Cassiopeia

E cereasca si-are ochii din migdale dulci,

Arde foc pe dinauntru, nu poti s-o ajungi.
Orice-atinge farmec face, fara de prinos,
Are sangele albastru si zambetul roz.

Nici ea nu mai stie bine cum de-a-juns aici,
Se fereaste de-oameni lancezi si de lucruri mici.
Rar se bucura si canta printre muritori,
Aura-i cristal se face si-arde-n lumanari.

Are mainile lui Kali, sute de perechi,
Fiecare e menita pentr-un rit stravechi.
Una coase, alta tese, alta dalta tine,
Alta auru-l topeste si-l face potire.

Una scrie, alta toarce, cealalta-mpleteste,
Alta visele aduna si le-adevereste.
Una tine-un glob de fosfor, viitoru-l vede,
Alta sfarama pamantul, prinde-n zbor comete.

Cand cu cealalta-si aduce odihnire fruntii,
Alta-ndata se porneste sa urneasca muntii.
Una soarele-l aduce pentru-ntreaga fire,
Iara alta luna cheama plina de iubire.

Una toarna apa vie-n antice clondiruri,
Alta mesteca miresme, din flori scoate miruri.
Cealalta culege ierburi bune pentru leac,
Iar cu alta inmulteste anii peste veac.

Una poart-o scriitura intr-o limba moarta,
Iar cu alta-nvarte-n aer o cruce gamata.
Cu Ea-ncepe, si-n Ea piere intru tot Femeia
Plecati capul caci rasare ea, Cassiopeia!