru a forma complexul
4- eliberarea oligozharidelor cu caten scurt din complexul celuloz -
endoglucanaz
5- reacia repetitiva a oligozaharidelor cu caten scurta cu endoglucanaz pentru
a fi scindate. Reacia oligozaharidelor cu caten scurt cu exoglucanaza pentru a
elibera glucoza de la captul nereductor.
6- difuzia exoglucanazei la suprafaa regiunilor amorfe
7- adsorbtia exoglucanazei la poziiile adive pentru a forma complexul
8- eliberarea glucozei de la captul nereductor al complexului celuloz-
exglucanaz
9- difuzia celobiozilhidrolazei la suprafaa regiunilor cristaline
10-adsorbtia celobiozilhidrolazei pe poziiile active pentru a forma
complexul
11- eliberarea celobiozei de la captul nereductor al complexului celuloz -
celobiozilhidrolaz
12- reacia celobiozei cu - glucozidaza pentru a forma glucoza
13,14,15,16 - dezactivarea componentelor celulazice
17,18,19,20 - inhibarea componentelor celulazice
21- matabolizarea produselor de ctre celul
22- reglarea produciei de celulaz prin inducie si reprimare
Enzimele hidrolitice nu sunt unicele implicate n degradarea celulozei de ctre
fungii putregaiului alb. Cercetri recente au pus in evident o hemoproteina,
celobiozoxidaza, care oxideaz celobioza la celobiono -- lacton, cu 0
2
servind ca
acceptor de electroni. Enzima este responsabil pentru hidroliza mult mai rapid a
celulozei n prezenta 0
2
dect n atmosfer de N
2
, probabil deoarece se ndeprteaz
celobioza, prevenind astfel reaciile de transglicozilare si inhibarea activitii
endoglucanazei care apare cnd se formeaz celobioza. O activitate oxidant similar
nu este gsit n cazul Fungilor Imperfecti examinai. Celobioza este de asemenea
oxidat la celobiono -- lacton de ctre celobiozo - chinon oxidoreductaza; chinonele
servesc ca acceptori de electroni pentru aceast reacie. O glucozo oxidaz este de
asemenea implicat n procesul total; ea oxideaz glucoza la gluconolacton cu 0
2
ca
acceptor de electroni.
Aceste variate activiti de oxidare regleaz nivelurile glucozei si celulozei si
coordoneaz vitezele de hidroliza a celulozei si metabolismul produilor finali. Fenolii
afecteaz de asemenea nivelurile activitii endoglucanazei fungilor putregaiului alb.
Figura 19 nfieaz interconversiunile si interaciunile de reglare n cazul hidrolizei
celulozei de ctre fungii putregaiului alb.

Fig.19 Enzime implicate n degradarea celulozei si reglarea celulara n
Sporotrichum pulverulentum; 1) endo-1,4 -- glucanaze; 2) exo -1,4 - - glucanaze; 3) -
glucozidaza 4) glucozo oxidaza; 5) celobiozo oxidaza;6) celobiozo chinon oxidoreductaza

Degradarea celulozei n lemn de ctre fungii putregaiului brun este un proces mai
neobinuit. Preparatele de enzime extracelulare din aceti fungi posed doar activitate
endo-1,4 --glucanazic. Astfel, filtratele de culturi din fungi ai putregaiului brun nu
degradeaz celuloza cristalin. Mai mult, producia de endogluconaz a multor fungi ce
produc putregaiul brun nu este re-presat de monozaharide; enzima este produs in
timpul creterii monozaharidelor. S-a demonstrat deasemenea c in filtratele de cultur
ale Poria placenta exist un complex mare de enzime ce hidrolizeaz
carboximetilceluloza, xilani, glucomanani si glicozide. Atacul iniial al fungilor
putregaiului brun asupra celulozei din lemn, nu este totui prin celulaze ci in primele
stadii de degradare a lemnului de ctre Poria monticola, virtual toat celuloza este
sever depolimerizat. Aceast descoperire explica efectele destructive mari ale acestor
fungi n lemn, care implic multiple ci biochimice, deoarece numai o mic proporie din
celuloza din lemn este accesibil enzimelor celulolitice si anume cea expus lumenului
celulelor si vacuolelor nvecinate. Astfel, degradarea enzimatic cauzeaz o pierdere
gradat a integritii celulozei, dup cum este observabil n cazul putregaiului alb.
Agentul depolimerizant al fungilor putregaiului alb nu ajunge la celuloza numai
prin pereii celulari ci penetreaz complet microfibrile cristaline indicnd clar c doar
molecule foarte mici pot fi responsabile. S-au ntreprins experimente de depolimerizare
a celulozei n condiii fiziologice cu H
2
O
2
si sruri feroase (reactiv Fenton). Totodat s-a
demonstrat c fungii putregaiului brun secreta H
2
O
2
i c lemnul conine suficient fier
pentru o posibil implicare a sistemului Fe
2+
-H
2
0
2
in degragarea celulozei. Alte cercetri
au indicat c celuloza este oxidat de fapt n timpul atacului fungilor putregaiului brun
Poria placenta si ca acidul oxalic care este secretat de aceti fungi reduce Fe
3+
prezent
normal n lemn la Fe
2+
, forma activ a reactivului Fenton. S-a propus un mecanism
descris n fig.20 pentru depolimerizarea celulozei de ctre fungii putregaiului brun si s-a
demonstrat degradarea celulozei marcate cu
14
C de ctre Gloeophylium trabeum printr-
o membrana cu o limit de excludere molecular de 1000.
Depolimerizarea oxidativ iniial a celulozei deschide structura pereilor celulari
din lemn astfel nct enzimele celulolitice si hemicelulolitice s poat ajunge la
substraturile lor n ciuda prezenei ligninei.
Din cauz c fungii putregaiului alb secret de asemenea H
2
0
2
este interesant c
ei nu polimerizeaza oxidativ celuloza. O explicaie ar putea fi ca ei posed oxalat
decarboxilaza, care descompune oxalatul, n timp ce fungii putregaiului brun aparent nu
o fac.

Fig.20 Schem ipotetic pentru degradarea oxidativ a celulozei de catre fungii putregaiului
brun

3.3 BIODEGRADAEA HEMICELULOZELOR

3.3.1. MICROORGANISME SI ENZIME

Comparativ cu biodegradarea enzimatic a celulozei, biodegradarea
hemicelulazelor a fost mai puin studiata, deoarece glucoza, produsul degradrii
celulozei este mai valoroas ca materie prim, fa de compuii de degradare a
hemicelulozelor, care sunt mai neomogene din punct de vedere chimic si nu duc la
scindare hidrolitic la un singur produs.
Totui, hemicelulozele constituie componenta polizaharidic care se degradeaz
cel mai uor sub aciunea microorganismelor. In general, enzimele incluse n procesul
de hidroliz a hemicelulozelor sunt produse de aceleai microorganisme care
sintetizeaz si celuloza, cum ar fi fungiile: Myrothecium verrucaria, Aspergillus oryzae,
A.niger, A.Wentii ,A.terreus, Coniphora cerebella, Trichoderma reesei, Pennicilium
janthinellum si altele.
Experimentele privind coninutul de enzime care degradeaz hemicelulozele
efectuate pentru fungii: Asperqillus niqer, A.terreus si Trichoderma viride, au evideniat
c toate preparatele enzimatice obinute au n compoziie alturi de celulaze,
glicozidaz si enzime hemicelulazice. Dintre cele trei microorganisme considerate,
A.niger se distinge printr-un potenial mai ridicat de producere a hemicelulazelor.
Studiile de fracionare au evideniat in cazul microorganismului Asperqillus
sp.,existenta unui complex enzimatic (fig.21) n care s-a identificat o gama variata de
biocatalizatori.
Din aceste date,este posibil sa se deosebeasc dou grupe de enzime, n funcie
de masa lor molecular. Prima grup conine enzime cu dimensiuni moleculare mari,
cum ar fi: - glucozidaza, aril -- glucozidaza, manozidaza si xilozidaza. A doua grupa
include mananaza, celulaza si xilanaza, care se caracterizeaz prin mase moleculare
mai mici. Aceasta difereniere este corelata cu modul de aciune a enzimelor.

Fig.21 Distribuia activittiilor enzimatice dup fracionarea pe
gel permeabil (Sephadex G -75) in dou coloane cuplate n serie. Volumul sistemului 1170
ml.Volumul fraciunii colectate 27 ml. 1-celulaz;2-mananaz;3- -glucozidaz;4-aril--
glucozidaz etc.

A doua categorie particip la degradarea structurilor polimere care pot fi uor
penetrate numai de molecule cu dimensiuni reduse. Prima grup de enzime acioneaz
preferenial asupra oligozaharidelor solubile rezultate n urma scindrii
macromoleculelor hemicelulozelor prin mecanisme ce vor fi discutate ulterior. Totodat
,prin determinarea punctelor izoelectrice s-au evideniat eterogeneiti ale unor
componente ale complexului enzimatic (celulaza, xilanaza si aril--glucozidaza).
Rezultatele obinute prin separare izoelectric arata c majoritatea enzimelor
investigate sunt proteine cu caracter acid, iar valoarea optim a pH-ului este aprox.4.
Eterogeneitatea complexelor enzimatice a fost semnalat si in cazul fungiilor
Trichoderma koningii la care au fost identificate dou endo - 1,4 --D - xilanaze care se
difereniaz prin mase molare (29.000 pentru xilanaza 1 si 18.000 pentru xilanaza 2) si
puncte izoelectrice.
Fiecare din enzime scindeaz oligozaharide cu structur diferit din araboxilanul
din paiele de ovz, dar numai xilanaza 1 pune in libertate L-arabinoza si D-xiloza.
Fungii Trichoderma reesei sintetizeaz cel puin trei xilanaze cu mobilitate
electroforetic diferit. Enzimele sunt glicoproteine care conin 14 % hidrati de carbon
si prezint activitate fat de xilanul insolubil din mesteacn la pH = 4,0 - 5,0. Din
reacia de hidroliz rezult xiloza si xilooligozaharide.
Producerea de enzime hemicelulazice este in funcie de natura microorganismului
si a substratului pe care acesta se gsete. Substraturile celulozice (Solka-Flok si
Avicel) asociate cu galactomanan constituie un mediu prielnic pentru stimularea
fungiilor Trichoderma viride in formarea de xilanaza. Creteri semnificative ale
activitaiilor celulazelor si hemicelulazelor au fost observate intr-o fermentaie cu
structuri mixte de Trichoderma reesei si Aspergillus wentii,atunci cnd cel de-al doilea
microorganism se inoculeaz dup 15 ore. Sinteza enzimelor hemicelulazice poate fi
stimulat de prezenta unor substraturi specifice sau a unor produse cu caracter
inductor. De exemplu o polizaharid izolat din semine de Tamarindus indica s-a
dovedit a fi convenabil ca substrat pentru fungii Asperqillus terreus, in experimentele
de producere a enzimelor celulazice si hemicelulazice. Pe de alt parte, tiocelobioza si
tioxilobioza au manifestat efecte de stimulare sau difereniere a enzimelor cu aciune
celulazic si hemicelulazic n cazul microorganismelor Trichoderma harzianum,
T.liqnorum si Sporotrichum dimerphosporum.
Unii compui aromatici (vanilina,guiacolul si acidul p - cumaric) introdui in
mediile de cultura (concentraii 1 mg/mL) in prezenta xilanului sau arabanului, suprima
complet sau inhiba creterea microorganismului Asperqillus japonicus.
Dup cum este cunoscut, in multe plante xilanul exist sub form acetilat.
Pentru o degradare completa a acestei polizaharide este necesar ndeprtarea
grupelor acetil, reactie care are loc sub aciunea unor esteraze specifice. Astfel, s-a
demonstrat c pentru hidroliza enzimatic complet a xilanului este necesar o aciune
sinergetic a esterazelor si xilanazelor, fr de care ar fi scindate numai un numr
limitat de legturi.

3.3.2 MECANISMUL HIDROLIZEI ENZIMATICE A HEMICELULOZELOR

Enzimele care acioneaz asupra hemicelulozelor fac parte din categoria
hidrolazelor si sunt denumite enzime hemicelulolitice sau hemicelulaze. Aceste glicani
hidrolaze degradeaz catenele principale ale poliozelor. Prin urmare, hemicelulazele
tipice sunt : - D - galactonaze, -D - mananaze si - D-xilanaze. Din aceast grup se
exclud exoglicozidazele specifice cum ar fi: si , xilozidaze. Aceste enzime sunt
capabile s hidrolizeze nu numai glicozidele cu mas molecular sczut ci si catenele
scurte,si s elibereze monozaharidele care reprezint ramificaii ale catenei principale
hemicelulozice. Actiunea glicozidazelor este necesar pentru a realiza hidroliza total a
hemicelulozelor pan la monozaharide, deoarece enzimele menionate acioneaz
sinergetic cu hemicelulazele.
Asemntor majoritii enzimelor care degradeaz polizaharidele, hemice-
lulazele acioneaz asupra substratului in dou moduri: exo- si endohidrolitic.
O exoenzim degradeaz poliozele prin separarea succesiv a unittiilor mono -sau
oligozaharidice, iar scindarea avanseaz n trepte, in mod obinuit de la captul
nereductor al catenei polizaharidice. Endoenzimele acioneaz ntr-c manier statistic
provocnd o hidroliza multipl care este nsoita de o scdere marcat a gradului de
polimerizare a substratului. Polimerul este astfel degradat progresiv n fragmente mai
scurte pan la produse ce numai pot fi scindate (in mod obinuit mono- si dizaharide).
Cile prin care enzimele fungale acioneaz asupra hemicelulozelor sunt
prezentate in fig.22 si cuprind urmtoarele etape: 1) atacul exoglicozidazelor ce
precede pe cel al hemicelulazelor (xilanaze, galactonaze si -mananaze); au ca efect
separarea ramificaiilor cu deschiderea si expunerea catenei de glican pentru reacia
ulterioar. In acest mod, degradarea va avea loc mai uor, deoarece se reduce
mpiedicarea steric provocat de catenele laterale; 2)actiunea endohemicelulazelor
asupra catenei de glican neramificat sau cu un grad redus de ramificare. Din aceasta
reacie pot rezulta si oligozaharide cu structur mixt care ulterior sunt scindate att de
exoglicozidaze ct si de endohemicelulaze.

Figura 22 a

Fungii ce provoac degradarea lemnului secret enzime capabile s hidrolizeze o
varietate de substrate glucanice legate -1-4, de tip manan sau xilan ca si diferite
glicozide. Enzimele corespunztoare celor trei grupe de microorganisme ce produc
degradarea lemnului par sa acioneze similar sau asemntor si altor microorganisme.
Endoglucanazele secretate de fungii putregaiului brun, alb si moale acioneaz
aparent intmpltor producnd produi oligomerici dimeri si cu grad mai mare de
polimerizare.

Figura 22 b
Fig.22 Modul de aciune a enzimelor hemicelulazice asupra: a) araboglucuronoxilanilor,
araboxilanilor/glucurono xilanilor;b) galactoglucomananilor;glucomananilor

Oligozaharidele substituite cu acid uronic sunt produse de substraturi
glucuronoxilanice. Nu au fost identificate enzime care sa catalizeze hidroliza legturii
xiloza - acid uronic. Din fungii putregaiului bruna fost purificat o mananaz ce
hidrolizeaza att legtura manoze - (1-4) - glucoza ct si legtura glucoza - (1-4) -
manoz. Un complex enzimatic cu multipl activitate glucan si glicozid hidrolitic a fost
pus n evident n fungul putregaiului brun Poria placenta.
Cu excepia acestui complex/care are o mas molecular de 185.000,
hemicelulazele (endoglucanazele) secretate de fungii ce provoac degradarea lemnului
au mase moleculare de 3-6. 10
14
si toate au un pH optim acid.
Glucozidaze active asupra dizaharidelor derivate din hemicelulozele lemnului sunt
produse deasemenea de fungi ce degradeaz lemnul, pe cnd exohidrolaze ale
oligozaharidelor hemicelulozelor nu au fost evideniate.
O activitate hemicelulazic multipl a fost gsit si in filtratele culturilor fungilor
putregaiului alb si brun dup creterea pe o varietate de substraturi. Producia de
hemicelulaze difer pentru fungii putregaiului brun care manifest o bun activitate
hemicelulazica in timpul creterii pe zaharuri simple spre deosebire de fungii
putregaiului alb.
Producerea de enzime pe medii de cultur pe baz de zaharuri simple, poate fi
indus ca rspuns la degradarea substratului datorit constituenilor din pereii hifelor,
cum este cazul xilanazei produs de Stereum sanquinolentum. Hemicelulazele fungiilor
putregaiului moale Chaetomium qlobosum sunt aparent induse specific de substraturile
lor.

3.3 BIODEGRADAREA LIGHINEI

3.3.1 MICROORGANISME CD ACTIVITATE LIGNOLITICA

Datorita structurii tridimensionale a polimerului fenilpropanic, a diverselor
legaturi carbon - carbon si eterice ntre unitile monomere fenilpropanice care nu sunt
hidrolizabile rapid, lignina este considerabil mai rezistenta la degradarea microbiana n
comparaie cu polizaharidele si ali biopolimeri naturali. Cu toate acestea,
Basidioinycetele putregaiului alb cum ar fi Coriolus versicolor, Phanerochaete
chrysosporium si Phlebia radiata au fost gsite ca microorganisme tipice de degradare a
ligninei. Principalele grupe de microorganisme care degradeaz lignina sunt prezentate
n tabelul 1.
Din datele de literatura rezulta ca pentru biodegradarea ligninei sunt
recomandate fungiile putregaiului alb,care ns se difereniaz ntre ele prin capacitatea
de biotransformare a componenilor chimici principali ai lemnului.
Astfel, unele dintre microorganisme pot consuma in mod egal att polizaharidele
i lignina n timp ce altele degradeaz mai rapid acest din urm constituent. Pe de alta
parte, s-a constatat ca acelai microorganism nu poate aciona eficient asupra ligninei
din toate categoriile de materiale vegetale, fapt pentru care este necesar utilizarea
unor tulpini specifice pentru a realiza o degradare maxima a polimerului aromatic.

Tabel nr.1 Microrganisme care degradeaz lignina
Microorganisme Substrat Metoda de apreciere a
gradului de biodegradare
ACTINOMYCETE
Nocardia

Streptomyces

lignina sintetic
tulpini de porumb
esut floematic de conifere

I

I
FUNGI IMPERFECI
Fusarium
Paulospora
Paecilomyces

lignina sintetica
blocuri de lemn

II
III
ASCOMYCETES
Chaetomium
blocuri de lemn,
lignina sintetica, tulpini
de porumb
III
BASIDOMYCETES
Collybia /Mycena
Coriolus
Phanrochaete
Lentinus, Pleurotous
Gloeophyllum
Poria
Coniophora

sol de pdure
blocuri de lemn

lemn

lignina sintetica

III
III

I
III
IV
I
I - transformarea ligninei marcate
14
C in
14
CO
2
; II - creterea pe lignina;
III - bilanul de masa bazat pe determinarea gravimetric a ligninei; IV - analize chimice
structurale.

In ultimii zece ani, chimia si biochimia biodegradarii ligninei de ctre
Basidiomycetele putregaiului alb au avansat mult pe dou ci complementare: 1)
analiza chimica a protoligninei degradate si 2) elucidarea mecanismului de degradare a
compuilor model de structura ligninic.

3.3.2 BIOCHIMIA DEGRADRII LIGHINEI

Transformrile chimice produse n procesul de biodegradare sunt complicate, pe
de o parte datorit aciunii particulare a fiecrui microorganism, iar pe de alta parte
datorit faptului c cea mai mare parte din legturile din lignina nu sunt
hidrolizabile,fragmentarea majoritii polimerilor naturali fiind hidrolitic. Cercetrile
ntreprinse asupra fungiilor putregaiului alb au relevat ca procesul de degradare este
oxidativ, c sistemul ligninolitic este nespecific, c nu este indus de lignin si c
depolimerizarea nu este o etapa iniiala obligatorie. Enzimele fenoloxidazice (lactaza si
peroxidaza) au fost considerate ca responsabile in procesul degradrii, ulterior, fiind
incluse si celobiozochinonoxidoreductaza si NAD (P) H: chinonoxidoreductaza, ceea ce a
permis si explicarea unor aspecte contradictorii in degradarea ligninei. Astfel, se
cunoate ca lacaza poate polimeriza alcoolul coniferilic pn la lignin, proces care
decurge prin intermediul chinonelor si radicalilor fenoxi. Celobiozo-
chinonooxidoreductaza, n prezenta celobiozei reduce chinonele si radicalii fenoxi
prevenind astfel procesul de polimerizare. In acest fel se explica si necesitatea
prezentei unei surse de tip hidrat de carbon drept cosubstrat n biodegradarea ligninei.
De asemenea, enzimele de tipul lacazei oxideaz acizii vanilic, vaniloil - formic si
guiacilpiruvic cu formarea de dioxid de carbon.
Analizele chimice ale ligninelor din lemnul degradat au indicat scderea
remarcabil a coninutului in grupe metoxil si ale substructurilor -O-4 si creterea
coninutului in oxigen, in grupe carboxilice alifatice si aromatice (mai ales benzoice). In
timpul acestor procese pariale si secveniale de degradare a ligninei rezult compui
micromoleculari solubili. Produsele aromatice izolate din lemnul degradat si mediile de
cultur de la fungiile cultivate pe lignine separate au fost: acizii vanilic, ferulic, siringic,
p - hidroxibenzoic,p -hidroxi-cinamic si 3 - metoxi - 4 hidroxi-fenilpiruvic; vanilina,
aldehidele coniferilic, siringic, p-hidroxicinamic, guiacil glicerina, eterul sau beta -
coniferilic etc. Microorganismele solului care includ bacterii,drojdii si fungii asimileaz
uor aceti compui. Din analiza datelor de literatura se pot sistematiza urmtoarele
secvene de reacie in degradarea ligninei:
1-demetilarea cu formarea structurilor o-difenolice:
Eterii de tipul ArOCH
3
sunt rezisteni la atacul hidrolitic si majoritatea fungiilor si
bacteriilor atac oxidativ aceste produse prin intermediul unei oxigenaze pentru a
genera fenolii corespunztori:
ArOCH
3
+ 0
2
+ 2[H] H
2
0 + [ArOCH
2
OH] ArOH + CH
2
0
In fluidul extracelular al culturilor lignolitice de P.chrysosporium s-a identificat o
enzim care elibereaz metanolul din lignin si o - metoxifenoli via oxidare fenolic, iar
ulterior s-a evideniat modul n care se metabolizeaza produsul acestei reacii de
scindare.
2- hidroxilarea la C
2
al nucleelor aromatice
3- scindarea nucleelor aromatice o-si m-hidroxil substituite cu formarea de grupe
carboxil alifatice
4- scindarea legaturilor C - C - din catena lateral (reacie de baz din care
rezulta produse alifatice si aromatice).
Dup unele ipoteze se considera c asemenea reacii au loc sub aciunea
enzimelor dioxigenaze care particip la scindarea legaturilor C
-C
din ciclurile
cumaronice, arilgliceril - arileterice si/sau aromatice. Oxidarea legaturilor C
-C
cu
formarea unei grupe carbonil la C
si demetilarea nucleelor aromatice par a fi reacii

absolut necesare pentru ruperea legaturilor carbon - carbon din lignin. De asemenea
se considera ca trebuie s existe enzi-ne care catalizeaz fragmentarea legturii C
-C

din catena lateral a unitii fenil - propanice. Astfel, s-a formulat ipoteza conform
creia pentru degradarea ligninei este esenial o oxidare nestereospecific, urmata de
o alta stereospecifica la nivelul catenei laterale, schema 1.

Pe baza datelor obinute la degradarea compuilor model ai ligninei de ctre
P.chrysosporium s-a stabilit c hidroxilarea la C
are loc simultan cu, sau dup

scindarea legturii C
-C
si formarea unei aldehide la C
. Utilizarea in studiile de
biodegradare a compuilor marcai cu tritiu in poziiile si ale catenei laterale a
evideniat c aceste poziii sunt foarte mult afectate (pn la 20 - 30 %) prin reacii
radicalice catalizate de lacaz si peroxidaza.
Aceste enzime catalizeaz separarea unui electron de la grupele hidroxil fenolice
att din compuii model, cat si din lignin producnd radicali fenoxi care sufer o
varietate de reacii n plus fat de demetoxilare. Astfel, prin aciunea acestor
enzime se formeaz grupele -carbonilice. Importanta oxidarii la C
este legat de
reducerea complexitii sterice a polimerului ligninic, care devine astfel mai accesibil
atacului enzimatic. Lacaza si peroxidaza pot oxida in poziia alfa din unitile structurale
fenolice.
Aceste rezultate arat c descompunerea ligninei de ctre fungii putregaiului alb
ar fi iniiata de scindarea simultana att a catenei laterale, ct si a nucleelor aromatice
din polimerul ligninic.
O alt ipotez consider existenta unei dioxigenaze in fungii putregaiului alb care
ar cataliza oxigenoliza legturii C
-C
cu grupele deja formate prin reacii radicalice

nestereospecifice. Ipoteza presupune aciunea nestereospecific a sistemelor lacaz /O,
peroxidaza/ HO sau a altor specii radicalice de ex. anionul superoxid, produse de alte
sisteme enzimatice, care sunt mult mai avantajoase dect cele stereospecifice in atacul
structurilor asimetrice din polimerul aromatic. In favoarea acestui mecanism s-au adus
urmtoarele dovezi:
- coninutul de grupe -carbonilice este mai mare in lignina degradata
de fungii putregaiului alb, dect in cea din lemnul sntos
- lignina degradat se caracterizeaz printr-un coninut ridicat de acid vanilic
legat
- in cazul compuilor model de tipul eterului guiacil-glicerol--
guiacilic/fenilcumarone si pinorezinol, fungii putregaiului alb scindeaz legtu
ra C
-C
, cu formare de acid vanilic, schema 2.

Schema 2

Conform acestei scheme, gruparea alcool benzilic din lignina este oxidata mai
nti enzimatic sau neenzimatic la cetone corespunztoare. Apoi catena laterala este
scindata ntre poziiile C
, prin intermediul mono- sau dioxigenazelor n prezena

oxigenului molecular (trepta 2). Astfel rezult lignina degradat ce conine ca unitate
final acidul vaniliec sau acidul glicoilvanilic care apoi pot fi eliberai prin hidroliza
(trepta 3). Acizii alifatici si aromatici simplii sunt ulterior metabolizai n natura de
multe microorganisme. Aldehida formic s-ar putea forma din grupa hidroximetil a
substratului ligninic dup oxidarea acidului glicolic la acid glioxalic (treapta 4) i apoi la
acid formic i CH0COOH (treapta 5) de ctre glicolatoxidaz si peroxidaz/H
2
O
2
. Acidul
formic poate fi redus la aldehida in prezenta NADH
2
(treapta 6).
Astfel, reaciile de biodegradare a ligninei pot avea loc cu participarea unui
complex enzimatic alctuit din fenoloxidaze (I), oxigenaze (II) si hidrolaze (III),
schema 3.

Schema 3
In aceste condiii, pentru degradarea structurilor guiacil-gliceril--guiacil eterice
sunt posibile trei trepte pentru fiecare rut pn cnd scindarea legturii arileterice este
complet pentru a regenera alt unitate fenolic care sa fie implicat n acelai proces.
ruta 1 A B C D
ruta 2 A E C D
ruta 3 B F C D
Conform acestei ipoteze se pot cunoate a priori intermediarii de reacie astfel
nct se poate proiecta o abordare experimental a degradrii enzimatice. Pe de alta
parte se pot preciza poziiile vulnerabile din lignina care sunt supuse atacului enzimelor
fenoloxidaze (I) si oxigenaze, schema 3.
Progrese semnificative in elucidarea biochimismului biodegradarii ligninei de
ctre fungii putregaiului alb s-au fcut in ultimii ani pe baza informaiilor obinute din
caracterizarea polimerului ligninic degradat, separat din lemnul tratat cu fungi, din
identificarea produselor cu mas molecular sczut rezultate din materialul
biodegradat si din elucidarea cilor de biotransformare a compuilor model ai ligninei.
Astfel, degradarea macrcmoleculelor de lignina de ctre fungii putregaiului alb
Phanerochaete chrysosporium include dou ci majore: ruperea legturii C
- C
din
catenele laterale si scindarea oxidativa a nucleelor aromatice. Prima reacie a fost
demonstrat prin identificarea unor derivai ai acidului benzoic, alcool benzilic si
aldehida benzoic ca produse de degradare fungal a ligninei si a compuilor model ai
acesteia. Enzima care catalizeaz aceast reacie acioneaz in prezenta apei
oxigenate, fiind deci o peroxidaz, denumita ligninaza. Folosind cromatografia de
schimb ionic a fost posibila separarea si caracterizarea enzimei care are o masa
moleculara de cca. 40.000 daltoni, conine 15 % hidrati de carbon si un hem
protoporfirinic n care este prezent manganul. Ligninaza catalizeaz si alte reacii cum
ar fi: oxidarea acoolilor benzilici la aldehide sau cetone, hidroxilarea grupei metilen
benzenice scindarea intradiolic a fenilglicolilor si oxidarea structurilor stiril la fenil
glicoli. De asemenea, s-a constatat ca enzima catalizeaz oxidarea 1,4 -dialcoxi-
benzenilor la alcanolii corespunztori si p-benzochinone. In toate aceste conversii s-au
stabilit ca intermediari aril radicalii cationi, ceea ce poate explica diversitatea
substraturilor si a produselor formate nu numai de ctre ligninaza ci si de culturile
lignolitice.
Studiile cinetice ale reaciei enzimatice au relevat ca ligninaza este o peroxidaz
adevrat si c ea acioneaz printr-un mecanism "ping - pong" care include o oxidare
iniiala a enzimei de ctre apa oxigenata, iar forma oxidata a acesteia acioneaz apoi
oxidativ asupra substratului.
Pe baza celor discutate anterior se poate imagina un mecanism in care se
evidenteaza modul de inducere si aciune a unor enzime implicate in degradata ligninei
(fig.23)

Fig.23 Schema unor mecanisme incluse n degradarea ligninei

O alta enzim, celobiozochinon oxidoreductaza catalizeaz oxidarea celobiozo--
lactonei cu transferul de elctroni de la chinone sau radicali fenoxi. Enzima nu este
necesar pentru degradarea ligninei, dar previne polimerizarea fenolilor i acumularea
chinonelor produse de fenoloxidaze. In acest fel degradarea ligninei este facilitat
indirect prin blocarea reaciilor secundare i reducerea chinonelor potenial inhibitoare.
Prezena acestei enzime n ciclul de reacii inclus n degradarea ligninei ar putea explica
si rolul hidrailor de carbon n aceste transformri si comportarea contradictorie a unor
oxidaze.
Pe de alt parte, funcie de modul n care se poate regla activitatea enzimelor se
pot realiza att procese de depolimerizare cat si de polimerizare. Acestea din urma,
sunt mai evidente n mediile lipsite de celuloz si confirm astfel importana prezenei
unui cosubstrat de tip hidrat de carbon alturi de lignin pentru a realiza transformarea
dorit.
Glucozoxidaza, o alt enzim care ia parte la metabolizarea hidrailor de carbon,
pare a fi de o important deosebit, deoarece poate furniza apa oxigenat necesar
degradrii ligninei:
Glucoza 2-cetoglucoza + CO
2
(in prezenta Glucoz-2-oxidaza)
In aceste condiii, glucozoxidaza coopereaz cu celelalte enzime conform datelor
de literatur. Ansamblul datelor prezentate evideniaz complexitatea procesului de
biodegradare a ligninei
4. Materiale antiseptice pentru protecia lemnului

In general, duntorii naturali ai lemnului se pot clasifica dup cum urmeaz:
a) animale;
b) insecte;
c) duntori vegetali
- bacterii
- mucegaiuri
- ciuperci, acionnd ca:
1. Ageni ai putrezirii lemnului n picioare
2. Ageni ai putrezirii lemnului n depozite
3. Ageni ai putrezirii lemnului din construcii.
Dintre acetia, bacteriile i mucegaiurile au o importan secundar, iar
agenii de putrezire a lemnului n picioare, apar numai parazitar pe pe arborele viu.
Ceilali factori ns, i n special agenii de putrezire ai lemnului n depozite i n
construcii de lemn, provocnd pagube uriae.
Dup natura aciunii lor substanele antiseptice se mpart n:
a) Insecticide distrug insectele
b) Ovicide distrug ouale insectelor
c) Fungicide distrug ciupercile
d) Ierbicide distrug ierburile
Dup compoziia chimic avem:
a) antiseptice organice
b) antiseptice anorganice
c) antiseptice combinate.
n funcie de metodele de aplicare, agenii de protecie a lemnului pot fi
mprii n urmtoarele grupe:
a) Uleiuri obinute din gudron de huil (creozot)
b) Uleiuri obinute din gudron de lignit
c) Ali ageni uleioi
d) Preparate pe baz de clornaftalin
e) Preparate de uleiuri i sruri, emulsii
f) Fluoruri ale metalelor alcaline
g) Sare tip U (nevolatil), sare tip UA
h) Compui ai zincului
i) Clorur mercuric
Pentru alegerea agenilor de protecie ai lemnului de o importan
hotrtoare sunt urmtorii factori:
a) Special lemnului
b) Umiditatea i starea de sntate a lemnului
c) Felul utilizrii
d) Gradul de periclitate al materialului
e) Metodele de impregnare

4.1. Mecanismul de aciune a antisepticelor asupra duntorilor
naturali

Ciupercile care provoac degradarea lemnului prin albstrire, putrezire alb,
putrezire brun, acoperindu-l cu diferite mucegaiuri, cauzeaz lemnului importante
pagube.
n privina aciunii antisepticelor asupra celulelor vii, au fost emise
numeroase ipoteze.
Unele din acestea au stabilit c aciunea substanelor care opresc dezvoltarea
ciupercilor, ncep nainte de a fi distrus protoplasma celulelor vii. Acest fenomen se
poate explica prin faptul c substanele toxice, inactiveaz vitaminele necesare
activitii vitale a organismelor; inactiveaz fermenii specifici, impiedic mersul
normal al produselor de oxidare sau, invers, oxideaz zaharurile sau alte surse de
energie, ducnd la uciderea ciupercilor prin foame.
Alte ipoteze explic sporirea toxicitii antisepticelor prin introducerea unui
grup asimilabil n molecula acestora. Astfel prin combinarea grupelor toxice din
antiseptice cu grupe nutritive, se mrete toxicitatea antisepticelor deoarece,
acestea pot s strbat mai uor n protoplasma celulelor. Astfel, grupele nutrtive
organice sau anorganice, coninnd azot sau derivai ai hidrailor de carbon sunt
folosite de ciuperci pentru nutriie, n timp ce grupele toxice puse n libertate,
exercit o aciune toxic foarte intens.

4.2. Noiuni de baz ale antisepticelor

Doz limit; coefficient de toxicitate

Doza limit (P min %) reprezint cantitatea minim a soluiei apoase de
antiseptic cu care este impregnat lemnul pentru a nu fi infestat de ciuperci.
P min, % = greutatea antiseptului uscat x 100 / greutatea lemnului uscat
Dozele limite ale fluorurii de sodiu (luat ca etalon) pure, depind de natura
mediului de cultur i au diferite valori. n prezent se ia ca etalon doza limit a
fluorurii de sodiu P min = 0,65 %, stabilit n condiii normale, i servete pentru
comparaii la determinarea toxicitii altor antiseptice.
Raportul dintre doza limit a fluorurii ntiseptice sodiu pure i doza limit a
unui alt antiseptic se noteaz cu K. Coeficientul de toxicitate se exprim prin
relaia:
K= P min % NaF / P min % A, unde P min % NaF = 0,65
iar A este antisepticul i arat de cte ori este mai toxic sau mai puin toxic
un antiseptic dect fluorura de sodiu.
Dac doza limit de antiseptic arat ce cantitate de antiseptic (n % fa de
greutatea absolut a lemnului) trebuie consumat pentru ca s se confere lemnului
o rezisten suficient la putrezire, valoarea invers adic toxicitatea arat ce
cantitate de lemn absolut uscat (n Kg) poate s aib rezisten la putrezire, atunci
cnd pentru impregnarea lui se consum 1 Kg de antiseptic.
Condiii generale
Antisepticele ca atare, folosite ca ageni de protecie a lemnului trebuie s
ndeplineasc urmtoarele condiii:
a) s aib un efect toxic mpotriva duntorilor vegetali i animali
b) odat introdui n lemn s-i pstreze timp ct mai ndelungat
eficacitatea, adic proprietatea de splare i evaporare a antisepticului s
fie ct mai redus
c) s aib o bun capacitate de ptrundere n lemn
d) s nu aib efecte vtmtoare asupra omului i animalelor
e) preul de cost ct mai redus
f) s posede o valoare ct mai mic a dozei limit i o valoare mare a
toxicitii
g) s nu provoace corodarea metalelor
h) s poat fi ntrebuinat sub form de soluii
i) ntre agentul de protecie i materialele aplicate ulterior pe lemn (adezivi,
lacuri, vopsele, cauciuc, etc), s existe compatibilitate
j) s nu mreasc capacitatea de aprindere a lemnului iar n anumite
mprejurri s aib chiar un efect ignifug
k) s fie inodore
l) s nu confere lemnului din construcii alte culori nedorite.
Pn n prezent, niciunul dintre antisepticile existente nu satisface n
ntregime condiiile enumerate mai sus. De aceea, pentru protejarea lemnului, n
funcie de direcia de utilizare trebuie s se ntrebuineze dou sau mai multe tipuri
de antiseptice din urmtoarele grupe:
a) solubile n ap pentru aplicarea pe lemn utilizat n construcii ferite
de efectul direct al apei
b) insolubile n ap pentru aplicarea pe lemnul folosit n construcii
supus aciunii directe a apei

4.3. Substane chimice antiseptice

1. Antiseptice organice
a) Antiseptice organice insolubile n ap. Aceste antiseptice se folosesc
cu rezultate bune dup procedeul bilor calde i rei sau n instalaii de impregnare
sub presiune.
Creozotul se obine prin distilarea fracionat a gudronului de huil. Din
aceste distilate se separ creozotul prin extragere cu NaOH, precipitare cu acizi i
distilare. Creozotul este un amestec de hidrocarburi aromatice, fenoli, crezoli i
combinaii heterociclice. Se prezint sub form de ulei vscos, cu miros puternic,
iritant. Este un antiseptic cu un pronunat caracter fungicid i mai redus ca
insecticid. Creozotul, datorit proprietilor sale (ulei vscos) se fixeaz bine pe
lemn, nu este volatil i este greu splat. Creozotul se folosete la impregnarea
traverselor i a stlpilor de telecomunicaii.
Uleiul de antracen se obine tot la distilarea fraconat a gudronului de
huil la o temperatur de 300-400
O
C. Este un lichid brun-nchis cu miros
ptrunztor. Are doza limit de 1,3 %, coeficient de toxicitate 0,5. Este un
antiseptic de toxicitate mare. Uleiul de antracen are aceleai nsuiri i se folosete
n aceleai condiii ca i creozotul.
Carbolineul. Se obine prin clorurarea la cald a uleiului de creozot sau a
uleiului de antracen. Are nsuiri antiseptice mai bune dect creozotul. Se
ntrebuineaz la protecia lemnului prin metoda de aplicare superficial avnd o
mare putere de acoperire. Mai bine acioneaz cnd se adopt procedeul imersrii
n lichidul protector sau prin procedeul Ruping, caz n care peste aerul injectat n
lemn la 0,5-4 at se preseaz carbolineul la 6-8 atm. Prin destindere excesul de
antiseptic este eliminat din cavitile lemnului de aerul comprimat, rmnnd numai
varbolineul care nvelete pereii interiori.
Uleiul verde. Se obine la prelucrarea produselor petroliere. Ptrunde n
lemn mai uor dect creozotul i are un miros mai puin ptrunztor.
Gudronul de isturi se obine prin distilarea uscat a isturilor bituminoase.
Sub raportl toxictii se apropie de uleiul de creozot de huil i se recomand ca
nlocuitor al acestuia i al uleiului de antracen.
Creozotul de turb are caliti antiseptice bune i se folosete la
impregnarea traverselor de cale ferat.
Creozotul din lemn se obine prin distilarea uscat a lemnului n vase
nchise, n absena aerului. Are coeficientul de toxicitate 0,2. Srurile alcaline ale
unor fraciuni de creozot prezint toxicitate foarte mare. Se folosete prin metoda
pensulrii la protecia ambarcaiunilor de lemn.
Uleiurile de gudron se obine la semicocsificarea crbunelui prin
adugarea uleiului mediu de ulei parafinos. Este recomandat ca antiseptic al
lemnului.
Triclornitrometan (CCl
3
NO
2
). Este un produs ce se obine prin clorurarea
destructiv a acidului picric cu clorur de var. Se utilizeaz la dezinfectarea
ncperilor mpotriva ciupercilor de cas, doza recomandat fiind de 0,2 mL la 1 m
3

de aer.
Dinitrofenolul (HOC
6
H
3
(NO
2
)
2
). Este un antiseptic foarte puternic avnd
proprieti fungicide superioare, are o putere de colorare accentuat, ptrunde activ
n lemn i odat ptruns, se spal greu. La temperaturi de 20
O
C i concentraie
mare, ptrunde mai adnc n lemn dect la temperaturi ridicate i concentraie
slab. Doza limit este 0,24-0,25 iar coeficientul de toxicitate 2,7. Fiind foarte toxic
se folosete cu mult precauie i anume numai sub form de adaosuri la fluorura
de sodiu, n antiseptice combinate (mixte) ca: urolit, triolit, etc., precum i n paste
i soluii antiseptice, n proporie de pn la 10 % din cantitatea de fluorur de
sodiu. ntotdeauna i se adaug catbonat de sodiu, care l transform n derivat
sodic. Este foarte toxic pentru cile respiratorii i este folosit pentru tratarea
lemnului destinat unor produse aflate ngropate n pmnt.
Rina fenolic volatil, se obine ca deeu la fabricarea fenolului. Este o
substan cu toxicitate redus avnd doza limit 3,5 i coeficientul de toxicitate 0,2.
n compoziia ei intr substane antiseptice puternice (5 % fenol i 3-5 % oxidifenil,
rezorcin, etc.). n soluii de conc. 15 % se utilizeaz pentru tratarea superficial a
lemnului uscat sau semiuscat.
Fenolul (C
6
H
5
OH) are doza limit 2,2-1,3 i coeficientul de toxicitate 0,3-
0,5. Nu este utilizat la impregnarea lemnului deoarece este volatil i se spal uor
cu ap. Se aplic pentru protecia temporar a lemnului contra albstrirrii n soluie
de 2 %.
Crezolul (C
6
H
4
(CH
3
)OH). O-crezolul, m-crezolul i p-crezolul se gsesc n
gudroanele crbunilor de pmnt din care se obin n amestec. Crezolul (amestecul
de izomeri) se folosete ca antiseptic, de obicei sub form de emulsie, ntr-o soluie
de spun (lysol, creolin). Are nsuiri bactericide mai puternice dect fenolul,
avnd doza limit 2,2-1,3 i coeficientul de toxicitate 0,3-0,5. Pentru dezinfectri,
soluia de lucru are concentraii de 1-2 %.

b) Antiseptice organice solubile n ap

Dinitrofenolatul de sodiu C
6
H
3
(NO
2
)
2
ONa. Se prepar prin adugarea de
sod calcinat la dinitrofenol ntr-o proporie de 1:3. Compusul se dizolv n ap
dnd o conc. 18,6 % la temperatura de 50
O
C i se folosete ca antiseptic puternic
datorit dozei limite de 0,24-0,3 i a coeficientului de toxicitate de 2,6. La
conservarea lemnului se utilizeaz sub form de soluii apoase de 1-4 %. Particip
mpreun cu fluorura de sodiu la prepararea antisepticilor combinate i a pastelor
antiseptice.
Dinitrofenolatul de calciu, se obine prin aciunea carbonatului de calciu
asupra dinitrofenolului. Este mai toxic dect dinitrofenolatul de sodiu i de aceea
este interzis ntrebuinarea lui pentru tratarea lemnului utilizat n construcii de
cldiri, indiferent de destinaie.
Fenil fenolatul de sodiu C
6
H
5
- C
6
H
4
ONa, se obine din oxidifenil tehnic
(insolubil n ap) prin tratarea acestuia cu sod caustic n soluii apoase. Are doza
limit aproximativ 0,35 i coeficientul de toxicitate 2,0. Se utilizeaz sub form de
soluii de concentraie 2-3 % sau la concentraie mrit (5-10%) dup procedeul
tratarea intens cu substane antiseptice la umed. Avnd n vedere capacitatea
redus de ptrundere a antisepticului n lemn, este indicat procedeul de impregnare
prin bi calde i reci.
Pentaclorfenolatul de sodiu C
6
Cl
5
ONa. Are o toxicitate echivalent cu a
fenilfenolatului de sodiu.
Dinitrocrezolul este un antiseptic foarte toxic pentru ciuperci i insecte.
Clornaftalina. Naftalina poate adiiona maximum 2 atomi de clor conducnd
la o serie de produi de substituie. Produii clorurai se folosesc ca insecticide
moderne.
Aldehida formic. Soluia de 40 % (formalina sau formolul) servete ca
dezinfectant pentru microorganisme i ciuperci de cas. n lemn ptrunde pn la
1-2 mm.

c) Antiseptice organice cristaline

Antisepticele moderne sunt substane organice foarte toxice, i se pot folosi
la conservarea lemnului numai n soluii organice. Ele se aplic dup aceleai
principii ca i antisepticele uleioase puternice.
Oxidifenilul, este un antiseptic nou, de mare toxicitate, cu doza limit 0,45
i coeficientul de toxicitate 1,4. Se utilizeaz numai pentru protecia construciilor
de lemn descoperite, sub form de soluie ntr-un solvent organic (petrol lampant,
ulei verde, terebentin). Dup volatilizarea solventului, n lemn rmne oxidifenilul
care este lavabil, nevolatil i nu corodeaz metalele.
Tentaclorfenolul, este solubil n petrol (pn la 5 %), iar n concentraii de
2,4 % se folosete ca antiseptic mpotriva ciupercilor i insectelor. Se aplic prin
pulverizare, imersie sau pensulare. Dizolvat n solveni petrolieri (benzin de
extracie, whitespirt) prezint avantajul c dup aplicare suprafeele de lemn sunt
lipsite de pete.
DDT (diclordifeniltriclormetan). D.D.T.-ul are aciune n combaterea
duntorilor avnd o aciune toxic complex. Prin emulsionarea DDT-ului n ap cu
adaos de emulgator se obin concentrate emulsionate dup reeta: 25% DDT, 7%
emulgator i 68% ap. Alt mijloc este pulverizarea de DDT pe obiectele care
trebuiesc protejate.

2. Antiseptice anorganice

a) Antiseptice anorganice solubile n ap

Fluorura de sodiu (NaF), se prepar din criolit [AlF
6
]Na
3
i NaOH topit i se
prezint sub form de cristale tetragonale sau cubice, albe, solubile n ap i parial
solubile n alcool etilic.
Coeficientul de toxicitate al fluorurii de sodiu pure, se consider drept unitate
(doza limit fa de greutatea lemnului uscat este 0,65 %). Este un antiseptic
destul de puternic folosit mpotriva ciupercilor de cas. Se utilizeaz n soluii
apoase n concentraii de 3 %, sau sub form de praf avnd o finee
corespunztoare sitei de 400 ochiuri/cm
2
i servete la impregnarea urmtoarelor
specii lemnoase: pin, molid, stejar, fag. Ptrunde bine n lemn cu o umiditate de
peste 40-50 %, nu are miros, nu atac lemnul i nici metalele, nu este volatil i
inflamabil.
Pentru economie, se folosete i n combinaii cu alte adaosuri antiseptice
(fluorosilicat de sodiu, dinitrofenol, etc.). i pierde calitile antiseptice n contact
cu varul, cimentul i carbonatul de calciu.
Fluorura de sodiu prezint nsuiri deosebite ca: stabilitate, lavabilitate
redus i o mare capcitate de difuzie n lemn. Solubilitatea ei n ap este de 4,56 %
la 16
O
C. Fluorura de sodiu poate fi folosit la impregnare prin procedeul osmozei.
Se folosete la impregnarea traverselor i a schelelor din lemn.
Concentraii mici nu influeneaz caracteristicile fizico-chimice ale lemnului,
dar cantiti mai mari de fluorur de sodiu coboar valorile caracteristice iniiale ale
materialului.
Adugarea bicromatului de potasiu duce la formarea cromocriolitei insolubile,
greu de splat. Acest procedeu se ntrebuineaz pentru conservarea lemnului
destinat construciilor n aer liber.
Un dezavantaj al fluorurii de sodiu i a altor sruri solubile este c lemnul
trebuie s le absoarb cu apa i ca urmare el se umfl.
Fluorosilicatul de sodiu (Na
2
SiF
6
) se folosete cu adaos de sod calcinat
sau alte alcalii pentru a forma fluorur de sodiu n soluie. Fluorosilicatul de sodiu
este mai puin toxic dect fluorura de sodiu. Pentru protecia lemnului se folosete
n soluie de conc. 2 %. Avantajele utilizrii lui constau n preul de cost redus.
Fluorosilicatul de magneziu (MgSiF
6
). Este un antiseptic puternic
echivalent cu fluorura de sodiu, este uor solubil n ap (pn la 26 %) i se
utilizeaz n aceleai conc. Ca i fluorura de sodiu (3-4%)
Fluorosilicatul de zinc (ZnSiF
6
), are aproape aceeai toxicitate (coef. De
toxicitate 0,7) ca i fluorosilicatul de magneziu i fluorura de sodiu. Se poate folosi
n practic sub form de soluii cu o concentraie de 4,5-5 % sau 10-14%.
Amestecul de fluorur de sodiu i fluorur de amoniu. Se obine n
urma reaciei chimice a fluorosilicatului de sodiu cu amoniac de 24%. Antisepticul
rezultat este o soluie apoas incolor de fluorur de sodiu, amestecat cu fluorur
de amoniu n proporie de 1:1,7. Are o mare toxicitate (doza limit 0,2-0,3% i
coef. De toxicitate pn la 3). Ptrunde bine n lemn i este higroscopic i
neinflamabil. Se lucreaz cu soluii de 2-4 % pn la 10 %.
Sulfatul de cupru (CuSO
4
5H
2
O), se utilizeaz prin procedeul de
impregnare n profunzime sau procedeul de nlocuire a sevei. Cu ajutorul presiunii
hidrostatice create prin esezarea unui rezervor la nlime, se introduce soluie de
CuSO
4
timp de 8-14 zile, ntr-un butean proaspt, cu sev i necojit pn ce
aceasta picur la cellalt capt. Se recomand pentru lemnul de brad i molid.
Variantele mai noi presupune obinerea unei presiuni hidrostatice cu ajutorul
pompelor. Este un antiseptic de putere medie (doza limit 3,6 i coef. De toxicitate
0,2). Se FOLosete ca dezinfectant pentru combaterea ciupercilor, la construciile
atacate de ciuperci, la ndeprtarea lemnului putred. Se lucreaz cu soluii de 5-
10% i se aplic i la impregnarea stlpilor i a traverselor , pentru protecia
construciilor contra organismelor marine.
Clorura de sodiu, clorura de var sunt antiseptice slabe.
Clorura mercuric (HgCl
2
) este solubil n solveni organici i creozot, fiind
un antiseptic puternic ns foarte toxic pentru organismul uman de aceea are o
aplicabilitate limitat. Doza limit pentru buretele de cas este 0,01% iar pentru
mucegai de 0,009%. n conservarea lemnului se folosete cu soluie apoas cu o
concentraie de 0,7 %, aceasta n cazul tratrii stlpilor prin procedeul impregnrii.
Compuii arseniului. Printre insecticidele i fungicidele moderne care se
ntrebuineaz astzi, se numrr pentaoxidul i trioxidul de arsen, arseniatul de
plumb, metaarseniatul de zinc, srurile de calciu i sodiu ale acizilor atsenic i
arsenios. Compuii arseniului sunt foarte toxici (0,1 g trioxid de arsen este doza
letal pentru om) de aceea se folosesc n condiii speciale.
a. Trioxidul de arsen (As
2
O
3
). Trioxidul de arsen (anhidrida arsenioas)
este o pulbere alb cu o solubilitate 1,6 % n ap rece i 9,5 % n ap cald. Este
un antiseptic cu rezultate satisfacatoare, utilizat la impregnri speciale (conc. Limit
de impregnare 1,15%).
b. Arseniatul de calciu Ca
3
(AsO
4
)
2
, este o pulbere fin de culoare cenuiu-
nchis i se folosete cu adaos de sulf, uleiuri minerale i nu se amestec cu
fluorosilicatul de sodiu.
c. Aceto-arseniatul de cupru (verdele de Paris) (CuO.As
2
O
3
)
3
.
Cu(C
2
H
3
O
2
)
2
, se prezint sub form de pulbere microcristalin, de culoare verde,
insolubil n ap. Conine 42% As i 24% Cu sau 52-53% As
2
O
3
i 28-30% CuO. Se
aplic i sub form de pelicul.
Arseniatul de plumb (Pb
3
(AsO
4
)
2
conine 20% As. Antisepticele se pot
introduce n structura lemnului i prin procedeul cu vid i presiune.

b) Antiseptice anorganice gazoase

Antisepticele sub form de gaz sunt folosite pentru combaterea mucegaiului
din depozite i locuine, ct i contra insectelor i ciupercilor care atac lemnul.
Folosirea acestor antiseptice necesit n afar de condiiile generale i o serie de
condiii speciale legate de starea de agregare sub care acioneaz:
a) s se transforme uor din starea solid sau lichid n stare gazoas
b) s acioneze n timp scurt i s fie evacuate rapid i n ntregime din lemn
i ncperi

Bioxidul de sulf. Se prepar prin prjirea piritelor
4 FeS
2
+ 11 O
2
2Fe
2
O
3
+ 8 SO
2

Este un gaz incolor cu punct de fierbere -10
O
C, solubil n ap, este un
antiseptic puternic folosit pentru distrugerea bacteriilor i ciupercilor. La distrugerea
ciupercilor de cas, pentru 1 m
3
trebuie s se ard cca. 100 g sulf.
Hidrogenul sulfurat (H
2
S). Este un gaz solubil n ap, soluia avnd un
caracter acid. Are proprieti fungicide.
Arsinele sunt compui ai arsenului ca de ex: metil arsina CH
3
AsH
2
, dimetil
arsina (CH
3
)
2
AsH, etc. La cald se descompun uor i ptrunde rapid n lemn.

c) Antiseptice combinate (mixte)

1. Uralitul, este un amestec compus din 85% NaF i 15 % dinitrofenol
tehnic. Este puin solubil n ap i are doza limit 0,5 iar coef. de toxicitate 1,2. Se
ntrebuineaz sub form de soluie 3% pentru impregnarea traverselor i tratarea
stlpilor de telecomunicaii. ntrebuinarea uralitului se face n soluii apoase i
paste antiseptice, cu adugare de sod calcinat, care transform dinitrofenolul n
sare alcalin.
2. Triolitul, are compoziia format din fluorur de sodiu 73%, dinitrofenol
18% i cromat de sodiu 9%. Se prezint ca o pulbere galben-portocalie, care
datorit prezenei cromatului de sodiu nu corodeaz metalele. Este un antiseptic
puternic avnd doza limit 0,54 i coef. de toxicitate 1,2. Se folosete cu adaos de
sod calcinat, n special pentru impregnarea sub presiune a traverselor.
3. Cuprinolul, este o soluie de naftenat de cupru zinc i fier. Are o
valoare fungicid i putere de ptrundere mai mic dect creozotul. Condiiile
tehnice:
Densitatea relativ la 20
O
C 0,925
Inflamabilitate 105
Vscozitate cP
- la 20
O
C max 5
- la 50
O
C max 2,2
- la 90
O
C max 1,25
Se utilizeaz la noi n ar la impregnarea traverselor de fag pentru calea
ferat.
Sarea Boliden, este compus din acid arsenic, arseniat de sodiu i dicromat
de sodiu n soluie apoas. Lemnul cojit se trateaz la 50
O
C cu o soluie apoas de
bicromat de sodiu, arseniat de sodiu i acid arsenic n prezena sulfatului de zinc
cnd se formeaz n structura lemnului tratat un arseniat de crom i zinc incolubil.
Soluie pe baz de As-Zn. Se prepar soluii apoase care conin arseniat de
sodiu, Na
3
AsO
4
, acid arsenic H
3
AsO
4
, sulfat de zinc, ZnSO
4
. Aceste soluii sunt
ntrebuinate pentru impregnarea lemnului n profunzime.

3. Paste antiseptice

Pastele antiseptice se ntrebuineaz n scopul conservrii butenilor, sau a
lemnului destinat pentru unele construcii masive, de rezisten, care nu vin n
contact cu umiditatea din atmosfer sau din sol. Pastele menin umiditatea natural
a lemnului, opresc ptrunderea din exterior a aerului i fac imposibil dezvoltarea
ciupercilor. Se utilizeaz fie prin pensulare fie sub form de bandaje.
Condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc pastele antiseptice sunt:
- s adere bine la lemn, s nu crape i ca urmare s nu se desprind
de pe suprafaa pe care au fost depuse
- s formeze un strat izolator
- s nu se topeasc uor
- s se aplice uor i s fie economic.
Din punct de vedere al compoziiei i eficacitii, ele se pot mprii n:
a) Paste calde pe baz de bitum (punct de topire 50-60
O
C) sau smoal,
combinate cu elemente toxice (fenoli i creozot).
b) Paste reci emulsii de gudron sau pcur. Dup coninutul de antiseptic
raportat la umiditatea de suprafa tratat, se utilizeaz trei tipuri de
paste, i anume:
1. Paste tip I, la care consumul de NaF variaz de la 100 pn
la 150 g/m
2
.
2. Paste tip II, la care consumul de antiseptic variaz de la
200 pn la 300 g/m
2
.
3. Pasta tip III, cu un consum mrit de antiseptic i anume de
la 350 pn la 500 g/m
2
.
Pastele tip II snt destinate pentru bandajarea pilonilor sau a stlpilor pe
ntreaga adncime de ptrundere a acestora n pmnt. Aici bandajele cu paste se
aplic n dou straturi la partea superioar a stlpilor care intr n pmnt.
Clasificarea dup care se face i descrierea pastelor, are n vedere liantul
utilizat (indiferent dac este vorba de paste tip I, II i III).

Paste antiseptice extractive. Sunt materiale de baz, care se folosesc n
scopul proteciei semifabricatelor i produselor finite de lemn contra aciunii directe
a precipitaiilor atmosferice. Aceeai grup de paste poate fi folosit cu succes,
pentru bandajarea elementelor de lemn, care se ingroap n pmnt.

Tabelul 4.1. Compoziia pastelor antiseptice extractive
Tipul
pastelor
NaF, % Fluorosilicat
de Na, %
Extracte de leii
bisulfitice
reziduale sau
borhot de spirt
Na
2
CO
3
,
%
Fin
de
turb,
%
Ap,
%
1. Extractive pe baz de fluorur de sodiu i fin de turb
Tip I 23 - 29 - 4 42
Tip II 40 - 26 - 4 30
2. Extractive pe baz de fluorosilicat de sodiu cu sod fr fin de turb
Tip I - 30 30 - - 40
Tip II - 35 35 - - 30
3. Extractive pe baz de fluorosilicat de sodiu, cu sod i fin de turb
Tip I - 20 20 16 4 40
Tip II - 27 19 25 4 25

Aa cum rezult din acest tabel pastele conin drept liant extract de leii
bisulfitice reziduale sau borhot de spirt i antisepic fluorur de sodiu sau
fluorosilicat de sodiu.

Prepararea pastei pe baz de NaF. n ap fierbinte se introduce extract
de leii bisulfitice reziduale i se amestec pn la omogenizarea complet. Apoi,
continundu-se amestecarea fr ntrerupere, se adaug antisepticul i la sfrit
fina de turb. Soluia de extract de leii bisulfitice reziduale sau de borhot de spirt
se poate pregti i la rece, punndu-se din timp (cu 24 h nainte) n ap nclzit
bucile de material.
Prepararea pastei pe baz de fluorosilicat de sodiu cu sod.
Fluorosilicatul de sodiu mcinat i cernut reacioneaz mai nti cu soda n ap
cald (70-80
O
C). n continuare se introduce n soluie extractul dizolvat n ap.
Temperatura amestecului trebuie meninut constant ntre 40-50
O
C.
n cazul n care pstele de tip II capt o consisten prea mare (cnd snt
lsate mai mult timp), se va aduga o mic cantitate de ap 5-8 % sub agitare.
n cazul folosirii soluiilor de leii bisulfitice reziduale, fluorosilicatul de sodiu
se adaug direct n acestea dup care se aduce n mediu treptat cantitatea
necesar de sod. Pastele tip I i II se aplic cu pensula ntr-o singur repriz.
Atunci cnd la obinerea pastei tip I se folosete n locul fluorurii de sodiu
tehnice, topitur de fluorur de sodiu, pasta trebuie preparat dup reeta pastei pe
baz de NaF. Consumul de topitur fiind 300 g/m
2
.
Aplicarea pastelor se face prin pensulare cnd se depune un strat de 0,3-0,5
mm grosime, operaia executndu-se n aa fel nct lemnul s fie complet acoperit
fr aglomerri de past. Pastele antiseptice pot fi folosite pentru elemente cu o
umiditate orict de mare. Nu se cere dect ca suprafeele, mai ales acelea rnduite,
verticale sau cu o nclinare pronunat s fie uscate suficient (pentru a se evita
scurgerea preparatului).
n timpul iernii, lucrrile de aplicare se pot face numai la temperatura peste
+ 20
O
C folosind materiale nclzite pn la 30-40
O
C nu numai n timpul iernii ci i
vara. n locurile expuse la umiditate, pasta extractiv aplicat pe lemn se va
acoperi dup preuscare cu un strat de gudron de huil sau se va nlocui cu past de
bitum.

Paste antiseptice de argil. Conin ca liant o argil gras de pmnt n
amestec cu extracte de leii bisulfitice reziduale iar ca antiseptic fluorura de sodiu
sau fluorosilicat de sodiu. Pastele argiloase snt puin lavabile ca i cele extractive.
Avantajul principal al pastelor argiloase este c nu produc precipitare
deoarece greutile specifice aparente ale argilei i ale antisepticului sunt aproape
identice.
Tabelul 4.2. Compoziia pastelor antiseptice argiloase
Tipul
pastelor
NaF, % Fluorosilicat
de Na, %
Extracte de leii
bisulfitice
reziduale sau
borhot de spirt
Na
2
CO
3
,
%
Argil
gras,
%
Ap,
%
1. Past argiloas pe baz de fluorur de sodiu
Tip I 30 - 3 - 27 40
Tip II 35 - 3,5 - 31,5 30
2. Past argiloas pe baz de fluorosilicat de sodiu cu sod
Tip I - 20 3 20 13 44
Tip II - 25 2 23 16 34

Pastele argiloase snt folosite n construcii civile i industriale, aprate de
precipitaiile atmosferice prin nvelitori. La prepararea pastelor antiseptice argiloase
se respect indicaiile pentru paste extractive inndu-se seama de urmtoarele
prescripii: - se va folosi o argil gras, sortat printr-o sit cu cel puin 49-100
ochiuri/cm
2
sau argil splat. Argila sau dispersia de argil se va aduga la sfrit.

Paste antiseptice bituminoase. Conin ca liant bitum n amestec cu ulei
verde iar drept antiseptic fluorura de sodiu. Compoziia este redat n tabelul 4.3.

Tabelul 4.3. Compoziia pastelor antiseptice bituminoase
Tipul
pastelor
NaF, % Bitum calitatea
III, %
Ulei verde, % Fin de turb, %
Tip I 31 31 31 7
Tip II 50 18 28 4

Aceste paste snt rezistente la aciunea apei atmosferice sau a umiditii din
pmnt i de aceea se folosesc n special pentru protecia lemnului n contact cu
atmosfera. Nu se recomand folosirea pastelor bituminoase pentru protecia
lemnului de construcii aflat sub acoperi.
Pastele bituminoase se pot aplica pe lemn, indiferent de umiditatea acestuia
i la orice temperatur a aerului. Aplicarea lor se face n aceleai condiii ca n
cazurile precedente.

Pastele antiseptice argilo-bituminoase, folosesc n calitate de liant, argil
gras sau n amestec cu bitum de calitatea II sau III, sau alt produs de gudron.

Tabelul 4.4. Compoziia pastelor antiseptice argilo-bituminoase
Tipul
pastelor
NaF, % Argil
gras, %
Bitum
calitatea II,
%
Lac pe baz de
gudron de
huil, %
Ap,
%
1. Past argilo-bituminoas pe baz de bitum
Tip I 26 28 10 - 36
Tip II 35 - 3,5 - 30
2. Past argilo-bituminoas pe baz de lac de gudron de huil
Tip I 23 16 - 13 48
Tip II 25 20 - 16 39

Pastele argilo-bituminoase au o larg ntrebuinare pentru protecia lemnului
de construcii aprate de precipitaiile atmosferice, prin acoperiuri. La prepararea
pastelor argilo-bituminoase, se vor respecta n mod suplimentar urmtoarele:
Mai nti se va prepara un amestec emulsionat din argil i bitum. n acest
scop argila se va amesteca cu ap, iar soluia cald obinut se va turna ntr-un jet
subire peste bitum, sub agitare energic. Dup aceea se va turna n vasul de
preparare fluorur de sodiu puin udat. Se poate utiliza n locul bitumului un lac pe
baz de gudron de huil.
Capacitatea de acoperire a pastelor argilo-bituminoase este mai bun dect a
celorlalte paste.

Paste antiseptice de silicai. n acest caz, liantul utilizat este silicatul de
sodiu, iar antisepticul fluorosilicatul de sodiu. Compoziia pastelor de silicai este
prezentat n tabelul 4.5.

Tabelul 4.5. Compoziia pastelor antiseptice de silicai
Tipul
pastelor
Fluorosilicat
de Na, %
Silicat de
sodiu, %
Ulei de creozot
din crbune,
%
Ap, %
1. Past antiseptic de silicai
Tip I 15 65 1 19
Tip II 20 79 1 -

La prepararea acestor paste se va ine seama de urmtoarele:
- Fluorosilicatului de sodiu puin umezit, bine mcinat i cernut, i se adaug
ulei de creozot i apoi silicat de sodiu sub agitare continu.
- Compoziia gata pregtit trebuie s aib o vscozitate adecvat pentru
aplicarea ei pe lemn. Atunci cnd vscozitatea este prea mare se poate dilua cu ap
rece.
- Pastele de silicai se vor prepara la faa locului fr nclzire. Iarna
prepararea se face ntr-o ncpere nclzit la o temperatur de minimum +10
O
C.

4.4. Tehnologia aplicrii substanelor antiseptice

4.4.1. Lucrri pregtitoare pentru aplicarea tratamentelor de
protecie

Depozitarea i uscarea lemnului

n majoritatea cazurilor, pentru aplicarea procedeelor de conservare, este
necesar ca lemnul s fie n prealabil uscat la aer (cu excepia procedeului prin
osmoz sau prin nlocuirea sevei pe la capete). n mod normal, lemnul trebuie cojit
i uscat pn la umiditatea de echilibru n aer liber (15-18 %), practic ns, se
accept pentru impregnare i umiditi mai ridicate (pn la 25%), deorece unele
procedee de tratare nu snt nfluenate negativ ntr-o msur prea mare de
umiditati de pn la 25%. Prezena unei cantiti prea mari de ap (peste 30%)
influeneaz de regul negativ difuzia substantelor antiseptice n structura lemnului.
Uscarea lemnului se realizeaz prin stivuire. Aezarea rndurilor de stive n
depozit se face pe direcia de circulaie a vntului dominat, ntre stive lsndu-se
un spaiu de cca. 1m pentru circulaia aerului.
Uscarea materialelor lemnoase destinate conservrii se poate face i n
usctorii, unde procesul decurge mai puin, evitndu-se astfel nfectarea i
rscoacerea lemnului care se produce uneori n timpul uscrii n aer liber.

Alte prelucrri ale lemnului nainte de impregnare

nainte de aplicarea tratamentelor de impregnare, este recomandabil ca
pisele de lemn s fie prelucrate complet mai ales n cazul speciilor lemnoase care
nu se im pregneaz total: molidul, bradul, stejarul, etc.
n cazul traverselor, acestea trebuie s fie fasonate la dimensiuni exacte, iar
teiturile corespunztoare amplasrii plcuelor de sub ine s fie executate de
asemenea de la nceput, pentru a nu se ndeprta tocmai poriunile bine
impregnate, n cazul executrii lor ulterioare.
Stlpii de rinoase trebuie cojii nainte de impregnare (cu excepia
metodelor care necesit prezena cojii, de exemplu: procedeul prin nlocuirea
sevei), ndeprtndu-se complet i liberul, pn la primul inel anual.
n cazul speciilor lemnoase greu impregnabile, pentru a mri viteza de difuzie
a substanelor antiseptice, au fost propuse diferite procedee de crestare cu
fierstrul sau prin gurire. Pentru stlpii de molid i brad s-a preconizat un
procedeu de nepare lateral (adncime de 20-25 mm). neparea se face n
special n zona de la nivelul solului care este cea mai periclitat la putrezire. Pentru
a realiza o mai bun impregnare a zonei constituit din duramen, n cazul
traverselor din lemn de pin, s-a ncercat un procedeu care const din executarea
unor tieturi, cu pnze circulare de fierstru, pe o adncime de 2,5 cm (tieturi
perpendiculare pe fibre) amplasate la anumite distane.

4.4.2. Protecia lemnului prin tratare la suprafa

Tratamentul lemnului la suprafa (pensulare sau stropire) cu substane
antiseptice se aplic n cazurile n care acesta nu este expus n mare msur la
degradare fiind necesar, aadar, numai o protecie limitat.
Eficacitatea este redus, deoarece orice crptur ct de fin, aprut
ulterior sau o degradare mecanic a stratului superficial antiseptizat, dezgolete
lemnul neimpregnat, fcndu-l apt pentru infectare.
n cazul folosirii produselor uleioase (gudroane, ulei de creozot, carbolineum)
pentru a obine rezultate corespunztoare, este necesar ca lemnul s fie uscat sub
punctul de saturaie a fibrei ( sub 25 %).
Dei viteza de difuzie cea mai mare se realizeaz pe direcie longitudinal
(paralel cu axa fibrelor), totui, practic, de importan mai mare este difuzia
lateral, i anume cea radial, care urmeaz ca mrime dup difuzia longitudinal.
Aceast difuzie pe direcie radial este explicabil prin prezena celulelor de
parenchim ale razelor medulare, prin care substanele pot difuza n celulele vecine
(n special n lemnul trziu).
La lemnul uscat, difuzia are loc relativ mai uor pentru soluiile foarte diluate,
i invers, la lemnul foarte umed, se obin viteze de difuzie mari cu soluii mai
concentrate.
Dup B. Schulze gradul de netezire a suprafeei joac un rol important.
Astfel, suprafeele nerindeluite absorb o cantitate mai mare de soluii apoase sau
substane uleioase.

4.4.3. Impregnarea lemnului prin metoda imersrii

Metoda impregnrii const n cufundarea integral a lemnului fasonat n
soluia antiseptic uleioas sau apoas. Metoda se aplic n urmtoarele variante:
imersare de scurt durat, imersare prelungit i , imersare dubl procedeu
cunoscut i sub denumirea de bi calde-reci.
a. Imersia. Este procedeul cel mai simplu, nlocuind cu rezultate mai bune
tratarea prin pensulare sau stropire a lemnului. Durata imersiei variaz de regul
ntre 5 min i 15 min. Procedeul se poate aplica la cald sau la rece, n cuve sau
recipiente deschise.
b. Bi simple, de lung durat. Procedeul imersrii prelungite ntr-o
singur baie conduce la rezultate superioare imersiei fiind aplicat n practica
conservrii stlpilor, traverselor sau a altor sortimente crora li se cere o
durabilitate mai ridicat. Durata imersrii, care poate fi efectuat la cald sau la rece
variaz de la cteva ore pn la mai multe zile i chiar sptmni. Difuzia este de
regul, cu att mai bun cu ct durata meninerii n baie este mai mare i cu ct
temperatura soluiei este mai ridicat. De regul, lemnul trebuie s fie uscat n aer,
cu eventualele crpturi de uscare, n special n cazul speciilor greu impregnabile,
cazul molidului i bradului.
Acest procedeu sub denumirea de kyanizare aplicat la impregnarea stlpilor
de rinoase cu clorur mercuric sau soluii de NaF 4 %, clorur de zinc 5%,
pentaclorfenol 5%, n motorin se execut n bazine de beton.
n afar de bazine, instalaia mai cuprinde: un rezervor pentru pstrarea
soluiei, vas pentru dizolvarea produselor, un compresor de aer pentru agitarea
soluiei n baie, pompe pentru transportul soluiilor. Procesul tehnologic de
impregnare presupune parcurgerea urmtoarelor etape:
- se aeaz n bazin butenii pregtii pentru impregnare, fixindu-i cu grinzi
transversal pentru a impiedica plutirea lor;
- se umple baia cu soluia de impregnare, se verific periodic concentraia
soluiei i se reconcentreaz dac este necesar
Inconvenientul principal al procedeului l constituie faptul c necesit o
durat relativ mare de meninere n baie a lemnului.
c. Bi duble: calde-reci. Procedeul este aplicabil att pentru soluii apoase,
ct i pentru cele uleioase. Prima baie se nclzete la temperatura maxim
admisibil (n funcie de natura soluiei produsele uleioase peste 100
O
C). n a
doua baie, n care se introduce apoi lemnul, temperatura trebuie s fie cu 50-60
O
C
mai mic, pentru a realiza, prin aceast scdere a temperaturii, o stare de vacuum
parial n cavitile celulare. n cazul soluiilor apoase temperatura acestei bi este
de 35-40
O
C, iar n cazul celor uleioase mult mai mare.
S-a menionat faptul c starea de vacuum creat n lemn pus mult vreme
numai pe seama rarefierii i eliminrii pariale a aerului din lemn, are loc i ca
urmare a schimbrii tensiunii vaporilor din cavitile celulare. Din analiza
fenomenelor care au loc n acest caz, s-a vzut c difuzia poate fi favorizat prin
ridicarea temperaturii de nclzire n prima baie i descreterea temperaturii n baia
a doua. n aceasta din urm, temperatura nu trebuie s fie prea sczut, pentru a
nu se mri viscozitatea impregnanilor (n special la cele uleioase), fapt care ar
aciona negativ asupra difuziei. Temperatura optim de lucru este de 125
O
C.
Impregnarea se realizeaz astfel: n prima baie (baia cald) piesele de lemn
snt meninute pn la nclzirea lor complet i a eliminrii apei i aerului din ele.
Durata de tratare fiind funcie de grosimea pieselor, de umiditatea acestora i
temperatura de regim.
Dup aceast etap, cu ajutorul unui dispozitiv mecanic, piesele snt trecute,
rapid n cea de-a doua baie care conine acelai impregnant ca i prima baie,
temperatura fiind ns cu 50-60
O
C mai sczut. n aceast baie piesele se menin
pn ce ajung prin rcire la temperatura de regim, timp n care se realizeaz i
starea de vacuum n interior.
Metoda poate fi aplicat n trei variante: dou bi i un singur rezervor de
alimentare (varianta 1), o baie i dou rezervoare de alimentare (varianta 2) sau o
singur baie i un singur rezervor (varianta 3).
n prima varianta, n timpul procesului de impregnare, materialul lemnos este
deplasat dintr-o baie n cealalt, ambele bi avnd serpentine de nclzire pentru a
se realiza dou temperaturi diferite.
n cel de-al doilea caz, piesele de lemn rmn n aceeai baie schimbndu-se
numai soluia de impregnare.
n cea de-a treia variant, impregnantul se aduce la temperatura
corespunztoare bii reci prin rcire pe loc.
O variant a procedeului o constituie nclzirea i eventual chiar uscarea
iniial a lemnului ntr-un cmp electric, cu ajutorul curenilor de nalt frecven,
nlocuindu-se astfel baia cald. Dup aceast faz, care este de foarte scurt
durat, lemnul poate trece direct n baia a doua (baia rece), n care datorit
scderii temperaturii i a vacuumului creat, se realizeaz impregnarea. Adsorbia se
realizeaz numai n aceasta din urm faz. Procedeul prezint avantajul c se
scurteaz durata nclzirii (cteva ore) i uscarea se realizeaz de la centru spre
periferia pieselor de lemn, fr a cauza apariia de tensiuni interne. Astfel, se poate
elimina perioada de uscare natural sau artificial.

4.4.4. Impregnarea lemnului n picioare

Impregnarea se realizeaz n vederea obinerii unui lemn colorat precum i
pentru protecia acestuia contra putrezirii i a focului.
Procedeul const n introducerea substanelor de impregnare n arborele viu,
folosind fora de absorbie a coronamentului. Pentru aceasta, substanele respective
se introduc prin orificii speciale practicate n partea inferioar a trunchiului
arborelui, n aa fel nct s vin in contact cu seva ascendent.
Operaiile care se execut la aplicarea acestui procedeu n cazul arborelui n
picioare snt:
- inelarea arborelui n picioare (30-50 cm)
- practicarea unor canale transversale pe limea alburnului
- fixarea n aceste orificii a unor tuburi, legate de recipientele de alimentare
cu impregnant (recipientele se suspend de arbore).
Soluiile de impregnare ptrund astfel n arbore de unde snt antrenate de
sev i duse n vasele i traheidele lemnui.
Diametrul canalelor influeneaz n mare msur cantitatea se soluie ce
poate fi absorbit de arbore. Pentru mesteacn:
- la 12 mm capacitatea de absorbie 2-3 L
- la 17 mm capacitatea de absorbie 10-15 L
- la 24 mm capacitatea de absorbie 20 L
- la 34 mm capacitatea de absorbie 40 L
Suspendarea rezervoarelor se face la 1,0-1,5 m, deasupra nivelului canalelor.
Arborele absoarbe numai soluiile perfecte, fr suspensii. Gradul de adsorbie a
soluiilor depinde i de natura impregnanilor. Arborele continu s absoarb
substane toxice pn la o pierdere total a frunzelor.
Durata impregnrii este de 2-3 zile, timp n care arborele absoarbe cantitatea
prescris.

4.4.5. Impregnarea lemnului prin nlocuirea sevei

Acest procedeu este folosit n specila pentru impregnarea stlpilor de
rinoase cu soluii de sulfat de cupru. Procedeul realizeaz o eliminare total a
sevei i const n urmtoarele operaii:
Butenii necojii adic cu coaja i liberul intacte, se reteaz proaspt la
ambele capete. La unul din capete se fixeaz un dispozitiv etan pe circumferina
buteanului.
Impregnantul ptrunde n direcia axial n lemn, nlocuind treptat seva din
zona de alburn, care este mpins afar pe la captul subire. Impregnarea se
termin n momentul n care impregnantul apare la captul subire al butenilor.
Durata de impregnare depinde de lungimea butenilor. Practic pentru o presiune
hidrostatic de o atm, se calculeaz o durat de circa 5 h pentru fiecare metru de
butean.
Procedeul trebuie aplicat de preferin imediat dup secionarea butenilor
sau cel mai trziu dup 8-14 zile. n ultimul timp, n afar de sulfat de Cu se mai
folosesc soluii de: fluorur de sodiu (2,9%), triolit precum i amestecuri de sruri
(fluorura de potasiu 24%+bicromat de potasiu 30%+arsenit de potasiu
31%+carbonat de potasiu 14%+dinitrofenol 1%).
Dintre perfecionrile acestui procedeu experimentat industrial se
menioneaz:
1. Aplicarea vacuumului la captul subire al butenilor concomitent
cu executarea presiunii la captul gros.
2. Impregnarea prin aplicarea de vacuum la ambele capete i
cufundarea concomitent a buteanului decojit ntr-o baie cu
soluia de impregnare.
3. Impregnarea prin aplicarea de vacuum la capete, i presiune n
rest, ntr-un cilindru de impregnare nchis.

4.4.6. Metoda de impregnare a lemnului prin metoda vacuum-
presiune n cilindru nchis

Metoda este cea mai utilizat pn azi la conservarea lemnului.
Superioritatea metodei const n posibilitatea realizrii unei difuzii i repartiii mai
bune a soluiilor antiseptice n masa lemnului. Totodat, se poate dirija i controla
mai sigur procesul de impregnare n funcie de gradul de protecie urmrit.
Procedeele elaborate necesit n schimb instalaii mai costisitoare.
Metoda se aplicprin trei procedee, n funcie de felul n care se realizeaz
vacuumul i presiunea i n funcie de cantitatea de soluie ce urmeaz a fi
impregnat.
Procedeul absorbiei totale sau procedeul Bethell. Acest procedeu,
denumit i cu celule pline, const n impregnarea lemnului prin aplicarea unui
regim de vacuum iniial, urmat de depresiune. n acest scop lemnul se introduce
ntr-un cilindru de impregnare nchis ermetic, tip autoclav, din care cu ajutorul
unor pompe se evacueaz aerul. n acest fel, se elimin n parte i aerul din
cavitile celulare ale lemnului, uurnd ptrunderea soluiilor de impregnare. Dup
un anumit timp de la atingerea vacuumului prescris (minim 600 mm Hg),
meninndu-se aceast stare de vacuum, se admite n cilindru soluia de
impregnare, care n continuare este comprimat pn la atingerea presiunii de
regim 7-12 atm. Utilizarea unor presiuni mai mici de 7 atm, snt n detrimentul
difuziei i uniformitii impregnrii, conducnd totodat la prelungirea excesiv a
duratei de tratare. Presiuni mai mari de 25 atm nu snt, n general admise pentru
impregnare.
4
3
2
1
-
5
6
7
-100
-80
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
0 20 40 60 80 100 120 140
timp, min
P
r
e
s
i
u
n
,

m
m

H
g
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
P
r
e
s
i
u
n
e
,

a
t
m

Fig.4.1. Diagrama impregnrii lemnului prin procedeul absorbiei
totale, utiliznd soluii apoase: 1-2 realizarea vacuumului, 2-3 meninerea
vacuumului, 3-4 restabilirea presiunii atmosferice prin absorbia soluiei n cilindru,
4-5 ridicarea presiunii lichidului, 5-6 meninerea presiunii de regim, 6-7 scderea
presiunii i evacuarea lichidului.
Soluiile de impregnare snt nclzite n funcie de natura acestora, ntre 60
i 100
O
C. Pentru soluii uleioase temperatura este de 110-120
O
C. n comparaie cu
celelalte procedee durata impregnrii este mai scurt: 2-3 h la traversele de pin, 3-
5 h la stlpii de pin, 6-7 h la traverse de fag. n aceast variant de lucru consumul
de soluie este relativ mare i nu poate fi micorat fr a influena uniformitatea
impregnrii. Din acest motiv procedeul este aplicabil n special n cazul impregnrii
cu soluii apoase. Pentru a deveni economic procedeul i n cazul substanelor
uleioase se recurge, la utilizarea unui diluant (diluant petrolier), n special pentru
uleiul de creozot i de antracen. Procedeul impregnrii totale aplicat n ara noastr
cu ulei de creozot sau cu ulei de antracen se deosebete de procedeul Bethell
propiu-zis, prin aplicarea final a unui vacuum de aceeai valoare (cca. 600 mm
Hg). Vacuumul are drept scop, printr-un proces de refulare, s permit recuperarea
unei pri din impregnant aflat n lemn i care s-ar pierde, scurgndu-se ulterior pe
la capetele traverselor, n balastrul de sub acestea.
9
10
11
7
8
1
2
3
4
6 5
-100
-80
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
0 2 4 6 8 10
timp, h
P
r
e
s
i
u
n
,

m
m

H
g
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
P
r
e
s
i
u
n
e
,

a
t
m

totale i cu vacuum final: 1-2 realizarea vacuumului, 2-3 meninerea
vacuumului, 3-4 restabilirea presiunii atmosferice prin absorbia soluiei n cilindru,
4-5 ridicarea presiunii lichidului, 5-6 meninerea presiunii de regim, 6-7 scderea
presiuni, 7-8 golirea cilindrului, 8-9 realizarea vacuumului final, 9-10 meninerea
vacuumului, 10-11 revenirea la presiunea atmosferic.

Acest procedeu se aplic n mod curent pentru impregnarea stlpilor de
rinoase cu substane uleioase, realizndu-se n cazul lemnului bine uscat la aer
liber, o impregnare corespunztoare a zonei exterioare de circulaie a sevei (pe o
lime de 0,5-1,5 cm), nu ns a zonei centrale aproape de mduv.
In fig. 4.3. se prezint o instalaie de impregnare prevzut cu cilindru de
prenclzire i manipulare a uleiului b amplasat la un nivel superior, fa de
cilindrul de impregnare.

Fig.4.3. Instalaie de impregnare cu cilindru de prenclzire: a-cilindru de
impregnare, b-cilindru de nclzire, c-vas de msur, d-rezervor de aer comprimat,
e-recipient de vid, f-condensator, g-pomp pentru lichide, h-pomp pentru aer, i-
pomp vid.

Operaiile tehnologice sunt urmtoarele:
1. Din rezervor se pompeaz ulei n cilindrul de nclzire b, prevzut cu
serpentine pentru abur, s. n acest scop se deschid robinetele R1, R2 i R3 i se
pune n funciune pompa de creozot, g. Dup umplere, robinetele se nchid din nou.
2. Dup ce n cilindrul de impregnare a s-a ncrcat materialul lemnos i
instalaia a fost nchis ermetic, se realizeaz vacuumul iniial (600 mm Hg); n
acest scop se deschid robinetele R4 i R5 i se pune n funciune pompa de vid, i,
care este n legtur cu cilindrul de impregnare prin intermediul vasului de vid, e i
al condensatorului, f. Condensatorul are rolul de a reine vaporii de ap i de a rci
aerul scos din cilindru, nlesnind astfel realizarea vacuumului.
Dup trecerea timpului de meninere a vacuumului se nchid robinetele
respective i se oprete pompa.
3. Se trece uleiul de impregnare nclzit din cilindrul, b, n cilindrul, a, prin
cdere liber i sub vacuum. n acest sens, se deschid robinetele R2, R6, R3 i la
sfrit R7. Dup umplerea cilindrului de impregnare, se nchid toate robinetele.
4. Se ncepe comprimarea lichidului de impregnare n cilindrul de impregnare
n care scop, se deschid robinetele R8, R9, R10, R11, R12 i prin intermediul
rezervorului de aer comprimat ,d, se pune n funciune pompa de aer, b. Presiunea
se ridic pn la valoarea prescris (8-12 atm) i se menine pn ce se realizeaz
absorbia de ulei prevzut pentru sortimentul de lemn care se impregneaz.
5. Se evacueaz uleiul din cilindrul de impregnare, a trecndu-l n cilindrul de
nclzire, b. n acest scop se deschis i robinetele R13 i R3. Pentru deplasarea
uleiului se poate folosi i aerul comprimat, caz n care se deschid robinetele R8, R15
i se pune n funciune compresorul de aer.
6. Vacuumul final se realizeaz, ca i cel iniial, deschiznd robinetele R4 i
R5 i punnd n funciune pompa de vid, i. Robinetele se nchid dup realizarea
vacuumului.
7. Se restabilete presiunea n cilindrul de impregnare prin deschiderea
robinetului R7.
8. Se golete cilindrul de uleiul recuperat prin deschiderea robinetului de
scurgere R14.

Procedeul absorbiei limitate
Acest procedeu cunoscut i sub denumirea de Rping, dup numele
autorului, conduce la o absorbie mai redus i anume la cantitatea strict necesar
impregnrii pereilor celulari, cavitile elulelor rmnnd goale la sfrit. n felul
acesta impregnarea rmne calitativ corespunztoare, eliminndu-se cantitatea de
impregnant aflat n exces, prin folosirea aerului sub presiune introdus iniial n
lemn. Procesul se desfoar ca i n cazul procedeului denumit dublu Rping dup
cum urmeaz:
La nceput, lemnul introdus n cilindrul de impregnare este supus la o
presiune cu aer comprimat de 1-4 atm, pentru o durat de cca. 30 min. n
continuare, fr a ntrerupe sau reduce presiunea, se introduce lichidul de
impregnare pn la umplerea cilindrului, ridicnd presiunea pn la valoarea
prescris (7-8 atm). Durata meninerii presiunii se regleaz n funcie de absorbia
necesar. Se reduce apoi presiunea pn la zero, se evacueaz lichidul i se
creeaz un vacuum final n cilindrul de impregnare (600 mm Hg, timp de cca. 15
min). Datorit presiunii iniiale de 1-4 atm, aerul aflat n cavitile celulare ale
lemnului se gsete parial comprimat n momentul n care soluia de impregnare
ncepe s ptrund n lemn. n felul acesta, se creeaz o tensiune de vapori care, la
sfrit, cnd se evacueaz impregnantul, prin relaxare refuleaz surplusul de lichid
aflat n cavitile lemnului. La aceasta contribuie i vacuumul final, realizat dup
evacuarea lichidului. n felul acesta, n lemn rmne numai lichidul care a ptruns
n pereii celulari sau care ud suprafeele interioare ale acestora.
Procedeul este economic, reducndu-se considerabil consumul de creozot,
fr a micora adncimea de difuzie i uniformitatea impregnrii. Dac procesul se
repet se repet se numete dublu Rping. Repetarea ciclului are drept scop
mbuntirea difuziei i repartiiei uleiului de creozot n lemn.
9
8
10
1
2 3
5 4
7
6
-100
-80
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
-1 1 3 5 7 9
timp, h
P
r
e
s
i
u
n
,

m
m

H
g
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
P
r
e
s
i
u
n
e
,

a
t
m

Fig.4.4. Diagrama impregnrii lemnului cu ulei de creozot prin
procedeul absorbiei limitate, repetat (dublu Rping): 1-2 realizarea
presiunii iniiale a aerului, 2-3 meninerea presiunii iniiale a aerului, 3-4
introducerea uleiului si ridicarea presiunii, 4-5 meninerea presiunii uleiului, 5-6
revenirea la presiunea atmosferic, 6-7 golirea cilindrului, 7-8 realizarea
vacuumului, 8-9 meninerea vacuumului, 9-10 revenirea la presiunea atmosferic
(procesul se repet).

Lemnul uscat n aer se introduce n cilindrul de impregnare 1 n care, dup
nchiderea etans a capacului, se creeaz cu ajutorul pompei de aer P1 presiunea
iniial de aer 4 atm. Aceeai presiune se gsete i deasupra lichidului de
impregnare din vasul tampon 2 amplasat de regul la un nivel superior, caz n care
ventilele V1, V2 i V3 sunt deschise (Fig. 4.5.)
n ambele vase, 1 i 2 presiunea fiind egal, lichidul de impregnare se
deplaseaz numai datorit diferenei de nivel. n faza urmtoare, se nchid ventilele
V4, V5 i se deschide ventilul V6 prin care uleiul de creozot, presat cu pompa P2,
trece din vasul de msur 3 n cilindrul de impregnae 1. Creterea presiunii
continu pn la atingerea valorii de regim (8-14 atm) i pn la realizarea
absorbiei uleiului indicat de vasul de msur, prin indicatoarele de nivel.

Fig.4.5. Instalaia de impregnare a lemnului cu ulei de creozot

Procedeul absorbiei semi-limitate

Acest procedeu se caracterizeaz prin lipsa perioadei iniiale de comprimare a
aerului n cilindrul de impregnare, procesul ncepnd prin umplerea cilindrului cu
soluie sub presiune atmosferic. Se ridic apoi presiunea lichidului pn la
presiunea de lucru (aerul din cavitile celulare fiind comprimat) dup care urmeaz
evacuarea lichidului din cilindru si realizarea vacuumului final. n acest fel, datorit
vacuumul final, o parte din excesul de impregnant este refulat, reducndu-se
astfel absorbia aerul comprimat iniial se destinde, mpingnd excesul de ulei - .
Recuperarea este mai redus n comparaie cu cea realizat prin procedeul
absorbiei limitate, lipsind perioada de comprimare iniial a aerului. Pe aceste
considerente absorbia se consider semi-limitat.

4.4.7. Impregnarea lemnului prin osmoz

Procedeul cunoscut sub aceast denumire se bazeaz pe presiunea osmotic,
care ia natere ntre soluia suprasaturat aplicat sub forma unei paste pe lemnul
umed i lemn. Presiunea osmotic este cu att mai mare cu ct concentraia srii
este mai ridicat, influennd direct viteza de difuzie. Procesul se aplic pe lemnul
verde dup cojire, utilizndu-se o past, prin pensulare urmat de stivuirea pieselor
de lemn fr spaii i acoperirea cu nveliuri impermeabile (carton gudronat). n
felul acesta se mpiedic uscarea lemnului. Durata impregnrii 3-4 luni.

8
7
6
1
2
3
0
5 4
-100
-80
-60
-40
-20
0
20
40
60
80
100
0 1 2 3 4 5
timp, h
P
r
e
s
i
u
n
,

m
m

H
g
-10
-8
-6
-4
-2
0
2
4
6
8
10
P
r
e
s
i
u
n
e
,

a
t
m

semi-limitate: 0-1 umplerea cilindrului cu lichid de impregnare, 1-2 ridicarea
presiunii, 2-3 meninerea presiunii de regim, 3-4 revenirea la presiunea
atmosferic, 4-5 golirea cilindrului de lichid, 5-6 realizarea vacuumului, 6-7
meninerea vacuumului, 7-8 revenirea la presiunea atmosferic.

Protecia lemnului prin procedeul bandajelor face parte din categoria
procedeelor care se bazeaz pe difuzie i este aplicat ndeosebi pentru protejarea
stlpilor de telecomunicaie. Protecia cu bandaje apr stlpul n regiunea cae mai
periclitat (partea din pmnt, vrfurile sau regiunea mbinrii) i poate fi aplicat
chiar n timpul utilizrii stlpului.
Pe baza cercetrilor privitoare la repartiia umiditii ntr-un stlp ngropat s-
a stabilit c bandajul nu trebuie aplicat la nlime mai mare de 10 cm deasupra
solului, deoarece umiditatea lemnului scade repede spre partea superioar. Astfel,
bandajul se aplic pe o poriune de 50 cm avnd 10 cm deasupra solului. Numai n
terenurile mltinoase sau inundabile, bandajul trebuie s se ridice pn la 20 cm
deasupra solului.
Datele experimentale au dem onstrat c antisepticele ptrund bine n lemn n
cazul n care acesta are o umiditate mai mare de 50% i n special n straturile
exterioare care vin n contact cu bandajul. De regul se obine o umiditate de 50-
90% n alburn i 28-30% n duramen.

4.4.8. Impregnarea lemnului prin injectare sau prin gurire

Procedeul cunoscut i sub denumirea de Cobra a fost aplicat n special la
protecia stlpilor de telecomunicaie n zonele de ngropare n pmnt. Procedeul
const din neparea lemnului cu ajutorul unui ac tubular, prin care se preseaz
apoi soluia antiseptic. Acul ptrunde 6-7 cm n adncime fiind apsat cu ajutorul
unui bra de prghie, acesta servind totodat i ca rezervor pentru soluie.
nepturile se realizeaz pe o nlime de cca. 60 cm. Srurile folosite sunt:
fluorura de sodiu, dinitrofenolat de sodiu, trioxid de As. Aceste soluii venind n
contact cu lemnul umed, produc o presiune osmotic mare, sub influena creia
sarea difuzeaz n lemn. Procesul dureaz 4-6 luni, n funcie de anotimp i de
umiditatea lemnului, care trebuie s fie mare, cca. 30 %.

4.5. Substane cu proprieti insecticide

Dup modul cum exercit aciunea toxic aceste produse se mpart n trei
categorii: produse toxice de nutriie (ingestie), de respiraie i de contact. Unele din
produsele cunoscute i folosite curent la conservarea lemnului snt n acelai timp
fungicide i insecticide. Acestea sunt substanele pe baz de arsen, fluor, mercur,
cupru sau care fac parte din grupa celor cu coninut de fenoli i derivai clorurai
sau nitrai ai fenolului.
DDT, p-p diclor difenil tricloretan. Se utilizeaz ca insecticid pentru
combaterea Lyctus parallelipipedus i L. planicollis cu o soluie de 5%. Lemnul uscat
se poate trata pentru protecie cu 5% DDT n amestec cu alte insecticide (2%
clordan sau 0,5% lindan) n soluii uleioase.
HCH, hexaclorciclohexan. Valoarea insecticid se realizeaz pe cale de
nutriie i contact. Se utilizeaz la combaterea insectelor xilofage (Lyctus). Prin
separarea industrial a izomerului n stare pur (99 %) se obine un produs numit
lindan, cu eficacitatea insecticid mult mai mare.
Clordanul, octaclor-endometilen-tetrahidrinden, este un produs cu aciune
insecticid care acioneaz prin contact, nutriie i respiraie, caracterizat printr-o
aciune lent ns de rezisten prelungit. Se utilizeaz uneori n amestec cu alte
insecticide mai puternice (ex. Lindan).
Aldrina i dieldrina, sn foarte stabili fa de alcalii putnd fi utilizai att n
mediu acid ct i alcalin.
Clornaftalina este fungicid i insecticid cu denumirea Xylamon i
acioneaz pe calea respiraiei, nutriiei sau contactului. Nu este lavabil.
Din insecticidele de respiraie cu aplicaie practic se menioneaz:
Sulfura de carbon, CS
2
ucid larvele de insecte prin asfixie. Tratarea pentru
dezinfectare trebuie fcut n ncperi bine nclzite utiliznd 150-200 g/m
3
spaiu
la 18
O
C i 350-400 g/m
3
la 12
O
C. Meninerea este de 36-48 h n vapori de CS
2
. Se
utilizeaz pe scar mare i n agricultur n amestec cu CCl
4
.
P-diclorbenzenul, este un produs solid care se volatilizeaz uor i se
utilizeaz mpotriva insectelor xilofage i acelor din sol, precum i pentru
combaterea moliilor din haine, blnuri, etc.

Procedee de tratare a lemnului contra insectelor
Pentru combaterea insectelor xilofage din lemn se utilizeaz i procedeul
tratrii lemnului cu aer fierbinte precum i gazarea.
Procedeul tratrii cu aer fierbinte s-a dovedit n practic a fi mai eficace
la combatere dect cel pe cale chimic. Temperatura optim de tratare este de
55
O
C la care oule, larvele i insectele sunt distruse, durata de meninere a
lemnului fiind 6-8 h.
Gazarea lemnului, se aplic industrial pentru combaterea insectelor
xilofage instalate n lemn. Dintre produsele cele mai eficate se menioneaz: acidul
cianhidric (pentru combaterea Hylotrupes bayulus), bromura de metil (pt Lyctus
parallelipipedus).
La obiectele de mare valoare (mobil, obiecte de art, etc) combaterea
insectelor se poate face prin introducerea insecticidelor n galeriile insectelor
utiliznd n acest scop pipete.

5. AGENTI CHIMICI DE PROTECTIE A LEMNULUI
5.1 PRINCIPII GENERALE

S-a constatat, de-a lungul timpului ca nici o specie de lemn nu este imuna la deteriorare, daca
este expusa pentru o perioada de timp suficient de lunga conditiilor naturale. Modul cum reactioneaza fiecare
piesa individual, variaza considerabil in functie de specie, cantitatea de lemn "moale" prezent, modul de
pastrare si condiiile de mediu in care este expus .
Organismele vii, care sunt inamici naturali ai lemnului, l utilizeaza in general ca sursa de hrana
sau ca loc de incubatie a noilor generatii. Pentru a supravietui, organismele care ataca lemnul au nevoie de o
sursa de hrana, umiditate si aer la temperature optima. Daca oricare din acesti factori poate fi perturbat, riscul
de atac al acestor agenti va fi eliminat.
De exmplu,

bucati de lemn netratat, ramase din timpul expeditiei capitanului Scott la Polul Sud, au
fost redescoperite intacte dupa 50 de ani. Egiptenii au observat si ei ca lemnul nu putrezeste daca este pstrat
uscat, dovada sarco-fagele din lemn de sicomor netratat, gasite neatacate de insecte sau fungi, dupa 4.000 de
ani, in mormintele faraonilor. Lipsa unei surse de oxigen, a dus la conservarea unor canoe din timpul perioadei
fierului, gasite intacte, imersate in mlastini din Danemarca.
Problema consta in faptul ca, este extrem de dificil de a controla temperatura, oxigenul si continutul
in umiditate, si singura cale de a preveni cresterea microorganismelor ce produc degradarea lemnului
,
este
limitarea furnizarii de hrana pentru acestea.
In cazul lemnului, aceasta poate fi realizata prin tratament cu substante chimice care sunt toxice
pentru aceste microorganisme si deci le fac neatractive ca sursa de hrana.
5.2 ISTORIC SI DEZVOLTARE A PROTECTIEI LEMNDLUI
Industrie modern a compusilor chimici de protectie a lemnului nu s-a dezvoltat pan in sec.XIX,
dar protectia chimica a lemnului se practica de mult. Insui Plinius nota ca statuile Dianei si a lui Efes au fost
tratate cu ulei protector introdus prin mici gauri practicate n ele. Atat romanii
/
cat si grecii utilizau uleiul, rasini
si diverse reziduuri extrase din specii de lemn rezistent, pentru a proteja structurile podurilor.Chinezii, acum
2.000 ani imersau lemnul in apa de mare sau in apa lacurilor sarate, inainte de a-l folosi ca material de
constructie. Probe bine conservate au fost gasite recent in minele romane din Cipru si examinarea lor a relevat
continutul in cupru metalic, depus aici probabil pe cale electrochimica din solul bogat in cupru existent in zon.
Dupa declinul Imperiului Roman, dezvoltarea protectjiei lemnului a stagnat, pana la sfarsitul
secolului XVI, cand statele Europei ce faceau comert pe cale maritima au realizat necesitatea identificarii unor
materiale de protectie mai adecvat a lemnului folosit la constructia navelor. De-a lungul sec.XIX au fost
testate diferite produse chimice cu rol de protectie cum ar fi: clorura mercurica, sulfat de cupru si clorura de
zinc, dar toate prezentau dezavantajul solubilitatii in apa, si deci o utilizare redusa in conditii externe. In timpul
revolutiei industriale, odata cu dezvoltarea masinilor pe baza de aburi si a utilizarii carbunelui ca prim
combustibil, cu rapida dezvoltare a cailor ferate si a sistemului de telecomunicatii, a aparut disponibil un
subprodus de la prelucrarea cocsului - uleiul de creozot - un amestec de fractiuni cu p.f. intre 200 - 400C,
utilizabil la conservarea lemnului. Industri modern de agenti de protectie a lemnului, a debutat cu inventia
lui Bethell (1838) privind impregnarea sub presiune, cu ulei de creozot a lemnului utilizat la consolidarea
traverselor sinelor de cale ferat, n 1903 existand deja cea mai mare instalatie ce utiliza acest procedeu, in
Silezia.
In acelasi timp incep sa atraga atenia proprietatile fungicide ale acidului fluorhidric si sarurile sale,
si se orienteaza cercetarea in directia dezvoltarii unor substante de protectie pe baza de fluoruri. In
1907,Wolman breveteaza primul produs de protectia lemnului pe baza de fluoruri, care prezinta insa un
spectru ingust de activitate si remanenta scazuta in lemn. Tot Wolman breveteaza primul produs de protectie
multicomponent, de tip Triolith, cu compozitia:
- Fluorura de sodiu 85 %
- Dinitrofenol 10 %
- Dicromat de sodiu 5 %
Ulterior/pentru a imbunatatii proprietatile termicide a fost adaugat si arsenatul de sodiu (20 %).
Dezavantajul cel mai mare al acestor produsi a fost ca, componentele au o slaba remanenta in
lemnul tratat si migreaza spre exterior in conditii de umiditate. Pentru a preantampina aceste neajunsuri s-au
pus la punct o serie de sisteme de agenti de protectie pe baza de compusi ai cromului/arsenului si fluoruri
(saruri Wolman)
/
care astazi nu se mai utilizeaza.
In anul 1933 a fost patentat primul produs de protectie pe baz de cupru - crom - arsenat ( CCA )
de catre cercetatorul indian Sonti Kamesan, sub forma de sulfat de cupru - dicromat de potasiu si pentoxid de
arsen.
Produsul, denumit "Ascu" a fost utilizat in prima instalatie comercial de tratare a stalpilor de
telegraf cu CCA ai companiei Bell Telephone, in anii 1940 si inclus in produsele girate de American Wood
Preservers's Association (AWPA) sub denumirea CCA - tip A si CCA tip B, respectiv cu un continut mare de
crom si redus de arsen si continut de crom scazut si de arsen marit.
In perioada anilor 1950, cercetatorii englezi au introdus o noua clas de substante de protectie " tip
- C " cu continut mediu de arsen si crom, iar in deceniul al saselea, principala atentie a fost acordata realizarii
unei mai bune fixari a componentelor biocide cupru si arsen. Investigatiile demonstreza performantele sporite
ale produsilor de " tip C ", comparativ cu cei de tip CCA. In aceeasi perioada s-a impus ca cerinta a pietei
realizarea de agenti de protectie care sa nu afecteze dimensiunile sau caracteristicile suprafetei lemnului.
Aceast cerinta a fost satisfacuta de o clas noua de agenti de protectie pe baza de solvent organic usor si
amestecuri de biocide organice cum ar fi DDT, dieldrin, lindanul, piretroide sintetice etc.
Industrie ultimelor decenii in domeniul agentilor de protectie a lemnului a cunoscut o relativ
stabilitate datorita performantei excelente a sistemelor de protectie clasica. Odata cu cresterea cerintelor in
domeniul protectiei mediului se impune o mai buna cunoastere a mecanismului de fixare si biodeteriorare i
punerea la punct a unor sisteme chimice mai eficiente si mai puin poluante.
5.3 AGENTI DE PROTECTIE A LEMNULUI SOLUBILI IN APA
COMPUSI ANORGANICI
5.3.1 INTRODUCERE
Cei mai muli dintre agenii de protectie in sistem apos se bazeaza pe efectul biocid al cuprului. Piaa
de agenti de protectie pentru lemn este dominat de grupul celor conoscuti in general sub denumirea de " cupru
- cromati ", dintre care cei mai cunoscuti sunt: CCA - ( cromat - cupru - arsenat ), CCB (cromat -cupru-borat ) si
CFK (cromat - cupru - fluorura de siliciu ). Al doilea grup de importanti comerciala este eel bazat pe cupru
amoniacal.
In 1920, sistemul cupru - cromat a fost brevetat de Gunn si a devenit primul compus comercial de
fixare chimica a cuprului.
In 1930, Sonti Kamesan breveteaza compusul cromat - cupru - arsenat (CCA) care devine cel mai
utilizat agent de protectie pe baza de cupru (20 mil m
3
de lemn tratat in 1987).
Dizolvarea sarurilor de cupru in soluie amoniacala a fost utilizata ca mijloc alternativ de a solubiliza
unele din sarurile mai insolubile de cupru, exemplu arsenatul, boratul si carbonatul, spre a le utiliza drept
agenti de protecie a lemnului.
Succesul comercial al agenilor de protectie a lemnului in sistem apos este bazat pe o serie de
proprietati cum ar fi: solubilitatea in solutiile de tratare, insolubilitatea in lemnul tratat, volatilitatea scazuta a
ingredientelor active, eficacitatea fungicida si insecticida, corozivitate scazuta, preturi de cost mici, toxicitate
acceptabila.
5.3.2 AGENTI DE PROTECTIE A LEMNULUI PE BAZA DE CUPRU SI
ALEGEREA ELEMENTELOR DE PROTECTIE ADITIONALA
Se cunosc dou tipuri de agenti chimici de protectie n sistem apos, a caror eficacitate se bazeaza
pe prezenta cuprului. Tipul cel mai utilizat este cel la pH acid continand saruri dizolvate de cupru i crom, care
are rolul de a preveni coroziunea si de a fixa cuprul permanent in lemn.
Se adauga adesea si arsen pentru protectia impotriva fungiilor toleranti ai cuprului si insectelor
(
si
se obtin astfel agenti de protectie cupru - crom -arsen ( CCA ) cu caracter acid ( pH = 1,5 - 3 ).
Agentii de protectie CCA sunt diferiti, functie de compozitia lor chimica, trei dintre cei mai utilizati
avand urmatoarea compozitie procentuala (AWPA-SUA), reprezentata in Tabelul 5.1.:

Tabelul 5.1. Compozitia chimica a agenilor de protectie CCA
Component chimic Tip A (%) Tip B (%) Tip C (%)
CrO 65,5 35,3 47,5
CuO 18,1 19,6 18,5
As
2
O
5
16,4 45,1 34,0
Se utilizeaza i agenti de protectie pe baza de dicromat de sodiu - sul-fat de cupru si pentoxid de
arsen, intr-o proportie similar celei ce corespunde tipului C prezentat mai sus (Anglia).
Studii multiple au fost intreprinse pentru a determine permanenta cuprului, cromului i arsenului
din diferitele retete de agenti de protectie CCA, in conditiile splrii cu ap a suprafetelor tratate chimic.
Datorit lor s-a pus la punct compozitia cu cea mai mare permanenta de saruri tip 2 de CCA:
- Dicromat de sodiu x 2 H
2
0 45 %
- Sulfat de cupru x 5 H
2
0 35 %
- Pentoxid de arsen x 2 H
2
0 20 %
Toate elementele sunt fixate esential cu aproximativ doar doua procente de cupru indepartabil prin
spalare cu apa rece, in conditii de pH neutru.
Ali ageni de protectie din aceasta gama sunt cei pe baza de cupru-crcm, cupru-crom-bor, cupru-
crom-clorura si cupru-crom-fosfor. Dintre toti, complexul CCA este eel mai eficient datorita permanentei sale
ridicate si protectiei fata de biodeteriorarea lemnului.
Un alt agent de protectie ce nu contine crom se bazeaza pe posibilitatea amoniacului de a
complexa cupru si a-l mentine in solutie la pH ridicat. Si in acest caz, arsenul se adaug drept biocid aditional
in produsul comercial cupru arsenat amoniacal (ACA) si arsenat de zinc si cupru amoniacal (ACZA). Ali produsi
comerciali includ caprilatul de cupru amoniacal, carbonatul de cupru amoniacal si compusii de amoniu
cuaternar.
5.3.3 DISTRIBUTIA COMPONENTELOR SI FIXAREA LOR IN LEMN
Modul de tratare si distribuia agentiilor chimici depinde de structure lemnului. Structura speciilor de
foioase difera de cea a speciilor de conifere, ceea ce duce la diferente considerable la aplicarea agentilor de
protectie. Datorita structurii mai permeabile, care asigura o buna curgere a lichidelor, se asigura mai buna
penetrare a agentilor CCA prin seva speciilor de conifere .
Microdistributia agentilor de protectie CCA a fost studiata extensiv, demonstrandu-se ca, cuprul nu
poate patrunde in regiunile cristaline ale fibrilelor de celuloza, dar poate penetra zonele mai putin regulate ale
celulozei si hemicelulozelor. S-a aratat ca, cuprul este prezent in peretele celular si ca suprafata lumenului
este bine protejata, iar membrana vacuolelor contine de asemenea cantitati mari de cupru. Cuprul este deci
bine distribuit atat in micro- cat si in macrostructura arborilor tratati cu CCA.
Interactiunea dintre agentii de protectie pe baza de cupru si fungi este importantS pentru
intelegerea mecanismului activitatii de protejare.La eel mai simplu nivel,prezenta cuprului poate actiona selectiv
inhiband actiunea fungilor ce degradeaza lemnul si selectand speciile tolerante fata de cupru.
Cuprul actioneaza drept fungicid prin precipitarea proteinelor din fungi si prin interferenta cu
reactiile enzimelor.Anumiti fungi,in special cei care produc putregaiul brun si moale sunt relativi toleranti fata
prezenta cuprului si sunt necesare cantitati mai mari pentru producerea efectului fungicid..
Putregaiul brun Poria placenta precipita cuprul in forma insolubila, ca oxalat,care efectiv impiedica
cuprul sa interfere cu metabolismul fungic .
Fungii putregaiului moale actioneaza dupa un mecanism similar care implica formarea complecsilor
cuprului cu compusi cum ar fi polifosfatul, care si el reduce eficienta fungicidica a cuprului. Atat de mare este
abilitatea microorganismelor de a coopera cu cantitati ridicate de metale (peste 5,0 Kg./m
3
Cu) incat este
necesar adaugarea unui biocid secundar pentru a atinge un spectru adecvat al activitatii.
Cerintele impuse agenilor de protectie pe baza de cupru, tinand cont de structure lemnului si de
modul de actiune a fungilor sunt:
- cuprul trebuie sa fie bine distribuit de-a lungul structurii lemnului pentru a preveni putrezirea
interna a sectiunilor lemnului
- trebuie adaugat un fungicid aditional pentru a proteja lemnul de atacul fungilor toleranti faa de
cupru
- se cere ca penetrarea agentului de protectie sa se produca in peretele celular pentru o buna
protectie fata de putregaiuri
- cuprul trebuie sa fie bine fixat pentru a asigura protectia permanenta in conditiile spalarii, care
poate surveni in timpul utilizarii lemnului.
In ceea ce priveste agentii de protectie continand cupru amoniacal s-a observat o crestere a
penetrarii lor in lemn comparativ cu cea obtinuta cu compusii CCA, dar inferioara celei cu CCA in centrul
sectiunii practicate in lemn. Explicatia acestui fapt ar putea fi capacitatea solutiei amoniacale de a produce
umflarea regiunilor polizaharidice din celule, ceea ce are drept rezultat blocarea vacuolelor si impiedicarea
curgerii libere a lichidului.
S-a reusit punerea in evident a puterii de solvatare a amoniacului lichid anhidru care produce
umflarea celulozei amorfe, a hemicelulozelor, ligninei i celulozei cristaline. Chiar la concentratii mici ale
amoniacului lichid se produc modificri microstructurale care permit penetrarea cuprului in peretii celulari si in
regiunile intercelulare.
Studiile privind permanenta cuprului dupa aplicarea din solutii amoniacale, au dus la concluzia ca, in
general, nivelul cuprului este similar celui gsit in cazul compusilor CCA.
In ceea ce priveste mecanismele de fixare a cuprului din sistemele amoniacale, se crede ca este
implicate o evaporare a intregii cantitati de amoniac
/
sau a unei parti din el, si precipitarea hidroxidului de cupru
insolubil, sau a arsenatului de cupru din arsenatul de cupru amoniacal.
In plus, o parte din cuprul fixat, provine din schimb ionic la pozitiile anionice hidroxilice sau
carboxilice din lemn, care tind sa fie ionizate in conditiile de pH ridicat.
Datorita importantei comerciale a compusilor CCA s-au intreprins o serie de cercetari pentru a
elucida mecanismul fixarii agentilor de protectie in lemn, respectiv a cuprului din sistemele cromat. S-au facut
masuratori ale schimbarii pH-ului. In timpul reactiei compusului CCA cu faina de lemn, s-a testat spalarea
cromului din lemn in cursul fixarii, pentru a determina constantele de viteza pentru diferitele reactii. S-au
analizat de asemenea, produsii de reactie insolubili formati in timpul reactiei CCA cu compuii model selectati
spre a reprezenta celuloza si lignina si au fost puse in evidenta spectroscopic interaciunile in solutie, ale
compusilor model cu cromul.
Constantele de viteza ale fixarii compusilor CCA in rumegus, determinate din analize de spalare a
cromului, au fost foarte variate de-a lungul reactiei i de aceea s-a propus un mecanism de reactie prin produsi
intermediari si conversia acestora in produsi finali. Masuratorile de pH indica o crestere imediat datorita
schimbului ionic si reactiilor de adsorbtie in lemn. Cand pH-ul a atins un maxim s-a produs o buna fixare a
cuprului, cromului si arsenului.
In Tabelul 5.2. sunt prezentate speciile chimice implicate in procesele de fixare a compusilor CCA in
lemn si perioada de precipitare.
Tabel 5.2. Specii chimice prezente in timpul fixarii compusilor CCA in lemn

In perioada de conversie finala se presupun a avea loc reactiile :
- Arsenat de cupru acid tertiar Arsenat bazic de cupru
- Cromati + cromati complexati din lemn Compusi ai cromului tertiar Cr(OH)
3

Produsii finali la echilibru sunt :
- Cupru fixat prin schimb ionic
- Arsenatul de crom Cr(III)As0
4

- Arsenatul bazic de cupru Cu(II)CuAs0
4

- Hidroxid de crom Cr(III)(OH)
3

Solutiile de CCA au fost de asemenea reduse cu apa oxigenata la diferite valori ale pH-ului, obtinut
prin neutralizarea parial cu hidroxid de sodiu. In timpul acestor experiene nu au fost prezenti hidrai de
carbon din lemn. Analizele precipitatelor indica faptul ca la valori scazute ale pH-ului se formeaza un arsenat
acid continind crom si putin cupru, iar la pH mai inalt precipita arsenat de cupru monohidrogen.
O schema de reacie complexa a fixarii constituentilor din agentii de protectie CCA cuprinde trei
stadii principale ale reactiei: adsorbtie, reducere si fixarea finala.
5.3.4 REACTIILE COMPUSILOR CCA CU COMPUSI MODEL
Pentru elucidarea reactiilor a fost testat un agent de protectie mixt sare/oxid - CuSO
4
x 5H
2
0 - Cr0
3
-
As
2
O
5
, cu raport molar Cu : Cr : As, similar celui utilizat in sarurile CCA tip 2, de exemplu 1 : 2 : 1,1. Pentru a
reprezenta componentele lemnului, lignina si celuloza, au fost utilizati compusi model simpli - guiacoli si D (+)
glucoza alaturi de faina de lemn.
Viteza de reducere a cromului ( VI ) la crom ( III ) a fost urmarita spectrofotometric si au fost
calculate constantele de viteza pentru diferitele reactii.
Cand in solutie au fost prezenti cuprul,cromul/arsenul si compusii model sau amestecuri ale
lor/pH-ul a crescut si s-au format precipitate/care au fost analizate, iar compozitiile si componentii principali sunt
infatisati in Tabel 5.3.

Tabel 5.3. Compozitia precipitatelor la interactia aaentiilor CCA cu compuii model

Din aceste rezultate i studii associate, s-a presupus ca dupa fixarea agentului de protectie CCA tip
C tot arsenul si 50 % din crom a fost prezent sub forma de arsenat de crom Cr(III)AsO
4
. Acesta este partial
complexat cu lignina si partial precipitat pe celuloza sub forma de saruri anorganice, 90 % din cupru se
presupune a fi legat de celuloz si lignina i 10 % din cupru se presupune a fi prezent sub forma de cromat de
cupru legat de lignina CuCr(VI)O
4
, cromul ramas fiind prezent ca precipitat anorganic de complecsi ai cromului cu
celuloza. Prin spectroscopie de rezonanta electronic de spin s-a confirmat faptul c nu se formeaza in solutie
complecsi ai cromului cu glucoza .
Totusi, cand se testeaz celobioza, dizaharida care particip la formeaza polimerul celulozic, in
prezenta cromului in solutie se formeaza complecsi slabi ai cromului cu celobioza.
Calculele energetice au indicat ca este favorizat energetic un complex de tranziie al cromului ( VI )
cu unitatile de dizaharida. S-a presupus ca reducerea cromului apare in aceste pozitii spre a forma complecsi
de tranzitie dizaharida - amestec de crom ( III ) si crom ( VI ).
In prezenta ionilor arsenat, speciile de crom ( III ) sunt capabile s fcrmeze arsenati de crom pana
cand aproape tot cromul (VI) a fost redus. Calculele indica ca arsenatii de crom ( III ) sunt slab absorbiti pe
hidratii de carbon, in concordanta cu cele prevazute anterior.
Studiile privind interactiile gujacolului cu cromul ( VI ) au relevat o stare energetica favorabila, fiind
posibila deci reactia agentilor CCA cu lignina.
5.3.5 PRODUSII DE REACTIE AI AGENTILOR CCA CU LEMNUL
SOLID
Prin studii de spectroscopie cu raze X, spectroscopie IR si RES s-a incercat caracterizarea
produsilor de reactie ai agentilor cu lemnul solid. S-au obtinut informatii privind oxidarea in lemn, in
particular a atomilor de carbon legati de alti atomi de carbon si hidrogen sau de atomii de oxigen din
grupele hidroxil sau carbonil.
Datorit existentei tuturor acestor tipuri de legaturi ale carbonului atat in structurile celulozei cat si
n lignin, spectrul obinut este compus din semnale multiple. In urma tratamentului lemnului cu compusii CCA
apare o crestere a numarului atomilor de carbon legati de grupele hidroxil.
Nu a fost pusa in evidenta insa oxidarea grupelor hidroxil la grupe carboxil, dar a fost observata o
descrestere a continutului aromatic si de grupe carbonil pusa pe seama oxidarii regiunilor aromatice si
nesaturate existente in lignina.
Descresterea continutului in grupe carbonil nu sugereaza oxidarea grupelor hidroxil din structura
hidratilor de carbon, care ar putea fi asociata cu cresterea acestui contirut.
Cu ajutorul spectroscopiei RES s-au obinut informatii privind vecinatatea moleculara a atomilor cu
electroni neimperecheati, cum ar fi Cu(II) in lemn. Dupa tratamentului lemnului cu CuSO
4
s-a inregistrat un
spectru similar celui de la celuloza tratata cu sulfat de cupru. Rezultatele in urma trat amentului lemnului de
conifere cu agenti CCA indicia pre-enta aceluiasi cupru hidratat ca si in cazul tratamentului cu CuS0
4
.
5.3.6 MECANISMUL DE REACTIE A PRODUSILOR CCA CD LEMNUL
Din cercetarile intreprinse reiese ca reactia esentiala care are loc in timpul fixarii CCA in lemn este
reducerea cromului (VI) la crom (III). Reactia consuma ionii de hidrogen si duce la cresterea pH-ului in
interiorul lemnului, in timpul fixarii, arsenatul de crom fiind unul dintre produsii de reacti principali. Cromul (VI)
poate fi redus atat in prezenta compusilor model celulozici cat si ligninici, dar arsenatul de crom format
interactioneaza mai puternic cu compusii model ai ligninei in timp ce interactiile cromului cu celuloza sunt slabe.
In zonele bogate in hidratii de carbon, arsenatii metalici au n principiu caracter anorganic si sunt slab legati de
polimerul organic. Interactiile organice-anorganice pot fi totusi mai puternice in cazul ligninei.
Principalul element fungicid, cuprul este prezent in mai mult decat o forma, echilibrul intre
diferitele forme depinzand de compozitia exacta a agentuli CCA si speciile de lemn. Mecanismul de fixare
pentru o proportie substantiala de cupru a fost propus a decurge prin schimb ionic. Saruri simple de cupru,
cum ar fi sulfatul de cupru
/
sunt susceptibile a participa la schimbul ionic in lemn, dar aceste saruri simple sunt
mai putin fixate.
Motivul pentru fixarea superioara a cuprului prin schimb ionic, cand este aplicat din solutiile CCA,
este postulat a fi cresterea numarului locurilor de schimb ionic si afinitatea acestora pentru cupru, cauzata de
oxidarea componentelor lemnului in timpul reducerii cromului (VI). Formarea arsenatului de cupru insolubil va
contribui de asemenea la fixarea cuprului.
S-a observat c dupa reactia lemnului cu agentii CCA a avut loc o creste considerabila a numarului
de grupe hidroxil din lemn. Considerand compozitia chimica a componentelor lemnului este evident ca reactiile
oxidative in celuloza sau hemiceluloze ar duce la o crestere a continutului in grupe carboxil si nu ar explica
cele gasite experimental. Prin urmare, se pare ca nu regiunile bogate in hidrati de carbon sunt extensiv si
permanent oxidate in timpul fixarii CCA ci, cresterea numarului grupelor oxidril se datoreaza mai probabil
oxidarii ligninei, care dovedeste afinitate mai mare pentru ionii de cupru.
Exista un consens printre autori, in ceea ce priveste urmtorii factori mai importanti:
- Reactia redox ntre Cr(VI) si lemn consuma H
*
, prin urmare, cresterea pH-ului este un component
esential al fixarii, deoarece cauzeaza trecerea arsenatilor metalici anorganici in forma insolubila
- Precipitarea arsenatilor metalici anorganici formeaza cea mai mare proportie de produsi de reactie
- Componentele chimice ale lemnului sunt modificate de catre agentii CCA, in mod particular gemurile
macromoleculare ligninice inlesnind astfel o mai buna legare a cuprului in lemn
- Complecsii arsenat - metal - lemn asigura legarea mai eficienta a metalului.
5.3.7 IMPLICATII BIOLOGICE
Compusii pe baza de cupru pot suferii transformari in urma proceselor de reducere, cauzate de
microorganismele tolerante fata de cupru, sau din cauza slabei penetratii in lemn. Este interesant de semnalat
ca cei mai multi dintre fungii toleranfi ai cuprului sunt de tipul putregaiului brun, cum ar fi Coniophora puteana
sau Poria placenta, care degradeaza in principal celuloza si hemicelulozele. Fungii putregaiului alb care
degradeaza lignina nu sunt de obicei rezistenti la actiunea cuprului in lemnul de conifere tratat chimic, ceea ce
vine in sprijinul ideii ca lignina joaca un rol important in reactiile CCA in lemnul moale.
Rolul arsenului in agentii CCA a fost mult timp gandit doar ca insectic si agent de fixare, neglijandu-
se rolul sau foarte important drept biocid secundar, efectiv in particular mpotriva multor microorganisme
tolerante fata de cupru.
In concluzie, in cazul tratamentului lemnului cu compusi amoniacali ai cuprului sau solutii acide de
cromat de cupru

principalii factori ce pot afecta performanta tratamentului sunt:
- penetrarea agentului de protectie in structure lemnului
- largirea spectrului de activitate a agentului de protectie pentru cooperarea cu microorganismele
tolerante fata de cupru
- fixarea elementelor fungicide
Cerintele impuse agentilor de protectie, derivate din natura speciilor de lemn si mecanismele
degradarii sunt bine satisfcute de catre agentii CCA. Arsenul este prezent atat ca biocid fata de fungii toleranti
fata de cupru cat si ca insecticid. Cupru este distribuit uniform de-a lungul structurii macro- si microscopica a
lemnului inclusiv in peretii celulari.
Cele doua elemente, cuprul si cromul sunt bine fixate in agentul de protectie CCA mai ales cand
componentele sunt prezente in aceleasi rapoarte ca in sarurile CCA de tip 2.

5.4. COMPUSI ANORGANICI Al BORULUI

Pentru a imbunatati rezistenta lemnului fata de atacul agresiv al microorganismelor ce produc degradarea
lui, in ultimii ani s-a recurs la tratamentele secundare, in situ, prin injectarea in lemn a unor paste sau substante
chimice difuzibile, cum ar fi fluoruri sau mai ales borati anorganici, care prezint avantajele unui larg spectru de
activitate biologica si o buna difuzibilitate.
Tratamentele antifungice primare, efectuate, de exmplu, sub presiune pot avea o eficienta redusa
datorit penetrarii limitate a substantelor chimice in "inima" lemnului, ceea ce o expune riscului atacului fungic.
Datorit toxicitatii mai sczute, agentii de protectie pe baza de borati cunosc in ultimul timp, din consideratii de
protectie a mediului o mare dezvoltare. Utilizati singuri,s e stie ca boratii formeaza complexe slabe, reversibile,
cu diolii din lemn. Structuri similare se pot forma cu componentul borat in timpul procesului de fixare a agentului
chimic borat de cupru cromat (CCB) in lemn, dar acesta este slab fixat si este "spalat" reversibil din agentul CCB
in timpul tratamentului. Boratii pot totusi influenta procesul de fixare a cuprului si cromului din CCB in lemn in
mod diferit fata de modul cum actioneaza arsenul din CCA si astfel, in mod indirect sa creasca performanta
agentilor de protectie pe baza de cupru i crom. In ideea de a mari capacitatea de fixare a agentilor de protectie
pe baza de bor in lemn, s-a incercat complexarea sa cu sorbitol.
5.5 ASPECTE PRIVIND ROLUL APEI DIN LEMN IN PROCESELE
DE BIODEGRADARE SI BIOPROTECTIE
Lemnul difera de majoritatea materialelor utilizate, prin propriettile sale higroscopice si
schimbului continuu de umiditate cu mediul.
Atat din punct de vedere al protectiei chimice cat si a performantelor sale "in serviciu", continutul
de umiditate in lemn este foarte important. Degradarea microbiologica poate surveni numai daca lemnul
prezint un continut al umiditatii de peste 20 - 22 % fata de greutatea sa totala. Fungii ce il degradeaza pot
actiona doar cand continutul in umiditate este deasupra punctului de saturatie a fibrei (aprox.28-30 %). In
termeni largi, apa poate fi gasita in lemn In trei forme de baza :
- apa legata in peretii celulelor
- apa libera sau capilara in cavitatile celulare
- vapori de apa in cavitatile celulare.
Punctul de saturatie a fibrei este definit ca fiind continutul in umiditate la care cavitatile celulare
sunt goale de apa lichida dar peretii celulari sunt totusi saturati cu apa legata.
Apa libera sau capilar este de obicei indepartata sub punctul de saturatie al fibrei pentru a
permite materialelor de protectie sa patrund in lemn, n cazul tratamentului primar. Apa poate reintra in lemn
pe diferite cai, in mod particular in situatii externe, spre a reumple cavitatile celulare la niveluri sub sau
deasupra punctului de saturatie a fibrei. In aceste conditii orice lemn netratat chimic, in special " inima "
lemnului, este predispus atacului fungic care utilizeaza sisteme de enzime difuzibile in apa libera din cavitatile
celulare spre a cataliza dizolvarea substantelor peretilor celulari, cum ar fi de exemplu celuloza.
Intelegerea principiilor ce stau la baza existentei si dinamicii apei in lemn si a posibilitatii de
redistribute a ei este de o importanta fundamenta. In dezvoltarea procedeului de tratament secundar bazat pe
substante chimice difuzibile in apa. Daca un astfel de agent de protectie este plasat in circuitul apei el va fi
dizolvat si distribuit odata cu apa. Apa, actionind ca un solvent intern este transformat in solutie de protectie
care va reduce sau elimina riscul atacului fungic, creat prin simpla prezenta a apei.
Metodele tratamentului secundar, dezvoltate in ultimii zece ani se bazeaz pe utilizarea boratilor
anorganici. Compusi ai borului cum ar fi: amestecuri acid boric - borax sau octaborat de dinatriu tetrahidratat
(Na
2
B
8
O
13
x 4H
2
0) au fost utilizate de-a lungul timpului ca agenti de pretratament, in solutie apoasa, prin
metode de difuziune.
Dup intelegerea rolului apei in lemn,s -au dezvoltat procesele de tratament secundar prin
utilizarea agentilor de protectie solizi, difuzabili in apa.
S-au conceput compusi care sa prezinte maxima solubilitate si in acelasi timp concentratie maxima de
bor drept ingredient activ,cum este de exmplu sistemul bazat pe oxid de sodiu (Na
2
0) si oxid boric (B
2
0
3
).
Acesta atinge o solubilitate ridicata a B
2
0
3
prin amestecarea diboratului de sodiu (Na
2
B
4
0
7
x 10H
2
0) si acidului
boric (H
3
BO
3
) in anumite proportii, solubilitatea maxima fiind atinsa la proportia Na
2
0 : B
2
0
3
de 1: 3,8.
Procedeele de tratamente secundare ale lemnului pe baza de compusi ai borului asigura pe langa o
protectie antifungica superioara si o buna protectie ignifuga contribuind la prelungirea timpului de viata a
obiectelor de lemn sau la optimizarea resurselor forestiere.

5.6 COMPUSI DE AMONIU CUATERNARI
Compusii de amoniu cuaternari (AAC) au fost intens testati ca agenti potentiali de protectie a
lemnului. Se presupune ca acesti compusi interactioneaza cu lemnul in primul rand printr-un mecanism de
schimb ionic. Grupele functionale acide din lignina ca si acizii carboxilici si hidroxilii fenolici pot fi centre
reactive pentru un astfel de schimb ionic. Afinitatea compusilor de amoniu cuaternar fata de componentele
individuale ale lemnului urmeaza in ordinea: lignina, hemiceluloze i celuloza, iar afinitatea fata de lignina
creste cu cresterea pH-ului. Afinitatea ridicata fata de lignina conduce probabil la o absorbtie foarte scazuta pe
celuloza, ceea ce asigura o protectie scazuta a degradarii celulozei de catre fungii putregaiului brun.
Cercetari recente au demonstrat efectul pH-ului asupra ionizarii protonilor din grupele acide ale
ligninei si cum aceasta influenteaza adsorbtia compusilor cuaternari de arooniu. La pH ridicat ei sunt total
adsorbiti cand concentra tia in solutia de tratare este mai mica decat cea necesara pozitiilor reactive disponibile
din lignina. Aceasta adsorbtie a compusilor cuaternari de amoniu are loc in primul rand pe grupele carboxilice
care sunt mult mai acide dect grupele fenolice hidroxil.
Cercetarile indica ca doar aproximativ o molecula este absorbita pertru fiecare cinci unitati de
lignina (Cg), probabil din cauza efectelor sterice.
Natura de agent tensioactiv a compusilor de amoniu cuaternari pusa in evidenta, a contribuit si ea
la rezultatele bune obtinute cu acesti produsi in curs de cercetare in domeniul protectiei lemnului.
5.7 AGENTI DE PROTECTIA LEMNULUI SOLUBILI IN SOLVENTI
ORGANICI - COMPUSI CHIMICI ORGANICI
Agentii chimici de protectie a lemnului pe baz de solventi organici s-au dezvoltat incepand din
deceniul al cincilea spre a asigura un tratament eficient al lemnului, fr efectele secundare nedorite ale
agentilor de protectie in solutie apoasa, cum ar fi umflarea sau contractarea lemnului, care duc la modificari ale
dimensiunilor si caracteristicilor suprafetei.
In acest tip de agenti de protectie, ingredientele, componentele active in protectie sunt dizolvate
intr-un solvent organic nepolar care poate fi volatil - caz in care agentul de protectie se numeste " agent de
protectie pe baza de solvent usor" (LOSP), sau un solvent nevolatil, in cazul produselor de protectie "pe baz
de ulei greu". In retetele acestor agenti de protectie pot fi incluse si alte materiale care sa-i mareasca
performantele la utilizare, cum ar fi de exemplu colorani sau materiale de impermeabilizare.
5.7.1 INGREDIENTE ACTIVE IN AGENTII CHIMICI ORGANICI DE
PROTECTIE A LEMNULUI
Substantele active ce stau la baza agentilor de protectie a lemnului trebuie sa fie capabile sa
previna atacul fungic sau al insectelor din momentul aplicarii tratamentului si pana la sfarsitul vietii
componentului din lemn tratat. Tinand cont de toate cerintele, doar putine substante chimice organice au devenit
utilizabile in agentii de protectie a lemnului,d e exemplu:
a) Fungicide Concentratie tipic
Pentaclorofenol(PCF) 5 %
Oxid de tributilstaniu (TBSnO) 1 %
Naftenat de cupru 2,75 % Cu
Naftenat de zinc 2 - 3 % Zn
Cupru - acypetacs 17 % (2,75 % Cu)
Zinc - acypetacs 14,5 % ( 3 % Zn)
Diborat de trihexilen glicol 1 % (acid boric) Azaconazol
b) Insecticide
Lindan 0,5 - 1 %
Dieldrin 0,5 - 1 %
Permetrin 0,1 - 0,2 %
Cypermatrin 0,05 0,l %
(Deltametrin)
Ultimele patru, respectiv trei, produse din cele doua clase sunt intrate in uz in ultimii zece ani.
c) Solventi
Solventii folositi sunt solventi alifatici din petrol de tip kerosen, cu punct de fierbere 140 - 270 C.
Pentru uscare mai rapida poate fi folosit white spirit (p.f. = 140 - 200 C). In unele cazuri, cand exista o
competitie directa cu creozotul este preferat un solvent greu, nevolatil cu p.f. egal 180 - 360 C.
Unele ingrediente active, cum ar fi pentadorfenolul nu sunt suficient de solubile in solventii uzuali
ieftini cum ar fi kerosenul si white spirit ci trebuie adaugat un material auxiliar pentru a creste solubilitatea
sistemului, tipici fiind trixilenilfosfat, dioctilftalat si diacetonalcoolul.
Ingredientele active cristalizate, cum ar fi pentaclorofenolul si lindanul pot sa migreze la uscare si sa
cristalizeze pe suprafata. Unii cosolventi, cum ar fi trixileniIfosfatul pot preantampina acest efect ( 5 - 7 %) fata
de o solutie 5 % pentaclorofenol in kerosen.
In cazul unui cosolvent volatil se mai pot adauga agenti de antimigrare cum ar fi: rasini, lemn,
petrol si rasini cumarona - indan.
Utilizarea unei combinaii de ingrediente active poate evita utilizarea unui cosolvent sau a agentilor
antimigratori. Astfel de exemplu, cu naftenat de zinc plus pentaclorofenol, naftenatul de zinc acioneaza atat
ca agent antimigrator cat si drept cosolvent, n timp ce intr-un amestec de pentaclorofenol si TBSnO cea mai
mica concentratie de pentaclorofenol necesara ( 1,75 % ) este sub solubilitatea sa in kerosen.
d) Ageni de impermeabilizare i colorani
Gel mai comun agent de impermeabilizare este ceara de parafina, in concentratie de 0,5 - 2,0 %.
Se mai poate include o rasina care s reduca efectul cerei asupra uscarii si aderarii, cum ar fi petrolul sau
cumarona, sau mai nou siliconii.

5.7.2 PROPRIETATI SI PERFORMANTE ALE AGENTILOR CHIMICI
ORGANICI DE PROTECTIE A LEMNULUI
Cea mai important proprietate a unui agent chimic de protectie a lemnului pe baza de compusi
organici este rapida penetrare si absenta schimbarii dimensionale a lemnului. Alte proprietati ce-i largesc sfera
de activitate sunt: stabilitatea chimica, absenta mirosului rezidual, uscarea rapid, pastrarea rezistentei
lemnului dupa aplicare si faptul ca nu provoaca coroziunea metalelor ce pot veni in contact cu piesele de lemn
tratat chimic.
5.7.3 CHIMIA INGREDIENTELOR ACTIVE DIN AGENTII CHIMICI
ORGANICI DE PROTECTIE A LEMNULUI
5.7.3.1 METAL CARBOXILATI
Naftenatul de cupru a fost identificat ca agent potential de protectie a lemnului in urma analizei
compozitiei petrolului si a utilizarii componentelor sale, inca din secolul trecut, sub denumirea de "Cuprinol",
fiind alaturi de creosot unui dintre agentii de protecie cu cea mai lunga perioada de aplicare. Prezinta si
avantajul lipsei de culoare, in timp ce compusii cuprului sunt de culoare verde.
Acizii naftenici apar in mod natural in petrolul neprelucrat, continutul variind considerabil cu sursa
de petrol. In tehnicile vechi de rafinare, acesti acizi erau considerati produsi secundari si erau extrasi si folositi
drept combustibili, sau erau distrusi la cracare.
Acizii naftenici sunt ei insisi fungicide efective, moderate si testele facute pe lemn si materiale
textile au indicat ca sunt mai putin efectivi carboxilatii precum stearatul, oleatul, linoleatul, etc.

5.7.3.2 ACYPETACS
Acizii carboxilici saturati cu catena aciclica ramificata produsi prin procesele 0X0 sau Koch incep sa
fie folositi ca agenti de protectie din deceniul al saselea. Cercetarile au pus in evident faptul ca sarurile lor de
cupru si zinc au o activitate fungicida similar naftenatilor, dar sunt mai slabi legati in lemn. Combinatiile acizilor
primari si secundari (sinteza 0X0 ) cu acizii tertiari ( procesul Koch ) prezinta eficienta superioara fata de a
fiecaruia separat si mai apropiat de cea a naftenatilor. Cunoscuti sub denumirea de Acypetacs de zinc sau
cupru, acesti produsi cunosc o larga utilizare in prezent, de aceea este util de cunoscut mai multe despre
compozitia si structure lor.
Acizii naftenici, materiale de origine naturala contin amestecuri de substante chimice diferite, in
mod esential insa acizi carboxilici ai ciclopentanului si ciclohexanului substituiti cu grupe alchil, cu grupele acide
n catenele laterale.
Zincul formeaza atat saruri normale cat si bazice cu acizii carboxilici, solutii ale zincului cu acizii
naftenici pot fi preparate cu rapoarte molare de la 1:2 (sarea normal) la peste 1:1. Masuratorile de
vascozitate ale solutiilor cu continut egal de zinc indica un minim la 1,3 : 2, ceea ce corespunde unui compus
Zn
4
(Acid)
6
0 si poate indica o structure ca cea sugerata pentru acetatul de oxid de beriliu. La cantitati mai mari
de atomi de zinc si molecule de acid (C
20
,valoare acida 180) pot aparea probleme sterice, aspecte care sunt
inca neeelucidate.
Compusii organici ai zincului, de exemplu 2-etil -hexanoat de zinc, au o mare eficienta fata de fungii si
insectele din lemn si sunt recomandati aplicarii interne, in special daca se urmareste evitarea neajunsurilor
tratamentelor cu alti agenti chimici care pot provoca colorarea (naftenatul de cupru coloreaza in verde) sau
toxicitatea ridicata a pentaclorofenolului. De asemenea, au avantajul unei toxicitati reduse - continutul in zinc
de 22 % ca atare poate fi suplimentat in solutie de white spirit la 12 % continut de metal (de ex. la 2-etil-
hexanoat de zinc). Compusii pot fi diluati intr-un solvent organic volati, de obicei white spirit, care dupa
tratament (prin imersare, pulverizare, aplicare cu pensula) se evapora total.
Prin combinarea pentaclorofenolului cu octatul de zinc se obtine zinc pentaclorofenol, volatilitatea
si viteza de spalare a pentaclorofenolului vor fi astfel reduse, in timp ce activitatea fungicida va fi conservata.
Retetele pe baza de 2-etilhexanoat de zinc pot fi imbogatite si cu compusi din gama
hexaclorciclohexanului sau Piretroide cum ar fi Permetrin sau Cypermetrin, care le confera proprietati fungicide
si insecticide superioare. 0 buna protecie a lemnului se realizeaza si prin utilizarea la tratament a solutiilor 1-2
% de diclofluanid.
5.7.3.3 COMPUSI ORGANO METALICI. COMPUSI TRIORGANOSTANICI
Activitatea biocida a compusilor triorganostanici a fost cunoscut inca din anii 1950 dar, din deceniul
al saptelea de abia, compusii trialchilstaniu sunt comercializati pe scara larga drept biocide in domeniul protectiei
plantelor si in special al lemnului.
Dintre acesti compusi, aplicati ca fungicide sunt mai ales tri-n-butil-staniu oxidul (TBSnO) cu
sinonimele bis-(tri-n-butilstaniu) oxid sau hexa-n-butil-distanoxan si esterul acidului carboxilic cu catena mai
lunga tri-n-butilstaniu naftenat (TBSnN), a caror formule sunt:

Tri-n-butilstaniu oxid (TBSnO) Tri-n-butilstaniu naftenat (TBSnN)
TBSnN se formeaza prin reactie dintre TBSnO si acid naftenic care este un amestec de acizi carboxilici
cu catene de lungimi diferite, de unde si caracteristicile fizice diferite ale TBSnN care vor depinde de acidul
naftenic utilizat. Atat TBSnO cat si TBSnN prezinta volatilitate si solubilitate in apa scazuta si prin urmare nu vor
putea fi "spalati" usor din lemnul tratat.
Compusii organostanici sunt compatibili cu multe ingrediente din agentii de protectie, cum ar fi :
solventi, rasini, pigmenti, fungicide si insecticide.
In ceea ce priveste chimia acestor esteri in lemn nu este bine cunoscut nici mecanismul de protectie
contra atacului fungilor,nici natura interactiilor cu componentele lemnului. Sunt in curs de cercetare reactii de
esterificare ale TBSnO cu grupele hidroxil terminale ale celulozei sau formarea speciilor carbonat. Cercetarile
recente au relevat si posibilitatea degradarii acestor compusi in lemnul tratat, la specii inferioare de butilstaniu, in
anumite conditii si au fost propusi si stabilizator! pentru imbunatatirea stabilitatii fungicidelor pe baza de staniu
organic.
TBSnO si TBSnN au un domeniu larg de activitate fungicidica. Ei sunt foarte eficienti contra fungilor
ce distrug lemnul, Basidiomycete, in particular, impotriva fungilor putregaiului brun care distrug celuloza din lemn,
si a fungiilor putregaiului uscat, dar mai putin activi impotriva putregaiului alb si moale care ataca atat celuloza
cat si lignina, de aceea sunt necesare concentratii mai mari ale acestor substante sau combinatii cu alte
substante biocide.
In general effcienta compusilor tributilstanici depinde direct de continutul de tributilstaniu si este
independent de natura anionului atasat gruparii tri-n-butilstaniu. Comparativ cu TBSnO, este necesara
aproximativ dublul cantitatii TBSnN pentru a atinge aceeasi eficacitate fungicida. Datorita slabei lor solubilitati in
apa, cei doi compui sunt aplicati ca ageni de protectie a lemnului sub forma de solutii in solventi organici, n
concentraii de 1,3 %.
Totusi s-a constatat o activitate antifungica marita a TBSnO si TBSnN sub forma de solutii apoase
comparativ cu retetele pe baza de solventi organica. De aceea au fost puse la punct produse antifungice ale
TBSnO si TBSnN emulsionati in apa cu ajutorul unor emulgatori speciali, tip saruari de amoniu cuaternar.
Agentii de protectie organostanici pot fi utilizati si in combinatie cu alte co-biocide, care le largesc spectrul de
activitate fungicida si le creste eficienta.
Un astfel de produs in emulsie apoasa este cel pe baza de TBSnN si azaconazol [1-(2-(2,4 -
diclorfenil)-1,3-dioxolan-2-il)-metil-1H-1,2,4-triazol] cu care se obtine o buna protectie fata de actiunea
putregaiului alb, Coriolus versicolor, astfel mai putin sensibil fata de compusul organostanic.

5.7.3.4 COMPUSI ORGANICI CLORURATI
PENTACLORFENOLUL ( PCF )
Prima utilizare a pentaclorofenolului ca agent de protectie a lemnului dateaza inca din 1930, el
devenind, alaturi de creosot, cel mai utilizat agent de protectie, incluzand toate posibilitatile de aplicare (sub
presiune, prin imersare, pulverizare, aplicare cu pensula) si domeniile de utilizare datorita spectrului larg de
proprietati biocide. Totusi, din cauza toxicitatii sale mari, mai ales a impuritatii sale dioxina, tilizarea sa a devenit
in ultimul timp mai restrictive.

5.7.3.5 LINDANUL
Lindanul este izomerul gamapur ( 99 % ) al hexaclorciclohexanului (HCH), un insecticid si fungicid
puternic cu o buna persistenta, si este utilizat extensiv ca agent de protectie prevenind sau eradicand atacul
insectelor asupra lemnului. Ca rezultat al utilizarii sale in agricultural devenit larg raspandit in mediu, existand
serioase controverse asupra folosirii sale, din motive de protectie a apei si a solului.

5.7.3.6 DIELDRIM
0 serie de insecticide hidrocarbonate clorurate incluzand dieldrin, aldrin si clordanul au fost
utilizate ca agenti de protectie a lemnului. Utilizarea lor a devenit restrictive datorit efectelor de poluare a
mediului.
5.7.3.7 PIRETROIDE SINTETICE
Insecticide cu spectru larg, pe baza de permetrin, cipennetrin si deltemetrin (cu structure
asemanatoare compusului natural piretrum) cunosc o larg utilizare in locul lindanului, din cauza toxicitatii
mai reduse, n produsii de protectie a lemnului.
5.7.3.8 ALTI COMPUSI CLORURATI ACTIVI
Derivati naftalinici clorurati, fie ca amestec al compusilor mono- sau di-

ca policlornaftelene, sunt
utilizati drept ingrediente active in compusi de protectie a lemnului, dintre acestia ortofenilfenolul a fost si este
cel mai utilizat.
5.7.3.9 ESTERII ORGANICI Al BORULUI
In ultimii ani compusii organici ai borului cunosc o larga utilizare ca substante de protectie a
lemnului datorita eficientei contra unei game largi de microorganisme ce ataca lemnul, relativ slabei toxicitati
si impactului limitat asupra mediului.
Compusii anorganici pe baza de bor erau cunoscuti si utilizati ca agenti de protectie de multa vreme,
desi prezinta inconvenientul punctelor de topire ridicate (in jur de 800 C), pretului de cost ridicat si dificultatii
de obtinere. De aceea a aparut alternative unor substante de protectie tip esteri hidrolizabili ai borului. Acesti
compusi, avand puncte de topire scazute ( mai mici de 200 C) pot fi descompusi in elemente mai usor decat
in cazul compusilor anorganici ai borului.
Esterii borului reactioneaza cu apa din lemn si formeaza acid boric si glicol ( sau alcool), difuziunea
avand loc chiar In prezenta unui nivel redus al umiditatii.
B(OR)
3
+ 3H
2
0 B(OH)
3
+ 3ROH
In Tabelul 5 sunt prezentatii cativa din esterii solizi ai acidului boric
/
preparati dintr-o varietate de
compusi hidroxilici (alcooli, glicoli, alcanolamine), care difera intre ei prin puncte de topire, stabilitate
hidrolitica si continutul efectiv de acid boric.
In unele cazuri, continutul efectiv de acid boric a fost mrit prin adaugare de H
3
B0
3
si de octaborat de
sodiu tetrahidratat,(Na
2
B
8
O
13

x
4H
2
0).

Tabel 5.4. Agenti de protectie pe baza deamestecuri de esteri ai acidului boric
Proba Alcool Acid boric,
%
Temperature de
topire ( C)
A 2,2 - dimetil 1,3 - propandiol 34,9 180
A
1
A + oxid boric 120,7 140
B 2,3-dimetil -2, 3 - butandiol 33,7 180
C 2,6 - dimetil - 4 - heptanol 13,7 90
D 2 - metil 2,4 - pentandiol 41,2 75
D
1
D + acid boric 70,9 68
D
2
D
3
D
4
D + Na
2
B
8
0
13
x 4 H
2
0 76,6 75
E Alcanolamina 30,9 140
F Etilenglicol 61,2 130
G 2 - metil - 2,4 - pentandiol 38,9 70
Un alt ester folosit in ultimul timp ca agent de protectie cu bune rezultate este diboratul de
trihexilenglicol.
Drept ingrediente utilizate in cantitati limitate, pot fi amintite: diclorfluanid (N - dimetil, N - fenil -
N' -(fluorodiclorometiltio)-sulfamida), in particular cand se cere rezistenta la ptare a lemnului, carbedazim
(metil -benzimidazol - 2 - ilcarbamat) si oxin - cupru (8-hidroxichinolat de cupru).
Agentii de protectie pe baza de solventi organici sunt potential cei mai buni, ei penetreaza repede
in lemn fara efecte detrimentale, pot fi aplicati in orice situatie, prin orice tip de tehnica si manifesta activitate
fungicida superioara in lemn. Problemele care trebuiesc rezolvate insa si in cazul lor sunt cele de protectia
mediului, orientand cercetarile spre agenti chimici cu toxicitate mai redus si imbunatatind sistemul de
solventi.

5.7.3.10 CREOSOTUL
Nu putem incheia trecerea in revista a agentilor chimici de protectie pe baz de solventi organici fara
sa amintim creosotul, unul dintre cei mai vechi agenti de protectie a lemnului. Creosotul este un produs
secundar al prelucrarii carbunilor sau a cocsului metaluric, la temperatura inalta (1.000 - 1.200 C) sau in
ultimul timp la temperaturi mai joase (600 - 700 C). In urma proceselor chimice respective se formeaz un
produs secundar cu continut mai mic in hidrocarburi aromatice si mai mare In fenoli, comparativ cu gudronul
de temperatura mai inalta.
In Tabelul 6 este redata compozitia a doua tipuri de creosot, obtinute prin procesul Coalite de
distilarea carbunelui.
Din tabel se observa si prezenta componentului benzopiran, dupa cum poate fi dedus din punctul sau
de fierbare (496 C) dar in cantitati foarte mici.
Proprietatile fizice ale creosotului sunt :
- punct de fierbere : aprox.200 - 400 C.
- densitate : 0,910 -1,17 g/cm
3
la 25 C
- vscozitate : 4 - 14 mm
2
/s la 40 C
- inflamabilitate : peste 66 C
- solubilitate in apa : nemiscibil
Din cercetarile intreprinse asupra diferitelor suporturi de materiale, printre care si lemnul, tratate
cu creosot s-a concluzionat ca acesta nu modifica greutatea, rezistenta la tractiune si rezistenta la coroziune a
mostrelor tratate. Un avantaj important al acestui tratament il constituie cresterea rezistentei ignifuge a
lemnului si scaderea conductivitatii electrice, ceea ce avantajeaza utilizarea stalpilor impregnati cu creosot la
sustinerea instalatiilor electrice.

Tabelul 5.5. Compozitia a doua tipuri de creosot
Component chimic C R E O S O T
Tip A , % Tip B , %
Tr imet i Ibenzen 4,0 1,2
Inden si metilindeni 0,7 2,0
Naftalina 8,7 14,9
TionaftalinS 0,4 0,4
Chinolina 0,5 0,7
Metilnaftalene 3,6 6,0
Bifenil 0,8 1,1
Dimetilnaftaline 1,9 2,8
Acenaften 4,1 5,4
Dibenzofuran 3,3 3,6
Fluoren 4,1 4,6
Metilfluorene 3,8 3,1
Dibenzotiofen 1,0 0,7
Fenantren 14,7 11,9
Metilfenantren 1,0 0,7
Antracen 1,1 1,5
Metilantraceni 5,5 3,4
Carbazol 1,0 1,0
Fluorantren 9,4 6,3
Piren 7,1 4,6
Benzopiren 32 ppm 9 ppm
Fenoli 3 3
Hidrocarburi saturate 1 1

S-au intreprins si studii biologice asupra fractiilor distilate derivate din creosot, a reziduurilor de
distilare si a componentelor individuale, cu care au fost tratate trei tipuri de fungi:Coniophora cerebella, Poria
vaporaria si Lentinus lepideus. In cazul fungului Poria vaporaria, fractia cu p.f.peste 180 C are o eficienta mai
mare comparativ cu cele care fierb la temperaturi mai joase. Fractiile individuale cu p.f.intre 200 - 360 C
prezinta o eficacitate similara fat de acesti fungi.
Un agent de protectie pe baza de creosot trebuie sa contina un reziduu cu p.f. peste 355 C si in
cantitate de 40 - 50 % fata de totalul continutului.
Pentru imbunatatirea actiunii fungicide se pot adauga aditivi, cum ar fi compusi ai cuprului sau
organostanici.
Desi este un excelent agent de protectie, creosotul prezinta dezavantajul mirosului si a exudatiei
de pe suprafata lemnului tratat, ceea ce li restrange domeniul de utilizare la tratarea stalpilor de telegraf si a
traverselor de cale ferata. In ideea imbuntatirii proprietilor sale sunt n studiu sisteme pe baz de emulsii
apoase de creosot.

5.8 AGENTI CHIMICI DE PROTECTIE A LEMNULUI CU ACTIUNE
FIZIOLOGICA ANTIFUNGICA

O cale interesant de protecie a lemnului o reprezint inhibarea creterii fungilor ce produc degradarea
prin interferenta in metabolismul fungic a unui agent chimic nemetabolizabil, cum este de exemplu aminoacidul
-aminoiso-butilic (AIB). Principiul utilizarii acestui agent chimic se bazeaza pe faptul ca fungii Basidiomycetelor
ce produc degradarea lemnului sunt adaptate metabolic sa utilizeze lemnul drept singura lor sursa de hrana.
Deoarece azotul este rar in lemn, acesti fungi depind de un echilibru fragil intre preluarea compusilor cu
azot din mediu si eliberarea lor prin implicarea in procesele de crestere si sinteza de enzime extracelulare.
Acest echilibru poate fi perturbat alimentand fungii cu un aminoacid nemetabolizabil, cum ar fi AIB care este
preluat prin acelasi mecanism ca si aminoacizii metabolizabili, dar nu va putea fi folosit in metabolismul
azotului fungilor in locul aminoacizilor metabolizabili. Cel mai vulnerabil la interferentele chimice este procesul
de nutritie al fungilor care are la baza azotul. Toti fungii necesita compusi ai carbonului si azotului pentru
metabolism, dar pe cand carbonul este abundent in lemn, azotul este rar, fiind prezent sub forma unei
proteine ce se gaseste in peretii celulari ai celulozei insolubile in apa, impregnati cu lignina.
Raportul C/N nu este mai mare de 500 : 1. Cum lemnul este singura sursa de hrana, fungul
trebuie s solubilizeze celuloza spre a ajunge la proteina, sa-si asigure astfel azotul necesar pentru alungirea
hifelor, transferul nutrientilor in solutie pentru cresterea coloniei si sinteza enzimelor si a materia-
lului celular nou.
Fungul Sepula lacrymans poate concentra azotul absorbit din lemn pn la un continut al miceliului
de 37 mg N/g comparativ cu concentratia initial in lemn de 0,6 mg/g si sa-l recicleze din zonele imbatranite
ale coloniei spre zonele de crestere. Nivelul azotului normal in lemn s-a evidentiat a
fi limitativ pentru productia de materie fungica uscata si pentru degradarea celulozei. Hifele fungului pot
transfera compusii cu azot de-a lungul coloniei dupa necesitati, sub forma aminoacizilor liberi solubili. Exista
deci un echilibru intrahifal intre sinteza de proteine si scindarea lor sub forma de aminoacizi, care este reglat de
utilizarea azotului si anume la consumarea de azot este scindata mai multa proteina si mobilizata sub forma de
aminoacid liber.
Efectul acidului - aminoisobutiric asupra fiziologiei fungilor se bazeaza pe similitudinea structurala
cu alanina, aminoacid utilizat drept sursa de azot de catre fungi, care-l obtine prin hidroliza proteinelor sau
prin sinteza, in urma reactiilor metabolice de transaminare, il acumuleaza activ si il scindeaza
prin dezaminare la acid piruvic. Ca si alanina, AIB este preluat activ de hifele fungilor in procesul de transport
al proteinelor localizate in membrana celulara, care manifesta specificitate si selectivitate pentru diferiti amino-
acizi. Preluarea AIB-ului de catre hifele de Serpula lacrymans nu este inhibata de prezenta in mediul de cultur
a aminoacidului utilizabil, acidul glutamic; totusi AIB este preferat acidului glutamic de catre sistemul de
transport al aminoacizilor. Desi AIB "inseala" sistemul de transport, odata patruns in celula nu este
metabolizat. Miceliul fungului alimentat cu AIB marcat cu
14
C nu elibereaza
14
CO
2
si nu sintetizeaza nici un
material insolubil radioactiv iar AIB nemarcat inhiba sinteza materialului insolubil din acidul glutamic marcat cu
14
C. Cromatografic s-a pus in evidenta prezenta AIB cu carbon marcat, ca singur compus in extractul micelar
la 24 ore de la nutritie, comparativ cu glutamatul cu carbon marcat care elibereaza
14
C02 la cateva minute
dupa nutritie. Prin adaugare de 10 % AIB in mediul de cretere, glutamatul a sczut la jumatate, o relatie de
control interesanta cu ajutorul AIB a acidului glutamic care este intermediarul cheie in metabolismul azotului
fungic si in mobilizarea lui de-a lungul coloniei. Odata instalat in hife, AIB este translocat de-a lungul coloniei
in acelasi mod ca aminoacidul utilizabil si constituie un agent de marcare a miscarii azotului, deoarece el nu
este metabolizat. Coloniile de fungi sunt responsabile pentru folosirea AIB si diminuarea vitezei de dezvoltare.
Concentratiile care inhib cresterea de ordinul a 1 % AIB au un efect mic asupra biomasei. Examinarile micro-
scopice arata ca forma hifelor este alterata, iar alungirea lor, cu viteza norml de 3 mm/zi este inlocuit prin
cresterea numarului de ramificatii laterale, colonia fiind limitata in extindere. Efectul este durabil la o singura
aplicare si efectiv timp de opt luni. Astfel, AIB controleaza atacul fungic alterand dezvoltarea fara omorarea
fungilor, s-au inhiband cresterea biomasei. Actiunea paramorfogenica este un mod de control promitator cand
se cere o toxicitate scazuta, inhibitia dezvoltarii fungilor de catre AIB fiind pusa in evidenta la 18 specii de
putregaiuri ale lemnului, chiar la concentratii de 1 % AIB.

6. Protecia lemnului contra focului

Aprarea lemnului contra aciunii focului se realizeaz prin tratarea cu
substane denumite ignifuge sau antipirine care au scopul de a mri rezistena
materialelor lemnoase la ardere. Prin natura lor organic, aceste materiale fac parte
din categoria substanelor combustibile i prin ignifugare nu pierd aceast
proprietate. Procesul de ignifugare conduce numai la o ntrziere a aprinderii, iar
dup aprindere, la o ncetinire a procesului de ardere, prin suprimarea flcrii i, pe
ct posibil, i la stingerea ct mai rapid a jarului.
Efectul de ntrziere a procesului de ardere este limitat i conduce n practic
la prelungirea timpului necesar pentru declanarea unui incendiu apreciat la cca.
30-60 min. Efectul de stingere a flcrii are mare importan practic pentru
propagarea focului.
Pentru a nelege mai bine rolul substanelor ignifuge n procesul de ardere,
este necesar s se fac o examinare a fazelor prin care trece acest proces.
n faza iniial a procesului de ardere, trebuie s existe o surs de nclzire
puternic ca s conduc materialele la descompunere termic, dup care urmeaz
faza a doua de aprindere a gazelor rezultate. Lemnul pn la 130-140
O
C pierde apa
nefiind supus la o descompunere termic. Dac temperatura crete ncepe
fenomenul de descompunere termic cu formarea de hidrocarburi combustibile care
se pot aprinde i arde. Punctul de inflamabilitate a acestor gaze este cuprins ntre
215-250
O
C. n acest interval, o flacr n prezena oxigenului din aer ar putea
aprinde gazele rezultate care ar arde cu vitez mare, propagnd focul.
Dac nclzirea provocat de sursa respectiv ar continua i temperatura ar
crete pn la 350
O
C, gazele produse de descompunere ajung, n contact cu
oxigenul din aer, la autoaprindere. Acesta este fenomenul care se produce uneori n
cazul incendiilor, cnd lemnul dei aflat la distane relativ mari de flacr, se
aprinde brusc datorit cldurii radiate.
Din cele prezentate rezult c n lupta contra aciunii focului trebuie s se
evite ndeplinirea simultan a celor dou condiii de baz ale arderii: nclzirea la
temperatur ridicat a materialelor (mpiedicarea formrii de gaze inflamabile) i
contactul cu aerul, care prin prezena oxigenului, ntreine arderea.
Practic, evitarea condiiilor de ardere poate fi realizat pe urmtoarele ci:
a) Crearea unui strat protector care s fereasc materialele inflamabile de
nclziri la temperaturi prea ridicate impiedicndu-se astfel descompunerea
i formarea gazelor inflamabile.
b) Rarefierea gazelor inflamabile n aa msur nct s devin neinflamabile.
c) mpiedicarea accesului oxigenului, respectiv al aerului, n timpul arderii (prin
formare de gaze inerte).
d) Favorizarea formrii la suprafa a unui strat izolator carbonizat.
e) Reducerea incandenscenei stratului de crbune.

6.1. Clasificarea substanelor ignifuge i modul lor de aciune

Substanele ignifuge pot fi grupate, din punct de vedere al modului cum
acioneaz, n urmtoarele categorii:
a) Substane solide, cu aciune mecanic, care se aplic sub form de
amestecuri lichide, realiznd dup uscare un nveli izolator n stare solid
care nu arde i mpiedic accesul oxigenului. Stratul trebuie s adere bine la
suprafaa materialului, s nu conduc uor cldura i s nu crape la variaii
de temperatur. Din aceast categorie fac parte multe substane (tencuielile
de ciment, var, cret, cenu, talc, argil).
b) Substane solide care se topesc la cldur, n timpul focului formnd un
nveli protector, n parte ptrunznd i n straturile superficiale ale
materialelor respective. Acestea acioneaz n primul rnd prin desorbia
cldurii latente de topire i exercit apoi o protecie mecanic sub forma unui
strat izolator, caracterizat printr-o aderen mai bun dect n cazul (a).
c) Substane care produc prin topire nveliuri spumoase, bogate n crbune,
izolnd foarte bine restul lemnului de cldur de exemplu substanele pe
baz de silicai.
d) Substanele care produc n timpul arderii gaze inerte i care impiedic
accesul oxigenului la suprafaa materialelor, ngreunnd astfel arderea
gazelor produse din descompunerea lemnului. Un asemenea efect este
realizat, de exemplu, de amestecul pus n libertate n timpul arderii de unele
sruri de amoniu.
e) Substane care produc carbonizarea la suprafaa de contact. Prin
descompunerea unor substane sub influena cldurii se pun n libertate acizi
sau baze care conduc la formarea unui strat de crbune la suprafa, la
temperaturi joase. Stratul de crbune astfel format, fiind ru conductor de
cldur reduce posibilitatea de nclzire a straturilor mai profunde i
micoreaz deci inflamabilitatea materialelor lemnoase.
f) Substanele care exercit mai multe aciuni de protecie n acelai timp.
Fosfatul de amoniu, se descompune n timpul arderii, consumnd o cantitate
de cldur. Amoniacul i acidul fosforic care iau natere acioneaz de
asemenea: primul exercit o aciune de stingere iar acidul fosforic realizeaz
un nveli carbonizator. Acesta se transform n acid metafosforic care, prin
topire, mbrac materialele ntr-un strat, mpiedicnd arderea mai departe a
crbunelui. Carbonatul de potasiu exercit o aciune de protecie complex
prin faptul c este higroscopic, se topete i mbrac lemnul cu un strat
protector, exercitnd totodat o carbonizare puternic cu formarea unui
nveli de spum.

6.2. Condiiile tehnice pe care trebuie s le ndeplineasc substanele
ignifuge

Condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc substanele ignifuge pentru a
realiza o protecie ct mai bun contra aciunii focului sunt urmtoarele:
a) s ptrund ct mai bine n materialele care se trateaz
b) s se fixeze de substrat
c) s nu atace materialele supuse la ignifugare, micorndu-le rezistenele
mecanice sau alte propieti de baz (culoare, elasticitate)
d) s nu corodeze metalele cu care ar veni n contact
e) s fie ieftine i uor de preparat din materii prime disponibile
f) s nu necesite o manoper prea complicat
g) s pstreze ct mai mult timp eficacitatea de ignifugare
h) s nu favorizeze atacul ciupercilor.
Prima condiie, aceea de ptrundere n masa lemnului este de mare importan,
condiionnd n cele din urm eficacitatea ignifugrii.
Pentru a ajuta difuzia, se adaug substane vehiculante sulfonaii diferitelor
uleiuri vegetale, amoniac, sau ageni de umectare care reduc tensiunea superficial
a lichidelor.

6.3. Substanele utilizate pentru ignifugare

1. Compuii acidului boric
Boraxul (Na
2
B
4
O
7
10H
2
O), acidul boric (H
3
BO
3
) i perboratul de
amoniu [(NH
4
)
2
B
4
O
7
4H
2
O] sunt n general foarte bune antipirene. Boraxul prin
nclzire se umfl, degaj vapori de ap (la 350-400
O
C pierde toat apa de
cristalizare) i se topete apoi (la 740
O
C), transformndu-se ntr-un nveli sticlos.
El posed de asemenea i proprieti antiseptice.
Perboratul de amoniu posed nsuiri ignifuge foarte puternice; fiind ns
foarte scump nu este utilizat n practic.

2. Srurile acidului fosforic
Fosfatul secundar de amoniu, [(NH
4
)
2
HPO
4
] i monofosfatul de
amoniu, [(NH
4
)
2
H
2
PO
4
] prezint o ignifugare foarte bun datorit faptului c n
timpul arderii, srurilen pun n libertate amoniac i acid forforic care acoper lemnul
cu o pelicul de protecie. Eficacitatea deosebit a acestor sruri const n stingerea
complet a flcrii n timpul procesului de ardere. Nu sunt toxice, ns au
dezavantajul c n condiii prielnice favorizeaz dezvoltarea ciupercilor xilofage.
Pentru a evita aceasta, se amestec cu substane fungicide (dinitrofenol, NaF,
fluorosilicat de Na sau de Mg).
Fosfatul secundar de amoniu este considerat ca cea mai eficace dintre
srurile de amoniu, prezentnd o eficacitate pentru o durat de mai muli ani
nruct este relativ puin volatil.
Sarea este foarte solubil n ap i se utilizeaz sub form de soluii de 40%.
nsuiri ignifuge prezint i fosfatul acid de magneziu, [(MgHPO
4
], precum i
trifosfatul de potasiu, [K
3
PO
4
4H
2
O].

3. Srurile acidului clorhidric
Clorura de amoniu, [NH
4
Cl], este o sare cu eficacitate mare, ns relativ
volatil, din care cauz ignifugarea nu este durabil n timp. Chiar n apropierea
focului se volatilizeaz nainte de descompunere, explicnd ineficacitatea ei n cazul
ignifugrii de suprafa. Eficacitatea este superioar n cazul impregnrii prin
metoda vacuum-presiune. Corodeaz puternic metalele.
Clorura de calciu, (CaCl
2
6H
2
O) prezint proprieti ignifuge prin pierderea
apei de cristalizare coninut i prin topire acoper lemnul, precum i printr-o
uoar aciune de carbonizare parial. Are eficacitate n cazul impregnrii prin
nglobarea unei mari cantiti. La suprafa nu are eficacitate.
Clorura de zinc, ZnCl
2
prezint pe ln proprietile ignifuge i proprieti
fungicide. Are dezavantajul c este foarte higroscopic, corodeaz metalele, iar la
concentraii ridicate (peste 5%) influeneaz negativ rezistenele mecanice ale
lemnului.
Clorura de aluminiu, (AlCl
6
12H
2
O) prezint o eficacitate mare dac este
aplicat n cantitate suficient. Produsul exercit o aciune de descompunere i de
carbonizare superficial a lemnului sub influena cldurii, prin punerea n libertate a
HCl i o micorare a temperaturii prin degajare de vapori de ap.
Clorura de magneziu, (MgCl
2
6H
2
O), prezint o eficacitate suficient
numai n cazul n care este utilizat la impregnare prin vacuum i presiune fiind
necorespunztoare pentru tratamente de suprafa. La temperatur ridicat
exercit o aciune de carbonizare a lemnului mai accentuat dect clorura de calciu,
ns nu acioneaz asupra stingerii flcrii. n timpul arderii se formeaz oxid de
magneziu, cu coeficient de conductivitate termic mare, influennd negativ
nsuirile de ignifug pentru lemn.

Srurile acidului sulfuric
Sulfatul de amoniu [(NH
4
SO
4
)], ocup locul cel mai important dintre
srurile acidului sulfuric avnd eficacitate mare n cazul n care este utilizat la
impregnare n profunzime a lemnului i o eficacitate relativ redus pentru tratarea
superficial.
Ca ignifug, produsul este ieftin avnd eficacitatea aproape egal cu a
fosfatului de amoniu cu care se utilizeaz i n amestec la ignifugare n profunzime.
Amestecul de sulfat de amoniu (64,5%) i fosfat secundar de amoniu (30%), cu un
adaos de 0,5% dinitrofenol a dat rezultate n cazul ignifugrii la suprafa.
Sulfatul de aluminiu, [Al
2
(SO
4
)
3
18H
2
O], are proprieti ignifuge, cu
condiia de a fi utilizat n cantiti suficiente. nsuirile ignifuge se manifest prin
eliminarea apei de cristalizare i prin carbonizarea lemnului n urma descompunerii
termice cu punerea n libertate a acidului sulfuric.
Sulfatul de aluminiu i potasiu, [KAl(SO
4
)
2
12H
2
O], este un bun ignifug.

Srurile acidului carbonic
Carbonaii alcalini de Na sau K, snt caracterizai prin aciunea de
carbonizare a lemnului n urma descompuneriilor la temperatur mare, ridicnd
temperatura de aprindere i punctul de inflamabilitate al materialelor, Astfel, lemnul
tratat cu o soluie de 10% carbonat de sodiu sau potasiu, ajunge la punctul de
inflamabilitate i la formarea jarului cu 220-225
O
C peste temperatura obinuit.
Carbonatul de potasiu, K
2
CO
3
2H
2
O, este aplicat prin pensulare (n dou
reprize), n concentraia de 46% cu rezultate foarte bune. Eficacitatea ignifug se
menine i n timp dup un an nu s-a constatat o micorare a acesteiacu mai mult
de 2 %. Produsul nu exercit o influen negativ asupra rezistenei lemnului dect
ntr-o msur practic foarte redus, nu favorizeaz dezvoltarea ciupercilor i nu
atac fierul.
Carbonatul de sodiu, Na
2
CO
3
2H
2
O, prezint de asemenea nsuiri
ignifuge, care sunt ns inferioare carbonatului de potasiu. Cel mai mare
inconvenient l constituie, faptul c formeaz eflorescen i poate s se desprind
de pe lemn dup un anumit timp.

Srurile acizilor siliciului
Silicatul de sodiu, Na
2
SiO
3
, i silicatul de potasiu, K
2
SiO
3
, ocup un loc
important n grupa substanelor ignifuge aplicate de regul la suprafaa lemnului.
Se aplic prin pensulare sau spriuire. Eficacittea se datoreaz topirii acestora sub
aciunea focului i formarea unui nveli izolator, spumos la suprafaa lemnului.
Soluiile trebuie aplicate n mai multe reprize (de conc. crescnd) pentru a
ptrunde ntr-o oarecare msur i n lemn i pentru a adera ct mai bine i pentru
a se forma o pelicul suficient de groas (180 g sare la 1 m
3
lemn). Aceste sruri
prezint dezavantajul c nu sunt stabile n aer ntruct sub aciunea CO
2
se
descompun:
Na
2
SiO
3
+ CO
2
Na
2
CO
3
+ SiO
2
K
2
SiO
3
+ CO
2
K
2
CO
3
+ SiO
2
Descompunerea ncepe la cteva sptmni de la aplicare formndu-se la
suprafa fulgi albi care se desprin uor. O atenuare a procesului se realizeaz prin
aplicarea soluiilor n trei reprize din care prima foarte diluat pentru a se favoriza
difuzia n lemn i prin adugarea de diferite ingrediente n soluii. Eficacitatea
silicailor se apreciaz la cca. 1 an.
Soluiile snt instabile n timp, de aceea se adaug pentru stabilizare sod
causic. Silicaii pot fi utilizai n amestec (4 pri silicat de sodiu (40
O
B), 1 parte
NaCl 26 % i 1 parte NaOH 20%). De asemenea, pot fi utilizai i n amestec cu
cret, caolin, talc sau kieselgur pentru a se mri stabilitatea n timp i aderena la
lemn. Dup uscare stratul trebuie s aib 1 mm grosime. Adugndu-se Ca(OH)
2
se
obine un nveli mai rezistent la splare.
Polisilicatul de etil, utilizat n prepararea vopselelor, s-a dovedit a avea
nsuiri ignifuge. Transformarea acestuia n silice, prin hidroliz, avnd ca faz
intermediar acidul silicic, contribuie la realizarea unui strat cu proprieti ignifuge
i antiacide.
Alte substane ignifuge
Bromura de amoniu (NH
4
Br), posed nsuiri fungicide ridicate i o
eficacitate relativ ndelungat. Atac puternic metalele.
Acetatul de sodiu, exercit o aciune ignifug suficient i o bun
impregnare, prin imersie. Produsul nu este coroziv, ns favorizeaz dezvoltarea
ciupercilor.
Parafina clorurat. Parafina cu un coninut de 70 % clor d bune rezultate.
Se utilizeaz n amestec n care ea trebuie s fie n proporie de minimum 30-50%.

Prepararea i aplicarea substanelor ignifuge

Dup modul de aplicare i de aciune produsele care se folosesc n practic
pentru ignifugarea lemnului se mpart n urmtoarele grupe:
1. Produse care formeaz pelicule subiri de materiale ignifuge i
termoizolatoare
2. Vopsele speciale ignifuge
3. Soluii de sruri pentru ignifugare n profunzime a lemnului.

Produse care formeaz acoperiri ignifuge i termoizolatoare

Din aceast categorie fac parte materialele care n timpul proceselor de
ardere exercit de regul numai aciune mecanic. Acestea se aplic sub form de
straturi subiri de 3-5 mm.
ntrebuinarea ca materiale ignifuge a acoperirilor i a tencuielilor
termoizolatoare, ca de exemplu tencuiala obinuit cu var, se bazeaz pe faptul c
ele ngreuneaz mult transmiterea cldurii de la sursa de foc, ceea ce face ca
descompunerea termic a lemnului sub aciunea cldurii s se produc foarte ncet.
Posibilitatea aprinderii de la o surs de foc este exclus.
n literatura de specialitate se recomand urmtoarele:
a. Inveliurile pe baz de amestecuri de ciment, lapte de var cu adaos de
argil, lut, fibre organice.
b. Tencuieli pe baz de agregate anorganice, avnd la baz ciment sau var
cu adaos de zgur de cazane.
c. Tencuieli pe baz de agregate organice, care au la baz pe lng ciment
i var, fin de lemn sau turb pentru evitarea mucegirii se adaug
soluie de FeSO
4
3-5%.
d. Chituri pentru unplerea crpturilor. Operaia de umplere a crpturilor
precede ignifugarea. Se ntrebuineaz fie aceeai compoziie ca la
acoperirea suprafeelor, fie pe baz de ipsos sau argil cu nisip.

Vopsele speciale ignifuge

Vopselele ignifuge se mpart n urmtoarele categorii:
a) vopsele i straturi ignifuge pe baz de silicai solubili
b) vopsele de aplicat la suprafa fr silicai

Vopsele ignifuge pe baz de silicai

Proprietile ignifuge se datoresc prezenei n aceste vopsele a sticlei solubile
libere i introducerii de agregate stabile la aciunea atmosferic (cret, pmnt,
etc.). Agregatele transform ns, ntr-o anumit msur, sticla solubil n compui
insolubili, micornd astfel proprietile ignifuge ale vopselelor.
Pentru a preveni crparea peliculelor de vopsele pe baz de silicai, care snt
de regul puin elestice, la prepararea vopselei se adaug clei animal, amidon,
cauciuc, sau un exces de sticl solubil.
Un adaos de azbest de calitate inferioar mrete rezistena la foc a acestor
vopsele.
Reete de vopsele:
Reeta 1
- silicat de sodiu 45
O
B 40%
- ap 20%
- pigment mineral (ocru, miniu de fier) mcinat fin 4%
- dolomit, mcinat fin 3%
- argil roie, trecut prin sita cu 900 ochiuri/cm
2
4%
- cret 9%
Reeta 2
- silicat de sodiu (50
O
B) 44%
- talc 30%
- cret 14%
- ap 12%.

Vopsele ignifuge fr silicai

n aceast categorie intr vopselele, fie pe baz de substane cu aciune pur
mecanic, fie combinat. Se prepar pe baz de argil, lapte de var, ipsos i un
liant (clei animal sau soluie bisulfitic ngroat)
Reetele utilizate sunt urmtoarele:
- vopsele pe baz de borat de zinc, cuprinznd borat de zinc (6,70 pri),
miniu de fier (3,30 pri), ulei de in fiert (10 pri), terebentin (1 parte)
- vopsele pe baz de sulfat i fosfat de amoniu: sulfat i fosfat de amoniu
(10-20%) i ca liani, soluie rezidual bisulfitic sau diferite cleiuri.
De exemplu: sulfat de amoniu (15%), fosfat secundar de amoniu (15%),
ap (40%), soluie bisulfitic ngroat (30%).
Reetele ignifuge pot ngloba i alte ingrediente cu aciune mecanic (azbest
praf) sau cu aciune chimic (clorur de amoniu, clorur de zinc)

Soluii ignifuge pentru ignifugarea n profunzime a lemnului

Eficacitatea acestor soluii ignifuge depinde n primul rnd de natura srurilor
utilzate, de adncimea de difuzie i de cantitatea de sare introdus n lemn.
Reete:
1. Sulfat de amoniu (15%), borax (3%), fosfat de amoniu (5%), fluorur de
sodiu (2%), ap (75%).
2. Sulfat de amoniu (20%), borax (5%), ap (75%).
3. Sulfat de amoniu (20%), fosfat de sodiu (10%), fluorur de sodiu (2%),
ap (68%).
4. Sulfat de amoniu (23%), fluorur de sodiu (2%), ap (75%).

Procedee de ignifugare

Pot fi mprite n dou mari categorii: procedee de suprafa i n
profunzime.
Din punct de vedere al eficacitii i al duratei n timp, cele din grupa a doua
sunt de regul superioare ns mai greu de aplicat n practic.
Tratarea la suprafa poate fi efectuat prin pensulare sau stropire, iar
tratarea n profunzime prin procedee mai complicate: prin imersare n bi sau prin
presiune i vacuum.
Placajele i plcile aglomerate pot fi ignifugate prin aplicarea mai multor
procedee i anume:
- tratamente aplicate dup fabricarea lor
- tratamente aplicate n timpul procesului de fabricaie
- tratamente aplicate anterior fabricrii plcilor, asupra materialului lemnos
care intr n componena acestora.

Protectia Lemnului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protectia Lemnului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri postuniversitare de Master

Modulul Protectii specifice, moderne la cladiri din lemn

si demetilarea nucleelor aromatice par a fi reacii

are loc simultan cu, sau dup

si formarea unei aldehide la C

cu grupele deja formate prin reacii radicalice

, cu formare de acid vanilic, schema 2.

, prin intermediul mono- sau dioxigenazelor n prezena

S-ar putea să vă placă și