Josef Toman

DON JUAN



JosefToman
DonJuan
Viata si moartea luiDon Miguel de Maara

Cuprins
Partea nti 5
Partea a doua 90
Partea a treia 249
Partea a patra 351

Partea nti
Fara hotar e mparatia cerurilor. Dincolo de cuprinderea gndului omenesc se ntind pe
ste toate tarile nesfrsitele plaiuri ceresti; se spune nsa din strabuni ca tronul
Domnului salasluieste deasupra Spaniei.
Din vremuri nestiute dateaza nversunata disputa dintre Toledo si Sevilla, fiecare
socotindu-se ndreptatita a fi mai aproape de dragostea Domnului si de mna binecuvn
tata a dumnezeirii.
Cu aprige cuvinte, rostite sau scrise, s-au razboit oamenii nvatati ai bisericii
pentru aceasta ntietate, iar arhiepiscopii celor doua orase s-au rugat Atotputerni
cului sa puna capat vrajbei lor printr-o minune.
Si i-a auzit Atotputernicul si astfel, pe timpul domniei mparatului Carol Quintul
, a facut sa se cutremure att de puternic pamntul Andaluziei, nct la Sevilla ziduril
e au crapat si casele s-au naruit, prefacndu-se n mormane de moloz.
Dumnezeu a hotart, au jubilat cei din Toledo. Pedepsindu-va pe voi, andaluzi pacat
osi, cu acest cutremur de pamnt, e limpede ca noi, castilienii, i suntem mai dragi
.
Dumnezeu ce-i drept, a hotart, le-au raspuns atunci sevillanii. Suntem, de buna se
ama, pacatosi, dar nu mai pacatosi ca voi. Punndu-ne la aceasta grea ncercare, el
n-a facut dect sa ne previna si n felul acesta sa arate ca noi i suntem mai apropia
ti.
Si cnd, nu mult dupa aceea, Dumnezeu a trimis peste Toledo ciuma, si unii si alti
i au ntors vorba, si astfel conflictul a ramas mai departe fara dezlegare.
Dar noi, andaluzii, cazuti prada dragostei patimase pentru Soare or, voi, stapnii
nostri cei mai sfinti, stiti prea bine ca prin gurile noastre nu vorbesc pagnii!
noi sustinem cu ndrjire ca nu-i pamnt mai ndragit de Domnul ca Andaluzia, si niciun
pret nu punem noi pe vechea legenda. Niciun pret!
O, Andaluzie!
Tie ti daruim noi glasul inimii noastre, desi se stie prea bine ca pna si diavolul
a ndragit, mai presus de orice, tocmai acest colt al tarii spaniole.
Gradina a gradinelor, dumbrava a dumbravilor, vale a fericirii!
Precum Calea Lactee, ce taie bolta cereasca, te strabate rodnicul Guadalquivir r
amura de argint batuta din stele cazatoare. Sub nsemnul florilor de portocali, su
b nsemnul dragostei plutesti, o, Andaluzie, ntre ceruri si infern, cufundata n dogo
area cotropitoare a soarelui ce aprinde n inimi deopotriva dragostea nestavilita
pentru Domnul si pentru duhul rau; usoara, plutesti, naluca aburie cu farmec de
fluture, trndu-ti franjurii mantilei prin baltoacele de snge de sub ferestrele zabr
elite ale frumoaselor femei.
Pe soldurile tale povrnite si nsira crliontii crngurile de maslini si si agata crceii v
ita-de-vie cu ciorchini rubinii.
Parfumul mirtului si al sofranului, mirosul necacios al Africii, se nalta din papu
risul ce mbraca malurile rului, de-a lungul caruia pasc n tihna nenumarate cirezi d
e tauri negri.
Nemiloasa tara a contrastelor, n care dragostea si moartea sunt surori bune, unde
trandafirii nfloresc tot anul si unde-n umbra trufasilor si depravatilor seniori
norodul se stinge n saracie, de foame si ciuma
Andaluzia, numai Andaluzia a putut sa-l zamisleasca pe Miguel de Maara
Anul Domnului 1640.
De sub copitele cailor mnati de zbirii Maarei praful se ridica vijelios, mprumutnd c
uloarea trandafirie a razelor de soare ce se lasa n asfintit.
Ca o ploaie de tunete, nsotita de un trmbitat rasunator, dau caii navala n satul mo
siei Maara si, din cocioabele de lut, robii tsnesc cu fetele supte de spaima si ngr
ijorare.
Claca?
Razboi?
Ciuma?
Bubuit de toba si sunet de trompeta. Crainicul:
Mine, de ziua sfintei Catalina, si n celelalte doua zile urmatoare, se ntrerupe ndat
orirea robotei pe ntreaga mosie a naltimii-sale contele Tomas de Maara, stapnul trup
ului si sufletului vostru. Aceasta ntru cinstirea celei de a paisprezecea anivers
ari de la nasterea unicului sau fiu, don Miguel, pentru a carui fericire rugati-
va luiDumnezeu-preasfntul!
Bubuit de toba, sunet prelung de trompeta, urale.
O, cerule! Cta fericire! Timp de trei zile robii vor fi oameni liberi.
Curtea Maara, locul natal al lui Miguel, se afla asezata ntr-o vale acoperita cu c
rnguri de maslini si fistic, la o jumatate de mila de albia rului Guadalquivir.
Don Toms, conte de Maara Vicentello y Leca, este capul uneia dintre cele mai bogat
e familii din Andaluzia, bucurndu-se de nrudirea sau de prietenia naltilor demnitar
i ai Spaniei.
Mosia lui don Tomse imensa. Intre rurile Viar, Huelva si Guadalquivir, de la Brene
s pna dincolo de Cantillana, si de la Alcala pna la Ronquilla, la poalele SierreiA
racena, se ntind lanurile, pasunile, viile si livezile lui.La Sevilla, don Toms st
apneste un palat stramosesc, aflat nu departe de poarta Jerezului, iar acasa, la
Maara, numeroase sipete, ncarcate cu escuzi si dubloni de aur.
Toti strabunii sai, pna la Ugon Colonna, cuceritorulCorsicei, n urma bataliei de l
a Saracena, au fost razboinici. Chiar si don Toms a luptat n Italia, de unde s-a nt
ors acoperit de glorie, si snge.
Stergnd apoi sngele de pe sabia stramoseasca, s-a retras la curtea sa din Maara, de
dicndu-se vietii linistite de hidalgo rural. Acest nenfricat razboinic zabovea acu
m de doua ori pe saptamna cte doua ceasuri n colivia caminului conjugal, aplecat as
upra actelor contabile pe care majordomul sau, don Marciano Narini, i le supunea
spre verificare. Cu sprncenele ncruntate urmarea coloana de cifre, atent la fieca
re maraved ncasat sau cheltuit. Restul saptamnii l nchina petrecerilor, expunndu-se a
stfel batjocurii prost tainuite a seniorilor vecini, a caror viata se reducea la
plecari si ntoarceri din sngeroasele batalii ale razboiului de treizeci de ani, c
are pe atunci bntuia Europa de mai bine de doua decenii.
Dar don Toms pare a fi si-asa destul de fericit. Viata de razboi, ce-i drept, a a
vut darul sa-i mai slabeasca impetuozitatea, dar leul mblnzit tot leu ramne, daca n
-ar fi sa-l supere uneori afurisita de podagra. Din cnd n cnd nsa, de obicei dupa o
perioada mai ndelungata de viata tihnita, sngele ncepe iar sa clocoteasca n vinele l
ui don Toms, si-atunci trei cute de mnie i brazdeaza fruntea, narile i se umfla de n
drjire si patimile prind sa-l scuture rnd pe rnd, chefurile de pomina n tovarasia se
niorilor alternnd atunci cu duelurile si nentrecutele coride. n asemenea clipe, don
Toms dispare din Maara si se retrage n palatul sau din Sevilla, ca apoi, dupa cteva
zile, sa se ntoarca acasa cu pasul domol al omului care stie ca nimeni nu se va n
cumeta sa-l ntrebe unde a fost si ce a facut n acest rastimp. Nici macar sotia lui
, doa Gronima. Se ntoarce usurat de un pic de snge sau de cteva pungi cu aur si, intrn
d n odaia lui cu peretii mbracati n coifuri de metal, sabii din otel de Damasc, scu
turi, rapiere si palose, se asaza linistit sub semiluna alba, cusuta cu fir de a
rgint pe un steag rosu prada de razboi luata de strabuni n luptele cu mahomedanii
si, de doua ori pe saptamna, cte doua ore ncheiate, sta si aduna, cu rabdare, cifr
ele moarte din notele prezentate de majordom.
ngenuncheata n fata crucii si petrece ncet, printre degetele-i fine, margelele marun
te ale mataniilor de clocotis.
Frumoasa femeie e doa Gronima. Fata gingasa, dar expresiva, parul negru, pieptanat
lins coama lucioasa ce sclipeste ca un coif din otel calit; trupul zvelt, turna
t n forme precise, ochii ntunecati, stralucind pe chipu-i alb, strajuit de o frunt
e lata.
Frumoasa si bogata mireasa a fost ea cnd don Toms a condus-o de la altarul catedra
lei, strngndu-i bratul cu mna lui puternica. Atunci, n multimea de nuntasi se afla s
i tnarul preot don Victorio de Lareda, si plngea.Plngea si mireasa lui Toms, caci ea
pe Victorio l iubea.Se spune nsa ca Dumnezeu hotarse altfel. De aceea a trebuit sa
plece Gronima de la altar nsotita de Toms, n timp ce lacrimile i picurau peste vesmi
ntele albe.
Frumoasa femeie a fost si atunci cnd a adus-o don Toms n singuratatea Maarei. Aici,
temndu-se de orice contact cu lumea dinafara, dezgustata de arme, de cai, de taur
i si vacarm, se hotarse sa-si nchine inima Domnului pe care Victorio l slujea, daca
tot n-a putut s-o daruiasca omului pe care-l iubise.
Odaia ei e numai purpura, aur si brocarturi grele.Domneste aici n permanenta clar
obscurul, si printre coloanele rasucite din marmura alba, se afla o cruce mare,
un genuncher, iar ntr-un crlig de argint atrna o candela cu flacara vesnica.
Camera ei este o splendida casa de rugaciuni si stapna miilor de supusi, mbracata n
tr-o superba rochie de atlaz negru, strnsa pe corp, purtnd pe piept o cruce mare d
in aur cizelat, presarata cu diamante, ngenuncheaza, rugndu-se cu evlavie pentru f
iul ei, azi, la fel ca n oricare alta zi, amintindu-si ca odinioara, din dragoste
fata de don Victorio, si dorise ca fiul ei, care tocmai se nascuse, sa devina pr
eot.
Destainuindu-i mai trziu aceasta dorinta lui don Victorio astazi arhiepiscop viit
orul lui Miguel a fost pecetluit. Arhiepiscopul si-a nsusit pe loc ideea pe care
a adus-o numaidect la cunostinta marelui inchizitor, ca sa-i fie pe plac. Si i-a
fost. Caci care demnitar al bisericii ar putea sa reziste atunci cnd, o data cu s
ufletul unui nobil, i se ofera si nemarginita avere a Maarilor, pentru nesatioasa
punga a sfintei biserici?
Don Toms s-a mpotrivit multa vreme si cu ndaratnicie acestei idei. Unicul fiu! Unic
ul mostenitor! Unicul continuator al familiei! Dar teama de inchizitor a fost to
tusi mai puternica dect dorinta parinteasca de a aveaun fiu care sa duca mai depa
rte gloria neamului sau. Din cnd n cnd, ce-i drept, mai rabufneste n el revolta, si
atunci se jura pe toti strabunii ca nu va ngadui o asemenea nedreptate dar e limp
ede ca nimic nu va fi dupa voia lui.
Plasa uneltirilor fusese ntinsa deasupra lui Miguel nca de pe vremea cnd acesta abi
a si stersese casul de la gura; de la vrsta de sapte ani, educatia lui fu ncredinta
ta calugarului Trifn, care, zi de zi, ca un corb neobosit, i croncaneste tnarului c
onte despre grozaviile iadului, despre pedeapsa cereasca si despre blestemul ete
rn.
Don Toms se vazu astfel nevoit sa se retraga ntr-o defensiva mascata. Cum se ntmpla
sa ramna cteva clipe singur cu fiul sau, stimula n el mndria familiei si dorinta de
dominatie; l nvata sa calareasca, sa mnuiasca spada si armele de foc; ntr-un cuvnt, s
e lupta din rasputeri sa zadarniceasca si sa spulbere opera nefasta a lui Trifn.D
e altfel, don Toms a fost acela care i-a ales lui Miguel nca un dascal, n persoana
caputinului Gregorio, din apropiata abatie a Tocinei. Gregorio era un batrnel sim
patic, cu o burta respectabila si cu un chip de om blajin.Poporul l iubea, dar pr
intre nobili nu se bucura de o faima prea buna. Se vorbea despre el ca instiga n
orodul la revolta mpotriva stapnilor, dar pe Gregorio era greu sa-l prinzi cu ceva
. Acest mosulica blnd la vedere era un vulpoi fara pereche, uns cu toate alifiile
. Glceava cea mai aprinsa o-ntorcea ntr-o clipita n gluma, si prinde pe urma, daca
poti, vntul ce ti se strecoara printre degete! Calitatile sale de om cu o nalta in
struire, cunoscator al mai multor limbi straine, precum si dragostea lui fata de
darurile pamntului si ale vietii l-au cucerit de la bun nceput pe don Toms, care v
edea n Gregorio un aliat mpotriva acelora ce voiau sa faca din fiul sau un slujito
r al Domnului.
Copil sensibil, nzestrat si receptiv, Miguel oscila ntre cele doua influente, dar
inima lui duioasa nclina mai mult de partea tatei si a lui Gregorio, unde gasea p
utina dragoste de care se simtea atta lipsa n relatiile dintre parintii sai.
Si astfel, unicul si mult asteptatul fiu constituia centrul luptei ncrncenate ce s
e desfasura pe fundalul unei vieti vesnic ncordate si lipsite de bucurii.
Doa Gronima si-a terminat rugaciunea.
Ridicndu-se de pe genuncher, se apropie de perete si desface o draperie ce acoper
a un tablou de dimensiuni neobisnuite, nfatisnd o pictura cu toate grozaviile jude
catii de apoi. l cerceteaza n graba, cu sfiala, si trage repede draperia la loc. F
iul meu l va sluji pe Dumnezeu, si spune pentru a nu stiu cta oara n sinea ei. Iata
telul vietii mele!
Servitorul Bruno s-a furisat n odaie cu pasi trsiti;s-a oprit n plina umbra, el nsus
i o umbra, si, ascunzndu-si ochii de soprla, nu mai conteneste cu plecaciunile lui
umile.
Ce se aude, Bruno? ntreaba stapna.
naltimea-sa don Miguel a plns, aplecat asupra unei carti.
Ce fel de carte?
Sfnta Scriptura, naltimea-voastra. Evanghelia sfntului Ioan.
Bine, Bruno. Si, spune-mi, mai plnge si-acum?
Nu, naltimea-voastra. Acum se afla la el parinteleTrifn.
Da. Foarte bine. Sa nu te misti un pas de lnga el.Deocamdata n-are voie sa iasa d
in odaia lui. Ai nteles,Bruno? Si da-mi iar de veste despre tot ce se ntmpla.
De ce plnge zile ntregi fiul meu? ntreaba donToms, ntunecndu-se la fata.
Ce putem face, scumpul meu? Miguel e nca un copil, se sileste sa zmbeasca doa Gronim
a.
Am vrut sa intru la fiul meu, repet, la fiul meu, si nchipuiti-va, doamna, servito
rul Bruno mi-a taiat calea.Va puteti imagina una ca asta? Am dat cu ticalosul de
pamnt si am mers mai departe. Si ce credeti, doamna, ca mi-a fost dat sa vad? Pe
fiul meu nchis ca ntr-o puscarie, iar lnga el pe strigoiul de Trifn
Toms, Trifn e o pilda a cucerniciei.
Da, pe strigoiul de Trifn, strmbndu-si de mnie fata lui ipocrita si torturndu-mi fiul
n ajunul zilei sale de nastere. Cine a dat o asemenea porunca, doamna?
Dupa cteva clipe de tacere se aude vocea calma, dar ferma, a Gronimei:
Eu, scumpul meu. Viata lui Miguel apartine Domnului.
Cine a hotart acest lucru? tuna don Toms pentru a suta oara.
Tot eu, mama lui! Stiti doar ca viata lui Miguel a fost fagaduita de mine Domnul
ui. Stiti asta de multa vreme, don Toms!
Dar don Toms e astazi iar dispus sa se revolte:
Ati nnebunit? Unicul meu fiu!? Vreti sa mi se stinga neamul?!
Ce e neamul vostru n fata vointei divine? se mpotriveste, cu fermitate, doa Gronima.
Razboinic o sa fie, bubuie glasul lui Toms, razboinic ca strabunii lui, ca mine!
O sa-l nvat sa mnuiasca spada, sa calareasca, sa nu cedeze n fata nimanui
Nu vreti sa cedati, seor?
Nu seora, nu cedez de loc!
Si iata ca tocmai azi trecerea vremii l sileste din nou pe don Toms sa se aplece mp
reuna cu majordomul sauMarciano Narini asupra notelor contabile. Posomort, mnios,
cu sprncenele lui groase zbrlite de ncruntare, asculta vorbele majordomului:
Cu parere de rau, naltimea-voastra, trebuie sa va spun un lucru pe care nu mai po
t sa vi-l ascund. Fermele noastre, curtile, conacele, castelele de vara si palat
ul dinSevilla nghit multi bani. ntretinerea lor necesita sume importante, si si apo
i mai sunt si alte cheltuieli, hmMajordomul ocoleste cu prudenta escapadele lui donT
oms, care nghit la rndul lor mii de dubloni.
Mai departe! arunca morocanos don Toms.
Iar veniturile noastre scad, naltimea-voastra!
Cum?! se nfurie don Toms, izbind cu cravasa n masa, constient de faptul ca orict de
mult ar scadea veniturile sale, mosiile si fermele de care dispune vor produce,
oricnd, avutii incomensurabile. Cum adica, scad?Si de ce?
Marciano se foieste n jilt:
Vremuri blestemate, naltimea-voastra, oamenii nu mai sunt cum au fost. Nu mai mun
cesc cum munceau odata. Dracu stie ce i-a apucat. Lenevesc, se lasa pe tnjala, si
daca nu nvrtesti grbaciul peste spinarile lor, sunt chiar drji si neobrazati. si ngad
uie sa vorbeasca n gura mare despre mizeria lor, robota o numesc suferinta, si se
mai spune ca au nceput chiar sa si mormaie ntre ei despre tot felul de nemultumir
i. De altfel, binevoiti a afla ca Olivarez n-a izbutit nici pna azi sa potoleasca
rascoala din Catalania. Gloata de acolo continua sa-si faca de cap, sa se ridic
e mpotriva stapnirii, iar mercenarii nu-s n stare sa-l nhate pe Pauo Claris, capeten
ia rasculatilor. Oamenii de azi sunt niste razvratiti, nu mai sunt oile supuse d
e odinioara
Cravasa lui Toms cade din nou pe masa, cu un zgomot taios.
Ai nnebunit, Narini, sau ce-i cu dumneata? Ce-mi vii cu asemenea povesti, si ce-m
i pasa mie de ele? N-ai putea sa-mi spui?
Stiti, am vrut doar, biguie majordomul, am vrut sa spun ca si la noi mocneste n oam
eni revolta ca s-ar putea sa-i ntarte cineva, si de aceea de aceea ne scad veniturile
Dar dumneata ce pazesti? tuna si fulgera donToms. Pentru ce te am? Sa nu fii oare
n stare sa mblnzesti ctiva rebeli, cnd ai la ndemna attia zbiri platiti de mine? Nu c
va ai nceput sa mbatrnesti?Sau te pomenesti ca tremuri de frica unui pumn de calici
, carora le ghioraie matele de foame?
Majordomul ar vrea sa spuna ceva, dar gestul dur si categoric al stapnului l face
sa nmarmureasca:
Nimic, nicio vorba! La treaba!
Scrsnind din dinti, majordomul se ploconeste umil n spatele lui don Toms si, cu voc
e scazuta, si fagaduieste solemn:
Ei lasa, va nvat eu minte, secaturilor! Va strng eu nitel n fru, ca pe viitor sa nu
mai trag ponoasele n locul vostru!
Curtea boiereasca duduie si hauie n toiul pregatirilor pentru mareata sarbatoare
de mine.
Mercenarii si curata de zor armele, slujnicele freaca, fara ragaz, dnd lustru tavi
lor si canilor de arama si cositor, argatii taie pasarile n ograda; toata lumea e
agitata, alearga de colo pna colo, iar zarva nu mai conteneste.
Pregatirile n plina fierbere ale ospatului sunt supravegheate, din capriciu si di
ntr-o pofticioasa nclinatie gastronomica, de caputinul Gregorio, al doilea educat
or al lui Miguel.
Dumnezeu a facut taurii pentru arena, cinii pentru a haitui vnatul, pasarile pentr
u a fi mncate
Dar pe om de ce l-a facut, sfintia-voastra? ntreaba rotofeiul bucatar Ali.
Pe om, ca sa se bucure cu ntelepciune de darurile vietii si sa-i nalte imn de slav
a Domnului, raspunde calugarul, n timp ce gusta, pe rnd, din mncaruri. Mai pune aic
i un pic de cuisoare, Ali, ca sa capete gustul si aroma potrivita.
Baba Rugela, dadaca lui Miguel, jumuleste o gsca.
Sa se bucure de viata?! Da, frumos ati spus, sfintia-voastra. Dar noi, sarantoci
i, n-avem de ce ne bucura, caci vorba ceea, traiul nostru numai viata nu se poat
e numi. Copiii nostri nici pna azi nu stiu ce gust are carnea de gsca. Turta de ma
lai dimineata, turta la prnz si turta seara. Cu asta si trag zilele. Dupa asemenea
bunatati matele scheauna ca un cine, si cnd ti mai pocneste si biciul mereu deasup
ra capului e greu sa te mai bucuri de viata
Gregorio se uita la batrna, cu compatimire:
Odata o sa fie bine si pentru noi pe lumea asta,Rugelo, ai sa vezi. Si daca n-ai
sa vezi tu, o sa vada nepotii tai. Deocamdata sa ne ajutam cum putem.
Si lund de pe masa lui Ali un bot de ficat de gsca tocat, l ndeasa n buzunarul ncapato
r al babei. Bucataria izbucneste n hohote de rs, numai Ali casca ochii, nspaimntat.
Ce te holbezi asa, Ali? l ntreaba calugarul, cu asprime. Nu cumva ti nchipui ca din
pricina asta o sa saraceasca festinul?
Ali zmbeste.
Daca sfintia-voastra spune ca nu, atunci n-o sa saraceasca. n sfintia-voastra ave
m cu totii ncredere.
Prin preajma usii deschise a bucatariei s-a furisat, ca o umbra, silueta zvelta
a unui baiat.
l vedeti? spune Rugela, uitndu-se dupa Miguel.Feciorul celui mai bogat om din Anda
luzia, si tot n-are parte de bucuriile vietii. Se furiseaza ca o umbra, cu ochii
n pamnt, si ct i ziulica de mare sta numai cu nasu-n carti. Si ce copil frumos era
cnd l purtam n brate!
Petronila, o slujnica tnara, intervine cu compatimire:
Mi se rupe inima cnd l vad, ca tare-i baiat bun.E singurul de-aici caruia nu-i est
e sila sa stea de vorba cu noi
Nu demult l-a salvat de pedeapsa lui Narini pe podarul Sebastian oare l-a ascuns
la el pe micutul Pedro, ca sa nu fie batut de fata cu toata lumea, adauga slujn
icaBarbara. Atta s-a rugat don Miguel de don Toms, ca pna la urma i-a scapat de bel
ea pe amndoi.
E meritul parintelui Gregorio ca tnarul stapn e asa cum e, se grabeste sa mai puna
de la ea si Agripina.
Pai, cum altfel? se mira calugarul. Aveti voi nitica rabdare, copiii mei dragi,
si-o sa vedeti ce am sa scot eu din Miguel.
Bine-ar fi daca nu l-am avea aici pe Belzebutul de Trifn, reia Rugela. Asta o sa
faca din baiat o dihanie, dupa chipul si asemanarea lui
Taci! o ntrerupe cu voce nabusita padre Gregorio. n casa asta avem un denuntator!
E un Belzebut, da, da, un Belzebut care nu iubeste nimic si pe nimeni pe lumea a
sta, nici macar pe Dumnezeu, staruie batrna, cu glasul ei pitigaiat. O sa faca di
nMiguel un om fara suflet, pe potriva lui. Inima o sa se usuce n pieptul bietului
copil, ca sofranul n nisip.Cnd te uiti, e dupa zabrele, si ct n-ar vrea, saracutul
, sa se joace si el cu Pedro al nostru si cu micuta Ines!Dar n-are voie, nimic n
-are voie, saracutul
Rugela a amutit ca din senin, caci, pe neasteptate, n bucatarie a dat buzna un om
ct o prajina. Ia te uita,e majordomul Marciano Narini, uscaciunea personificata,
nobletea trufasa, turtita si mpachetata ntr-o haina cu tivuri late un schelet cu
fata livida.
Cum stati cu pregatirile? Totul e n ordine? scrtie vocea lui.
Da, stapne, totul e n ordine, raspund cu totii n cor, uitndu-se cu ura n urma mai-mar
elui peste grbaciul boieresc.
Don Toms, parintele Gregorio si majordomul stau si privesc cu admiratie calul ara
besc.
Ce parere ai, padre? ntreaba don Toms.
Ochii lui Gregorio scapara de entuziasm:
Nu putea fi dar mai frumos pentru Miguel, de ziua lui, naltimea-voastra. E o adev
arata raza de soare. Uitati-va la el cum paseste, ca un cocos! Iar tendoanele i
se ntind ca o coarda de arc.
Parintele i da trcoale armasarului negru ca pana corbului si-i mngie parul lucios.
Dar tu ce spui, Marciano? ntreaba, din nou, donToms.
Uscativul majordom se aprinde ca o lumnare, caci spaniolul, e stiut, chiar si pe
patul de moarte, are pentru cai aceeasi pasiune ca pentru propria sa viata:
Superb animal, naltimea-voastra!
Calugarul se apleaca spre contele Toms si-i sopteste:
Don Miguel ar trebui sa-i sufle din cnd n cnd la ureche, nainte de culcare, a saizec
i si sasea sura aCoranului. n felul asta, armasarul o sa devina cinele lui credinc
ios.
Bine, bine, dar ar trebui sa i-o spuna pe arabeste?!se minuneaza don Toms.
Si ce, nu-l nvat eu oare pe Miguel limba araba?raspunde cu mndrie Gregorio. ntrebat
i-l, naltimeavoastra.
Bun sfat, ncuviinteaza don Toms si deodata l pufneste rsul. Si cum, asta o spui tocm
ai tu, un calugar crestin?
Gregorio zmbeste usor:
Eu, naltimea-voastra, sunt, ntr-adevar, crestin.Dar armasarul e arab si pagn.
Don Toms zmbi si el, privindu-l pe calugar cu bunavointa.
Iatacul tnarului conte.
Un pat mare cu baldachin si cu plasa mpotriva tntarilor? O corabie leganata de vis
urile, voluptatile si iubirile copilariei? Un cuib numai din dantela si perne di
n puf moale? Nu. Nu. Nimic din toate astea. Un pat tare, o lada cu carti, un gen
uncher, o cruce, si peste toate acestea, o permanenta semiobscuritate n spatele u
nor perdele vesnic trase.
Fereastra zabrelita.
n chilia lui Miguel sta la o masa parintele Trifn.
Un barbat scund, uscat si ciolanos, cu obrajii palizi si lasati. Ochi aprinsi si
sfredelitori, de o culoare nedefinita, buze subtiri si galbejite. Padre Trifn e
membru alOrdinului Comunitatea lui Hristos si, pentru cucernicia, si fanatismul
sau n ale credintei, a fost recomandat ca dascal al lui Miguel de nsusi don Victor
io de Lareda, arhiepiscopul Sevillei.
Padre Trifn tine n mna Sfnta Scriptura:
Leapada-te de tine nsuti, ia-ti crucea si urmeaza-ma, caci la ce bun i-ar fi omul
ui lumea ntreaga, daca apoi sufletul si-l vatameaza? E limpede, don Miguel?
Nu, raspunde o voce surda din coltul cel mai ntunecat al ncaperii, unde, pe o banc
a de lemn, sta ghemuit tnarul conte de Maara. Cu palmele si framnta genunchii, n timp
ce fata-i palida se ridica usor spre dascal, ca sa-l priveasca tinta cu ochii a
rzatori.
Ce nu vi se pare limpede? ntreaba Trifn.
Uf, vocea asta glaciala reteznd cuvintele cu taisul ei!Lui Miguel i aminteste de s
unetul cutitului rcind piatra, sau de scrsnetul unei pietre netede cu care freci un
vas de metal.
Nu mi-e limpede ce nseamna: leapada-te de tine nsuti, raspunde baiatul cu voce sti
nsa.
A te lepada de tine nsuti nseamna a renunta la poftele, la pasiunile si la nevoile
tale La dragoste si ura, la bogatii, la foame si sete. Stapneste totul n tine, spu
neIsus Paraseste totul si nabusa n tine toate simtamintele... Ma ascultati, don Mig
uel?
Eram cu gndul n alta parte, padre, marturiseste sincer Miguel, lasndu-si capul n jos
. Mi-am adus aminte de corabia cu daruri trimise de unchiul din Lumea Noua, care
mine s-ar putea sa fie aici. Va cer iertare, padre.
La ora mea nu va este ngaduit sa va gnditi la nimic altceva n afara de Dumnezeu, scr
tie vocea luiTrifn. Fiti atent, va rog: n fiecare om exista, nca de la nastere, si b
inele si raul. Menirea voastra e sa strpiti n voi tot raul.
Si mama are n ea si binele si raul? ntreaba copilul pe neasteptate.
De buna seama, ca oricare dintre noi.
Nu, izbucneste Miguel cu violenta si sare n sus plin de ndrjire. Mama nu are n ea ra
ul. Mama e o sfnta. E gingasa si alba ca Madona.
Ajunge! si nalta Trifn glasul, cu severitate. Asta-i sacrilegiu! Mama voastra e ntr-
adevar o femeie deosebita, dar nu va este ngaduit s-o ridicati mai presus de Sfnta
Fecioara! Asta-i un pacat greu! nainte de toate, trebuie sa stim sa-l iubim pe D
umnezeu, sa-l cinstim si sa-l aparam.
Iertare, padre, se scuza baiatul cu vocea frnta si se asaza pe o banca, sub ferea
stra zabrelita.
n voi, nlauntrul vostru, e multa trufie, don Miguel. Multa nversunare si violenta.
Dumnezeu iubeste smerenia. Pentru mine va dau sa nvatati EvangheliaSfntului Matei,
de la capitolul saisprezece pna la capitolul nouasprezece.
Dar bine, mine e ziua mea de nastere, padre, se mpotriveste baiatul, cu sfiala.
Cu att mai bine. O vom sarbatori citind din Sfnta Scriptura, arunca sec preotul, n
timp ce se ridica sa plece. Dumnezeu cu voi, naltimea-voastra.
Miguel se scoala de pe locul lui si se apropie de fereastra. Printre gratii adul
meca farmecul nserarii ce nvaluie peisajul; se uita, n departare, la fsia lucinda a
rului pe care aluneca, trasa cu funiile, corabia ncarcata cu darurile trimise de u
nchiul sau, iar jos, sub fereastra, o zareste pe micuta Ins, fetita bucatarului,
si pe sasiul Pedro, nepotul Rugelei, fugarindu-se si topaind de bucurie.
Ins seamana cu mama, si spune Miguel n sinea lui.Dar nu e att de alba. Mama e o sfnta
, n privinta asta nici macar padre Trifn nu poate sa-mi schimbe convingerea. E ves
nic singura si e alba ca o lebada Nu, n felul asta nu-i voie sa gndesti, e pacat
Se retrase de lnga fereastra si lua n mna Evanghelia:Amin va spun voua: Sunt unii di
n cei aflati aici, care nu vor avea parte de moarte, nici chiar atunci cnd l vor z
ari pe Fiul omului intrnd n mparatia sa.
Miguel se uita peste carte la lumina soarelui ce cobora n asfintit.
Nu nteleg! izbucni el n hohote de plns.
Dupa ceasul amiezii, cerul Andaluziei e ca un glob aprins. Sus, n vrful lui, se nvrt
este un disc ncins pna la incandescenta, scaparnd de atta dogoare, iar jos, sub el,
se ntind meleagurile nfierbntate ca un cazan deasupra unor flacari nemiloase; pamntu
l frige sub picioare, aerul arde gtlejul si prjoleste plamnii.
Vesnic nelipsita si marunta pulbere se nvolbureaza jos, deasupra pamntului crapat,
si se asaza n straturi albastre-cenusii pe frunzele gardurilor de cactusi. Peste
apele rului zboara, de colo pna colo, roluri de tntari nauciti de zapuseala.
Oamenii care trag de odgoane n susul Guadalquivirului o corabie burduhanoasa umbl
a pe jumatate despuiati; trupurile lor sunt numai tendoane, oase si piele. Cu do
sul bratului si sterg sudoarea de pe frunte. Parul negru sau roscat de pe pieptul
edecarilor e naclait de sudoare, iar toracele lor se umfla si se dezumfla cu re
peziciune, ntr-un rasuflet suierator. Ochii oamenilor sunt orbiti de lumina si ap
rinsi de caldura arzatoare.
nainteaza lin, cu pas mladios, tinnd peste umeri, cu amndoua minile, odgonul ce sapa
n piele o dra rosiatica.
Oamenii, luntrea si ncarcatura sunt toate proprietatea lui don Toms. Fratele Gronim
ei, don Antonio Anfriani de Leca, numit cu un an n urma, de catre regele Filip al
VI-lea, guvernator peste tinutul Rului de Argint dinLumea Noua, i trimitea acum,
din tara minunilor de peste mari, daruri surorii sale dragi si copiilor ei, Migu
el si Blanca.
Unul dintre cei mai tineri robi ai lui Toms, Catalinon, care plecase atunci sa cu
treiere marile cu donAntonio, se ntorcea azi acasa n chip de comandant al celor pa
tru edecari ce trau luntrea n susul apei, tocmai de la Sevilla, de unde toate ncarc
aturile trebuiau trase de cai sau de oameni peste locurile putin adnci din preajm
a Rinconadei. Oamenii au si lasat n urma pragurile de mai jos de Rinconada si, o
data cu nserarea, trebuiau sa ajunga la ncrucisarea drumurilor dintre Carmona siAl
cal del Rio, n orasul Brenes, unde aveau sa nnopteze.
Comandantul, n vrsta de optsprezece ani, e mereu n fruntea cetei sale si, cu chemar
i monotone si pocnituri din bici, si ndeamna oamenii sa traga.
Trageti vrtos! i mbie cu o voce mladioasa. Apucati mai zdravan!
Oamenii nu scot o vorba, trag cu nadejde, rasuflarea lor gfie si suiera, ca aerul
ce razbate dintr-o sticla atunci cnd tragi din ea ultima dusca de bautura; naintea
za anevoie, ca niste vite mpovarate, leganndu-se din solduri.
Deodata Catalinon se opreste n loc si, desfacndu-si de la bru burduselul de piele, l
ridica sus deasupra capului si ncepe sa-si toarne direct n gtlej suvita subtire de
vin, nghitind-o pe nerasuflate. Apoi, dupa ce-si astmpara setea, ntinde burduselul
si celorlalti.
Fac un scurt popas la umbra unui nopal, dupa careCatalinon striga:
Gata! Sus! Si trageti, baieti! Hoi! Hoi! Apucati vrtos, puturosilor, ca doar nu s
unteti de paie! Puneti mna si trageti zdravan!
Oamenii pornesc. Soarele n amurg i arde din dreapta; pe spinarile si picioarele de
spuiate, muschii se ntind, zvcnesc si se strng din nou.
Umbrele nselatoare ale cactusilor se misca o data cu ei de-a lungul malului, aducn
d cu niste monstri uriasi, zbrliti, barbosi si cu cozi stufoase.
Deodata, Catalinon nvrte grbaciul n aer si rde scurt; caci, n departare, drept n fata l
ui, a zarit clopotnita bisericii din Brenes.
Ah, daca soarele arabesc n-ar frige att de tare! Si daca prin stralucirea lui n-a
r aminti att de mult de existenta vietii, ale carei ispite te pndesc din toate ung
herele.Si daca soarele acesta pagn ar sti macar sa-si potoleasca dogoarea-i patim
asa, atunci cnd pe stapna tmplele delicate o silesc sa-si ndrepte gndul spre lucruril
e omenesti cele mai nensemnate!
Cta blasfemie e n lumina aceasta ce se rasfrnge si sclipeste n paru-i negru si lucio
s! Ce zi de petrecere si veselie pacatoasa va fi astazi, n locul grijii spiritual
e ntru ferirea sufletului omenesc de valea umbrelor si a suspinelor!
Dar astazi doa Gronima trebuie sa se supuna uzantelor si porunceste deci sa fie mbr
acata n vesminte de purpura stralucitoare, cu dantela alba.
Miguel s-a trezit din somn obosit. Primul sau gnd se ndreapta spre luntrea unchiul
ui din Lumea Noua.Nici pna acum n-a sosit. Ce s-o fi ntmplat cu ea? Sari iute din p
at si ncepu sa se mbrace cu nfrigurare.
Dar n clipa aceea intra n odaie tatal, nsotit de mama si de sora sa Blanca; toti cu
bratele ncarcate cu flori si cu buzele pline de vorbe dragastoase.
Numai bucurie ti dorim, Miguelito (sarutari), si sanatate (sarutari), si sa nveti
bine (sarutari), si sa nu-luiti pe Dumnezeu (sarutari), si iata aici darurile no
astre:mbracaminte, carti si alte obiecte frumoase
Iar acolo e darul meu, interveni don Toms, conducndu-si fiul spre fereastra.
Un cal negru! Ah, ce frumos e!
Miguel se arunca n bratele parintelui sau.
ti multumesc, ti multumesc, tata! De-acum ncolo n-o sa mai calaresc pe orice mrtoaga
obosita. O sa am calul meu! Al meu! Ah, ti multumesc, tata!
Doa Gronima si musca buzele: nu, nu e bine ca se bucura att de mult. Cta pasiune, cta
patima pacatoasa!
Pot sa ma plimb cu el chiar acum, taticule?
Binenteles ca poti.
Si iata-i, fiu si tata, tsnind pe usa ca o vijelie.
Dar n curte Miguel fu oprit de slujitorii curtii care venisera sa-i ureze tnarului
stapn ani multi si sanatate.n fruntea lor, majordomul cu sotia, apoi Bruno, Ali,I
ns, ajutoarele de bucatar, servitoarele, scutierii, argatii, rndasii, vacarii, fie
care cu cte o floare, sau cu un ciorchine de curmale, cu o colivioara cu greieri,
sau cu o portocala, cu un iepure de casa, cu un fluier, sau cu matanii din smbur
i.
Miguel le multumi tuturor, le ntinse mna sa-i fie sarutata, asa cum cerea rnduiala,
dar ct putu de repede se desprinse de ei si se arunca n sa.
Don Toms si lasa fiul s-o ia nainte si constata cu mndrie ca baiatul sta n sa, de par
ca ar fi fost turnat. l ajunse din urma si amndoi, fericiti n aceasta clipa, zboara
n galop, fara sa-si spuna o vorba, taind pasunea spre miazanoapte.
ntre timp dinspre Sevilla sosi la curte o caleasca aurita, trasa de patru cai alb
i aratare de zapada alunecnd pe poarta ca o corabie cu pnze albe.
naltimea-sa ducele Victorio de Lareda, arhiepiscopul Sevillei!
Doa Gronima iesi n ntmpinarea naltului oaspete.
Ma grabesc sa va sarut mna, doa Gronima.
Ct de bucuroasa sunt sa va vad, prietene. Nu ne-ati uitat nici pna acum?
Cum as putea? ngaduiti-mi: flori pentru domniavoastra si o cruce pentru scumpul n
ostru Miguel.
Un superb buchet de trandafiri rosii si o cruce mare de aur, batuta toata n rubin
e si prinsa ntr-un lantisor de aur.
Multumesc, don Victorio! Minunat dar! Chiar voi o sa i-l atrnati de gt, nu-i asa?
Dar unde-i dragutul?
A capatat n dar de la tatal sau un cal arabesc si au iesit amndoi sa se plimbe put
in.
S-a mpacat don Toms cu propunerea noastra de a nchina viata fiului vostru slujirii
Domnului?
Nicidecum, don Victorio, din pacate nicidecum, raspunse Gronima, cu parere de rau
. Mereu intervine n educatia lui Miguel, si sunt nevoita sa spun ca de fiecare da
ta n mod nefericit. I-a adus un profesor de limbi straine, pe caputinul Gregorio,
care nu-i destul de sever. Si apoi, don Toms l ndeamna pe baiat spre treburile lum
esti
Arhiepiscopul zmbi.
La ce altceva ne-am putea astepta de la el, scumpa mea? Ca fost razboinic, don T
oms are mna putin mai grea.Trebuie sa luam si noi masuri potrivite mpotriva influen
tei sale asupra lui Miguel. Cum se comporta omul recomandat de mine?
Padre Trifn e un dascal excelent. l calauzeste pe Miguel spre Dumnezeu. Iar n ceea
ce ma priveste, sunt ferm ncredintata ca Miguel va deveni, dupa pilda voastra, un
stlp al sfintei biserici.
Credinta voastra, si ndulci vocea, lingusitor, marele preot, credinta voastra e ca
o stnca de granit. Ma nchin smerit n fata voastra, doa Gronima.
Si don Victorio saruta din nou mna stapnei, uitndu-se lung n ochii ei.
Cteva clipe de tacere, apoi zgomot de pasi energici pe coridor.
A, ce oaspete distins, intra don Toms, facnd o usoara plecaciune. Fiti binevenit, n
altimea-voastra.
Si prieten, ati uitat sa adaugati, i raspunse cu distinctie n glas naltul prelat. C
asa voastra, doa Gronima si scumpe prieten, e draga Domnului, pentru ca e o casa d
e o pilduitoare dragoste crestineasca.
Lauda voastra, iubite duce, e pentru noi o pretuire mai presus dect oricare alta,
se grabi sa-l rasplateasca amfitrioana. O ascult cu inima smerita si va ramn ndat
orata pentru ea.
Apoi coborra n patio, unde era pregatita masa.
Pe la amiaza se adunara vecinii lui Toms, prieteni de prin mprejurimile mai apropi
ate si mai ndepartate, printre care si don Manuel, pretendentul doei Blanca, sora
lui Miguel.
Doa Gronima si urmarea cu ngrijorare fiul care arunca pe furis arhiepiscopului niste
priviri ncarcate de dusmanie. Ce-o fi nsemnnd asta? Sa fi descoperit oare agerimea
ochilor de copil ceea ce ea nsasi ascundea cu atta grija n inima? Acea unica mngiere
cu care se rasfata n singuratatea ei din Maara? Dar se nsela profund n aceasta clip
a nobila doamna.

Miguel stia de la Gregorio ca acest distins pontif l-a trimis la Maara pe temnice
rul sau, calugarul Trifn. Si daca-l ura pe Trifn, l ura si pe acela care i pregatise
aceasta vesnica tortura. Si n afara de asta, padre Gregorio nu-i ndragea pe naltii
demnitari ai bisericii, de acest lucru Miguel si daduse seama de mai multa vreme
. Siatunci, de ce i-ar iubi tocmai el? Din cte aflase de laGregorio, erau niste i
pocriti. Iar prefacatoria Miguel o ura instinctiv. Dar crucea de aur capatata de
la don Victorio avu darul sa-l potoleasca. i placea. Cruci att de frumoase au avu
t, poate, numai gloriosii cavaleri si conducatori de osti.
Ospatul reusi din plin.
Nenumarate fura cuvintele de magulire rostite la adresa gazdelor, cu duiumul se
mncara fripturi de tot felul, stropite cu adevarateruri de vin. Dupa care, don Toms
l expedie pe argatul Francisco, nsotit de un scutier si patru cai, la Brenes, n ntmp
inarea corabiei sosite de peste mari.
Padre Gregorio obtinu de la don Toms permisiunea ca n aceasta zi Miguel sa ia part
e la petrecere, si totodata sa se joace n voie cu Ins si cu Pedro.
Ins e o copila fermecatoare, cu doi ani mai mica dectMiguel, iar al treilea din ec
hipa e sasiul Pedro, baiatul lui Larme. Ins e o fetita zglobie si vesela, numai rs
si voiosie, n timp ce Pedro, fiu de om sarac, e sfios, timorat si devotat celor
doi, ca un cine credincios. Tocmai priveau toti trei darurile capatate de Miguel,
cnd deodata tnarul conte surprinse n spatele unei coloane din patio umbra servitor
ului Bruno.
Ma pazeste, si spuse Miguel n sinea lui. Da, Bruno e mereu prin apropierea mea. Ce
vor, doar nu mai sunt sugaci?! Oare nu eu sunt aici stapnul?! Ei bine, am sa le a
rat acum tuturor ca nu sunt chiar un mielusel! Sa vada si Ins ca fac ntotdeauna nu
mai ce am pofta!
Din iasca mocnita, umilinta se transforma n flacara. Miguel apuca la iuteala o sa
bie si prima tinta a furiei sale fu un portocal pe care-l ntepa asa cum se nteapa
o maslina cu scobitoarea; apoi si dadu obstescul sfrsit o broasca rioasa ce-si avea
salasul n patio si care, potrivit unei superstitii maure, era ocrotita de toata
lumea ca spirit al gradinilor si, n sfrsit, dintr-o singura lovitura, tnarul conte n
junghie o pisica, asa cum njunghia tatal sau un taur.
Ins si Pedro, nspaimntati, o iau la fuga. O rupe la fuga si Bruno, pe care Miguel t
ocmai l atacase. Ramas singur, tnarul conte si aduse aminte de Francisco, care plec
ase cu caii la Brenes n ntmpinarea corabiei, si dorinta de a trece la fapte i taie r
espiratia. Se strecura n grajd azi, dupa festin, toata lumea se odihneste si nseua
armasarul, l scoase prin corral n spatele conacului, ncaleca si porni glont spre mi
azazi, n directiaBrenes, umflndu-si pieptul de mndrie pentru primul sau act de inde
pendenta si necndu-se de emotia pe care i-o dadea sentimentul puterii si curajului
sau.
Gonea pe un drum arid, cu pamnt rosu, de-a lungul malului drept al Guadalquivirul
ui. n papurisul de pe marginea rului, flamingii stateau intr-un picior, ca niste i
doli. Aerul tremura n arsita dogoritoare. De o parte si de alta a drumului se nsir
au flori de cactus sngerii, de parca ar fi gonit pe aici un om njunghiat.
Tntarii, adunati n plcuri, luau cu asalt flancurile calului; sus, deasupra calaretu
lui, se rotea un vultur, iar si mai sus, deasupra vulturului, se nalta bolta albi
cioasa a cerului, pe care se nvrtea discul ncins al soarelui.
La Villareale, Miguel l ajunse din urma pe Francisco, care, de uimire si teama la
aparitia neasteptata a stapnului, ramase cu gura cascata. Miguel se mpotrivi ruga
mintilor lui de a se ntoarce acasa, mnca mpreuna cu oamenii sai peste uscat si o bu
catica de brnza, apoi le porunci tuturor: n sa!
Odata cu amurgul, podarul i trecu pe un bac mare dincolo, pe malul stng al apei, n
dreptul oraselului Brenes.
n acelasi timp se apropiara si oamenii tragnd dupa ei mult asteptata corabie.
Catalinon l recunoscu de departe pe fiul stapnului si, uitnd de oboseala, porni fug
a n ntmpinarea lui.
Stapne, scumpul meu stapn! se bucura Catalinon mbratisndu-l si sarutndu-l.
Fii binevenit de pe tarmuri ndepartate, Catalinon, i raspunse Miguel.
Hoi, hoi, se auzira niste glasuri de pe mal. Erau pastorii care se ntorceau cu tu
rmele lor la Brenes si le strigau drumetilor: ncotro, fratilor, unde aveti de gnd
sa nnoptati?
La voi, le raspunse Francisco, n Brenes, la vechea locanda La Sfnta Fratie.
Apoi priponira corabia si o lasara n seama podarului, s-o pazeasca.
n fata locandei se afla o borna kilometrica de pe vremea romanilor. O piatra de g
ranit, spalacita, cu o inscriptie romana stearsa, abia descifrabila, sub care, c
eva mai jos, erau sapate foarte distinct niste cifre arabe.
Aici, la aceasta ncrucisare de drumuri, se ntlnesc trgovetii Sevillei cu muntenii di
n Padre Caro, cu pastorii de la El Arahal, cu mestesugarii din Estremadura si cu
negutatorii ce se napoiaza din Africa, suind pe firul apei pna la Cordoba sau Tol
edo, cu ncarcaturi de marfuri pretioase.
Pe aceste sosele au rasunat cndva pasii legiunilor romane, n echipament greu, pe e
le au trecut ca iuresul ostile vandalilor si vizigotilor, pe aici au gonit armas
arii califilor arabi, si tot pe aici s-au perindat si mercenarii majestatilor lo
r catolice Ferdinand si Isabela; si toate cte au mai ramas de-a lungul acestor so
sele amintesc de acele vremuri.
Din posada La Sfnta Fratie mai razbate si acum ceva din suflul maurilor. Poate ca s
uflul acesta e evocat de suvitele de apa ce tsnesc din havuzurile aflate n curtea
si n ncaperile hanului, sau poate de razoarele cu sofran nsirate de-a lungul zidulu
i, sau poate de plafonul afumat de veacuri ce se ntinde deasupra unor lampi forja
te n filigran.
Intrara n curtea hanului pe o poarta larga, descalecara, si Francisco duse caii nt
r-un staul ncapator.
n curte, n jurul havuzului e o animatie ca la piata:cai, catri, magari si iar cai,
carute cu fructe si zarzavaturi, cosuri ncarcate cu peste, o lectica a unui senio
r, baloturi cu marfuri, barbati cu pielea alba, roscovana, cafeniesau neagra, ba
rbosi sau cu obrajii netezi, calugari, cersetori, nobili, femei usoare, pastori,
pescari, scutieri toate vocile si culorile unui pamnt fierbinte.
Hangita i recunoaste dupa arme pe distinsii oaspeti si iese iute sa-i ntmpine.
Fiul stapnului nostru, don Toms de Maara!
Hangiul Titus cntareste mai greu ca trei saci de porumb. Volumul lui ntrece cu mul
t un butoi, burdihanullui e mai gros dect o pilota bine ndesata, cum obisnuiesc sa
-si faca muntenii din Morena, fata lui o, de fata nici vorba nu poate fi fata lu
i nu-i dect un disc, un bulgare mare de osnza, cu cteva deschizaturi: gura, narile
si ochii de vasilisc. Si aceasta basica umflata, care sta la o masuta si ncaseaza
bani, lncezeste att de firesc, nct ati jura ca mormanul acesta de osnza si carne se
afla aici nca de pe vremea lui Caius Julius Caesar.
nstiintat de nevasta-sa, padrone Titus rosti zgomotos, cu o voce de bas, pe potri
va grosimii lui, lingusitoarele cuvinte de bun sosit:
Cta cinste! Cta fericire! Ochii mei nu s-au umezit pna azi, si iata-i acum plngnd! Pr
iveste, o, stapne, lacrimile mele de fericire, si ngaduie-mi sa-ti sarut mna. ncaper
ea asta mare e doar pentru drumetii obisnuiti, nu e demna de rangul tau! Condu-l
, nevasta, pe domnul conte n camera galbena. Du-te, nobile stapn, urmeaz-o pe soti
a mea, si fii stapnul casei mele!
n mica ncapere cu draperii din tesatura galbena domneste o atmosfera intima, placu
ta. Pe masa, sfesnice de cositor, cu lumnari de ceara aprinse, si cupe, tot de co
sitor, pline cu vin. Din mijlocul pardoselii de piatra tsneste o suvita de apa pr
oaspata, racorind aerul ncins.
Intrnd n odaie, padrona anunta:
naltimea-sa, don Miguel de Maara, fiul lui donToms.
Persoanele aflate aici, care pna atunci discutasera aprins, amutira ca din senin.
n mijlocul restrnsei societati se afla negutatorul de sclavi don Emilio, nconjurat
de doua femei si trei barbati.
Don Emilio se ridica n picioare si, apropiindu-se deMiguel, facu o plecaciune adnc
a.
Ah! Viitorul stapn al Maarei! Distinsul fiu al unui distins parinte! Mndria Andaluz
iei! E nca un copil, dar se si vede n el barbatul! Fii binevenit, conte, si onorea
za-ma cu prezenta ta.
Miguel i cerceteaza n tacere fata spalacita cu ochii ca de vulpe si plina de negi;
gura, cu buzele cascate, i aminteste de botul unei broaste rioase care, chiar si
atunci cnd tace, nu conteneste sa se miste, de parca ar mesteca tot timpul ceva;
minile albe si paroase se agita cu miscari de tipar.
Miguel nclina usor din cap si-i ntinse mna.
Sunt don Emilio Baradn, cetatean onorabil si devotat regelui; ma bucur nespus sa
te cunosc, stapne.Bucurati-va si voi, turturelelor, si voi, domnilor, de prezenta
distinsului oaspete. Sa se aduca vin!
Femeile i zmbira, barbatii i facura baiatului plecaciuni.
Don Emilio tinu un toast nesfrsit, apoi rasuna clinchetul cupelor; manzanilla vie
jo aluneca usor pe gt si petrecerea se ncinse; don Emilio dadea trcoale baiatului,
ca un tntar ce se nvrte deasupra unui piept dezgolit.
Sunt negutator, stapne, si, pe legea mea, cunosc lumea. Dar pot sa jur pe Dumneze
u, pe Allah sau peJehova, ca un tnar att de fermecator nu mi-a fost dat sa vad pna
acum. Calatoresc peste oceane, continuaEmilio, si buzele lui se miscau ntr-una, c
a botul vitelor la pasunat; sunt cunoscut n toata lumea descoperita, corabiile me
le transporta mirodenii rare
n clipa aceea din usa se auzi un rs sarcastic, rautacios. n odaie intrase un cocosa
t foarte asemanator la chip cu Emilio, atta doar ca trasaturile fetei lui erau ma
i pocite, mai viclene si mai perfide, iar minile, nenchipuit de vnoase.
Don Emilio se ntuneca.
Ce gasesti de rs, Rodrigo?
Ei, ma gndeam si eu la mirodeniile tale rare, scumpe fratioare.
Fratele meu Rodrigo, distinse stapn, i se adresaEmilio lui Miguel. Un netrebnic,
flecar si mincinos, si pe deasupra mai e si beat turta.
Ei, hai, marturiseste, scumpul meu fratior, ca esti negutator de sclavi, ca faci
comert de carne vie! Sa stie si domnul conte cu ce te ocupi, chicoti betivul.
Sala se cufunda n tacere. Emilio apuca o cupa de cositor, dar mna lui se retrase n
umaidect tremurnd ca varga. Emilio rse fortat:
Stii, stapne, se zice despre mine ca as fi negutator de sclavi fata de broasca rio
asa se silea sa zmbeasca.
Dar n toata povestea asta nu-i niciun graunte de adevar. Spuneti, spuneti si voi,
care stiti!
Tovarasii lui Emilio se grabira sa-l asigure pe Miguel ca betivanul minte.
Vorbeste din el ura fata de mine, explica Emilio;ma pizmuieste, cocosatul. Dar,
la urma urmei, sa-l ia naiba! Aduceti vin!
Ochii lui Miguel priveau spre Catalinon, care, ntr-un colt, la o masa, i mpartasea
lui Francisco impresiile saledin Lumea Noua. Ce mult ar fi vrut si el sa-l ascul
te!Dar cnd sa se ridice, simti pe mna o atingere att de gingasa, de parca ar fi fos
t o pana de lebada sau catifeaua vesmintelor mamei sale. O mna de fata!
Ia te uita, o mna de trfa, amintind de aripioara unui nger! Miguel tresari, se nfior
a, dar nu retrase mna.
Stau de atta amar de vreme n preajma voastra distinse stapn, dar nca n-ati gasit cu
cale sa ma nvredniciti macar cu o privire, se alinta un glas ncntator.
O femeie frumoasa, cu parul roscat, de doua ori mai n vrsta dect Miguel; buzele ros
ii ca focul si o barbiefermecatoare. Ochii, doua masline coapte.
Miguel tremura; nu scotea o vorba.
Ma numesc Aurora si sunt nepoata lui don Emilio, i sopti fata, discret, de teama
sa n-o auda palavragiul deRodrigo si sa nu-i divulge minciuna.
Fericita e aceasta zi a mea, o, doamna, pentru clipa n care v-am cunoscut, declam
a Miguel, uitndu-sencurcat la Catalinon care bea de zor cu tovarasii lui, de le st
icleau si ochii.
Dar peste ntregul vacarm, scrsnea vocea hrita a luiRodrigo:
Ce mai, Cordoba decade. Orasul oraselor se transforma ntr-o trla de oi. Se usuca d
e tot, ca un portocalsmuls din pamnt. n schimb, Toledo e cu totul altceva, fratioa
re! Acolo zic si eu viata! Am avut cndva la Tolede o puiculita pe cinste. O strai
na, dracu stie de pe unde mai era. Cnd o tineam n brate, dadea ochii peste cap si
bolborosea niste cuvinte nentelese.
Si era scumpa? se auzi glasul unei sfrijituri de om care statea cu un prieten la
o masa mai ndepartata, si a carui aparitie nimeni n-o bagase n seama. Din cnd n cnd
omuletul scria ceva pe o bucata de pergament si vorbea n soapta cu comeseanul sau
.
Rodrigo se ntoarse spre el, mirat:
Nu stiu cu cine am onoarea, dar pot sa te asigur, pirpiriule, ca fata aceea era
un diavol si jumatate; bine facuta, nalta ca un palmier, si fierbinte ca ziua n am
iaza.Scumpa?! Stiu si eu? Ti se pare scump o suta de reali?
O suta de reali!? se nspaimnta sfrijitul. Pai, pentru unul ca noi, asta-i o avere.
Numele meu e MacarioZarrona; sunt un amart de magistru pentru care pna si cerul e
mai la-ndemna dect o suta de reali. Iar dnsul e prietenul meu Martino, prieten bun
, dar mai sarac ca mine.
Hai, bea cu mine, magistre, urla Rodrigo, si tu, pilangiu melancolic!
Faceti o fapta buna, naltimea-voastra, ciripi lingusitor sfrijitul; trase o dusca
zdravana si iar se apleca asupra pergamentului, cu prietenul sau.
Buna dispozitie crestea pe masura vinului baut.
Sa iubesti femeile, asa cum iubesti stelele ndepartate! striga unul dintre tovara
sii lui Emilio, purtnd o pieptanatura ngrijita.
Fugi de-aici cu aiurelile astea, nerodule, mormaiEmilio suparat. La ce bun? N-am
dreptate, don Miguel?La ce bun? Uitati-va si spuneti si voi daca pulpele aceste
i fetite nu-s de aproape de o mie de ori mai frumoase dect toate stelele ndepartat
e ale cerului? Si don Emilio i ridica fusta Aurorei pna peste jartiera roza. De oc
hii lumii, femeia se mpotrivi scotnd un tipat strident.
Miguel sari de pe scaun si trase sabia din teaca.
Cum de va permiteti, domnule?! se rasti el la donEmilio. Asta-i neobrazare! O ne
mernicie!
Salonul galben se cutremura de rs.
Aurora, netinnd seama de ascutisul sabiei, se repezi la Miguel si-l strnse n brate
cu putere:
Nu, naltimea-voastra! Nu! Sa nu-i faceti niciun rau! Iertati-l Si n soapta, adauga
: E doar unchiul meu
Rsul se revarsa n cascade.
Emilio exagera cu scuzele si-i facu lui Miguel o plecaciune adnca.
Rusinat si descumpanit, Miguel nu stia ce sa mai faca.
Am sa va cnt, naltimea-voastra, ciripi glasulAurorei, si degetele ei ncepura numaid
ect sa ciupeasca strunele ghitarei:
Vedere oarba, lumina ntunecata;
glorie trista si viata desarta,
vesel plns, rs cu noduri,
fericire amara ce duce la groapa.
Venin n snge si dulce fiere,
domoala lupta, voluptoasa tristete,
iata chipul adevaratei iubiri,
iar cerul e acela ce arde ca iadul.
Bravo! Excelent! Minunat!
ntr-adevar, vocea Aurorei era singurul lucru frumos aici. Miguel, nespus de sensi
bil la sunete, si ndeosebi la glasul omenesc, ntinse bratele spre Aurora.
Mai cnta, doa Aurora!
Aurora saruta din zbor degetele baiatului si strunele ghitarei prinsera iar sa m
urmure:
Cazu o stea aseara,
acum pe ru pluteste.
nebun cel ce-a iubit pe nserat
si n sori nu mai iubeste,
bum, bum, bum,
si-n zori se perpeleste
Aurora surprinse ochii adolescentului stralucind de entuziasm si se apleca spre
el sa-l sarute. Miguel si smuci nsa cu o miscare violenta capul si se feri. Ofensa
ta,Aurora l saruta pe barbatul cu pieptanatura ngrijita.
Hangita aducea mereu alte cupe cu vin; alaturi, n sala mare, de mult s-a facut li
niste, oamenii de rnd s-au dus de mult la culcare, numai distinsa societate conti
nua sa petreaca zgomotos.
Miguel vede lnga el o pereche mbratisndu-se, dincoace o mna strecurndu-se ntr-un decol
teu, mai ncolo o coapsa framntata de o mna de barbat.
Omuletul pirpiriu magistrul a iesit pentru o clipa nsotit de tovarasul sau. Doua
foi albe cazute de pe masa lor zac acum pe dusumea. Rodrigo le ridica.
Cu siguranta ca scrie versuri acest magistru nsetat de dragoste, bolboroseste el.
Stati sa va citesc: Antonio, pescar din Alcal, 2 d. Alfons, muncitor din Cantilla
na, er. 3. d. Serafima, batr. culegatoare de buruieni, vraj. 4 d. Stefano, podgo
rean din Brenes, er. 8 d. Julio, muncitor din Guadajoza, inst. 4 d. Pentru Dumne
zeu, ce-o mai fi nsemnnd si asta?! Dar ia sa vedem si cealalta foaie Venerabilitati
i sale, don Micael Rampini, judecator al sfintei inchizitii
Iscoade! Copoi! izbucneste Emilio; betia din el ncepe sa se risipeasca si cocosat
ul tremura din tot corpul. Aha! Acum nteleg! Cutare instigator, cutare eretic, do
i ducati pentru denunt Denuntatori! ntocmesc denunturi mpotriva noastra!
Groaza i cuprinde pe toti.
Denuntatori!
O sa-l denunte pe Emilio pentru negotul cu sclavi!
Pe toti or sa ne denunte!
Rugul ne mannca!
Vai mie! striga Emilio tulburat. Vai noua! Ucideti-i, ucideti-i pe acesti tlhari!
mpliniti-mi porunca si va platesc regeste!
Barbatii, n ciuda faptului ca mintile lor mai plutesc nca pe un ocean de vin, ca n
iste epave neputincioase, sarca arsi de pe locurile lor si pun mna pe arme.
Moarte denuntatorilor!
Catalinon, constient de raspunderea pentru soarta luiMiguel, ajunge dintr-un sal
t lnga stapnul sau si-l trage iute spre usa. Acolo se ciocnesc nas n nas cu magistru
l, care se ntoarce la masa lui, cu aerul cel mai nevinovat.
n sala mare si pustie, luminata acum doar de o singura lampa, Miguel ncepe sa se r
evolte.
Da-mi drumul! Lasa-ma! ti poruncesc sa-mi dai drumul! Ai nteles?! Nu mai sunt un c
opil!
Din salonul galben se aud racnete, chiote de femei si zanganit de sabii.
Ucideti-ma, ucideti-ma daca vreti, dar eu unul nu va las sa intrati acolo, se mpo
triveste Catalinon.
n clipa aceea din salonas rasuna un racnet strident si, pe neasteptate, totul amu
teste.
Si-asa nu mai e nimic de vazut. Povestea s-a terminat, reia Catalinon linistit.
S-a zis cu el. Sa mergem, stapne.
Dar pna sa apuce Miguel sa deschida gura, usa se da de perete si n fascicolul de l
umina apar doi dintre oamenii lui Emilio, purtnd pe brate un trup nensufletit.
Pe Miguel l cuprinde groaza si biguie nspaimntat:
Cine e?
Un denuntator, mormaie unul dintre ei.
Pe lnga cadavru tsnesc afara doi barbati cu sabia n mna, grabiti sa-l caute n noaptea
ntunecata pe prietenul magistrului ucis.
Acum Miguel se lasa condus, docil, de catre Catalinon.Curtea locandei era ca o g
radina paradisiaca. Aerul nmiresmat si cald, ca o mna de copil, ti mngia tmplele, iar
stele tresareau jos de tot pe bolta nocturna, aplecata deasupra curtii.
E probabil miezul noptii; din gura surei de fn se aude o voce nabusita:
Spala-ma, Doamne, de faptele rele, si ma curata de pacate. Caci cunoscute mi-s p
acatele, si pacatul e vesnic n fata mea.
Pe piatra caldarmului bocanesc pasii oamenilor ce cara mortul undeva n bezna nopti
i, iar dincolo de zidul curtii tropaie copitele cailor mnati de cei porniti n urma
firea copoiului disparut.
Inima fa-mi-o curata, o, Doamne, si sufletul deschis mi-l primeneste
Miguel sta ca mpietrit.
Cine rosteste aceste cuvinte? l ntreaba n soapta pe Catalinon.
n podul surei dorm calugarii, i raspunde cel ntrebat, conducndu-si stapnul n camera sa
, pentru a se duce apoi si el sa se culce, cu cei de-o seama cu el. Culcati-va,
stapne, i mai spune o data, nainte de a se retrage.
Da, o sa ma culc, l asigura Miguel ngndurat.Du-te, Catalinon. Noapte buna.
Miguel sta n fata ferestrei ce da n curte.
Florile de sofran si revarsa acum salbatic parfumul lor rascolitor. Secera lunii
se leagana peste vrfurile platanilor. Si din nou se aude vocea aceea nflacarata, p
lina de deznadejde si jale.
Frica si groaza m-au napadit, si spaima m-a cuprins. O, Doamne, fie-ti mila, fie
-ti mila de un biet pacatos!
Miguel se retrase de la fereastra, se dezbraca si se ntinse pe pat n pielea goala.
Corpul i ardea ca n toiul febrei, inima i batea puternic tocmai n gtlej, iar la rada
cina parului simtea fiori reci, ca de gheata.
Cu ochii larg deschisi privea tinta la plafonul din grinzi ncrucisate, si n patrat
ele lor i se perindau, fulgerator, imaginile zilei: chipul lui Titus necat n osnza,
minile vnoase ale cocosatului, cei doi barbati carnd cadavrul denuntatorului, o pu
lpa rotunda de femeie, sni pe jumatate dezgoliti
Si glasul Aurorei si glasul calugarului din podul surei de fn si mirosul salbatic
al sofranului toate nvalmasindu-se ametitor. O voce vorbind despre patimi si pas
iuni, si alta despre pacate. Doua voci, avnd, cnd una cnd cealalta, ntietate.
Miguel ncerca sa adoarma, dar nu putea.
n pat era o caldura sufocanta, ca ntr-un crematoriu.Din departare se auzeau pna aic
i zbieretele tovarasilor lui Emilio, iar sforaitul celor ce dormeau razbatea pri
n toate ferestrele, ca fosnetul unui sir de carabusi trndu-se prin nisip.
Miguel cobor din pat, scoase de la fereastra sita de protectie mpotriva insectelor
si se aseza pe pervaz.
Noaptea se furisa prin curte, luminoasa si fierbinte.Un liliac zbura prin dreptu
l ferestrei, mpleticindu-se ca un betiv. Si de pretutindeni o adiere usoara, ncarc
ata de un parfum mai greu ca al vinului de Alicante.
Glasul calugarului se nalta cu un nou psalm.
Ajuta-ma, Doamne, sa merg pe calea poruncilor tale. Caci n ele mi voi gasi eu volu
ptatea.
n inima lui Miguel se cuibari teama. Imaginile unor oameni rosi de desfru clocotea
u n gndul lui, capul i vuia ntr-un vrtej de gingasie si cruzime ametitoare, n timp ce
glasul convulsionat al psalmistului si croia drum prin miezul noptii.
Iata! Toate poruncile Domnului n rnduri strnse ca o oaste sfnta ce-si expune pieptul
atacului furibund al patimilor si pasiunilor omenesti.
Miguel respinge torentul de simtaminte necunoscute cu care l-a inundat rasuflare
a Aurorei. Cade prada fricii.Se alatura oastei Domnului si, lasndu-se n genunchi,
murmura ncet, printre dintii care au nceput sa-i clantane:
Ajuta-ma, Doamne, sa merg pe calea poruncilor tale!
Dar noaptea se scurge alene, ntunericul e nselator, iar caldura nabusitoare nghite s
i mistuie intentiile unei vointe disciplinate.
Miguel e treaz n stare de semisomnolenta si motaie n stare de trezie. Palmele i se
umezesc, talpile goale i amortesc, respira anevoie. Spala-ma, Doamne, de pacate!
Si sufletul mi-l purifica!
Suspina, ofteaza, se vaita, tremura, plnge cu sughituri.
nclestarea dragostei ceresti. nclestarea dragostei lumesti.
A doua zi dimineata, cnd ncaleca n fruntea cetei sale, Miguel nu mai era baiatul li
psit de experienta care cu o zi nainte gonise de unul singur de-a lungul rului, n j
os.
Iata-l acum n fata aprigei sale mame, aprinsa de mnie.
Un conte de Maara pleaca singur, fara suita de rigoare!? Sta prin crciumile cele m
ai ordinare, mpreuna cu paznicii de vite!? Fuge de acasa ca un raufacator si doar
me la un loc cu vagabonzii!? Nu-i e rusine oare unui conte de Maara ntr-o asemenea
societate? E de onoarea si de demnitatea lui?
Socrates, ncearca Miguel sa frnga mnia mamei,Socrates nu s-a sfiit sa stea cu cerse
torii
Taci! Socrates a fost un zdrentaros. Umbla descult, ca o haimana! Dar tu esti fi
u de conte! Te rog sa taci si sa nu ma contrazici! Si toate astea ntr-o zi att de i
mportanta! n loc sa-ti fi cercetat temeinic constiinta si sa fi naltat imn de slav
a Domnului, n loc sa Ah, Miguelito, Miguelito, tu nu ma mai iubesti!
Miguel desluseste n glasul mamei lacrimi si paleste.
Si eu care mi-am pus toata speranta n tine. Fiul meu, mndria mea, sa-mi aduca o as
emenea umilinta
Doa Gronima izbucneste n hohote de plns.
Tu nu ma mai iubesti, Miguel!
Ba da, te iubesc! striga Miguel si se arunca n bratele ei. Stii bine ca pe tine t
e iubesc mai presus de orice. Mama! Iarta-ma! N-o sa mai fac nimic urt! ti fagadui
esc! Numai sa nu plngi! Te rog, nu mai plnge!
Vorbele tsnesc din gura lui cu atta repeziciune, nct mama abia reuseste sa le prinda
.
Tu esti mamica mea scumpa si dulce, stii? Esti bujorul meu, trandafirul meu! Hai
, te rog, sterge-ti lacrimile. Nu-i asa ca n-ai sa mai plngi? Hai spune-mi, spune
-mi ca ma iubesti! Spune-mi repede.
i saruta cu pasiune minile, apoi i presara cu sarutari obrajii, gtul, nabusindu-si el
nsusi plnsul care-i da ghes.
Mama se desprinde ncurcata din vrtejul mbratisarilor, nelinistita de explozia fiulu
i ei.
Bine, bine. Ajunge. Te iubesc. Esti iar scumpul meu Miguelito.
Apoi se ridica n fata baiatului, dreapta ca o lumnare, si-i spune degajat:
Tata se ocupa de treburile curtii si de avere. Eu am grija de Dumnezeu si de cam
inul familial. Tot ceea ce avem, de la Dumnezeu avem. Si toate acestea vor fi in
tr-o zi ale tale, daca vei deveni un barbat desavrsit.
Si ce face un barbat desavrsit, mama? ntreaba baiatul.
l iubeste pe Dumnezeu si si venereaza strabunii.E mndru de virtutile lor si se stra
duieste sa fie mai plin de virtuti dect au fost ei. Strabunicul tau
Don Tramo? intervine Miguel cu o ncordata curiozitate.
Vai, de ce pomeneste baiatul tocmai numele blestemat al messerului Tramo Anfriani
, care si-a parasit o sotie frumoasa si copiii, pentru a-si ucide prietenul si a
-i rapi logodnica? De ce tocmai de rusinea familiei si aduce el aminte? De ticalo
sul usuratic care, urmarit de razbunarea sngelui, s-a cuibarit ca un cine ntr-o pes
tera dinCorsica, ncercuit de rudele celui ucis? Cta amaraciune n faptul ca, asa cum
se vede din portretul strabunicului,Miguel seamana att de mult la chip cu aceast
a rusinoasa pata a familiei, care este messerul Tramo! Si cta ngrijorare nu e aduna
ta n inima mamei, de teama ca fiul ei sa nu mosteneasca metehnele strabunicului!
Nu, nu, i raspunde Gronima, cu patima. Don Tramo n-a fost un barbat desavrsit. n schi
mb abatele si episcopul Juan Baptista Anfriani, fratele lui, e cel mai desavrsit
si mai neprihanit dintre strabunii tai. La el sa te gndesti. Pe drumul lui sa por
nesti. Lui sa vrei sa-i semeni. Si atunci vei fi si tu un barbat desavrsit.
E o dimineata scaldata n soare, ncarcata de miresme si frematnd de viersul avntat al
pasarelelor. Femeile dinMaara, galbene la fata de nesomn, si-au suflecat, pna apr
oape de bru, fustele de culoarea carminului si au ngenuncheat pe pietrisul din apa
rului; izbesc cu batatoarele n rufe, si limbile lor ascutite macina de zor ntmplari
le, asa cum macina boabele morile de apa arabesti. Batrioare, femeiusti aratoase
si fetiscane robuste, strigndu-se cu nume frumoase si sonore, sporovaiesc despre
noaptea aceea de pomina n care tnarul stapn a disparut de acasa calare pe noul sau
armasar, fara ca nimeni sa stie ncotro a apucat-o.
Pe sfnta Roqueta! A fost o adevarata urgie a luiDumnezeu! Trei sute de scutieri c
alari, cu torte aprinse n mna, au pornit n zbor, mpnzind tinutul si cercetnd temeinic
tufis cu tufis pe toata valea Guadalquivirului.
Abia spre revarsatul zorilor a izbutit Enzio sa-l gaseasca tocmai la Brenes.
Si cu ce, ma rog, s-a ales Enzio din povestea asta?ntreaba Petronila, cea mai fru
moasa fata din mprejurimi.
Cu ce sa se aleaga, cu laude, i raspunde Rugela;cu laudele stapnului si ale stapnei
.
De bucurie si-a iesit din minti, rde Barbara, aratndu-si dintii albi. Nu cumva si-
a ndesat burta prea tare?
Azi-dimineata a si nghitit trei lovituri de grbaci de la Narini, pentru ca a ndrazn
it sa-i iasa din vorba, adauga Agripina. Lauda si grbaciul se leaga destul de fru
mos, nu credeti?
Narini e un cine fara suflet. De la ziua tnarului stapn, s-a facut si mai rau dect a
fost. Claudio s-a mbolnavit de friguri, dar afurisitul de majordom i-a pus pe zb
iri sa-l scoata la cmp, si tot drumul l-au ciomagit.Bietul baiat a muncit pna n-a
mai putut si n cele din urma a cazut gramada. Si ce credeti? L-au lasat sa zaca n
soare pna s-a trezit singur, povesteste Barbara.
Ptiu, si usureaza inima Rugela; nu-i nimic, odata si-odata tot trebuie sa-i vina
si lui fundul la masura.
Engarcia a nascut ieri un baiat, ciripeste Agripina.O sa-i spuna Anfisio.
De ce Anfisio? De ce un nume att de ciudat? se mira femeile, si Agripina le raspu
nde:
E al treisprezecelea copil al Engarciei, si al noualea baiat, si n-au fost n star
e sa-i mai gaseasca un nume obisnuit.
Monicai i-au iesit pe mini si pe picioare niste bube mai mari ca maslina, tine sa
comunice Petronila. De doua zile se tot unge cu baliga de vaca, dar degeaba, nu
se vede niciun semn de mbunatatire.
De la cojile de pepene i se trage, intervine Rugela.Acreala lor i-a iesit pe pie
le.
Si ce, ma rog, ai fi vrut sa mannce, daca altceva n-a avut? o ntreaba Petronila pe
batrna.
Dar deodata babuta si strnge fata n sute de zbrcituri, mbracnd o masca de vrajitoare;
apoi, ridicnd minile n sus, lasa rufele n plata Domnului. Femeile amutesc. O cunosc
bine pe Rugela. Are o revelatie si pentru asta e nevoie de liniste desavrsita!
Am avut un vis, da, un vis ngrozitor am avut!Un cerc mare, rosu, mprejmuia cerul.
Sngele curgea grla pe pamnt si n ceruri o herghelie de cai gonea n zbor pe o pasune,
si din narile cailor tsneau flacari
Baba se ntrerupe pentru o clipa.
Asta nseamna razboi! izbucneste Barbara, cu voce pitigaiata.
Ce razboi, proasto! o contrazice Petronila. De douazeci de ani tot ntr-un razboi
o ducem
Or sa se mai ntoarca oare barbatii nostri? se tnguie Agripina. Si daca or sa se nto
arca, or sa se ntoarca oare sanatosi?
Dar baba Rugela, n plina exaltare profetica, si reia firul vorbelor.
Si am vazut zburnd n vazduh niste duhuri rele si puternice.
Nu mai speria lumea, babo, bubuie o voce groasa n spatele femeilor. Lasa-te de sp
erietori, cnd soarele dogoreste att de frumos.
Padre Gregorio! chiuie femeile n cor, sarind n picioare si lasndu-si fustele n jos.
Dumnezeu cu voi parinte!
Si cu voi! Iar fustele lasati-le acolo unde sunt! Le spune calugarul. La lucruri
le urte oricum nu ma uit, iar cele placute nu ma jignesc de fel.
Calugarul se asaza pe o piatra si se apuca sa mannce brnza cu pine.
Si nu stiti ca, atunci cnd stati de vorba cu mine, trebuie sa ncetati lucrul? Asa
porunceste buna-cuviinta fata de demnitatea mea! Dar, ia spuneti, fetelor, pe la
voi ce se mai aude?
Femeile se opresc bucuroase din lucru.
Ce sa se auda, padre, truda si iar truda. Azi-noapte ne-am dus la culcare trziu d
e tot, dar de trezit tot nainte de ivirea zorilor a trebuit sa ne trezim. Batatoa
rele de rufe sunt de la o zi la alta mai grele. Ne dor minile, ne doare spinarea,
ne dor genunchii
Aveti rabdare, c-or sa vina si vremuri mai bune, o sa vedeti, ncearca Gregorio sa
le mngie.
N-or sa vina, parinte, intervine Agripina. Poate mai rele. Narini e din ce n ce m
ai crud cu noi. n dimineata asta vrea sa ispravim de spalat ditamai maldarul de r
ufe, dupa-amiaza sa dereticam toate odaile dupa petrecere, si pna acuma ne-a faga
duit attea, nct nu ne-ar mai ramne dect sa ne aruncam n apa si sa ne necam.
Calugarul se supara.
Cum poti vorbi astfel, Agripina? Sa va necati?Ma mir ca nu ti-e rusine, curca plo
uata! Ti-ai dat, oare, singura viata ca sa ai dreptul sa ti-o iei? Nu! Pai, vezi
Dar ce-i de facut, padre, cnd simti ca nu mai poti?
Gregorio si nalta glasul:
Te odihnesti! Omul are nevoie sa mai si rasufle, n timpul muncii.
Femeile se uita nspaimntate la caputin.
Cum? Odihna? Si ce ne facem cu majordomul?Dar cu zbirii? Ne-ar snopi n bataie pna
ne-am da sufletul! Ne-ar lasa sa murim de foame, daca ne-ar vedea rasuflnd macar
o clipa.
Fleacuri, vorbe goale, pune capat acestei discutii calugarul; nu-l faceti pe dra
c mai negru dect e, fetele mele. Si schimbnd cu iscusinta vorba pe alt fagas, arun
ca ntr-o doara: Ti-s ochii tristi, Petronilo! De ce?
Petronila si nchide ochii frumosi si tace.
Nu trebuie sa va mire, padre, rde Barbara. O roade nerabdarea sa-l vada mai reped
e acasa pe Catalinon.Dar n-are ncotro. Trebuie sa astepte pna diseara, si e atta ti
mp de cnd nu l-a vazut
Ei lasa, c-ai sa-l vezi, zmbeste calugarul. Si cnd o sa va ntlniti, o sa-i arati ce
picioare frumoase ai, nu-i asa?
Petronila, care pna atunci l-a privit pe calugar dintr-o parte, se ntoarce brusc c
u fata spre el, netinnd seama ca acum si arata, de sub corsajul desfacut, snii frum
osi ca doua piersici.
Calugarul se uita la ea cu placere, trage ncetisor o dusca de vin dintr-o sticlut
a si, cu o voce solemna, striga:
Gaudeamus! Sa ne bucuram. E o zi frumoasa, si mila Domnului e cu noi.
Dar cum de-ati ratacit pe aici, asa de dimineata, sfintia-voastra? l iscodeste Ru
gela.
mpotriva obiceiului meu s-a nimerit sa nnoptez la Maara. Dar orele de greaca si lat
ina cu don Miguel si-asa s-au dus. Baiatul doarme
Asta stim! Asta stim!
Da, dar nu stiti, ratuste macaitoare, ca am prnzit cu Ali
n schimb vedem, intervine degajata Petronila, ca prnziti a doua oara. n fiecare zi
prnziti de doua ori, parinte?
Cum da Dumnezeu, fiica mea neastmparata, i raspunde calugarul. Uneori, ce-i drept,
prnzesc si de doua ori, dar de cele mai multe ori nici macar o data. Iar tu nu m
ai fi att de curioasa si de vorbareata, ca ndata o sa ti se zbrceasca gura.
Petronila se rusineaza si sare n picioare, repezindu-se sa-i sarute mna.
Ei, ei, fii cuminte, fiica mea, se mpotriveste batrnelul. Ce vrei, doar nu s-a ntmpl
at nimic Acum nsa veniti cu toatele la mine.
Se strnsera numaidect n jurul calugarului, care deserta la iuteala o papornita ncapa
toare si le mparti resturile de bunatati ramase de la mbelsugatul ospat din ajun.
Femeile se bucurau, multumind zgomotos.
Eu mi iau asta acasa, spuse Agripina.
Nici vorba de asa ceva, se aprinse calugarul. Va asezati frumos si mncati totul a
ici!
i dadura ascultare, si Gregorio, uitndu-se cu atentie la drumul ce duce spre Maara,
ncepu a le povesti cu de-amanuntul despre minunatiile trimise pentru Miguel si B
lanca de unchiul lor din Lumea Noua.
De uimire, femeile se oprira din mestecat si-l ascultau hi gura plina.
Dar unde va tot uitati, parinte? ntreba curioasa Petronila.
Tu vezi-ti mai bine de mncarea ta si mai taci din gura, mormai calugarul; apoi si
relua firul povestirii si timpul se scurgea placut.
Ascultndu-l, femeile si ndreptara spinarea, dnd ragaz genunchilor sa se mai odihneas
ca. n vremea aceasta una si alapta pruncul culcat ntr-un cos pe malul apei, alta si
ungea cu o farma de seu genunchiul ndurerat, si toate se simteau nespus de bine.
Deodata nsa Gregorio surprinse pe drum un norisor de praf.
Repede la treaba! le ndemna el precipitat. Vine majordomul la inspectie.
Ajuta-ne, Sfnta Fecioara! Si ne apara de urgie!
Nici n-apucara bine femeile sa se lase n genunchi si sa ridice batatoarele, ca Na
rini si ajunse n dreptul lor. l zari pe calugar si se ntuneca la fata. Majordomul n
u-lvedea cu ochi buni pe Gregorio. Pentru el calugarul e tot o zdreanta din plea
vade oameni care trebuie sa-i slujeasca pe stapni, pna la istovire. Cu toate acest
ea i stia de frica. E totusi educatorul tnarului conte si, vorba ceea, nu se stie
niciodata De aceea, Narini cauta ntotdeauna sa-l ocoleasca, prefacndu-se ca nu-l ve
de. Chiar si acum se comporta, ca si cnd calugarul n-ar fi de fata.
Cum merge cu spalatul? scrti vocea lui seaca si nesuferita.
Struna, i raspunsera femeile n cor, nelundu-si ochii de la rufe si izbind n ele cu b
atatoarele.
Cam putin ati facut de azi-dimineata! si iesi din sarite Narini. Asta-i tot?! Num
ai ce se vede acolo?! Ati tras chiulul, nu-i asa, puturoaselor?!
Vazndu-l pe Narini apucnd grbaciul si pregatindu-se sa descalece, Gregorio se aprop
ie si mai mult de el.
Buna dimineata si numai sanatate sa va dea Domnul, naltimea-voastra. Iata, am tre
cut si eu, ntmplator, pe aici, si de-o buna bucata de vreme stau si ma uit cum mun
cesc din greu aceste femei. Munca asta trebuie ca da dureri de genunchi. Si de s
pate, nu credeti?
Majordomul se posomor.
Nu e n caderea voastra, padre, sa va framntati mintea cu asemenea gnduri.
Si de ce, ma rog? se mira calugarul. Cndva, chiar domnia-voastra ati nvatat, din s
fnta religie, ca munca truditorilor se cuvine a fi usurata.
Cu alte cuvinte, vreti sa spuneti ca voi le usurati munca acestor femei?!
Cum as putea? i replica prompt calugarul. Dimpotriva, astept asta de la domnia-vo
astra!
Cum?! Eu?! Eu?! Cutezanta batrnului l nfurie la culme pe Narini si glasul ncepu sa-i
tremure.
Vreti poate sa spuneti ca nu?! se minuna caputinul. Pna acum am fost ntotdeauna ncr
edintat ca naltimea-voastra tine seama de Sfnta Scriptura.
nspaimntat, Narini casca ochii mari, nestiind ncotro tinteste caputinul, si de uimi
re buzele i batura n gol.
Am avut impresia, n simplitatea mea, continua necrutator Gregorio, ca sfnta noastr
a biserica catolica are n voi un credincios de nadejde si devotat, care cinsteste
poruncile Domnului
Pe majordom l cuprinse teama. Un singur cuvnt necugetat, o mica imprudenta si pute
a fi nvinuit de erezie.
Cinstesc poruncile Domnului, bigui ncurcat, dar nu stiu la care anume din ele va gn
diti n clipa asta
Gregorio simti superioritatea sa si, naltnd mna dreapta spre cer, rosti cu o voce p
uternica si grava:
Sa nu ridici mna asupra truditorului tau, si clipa de ragaz n munca sa-i ngadui!
Narini vr repede grbaciul sub sa si, clipind nelinistit din ochi, spuse:
N-as vrea sa aveti despre mine o parere gresita, padre.
Nici eu n-as dori acest lucru, luminate stapn, i raspunse calugarul, cu fermitate.
ntorcnd calul, Narini mai strecura printre dinti:
Va urez o zi buna, padre.
Si eu voua, don Marciano, l multumi calugarul cu blndete n glas.
La cteva clipe dupa aceea, n urma majordomului nu mai ramase dect un norisor de pra
f pe drumul ce ducea spre Maara.
Femeile ncetara sa mai bata rufele; nmarmurite, holbau ochii la parintele Gregorio
care, calm si tacticos, si aduna firimiturile de pine de pe rasa, pregatindu-se d
e plecare:
M-ati ntrebat cum ati putea sa va mai odihniti un pic si sa nu stati mereu cu spi
narea ncovoiata? Ati vazut cum: spatele drept, rasuflati n voie, mai spuneti si vo
i o vorba de duh, asa, ca sa fie si pe placul Domnului si pe voia spinarii, si a
sta-i tot, nu credeti?
Femeile pricepura, se nveselira si, de bucurie, se grabira sa-i sarute mna.
Batrnul le alunga nsa, ratoindu-se la ele:
Husss, curcilor, plecati de aci! Ce v-a apucat?Cautati sa ciuguliti ceva mai bun
dect pielea mea zbrcita. Si ridicnd mna n sus le binecuvnta: Dumnezeu cu voi! Si buna
sa va fie ziua! Spunnd acestea, se ntoarse si, leganndu-se ca o rata, porni ncet pe
drumul ce duce catre apropiata abatie a Tocinei, unde si avea domiciliul.
Petronila mai striga n urma lui:
Padre! Exista ntr-adevar n Sfnta Scriptura porunca aceea a Domnului, despre care i-
ati vorbit luiNarini?
Gregorio ntoarse capul, o mai privi o data pe frumoasa fata, zmbi, apoi i raspunse n
gndurat:
Nu, fetito, nu exista, dar ar trebui sa existe!
Un timp, spalatoresele urmarira cu dragoste silueta masiva care, rascolind prafu
l soselei cu marginea rasei, strnea n urma sa un norisor de pulbere; apoi se napoia
ra la rufele lor, cu inima mai vesela si cu o scnteie de speranta n suflet.
Corabia si-a descarcat comorile. Piei de maimuta, blanuri roscate si galbui, var
gate si tarcate, piei tabacite si vopsite n tot felul de culori stridente, scutur
i de lupta indiene, rogojini pictate cu frunze si flori exotice, evantaie din pa
ie si din pene de papagal, coliere din gheare de vultur si dinti de fiare salbat
ice, scoici mici si mari, diademe confectionate din pene cu un colorit pitoresc,
securi de lupta, fluiere de trestie, mocasini, arcuri, sageti, masti de razboi
indiene
Catalinon a dat si el socoteala de calatoria lui, si-a ncasat laudele si ducatii
de aur, si acum umbla hoinar prin curtea nvaluita n bezna, cautndu-si umbra umbrei
sale, lumina ochilor sai, sufletul sufletului sau pe frumoasa Petronila.
Scoala, draga mea,
te cheama glasul meu;
e timpul sa te-arati
de vrei sa mergi cu mine.
De undeva de sus i raspunde o voce de fata, continund cunoscutul cntec pe care Cata
linon l asculta ntotdeauna cu drag din gura Petronilei:
De esti cumva desculta, cata
sa iesi asa cum esti, fara opinci,
caci vad prin ruri multe, fata,
avem noi doi sa ne croim.
Catalinon si da seama ca vocea vine din podul hambarului si porneste iute, n sus,
pe scarile scrtitoare. Un felinar lumineaza niste gramezi de grne si, n mijlocul lor
, sta semeata o tnara.
ndragostitii cad unul n bratele celuilalt.
La ce-i nevoie de lumina asta? ntreaba Catalinon.
Cum la ce? Vreau si eu sa te vad nitel, dupa atta amar de vreme Sa vad daca mai ai
aceiasi ochi albastri, si tachineaza Petronila iubitul. Da, parca s-au mai sters
un pic. Si privirea, da, privirea lor e cam ciudata. Sa fii oare tu ntr-adevar?
Sunt, sunt, sopteste Catalinon, mngindu-i bratele.
Parca ai mai crescut, si te-ai facut mai barbat, urmeaza fata sagalnic. Si nici
cas pe la gura nu mai faci.Obrajii ti-s ca o miriste, si nteapa. Lasa-ma, da-mi d
rumul! Ct despre frumusete, nu prea ai adunat tu multa acolo, peste mari, dar mai
cu seama, nu stiu daca te-ai ntors mai destept
Asculta, vulpe sireata, rde Catalinon, cum vad, tot un drac mpielitat ai ramas.
Apoi cu glas cobort:
Spune-mi, Petronila, tu ma mai iubesti?
Ia te uita, se burzuluieste fata, un an ntreg mi s-a foit prin lume, i s-au aprin
s calciele, fara doar si poatedupa toate fustele care au fosnit n jurul lui, si ac
um ar vrea sa-l mai si iubesc.
Sa-mi sara ochii, daca am avut pe acolo vreo fata!se jura Catalinon. Dar, tu, tu
mi-ai fost credincioasa?
Eu tie, da, dar tu, vntura-lume, tu cu siguranta ca nu mi-ai fost.
i mngie obrajii cu gingasie si deveni duioasa. Se lasa apoi pe o gramada de porumb
si Catalinon se aseza lnga ea.
Asculta, magarusule, i spuse cu o voce blajina;stii, eu tot te mai iubesc, si se
sarutara prelung.
Deodata nsa, Petronila se smulse din mbratisarea lui si izbucni furioasa:
Stiam eu, eram sigura ca nu mi-ai fost credincios! Fir-ai tu sa fii de crai neru
sinat! Si ncepu sa dea n el cu pumnii.
Da ce-ti veni? Ce tot sporovaiesti? ntreba miratCatalinon, ferindu-se de lovituri
le fetei.
Pleaca de lnga mine, nemernicule! Si izbucni n hohote de plns.
Catalinon o cuprinse de mijloc, dar fata se mpotrivi, l lovea cu picioarele, l musc
a, si plnsul ei era din ce n ce mai sfsietor. Catalinon si invoca toti stramosii ca
martori ai nevinovatiei sale, si multi sfinti si sfinte au fost chemati sa-i dep
una marturie, dar totul era n zadar.
De unde ai mai scos si prostia asta, Petronila?o scutura, deodata, cu toata pute
rea.
Mi-am dat seama numaidect dupa felul cum m-ai sarutat. Ma saruti altfel dect acum
un an.
Ei drace, si spuse n sinea lui Catalinon, va sa zica am sfeclit-o. Cine sa se fi gn
dit la una ca asta? Pustoaica aia de pe Rul de Argint, cateaua! Nu stiu zau daca
m-am culcat cu totul de cinci ori cu ea, si poftim urmarile
Esti o proasta, ncerca el s-o linisteasca. Ce, tu nu stii ca omul, cu timpul, se
coace si se face mai ntelept? Ca abia dupa aceea ncepe si el sa nteleaga la ce-s bu
ne buzele si limba? Scutierii, seara de seara, numai despre asta vorbeau. Si tu t
i nchipui poate ca eu sunt surd? Sau tmpit?
Aha, care va sa zica tu stii toate astea numai din cte ti s-au povestit? ntreba Pe
tronila ironic, apucnd repede un fir de pai, ca sa nceteze sfada.
Pai, dar cum altfel?! se mira Catalinon.
Vezi, puslama ce esti, i spuse nduiosata, de data asta nsa cu zmbetul pe buze; eu to
t te mai iubesc.
Si, din nou, alte sarutari, si alte mbratisari, potrivit cunostintelor cstigate de
Catalinon n Lumea Noua, din cele auzite de pe la altii.
Stinge, se auzi deodata glasul Petronilei.
Pe malul lacului, Miguel sta si socoteste cine si ce anume i este drag.
Mama, tata, Madona, Dumnezeu, Blanca, Gregorio,Ins, Pedro, Ali, Catalinon, armasa
rul arabesc. Trifn nu, nici Narini, si nici Bruno nu-i sunt dragi.
Si-i mai place mirosul de tamie, si cel de garoafe, si vocea Aurorei, si tunetul
furtunii, dar, nainte de toate, tot ce-i alb crinii, florile de portocal, matasea
imaculata, fildesul, puful de pasare
O stare de somnolenta i apasa pleoapele si sub pleoape se zamislesc, plutind usor
, nori stravezii n forma de flori. O aripa de nger, un nufar, Aurora, un gt alb ca
puful o lebada!
Se ridica n picioare si cu ochii orbiti de lumina cauta lebada.
Uite-o, acolo e! Pluteste lin si majestuos, ca o corabie.Aluneca aidoma unui nor
de spuma, si dupa felul cum aluneca, din profil sau din fata, capata ncetul cu nc
etul o forma imateriala.
Descult, cu pantalonii suflecati, Miguel se strecoara prin papuris si coboara pna
la marginea lacului.
Aici, cu ani n urma se jucase el cu Ins, dupa ce, o data cu nserarea, scapase de su
pravegherea lui Bruno.Luna sta nemiscata sus deasupra lacului, oglindindu-se n ap
a. mbracat cum era, Miguel sarise n lac, sa pescuiasca luna si sa i-o daruiasca fe
tei. Pe atunci era nca un copil prost. Luna e sus pe cer, dar lebada e ntr-adevar
pe lac.
Talpile i aluneca usor pe mlul de pe fundul apei; acum Miguel s-a lasat n genunchi
si cu un coltisor de pine ademeneste lebada sa se apropie.
Cu o mna i ntinde momeala, iar cu cealalta patrunde sub albul ei imaculat. Dar abia
apucara degetele sa atinga puful moale, si baiatul simti cum ncremeneste; rasufl
area i se taie, bratele si picioarele fura cuprinse deodata de o idilice molesea
la care se revarsa apoi n el cotropindu-i tot trupul.
Si-a lasat mna pe mna mea, si n clipa aceea eu n-am simtit nicio repulsie, ci dimpo
triva am avut un sentiment de voluptate, desigur o voluptate pacatoasa; ah, padr
e, izbaveste-ma de acest pacat si alunga-mi remuscarile care ma urmaresc cu atta
insistenta!
Miguel sta n genunchi la picioarele lui Gregorio, si cuvintele spovedaniei tsnesc
din gura sa cu atta violenta, nct calugarului i vine greu sa le desluseasca tlcul.
Gregorio e asezat pe un trunchi de maslin sterp. Soarele se rostogoleste spre mu
ntii Aracenei, farmecul amurgului se lasa ncet peste pasuni, ntinzndu-se ca mierea
dintr-un fagure. Se apropie cea mai suava clipa a zilei.Calugarul gusta cu toate
simturile ncntarea momentului, n timp ce mngie cu gingasie parul negru ca smoala al
copilului.
Fiecare dintre noi e vesnic expus primejdiei, dragul meu Miguel. Fericirea drago
stei e dulce, dar fereste-te de patima. Patimasii nu sunt n gratia Domnului.Adese
ori ei ajung la impas si la nenorocire. ntelept e ca omul sa se ntlneasca, n fiecare
seara, cu ziua ce se sfrseste, n deplina multumire si mpacat cu propria lui consti
inta, iar apoi sa mearga linistit la culcare.
Dumneata poate ca esti n stare, padre, dar eu, nu
Si eu am fost tnar ca tine, Miguel; si stii, sunt lucruri pe care numai viata te n
vata sa le cunosti, o data cu trecerea timpului. Dragostea e frumoasa, fiule: do
i oameni mergnd n viata pe acelasi drum, ajutndu-se ntre ei si facnd bine aproapelui U
ite, de pilda, la podarul Sebastian. l stii doar foarte bine. Are o inima de aur.
De douazeci de ani e cu femeia lui, au opt copii si, cu toata saracia lor, sunt
veseli si fericiti. Si asta pentru ca nu se gndesc numai la ei, ci vor si binele
celorlalti;pna si trecatorilor le ntind o bucata de turta din putinul pe care-l a
u. Asta-i fericirea casniciei, ntelegi, Miguel?
Dar la noi n familie, padre, exista aceasta fericire? ntreaba baiatul.
Calugarul tace nmarmurit.
nteleg tacerea voastra, padre. Nu exista. I-ati spus, nu demult, batrnei Rugela ca
Maara e o casa fara dragoste.
Gregorio ar vrea sa se mpotriveasca, dar cu un semnMiguel l face sa taca.
V-am auzit si eu, padre!
Nu tagaduiesc, e adevarat, am spus asta, marturiseste batrnul. Dar poate ca am mi
ntit
Voi nu mintiti niciodata, padre! Nu stiu bine ce e dragostea. Dar la noi n casa n
-am vazut ceva ce ar putea aduce cu ea. Stiu si eu, poate doar clipele n care emi
nenta-sa i saruta mna mamei. Dar nu, asta nu poate fi dragoste! Si eu, eu as dori
att de mult sa stiu ce e dragostea!
Dumnezeu sa te binecuvnteze, Miguelito, si sa te ajute s-o cunosti n toata frumuse
tea ei.
Si cnd ajunge omul s-o cunoasca, padre?
Uneori devreme, alteori trziu, baiete. Dar ntotdeauna te cotropeste cu o forta far
a seaman. De dragoste e greu sa te feresti, fiul meu.
Dar parintele Trifn mi cere sa ma feresc nu numai de pacate, ci si de orice ispita
. Sa ocolesc semintia femeiasca
Padre Trifn a fost dezamagit cndva de o femeie.De aceea s-a acrit si vrea sa te de
zguste si pe tine de dragoste. Compatriotul nostru Seneca spune nsa ca din cnd n cnd
nu strica s-o mai iei chiar si razna; Platon afirma ca zadarnic bate lucidul la
portile poeziei. Iar eu, dragul meu Miguel, spun ca fara dragoste viata omului
ar fi searbada. A te bucura de darurile Domnului nu e pacat. Strica numai ce-i p
rea mult; si un lucru te mai sfatuiesc: sa ai grija sa nu faci rau nimanui si sa
nu nedreptatesti pe nimeni niciodata. Asta-i cea mai mare ntelepciune pe drumul
vietii.
As vrea sa merg pe calea dreapta, padre. Sa merg orbeste spre un tel mare si sa
nu ma abat din calea mea.Dar nu cunosc nici telul, nici calea.
Zmbind usor, calugarul se uita la fata grava a baiatului si ncepu sa declame ncet:
Si chiar de vei fi credincios drumului tau, sfidnd ispitele toate, vei trece totu
si prin coarnele taurului ce calea ti va atine, prin arcul lui Hemon si botul de
leu, cumplita si apriga fiara
Eu nu ma voi abate din calea mea! fagadui baiatul. Dar spune-mi, padre, care-i c
alea mea?
Cai sunt multe, telul e nsa unul singur.
Si care-i telul, padre? ntreba baiatul cu nerabdare.
Sa fii folositor oamenilor, raspunse Gregorio.
Miguel se uita la batrn, plin de uimire.
Eu, un conte de Maara, sa fiu folositor oamenilor?! Poate ei mie, nu eu lor?!
Te nseli, fiule, i spuse calugarul. Uite la mine. Ce-as avea eu din viata daca as
trai numai pentru mine si n-as fi de folos si celorlalti? Ce-ar mai valora aceas
ta viata? Nimic, nici ct o ceapa degerata!
Voi, padre, statu n cumpana Miguel, voi sunteti ntr-adevar folositor tuturor oamen
ilor din jur
Pai, vezi! zmbi calugarul. Si asta ma bucura.Asta-i fericirea mea, Miguelito!
Miguel ramase o clipa pe gnduri, apoi izbucni:
Asta nseamna sa slujesc! Eu nu voi sluji pe nimeni, niciodata! Eu trebuie sa fiu
slujit! Eu sunt stapnul!
Gregorio se ntrista si-l trase pe baiat mai aproape de el.
Nu-mi place cum vorbesti, fiul meu. Asa poate vorbi numai un neispravit ca Narin
i. Dar tu, un om instruit, n-ai voie sa vorbesti astfel. Si deodata calugarul se
aprinse: La urma urmei, ce fel de stapn esti tu? Tecrezi stapn numai pentru ca ve
i mosteni un munte de aur, o multime de supusi si nenumarate palate? La ce bun ti
vor fi toate astea, daca nu-ti vei fi tu tie nsuti stapn? Numai cnd vei dovedi ace
st lucru vei fi un stapn adevarat. Altfel, cu tot aurul tau, vei ramne un biet ama
rt.
Dupa cteva clipe de tacere, Miguel rosti ncet:
Dar bine, eu as vrea sa am ceea ce nu are nimeni.Mai mult dect toti ceilalti. Nu
ma gndesc acum la aur, padre. De aur putin mi pasa. Vreau nsa sa aflu, sa cunosc, s
a stiu, sa nsemn ceva
Calugarul i mngie parul cu blndete:
Stiu ca nu esti avar. Iar a sti, a cunoaste si a vrea sa nsemni ceva n viata e o n
azuinta frumoasa. Pentru asta ti dau binecuvntarea mea.
O todo, o nada! Totul sau nimic! exploda baiatul..
Gregorio deveni grav:
Cunosc acest proverb, dar nu-s de loc bucuros sa-l aud din gura ta, Miguelito. F
irea ta iute n-o sa culeaga din el nimic bun. Cnd e vorba de un lucru bun si folo
sitor tuturor, atunci si proverbul se potriveste de minune.Daca e vorba nsa de ce
va rau, atunci vai si de proverb, si vai si de tine!
Amurgul paleste, devine trandafiriu si praful se lasa pe frunze, asezndu-se usor,
ca niste fulgi de puf, iar peste Guadalquivir zboara agale un stol de gste salba
tice.
Mi-e teama, padre, murmura Miguel, ca n-o sa fiu usa cum ati vrea voi sa fiu.
Si mie mi-e teama, ncuviinta calugarul cu glasnabusit, nct baiatul nu-l mai auzi; si
n timp ce-i mngia tmplele fierbinti, adauga: Voi fi mereu cu tine, fiul meu, nu te
voi parasi.
Se spune ca Dumnezeu le-a facut pe toate, n afara de sine care a existat din totd
eauna I-a faurit pe ngeri, dintre care unii s-au dezis de el devenind diavoli, a f
aurit si soarele si pamntul si, rul acesta minunat si pe barbatii de pe malurile l
ui. Dar a facut-o si pe femeie, care s-a rupt de puterea lui, aducnd pe lume ispi
ta si pacatul. Asa spun iezuitii.
Veacuri negre s-au leganat deasupra muntilor, si au curs n torente de snge, n suspi
ne de durere si bucurie, pe valea rului n jos. Barbatii le-au supus pe fiicele omu
lui cu vorba, cu aurul si cu forta, iar diavolul i-a ajutat n savrsirea acestei ne
legiuiri.
Dumnezeu!
Satana!
Care pe care? Cine cui i se alatura?
Bucura-te, Andaluzie, tu, care zamislesti cele mai fermecatoare fiice ale omului
si cea mai trufasa semintie de barbati! Veseleste-te, danseaza si iubeste, tu,
leagan al dragostei nestavilite!
n genunchi, andaluzi! Dumnezeu se cutremura de mnie privind pacatele voastre! Poca
iti-va, ca puterea raului sa va paraseasca! spun iezuitii.
Esti toata un pat nuptial, Andaluzie! cnta fetele pe malurile rurilor.
Esti iadul blestematilor, Andaluzie! tuna comunitatea lui Isus.
Cine iubeste nu mbatrneste, e o veche zicala a ta,Andaluzie.
Cine iubeste cade prada desfrului si mortii vesnice.
Sa mori pentru iubire!
Sa mori pentru cuvntul Domnului!
Pe rug cu voi! Sa ardeti si iasca sa va faceti, depravatilor!
Cine rezista dragostei? Oamenii, ngerii, sfintii si sfintele Domnului?
Cui dai tu ascultare, Miguel, chemarii lumii, sau chemarii ntunericului?
O, tu, omule, n care lumina si ntunericul alterneaza ntrecndu-se cu graba fulgerului
! Tu, faptura nflacarata, care prin tot ceea ce simti si faci te mistui n patima-t
i arzatoare! ntr-o mna mataniile, n cealalta spada. ntre nepotrivirile pacatului si
ale sfinteniei se ridica un zid mai subtire ca firul de par. Iar tu, suflet ce t
e aprinzi la iuteala, nu cunosti nca bucuriile vietii de toate zilele!
Dimineata, o revarsare de evlavie si de gnduri curate, seara, o vlvataie a dorinte
i de voluptati. n schimb, n zori si pe nserate, ameteala. Mereu ameteala si fuga si
goana si febra deliranta.
n aerul ncins al Andaluziei, omul acestor vremuri devine fanatic.
Si fie ca se daruie Domnului, fie ca se daruie satanei, el o face ntotdeauna fara
rezerva, fara stavila si pna laultimele consecinte. Iar pentru asta l asteapta fi
e aureola, fie cununa de martir pe rugul autodafeului.
Miguel intra n capela Sfintei Fecioare si ngenunche naintea altarului.
Pe altar se afla o statuie mare a Madoei nfasurata ntr-o mantie alb-albastra, iar p
e buzele-i rosii ca o cireasa fluturaun zmbet gingas.
Dorinta lui Miguel se nalta spre chipul Madoei. Sa ma apropii de ea! S-o ating! S-
o mngi!
Vai! Ce gnd pacatos! Sa ma rog, sa ma rog!
Care rugaciune e pe placul tau, Sfnta Fecioara?
Si buzele lui murmurara rugaciunea sfntului Francisc, prima rugaciune care i-a ve
nit n minte:
Inima de iubire mi-e coplesita,
n bunatatea ta cu iubire ma masoara.
Iubire, iubire, o Maria, iubire,
vino si ia-ma si m-ajuta, iubire!
Miguel sta n genunchi, cu capul plecat si cu inima nfiorata; deodata niste mini mic
ute si moi i acoperira ochii.
Hai, ghiceste, cine e? cnta un glas de fetita plpind ca aripile unui fluture.
Ah, stiu, stiu cine e! E Ines! Dar nu, nu vreau sa ma clintesc din loc, nu vreau
sa ma ridic si sa ntrerup torentul de simtaminte ce se revarsa n mine la atingere
a acestor mini plapnde.
Apoi, dintr-un salt, fu n picioare si, ntorcndu-se, o apuca pe fata de brate.
Baiatul si fata stau fata n fata, fiecare simte pe obraji rasuflarea celuilalt, s
i niciunul nu scoate o vorba.
n capul baiatului se strneste o furtuna salbatica. Prapastia ametitoare a iadului
cerul deschis de o placere curata, alba ca zapada. n mintea lui vuieste o cascada
:dorinta sau frica? Dar iata ca o putere necunoscuta biruie teama si nalta minile
lui Miguel spre obrajii fetei.
Sunt, netezi si catifelati ca o piersica. Ins zmbeste,Miguel e grav; minile lui se
lasa pe umerii rotunzi ai fetei, i framnta dureros, aluneca pe ceafa, se strecoara
n par, si, pe neasteptate, baiatul apasa cu putere gura fetei de a lui, si n-o m
ai lasa, strivindu-i buzele cu dintii, pna la snge.
Luptnd din rasputeri cu bratele ei tineresti, Ins se smulse din strnsoarea lui si o
rupse la fuga.
Baiatului i se facu negru naintea ochilor. Se ntoarse brusc spre Madona, se catara
pe altar pna ajunse fata n fata cu chipul Fecioarei; si apasa gura de buzele ei re
ci sngernd de carmin si, aici, pe buzele sfintei Fecioare, si ncheie, flamnd, primul
sau sarut.
Uscat si teapan ca o lumnare, Trifn si astepta elevul pe o banca de marmura sub ole
andri; deodata, n patio si facu aparitia calugarul Gregorio.
A, padre Trifn? i se adresa Gregorio binevoitor.
Trifn se ridica n picioare si-l saluta distant.
Binecuvntat fie Domnul nostru Isus Hristos!
Dar de ce asa devreme, parinte Trifn?
Am ora de religie cu don Miguel.
Aha, da, da, clatina Gregorio din cap, stergndu-si sudoarea de pe frunte si aseznd
u-se si el pe o banca la umbra. Si eu, prietene, si eu am ora de limba greaca.
Greaca? repeta Trifn, si din glasul lui se desprinse batjocura. Banuiesc nsa ca nu
-l nveti pe Miguel numai limba
Banuiala e o superstitie pe care sfnta biserica n-o ngaduie, l ntrerupse Gregorio, c
lipind strengareste.
i vorbeste contelui Miguel si despre filosofii greci, nu-i asa?
De buna seama, ncuviinta batrnul. Sunt printre ei capete nespus de luminate
La care te gndesti?
si capete mai putin luminate, continua, viclean,Gregorio.
Probabil ca-i vorbesti ndeosebi despre Heraclit, arunca Trifn undita.
La care Gregorio, tragnd o dusca usoara dintr-o sticluta cu darul Domnului pogort n
viile Andaluziei, spuse clatinnd din cap:
Desigur. Si despre Heraclit. Peste Heraclit nu se poate trece.
Nici peste sentinta sa eretica prin care spune calumea n-a fost facuta de nimeni
dintre zei, si nici dintre oameni, ci este si va fi o vesnica flacara vie?
Ceva ti-a mai scapat din aceasta ntelepciune, parinte Trifn! riposta calugarul pe
un ton dojenitor. Siapoi, poate fi oare nvinuit Heraclit de erezie? Exista oare s
fnta inchizitie n secolul al cincilea nainte deHristos? Trifoane, Trifoane! Sa culti
vi multa gndire, nu numai multa nvatatura, a scris Democrit. Tine minte acest lucru
Si asta tot un razvratit si un instigator a fost! nvatatura lui e mpotriva sfintei
biserici. Nu cuprinde dect rataciri pagne ce s-ar cuveni a fi arse pe rug! Noi, i
ezuitii, numai noi stim ce-i adevarul! Cu noi e Dumnezeu!
Cu Democrit, scumpe Trifoane, e spiritul!
Trifn pali si ochii lui se aprinsera de un fanatism fierbinte:
Cu alte cuvinte, vrei sa spui ca spiritul pagnuluiDemocrit nseamna mai mult dect sp
iritul Domnului?!
Nu, zmbi calugarul. Am vrut sa spun doar ca omul ntelept nu ngaduie niciodata nedre
ptatea.
Si ce vrea sa nsemne asta?
Asta vrea sa nsemne ca educatia dumitale ipocrita ucide n Miguel un om luminos si
otraveste n el bucuriile vietii
Fata lui Trifn se facu cenusie, mprumutnd culoarea frunzei de maslin. Si iezuitul i
zbucni:
Nu demult, la mnastirea voastra din Tocina au fost gasite ntmplator niste carti int
erzise. Nu stii cumva cine le-a vrt acolo, sub nasul calugarilor?
Ia te uita, se minuna Gregorio, si pleoapa stnga i zvcni speriata; dar, cinstindu-s
e cu o dusca zdravana, ntreba, de data asta ct se poate de calm: Dar dumneata de u
nde stii, parinte Trifoane? Ca sa vezi, eu unul habar n-am de toata povestea asta
. Si ma rog, despre ce carti e vorba?
Stii dumneata prea bine! i raspunse iezuitul:Thomas Morus, Campanella, Erasmus di
n Rotterdam
Nu mai spune! Thomas Morus, zici! Oare n-a scris marele nostru poet Fernando de
Herrera, fata Sevillei, o oda celebra nchinata tocmai acestui Thomas Morus?
Da, dumneata l raspndesti pe Herrera! tsnira, ncarcate de furie, cuvintele lui Trifn.
Dumneata raspndesti si scrierile instigatorilor Suarez Alfonso de Castillio, ba
chiar si pe ale lui Juan Marianna, a carui carte a fost arsa public la Paris de
mna calaului.
Si n-au fost oare Marianna si Suarez iezuiti, ca si dumneata? ntreba batrnelul cu
viclenie.
Niste renegati, asta au fost! se aprinse din nouTrifn. Si ca atare au si terminat
-o fie n temnita, fie pe rug! Ct despre acest Morus al dumitale, mai mare rusinea!
Tuturor cetatenilor sa li se dea timp pentru libera, da, pentru libera instruire
a spiritului! n asta, chipurile ar salaslui fericirea vietii! Morus e un razvrati
t, un instigator
Poti sa-l citesti linistit, n-o sa-ti strice, ci dimpotriva. Dar ce scrie despre
preotii trndavi, care dau numai din gura hahaha, rse vesel batrnelul.
Despre asa ceva nu scrie! izbucni Trifn.
Aha! Adevarat, asa e, nu scrie. Am vrut numai sa aflu daca stii de aceasta carte
. E foarte bine c-o citesti.Orice om instruit trebuie s-o cunoasca.
Trifn si-a pierdut suflul si de atta mnie creierul lui nu mai e n stare sa ncropeasca
raspunsul.
Ti-o fi cald, se strmba calugarul, zmbindu-i prietenos. Hai, cinsteste cu mine un
strop de vin. E picaturaDomnului, si fara ea omul se ofileste. Campanella spune
ca n Cetatea soarelui oamenii trecuti de cincizeci de ani nu mai beau vinul amest
ecat. Spune si dumneata, nu e asta un sfat ntelept, chiar daca ni l-a dat o lepada
turaca el!? Eu unul cinstesc cu sfintenie acest sfat.
Nu ma ating de vinul dumitale! ncep sa zboare cu furie cuvintele lui Trifn, care nt
re timp si-a recapatat suflul. Nu vreau sa am nimic comun cu dumneata!
Voia la dumneavoastra, preasfinte, rosteste calmGregorio, ducnd sticla la gura. D
ar Trifn si-a pierdut rabdarea si ncepe sa tipe:
Gata, ajunge cu atta teatru, calugare! Stiu ca-i nveninezi sufletul lui don Miguel
cu scrieri eretice! Ce urmaresti prin asta? Ti-ai iesit din minti? Vrei sa faci
din viitorul stapn al Maarei un razvratit? Vrei sa-l instigi mpotriva sfintei bise
rici?
Gregorio se ridica de pe banca si spune grav:
Daca as urmari acest lucru, ar nsemna ntr-adevar ca mi-am iesit din minti. Eu nu v
reau nsa nimic altceva, dect sa-i dau lui Miguel ceea ce nu-i dai dumneata:instrui
re si simtamnt. Instruire libera si simtamnt omenesc!
Trifn nghite n sec, jignit la culme:
Cum vad, dumneata ai sa termini n flacarile rugului! Omule!
ntr-adevar, nu sunt dect un om, i raspunde domol Gregorio. Iar visul dumitale s-ar
putea sa se mplineasca, daca aceasta va fi vointa Domnului.
Dar samnta otravita, se neaca Trifn, samnta otravita pe care o semeni ntr-un suflet tn
ar? Nopti n sir nu dorm cugetnd la acest lucru
Sa nu faci asta, se strmba iarasi vesel batrnul.Prea multa cugetare strica oamenil
or slabi si le subtiaza sucul gastric. Bea ceai de izma creata, sfintia-ta. Nu a
rati prea bine, cu toate ca n-ai dect jumatate din anii mei.
La vrsta dumitale, si stapneste preotul mnia cu un aer de superioritate, la vrsta dum
itale eu eu n-as lua numele Domnului n desert
La vrsta mea, fiule, riposteaza Gregorio, o sa fii nitel mai ntelept.
ndraznesti prea mult, strecoara Trifn printre dinti, cu ura, ndraznesti prea mult,
necredinciosule!
Buna dimineata, sfintiile-voastre, striga Miguel dnd buzna n patio, cu sufletul la
gura.
Trifn se uita la calugar cu dusmanie, se ndeparteaza de el si si ntoarce fruntea ncru
ntata spre Miguel.
Ati ntrziat prea mult, naltimea-voastra, se rasteste dojenitor la tnarul conte.
Buna dimineata, Miguelito, i zmbeste Gregorio, netezindu-i parul negru. Parintele
Trifn te asteapta de mult si e suparat. Du-te acum cu el. Eu astept pna terminati
voi lectia. Si daca, cine stie, s-ar ntmpla cumva sa atipesc aici la racoare, fii
te rog bun si trezeste-ma,Miguel!
n ritmul hexametrilor latini, Miguel si masura pasii prin patio. Soarele se ndrepta
spre asfintit. Deodata o mna de copil, arsa de soare, se strecura printre gratii
le portii si la picioarele lui Miguel cazu o piatra nfasurata ntr-o hrtie.
Miguel desfacu hrtia.
O litera stngace, scrisa cu plumbul pe o hrtie murdara, ah, ct e de frumoasa prima
scrisoare de dragoste!
Cnd se ntuneca, vino sub platanul din capatul aleii.Ines.
O, tu, scris regesc, scriere divina! Fiecare semn al tau e o urma a voluptatii,
fiecare dintre literele tale strmbe e un fuscel al scarii lui Jacob ntinsa spre ce
ruri.
Si n timp ce Miguel nu-si mai lua ochii de pe clepsidra, bunul pazitor Bruno i nmna
doei Geromina scrisoarea lui Ins, sustrasa din sipetul baiatului.
Stapna casei nu statu mult pe gnduri si lua repede o hotarre: n clipa urmatoare arga
tii nhamau caii la caleasca ce avea s-o transporte pe Ins, n tovarasia Petronilei,
spre ndepartata curte a lui Toms de la poalele muntilor Araceni, n timp ce Miguel si
termina n graba cina, pregatindu-se sa fuga la ntlnire.
ntunericul se lasa vaznd cu ochii, cerul era acoperit de nori si ncepuse sa ploua.
Cu cugetul mai negru ca pana corbului, cu sufletul necat de emotie, dar cu inima
decisa, Miguel se strecura prin bezna groasa si prin ploaia torentiala. Sub plat
an ploaia batea din toate partile; nu trecu mult si vestmntul de catifea al lui M
iguel fu ud leoarca, parul i se naclai, pantofii i se necara n apa. Iar cerurile,
larg deschise, varsau fara ncetare torente nesfrsite pe pamnt.
Vino, vino, cea mai fermecatoare floare din valea acestui ru, zboara, porumbita m
ea, zboara spre mine care tremur si ma nfior de nerabdare. Coboara, coboara n inim
a mea, stralucitoare stea, si asaza-te n palmele mele, gingasa libelula!
Dar clipele trec una cte una, timpul se scurge ntrecndu-se cu picaturile de ploaie,
si Ins nu mai vine.
Ploaia e din ce n ce mai deasa, mai apriga, transformndu-se ntr-o grindina nimicito
are ce distruge grnele, ucide gzele si sparge ouale pasarelelor.
Noaptea goneste departe, ca o bufnita speriata, si Miguel continua sa stea sub p
latan, singur cu ntunericul si cu deznadejdea lui.
Mnios si umilit la culme, tremurnd de rusine si de frig, se furiseaza napoi spre ca
sa.
n poarta i atinu calea o umbra care, dintr-un salt, l apuca de mna si-l trase spre c
onac.
Bruno! Aha, asadar si azi a fost pazit! Ei bine! De data asta nu se va supune. N
ici sa plnga n-are de gnd!Si nici sa se umileasca!
Desi amagit si tradat, se va ridica nu numai mpotriva mamei, ci mpotriva ntregii lu
mi, pentru ca el nu va ngadui sa fie tratat ca un detinut. Trt n odaia mamei, se pro
tapi ndrjit n fata ei, si dezlipi de pe frunte parul naclait si-i arunca Gronimei o p
rivire fulgernd de revolta.
Unde ai fost n seara asta, Miguel? l ntreba mama cu o voce blajina.
Nu spun!
Zadarnica ti-a fost asteptarea. N-a putut sa vina.Am expediat-o de aici. Departe
. Nu voi permite nimanui sa te abata din drumul tau
Asa?! striga baiatul. Va sa zica, voi m-ati pazit?Tu ai trimis-o de aici? De ace
ea n-a venit! De ce mi-ai facut asta, mama? De ce?
Tu esti sortit sa-l slujesti pe Dumnezeu, Miguel!
Ins trebuie sa se ntoarca.
Nu, nu se mai ntoarce. N-ai s-o mai vezi niciodata
Asta-i ticalosie, se nfurie Miguel, batnd din picior. Vreau sa se ntoarca!
Tu poruncesti aici?! riposta cu severitate Doa Gronima.
Da, tipa Miguel si, rasturnnd de pe un piedestal o vaza mare, o facu tandari, cal
cnd cioburile n picioare.Da dispozitie sa fie adusa numaidect napoi! Chiar azi!
Se smuci din minile mamei si, ntr-o furie nversunata, ncepu sa-i rupa fsii, fsii batic
ul de dantela.
Ei bine, am sa-ti spun adevarul: nu-l iubesc peDumnezeu, pe Ins o iubesc! Si nu v
reau sa mai fiu pazit. Daca-l mai prind o data pe Bruno n apropierea mea l ucid, i
ar Ins
Gata, o vorba sa nu mai aud! mpotrivirea ta e zadarnica. Te-am fagaduit Domnului,
si Domnului te voi darui.
Nu, nu, niciodata! Nu vreau sa ma fac preot!
M-auzi?! Nu vreau! Cum ma fac mare, ma nsor cu Ins si fug de la tine
Nu vrei sa asculti?!
Nu!
Doa Gronima l apuca de mna si-l trase n dormitorul ei. Cu o miscare violenta, dadu la
o parte draperia din fata unui tablou si striga:
Iata ce te asteapta!
Judecata de apoi! Dintr-un valmasag de nori ntunecati transpare chipul Domnului.
De o parte si de alta a tronului divin plutesc plcuri de serafimi si heruvimi, trm
bitnd n toate vnturile lumii ziua judecatii. Mortii se trezesc din morminte si se p
erinda prin fata tribunalului divin, iar Dumnezeu, cu o miscare a minii, i mparte n
izbaviti si blestemati. Ah, blestematii! n mparatia lui satan lucesc trupurile cel
or condamnati; se zbat si se zvrcolesc sub mpunsaturile diavolilor, se rumenesc si
se prjolesc n flacari, zac ntinse pe uneltele de tortura cu limbile smulse si cu g
urile necate n snge, se rasucesc nfiorate n cazanele cu ulei ncins, iar pumnii strnsi s
i gurile deschise sugereaza imaginea sonora a strigatelor si vaietelor de groaza
ale celor torturati.
Fara voia lui, Miguel se apropie din ce n ce mai mult de tablou.
Cta grozavie! Aici un trup de femeie sfsiat de ghearele de vultur ale diavolilor,
dincoace un barbat caruia monstrii iadului i frng oasele si-i jupoaie pielea de pe
spate, dincolo un altul, cu teasta batuta n cuie, iar aici, aproape, un baiat, c
aruia botul de sacal al unuia dintre diavoli i smulge maruntaiele din corp si och
ii lui injectati de snge striga deznadajduiti, ntr-o muta ncrncenare de durere si sp
aima.
Miguel se uita la tablou cu ochii holbati si mna lui tremurnda arata spre chipul b
aiatului. Cunoaste acest chip din oglinzile mamei, da, da, e propria lui fata!
n clipa aceea doa Gronima desluseste si ea pe chipul torturatului ceva din nfatisare
a fiului ei; femeia paleste si nghite anevoie saliva cu gust de fiere.
Asta sunt eu! biguie Miguel! Vezi? Eu sunt!
Nu, nu, striga mama nspaimntata, tragndu-si fiul de lnga tablou. Nu, nu esti tu, nu
esti tu!
Ba da, eu sunt! Si tu ti-ai dat seama!
Nu, nu-i adevarat, plnge mama ndurerata.
Atunci de ce plngi?
Pe tine te plng, murmura mama, pe tine, si dintii i clantane de groaza si de ngrijo
rare.
Miguel se repezi din nou spre tablou.
Dumnezeule din ceruri, striga el nfricosat. Sa mi se smulga maruntaiele din corp!
Si atta snge! Ce dureros trebuie sa fie!
Luptnd din rasputeri, mama izbuteste sa-si scoata fiul din iatac.
Miguelito, sufletul meu, asemanarea asta nu-i dect o ntmplare fara nicio semnificat
ie!
Eu sunt, nu ncape nicio ndoiala, eu sunt, izbucneste baiatul ntr-un plns deznadajdui
t. Nu vreau sa fiu torturat! Nu vreau! Mi-e teama!
Acum stiu ca ai sa fii baiatul meu ascultator, nu-i asa, Miguel? Si n-ai sa fii
chinuit!
Mama si fiul cad unul n bratele celuilalt, mpreunndu-si lacrimile si rugaciunile ntr
-o singura ruga fierbinte.
Ziua a si nceput sa se deschida ntr-o inflorescenta trandafirie, pe pervazurile fe
restrelor poposesc acum pasarele cntndu-si cristalinul lor matutinum, dar mama si fi
ul n-au cum sa vada aceasta splendoare, caci peste fruntile lor smerite se ngrama
desc norii ntunecati ai spaimei si ai groazei.
Nici cuvntul omenesc si nici cuvntul Domnului nu puteau sa-i arate mai bine lui Mi
guel ntreaga zadarnicie a lucrurilor si nu puteau sa-i astmpere sufletul rascolit
mai bine ca nfioratorul tablou al Judecatii de apoi.
n gndirea lui nu exista calea de mijloc; ea nu cunoaste dect extremele si exagerare
a ntr-o singura directie.
Si astfel, tnarul conte se alatura din nou oastei Domnului, si zile n sir se cufun
da n rugaciuni patimase, uitnd cu totul de Ins, care, dupa parerea lui Trifn, a fost
o capcana ntinsa de diavol, iar dupa a mamei o piedica n calea mplinirii marii sal
e fagaduinte. Cunoasterea voluptatilor trupesti a capatat gustul amar al fierii
si al duhorii de pucioasa ce se scurge din ranile sngernde ale condamnatilor.
Cnd parintele Trifn i propuse doeiGronima sa-l ia pe Miguel la Sevilla, ca sa asiste m
preuna cu ea la procesiunea pocaitilor din Vinerea Mare, copilul se arata entuzi
asmat, iar mama i fagadui solemn, zicndu-si n sine: Merge pe drumul dorit de mine.
Marele inchizitor a observat ca n ultima vreme spiritul de revolta n rndurile popul
atiei creste nencetat, si de aceea se cerea neaparat ca procesiunea pocaitilor di
n acest an sa fie mai nspaimntatoare ca oricnd. Sa vada pleava ct de puternica este
forta sfintei biserici care alunga din snul ei pe cel ce nu-i pe placul ei (si al
e carui bunuri i sunt pe plac), silind justitia laica n spatele careia se afla ea n
sasi sa-l expedieze pe bietul om pe lumea cealalta, asa-zisa mai buna.
Tot orasul e n picioare.
Zbirii sfintei inchizitii, calugarii, scutierii, trgovetii, cu trupul rotofei, si
norodul, pentru a carui nfricosare a fost organizat de fapt cumplitul spectacol,
misuna pe strazi fara ntrerupere.
Fetele, cu piepteni mari n par, si poarta gratios trupul zvelt, ca tulpina de floa
rea-soarelui flori luminoase, nfasurate n tristetea neagra a dantelelor.
Crduri de filfizoni flusturatici se tin scai dupa ele, zanganind din spade si aru
ncnd la picioarele frumoaselor buchete de flori si cuvinte de admiratie.
Taranii s-au adunat pe treptele bisericilor si ale palatelor, si printre ei se f
oiesc tot felul de cini hoinari.
ntre coloanele de pe treptele ce duc n palatul lui donToms, sta doa Gronima cu Miguel
, nconjurata de garda ei personala administratorul Vicente si ctiva scutieri.Multi
mea se nghesuie n imediata lor apropiere.
Strada, ngusta, e cufundata n bezna si freamata de miile de glasuri ale nerabdator
ilor.
Deodata strada fu inundata de un bubuit de tobe mai sumbru ca bezna noptii, mai
trist ca un plns sfsietor.
Bum-bum, bum-bumm, bum-bumm.
Spre cerul ntunecat tsnira flacarile tortelor si, pe neasteptate, n aer se conturar
a bratele uriase ale crucii purtate n fruntea convoiului de pocaiti.
Bubuitul tobelor nceta brusc si n locul lor rasuna corul calugarilor:
Miserere nobis, Domine!
Iata primul paso: un car alegoric cu statuia Madoei.
Multimile cad n genunchi. Florile cu care e mpodobita Sfnta Fecioara raspndesc miros
de iasomie. Tulburatorul spectacol ncepe sa se desfasoare n toata monstruozitatea
lui: siruri nesfrsite de calugari, fum de torte, negru si necacios, tacere sufoca
nta si trupul rastignit alMntuitorului, din ale carui rani deschise se preling pi
caturi de snge nnegrit
n urma lui, sub stindardele fluturnde, nainteaza membrii sfintelor confrerii mbracat
i n sutane albe, cafenii si negre, cu gluga pe cap si cu lumnari aprinse n mna.
Lui Miguel i se taie rasuflarea la vederea acestor oameni mascati cu glugi n form
e conice, avnd n fata doua deschizaturi negre pentru ochi. Staturi fara chip, fara
gura, fara frunte, nimic altceva dect niste orbite ntunecate deasupra unor schele
te hidoase ce se clatina aproape imateriale, nfasurate n lintoliu.
Corul pocaitilor zguduie ntinderile necuprinse ale noptii:
Si ne iarta noua, Doamne, pacatele noastre!
ncet se mai trie dihaniile acestea fara chip, ce-si duc n spinare povara attor pacate
. Glasurile lor, gaunoase ca ale mortilor, se scurg pe strazi fara ecou, furnd ra
suflarea spectatorilor.
Sa ia aminte fiecare ca pulbere a fost si-n pulbere se va preface!
Miguel respira greu, gfie, si-n gtlejul lui e uscaciune ca-n desert. Ct e de cumplit
sa vezi sub un obraz trandafiriu coltii hidosi ai mortii, iar ntr-un zmbet sa sur
prinzi rnjetul de dincolo de mormnt. Trupul devineo umbra, materia se destrama, se
descompune, prefacndu-se ntr-o pulbere pe care vntul o mprastie n toate partile.
Petalele florilor se ofilesc, se vestejesc, se usuca si se farmiteaza, arborii pu
trezesc si cad, cuvintele rostite se risipesc n gol, n nimic. Neantul. Viata? ncolt
ire, crestere, nflorire, rod, ofilire, disparitie. Si totusi, an de an, samnta e a
runcata din nou n pamnt! Iar oamenii continua sa se nasca, mereu! Viata nu poate f
i nimicita!
Si peste tot ceea ce dainuie o, Dumnezeule atotputernic si aspru, mai exista, oa
re, n afara de Tine ceva ce dainuie? peste tot ceea ce dainuie, nimic altceva dect
o bezna neagra, si umbre desarte cu orbite fara ochi si strigate lugubre si vai
careli si lumina livida a lumnarilor de ceara.
Pe strada trec noi siruri de pocaiti cu moastele sfintilor pe brate si cu matani
i uriase la cingatoare, iar de pe buzele lor se nalta cntece de jale; trec barbati
despuiati pna la bru, biciuindu-se unii pe altii, cu grbaciul pna la snge.
ntareste-ma, Doamne, n pocainta mea!
Se apropie condamnatii sfintei inchizitii, victimele ruguluinconjurati de o hoard
a de scutieri, merg ncet, cu minile si picioarele legate n lanturi, purtnd pe ei cun
oscutul saribenitos, vesmntul umilitor, de culoare galbena-rosietica, al condamna
tilor la moarte.
n frunte merg ereticii care au citit scrieri interzise si le-au tainuit.
Merg ncet, ntr-o totala nepasare, cu trupul si privirea nfipte n pamnt, parca surzi s
i fara simtire.
n urma lor vin doi tarani sfrijiti, care, de foame, au ndraznit sa ntinda mna la mas
linele episcopului.
n carul gdelui e dusa o femeie cu parul despletit si mbracamintea sfsiata. si nalta min
ile ncatusate spre cer si plnge cu suspine:
Copiii mi i-au luat, barbatul mi l-au ucis n torturi! Calai necredinciosi!
Tobele! se aude un ordin scurt.
Dar glasul nalt, tnguitor al femeii se ridica peste bubuitul ntunecat al tobelor, c
a un strigat strident de pasare ranita:
Zi si noapte m-au batut cu vergelele de fier, ochii mi i-au ars, soldurile mi le
-au ntepat cu cuie ncinse, parul mi l-au smuls
Vocea ei slabeste, se ndeparteaza si se pierde n vacarmul asurzitor al tobelor.
Cu ce s-a facut vinovata femeia asta? ntreaba un trgovet obez, din multime.
Cineva a denuntat-o ca ar complota mpotriva sfintei biserici, i raspunde un pirpir
iu.
Paduchi blestemati aceste iscoade, se supara grasunul. Pe astia ar trebui sa-i a
rda! Nu credeti, domnule?
Stiu si eu, fiecare si cstiga pinea cum poate, bolboroseste omuletul.
Cum? Va sa zica, tu i aperi pe copoi? se nspaimnta cetateanul. Nu cumva esti unul d
intre ei?! Ah! Flecar necugetat ce sunt!
Grasunul ncearca sa se rupa de primejdiosul sau vecin, dar multimea nu cedeaza.
Iata ca un car se apropie purtnd trupul zvelt al unei fete, cu chipul sclipind de
tinerete. Inele de par i se rasucesc fermecator n jurul fruntii, iar n ochii ei e
cuibarita o noapte ntunecata, lucind ca pana corbului. E Dora, cea mai frumoasa
tiganca din Triana. Pactus diabolicus legamnt cu diavolul!
A stiut ce sa aleaga domnul Satana! si spune parerea, cu voce tare, grasunul. De
cnd ma stiu, n-am vazut faptura mai frumoasa. Uitati-va numai la gtul ei subtire,
ca de lebada. Pe cinstea mea, nici eu nu m-as da n laturi
naltimea-voastra uita, chicoteste pirpiriul, ca dorinta de a avea o eretica tot e
rezie se cheama
Trgovetul se sperie si biguie:
Dracu s-o ia. Cu diavolul s-a dat, cu el sa ramna!
Tiganca tine capul sus, si snii ei tari umfla sanbenitos-ul zdrentaros.
Iezuitii aflati n preajma carului i arunca priviri de vipera si, lasndu-si pleoapel
e ntredeschise, striga cu voce ragusita:
Roaga-te, trfa desfrnata!
Ibovnicei lui satan putin i pasa de glasurile lor croncanitoare, si privirea ei c
auta cu insistenta pe cineva din multime. Cine stie, poate chipul iubitului, ca
sa-i mai arate pentru ultima oara dintii frumosi, dezvaluiti de sursul ei fermeca
tor! Barbatilor li se tulbura vederea numai la gndul ispitelor pentru care ar put
ea ajunge prada flacarilor rugului, daca sfnta inchizitie ar fi n stare sa le cite
asca si gndurile. Orasencele obeze si musca buzele de invidie, invocnd focul si puc
ioasa peste capul trufasei.
n urma tigancii e transportat un evreu batrn.
Sta n car cu minile ncrucisate la piept, iar buzele sale tremuratoare se adreseaza
cuiva din naltimile cerului. Glasul lui murmurator pluteste departe de pamnt, e gl
asul singuratatilor si al deserturilor, unde nimic nu creste, unde nimic nu frea
mata si nimic nu miroase, unde, peste zare, sta pironita o idee fixa, ca o vesni
ca si neclintita privire:
Pune degetul tau pe ranile mele, Doamne. Priveste-mi pieptul ars, buboaiele si c
icatricele si judeca-i pe calaii mei, Adonai!
La spnzuratoare cu tine, ovreiule! se aud cteva glasuri. Si focul e pacat sa-l str
ice pe tine!
Miguel e palid ca ceara si inima i se nfioara de teama si ngrijorare. Ce puternic
e Dumnezeu! Ct e de drastic si de aprig! Si ct e de nendurator! Nimeni nu scapa de
mnia lui. Nu-i loc sa te ascunzi de ochii lui, nu-i scapare n fata pumnului sau ne
crutator, nu-i ungher n care biciul lui sa nu te ajunga.
n carul urmator sta un barbat trupes.
Ia te uita, negutatorul de sclavi din crciuma La sfnta fratie Miguel l recunoaste pe
don Emilio Baradn!
Si n clipa n care cortegiul s-a oprit pentru o clipa, condamnatul l zareste pe Migu
el; ntinde spre el bratele legate n lanturi si striga:
naltimea-voastra! Ma recunoasteti?! Sunt don Emilio Baradn. Amintiti-va de seara a
ceea n locanda din Brenes! Al doilea sobolan care a reusit sa fuga m-a denuntat;
mi-au luat toate corabiile si toate casele
Gura! se rastesc la el cei din escorta.
Sunt nevinovat! Puneti o vorba buna pentru mine!
Inima lui Miguel tresare ca o frunza de plop tremurator, dar gura uscata nu-i n s
tare sa scoata o vorba.
Nu ma renegati, don Miguel! De ce taceti?! Pentru izbavirea sufletului vostru, a
jutati-ma!
Tobele prinsera din nou sa bubuie si condamnatul se pierdu n multimea strazii.
Cine era? ntreba cu asprime doa Gronima, nspaimntata de faptul ca un condamnat al inc
hizitiei face apel la mila fiului ei.
Don Emilio, mama, biguie Miguel; don Emilio dinBrenes, stii? Un negutator bogat s
i
Dar n-apuca sa-si rosteasca fraza pna la capat si holba ochii mari.
Pe un car al condamnatilor se apropia podarul Sebastian, supusul tatalui sau si
prietenul lui Gregorio.
Mama! striga Miguel, cuprins de spaima. Uite-l peSebastian! Podarul nostru! De c
e un om att de bun ca el
Mama i astupa gura cu palma.
Condamnatul Sebastian, pe care toti din valea Guadalquivirului, de la Sevilla pna
dincolo de Almodovar, l iubesc pentru cinstea si bunatatea lui, sta acum n car si
, fara sa rosteasca o vorba, fara sa se miste, o fixeaza pe doa Gronima cu o privi
re dojenitoare. A fost denuntat ca ar purta discutii eretice. Si ct nu s-a rugat
Gregorio de don Toms si de sotia sa sa intervina pentru Sebastian, dar totul a fo
st n zadar. Don Toms nu se ncumeta sa se amestece n treburile sfintei inchizitii, ca
nimeni de altfel, iar doa Gronima cu att mai putin. Despre toate astea calugarul i
trimisese vorba lui Sebastian, la nchinare; de aceea tace el acum, si numai ochii
lui blajini si buni acuza.
Miguel se smuci din mbratisarea mamei.
Sebastian, striga baiatul. Pe tine sa te arda?! De ce? Nu se poate! Mama, mama,
ajuta-l! Salveaza-l! Ce ma fac eu acasa fara el? Repede, mama
Taci! i porunci mama, cu severitate. Si treci n casa, imediat!
Sebastian disparu, dar rapaitul prevestitor de rele al tobelor nu mai contenea.
Miguel lesina si fu dus n palat.
Si n timp ce medicul, chemat de urgenta, l readucea n simtiri pe tnarul conte, dndu-i
sa miroasa tot felul de uleiuri tonice, pe strazile orasului continuau sa se sc
urga alti condamnati, pe care-i asteptau flacarile necrutatoare ale rugului.
nfioratoarea procesiune a pocaitilor lua sfrsit.
Grozav spectacol, nu-i asa? constata cu nespusa satisfactie pirpiriul si ochii l
ui de reptila alunecara hraparet peste inelele obezului trgovet. Pe chestia asta
ar fi poate cazul sa bem un paharel, ce spuneti, naltimeavoastra?
De ce nu? consimti grasunul fara sa ezite, dar numaidect si dadu seama ca acest om
ulet cu chip de vulpe perfida e un palavragiu primejdios, si se grabi sa adaoge
agitnd din mini: Ah, prostul de mine! Cum de-am uitat! Ce sa fac, nu mai am tinere
-de-minte! naltimea-voastra ma va ierta, desigur, dar trebuie sa mai dau o fuga s
a-mi vad o ruda bolnava. Pacat! Si ct n-as fi dorit sa golesc si eu un pahar!
Omuletul-vulpe urmari directia indicata de mna cetateanului si se grabi sa spuna:
Va duceti peste ru, la Triana? A, ce bine! Si eu tot ntr-acolo
Da de unde, l ntrerupse cetateanul, cu vocea sugrumata, si n capatna lui dracu se ntr
ecea de zor cu ntunericul, de teama ca n-avea sa se mai descotoroseasca de aceast
a lipitoare, de acest pricolici iscoditor. Ca sa-si ascunda ncurcatura, se grabi
sa aprinda fitilul felinarului; n mna tremurnda scnteia scaparatoare zbura de cteva o
ri n gol: Ma duc tocmai n directia opusa. mi pare rau ca nu ma pot bucura de compan
ia voastra. Dar ce sa fac, trebuie sa plec. Sunt grabit. Dumnezeu sa va nsoteasca
, naltimea-voastra.
Sari de pe treptele scarii direct n multime, ca un deznadajduit ntr-o prapastie; s
e nghesui, croindu-si din rasputeri drum nainte, dar, din pacate, stafia uscata al
uneca mai usor prin multime, calcnd pe urmele pradei sale care-i arata calea cu f
lacara felinarului.
n acest timp, paznicii de noapte ai Sevillei trmbitau ora patru dupa apusul soarel
ui, iar scutierii nchideau cu lanturi strazile orasului.
Miguel zace n pat, cu ochii atintiti n plafonul ncarcat cu ornamente, nchipuind road
ele Andaluziei.
Lastarii de vita, strns mpletiti, se transforma n fata ochilor sai n vinele umflate
ale unui trup n chinurile torturii, ciorchinele de strugure e o ngramadire de ochi
omenesti smulsi din orbite, pepenele e un craniu jupuit de piele, iar codita pe
penelui, un cui batut ntr-o teasta.Prin ferestrele deschise patrunde un curent de
aer fierbinte, ca uleiul ncins. Prin preajma lui Miguel se misca timbrele mortil
or ce ratacesc ntr-o negura a dezolarii si a deznadejdii. Dintr-o baltoaca de snge
se ridica o coloana de fum, si flacarile nvaluie bratele si picioarele pacatosil
or.
Miguel suspina, geme, si dintii i clantane n toiul delirului.
Medicul i aplica, pe tmple, lipitori.
Ce pot face, Doamne, ca sa scap de aceste chinuri?plnge n hohote Miguel.
Si plnsul i aduce alinarea si somnul.
Mama si duce fiul napoi la Maara.
Te voi asculta, mama, fagaduieste baiatul, strngnd cu ncrncenare mna doeiGronima. E p
id de emotie si tulburat de pasiunea cu care-si marturisesteintentia: l voi sluji
numai pe Dumnezeu! ti promit sa ma fac preot, si sa fiu slujitorul Domnului!
Sleit de puteri, tnarul conte se lasa n perna moale;caleasca, purtnd blazonul Maaril
or, se leagana ncet pe soseaua regala, ndepartndu-se spre miazanoapte, n timp ce, fe
ricita, doa Gronima si usuca n taina lacrimile bucuriei.
Ma logodesc cu voi, doa Blanca, si prin juramnt solemn ma leg ca n afara de Dumneze
u si rege va apartin voua si numai voua va voi apartine pna la ultima suflare, ro
steste ducele de Santa Clara, ngenuncheat n fata fetei.
Ma logodesc cu voi, don Manuel, i raspunde Blanca, plecndu-si ochii cu sfiala. Vre
au sa fiu pazitoarea credincioasa a casei voastre si ocrotitoarea focului sacru
al caminului vostru.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
n seara aceea de la nceputul lunii decembrie 1640, castelul lui don Toms de pe malu
l rului Guadalquivir stralucea n lumina feerica a unui numar impresionant de torte
.
Aromele tari si ghirlandele de trandafiri se clatinau ncet n adierea usoara a vntul
ui, evantaiele se scuturau ca niste fluturi multicolori, acoperind si dezvelind
zmbetele femeilor. Saluri de dantela, dantelarie de cuvinte galante, bolta lasata
a cerului si bolta frazelor de curtoazie, flori prinse n par si flori prinse la
sni, corsaje din brocart, bine strnse pe corp, rasuflarea nabusitoare a noptii, ras
uflarea grea a fiintelor omenesti
Ghitarele murmurau mbietor chemnd perechile la dans.
Miguel se plimba cu Trifn pe malul rului.
Steaua aceea se numeste Aldebaran, nu-i asa?Padre Gregorio spunea ca numele frum
oase au fost nascocite de poeti.
Nicidecum, naltimea-voastra, se ncrunta Trifn.Poetii sunt oameni mpovarati de pacate
. Arde n ei limba lui satan. Vorbesc despre floare si gndul le zboara la buzele fe
meii. Cuvnteaza despre lucruri gingase si se gndesc la destrabalare. Feriti-va de
poeti, don Miguel!Daca ar sta n puterea mea, as matura de pe fata pamntului toate
versurile nelegiuite ce cnta dragostea
Dar si sfntul Francisc a scris despre dragoste.
Da, izbucni Trifn, a scris, si cine ne poate garanta ca n rugaciunile lui, sub val
ul nflacararii sfinte, nu se ascundea gndul la femeie?
Voi, parinte, l ntrerupse cu uimire Miguel, voi va ndoiti pna si de cinstea sfntului
Francisc?!
Fierea colora chipul lui Trifn cu o paloare livida, muschii obrajilor ncepura sa-i
zvcneasca si glasul sa-i tremure de atta ardoare patimasa.
Da, ma ndoiesc! Stim doar ce fel de viata a dus.Acel ce s-a apropiat o singura da
ta de femeie, acel ce i-a cuprins soldurile, fie numai cu ochii, si i-a simtit r
asuflarea, acela si-a otravit sufletul pna la capatul vietii. Si de s-ar biciui n
opti n sir cu grbaciul, el tot minte; minte si va minti mereu, caci cine s-a ars o
data la flacara ispitei e pe vecie pierdut si vndut diavolului, iar cuvntul drago
ste are, pe buzele lui, semnificatia pacatului.
Trifn se sprijini de un platan si umerii i se lasara ca unui om ce si-a dat sfrsit
ul n flacari. Miguel observa ca fruntea preotului era brobonita de sudoarea murib
undului, si n ochii lui aprinsi descoperi pustietatea.
Nu exista pe lume dragoste curata. Ceea ce oamenii numesc dragoste, nu-i dect pof
ta, nu-i dect instinctul ce-l mpinge pe barbat spre necurata mpreunare cu femeia. C
a la animale; tot ceea ce oamenii numesc dragoste, iubire, nu se nvrteste dect n jur
ul sexului, continua Trifn cu nflacarare.
Miguel l asculta nspaimntat. Asadar, n afara dragostei de Dumnezeu nu exista dragost
e curata?! Totul nu-i dect murdarie si pacat?! Femeia nu poate fi iubita fara sen
timentul dezgustului?! Ce grozavie! Toata frumusetea senzuala a dragostei nu-i d
ect minciuna, ticalosie si depravare!
Preotul si atinti privirea spre castelul ce plutea pe valurile sunetelor de ghita
ra, si ura lui fanatica se dezlantui:
Dansul! Iata o plasa ntinsa de diavol! i vedeti pe cei doi de colo? El i sopteste c
uvinte magulitoare, dar n acest timp o adulmeca cu lacomie, asa cum si adulmeca pr
ada o fiara salbatica. O ademeneste. Iar ea si ascunde n spatele evantaiului zmbetu
l trfei dornice de iubire necurata.
Nu, padre, nu-i asa; ea, ce-i drept, zmbeste, dar n asta nu vad nimic rau. i zmbeste
cu dragalasenie de copil.
Prefacatorie! Falsitate! scrsni Trifn printre dinti.Ah, voi, fiare vrajitoresti cu
farmec de floare! Voi, depravate de veacuri cu ochi nevinovati de copil! Voi, c
uib al desfrnarii nvaluit n dantela! Tineti minte ce va spun, don Miguel, mai bine s
a nu traiesti, dect sa traiesti n ispita si pacat!
E o noapte fierbinte, sufocanta. Miguel percepe cu toti porii trupului sau sufla
rea nabusitoare a noptii, care l doboara la pamnt cu forta unei nentrecute frumuseti
animalice. Dar cuvintele preotului rapun mirosul pamntului si al semintei ce da
sa ncolteasca! Depravate de veacuri, morminte de strvuri, care de executie pentru
pacatosi, miserere nobis, Domine. Miguel se clatina plutind ntre pamnt si cer, ntre
zapuseala aromata a noptii si atmosfera rece si nfioratoare a puritatii si ascet
ismului. Pacat! Ispita! Capcana!
Si se poate oare feri omul de ispita? ntreaba, deodata, cu voce scazuta.
Trifn sfredeleste cu ochii sai de foc sufletul copilului, nnegrit de fumul nchipuir
ii pedepselor trecatoare si vesnice, si raspunde cu slovele evanghelistului Mate
i:
De-ti strneste indignare ochiul tau, scoate-l si leapada-te de el. Caci mai folosi
tor e pentru tine sa-ti piara unul dintre brate, dect sa-ti fie aruncat ntregul tr
up n vapaile iadului.
Si, facndu-i semnul crucii deasupra capului, Trifn se grabi sa plece.
Miguel se ntoarse spre casa, mergnd ncet de-a lungul castelului. Sufletul lui descu
mpanit era rupt n doua.Fata de pe terasa era Blanca, sora lui.
Am impresia, ajunsera pna la el cuvintele voalate ale barbatului, am impresia ca
soarele a poposit n parul vostru, doa Blanca, i raspunse un rs nabusit si ademenitor.
Era rsul ei, si parca totusi altul, neauzit pna acum, mai retinut si mai aspru.
Priviti-ma n ochi, doa Blanca! Asa, sopti barbatul, acum chipul vostru e luminos c
a o zi nsorita, si ochii mei sunt ncarcati de albul vostru imaculat; minile voastre
sunt moi, catifelate si calde, ca puful de lebada
Lebada! Lui Miguel i se facu negru dinaintea ochilor.Lebada. Ispita. Amagirea di
avolului. Masca atragatoare a pacatului. Si chipul Blancai e o masca a pacatului
. Din rsul ei razbate strident pofta neobrazata. Gura ei e ca o rana deschisa din
care se revarsa navalnic un rs otravitor ce se lipeste de auz, ca mlul, ca namolu
l,
Ct de dezgustator e sa-ti vezi sora cobornd att de jos! Diavolul i sopteste la urech
e poruncile pacatoase ale poftei, simturile o strivesc de pamnt, asa cum strivest
i un vierme cu piciorul! Ah, ct e de respingatoare n setea ei pacatoasa, si ct de r
usine mi-e pentru ea!
Zapuseala noptii e din ce n ce mai apasatoare. Miguel, cu sufletul otravit de cuv
intele lui Trifn, abia si trage rasuflarea; deodata, si aduna puterile si porneste
iute, n sus, pe scarile castelului.
O cauta pe mama, cufundata desigur n teama si nesiguranta ei; alearga spre ea, ca
spre o sfnta. Dar mama tocmai danseaza si surznd fie numai din amabilitate raspund
e la cuvintele magulitoare ale cavalerului ei.
Miguel strnge pumnii si lacrimile i tsnesc din ochi. Mai bine sa nu traiesti, dect s
a traiesti n ispita si pacat!
Si o rupe la fuga n noaptea ce se ridica la hotarul zilei n care Trifn a izbutit sa
nvenineze un suflet de copil cu ura sa mpotriva vietii.
Alerga la ntmplare, pna se trezi n dreptul insulei pe care traia, n mndra ei singurata
te, lebada alba.
Se dezbraca la iuteala si nota pna acolo.
Iat-o, aici e, aici doarme gratioasa pasare, lebada ce aduce cu o mireasa alba,
curata n singuratatea ei, deasupra oglinzii verzi a apei.
Minile voastre sunt moi, catifelate si calde ca puful de lebada
Blestemata catifelare, blestemata caldura, blestemate semne ale pacatului! Ah, m
ai bine ar fi ca Blanca sa nu traiasca, mai bine ar fi fost pentru mine sa nu fi
vazut umbra lacoma a dorintei n ochii ei; ah, mai bine sa orbesc, mai bine sa nu
exist! O, apa adnca si muta. Te-ai nchide n urma mea ntr-o liniste desavrsita. Dar D
umnezeu nu ngaduie asemenea fapta. Dumnezeu i pedepseste pe cei ce-si fac singuri
seama. Sa-mi omor sora? Nu,nu, pacatul ar fi si mai mare. Dar cum sa scap de ima
ginea care-mi umple sufletul de amaraciunea dezgustului? Cum sa rapun diavolul c
are rnjeste n frumuseteaflorilor, n aerul nmiresmat, n zapuseala noptii, n puful lebed
ei
O, lebada! Tu, pasare nelegiuita, tu, masca de catifea a pacatului, tu, ispita s
educatoare capcana ntinsa de diavol!
Voi nimici, voi distruge tot ce ma ademeneste, tot ce ma umileste, tot ce ncearca
sa-mi ndeparteze de Dumnezeu sufletul care vrea sa ramna neprihanit. Cu cta nerusi
nare se lafaie aici, mrsava, si ce reflexe strneste lumina stralucitoare a lunii n
penajul ei alb, ca o ninsoare proaspata. Doamne, cum ma atrage si cum ma ispites
te s-o mngi. Dar nu, nu vreau sa te mngi, nu mai sunt un copil, sunt un barbat n toat
a firea, care stie ce vrea si ncotro se ndreapta. Nu, de-acum ncolo n-ai sa mai izb
utesti niciodata sa ma ademenesti si sa-mi rascolesti simturile.
Dintr-un salt Miguel ajunge lnga lebada; un trosnet sec n gtul subtire al pasarii s
i capul purtat cu atta trufie cade moale. Miguel sta aplecat asupra lebedei moart
e, dar nu se bucura de biruinta lui.
Ma rog, am ucis ceea ce ma indigna si-mi tulbura gndurile. Si mai departe? De ce
prin uciderea lebedei n-am ucis n mine si femeia? Femeia, cuvntul, imaginea, naluc
irea aceasta otravitoare e si-acum aici, lnga mine.Mai puternica, mai staruitoare
ca oricnd.
Zadarnic am ucis si mi-e presarat sufletul cu cenusa.Amaraciunea mi-a ncarcat lim
ba care se usuca la radacina de o noua durere. Durerea ca, atta timp ct voi exista
, nu voi fi n stare niciodata sa birui puterea diavolului. Institutiile lui sunt
mai vechi dect pamntul de sub picioarele mele, fortele lui stapnesc lumea, el da le
gile dupa care mi-e dat sa traiesc, cu sau fara voia mea.
Douasprezece constelatii, douasprezece capete apostolice si tu, Doamne, mai pres
us de toate! Tu, care plutesti n nori deasupra apelor si, nvaluit n fum, pogori pe
pamnt. Tu, care faci sa se reverse marea, si muntii sa se clatine, tu esti vesnic
mpotriva legilor jinduirii omului.Nimeni nu-i va sfarma vreodata lanturile cu car
e pamntul i-a legat minile din clipa n care s-a nascut. Eu nsumi, cu slaba mea voint
a, voi fi scuturat de viata si azvrlit de colo pna colo de puteri supranaturale, d
easupra carora nu se ridica dect o singura forta moartea.
Zadarnicie peste zadarnicie, totul e numai zadarnicie.Miguel se lasa cu fata n ia
rba si izbucni ntr-un hohot de plns convulsiv. si nfipse degetele n pamnt, necndu-si s
hiturile n poalele lui de lut.
ntre timp, natura se nvaluise ntr-o liniste netarmurita. Luna stralucea pe cer ca o
lampa adapostita de vnt ochi limpede si calm, stapnit de o siguranta argintie iar
noaptea i mngia lui Miguel, cu o dragoste materna, tmplele nfierbntate. O mama mareat
a si marinimoasa si dezmierda cu bunatate copilul. n lacrimi plutea si se ducea du
rerea, n plns se stingea fierbinteala ranii, iar poalele pamntului nabuseau sughitul
baiatului.
Asa l gasi parintele Gregorio: cu fata la pamnt, plngnd lebada moarta de lnga el.
Ce faci aici, n miez de noapte, fiule? Si ce-i cu lebada asta? E moarta? Si plngi
dupa ea? A murit?Sarmana pasare! Dar ce i s-a ntmplat? Nu cumva i-a facut cineva v
reun rau?
Baiatul si ridica ncet capul de pe pamnt, si tot att de ncet si nalta privirea spre cal
ugar.
Eu, eu am ucis-o, padre.
Gregorio abia izbuti sa-si stapneasca rsul. El a ucis-o?! El?! As! Cu neputinta!
Dar de ce esti att de zbrcit si de mbatrnit la fata, sufletul meu? Dupa chipul lui si
dadu seama Gregorio ca baiatul spusese adevarul. i mngie cu duiosie obrajii umezi.
Asadar, tu ai ucis-o, Miguelito, i spuse cu atta gingasie, de parca ar fi nfasat o
rana. Din capriciu sau rautate n-ai savrsit tu asemenea fapta. Te cunosc.Trebuie
sa te fi chinuit ceva ce te-a mpins s-o faci. Dar cel putin, dupa aceea ti s-a u
surat suferinta?
Padre, padre, izbucni din nou Miguel n hohote de plns.
Ei, gata, gata, ajung attea lacrimi, copilul meu.Te nteleg. S-a revarsat n tine ura
cuiva; ti-a necat sufletul si n-ai mai putut sa rasufli.
Da, da, ncuviinta Miguel, printre sughituri de plns.
Si-ai vrut sa ti-l descarci, nu-i asa?
Da, padre, da.
nteleg, nteleg, rosti calugarul si glasul lui era ca laptele cald pentru o gura us
cata. Prin violenta, fiul meu, nu dobndesti valori att de nalte, cum sunt linistea
si pacea. Numai barbarii fac risipa de snge n orice scop.Sa ucizi nu e bine, Migue
lito. Dumnezeu a dat viata deopotriva tntarului, omului, viermelui si lebedei. Om
ul n-are dreptul sa ia viata nimanui. Iar daca omori un sarpe veninos sau un tau
n nesuferit, faci asta numai ca sa-ti salvezi viata sau sanatatea. Dar de ce sa
omori o vietate att de nevinovata? Sa nimicesti o asemenea frumusete?
M-a ispitit, se apara Miguel; diavolul mi-a ntins-o ca s-o mngi, si n clipa aceea am
simtit o placere pacatoasa.
Daca placerea ar fi un pacat de la un capat la altul, Dumnezeu nu ne-ar fidat-o
s-o cunoastem. ti nchipui oare ca Dumnezeu a facut barbatul si femeia numai ca sa-
i lase sa se gndeasca ntr-una ca tot ceea ce ne ofera viata mai bun e pacatosenie?
Dar, ia spune, vezi tu singur pacatul n povestea asta, sau altcineva ti-a mpuiat
capul cu prostii? Nu-i nevoie sa-mi spui. Stiu prea bine cine a fost. Si stiu si
de ce. Priveste ce fapta de nimic s-a savrsit. Din pricina vorbelor pripite si nv
ersunate ale cuiva, ai uitat ca viata clocoteste si nu va nceta sa clocoteasca. A
i ucis o lebada si n locul ei se vor naste o suta;pentru desfatarea ochiului, pen
tru frumusete sau, cum spui tu, pentru ispita. Priveste luna, aceasta lampa a la
mpilor; continua sa arda, nu s-a stins n spatele norilor si nici nu s-a ncruntat m
acar, vaznd jalnica ta batalie; se leagana mai departe, voioasa, prin furnicarul
de stele, iar noaptea e dulce si fermecatoare, ca un copil adormit. Numai tu sta
i aici si te chinui cu mustrarile de cuget;pentru ca ai facut un lucru urt. Stiu
ca-ti pare rau, fiindca lebada ti-era draga si
Dar dragostea, interveni baiatul, gndindu-se la vorbele lui Trifn, dragostea e tot
usi un pacat
Dragostea, l ntrerupse calugarul cu un ton apasat pe care Miguel nu era obisnuit s
a-l auda de la el. Dragostea e sacra. Ne nastem numai pentru dragoste. Pe dragos
te se ntemeiaza lumea. Cnd nu va mai fi dragostea, nu va mai fi nimic pe lumea ast
a, baiete. Iubirea de oameni e darul cel mai de pret pe care ni l-a lasat Dumnez
eu. Dea Domnul sa fii n stare sa iubesti n asa fel, ca sa-ti saturi nu numai simtu
rile, ci si mintea si simtamintele tale.
Ultima lectie de religie, pe care Trifn o tinu cu Miguel nainte de Craciun, lua sfr
sit. Trifn, vrednic fiu al sfintei Comunitati a lui Hristos, patronata de Loyola,
e ca un scorpion dintre aceia pe care copiii Andaluziei l omoara cu piatra sau c
u bta, ngroziti de clestele lui nspaimntator, si ndeosebi de acul sau veninos. Trifn s
trngea sufletul baiatului ca ntr-un cleste, iar ochiul lui era mai fioros dect acul
scorpionului. n ciuda sarbatorilor, l ncarca pe Miguel cu attea teme, nct sa nu-i mai
ramna timp de nimic altceva.
n aceasta clipa nsa Miguel nu se gndea de loc la temele lui.
Azi la prnz, tata spunea ca am pierdut Portugalia si ca regele nostru cu greu va
mai capata napoi acest teritoriu. De ce s-au ntmplat toate astea, sfintia-voastra?
Iezuitul se nflacara:
Cutezanta poporului nu mai cunoaste limite, donMiguel. Spiritul de razvratire al
supusilor ar trebui sa nspaimnte orice suflet pios. Gloata s-a revoltat si, prin
violenta, a patruns n palatul regal din Lisabona! S-a napustit asupra mercenarilo
r nostri, mpingndu-i pna dincolo de granitele provinciei portugheze! Iar Jean de Br
aganza a fost ncoronat mpotriva vointei regelui nostru. Cumplit! Cumplit!
Dar de ce s-au ntmplat toate astea, sfintia-voastra?
Trifn si nfipse privirea n ochii baiatului.
Pacatosenia vulgului, insinuarile eretice, raspndirea scrierilor instigatoare la
revolta care si pe aici prin mprejurimile noastre sunt raspndite n taina iata cauze
le! Un norod pacatos se ridica mpotriva stapnirii sale, pe care nsusi Dumnezeu i-a
harazit-o. Sa dam cezarului ce-i al cezarului, iar lui Dumnezeu ce-i al lui Dumne
zeu!Daca poporul s-ar supune asa cum se cuvine stapnirii, asemenea lucruri nu s-ar
ntmpla.
Miguel renunta sa-i mai puna vreo ntrebare. Se uita ngndurat pe fereastra, la porto
calul pe ale carui crengi se cocea a doua recolta de fructe rosietice-aurii.
n usa Trifn se ciocni nas n nas cu Gregorio si, fara sa-i raspunda la salut, l masur
a scurt, cu o privire plina de ura.
Gregorio se apropie de Miguel si de bun gasit i mngie fata posomorta:
Te framnta ceva, Miguelito?
Da. L-am ntrebat pe parintele Trifn de ce a pierdut imperiul nostru Portugalia.
Calugarul ncepu sa rda ncet:
Pentru ca poporul nelegiuit, attat de niste tlhari si de scrierile lor eretice car
e instiga la revolta, s-a razvratit si s-a ridicat mpotriva stapnirii harazite de
Dumnezeu.
Miguel se uita la batrn cu uimire.
Voi, padre, n-ati putut sa ascultati n spatele usii!Una ca asta numai parintele T
rifn ar fi n stare sa faca, voi nu
Calugarul l mngie din nou, cu dragoste:
Esti un baiat ager la minte si ai dreptate. ntr-adevar, n-as fi n stare sa trag cu
urechea dupa usa. n schimb, l stiu bine pe Trifn, si-i cunosc ideile.
Chiar asa a spus, padre. Si crezi ca e adevarat?
Gregorio se aseza pe un scaun, l trase pe baiat lnga el si ncepu sa-i vorbeasca pe
un ton grav:
Nu, Miguelito. Adevarul e altul. Iar tu esti acum destul de mare si de ntelept ca
sa-l poti cunoaste. Rascoala populara din Catalonia dureaza de o jumatate de an
si numai Dumnezeu stie cnd se va termina. Mult snge curge acolo, fiul meu. Si snge
le omenesc e o seva pretioasa. Dar ce sa-i faci, trebuie sa curga, trebuie. Pent
ru ca prea a fost oprimat poporul. Iar n privinta Portugaliei, ce sa-ti mai spun?
Atotputernicul nostru Olivarez i-a jefuit pe portughezi, i-a stors, pricinuind
mizerie si foamete. Si tu te miri ca oamenii vor sa mannce? Ca vor sa traiasca? N
u de mult, chiar si aici, prin mprejurimile noastre s-a revoltat poporul. Stii do
ar prea bine. Si de ce sa te mai miri, cnd intri n cocioabele lor si-i vezi cum tr
aiesc? Iar acum, dupa ce revolta a fost nabusita, viata lor e si mai amara!
Bine, dar violenta? obiecta Miguel.
Oare la Sevilla n Vinerea mare n-ai vazut destula violenta exercitata de cei pute
rnici asupra celor lipsiti de aparare? N-ai vazut cum l duceau la executie pe pod
arul Sebastian? Tu nsuti ai cazut aproape bolnav din pricina asta
Miguel se cutremura, dar cu timpul amintirea se mai stersese si tnarul conte de M
aara izbucni:
Poporul trebuie sa se supuna stapnirii! Sfnta biserica...
Batrnul clatina din capul sau ncaruntit:
n vechile timpuri crestine, nu mult dupa patimile si rastignirea Mntuitorului, n ta
ra lui Crist toti oamenii au fost egali Si azi tot asa ar trebui sa fie, fiule.
Miguel se retrase si-l privi pe calugar cu uimire:
Asta mi-o spui mie, padre? Unui conte de Maara, al carui tata are sub el mii de s
upusi? Eu sa fiu egal cuAli, cu Pedro, cu Agripina?
Gregorio zmbi.
Ar trebui, dar n-ai sa fii, asta o stiu! Apoi adauga cu seriozitate: Un singur l
ucru nsa as dori: sa vezi n ei ntotdeauna niste oameni facuti dupa chipul si aseman
area Domnului, si sa nu-i chinui cu munca si cu grbaciul
Eu, cu grbaciul? se revolta mndria lui Miguel, trezita de lectura secreta a romane
lor cavaleresti. Niciodata! Eu sunt un nobil!
Nu-mi place trufia, dar n cazul de fata e la locul ei, i raspunse Gregorio. Si-acu
m, sa ne-apucam de greaca, ce zici? Nu vrei?
Miguel tacu si se uita atent la calugar. Apoi, dupa un timp, i se adresa:
Nu nteleg nimic din toate astea, padre. Nici pe voi nu va nteleg. Am impresia ca m
a iubiti.
Batrnul se scula n picioare, i mngie obrajii si-l saruta pe frunte:
Te iubesc, Miguelito! Te iubesc, asa cum mi-as iubi propriul fiu. De acest lucru
sa nu te ndoiesti niciodata
Miguel mpinse minile calugarului:
Si n acelasi timp sunteti dusmanul tatei! Spuneti-mi: cnd nu demult supusii de pe
cinci dintre mosiile tatei s-au rasculat, voi ati stiut ceva despre povestea ast
a?! Sau poate chiar voi i-ati ndemnat la revolta?!
Gregorio privi cu tristete n ochii lui Miguel care ardeau ca niste torte. Nu-i ra
spunse.
Taceti! Asadar, voi sunteti acela care sta ntotdeauna n spatele lor, mpotriva tatei
!
Gregorio ofta din adnc si ncuviinta din cap. Miguel batu n retragere si ochii i fulg
erara de mnie.
Fiul meu, n vechile comunitati crestine au fost oameni poate tot att de bogati ca
tatal tau, care si-au vndut ntreaga avere si au mpartit-o celor saraci. Asta-i drag
ostea crestineasca, scumpul meu baiat.
Miguel ramase nmarmurit.
Si cum, voi ati vrea ca tatal meu sa mparta totul?
Gregorio ncepu sa rda:
De vrut, as vrea, dar stiu prea bine ca vrerea mea nu nseamna nimic. Apoi adauga,
cu toata gravitatea:Pe mine nsa ma intereseaza ce-ai sa faci tu. Tu esti altfel.
Ai o inima buna Tu ai putea face oamenilor mult bine
Cu un gest autoritar, de stapn, Miguel l facu sa taca, si respinse cu demnitate af
irmatiile lui Gregorio:
Nu voi vinde niciodata nimic! Sunt nobil si nu negutator! Si nu voi mparti nimic,
niciodata. Nu sunt filantrop!
N-au intrat nca toate zilele n sac, i raspunse domol calugarul. Si totusi, n ciuda c
elor stiute, te bucuri cnd sunt lnga tine, Miguelito
Ma bucur, recunoscu baiatul, cu voce scazuta, si fata i se mbujora.
Nu trebuie sa te rusinezi pentru asta! Simtamntul e floarea inimii. Pe mine, slav
a Domnului, ma iubesc multi oameni, si ma bucur nespus ca printre ei te numeri s
i tu, fiul meu drag.
Se aplecara apoi asupra filosofilor greci, si amndoi se simtira nespus de bine mpr
euna, nebanuind ca foarte curnd, curnd de tot, drumurile lor aveau sa se desparta.
n stnga, pe scaun, Trifn, n dreapta, pe scaun, mama.La mijloc, ntre ei, Rastignitul.
La raspntia dintre durere, rusine si cainta, sta Miguel, firav ca un lujer n batai
a vntului, caci vestea despre lebada disparuta a ajuns pna la urechile stapnilor.
ncotro sa-si ndrepte mai nti fata coplesita de rusine?
Cumplita fapta e sa ucizi o creatura a Domnului, rasuna vocea glaciala din stnga.
Esti plin de cruzime, daca ai putut sa omori o vietate att de frumoasa, aude din
dreapta.
De ce ai ucis lebada? rasuna din stnga si din dreapta.
mi pare rau, mi pare rau, plnge interogatul, cuprins de disperare. Si padre Gregori
o e suparat pe mine, sunt sigur ca-i suparat, cu toate ca mi-a spus ca nu e. El
n-o sa-mi ierte niciodata aceasta fapta rusinoasa.
Si Dumnezeu iarta, devine deodata mai putin severa vocea din stnga; daramite omul
Trifn e descumpanit. Cum e cu putinta ca Gregoriosa fie pe acelasi taler al cntaru
lui cu el? Si deodata vocea lui devine mai insistenta:
Asadar, de ce ati ucis lebada?
Ma atragea, ma ademenea cu penajul ei catifelat si cald; ntotdeauna cnd o mngiam, si
mteam cum ma ispiteste; mi amintea de o mna catifelata
Pe neasteptate, ntreaga disputa se ntoarce pe dos.
Asadar, de asta ai ucis-o? rasuna doua voci consternate, din stnga si din dreapta
.
Da, da, se tnguie vinovatul. mi pare rau. Dumnezeu stie ct de mult regret aceasta f
apta
Sa nu regreti! aude din stnga.
Bine ai facut! confirma, ca un ecou, vocea din dreapta.
Miguel casca ochii mari si biguie:
Cum adica voi, voi ncuviintati asemenea fapta?!
Da. Pentru ca ai ucis ca sa nlaturi ispita; ai facut asta pentru izbavirea suflet
ului tau.
Stia padre Gregorio de ce ati ucis lebada? ntreaba limba de sarpe a lui Trifn.
Stia, raspunde pripit Miguel, dar n aceeasi clipa si da seama ca a spus un lucru c
e i-ar putea face raucalugarului. Nu, nu stia! striga numaidect. Nu stia!Cred ca n
u i-am spus de ce am omort-o
Destul. Ajunge, rasuna glacial vocea din stnga.
Poti pleca, adauga mama, si Miguel se ndeparteaza.
Preotul se scoala n picioare si ncepe sa peroreze.Staruie asupra influentei daunat
oare pe care Gregorio o exercita asupra starii sufletesti a baiatului, aminteste
de convingerile eretice profesate de acest pagn, care, n spatele filosofilor, si a
scunde spiritul sau de revolta, care distruge darul proniei ceresti n mintea si i
nima baiatului
n aceeasi seara, doa Gronima si sileste sotul sa-l ndeparteze pe calugar de pe mosia
Maarei. Zadarnic ncearca don Toms sa-l apere, aratnd ct de mult a progresat baiatul l
a obiectele predate de parintele Gregorio.
Nu voi ngadui ca un pagn, al carui loc e n fata dreptei judecati a sfintei inchizit
ii, sa-mi corupa fiul. n afara de asta, dispun de informatii precise din care rei
ese ca Gregorio e un razvratit. i instiga pe supusii vostri mpotriva voastra, si v
oi nu banuiti nimic, rosteste apasat doa Gronima. Cresteti o vipera la snul vostru,
donToms! Concediati-l imediat.
Don Toms cntari ndelung nvinuirea, apoi rosti scurt:
Va pleca.
Pe placa de marmura a mesei, lumnarea si traieste ultimele clipe, luciul de ceara
topita se nclina, fitilul se lungeste, si lacrimile de ceara ce se preling pe pie
destalul sfesnicului si pe argintul rece se ntaresc.
Pe scaun, n fata mesei, don Toms si mngie ncurcat barbia, constient de faptul ca o dat
a cu plecarea calugarului pierde un aliat n lupta sa pentru viitorul baiatului;nai
ntea lui sta netulburat padre Gregorio. Chipul lui e luminat de jos n sus de flac
ara lumnarii; n felul acesta barba lui pare monumentala, nasul mai mare, iar forme
le pline ale obrajilor sai sunt mpinse pe al doilea plan.
Si astfel nu-mi mai ramne dect sa-ti multumesc pentru toata grija cu care te-ai oc
upat de educatia fiului meu, si sa-mi iau ramas bun de la tine, padre
Sunteti cumva nemultumit de mine, naltimea-voastra? ntreaba calugarul cu vocea dom
oala.
Nu, nu, prietene, nici vorba de asa ceva, intervine precipitat don Toms, n aceeasi
clipa se opreste, amintindu-si de instigatiile lui Gregorio; apoi continua sec:
Sub ndrumarea ta, Miguel a facut progrese serioase, dar ma ntelegi, anumite circum
stante Ia asta, padre
Calugarul priveste cu indiferenta saculetul cu zvon de aur, dar nu ntinde mna sa-l
ia.
nteleg. Dar pentru ultima luna mi se cuvin numai patru dubloni.
Ia asta ca amintire de la mine, padre.
Calugarul ia punga cu galbeni si-o lasa sa alunece n buzunar, amintindu-si de sar
manii sai prieteni.
mi este ngaduit, nainte de plecare, sa-i fac o plecaciune naltatei noastre stapne?
Din pacate sotia mea e suferinda, raspunde don Toms descumpanit.
De la Miguel pot sa-mi iau ramas bun?
Don Toms se uita morocanos la flacara lumnarii si tace.
nteleg, rosteste calugarul aproape n soapta. Acum nteleg totul. Transmiteti-i lui M
iguel multa sanatate din partea mea, naltimea-voastra.
n curte l coplesesc amaraciunea si parerea de rau.Capul lui e o ntindere stearpa n c
are nu mai ncolteste niciun gnd. Nu-i dect un gol, un gol nesfrsit, surd, fara culoa
re si mut. Iar inima, inima i se strnge de durere.
l mbratiseaza pe Ali, Petronila i ntinde obrajii umezi de lacrimi spre a fi sarutati
, apoi Gregorio iese n cmp, mpovarat de tristete, de umilinta, de regrete si de o s
ticla cu vin, de la curtea care-l deplnge. Se ndreapta spreGuadalquivir.
nvaluit n dantela vaporoasa ce se rasfrnge pe fruntea-i lata, rul si mna molcom apele,
murmurnd n surdina un cntec stravechi.
Asezat pe pietrisul alb de pe mal, Gregorio are impresia ca n aburul ce se nalta d
easupra apei vede chipul luiMiguel.
Baiatul meu drag, se adreseaza cu duiosie nalucii sale; bucuria mea, cu ce mai r
amn eu acum, dupa ce mi te-au luat? Stii tu oare ct de mult te-am iubit? Tu ai fos
t singura plpire de lumina a batrnetii mele. n tine am investit eu tot ce am avut ma
i bun, tot ce am stiut si am simtit mai bine. Iar tu, suflet simtitor, tu m-ai nt
eles si ai crezut n mine, batrnul tau prieten.
Gregorio priveste cu tristete la chipul ncetosat al baiatului, plasmuit naintea oc
hilor sai de aburul rului.
Dar tu, tu ce ai sa te faci fara mine, baiete? Ai sa cazi cu totul n ghearele cor
bului croncanitor, n ghearele lui Trifn, care o sa-ti strice toata bucuria vietii.
Tu, focul si vntul ntruchipat, tu sa devii preot?! Ct de nenteleapta e aceasta hota
rre! Ah, si ct de parasit, de singur si de descumpanit te vei simti ntre cei doi fa
natici, ntreTrifn si mama ta! Am vrut sa fac din tine, dintr-un stapn orgolios, un
om care sa poata usura viata miilor de supusi de care dispune. Da, dar sa nu-ti n
chipui cumva ca supusii tai nu mi-au fost dragi. I-am iubit si-i iubesc, la fel
ca pe tine. Ani ndelungati am trait printre ei si stiu bine ca-mi vor simti lipsa
. Stiu asta cu toata certitudinea.
Gregorio se ridica n picioare, si atinti ochii spre luciul apei, scormoni cu privi
rea rotocoalele de aburi strnite de vrtejuri si prinse sa vorbeasca, semannd n slove
le sale toata tristetea ce-i rascolea mintea ndurerata:
Va las cu bine, oameni buni! Si-aveti grija sa nusuferiti prea mult! Iar tu, fap
tura mea frageda, mladita mea cu snge clocotitor, ai grija sa nu te usuci aici, nu
mbra neomeniei n care te vor ntemnita! Sa nu-ti calce n picioare sufletul scnteietor
si sa nu nabuse n tine toate simtamintele omenesti! Si fie ca niciodata sa nu te n
soteasca vaietele oamenilor, ci sa ai parte ntotdeauna numai de dragostea lor.
Gregorio amuti si lacrimile ncepura sa i se prelinga pe obraji. Luna, nvaluita n no
ri, si rul, ntunecndu-sesub ceata aburie, se ntristara si ele, alaturndu-se tristetii
batrnului calugar.

Partea a doua
Pe culmile baldachinului de purpura de deasupra tronului arhiepiscopal se umfla
valuri de matase ca sngele nspumat. Doua mini ngrijite mngie brocartul alb, iar degete
le ncarcate de inele se joaca nepasatoare cu sclipirea aurie.
Jos de tot, ca un mascat negru, cu fata mnjita de faina, abia si mai trage rasufla
rea parintele Trifn.
Cele sapte trepte care-l despart de scaunul arhiepiscopal echivaleaza cu cele sa
pte fuscele de pe scara luiJacob. naltimile cerului sunt departe de tara fagaduit
a, si din netarmurita naltime, glasul Domnului coboara ca un ecou pna la auzul dev
otatului slujitor:
De ce te-ai oprit?
Nu mi-este ngaduit sa vorbesc nentrebat, eminenta-voastra, raspunde Trifn.
Vorbeste fara nconjur.
n cei opt ani, de cnd calugarul Gregorio a fost nlaturat de la curtea Maarei, influe
nta mea asupra lui don Miguel s-a consolidat foarte mult. Am pus stapnire pe el.
I-am stavilit pasiunile si poftele. Acum e n puterea mea. Al meu!
Al nostru, suiera indignarea n glasul din naltimi.
Smerit va cer iertare, eminenta-voastra, dar naltpreasfintia-voastra arhiepiscopa
la stie ca nu ma gndesc dect la sfnta biserica.
Continua.
N-a fost de loc usor. A fost nevoie de o rabdare fara margini, caci don Miguel a
re sngele nfierbntat.
Si nu crezi ca ar fi de ajuns un soc, ca opera dumitale sa se naruie?
Nu, eminenta. I-am patruns pna n miez si i-am scormonit radacinile sufletului tnar
si mladios. Peste cteva zile, dupa cum stie si eminenta-voastra, don Miguel urmea
za sa paraseasca Maara spre a se stabili la Sevilla, unde va fi nscris la Artes li
terales, pentru a studia doi ani filosofia, asa cum se cere, nainte de a se dedic
a teologiei. Totul se desfasoara potrivit fagaduintei solemne a naltimii-sale, doa
Gronima; fiul ei va deveni un slujitor al bisericii.
Dar Miguel?
S-a supus dorintei mamei sale si dorintei mele, eminenta. Sunt ferm ncredintat ca
la timpul sau sfnta noastra biserica se va putea mndri cu gloria de a-l avea n rndu
rile sale pe ultimul dintre Maari, ca slujitor alDomnului, si ca
Continua!
si ca imensele bogatii ale Maarilor vor reveni de asemenea sfintei noastre biseri
ci
Dar pna sa nceapa studiile de teologie mai sunt doi ani, rasuna sceptic glasul de
sus.
Nu voi sta mai putin de veghe n acesti doi ani.Dimpotriva, vigilenta mea va spori
, eminenta. Misiunea mea e mndria mea, si nu uit ca ea mi-a fost ncredintata prin
gura naltimii-voastre.
Esti un vajnic slujitor al bisericii si un vrednic membru al ordinului Comunitat
ea lui Hristos, parinteTrifn. Nu vom uita asta niciodata.
Glasul de jos tremura de emotie:
Totul pentru gloria si puterea lui Dumnezeu, eminenta!
Si-acum, cteva amanunte despre pupilul dumitale.
Sluga domniei-voastre, eminenta. Climatul a fost favorabil. Don Toms nu s-a inter
esat de educatia baiatului, iar naltimea-sa doa Gronima a sprijinit stradaniile mel
e. Miguel nu iese din casa, dect atunci cnd se plimba cu mine. Am stins n el dorint
ele lumesti; i-am racorit sngele fierbinte, iar ambitia lui de a se distinge o ncu
rajez n directia n care vreau sa-l conduc.
Si cum reactioneaza baiatul?
Pentru un tnar de douazeci si doi de ani, cu o supunere, as spune, demna de admir
at. Parca i-as fi luat vointa
Trifn amuteste. Si vocea din naltimi rasuna din nou:
Si chiar nu ntmpini nicio dificultate?!
Niciuna, eminenta. Singurul lucru care ma ngrijoreaza sunt trecerile fulgeratoare
de la o stare la alta.
Ah! Vorbeste-mi despre asta, si ct mai amanuntit.
La ultima audienta i-am comunicat eminentei-voastre ca don Miguel e o data acel
tnar zgrcit la vorba, ba as zice chiar tacut, ca alta data rugaciunile sa tsneasca
din el cu atta ardoare si patima, nct nu-mi mai dau seama daca se nchina sau daca ia
numele Domnului n desert.
Si asta se ntmpla mereu?
Mereu, eminenta, mereu. Don Miguel ma uimeste si de-a dreptul ma nspaimnta cu cont
radictiile ce se ciocnesc n el cu atta repeziciune. Cnd e linistit si tacut, cnd sal
batic si tumultos. Acum e rece ca gheata, acum se aprinde ca o torta, acum e pli
n de smerenie, acum izbucneste explosiv asa cum izbucnesc numai irascibilii si p
atimasii.
Manifestarea tineretii. Doua flacari n aceleasi maruntaie. Materia si spiritul st
ravechea discordie.Captarea ntr-un singur curs a ambelor izvoare depinde numai de
iscusinta dumitale, padre Trifn.
Voi face tot ce-mi sta n puteri, eminenta. Socot nsa ca e de datoria mea sa mai at
rag atentia asupra unui semn, poate cel mai mbucurator dintre toate. n ultima vrem
e don Miguel e neobisnuit de serios. Discutiile desarte i sunt straine, uraste rsu
l si veselia si parca nici n-ar sti sa rda
Matasea si brocartul de sub scaunul baldachinului fosnira.
Trifn nu ndrazni sa-si ridice privirea, si ncorda doar auzul, ncercnd, cu teama, sa de
sluseasca daca miscarea de sus a nsemnat ncuviintare sau nemultumire.
Ai izbutit sa ncatusezi acest suflet tnar, rasuna din naltimi o voce, numai zmbet si
satisfactie. Acum nsa trebuie sa-ti sporesti eforturile. Pentru un tnar ca Miguel
orasul e un focar de tentatii si de ispite.Si-acum du-te cu binecuvntarea noastr
a, padre Trifn.
O fulgerare aurie sageta clarobscurul ncaperii, nscriind semnul crucii, n urma unei
mini ngrijite.
Trifn, necontenind cu plecaciunile pna la pamnt, se retrase spre antecamera, mergnd
de-a-ndaratelea.
Sunteti n gratiile preasfintitului, padre Trifn, l ntmpina cu bunavointa maestrul de
ceremonii al arhiepiscopului. Nici abatilor si nici episcopilor nu le acorda emi
nenta-sa atta timp ct va acorda voua.
Trifn iesi pe strazile nsorite ale Sevilliei, nsufletit de o mndrie nengaduita.
Lumina lunii razbate prin jaluzelele lasate, si pe razele ei molcome plutesc ima
gini din Cntarea Cntarilor a lui Solomon.
De ce mi-ai daruit, Doamne, visul?
Umbrele se prefac n picioare de fata, cu mers suplu si mladios.
Iata femeia cu obrajii palizi, de sfnta, cu soldurile fierbinti, provocatoare, si
buzele gngurind cu glas de porumbita
Femeie, faptura suava mbibata de miresmele plaiului nflorit, frumusete ncntatoare, nv
aluita n dantela pnzei de paianjen, copila gingasa, tesuta din lumina zorilor si a
amurgului, femela cu miscari de pisica si cu gratia trfelor biblice, straina cu
farmec trecator, stima a apelor ascunsa n floarea de nufar, fiara cu ochi scapara
tori, fiica a muntilor aidoma florii de cactus, pastorita n vestmntul alb-trandafi
riu al mireselor, spalatoreasa cu fusta botita, de culoarea carminului.
Chipuri de sfinte si diavolite, cu ochii mai ncinsi ca soarele! Ah, sa fug, sa fu
g de ele, pna nu ma mistuie de tot acesti ochi arzatori ce se aseamana deopotriva
cu miezul ntunecat al noptii si cu amiaza n luna dragostei si spune-mi, Doamne, c
are luna nu e luna dragostei? De esti strabuna a pacatoasei voluptati, ori vreo
neprihanita sfnta, ori o curtezana ce diavolului s-a vndut, ma leagana, te rog, n b
ratele tale
Fiorii fricii i sugruma gtlejul, caci Miguel si-a adus aminte de cuvintele lui Tri
fn.
Voi nu cunoasteti raul n toate nfatisarile lui, don Miguel. Raul minciunii, al imo
ralitatii, al desfrnarii, toate relele care, cu masti frumos zugravite, se trasc n
jurul vostru cu lingusirea sarpelui ce patrunde n inima nevinovatului si musca, p
e neasteptate. Cumplita e privelistea umbrelor omenesti, mncate de patima si depr
avare. Fructe necoapte, roase de viermi pna n adncul adncului.
Noaptea se ntuneca, mbatrneste si putrezeste sub ferestre, iar printre jaluzele se
furiseaza din cnd n cnd cte o raza de luna. Miguel se ridica din pat, deschide ferea
stra si se uita n noapte. E o noapte ca aceea n care privea cu ura ceafa uscata si
vnoasa a lui Trifn, omoplatii iesiti n afara si minile sale ciolanoase, mpreunate pe
ntru rugaciune.
Invoc originea voastra nobila, don Miguel, si ridicase atunci glasul Trifn, si cin
stea prea distinsilor vostri strabuni, printre care s-au numarat barbatii cei ma
i credinciosi si va rog, ba chiar va conjur: nu nvredniciti femeia cu privirea vo
astra
Va invoc pe voi, sfinte carti ale profetilor si ale evanghelistilor Domnului, ro
steste Miguel n noapte, si jur ca vreau sa ma feresc de ispita. Da-mi, Doamne, ac
easta putere!
Se ntinde din nou n pat, zvrcolindu-se n chinurile nesomnului. Dar iata ca imaginea
aceea revine cu ndaratnicie: zmbetul, sirul de dinti egali, fara cusur, rosul buze
lor, un pantofior, un sn sub aripa unui evantai. Femeia!
Numele astrilor ceresti nu sunt destul de frumoase spre a sluji drept nume pentr
u voi, femei, care de secole treceti prin pupilele adolescentilor ce n-au gustat
nca voluptatea dragostei.
De ce mi-ai dat imaginatia, Doamne?
Noaptea se roteste pe la tmplele adolescentului, ca un vrtej, si glasul ei i aminte
ste de un cor funebru.
Apoi bezna se revarsa ca un potop.
Peste apele negre se nalta Dumnezeu. n jurul fetei sale posomorte, zboara diavolul n
chip de liliac. ntinderi de ape ntunecate, nesfrsite, Dumnezeu si satana.
Ce vreti de la mine? ntreaba Miguel ngrozit.Ce trebuie sa fac? Ce vreti sa fiu?
Din toate nu prea mult! i raspunde o voce aspra si sonora.
Dar alta voce, plina de gingasie, i sufla la ureche cuvintele sfntului Ioan:
Dea Domnul sa fii ori cald, ori rece, dar nicidecum caldut!
n salonul mare al palatului Maarilor din Sevilla ard peste o suta de lumnari.
Saptesprezece fete palide, n rame de aur, saptesprezece strabuni mucegaiesc aici n
tr-un semintuneric vesnic, n spatele jaluzelelor lasate. Saptesprezece piloni ai f
amiliei, saptesprezece perechi de mini, mproscate de snge omenesc n timpul razboaiel
or de cucerire, saptesprezece seniori, care au trait n belsug, din sudoarea supus
ilor si a sclavilor lor.
mpreuna cu parintii sai, Miguel trece n revista tablou cu tablou.
Bunicul tau, don Jaime de Maara, si bunica ta, doa Roqueta, i spune don Toms.
Don Jaime, si aminteste Miguel din cele povestite de tatal sau, da, don Jaime a f
ost un spirit agitat si ratacitor, mereu n sa, mereu plecat n razboaie.
Al doilea bunic, tatal meu, continua doa Gronima, don Julio Anfriani, si mama mea,
Isabela Battaglioni-Vicentello de Calvi, din Corsica.
Don Julio a rapit-o pe Isabela dintr-o mnastire.L-a ucis pe portar
Corsicanii si spaniolii, se grabeste mama sa-l ntrerupa, au snge fierbinte. ntr-o p
rivinta nsa sunt de admirat: l cinstesc pe Dumnezeu mai presus de orice si tin la
onoarea lor nepngarita.
n continuare, cele trei portrete ale fratilor lui donJulio: don Pedro, don Antoni
o Pedro si abatele donJuan Baptista. Trei chipuri vorbind toate despre semnifica
tia vietii lor: snge, aventura si iar snge.
Iata-i si pe strabunici: Don Tiberio de Maara cu sotia lui Antonia Pedrucci, apoi
messerul Tramo Anfriani cu sotia Cecilia Casabianca di Monticello.
Urmeaza, unul cte unul, ceilalti strabuni ai familiei: Guidiccio di Leca si Anna
de Maara, Francesco diLeca, Adriano di Leca si marele Niccolo Anfriani, conte de
Cinarea, de la care ncepe convergenta celor doua ilustre neamuri de stapni: Maara s
i Anfriani Vicentello y Leca.
Pe peretele din fata, la loc de cinste, atrna portretul celebrului ntemeietor al n
eamului, puternicul si robustul conte Ugo Colonna, membru al vestitei familii pr
inciare romane a Colonnilor, stralucitorul conducator de osti, care, n anul 816,
trimis n fruntea unei expeditii de catre papa Stefan al IV-lea, i-a izgonit pe sa
razini dinCorsica.
Mare si glorios e neamul tau, Miguel, i spune tatal cu mndrie. Nobletea se mbina la
el cu gndirea cutezatoare si cu cinstea ireprosabila. Sa actionezi ntotdeauna n sp
iritul strabunilor tai, pentru gloria lui Dumnezeu si pentru propria ta onoare.
Miguel trece tacut pe lnga sirurile de portrete nfatisnd figurile unor barbati pati
masi. Apoi, ntr-o parte, de parca ar fi fost tolerat din mila, chipul acela de o
paloare cadaverica, sufletul osndit al ticalosului proclet:messerul Tramo Anfriani
!
Miguel i cerceteaza fata cu atentie. Ah! Asadar acesta-i blestematul care, parasi
ndu-si sotia si copiii, a rapit-o pe Claudia, fiica de saisprezece ani a unui no
bil de tara cu care a fugit n muntii Corsicei, unde luni de-a rndul a stat ascuns
prin pesteri, ocrotindu-si tnara prada. Rudele fetei, pornite toate n urmarirea ne
legiuitului, izbutira sa-l mpuste abia n a patra luna, pe cnd iesise n cautare de hr
ana. Dupa care Claudia fu njunghiata de propriul ei frate pentru pngarirea neamulu
i, iar razbunarea sngelui facu sa se nfrunte multa vreme capeteniile celor doua ne
amuri, si sngele curse iarasi praie.
Doa Gronima si don Toms se uita la portret, apoi la chipul baiatului si ramn amndoi c
onsternati. Cta asemanare ntre messerul Tramo si stranepotul sau!
Parul negru, pletos si ondulat, deasupra unei frunti nalte, pometii obrajilor dep
artati, barbia arcuita si proeminenta. Sub nasul prelung si ascutit, cu narile m
ari frematnd de sensibilitate, doua buze carnoase si senzuale. Iar ochii! Doamne!
Ochii! ntr-un cerc nnegurat se nvolbureaza doua pupile, scaparnd ca doua discuri in
candescente. Ochi de o stralucire violenta, ochii patimasilor ce mizeaza totul p
e pasiunea lor, ochii acelora ce nu cunosc n nicio privinta masura, ochii acelora
ce ard, uscndu-se ca iasca sub flacarile unui foc launtric.
N-aveti impresia, le spune Miguel ncet parintilor, n-aveti impresia ca-i seman lu
i don Tramo?
Tacere.
Da, putin zmbeste apoi nesigur don Toms. Tuturor de aici le semeni, si e firesc sa
fie asa.
Nu te gndi la nimic, Miguel, intervine mama staruitoare: la nimic n afara de Dumne
zeu sa nu te mai gndesti dupa ce vei ramne aici, singur, cu studiile tale.Trebuie
sa te daruiesti Domnului fara precupetire, siatunci si Dumnezeu va finumai al ta
u, n tine si cu tineO todo, o nada. Ori totul, ori nimic.
Voi tine minte acest lucru, mama, i raspundeMiguel si-i saruta mna.
Miguel se trezi din somn.
Deasupra capului, un baldachin din atlas alb, iar n jurul lui numai damasc, abano
s, marmura si draperii de culoare oranj. Plafonul si ferestrele n stil gotic, dan
telaria, o imitatie de stil maur, pretutindeni numai aur si placi de azulejos, v
iu colorate, iar n mijlocul odaii un mic izvor murmurnd si ciripind zglobiu si ves
el.
O, tu, apa vie, snge datator de viata al caselor maure, mngiere a tmplelor nfierbntate
, muzica suava, amintind de soapta curtezanelor, imagine fermecatoare a goanei d
upa placeri si a artei arabe de a trai!
Nu-i zi destul de fierbinte, nici noapte destul de nabusitoare sa nu le racoreasc
a undele tale susuratoare, ce curg, nestingherite, din odaie n odaie. Sunt locuri
unde sufletul casei e flacara plpitoare a caminului. Aici e izvorul fntnei cntatoare
!
Ambianta luxoasa a ncaperii e sparta de fulgerul n zigzag al unei cruci mohorte, pe
care se zbate n chinurile durerii Isus Mntuitorul. Dar melodia catifelei, portoca
lii si sclipirea aurului acopera suspinele rastignitului, soarele pagn ntuneca buc
uria sngelui ce razbate din ranile lui, si zorile patrund fericite, ca un torent,
n noua locuinta a lui Miguel, deosebindu-se att de mult de chilia sa mnastireasca
de la Maara.
Dupa numeroase mustrari, atrageri-aminte si sfaturi pretioase, mpartite cu toata
darnicia, doa Gronima se pregateste sa plece napoi la Maara, n timp ce donToms ntregest
e aceasta zi, presarnd poruncile sale printre suspinele strnite de destinul preote
sc al fiului sau si de amintirile vremurilor de demult petrecute n aceste saloane
.
n schimb, Miguel ignora cu desavrsire ntmplarile trecutului, manifesta prea putin in
teres pentru cele prezente, gndul lui fiind cufundat numai n viitor.
Tatal si fiul strabatura poarta Osunei, intrnd n curtea universitatii din Sevilla.
Miguel paseste tacut, cu capul plecat, ca o oaie dusa la taiere. Toms ofteaza ntr-a
devar, numele noului student n filosofie nu se va numara printre cele din urma. A
bia a fost rostit si zboara din gura n gura:Don Miguel, conte de Maara Vicentello
y Leca, unicul fiu al celui mai bogat nobil din Andaluzia.
Cuvintele magulitoare de bun venit se raspndesc ca un fosnet.
Don Toms depune pe masa o punga cu escuzi de aur nchinati sfintei Comunitati a lui
Hristos, sub al carui patronaj se afla universitatea. Grasunul rector strnge cu
mndrie aurul, mesteca un sir nesfrsit de cuvinte pline de respect si i conduce pe t
ata si fiu pna n poarta.
Merg amndoi pe strazile ce clocotesc de viata, ndreptndu-se spre palatul arhiepisco
pal. Miguel poarta pe piept crucea cu rubine, primita n dar de la eminenta-sa.
Azi arhiepiscopul nu primeste, nsa numele lui don Toms deschide toate portile.
n semintunericul ncaperii, Miguel distinge numai matase, atlas, catifea si aur. O a
mbianta a luxului si ahuzurului? Nu, nu! Aici, la resedinta celui mai nalt dintre
slujitorii Domnului, diavolul nu putea impunedesfrul. Mrejele lui n-au aici nici
un sort de izbnda
Dupa amabilele cuvinte de bun venit, toata cinstea unei excelente gustari. Vechi
le amintiri se nlantuie n mintile celor trei, vinul aromat si ncarcat de soare alun
eca usor pe gt, distinsa convorbire se roteste cu delicatete n jurul unor lucruri
si persoane cunoscute, oprindu-se la ele doar n treacat, si lund-o brusc pe alt fa
gas.
Se gratuleaza reciproc cu multe vorbe alese si magulitoare.
Arhiepiscopul i fagaduieste lui Miguel grija si ocrotirea sa parinteasca, i cere s
a-l viziteze cu regularitate, i stabileste modul de viata, dupa care se desparte
de tata si fiu, dndu-le cuvenita si sfnta sa binecuvntare.
Catalinon ntoarce pe dos pna nu demult linistitul palat. Hauie pe culoarele obisnu
ite cu tacerea golului, i zoreste de mama focului pe scutierii veniti de la Maara
ca garda personala a lui Miguel; l pune n miscare pe batrnul Vincento, o trezeste p
e somnoroasa lui sotie, i dezmorteste pe servitori, facndu-i sa le sfrie calciele si
mai-mai sa puna pe jeratic pna si armurile de cavaler ce stau ncremenite pe postam
entele lor, din capatul de sus al scarilor.
Fac toate pregatirile pentru instalarea noastra, micutul meu administrator, l ia
repede pe batrnul Vincento; si, baga de seama, vreau sa ne simtim bine aici.Tu es
ti sufletul acestei case, si se spune ca orice schimbare omul trebuie s-o nceapa
cu sufletul. Asadar, primo: n fiece dimineata ma trezesti o data cu rasaritul soa
relui, ca eu, la rndul meu, sa-mi trezesc stapnul.
Pentru numele lui Dumnezeu, ce tot vorbesti?!ssie administratorul, nspaimntat. Sa ne
sculam o data cu rasaritul soarelui? Asta n-a fost niciodata n obiceiul casei
E nsa n obiceiul stapnului meu si, trebuie sa recunosc, nu spre cinstea lui. naltime
a-sa se trezeste o data cu soarele si o data cu zvonul clopotului de utrenie s-a
si cufundat n rugaciuni. Haide, haide, nu mai rumega att, asta e; nu-ti ramne dect
sa asculti, si basta. Secondo:stapnul adora florile albe. Asadar, n fiecare zi la
micul dejun flori albe si proaspete pe masa. S-a nteles? Tertio: ce spun eu e sfnt
.
Poate ce spune naltime-sa
El sau eu, totuna e, micutul meu administrator.Ce spune unul din noi e sfnt si, c
a sa fie clar, nu se nghite niciun moft. Quarto: ei dracie, la punctul asta ce er
a? A, da, stiu, o chestiune care nu te priveste pe tine. Asta trebuie s-o discut
cu bucatarul. Mda Si-acum vezi de-mi fa aici o curatenie sa straluceasca totul l
una, s-a nteles, sufletelule?
Eu! Eu! suiera ofensat administratorul. Eu sunt administrator iar tu tu
Mai bine nghite-ti vorba, mosulica; asa, ca sa-ti priasca. Foarte bine, daca esti
administrator, atunci ce mai tura-vura, porunceste sa se faca curatenie, si gat
a socoteala, mndretea mndretelor! Asa Si-acum ma duc si stau de vorba cu bucatarul.
Batrnul, buimac, holbeaza ochii sai spalaciti si si varsa furia njurnd printre dinti
n urma lui Catalinon, care ntre timp a si nceput sa faca taraboi la bucatarie.
Asta-i cratita curata?! Ei, dracia dracului! Cine spala vasele aici?
Eu, se aude glasul temator al unei fete cu parul negru ca taciunele stins.
Tu? Ei, drace, da stii ca esti frumoasa?! Cum ti spune?
Anita.
Bine. Ai grija sa speli mai bine vasele, ca sa-ti cstigi multumirea mea. Bucatare
!
Sluga naltimii-voastre, stapne.
n fiecare dimineata oua fierte, pine prajita, unt, carne de pasare si fructe. Ziln
ic, la prima ora, mi prezinti lista de bucate. S-a nteles?
nteles, naltate stapn!
Catalion se aseza n capul mesei:
Aici stau eu, tu, batrnico, n dreapta, iar micutul nostru administrator, n stnga. No
i conducem treburile palatului, asa ca vom lua ntotdeauna masa mpreuna.
Batrnilor le place. Acest zvapaiat i jigneste si si cam bate joc de ei, dar, la dre
pt vorbind, stie ce trebuie si ce se cuvine.
Mncara, ciocnira nu o data paharele, si vorbira pe ndelete. Iata nsa ca nesfrsita po
veste a lui Cataliondespre pataniile sale n Lumea Noua avu darul s-o rapuna pe ne
vasta administratorului, care adormi pe scaun. Anita veni cu o noua carafa de vi
n.
Rami, mititico, i spuse Catalion, si ia loc aici lnga mine. Ti-e laibarul prea strns
, o sa-ti fie cald. Sa-l desfacem nitelus, hai, ce zici, nu-ti fie teama, nu-ti
fac nimic, vezi, gata, s-a facut! Te si prinde mai bine; pe cinstea mea, Anito,
ai un gt de toata frumusetea.
Ha-ha-ha, rse batrnul, apoi spuse n soapta:Asa faceam si eu, fiule. Pe cinstea mea,
parc-ai fi picatura din sngele meu. Ha-ha-ha!
Lasa-ma! Mi-e rusine, se mpotrivi Anita.
Si asta te prinde, fetito. Nitica sfiala nu strica.Numai ca trebuie sa stii cnd s
a te opresti.
Administratorul ofta si se apleca spre carafa cu vin,care-i face deopotriva feri
citi pe cei tineri si pe cei batrn.
Dar tocmai n clipa n care Catalinon o asezase peAnita pe genunchii sai, n ncapere si
facu aparitiaMiguel.
Anita scoase un chiot de groaza si o rupse la fuga, administratorul nmarmuri si mn
a lui ntinsa spre cupa ramase mpietrita, sotia sa, trezita din motaiala, tremurato
ata de spaima. Dar Catalinon se arata a fi la naltime.
Fiti binevenit, stapne, se adresa lui Miguel cu oadnca plecaciune: Ne-am asezat si
noi aici
Ca sa va mbatati, l ntrerupse Miguel cu dispret.Si fata aceea?!
Asta el, el, arata batrnul spre Catalinon.
Azi e o zi mare, naltimea-voastra. Prima zi a libertatii voastre. S-ar cuveni s-o
sarbatorim
Ajunge! Esti servitorul unui conte catolic, si n-am de gnd sa-ti tolerez ticalosi
ile.
Miguel urca scarile, n timp ce Catalinon, mblnzit, se aseza iar n fata paharului.
El e aici stapnul, l nteapa cu rautate administratorul.
Am spus eu altfel, boaba de scoc? mormai pe sub nas Catalinon. El, si eu ndata du
pa el.
Asezat pe un scaun n odaia sa, Miguel priveste la flacarile lumnarilor. l ncearca tr
istetea.
Iesit din temnita dupa ani si ani de bezna, arestatul lesina la lumina soarelui;
spaima i strnge inima saracului care a gasit o punga cu galbeni; nesigur e pasul
mercenarului care a mbracat pentru ntia oara armura de otel a capitanului, iar prun
cul, iesit la lumina din ntunecimea pntecului matern, de frica ncepe sa plnga.
Omul care ani n sir a nazuit spre libertate tremura n clipa n care a capatat-o si s
ta pe loc, descumpanit, ca drumetul la o rascruce de drumuri. Se teme de liberta
tea dobndita pe neasteptate.
Si ct e de apasatoare povara singuratatii ntr-o viata noua
Instruirea, onoarea si slujirea Domnului. Ce domeniu grandios pentru activitatea
unui nobil, i spunea grijulia si pioasa femeie, care, vesnic cufundata n rugaciun
i, pazeste cu strasnicie reputatia casei de Maara. La fel glasuiesc si cuvintele
parintelui Trifn.
Da, aceasta-i calea ce trebuie s-o urmez.
Miguel rasfoieste paginile Sfintei Scripturi si, deodata, simte din cartea carti
lor suflul frumusetii, ca apoi, o data cu frumusetea, sa-i copleseasca inima si
ispita fanteziei; caci nu-i loc n Sfnta Scriptura, n care sa nu-si fi vrt necuratul c
oada.
O, ct esti de frumoasa si ct de mngiata,
iubire ncntatoare!
Si zvelt ca palmierul e trupul tau divin
si snii tai, ciorchini de struguri dulci.
Mi-am spus: ma sui n palmier,
si-o data ajuns n vrf
ai mei sunt snii tai,
ca strugurii cei copti;
si ale tale nari, ca merele-aromate,
si ale tale buze, ca vinul cel mai dulce.
Da, da, ciorchinii snilor si aroma narilor! O, Madona, pune capat gndurilor mele!
Si fereste-ma de ispita! Si ajuta-ma sa-mi dau toata srguinta ca fagaduinta mamei
sa fie mplinita. Si tie sa ma daruiesc,Doamne!
Miguel n-a cunoscut pna acum prea bine fata stralucitoare a Sevillei. Prin pietel
e de marfuri si strazile de promenada, trecea ntotdeauna n caleasca nchisa si cu pe
rdelele trase. Patrundea n palatul tatalui sau, nconjurat de ntunecimea odailor cu
jaluzelele lasate. Intra cu mama sa n penumbra catedralelor si, la lumina plpitoare
a lumnarilor de ceara, si nchipuia bolta nnegrita de fum a iadului, caci imaginea G
heenei e ntotdeauna mai vie dect imaginea raiului Acum a urcat pentru ntia oara n turn
ul palatului.
Si iata n fata lui se ntinde deodata un oras de purpura aprinsa n focul soarelui ce
coboara n asfintit, un oras seducator, plin de farmec si gatit ca o fata tnara si
frumoasa.
Sevilla, oras al ncntarii!
De la Macarena, pna la Torre del Oro, de la Triana, pna dincolo de poarta Jerezulu
i acoperisuri, creneluri, metereze, turnuri, strazi, piete si viata, o viata tre
pidanta, tumultoasa, scaparatoare.
Zona verde de pe Alamedo de Hercules, vrful fostei moschei de lnga bisericile San
Marco si San Lorenzo, turlele bisericilor San Clemente si Santa Anna, portalulHo
spiciului de los Venerables Sacerdotes, Alcazarul cu vestitele sale parcuri, si
catedrala, n care odihneste descoperitorul Lumii Noi, Cristobal Colon.
Iar alaturi de catedrala, Giralda, semetul minaret maur, aidoma unui vis fermeca
tor, steaua ta, orasule, steaua si blazonul nentrecutei tale frumuseti.
n preajma mirificei straluciri arabe se ntind, ca niste tabere militare, bastioane
le mnastiresti. n fataTrianei, cu coloritul ei pitoresc, sclipeste nuiaua de aur a
Guadalquivirului.
Pe malul rului stau nsirate butoaie cu vin; barbati cu umerii de bronz glumesc aic
i cu tinerele fete al caror mers e dansul ntruchipat. Pe strazile ntesate ale oras
ului, taisurile lucioase ale sabiilor mproasca fulgere din minile tinerilor nobili
care se tin dupa frumoasele trgovete ce-si leagana soldurile cu pasul lor gratio
s.Miscare, ritm, dans.
De pretutindeni se nalta miros de tamie arsa siparfum de flori, arome de fructe si
de mirodenii, miros de ulei ncins cu gust de peste prajit.
De pretutindeni, risipa de culori. Portocalele si pepenii verzi si galbeni, arde
ii si sofranul, mantilele de dantela si penele de la palarii, catifelele si fust
ele detafta, perdelele vargate ce ndulcesc dogoarea soarelui si placile multicolo
re de azulejos de pe pavajul patiourilor, toate se mbina ntr-un amalgam de culori
ametitoare.
De pretutindeni vrtej de sunete strigatul pietelor si al halelor, vuietul portulu
i si vaicarelile cersetorilor, suierul corabiilor de pe ru si dangatul clopotelor
de vecernie, zbieretele magarilor si tropotele copitelor de cai, zdranganitul ch
itarelor si melodia apei n havuzuri toate contopindu-se ntr-un vacarm ametitor.
Sevilla!
Oras mai fermecator ca o tnara andaluza, oras al mirtului, al portocalilor si al
palmierilor.
Orasul arenelor de tauri, dar si al rugurilor autodafeului, oras al huzurului si
al orgiilor delirante, dar si al ntunecatelor temnite ale inchizitiei, oras al j
ocurilor si al torturii, al voluptatii si al mortii.
Oras al calestilor batute n aur, dar si al saracimii zdrentaroase, oras al catedr
alelor si al falnicelor palate, dar si al cocioabelor darapanate n care schiauna
mizeria, oras al obezilor mbuibati, dar si al umbrelor mncate de oftica oras al co
ntradictiilor violente.
Rugurile inchizitiei n-au izbutit sa nabuse scnteia mocnita n cenusa mostenirii ara
be a orasului: senzualitatea, care renaste cu att mai mult, cu ct i se impune rigi
da masca a ascetismului si a cucerniciei ncrncenate. Sufletul maur al Sevillei con
tinua sa traiasca, prefacndu-se doar ca si-a dat sfrsitul. Doarme cu un singur och
i, dar, o data cu venirea serii, tsneste n mii de explozii. Lirismul arab rapune nf
lacararea catolica, iar statuia Credintei de pe Giralda nu-i dect femeia maura, c
are domina orasul si, cine stie, poate si pe tine, NuestraSeora de los Reyes, sfnt
a patroana a Sevillei.
Sevilla. Nume tainic ca o formula magica, mai vrajit ca numele ideii, mai sonor
ca acordul unui mars triumfal, mai fascinant ca un cntec de iubire.
n consonanta suavitatii pagne se desfasoara sub privirile lui Miguel farmecul neas
emuit al orasului alb si albastru, gingas si crud, patimas n pacate ca si n pocain
ta.
ncremenit de uimire, Miguel percepe cu toate simturile mirajul acestor splendori,
dar nu vede si celalalt chip al orasului. Nu vede albeata injectata de snge a oc
hilor trahomici, rosi de murdarie si mizerie, nu vede flamnzii grboviti n umbra pal
mierilor, nu aude plnsul copiilor bolnavi de scrofuloza, nu simte miasmele bordei
elor suprapopulate din Triana. De la naltimea sa nu vede dect masca ncntatoare a ora
sului.
De undeva, din apropiere, se aude o melodie. Un glas de femeie, profund ca bezna
noptii, mngietor ca vinul negru, sonor ca un clopot. Pe undele acestei melodii, f
antezia lui Miguel desprinde orasul din temelii eliberndu-lde povara materiei; pa
late si bazilici plutesc n vazduh ca norii aripilor de heruvimi, cetatea se ridic
a spre naltimi ca un stol de porumbei n zbor avntat si, alunecnd usor ntre cer si pamn
t, dezmiarda fata lui Miguel cu suflarea fierbinte a dorintei tineresti.
n palatul captusit n interior cu marmura neagra, traieste cel mai drag dintre prie
tenii lui don Toms, conteleFlavio de Sandris, alaturi de sotia sa, doa Clara, si d
eIsabela, unica lor fiica, n vrsta de saisprezece ani.
Pe culoarele lungi si ntunecate ale palatului se nsira statui de sfinti si lnga ele
flacarile candelelor plpie ca ntr-unurias cavou.
Doa Clara e aceea care ntretine n jurul ei aceasta atmosfera de liniste, de izolare
si de orgoliu intolerant.
Cioplita parca n fildes, frumusetea mndra a Isabelei se furiseaza prin penumbra su
mbra a bisericii, nsotindu-si mama spre iesire.
Gulerele gofrate, scoase ca din cutie, stralucesc de albeata peste dantela neagr
a, brocartul fosneste, pasii femeilor se rasfrng n ecouri pe vastele culoare ale p
alatului.
Don Flavio a iesit sa-si ntmpine familia, si vocea lui tunatoare se revarsa ca o c
ascada, n toate ncaperile.
Bun venit de la cuvntul Domnului, spre care s-a mers, ostentativ, n caleasca mpodob
ita cu aur. Ostentativa e si lauda adusa predicatorului pentru cuvintele sale ra
sunatoare si pline de stradanie.
Urmeaza apoi noutatea lui Flavio: din clipa n clipa urmeaza sa soseasca Miguel, f
iul lui don Toms; ce familie distinsa si de cta glorie si aur e acoperit blazonul
ei; si se mai cuvine sa subliniem ca don Miguel va fi cel mai bogat mire din cti
cunoaste Andaluzia.
Privirea piezisa a sotiei curma nsa entuziasmul luiFlavio.
Nu, doa Clara n-are nevoie pentru fiica ei de bogatia sau de blazonul cuiva. Isab
ela nu va da trcoale nici macar infantelui. Frumusetea ei e bunul cel mai de pret
, n fata careia toate marimile Spaniei se vor pleca cu smerenie.
Doa Clara nsira cuvintele haotic, sensul lor trebuie mai curnd intuit dect nteles, ge
sturile ei tradeaza oboseala, iar ochii cenusii par a fi atintiti dincolo de put
erea de cuprindere a ochiului omenesc.
Isabela sta muta ca o statuie, palida sub revarsarea parului ei negru, rece si i
naccesibila; si totusi n adncul pupilelor ei scapara scntei fulgeratoare.
Don Flavio tace descumpanit. Stapna casei se retrage n ncaperile ei, Isabela si priv
este tatal drept n fata. Don Flavio lasa ochii n jos. Tacerea ncordata e ntrerupta d
e aparitia unui servitor.
Ia te uita, au si nceput sa soseasca oaspetii!
Doa Fliciana de Viln, faptura blonda si gunguritoare, facuta anume pentru jocurile
amoroase, domnita tnara, al carei sot a plecat cu o corabie n Lumea Noua, din poru
nca regelui.
Don Fernando de Huertas Rojas, curtezanul si pajul ei.
Don Alfonso Prez de Velasco, student etern si nflacarat admirator al Isabelei.
O, ciripitul matinal al Flicianei! Femeia cea mai obisnuita, tnjind dupa toate buc
uriile vietii, flecara n stare sa-si povesteasca nimicurile cu atta farmec!
Cum? Cine spuneati ca vine? Fiul lui don Toms?Ce bine, o figura noua va avea daru
l sa mai nveseleasca putin societatea noastra. De altfel, Miguel e o ruda ndeparta
ta de-a Flicianei!
Cum a fost liturghia, scumpa mea Isabela, dar predica? Frumoasa, nu-i asa? Sunt
sigura ca toata Sevilla s-a adunat n catedrala, cu pompa cuvenita. Ador ritualuri
le catolice! Sunt ntr-adevar niste spectacole rare, fara egal.Cta splendoare n bise
rica, pe altare, si cta eleganta n tinuta credinciosilor! Numai aur si purpura. Oc
hii orbiti de stralucire, narile saturate de parfumuri, iar auzul coplesit de su
netele orgii si ale clopotelor! Superba e liturghia sub baldachinul de atlas ce
acopera altarul, si printre coloanele rasucite ale bisericii Frumusetea ei nu se
poate asemui dect cu un trandafir raspndind parfumul cel mai ametitor Ce pacat nsa c
a aceste frumoase ceremonii au loc la o ora att de matinala! E tare greu sa te tr
ezesti ndata dupa rasaritul soarelui
Don Miguel, conte de Maara!
Fii binevenit n casa mea! Casa mea e casa ta, scumpul meu Miguel!
Multumesc, multumesc, don Flavio. Miguel se recomanda. Cu acest prilej l cunoaste
pe Alfonso, viitorul sau coleg de studii.
Ochii celor prezenti nu se mai dezlipesc de pe fata lui.
De ce priveste att de fix si de ndelung? se ntreaba n sinea ei Isabela.
De ce nu scoate o vorba acest tnar?! se mira Fliciana.
Nu va fi oare rivalul meu? reflecteaza Fernando siAlfonso.
Miguel i cerceteaza pe toti si tace.
De ce va uitati att de insistent la buzele mele, distinsul meu var? ntreaba Flician
a, acoperindu-si jumatate din fata cu evantaiul.
Miguel tace cu ndrjire.
Femeile ncep sa rda.
Rsul Flicianei are sonoritatea clopoteilor de pe masca de carnaval usuratic, lipsi
t de griji.
Rsul Isabelei seamana cu zvonul de seara, e patimas ca o ploaie torentiala si raz
bate din el ecoul noptii ce nu se mpaca de loc cu ziua.
Cntati? i se adreseaza Miguel, cu voce scazuta.
Da, raspunde fata. Cum de v-ati dat seama?
Glasul vostru cnta chiar si atunci cnd rdeti. Cntati, va rog.
Nu-i cnt dect Domnului n biserica, se ncruntaIsabela.
Miguel strnge din buze.
mi pare rau de voi, don Miguel, se rasfata Fliciana. Nu veti auzi azi cntul Isabele
i. Dumnezeu e un rival puternic, nu-i asa, scumpa mea?
Dumnezeu!
Miguel nchide ochii, lasa capul n jos si si spune n sinea lui:
Al tau sunt, Doamne, al tau. Ce-i al tau, numai al tau fie. Si daca am pacatuit
cu vorba sau cu gndul, ma iarta, Doamne, n bunatatea ta netarmurita.
Si iar prinde sa se desfasoare discutia plina de sarade spirituale, de incitatii
si mici viclenii. Vorbesc buzele ncntatoare, vorbesc sursurile, miscarile si pauze
le studiate, glasul orasului se contopeste n glasurile celor doua femei, si noua
lume a lui Miguel si pierde culoarea cenusie.
Miguel nu participa la convorbire. Peste putin timp si ia ramas bun.
Mini fine se ridica spre buzele lui; cuvinte de curtoazie, promisiuni de vizite r
eciproce, si tnarul conte paraseste salonul, mpleticindu-se ca ametit de bautura.
Dupa ce plecara toti musafirii, ncaperea capata o culoare mohorta si amuti. Deveni
mai larga, mai spatioasa si parca si plafonul se mai nalta putin.
Tatal si fiica stateau tacuti, n jilturi. Isabela si petrecea printre degete sirag
ul de matanii, fara nsa sa se gndeasca la rugaciune.
Apoi intra doa Clara:
n sfrsit, bine ca au plecat. Nu-mi plac vocile straine n casa mea. mi fura din linis
te.
Iar te doare capul, mama? ntreba Isabela.
Bine faci, fata mea, ca te nchini numarnd mataniile. Cinci rugaciuni si te vei reg
asi.
Ochii doei Clara erau cufundati n bezna, iar albul lor scapara fulgere violente; c
auta, ca un lunatic trezit din somn, un punct fix de care sa se agate.
Nu-mi vine sa ma rog, mama, spuse Isabela lasnd din mna mataniile.
Don Flavio izbucni ntr-un hohot de rs puternic si parasi salonul.
Doa Clara i ndrepta fetei pieptanatura, si atingerea minilor reci o facu pe Isabela
sa se nfioare.
Dupa ce magnificenta-sa si termina lectia de filosofie si parasi sala de cursuri,
don Alfonso se apropie de Miguel:
Veniti acum sa va prezint perlele cele mai stralucitoare ale universitatii. Iata
, don Diego de la Carena, nobil distins si plin de virtuti; vanitos pentru farme
cul sau nentrecut, nu nsa si pentru desteptaciunea sa iarta-mi, Diego, sinceritate
a ndragostit de propria-i persoana si de toate placerile vietii, ncepnd cu sosurile
si vinul si sfrsind cu acea dragoste blestemata, nsotitoare a desfrului, cum o num
este Cicero..
nsotitoare, palavragiule?! Izvor al desfrului, l corecta don Diego, strngndu-i mna tn
ului conte deMaara.
Hei, Pascual, nu pleca! striga Alfonso. ntoarce-ti pasii tai si arata-ti chipul ns
emnat de Dumnezeu.
Alfonso! Palidul student rosi de furie, ducnd mna la sabie.
Ei hai, nu mi-o lua n nume de rau, scumpul meu, l tempera Alfonso, mbratisndu-l si c
onducndu-l spreMiguel. N-a fost dect o gluma.
De prost-gust nsa, daca-si bate joc de defectul meu, nu-i asa? se ntoarse Pascual
catre Miguel, aratndu-i buza sa de iepure. Ma numesc Pascual Ovicena.
Pascual, bolborosi Alfonso, Pascual e acela caruia ntreaga Osuna i spune sfntul si
fanaticul religios, iarOvicena e acela care si comanda de la Dumnezeu sau de la d
iavol, cine stie? visurile despre mbratisari si dragoste. Un sfnt, a carui umbra s
e traste n mocirla pacatelor.
Diego zmbi.
Ieri mi-ai parut nespus de tacut, i spuse Miguel lui Alfonso.
Cnd e vorba de ceva important, ntotdeauna tace.Cnd e vorba nsa de nimicuri, trancane
ste, de se revarsa si apa rului, se razbuna Pascual.
Nu-i adevarat, interveni Alfonso, devenind pe neasteptate grav. Mai e un caz n ca
re tac.
Cnd dormi, l lua peste picior Diego.
Nu, cnd ma gndesc la ea, raspunse Alfonso simplu, fara ostentatie.
Ah, da, Isabela, se schimonosi Diego; poarta a suavitatii, vale a ncntarii, izvor
al voluptatii mele
Alfonso surse vanitos si adauga:
Sunt versurile mele, don Miguel. Slabe, stiu, dar
Gata, ajunge, interveni Pascual, cu o nota de dezgust: sper ca n-aveti de gnd sa
ramneti aici pna diseara?
Parasira mpreuna universitatea si se ndreptara spre cheiul Guadalquivirului.
Unde mergem? ntreba Alfonso.
Pe Alameda, raspunse Diego.
Nu, nu, se mpotrivi Pascual. Vi-e gndul toata ziua numai la femei. Blestematii ast
ia, i se adresa luiMiguel, ar fi n stare sa ma traga tot timpul numai pe promenad
a. Se tin dupa fuste ca viespile dupa piersici.M-am saturat de voi pna-n gt, frivo
lilor!
Alfonso i dadea trcoale lui Miguel, cercetndu-i tinuta.
Mda, la drept vorbind, nici eu nu sunt astazi deAlameda.
De ce? ntreba Diego, mirat.
De ce? Priveste-l pe acest domn. nca nu cunoaste obiceiurile studentesti. Poftim,
s-a gatit ca de bal. Nu, nu, asa nu merge, dragul meu; un adevarat student treb
uie sa aiba mantaua jerpelita, trasa neglijent pe umeri, sapca ponosita si haine
le amarte. Atunci abia se poate spune ca-i student, asa cum scrie la carte, si nu
un oarecare negutator de porci, ce-si etaleaza luxul pe promenada. Trebuie sa v
a gasiti neaparat alta mbracaminte, don Miguel.
Mantaua trebuie sa fie gaurita de loviturile despada din timpul duelurilor, l com
pleta Diego aratndu-si mantaua ciuruita.
Prostii si iar prostii, se supara Pascual. Ah, Doamne, unde le-ai pus mintea? La
ce va gnditi, oameni cu chipul si asemanarea Domnului? Nu-i luati n seama, don Mi
guel, uitati-va la ei, sunt ca merele frumoase, dar gaunoase pe dinauntru.
Dumneata nu iubesti viata? l ntreba Miguel pe neasteptate.
Eu l iubesc n primul rnd pe Dumnezeu, raspunse baiatul cu fata palida, si ochii i s
e aprinsera. El ne-a dat viata si de aceea iubesc si viata, dar numai prinDumnez
eu si pentru Dumnezeu.
nceteaza, Pascual, l ntrerupse Alfonso; mai nti sa hotarm unde ne ducem.
n Triana, propuse Diego.
Excelenta idee! Sa ne distram cu tigancile, da, da.Esti un baiat de aur, Diego, l
aproba Alfonso. Pe zi ce trece te iubesc mai mult.
Ce sa-ti spun, tare ma omor eu dupa dragostea ta, nesuferitule!
ncepusera toti sa rda, n afara de Miguel care continua sa fie grav.
Diego se opri din mers si, uitndu-se la el plin de mirare, i spuse:
Voi, omul daruit de Dumnezeu cu tot ce-i trebuie trupului, spiritului si pungii,
n-ati rs pna acum niciodata, don Miguel! Oare nu stiti sa rdeti?
Miguel se stradui sa zmbeasca. ncercarea dadu nsa gres si pe chipul lui aparu un rnj
et.
Nu stiu, raspunse. Se pare ca ntr-adevar nu stiu sa rd. n aceeasi clipa devenira gr
avi cu totii. ApoiAlfonso relua zgomotos, apucndu-l pe Miguel de brat, cu un gest
de intimitate:
Nu-i nimic, te fac eu sa rzi, prietene. Sa mergem
Trecura podul si, dupa ce strabatura o parte dinTriana, poposira n crciuma La Antil
opa.
Sunteti invitatii mei, domnilor, spuse Miguel. Ochii flamnzi ai zvapaiatului Alfo
nso scnteiara de bucurie,caci tatal sau, un nobil scapatat, si tinea feciorul din
scurt.
Asta da, prieteni. Asa mai zic si eu! Sa stai, sa bei n tihna, fara sa te gndesti
tot timpul la cei ctiva maravezi ce-ti zornaie n pungulita Hai, crciumarule, naltimea
-ta crciumareasca, da-i zor si ada vin si fa-te ncoa, si toarna! Dar fiica-ta unde
-i? Sa vina aci! Are niste ochi galbeni, ca de pisica! Sa vina sa mai lumineze p
utin ntunecimea asta cu stralucirea lor.
Iar l-a apucat, ofta Pascual, peste cteva clipe o sa ne spuna ca Isabela lui e nsu
si soarele
Si nu e? riposta prompt Alfonso. Oare pe cer, alaturi de soare, nu mai sclipesc
si o puzderie de stele?Suveranitatea ei nu va fi cu nimic stirbita. n inima mea,
cel putin, e de mult asigurata!
Ah, Flora, frumoasa noastra stafida de pe cozonacul Trianei, superba mea tigancu
sa, o ntmpina Alfonso pe fiica crciumarului, neagra ca o noapte de toamna.
Nu pune mna pe mine, urtule, se mpotrivi fata mbratisarii lui. De un an mi tot fagadu
iesti un inel, si nici acum nu mi l-ai adus, nu-i asa!? Pleaca de-aici! Sa nu te
mai vad n ochi!
Luati loc la masa noastra, doa Flora, o invitaDiego politicos.
O sa iau. Dar aici, lnga domnul, i raspunse frumoasa Flora, purtnd o cruciulita de
argint prinsa la gt cu un snur. Si se aseza alaturi de Miguel. mi dati ceva de bau
t, domnisorule?
Miguel i dadu cupa, fara sa scoata o vorba. Fata sorbi o nghititura, apoi ntinse gu
ra.
Dupa o dusca buna, o sarutare buna, i se adresa, surzatoare. Miguel mpietri de uim
ire.
Sarut-o, prietene, nu te codi, l sfatui Alfonso.Asa-i obiceiul pe aici, iar Flora
e rasfatata noastra.
Miguel nu se clinti.
Nu vrei? l ademeni fata, si zmbetul i dezlipi buzele frumoase.
Nu vrea, nu vrea, jubila Pascual. n sfrsit, un barbat onorabil.
Miguel scoase un ban de aur si-l vr tigancii n gura ntredeschisa, n loc de sarut.
Fata sari n sus jignita si izbucni:
Uitati-va la el! S-a mpopotonat ca o cocheta, si si nchipuie poate ca, daca are ban
i ca paduchii, toata lumea o sa-i cada la picioare! Nici nu ma uit la tine, filf
izonule, pricepi? Si cnd o fi sa ma rogi odata sa te sarut, o sa te scuip n obraz,
ai nteles, tfna ncrezuta?
De furie, fata batu cu piciorul n dusumea, iar baietii ramasera uluiti de dezlant
uirea ei furtunoasa.
Miguel statea tacut, galben la fata, cu ochii tinta la tiganca nfuriata. n sfrsit,
Flora amuti, rasufla din greu si strnse pumnii. Apoi, cercetnd cu atentie dublonul
, se linisti.
Aurul a mpacat-o; se aseza din nou pe scaun, si la masa se statornici un armistit
iu bogat n bautura si cntece.
La ce-i buna noaptea daca
trebuie curnd sa plece
ochii ce mi-au descntat,
ochii-n somn sa nu se-nece?
Sufletul mi-e pustiit
de dorul pacatului,
de cnd golu-a cotropit
jumatatea patului.
Doar la margine de ape,
plngi, amarul meu.
Flora avea o voce subtire, usor nsorita, si cnta fals.Studentii i tineau isonul fre
donnd si mai fals. Beau vrtos cu totii; numai Miguel abia sorbea din cupa.
Si se ntmpla ca n toiul veseliei si al toasturilor ntre fratie, petrecaretii nostri
sa fie tulburati de goarna paznicului de noapte, care anunta ora cinci dupa asfi
ntitul soarelui.
La despartire, Flora i saruta pe toti. Pascual se facu rosu ca para, cnd gura ei i
atinse buza de iepure.Miguel nsa ntoarse repede spatele, nainte ca fata sa se fi ap
ropiat de el, si iesi.
Avea acum ochii plini de duiosie, spuse Alfonso, n strada, dupa ce-l ajunsera din
urma pe Miguel.
Pentru cine? sughita Diego.
Pentru tine, frumosule, l lua Alfonso n zeflemea.Cum pentru cine?! Pentru Miguel,
e limpede.
Da, asa e. Se uita la tine ca la un Dumnezeu, ncuviinta Diego, cu limba mpleticita
. Se vede ca ai multa experienta, nu-i asa, Miguel? Te pricepi cum sa le iei
n ziua urmatoare Miguel si-a invitat prietenii acasa.Pascual si Alfonso, fii de o
ameni saraci, sunt entuziasmati, iar bogatul Diego lauda luxul palatului si gust
ul cu care e amenajat.
Un om cu posibilitatile tale, Miguel, si poate dura o viata ca a majestatii-sale
catolice, e de parere Alfonso, lund a treia portie de friptura.
Regele nostru, intervine Diego Dumnezeu sa ni-l tina si sa-i dea sanatate! se de
sfoaie ca o ceapa.Saptamna de saptamna ofera la Madrid receptii, una mai somptuoas
a ca cealalta, organizeaza vnatori n Guadarrama, iar seara sta probabil si se gndes
te cnd o sa pice de pe ei si ultima pojghita de aur.
mi apar regele, declara solemn Pascual, l apar bucuros si cu toata convingerea. E
un barbat distins si cucernic, al carui drum e presarat de fapte bune. n ceea ce
ma priveste, sustin ca-l ntrece chiar si pe bunicul sau,Filip al II-lea.
n datorii, mentioneaza sec Alfonso.
De Haro nu-i tlharul de Larma care a jefuitSpania cum jefuiesc banditii o ferma.
Marchizul de Haro e un barbat onest.
Cine poate garanta? Cine stie ct aur i ramne sub unghii, cnd scotoceste prin tezauru
l tarii?
Nu, Alfonso, n-ai dreptate. De Haro n-are nicio vina ca regele saraceste si ca S
pania devine o tara din ce n ce mai pustie. De vina-i razboiul; iar regele trimit
e mereu n Boemia trupe ca sa-l ajute pe Ferdinand alII-lea; si povestea asta cost
a bani, nu gluma.
Mare greseala a facut Filip al III-lea acum treizeci si opt de ani, izgonindu-i
din tara pe mauri, reiaAlfonso.
Nu, nu, striga Pascual. A fost o masura dreapta.De ce sa fi hranit aici niste pa
gni necredinciosi?
Eroare, iubitule, riposteaza Alfonso. Minile lor harnice ne-au hranit pe noi! Si n
plus, dupa cte stiu, erau de mult botezati.
Asta numai de ochii lumii, Alfonso. Da, da. Am ncalzit la snul nostru un sarpe ven
inos, care ntr-o buna zi ne-ar fi muscat.
Adevaratul vinovat e blestematul de Richelieu, intervine Diego. nghite una cte una
coloniile noastre de peste mari, iar acum, dupa ce s-a rupt de noi si Portugali
a, nu ne mai ramne dect crja de cersetor. Cine se poate hrani cu piatra, planta cea
mai binecuvntata a celor doua Castilii? Daca n-ar fi Andaluzia, toata Spania s-a
r duce de rpa. E oare drept ca noi sa fim obligati sa hranim o tara ntreaga?
Miguel, care pna atunci tacuse, interveni:
Va aud spunnd cutare sau cutare n-are ce mnca.De acord. Dar aceasta mizerie nu ati
nge dect stomacul.
Sa existe oare ceva care sa-l chinuiasca pe om mai tare ca stomacul gol?! ntreaba
Alfonso plin de mirare.
Da. Dorinta. Dorinta nemplinita si ambitia zadarnica, raspunde Miguel rastit. Nu
vreau sa mor ca un oarecare. Vreau sa traiesc pentru eternitate. Vreau sa fiu ne
muritor. Ce sa fac cu dorinta si cu ambitia mea nestavilita? Pot umbla prin acea
sta tara cu minile ncrucisate?Pot privi cu indiferenta cum au crescut din acest pa
mnt stapnitori, sfinti, descoperitori, conchistadori si conducatori de osti, cum u
mbrele lor au acoperit jumatate din lume si cum noua, copiilor si nepotilor lor,
ne-a fost luata orice posibilitate de a ne distinge?
Cum asa? l contrazice Pascual. Poti totusi
Ce poti? izbucneste Miguel, si vorbele lui tsnesc din gura ca fulgerele. Poti dev
eni un cetatean pasnic, cu boneta de noapte pe cap, un cetatean onest care cinst
este si respecta legile ntelepte si legile imbecile ale acestei tari, un cetatean
care toarna n liniste o droaie de copii, un cetatean care se trie nu prin viata, c
i n jurul vietii, ca un cine biciuit, un cetatean umil, preocupat numai de propria
-i digestie, avnd totodata grija ca toti din jur sa-i vada cucernicia afisata cu
ostentatie si sub masca stravezie sa nu-i surprinda niste pacate amarte! Asta pot
i! Sa te neci n mediocritate sau ntr-o banalitate dezgustatoare. Ce ne-a mai ramas
noua, trufasilor sau pipernicitilor mostenitori ai unei glorii stravechi? Ma pot
eu duce azi sa cuceresc Tara sfnta, sa ma acopar de cinste si glorie, lasndu-mi o
asele lnga mormntul Domnului? i pot eu ucide pe necredinciosi, i pot eu pune pe fuga
cu sabia scaldata n snge pe sarazini, asa cum a facut strabunul meu din Corsica?
Pot eu strabate oceanele ca sa descopar alte lumi? Mai pot eu deveni un sfnt, dup
a Tereza de Avila si Ignatio de Loyola? Mai pot fi conducator de osti dupa Juan
de Austria, comandnd o turma de cersetori costelivi, careia i se spune armata spa
niola? Va ntreb, pot eu ntreprinde ceva care sa fie pe masura unui barbat si a unu
i nobil?
Vocea lui Miguel se raspndea umplnd odaia spatioasa, si cnd ecoul ei se stinse, tot
ul se cufunda ntr-o tacere moarta.
Are dreptate, ncepu Diego, dupa un timp. Toata maretia a fost nfaptuita naintea noa
stra. Noua ne mai ramne, ei dracie, n definitiv, ce ne mai ramne?
Mediocritatea, arunca Alfonso n linistea ce se lasase.
Sau, spuse Miguel ncet si apasat, sa-i gasim vietii un nou sens.
O clipa de tacere, dupa care Miguel relua cu pasiune:
Sa iei creatia Domnului n palma, s-o pipai, sa patrunzi n esenta ei, sa pui stapnir
e pe launtrul ei, s-o recreezi cu mna si cu gndul, sa plamadesti din acest lut str
avechi o noua forma, o noua fiinta si sa-i dai un alt suflet, un suflet izvort di
n sufletul tau
Haeresis! Erezie! striga Pascual intrigat.
Taci, i-o reteza scurt Alfonso, apoi se ntoarse spreMiguel: Si care-i sensul si t
elul vietii tale?
Miguel, palid la fata, raspunse cu o voce scazuta:
Deocamdata eu nsumi nu stiu. Stiu doar att, ca tot ceea ce vreau sa fac trebuie sa
fie o miscare vertiginoasa. Sa merg, sa fug, sa zbor, peste munti si vai, fara n
cetare, fara odihna, fara oprire, caci oprirea nseamna moarte.
Amutira cu totii si ntinsera minile spre cupele cu vin.
Miguel si cerceta cu atentie prietenii, se cerceta si pe el.
Ia te uita, si spuse n gnd, patru suflete flamnde, lacome, fiecare n felul lui!
Pascual, bigotul fanatic, care condamna ntreaga omenire la o religiozitate sumbra
, omul al carui tel n viata va fi tonsura preoteasca sau mnastirea Azi l scutura nca
nelinistea sngelui sau clocotitor, dar el va sti s-o nfrnga si sub nsemnul crucii va
iesi biruitor. Dumnezeu i mplineste si-i va mplini ntregul univers si, n schimb, Pas
cual i va depune la picioare toata dragostea si pasiunea sa omeneasca. Acesta ar
trebui sa fie destinul meu!
Alfonso, omul monden, practic, care pluteste prin apele vremii sale. Ce aveti mpo
triva acestei epoci, mpotriva vremurilor care ne-au fost destinate sa le traim?Co
nceptia epocii e imorala: o masca a minciunii si, sub ea, un adevar hidos, ipocr
izie, cum spunea Gregorio. Gnditi-va nsa, distinsii mei prieteni, gnditi-va ct e de
avantajos acest lucru. Daca-l tradez pe Dumnezeu, nimeni nu stie n afara de el. D
ar nu-i nimic, am eu grija sa-l mpac. Ce rost ar mai avea atunci indulgentele? Ro
stesc si eu acolo doua trei versete si ma asigur de indulgente pe trei sute de z
ile. Iar voi ma vedeti intrnd n biserica, cu ochii plecati, spre a-l cinsti pe Cre
ator, ncolonndu-ma n pomposul cortegiu ce ncununa cucernicia, ma pnditi n vreme ce pos
tesc sub privirile voastre, cainndu-ma de pacate. Asa trebuie sa fie si pe strada
, si n biserica. Ce fac eu pe urma la mine acasa, la masa mea n ziua de vineri, sa
u n patul trfelor, asta nu va mai priveste ctusi de putin.
Diego e un caz simplu. Ca orice vietate. Creste, mannca, se ngrasa, doarme, se des
trabaleaza, bea, leneveste iar de vrut, ce sa vrea? n definitiv, de ce sa vrea, p
entru numele lui Dumnezeu, de ce? Are un tata bogat, cu mosii ntinse. ntr-o zi mos
iile acestea vor fi ale lui. Tata are o sotie vrednica si tacuta. Si el, la rndul
lui, o sa aiba odata o asemenea sotie. Copiii o sa si-i creasca dupa ntelepciune
a lui, nvatndu-i sa-si biciuiasca supusii, sa-i mne la munci istovitoare; va face s
i el ntocmai ce a facut si tatal sau.
O, Gregorio, batrnul meu ntelept, ce bine i-ai vazut tu pe acesti oameni!
Iar eu, stapnul a mii de suflete, proprietarul attor saci ndesati cu aur, si spuse M
iguel, ma simt n mijlocul lor ca un surghiunit. Ard. mi ard si inima si sufletul d
eopotriva. Ei stiu ce vor si ce-i asteapta n viata, pe cnd n mine sngele fierbe fara
chibzuinta, fara un scop.Azi admir un lucru pe care mine l dispretuiesc. Sunt un
amestec de ndoieli si de incertitudini. Attea as vrea sa fac, dar nu stiu ce si cu
m. Attea doresc, dar nu stiu singur ce.
Ati fi n stare sa mizati viata voastra pe o singura carte, necunoscuta si nesigur
a? ntreba Miguel ntr-un moment de exaltare. Ati fi n stare sa dati tot ce aveti, bi
nenteles si capul, pentru o traire care sa va inunde de fericire sau sa va coples
easca de durere?
Nu, raspunsera cu dispret cele trei glasuri n cor.
Aceasta-i deosebirea dintre mine si ei, si spuseMiguel. Eu as fi n stare. Si chiar
doresc acest lucru..
Ce numiti voi traire, bunii mei prieteni? ntrebaPascual.
O buna fiesta de toros, dupa aceea un pahar cu vin. Cu Flora n brate, fu de parer
e Diego.
Doua sabii ncrucisate, fulgerul taisului si o baltoaca de snge, adauga Alfonso.
Extazul mistic, striga Pascual.
Dar tu, Miguel?
Miguel l cita pe Francisc din Assisi:
Hraneste-mi, Doamne, gndul
cutoate cte sunt sub cer.
Spre mine vino, putere fierbinte si dulce ca mierea
dragostei tale.
din dragoste pentru dragostea ta as muri,
asa cum si tu ai murit din dragoste pentru dragostea
mea.
Ciudata rugaciune, interveni Diego. Ba chiar de nenteles din partea unui sfnt, pri
n patima ei.
Ceea ce-i de nenteles e tocmai poarta spre sentimentul multiplu al vietii, relua
Miguel. Sa captezi un vis, sa-ti speli minile n sngele zorilor, sa mbratisezi unnger
batnd din aripi ca o lebada gtuita, sa deslusesti graiul pasarilor, sa stai de pri
veghi la capatiul fiintei celei mai dragi. Eventual sa mori. Sau sa iubesti
Vorbesti ca un om care si-a pierdut mintile,Miguel, striga cu violenta Pascual.
Vom cere mine sa se tina o sfnta slujba pentru pacea sufletului tau. Daca vrei sa
devii preot, dorintele tale
Miguel pali si si lasa capul n jos, cu un aer de vinovatie.
M-am saturat de voi pna-n gt, se revolta Diego.Ma aflu oare n plin post, ca sa ma e
xpun primejdiei unor nesfrsite reculegeri? Duceti-va dracului, capete meditative!
Ce v-a apucat sa vorbiti despre lucruri att de serioase la un pahar cu vin?
Cautam sensul vietii, popndaule, l ironiza Alfonso. Eu unul ma declar de partea lu
i Miguel.
Miguel e un ratacit, se aprinse Pascual, zmbindu-i duios amfitrionului, cu buza s
a de iepure. Dar eu, veti vedea, eu i voi salva sufletul nestatornic. Caci aici e
vorba de izbavirea unui suflet.
Vin! Vin! striga Diego. Sa se aduca vin, pentru izbavirea noastra, a tuturora!
Miguel strabatu Strada Serpilor, o lua apoi pe caleaIubirii Domnului, cu gndul sa
se ndrepte spre Castelar.Deodata, se trezi n Piata mare.
E vineri, ziua Venerei, o zi nabusitoare deasupra unui cazan ncins. Nori grei nvalu
ie orasul, caldarmul, saturat de caldura soarelui, si azvrla dogoarea si, n acest fo
car, se trie agale umbrele oamenilor. La ora asta viata halelor si a pietei se sti
nge si nu mai ramn deschise dect dughenile cu apa de baut, florariile si pravalioa
rele cu icoane sfinte.
Un calugar caputin, vnzator de odoare bisericesti, sta de vorba cu o florareasa:
Florile tale sunt samnta de pacat.
Cum adica? se ncrunta florareasa, aplecata peste cosul cu trandafiri.
Uite asa, vine un cavaler, cumpara trandafirii tai si se duce cu ei pe Alameda.
Acolo arunca un trandafir la picioarele unei fete, aceasta se apleaca si-l ridic
a, si gata
Ce-i gata? Ce-i gata?
Nenorocirea.
Asa? Si de ce, ma rog, nenorocire? Eu cred ca dimpotriva, de la trandafirul acel
a li s-ar trage amndurora
Nenorocirea, asa cum ti spun, o tine mortis vnzatorul de odoare sfinte. Da, da, de
obicei o asemenea poveste se termina fie cu un barbat calcat n picioare, fie cu
o fata parasita de iubit.
Dar cu dragoste la mijloc, striga florareasa, triumfatoare.
Cu drumul spre nenorocire, adauga posac caputinul.
Oh, cucuvea batrna, tipa florareasa. Vorbesti de struguri acri, fiindca nu-i poti
ajunge, dar nici altora nu le doresti bucuria si dai vina pe trandafirii mei. ti
nchipui oare ca doi oameni nu se pot ntlni si fara trandafiri?
n nflacararea ei, florareasa nu-si da seama ca-si pagubeste negotul, iar Miguel, c
are a ascultat disputa celor doi, i spune:
Am vrut sa cumpar trandafiri, dar singura pretinzi ca florile n-au niciun rost,
asa ca nu mai cumpar.
naltimea-voastra, striga fata cu vocea stridenta;care natarau v-a spus ca ati put
ea face cunostinta cu o doamna, fara un buchetel de flori?
Chiar tu, i da replica Miguel, si caputinul rde cu pofta, de-i tremura si stratul
de osnza de pe burta.
Eu? Eu? Ah, lovi-te-ar magarul, cioara croncanitoare! si ntoarse fata mnia asupra c
alugarului. Acum stiu, am ndrugat prostii, neroada de mine, dar el, el e de vina,
naltimea-voastra, mi-a facut farmece, vrajmasul, cica
Ia seama cum vorbesti, gura spurcata, se supara caputinul. Nu cumparati nimic de
la ea, naltimea-voastra. Cumparati mai bine icoane sfinte, cu indulgente.Doua la
trei reali, alegerea e mare, de la Preacurata Fecioara, pna la sfntul Romuald.
Nu va luati dupa el, naltimea-voastra, striga fata.Trandafirul e bucuria ochiului
, desfatarea mirosului simarturia bunei-cresteri. Ce sa faceti cu o poza? O buca
ta de hrtie mzgalita, fara pret
Icoanele si amuletele mele sunt sfintite, faptura pacatoasa, tuna si fulgera cal
ugarul. Am sa te denunt
Miguel o opri pe florareasa din plin atac, si s-ar putea sa-i fi salvat ochii ca
lugarului de o zgrietura zdravana.
Gata, ajunge. Da-mi ctiva trandafiri.
Tot buchetul, naltimea-voastra?
Da. Poftim un argint.
N-am sa va dau restul, naltimea-voastra, se tngui florareasa.
Nu-i nimic, facu Miguel un gest de renuntare si fata se repezi sa-i sarute mna.
i arunca si calugarului un argint si se ndeparta.Aprigii adversari cazura iute la n
voiala n privinta recunostintei si, ntr-o deplina armonie, strigara amndoi n urma lu
i Miguel cuvinte de multumire.
Dar ntre timp atentia tnarului conte fu captivata deo femeie care mergea naintea lu
i cu pas suplu si gratios, de parca ar fi dansat; matasea fosnea pe ea si un nor
de parfum nvaluia distinsa frumusete. Iat-o acum urcnd grabita ntr-o lectica, n dre
ptul careia stau doi lachei;o zvcnire a timpului, o frntura de secunda, atta tot;da
r Miguel a apucat sa mai vada un pantofior si o glezna delicata.
Ramase tintuit locului. Din putinul ce-l retinuse, imaginatia sa izbuti sa ntrege
asca frumusetea femeii mbracate n matase.
Miguel, scumpul meu var, auzi deodata o vocecristalina, si Miguel constata cu su
rprindere ca voceacobora din lectica.
Prin portiera deschisa zari chipul Flicianei.
Ce ntmplare fericita! Nici nu stiti ct de mult ma bucur ca va vad, scumpul meu var.
Si cu un buchet de trandafiri?! Va duceti desigur ntr-o vizita. La Isabela, nu-i
asa?
La voi, rosti Miguel mpotriva vointei sale si-i depuse buchetul n poala.
Multumesc, Miguel. Dragut din partea voastra ca v-ati gndit la mine.
Miguel paseste ncurcat alaturi de lectica, asculta flecarelile doamnei si-i cerce
teaza cu atentie chipul vioi.
n curtea palatului, Fliciana cobor din lectica, accepta bratul lui Miguel si urcara
mpreuna treptele.
Acum l conduce prin toate ncaperile.
Miguel e de-a dreptul uluit. Somptuozitatea apasatoaresi sumbra a palatelor pe c
are le cunostea e nlocuita aici cu gustul si luxul voluptatii. Pretutindeni flori
, luminidifuze, abajururi colorate, si un confort ce tradeaza lenevia, mama a tu
turor viciilor.
n camera Flicianei e o dezordine pitoreasca. Pesofale si mese zac evantaie aruncat
e la ntmplare, caniste fluturi adormiti; pene mari de strut se mpletesccu suplete p
rintre gratiile de la ferestre; peste tot fileuride par, mantile de dantela, alb
e si negre, ncheiate cufranjuri, piepteni mai falnici ca niste creneluri de cetat
e, voaluri gingase ca aburul suflarii de copil pe o tablita demica; saluri n culo
ri vii, relicve sfinte, masti de carnaval; un sirag de corali ca picaturile sucu
lui de cireasa, uncolier de perle ca un sirag de lacrimi nghetate.
Afara ncepe sa se ntunece; Fliciana vorbeste din ce n ce mai putin, glasul ei e din
ce n ce mai scazut; luiMiguel i se usuca gtlejul.
Tacerea e apasatoare si primejdioasa.
Traiti aici ca o floare ntr-o sera, doa Fliciana.
n parasire, scumpul meu var. Ma sting n singuratate. Sotul meu e plecat de un an p
este ocean si nu ma pot duce dupa el. Ah, oare cnd se va ntoarce? Si pnase va ntoarc
e cum sa-mi mai ndulcesc putin singuratatea?
Genele nlacrimate n penumbra nserarii, si buzeletuguiate, n dorinta de a trezi compa
timire, ncep sa tremure.
Ah, daca ar exista un suflet caruia sa i te poti adresa cnd te simti parasita
Sunt al vostru, doa Fliciana.
i ia mna. Palmele sunt calde si parfumul ei tulburator.
Fliciana i mngie parul.
Miguel se scutura, ca n toiul frigurilor. Sete de dragoste. Teama de dragoste.
Mna Flicianei i dezmiarda obrajii; mna ei e acum fierbinte si lingusitoare.
Haos si ameteala.
mi placi, Miguel.
Vocea femeii e aspra, metalica si lipsita de sonoritate. Buzele ei se apropie de
buzele lui.
Teama lui Miguel e mai puternica dect setea de femeie. n subconstient, groaza mota
ie n vecinatatea pacatului. n constient salasluiesc sfiala, nesiguranta si pudoare
a.
Se smulge din mbratisarea Flicianei si, fara sa-i adreseze un cuvnt, o zbugheste af
ara din odaie; iese la iuteala din palat si acum alearga, cu sufletul la gura, p
e strazile ntunecate ale orasului.
Seara i racoreste fruntea nfierbntata, cu degetele-i caldute si nepasatoare.
Deodata se opreste.
Am fugit ca un las. De cine si de ce mi-e teama?Miguel de Maara, un fricos! Fuge
ca un las. Dar de ce? De ce?
si strnge tmplele n palme.
Deschide gura, si glasul sau suna aspru si amar:
Ah, mama! Parinte Trifn! Unde sunteti sa va bucurati de mine? Am scapat de ispita
. Am rezistat, vai, am rezistat ispitei!
Ca sa-l fereasca de ploaie, prietenii l trra n locandaLa Heruvimul din strada Torrejon
, unde se duc adeseori, dupa obiceiul studentesc.
Urcara pe niste scari si patrunsera ntr-o sala mare de crciuma.
Hei, surioarelor! Unde sunteti? striga Alfonso.Suntem uzi pna la piele! Aduceti r
epede vin, sa ne udam si pe dinauntru, ca sa fim chit cu baia din ceruri.
n vasta ncapere plpiau cteva lumnari; nu se zarea nici tipenie de om.
Mii de trasnete si fulgere, striga din nou Alfonso.Unde sunteti, fetelor! N-auzi
ti? V-au venit oaspeti de seama!
De o parte si de alta a salii se desfacura niste draperii de pnza rosie si din sp
atele lor se ivira cteva capete.
A! Don Alfonso! Fiti binevenit! ndata suntem la dumneavoastra!
Locanda La Heruvimul dispunea de un salon ntins si de un sir de chilii mici, despar
tite de crciuma propriu-zisa prin acele draperii rosii care tradau casa de tolera
nta.
Salonul mare era boltit; din plafon atrnau felinare frumoase din fier forjat si v
asele lor erau pline cu ulei de masline. La suprafata uleiului pluteau fitile de
cnepa.Acum, lampile erau nca negre si moarte, ca niste colivioare pustii, fara pa
sarele. Pe un perete, o icoana a Sfintei Fecioare si sub ea o flacara vesnica si
un agheasmatar.
Draperiile rosii ncepura sa se miste. Hetairele apareau una cte una, gatite care m
ai de care. Pieptanaturi ngrijite, cu crlionti negri, blonzi si roscati. Vestminte
fine de toate culorile, curgnd de-a lungul trupului; peste umeri, pelerine scurt
e din lna de oaie. n picioare, sandale, fara ciorapi. Podoabe de tot felul: bratar
i, siraguri de corali, iar la urechi, cercule de aur n loc de cercei.Parul mpodobi
t cu flori. Mersul leganat si gratios.
Se nclinara n fata oaspetilor, rostindu-si fiecare numele:
Sabina, catalana scunda, cu parul deschis ca o coama de cal alb.
Lucila, oachesa si nalta ca un chiparos n pragul noptii, copilul si farmecul surzat
or al Sevillei.
Basilia, fata de la munte, fiica salbaticei Guadarrame, roscata ca o vulpe, colt
uroasa, trupesa si plina de vigoare.
Pandora, tiganca din Triana, sora buna cu Bilitin, zamislire a focului si a iadu
lui.
Marcelina, fata cu ochi de chihlimbar a Provencei, blonda ca un lan de porumb co
pt.
Faustina, italianca din Umbria, prospetimea vntului si limba neastmparata, si nca m
ulte altele, frumoase si urte, pline si slabute, cu pieptanaturi trufase si nume
sonore.
Basilia se sui pe un scaun si aprinse felinarele.
Cavalere, i se adresa lui Miguel blonda din Provence, ce doriti sa beti? Manzani
lla?
Nu. Sau da, i raspunse Miguel, plimbndu-si nelinistit ochii pe trupul acestei vnjoa
se fapturi ce-i aduce aminte de calmul si de siguranta unui animal sanatos.
Iar dumneavoastra, distinsii mei domni? i ntrebaSabina pe Alfonso si Pascual.
Aceeasi bautura, interveni Miguel. Domnii sunt oaspetii mei.
Marcelina facu o plecaciune si se retrase.
Alegeti-va dintre noi partenerele care doriti sa va tina companie n aceasta seara
, le spuse Lucila.
Miguel nu se uita la fete, ci statea de vorba ncet cuPascual.
O, iata-l pe distinsul conte Miguel de Maara, se auzi deodata o voce noua.
Contele de Maara, si spusera fetele, nmarmurite, cunoscnd pretul acestui nume.
Miguel si ridica privirea si se uita la pensionara locandei care tocmai se apropi
a.
Va mai amintiti de mine, naltimea-voastra? Cu ani n urma, La sfnta fratie din Brenes
am avut cinstea sa Numele meu e Aurora Nu va mai amintiti.
Miguel ramase uluit. Desigur si aducea aminte, dar cum a ajuns aceasta femeie aic
i?!
mi amintesc, cum sa nu, rosti ncurcat. Luati loc, va rog.
Fetele de la masa se ncruntara: asadar, pestisorul de aur le aluneca printre dege
te. Dar nu, nu ne lasam, noi asa, cu una cu doua. Mai vedem noi.
ntre timp, n crciuma ncepura sa se adune oaspetii.
Miguel o cerceta pe Aurora. Aceleasi plete aurii, dar luciul parului s-a mai sti
ns. Cute n jurul ochilor si buzele rosite. Anii curg n tacere ntiparind pe chipuri
semnelelor cumplite.
Aurora si pleca ochii.
Sunteti surprins ca ma gasiti aici, nu-i asa? Am fost parasita. Si stiti, mizeria
si foamea
Stiu, i spuse Miguel. Unchiul dumitale, don Emilio, a fost ars pe rug n Vinerea ma
re.
Nu era unchiul meu, se dadu de gol Aurora.
Cum asa?
Cta vreme trecuse de atunci, de cnd Aurora l-a mintit! Si totusi, minciuna aceea a
vu asupra lui: si acum, dupa attia ani, efectul unei palme pe obraz. Se ntuneca la
fata, amuti si si ridica privirea spre tavan.
Minile lui Diego aluneca pe trupul Basiliei, Alfonsoo tine n brate pe Faustina, n t
imp ce durdulia Sabina se gudura pe lnga Pascual, care sta teapan ca o papusade l
emn, strngndu-si buzele cu ncapatnare.
Sa va cnt o seguidilla frumoasa, ncearca Aurora sa cstige atentia lui Miguel. Odini
oara va placea cumcntam.
Miguel nu-i raspunse, dar Aurora a si pus mna pe chitara.
Crciuma la Viveros
Este un local falos.
Crciumarul, crestineste,
cu vin maur te sfinteste.
La Viveros bun localu
bun crestin si crciumaru,
cu vin maur te cinsteste,
dupa inima, regeste.
Oaspetii aplauda, dar Miguel continua sa fie nepasator, mu scoate o vorba.
Aurora ntelege ca pentru ea partida e pierduta si peste putin timp se retrage.
Oaspetii continua sa soseasca. Trgoveti din Triana, cetateni din vechiul oras si
din Macarena, cavaleri n tunici de catifea si cu sabii la cingatoare, studenti n p
elerine ponosite toata suflarea Sevillei, careia i prisoseste un galben n punga, s
e grabeste sa ajunga ct mai repede la izvoarele uitarii.
La o masa alaturata, nu departe de Miguel, sta si bea de zor un barbat robust, nc
onjurat de trei femei.
Toata viata am baut, declara el solemn, cu o voce nazala; mine iar o sa beau. Si
atunci, ma ntreb: de ce as trece peste ziua de azi? Ma numesc Nicols SnchezFrano, di
stinse domn, i striga lui Miguel, cntarindu-i nfatisarea. Sunt strungar si cetatean
al Sevillei. Ede-ajuns, nu? Mai e nevoie de ceva? Ma rog. Am baut o casa cu gra
dina, dar zau daca-mi pare rau. Acum sta n ea jigodia de Vuelgo. N-are dect sa-si
mannce si negrul de sub unghie, zgrciobul. A strns banut cu banut, pna si-a cumparat
casa mea. Dar eu mai am doua; si-o sa le beau si pe astea. Eu, dragalasilor, su
nt un betiv ncercat si fara scapare si Dumnezeu ma stie si tine seama de asta.
Vinul curge grla si mintile se tulbura. Limbile sedezleaga, ncep sa murmure, si vo
rbele zboara ca niste cutite aruncate dupa rivali.
Diego si Alfonso se retrag cu fetele n spatele draperiilor rosii, si dupa un scur
t timp se ntorc la masa cu un zmbet molatic pe buze. Pascual continua sa se mpotriv
easca atacurilor insistente ale Sabinei, iar Miguel urmareste n liniste ntregul sp
ectacol.
Vreti sa va dansez? l ntreaba deodata Pandora.Niciun raspuns.
Dar tocurile au si nceput sa bocane, castanietele prind sa zornaie, chitarele li
se alatura si tiganca danseaza cu foc, dezvelindu-si pulpele n zvcnetul piruetelor
. n lumina difuza a lumnarilor, pielea cafenie capata reflexe purpurii, iar picioa
rele zvelte se ncolacesc ca niste serpi.
Sa vina aici! striga Nicols Snchez Frano. Fata asta are o mie de draci n ea, si mie
dracii mi plac, n ciuda sfintei inchizitii!
Pst! Pst!
Din fundul salii se ridica discret un barbat care se apropie de masa lui.
Vino ncoace, tigancuso! racneste Nicols. Uite, aici pe masa asta sa dansezi!
Si, dintr-o singura miscare, matura totul de pe masa.
Pandora si ncheie dansul ei ndracit. Strigate de lauda si tropote nestavilite.
Nicols bjbie dupa ea, mpleticindu-se; ntr-un capat, al salii doi nobili si ncruciseaza
sabiile, chitarele zdranganesc, iar draperiile rosii se umfla si se dezumfla cai
niste valuri.
Asadar, asta-i faimoasa viata de noapte care-l fascineaza att de mult pe Alfonso,
si spuse Miguel. Negotul de nuri mucegaiti, sarutari vndute, zmbete crispate, ascu
nznd de fapt dorinta de a-l jefui pe barbat de tot ce are asupra lui.
Meditatia i fu ntrerupta de aparitia unei femei ce se deosebea izbitor de cele din
jur.
si fixa privirea asupra necunoscutului oaspete si-i facu o reverenta.
Ma numesc Rufina.
Miguel, conte de Maara, si prezenta Alfonso prietenul.
Miguel ramase uimit. Aceasta femeie, proprietara lupanarului, aceasta femeie, de
sigur prefacuta, ce se apropia de patruzeci de ani, aceasta femeie stranie, mbrac
ata cu un gust att de rafinat!
Mare cinste pentru casa mea, naltimea-voastra, i se adresa patroana cu o voce pla
cuta. Si va rog sa ma iertati daca fetele mele v-au deranjat cumva. Permiteti sa
iau loc la masa cteva clipe? Multumesc Sunt niste fete nechibzuite, dornice sa ad
une cteva firimituri din avutia voastra.
Miguel e din ce n ce mai uluit. Femeia aceasta, desigur, venala ca si celelalte,
vorbeste ca o doamna. Are fata alba, imaculata, de parca n-ar fi fost de mii si
mii de ori pngarita de atingerea buzelor slinoase ale oricarui dintre bogatasii a
ceia desfrnati. Razbate din ea o duiosie materna, mbinata cu calmul si cu sentimen
tul sigurantei de sine.
Nu e bine cnd un om e att de bogat ca domnia-voastra, reia Rufina.
De ce? se mira Miguel.
Obtine totul cu prea multa usurinta. Nu stie ce-i voluptatea cuceririi acel ce a
re totul la picioare, din clipa n care s-a aratat. Pna sa ntinda mna, fructul i-a si
cazut n palma. Si un asemenea fruct nu-i prea gustos.
Si-atunci ce-i ramne de facut unui nobil bogat?ntreaba Miguel.
Nu stiu, i raspunde doamna zmbind. Sau poate ca aspira spre ceva ce nu poate fi cu
mparat cu aur, sau nici nu poate fi atins ntr-adevar, nu stiu, don Miguel.
Cufundat n gnduri, Miguel tace.
ntre timp, Nicols a simtit apropierea strainului.
Vino ncoace, omule! Ce stai asa, de unul singur?
Baga de seama, i sopteste una dintre fete. S-ar putea sa fie vreun copoi. Nimeni
de-aici nu-l cunoaste.
Cum? Nu-l cunoaste nimeni? zbiara Nicols. Ei si? O sa-l cunoastem numaidect. Hai,
baiete, ntindelaba, asaza-te aici lnga mine si ciripeste cine esti.
Omul se asaza si spune cu o voce scrtitoare:
Costa.
Nicols izbucneste ntr-un hohot de rs nestavilit..
Ati auzit, doamnele mele? S-a facut. Acum l cunoastem si stim cine e, ha-ha-ha! C
osta, si atta tot? Dumnealui n-are nici nume de botez, nici nici pe celalalt nu-l
are. N-are nimic. Ce mai, Costa, si basta.
Sunt felcer, distinse domn, i spune Costa, fara sa-l scape o clipa din ochi pe Mi
guel. Dreg oase rupte, vindec si digestia proasta. Vindec orice boala
Si ct ti aduce povestea asta, socotit n ulcioare de vin? hauie Nicols.
Oare omul traieste numai cu vin? riposteaza Costa cu promptitudine.
Nu cumva vrei sa spui ca nu? se nspaimnta: Nicols. Stiu si eu, doar crpacii Noi nsa, c
etatenii Sevillei, am ajuns de mult la concluzia ca Dumnezeu a facut prima sa fa
pta mareata atunci cnd a sadit cel dinti butas de vita. Ei, acu sa te vad daca mai
poti spune ceva, Costa!
Costa raspunde cu voce scazuta; n fund, nobilii spadasini au ncheiat lupta si beau
acum pentru vesnica prietenie.
Chitarele ngna o muzica n surdina, nsotind fosnetul fetelor, draperiile se desfac me
reu lasnd perechile sa se strecoare sau sa iasa din chiliile amorului. Superba ta
verna arde ca o torta de smoala, exploziile pasiunii se sting n vinul rosu sngele
pamntului ce toarna pestefoc materie inflamabila.
Rufina l urmareste cu atentie pe Miguel, n ai carui ochi ntunecati plpie flacari din
ce n ce mai puternice.
Unii masoara viata cu asprime, i spune deodata, fara retinere. Trebuie nsa sa recu
noasteti, naltimea-voastra, ca rsul si bucuria tin tot de viata. Cnd un barbat simt
e n el ncordarea dorintei, e mai bine sa prentmpineexplozia violenta, nabusind-o n put
ina voluptate, nu credeti?
Si daca nu-i este ngaduit? ntreaba Miguel.
Nu vad, de ce nu i-ar fi?! se minuneaza Rufina..
Daca, de pilda, este sortit sa devina preot?
Femeia zmbeste, se uita cu prudenta n jurul ei si, dupa ce se asigura ca nimeni nu
trage cu urechea, i spunelui Miguel ncet:
Va nchipuiti oare ca pentru preceptele lor monahale renunta astazi preotul saucal
ugarul la bucuriile vietii? Totul nu-i dect o chestiune de bani. Oare nu le furni
zez eu, zilnic, naltilor demnitari ai bisericii cele mai bune fete de care dispun
? Uitati-va la frumoasa aceea, care se distreaza cu marchizul Ignatio. Are si un
nume frumos: Emerencia. Ei bine, daca vreti sa stiti, n fiecare saptamna vine dup
a ea caleasca nchisa a eminentei-sale don Victorio de Lareda.
Cum ati spus? sare Miguel n sus, ca muscat de sarpe. Arhiepiscopul?!
ncetisor, naltimea-voastra, i atrage atentia Rufina.Asa e, cum va spun. De buna sea
ma, n aparenta lucrurilestau putin altfel. Emerencia i duce n fiecare saptamna emine
ntei-sale un cos cu flori superbe din gradina mea.Ati nteles, nu-i asa? Ca zabove
ste apoi la eminenta-sa o ora, doua, asta nu mai are nicio importanta.
Miguel se uita la Rufina cu ochii holbati, nu poate da crezare spuselor ei si big
uie:
Cum don Victorio cu o fata dintr-o casa de toleranta?
Fireste, asta nu-i dect un capriciu de moment.Eminenta-sa are si o amanta careia
i-a cumparat un somptuos palat, dincolo de zidurile orasului. Dar de, cteodata ma
i simte si el nevoia unei variatii. E ct se poate de omenesc, nu-i asa, naltimea-v
oastra? De altfel, am impresia ca Emerencia nu-l mai bucura ca acum o luna.Va tr
ebui sa-i gasesc alta. Negotul e negot. Si, ntre noi fie vorba, pentru mine nu-i
un negot chiar att de rau.Ce-i drept, nu am pretentii exagerate, traiesc modest,
fara
Dar nu apuca sa-si duca fraza pna la capat si minciuna ei iesi numaidect la iveala
. Ca din pamnt rasari ofata care-i sopti la ureche, cu atta imprudenta, nctMiguel au
zi:
Contele Manfredo a venit iar sa va ceara un mprumut. Vrea trei sute de galbeni. D
obnda, zicea, s-o stabiliti singura
Sa astepte, i spune Rufina, apoi se ntoarce catreMiguel: Am niste treburi urgente
de rezolvat si sunt nevoita sa ma retrag pentru cteva clipe. nainte de aceasta nsa
va sfatuiesc sa renuntati la scrupule, naltimea-voastra, si sa alegeti tot ce-i m
ai bun din frumusetea pe care viata v-o ofera. Uitati-va, Marcelina e cea mai ncnt
atoare dintre fetele mele. Simpla ca o floare de cmp, fermecatoare ca un puisor d
e gaina, calina si jucausa ca un pisoi. E la mine abia de trei zile. Marcelina!
Fata se apropie numaidect.
Ati dorit ceva, doamna?
Rufina i ridica fusta pna mai sub de genunchi:
Ati vazut vreodata picioare mai frumoase, distinse domn? Mngiati-o. E tare si rotu
nda ca o piersica. Neteda ca atlasul. Si cu toate ca e nca o copila, cunoaste mul
te din tainicele vraji ale dragostei. V-o recomand, donMiguel. Cred ca aveti nev
oie de un leac pentru impulsul dorintei voastre.
Fata surde cu falsa pudoare.
Nefericit surs. Are darul sa umple cu fiere dezgustul lui Miguel fata de aceasta
capcana a viciului. Nu vede coapsele fetei; mnia i ntuneca vederea, e indignat si s
e simte jignit la culme. Vinul, divina licoare ce strneste n sufletul barbatilor v
eselia si pasiunea, n sufletul luiMiguel rascoleste o furie salbatica. Educatia s
i firea lui se revolta. Samnta lui Trifn si a mamei a cazut pe pamntul fertil al mni
ei.
ncruntat, cu fata palida, supta si plina de rautate, se apropie de fata.
Priviti-o, ncepe o voce glaciala si lucida: E tare si rotunda, ca o piersica. Cun
oaste mii de farmece ale dragostei. Ispita surzatoare din ochii facuti sa oglinde
asca splendoarea cerului ascunde nerusinarea, iar n pupilele lor se oglindeste ch
ipul lascivului. Femeia! Un amestec de carne si pofte, care tipa: Cumparati-ma!
Felie de pine din care, pentru bani, oricine poate sa muste sisa-si lase pe ea sa
liva! Un singur gnd are aceasta frumusete: sa se depraveze si sa jupoaie. Pentru
asta a facut-o Dumnezeu? Pentru asta i-a dat frumusetea?
Da, da, asa e, striga Pascual. Femeia e originea pacatului, izvorul pierzaniei!
ncetati, tipa Nicols, nu pngariti aceasta fata.N-o fi ea nevinovata, dar simtitoare
sunt sigur ca e. N-o jigniti
Dar n pornirea sa fanatica Miguel uita si de cavalerism, si de omenie.
Priviti, continua patimas. Asta de aici, si aceea de acolo, femei sunt ele? Fete
? Fapturi ale dragostei? si atrna siragul de matanii deasupra patului si au impres
ia ca n felul acesta si ascund murdaria de privirea Domnului! Pleaca, i spune Marce
linei, cu dispret. Piei din ochii mei, trfo!
Marcelina dispare la iuteala. Sala amuteste si toata lumea asculta cu atentie.
Dumnezeu e ct se poate de milostiv, reia Miguel.Dar cum vreti sa fie milostiv cu
voi, care va dedati la acest desfru dezgustator Cum vreti
Eu nu! izbucneste Nicols, cu teama. Eu mi vad de paharul meu, de vinul meu, domnul
e.
sa fie ngaduitor cu voi, care va necati n bautura ultima farma de minte?
Doamne Dumnezeule, se nspaimnta Nicols. mi nec mintea, da, da, asa e, mi-o nec.
Sunteti pleava pamntului, niste pierde-vara, care va abateti de la menirea si tel
ul vostru, refugiindu-va n betie si depravare, se aprinde Miguel cu slovele luiTr
ifn.
Miguel, intervine Alfonso. Te rog, ispraveste odata!Te rog
Dar vorbele lui sunt ntrerupte de strigatele deznadajduitului NicolsFrano.
Nu! Lasati-l sa vorbeasca. Omul asta are dreptate!E un sfnt, domnilor, da, un sfnt
care a venit printre noi si eu l-am recunoscut. Lasa-ma sa-ti sarut picioarele,
sfinte Omule!
Nicols se arunca n genunchi la picioarele lui Miguel si, batnd matanii cu fruntea pn
a n podea, striga printre sughituri de plns:
Nenorocitul de mine! Am baut tot ce-am avut.Mi-am irosit mii de nopti n chefuri s
i am uitat de Domnul. Dar o sa ma schimb. O sa ma ndrept. Dumnezeule din ceruri,
racneste betivul, smulgndu-si parul si rupndu-si hainele de pe el, priveste pocain
ta mea si izbaveste-mi sufletul nevrednic!
Miguel nu ia n seama vorbele betivului. E zdrobit de cele aflate n legatura cu ipo
crizia si destrabalarea arhiepiscopului. si aminteste cum eminenta-sa i saruta ade
seori mna mamei sale, si dezgustul lui se transforma iar n mnie clocotitoare. Se ri
dica sa plece, dupa ce arunca pe masa un ban de aur.
Plecati? i atinu calea Rufina. Pacat. Ati trezit n mine un interes deosebit, naltim
ea-voastra. Sper sa mai veniti.
Niciodata, spuse Miguel taios si se departa.
La revedere, surse Rufina n urma lui.
Prietenii se ridicara, nsotindu-l pe Miguel.
Hei, mntuitorul meu, striga Nicols de jos, de pe podea. Nu pleca! Rami! Nu lasa suf
letul meu slab singur n groapa asta cu lei! M-auzi? Nu pleca, salvatorul meu, izb
avirea mea, speranta mea!
Dar veselia dezlantuita avu darul sa-i acopere vaicarelile, iar o fata cu parul
de aur striga, batnd din palme:
Vin pentru don NicolsSnchezFrano!
Se lasa seara. Miguel deschise fereastra si, deodata, un cntec de chitara razbi n
odaie cu toata puterea, dansnd n jurul lui n acorduri gingase. Pe strada inundata d
e lumina lunii, lnga zidul palatului de peste drum, se misca umbra cntaretului:
Frumoasa mea,
cui sa-mi plns durerea,
cui sa-i cnt dragostea
daca nu tie,
divina Soledad.
n spatele unei ferestre cu grilaj ornamental, plpi pe neasteptate o lumnare. Deasupr
a flacarii aparu un chip de fata. Se uita scurt la cntaretul nocturn si numaidect
se retrase. Dar n timp ce strabatea strada, ochii ei, surprinsera pe Miguel priv
ind pe fereastra.
Ce faptura ncntatoare! si spuse Miguel.
Fata a disparut, strada s-a ntunecat, acum nici muzica nu mai e n stare sa-i mpline
asca golul. Ce putere are imaginea frumusetii! Si ct e de tulburatoare!
Singura putere mai presus de toate e rugaciunea.
Miguel ngenuncheaza n fata Rastignitului si se nchina. Dar n rugaciunea lui se strec
oara mereu chipul arhiepiscopului si al prostituatei. Se nchina ndelung, dar nchina
ciunea nu-i ajuta. Nu-i mplineste gndul. l ngheata raceala nepasatoare a cuvintelor
si a frazelor repetate mereu, fara ncetare.
Renuntare, padre Trifn? Ct de putin ti ofera si ct de mult ti cere aceasta renuntare!
Nici macar don Victorio nu renunta!
Se apropie iar de fereastra.
Cntaretul si-a spus viersul si a plecat. Pe balconul poleit de stralucirea lunii
a iesit o fata si se uita spre fereastra lui Miguel, care e nsa n umbra.
Miguel stie ca ar trebui sa fuga de la fereastra, ca sa scape dintr-o data de is
pita, dar e tintuit locului.
E buimac. Simte cum ncepe sa-i fiarba sngele, si mintea sa i se nece ntr-un simtamnt
necunoscut pna acum. Pasiunea nteteste pna la sufocare forta acestui simtamnt. Vreau
s-o vad pe aceasta fata, s-o privesc, s-o ating.
Vai! Unde mi-e gndul?! Dupa ce tnjesc?! Doamne, izbaveste-mi sufletul pacatos!
Se retrage de la fereastra si se arunca n genunchi.
Se roaga cu nversunare, rugaciunea lui e fierbinte, dar arhiepiscopul, balconul s
i fata i obsedeaza gndurile;rugaciunea nu ajuta, cuvintele rostite cu ncrncenare n-a
u destula putere sa alunge naluca vesnic prezenta, care se apropie, se apropie,
doar sa ntinzi mna si s-o prinzi
Doamne, eu, care sunt sortit sa fiu slujitorul tau n tot restul vietii mele, vrea
u s-o vad mereu pe aceasta fiinta; fara ea ma nabus, fara ea nu pot sa traiesc, f
ara ea viata mea e desarta!
Ajuta-ma, Doamne, ndrumeaza-mi pasii si nu-mi lasa sufletul n parasire si prada pi
erzaniei.
Aerul greu al noptii i tintuieste trupul la pat, l nvaluie asa cum nvaluie un nor o
culme de munte, si nu-llasa sa doarma. O data cu ivirea zorilor, se ridica din p
at nedormit, iritat si cuprins de neliniste.
La universitate asculta cursurile cu o totala indiferenta, de rugaciuni uita cu
desavrsire, iar seara si ocoleste prietenii si fuge de-acasa.
Soledad! Soledad! Ce nume sugestiv are aceasta fata! Chipul ei delicat si lumino
s, desavrsit de imaginatia lui, i joaca naintea ochilor; merge cu el, dupa el, l nval
uie din toate partile. Sa cad n genunchi n fata ta, Soledad, si sa sarut poala roc
hiei tale, sa pot privi chipul tau curat si sa ma nchin puritatii tale, sa stau c
ulcat la picioarele tale, si sa nu respir dect aerul pe care-l respiri si tu.
Spre voi mi nalt eu bratele, stralucitoare stele, si inima spre ceruri mi-o nalt. C
a ruga mea sa afle ascultare, si-n ochii ei ngaduinta s-o gasesc! Poate nu-i trup
pamntesc, ci doar parfum si raza de lumina. Nici s-o ating nu vreau ca sa nu-i t
ulbur albul feciorelnic si puritatea ei neprihanita; n brate nu te voi cuprinde,
sa nu te risipesti, nici mna mea n-o sa te-atinga, sa nu te pngareasca; si nicio v
orba n fata ta nu voi rosti, sa nu te sperie vocea mea aspra.
ngenuncheat voi sta naintea ta, ca n fata altarului, si ntr-o cucernica tacere ti voi
privi chipul divin!
Vai! Doamne, cum am uitat de tine! Si ce-i de facut?Sa te slujesc pe tine? Sau s
a ramn cu ea?
Spre ce fel de viata ma ndeamna mama si Trifn?Sa fiu preot si sa ma bucur n taina d
e placerile nengaduite? Nu! Asta niciodata! Nu pot sa fiu ipocrit! Sa ma revolt?
Voi reusi oare? Am voie oare?
ndura-te, Doamne, de sufletul meu si fie-ti mila de mine!
Timpul curge ca apa, zboara ca vntul si se duce, se duce undeva n necunoscut; nu s
e uita nici n dreapta, nici n stnga, si ne trage trs dupa el, iar noi, pacatosi andal
uzi, ne mpleticim orbeste pe urmele lui. Gonim n nestire, prin albia dinainte croi
ta de el, ne poticnim, ne ofilim si ne subrezim, caci viata, desi scurta, cunoas
te un drum lung si istovitor.
Iar omul, nclinndu-se spre moarte, se schimba.
Oricum o iei, nu mai esti astazi ce-ai fost ieri, iar mine vei avea cel putin o z
grietura sau o cuta mai mult dect ai acum. Pielea trupului si scoarta sufletului s
e ntaresc deopotriva, ca sa ndure mai usor loviturile si urmele cu care soarta te n
seamna n vremurile cumplite ce le traim. Regele si stapnul nostru, majestatea-saFi
lip, al patrulea cu acest nume glorie lui si prea adnca pretuire! iubeste arta, c
u muzica se desfata, pe pictori i ajuta (de altfel, nu demult, maestrul Velsquez l
-a eternizat att de frumos pe pnza), dar are un cusur: sta departe de noi, de popo
rul spaniol. Si asta o spun pna si madrilenii, nu numai noi, cei de la miazazi.Ap
oi, majestatea-sa se razboieste si iar se razboieste, si iata, n curnd se fac trei
zeci de ani de cnd feciorii nostri se bat, ca mercenari, prin mai toata Europa
De-ar da Dumnezeu sa aflam, cel putin cndva, de ce si pe ce s-au batut, lasndu-si
oasele cine stie unde, departe de scumpa noastra Tara spaniola!
naltimea-sa, don Luis Mendez de Haro, atotputernicul ministru si mna dreapta a reg
elui, ne guverneaza dupa unchiul sau Olivarez cu mna-i binevoitoare, vesnic desch
isa pentru a ncasa biruri pe tot ce avem, ba chiar si pe aerul pe care-l respiram
. Iar sfnta inchizitie de trei ori sa ne nchinam cu sfntul semn al crucii ntru cinst
irea ei are nu numai palmele deschise n toate partile, ci si ochii ei ageri, de c
are nu scapa nicio oita iesita la pascut.
Se spune ca pacatosii nostri truditori se roaga luiDumnezeu ca sa-i prefaca n crti
te subpamntene, darDumnezeu nu-i aude. Pe noi nici gnd sa ne auda. Nu-i aude dect p
e cei nvesmntati n brocarturi si catifea, pe cei ce-si odihnesc genunchii pe genunc
hierele moi ale catedralelor, unde nu pot calca dect picioarele oamenilor distins
i si nobili.
Iar eu, sarmanul caputin Gregorio, fiu de spalatoreasa si cu tata necunoscut, nu
-i pot da crezare mamei care pe patul de moarte mi-a marturisit ca tatal meu afo
st nsusi distinsul domn judecator, caruia ea, fata tnara si aratoasa, trebuia sa-i
aduca rufaria curata de-a dreptul n dormitor! Eu, fiu fara tata, ma rog adeseori
Cerescului parinte sa-si pogoare privirea asupra copiilor flamnzi si sa le trimi
ta si lor cte putin din mana cereasca, pentru ndestulare. Zadarnica-i nsa chemarea
mea, caci cerul e surd. Dumnezeul bogatilor nu se ndura de noi, iar cei al saraci
lor nu ne aude
Si-atunci, ce-mi ramne? Sa cersesc de la cei bogati, ca sa le pot aduce acestor p
lapnzi cel putin bucata de turta pe care, de foame, o viseaza noapte de noapte?Gu
rile rele spun ca mai si fur din cnd n cnd pentru acesti sarmani. Ce sa-i faci? Asa
este. Cteodata mai sucesc gtul unei gaini ratacite din ograda naltimii-sale, si i-
o duc batrnei Rugela care pregateste din ea un adevarat ospat pentru cei nouaspre
zece nepoti ai sai
Ciudate pareri ai dumneata, padre Gregorio, despre proprietatea privata si despr
e dreptul la avere!
Ce tot spui, fiule? Oare tu n-ai auzit despre vechile comunitati crestine, n care
, potrivit nvataturii lui Hristos, toti oamenii erau fiii lui Dumnezeu si egali n
fata lui? De ce nu ne-am ntoarce la obrsia nvataturii luiHristos?
Ah, batrn nesabuit, vorbesti de parca am trai n anul patruzeci si sapte nainte de H
ristos! Ai uitat nsa sa pui la socoteala saisprezece secole, basca sfnta inchiziti
e!
Banuiesc ca si sfnta inchizitie cunoaste SfntaScriptura, nu crezi, fiule?
Zau daca n-ai nnebunit, parinte Gregorio! Vorbesti ca un eretic. Mai bine pazeste
-ti limba! Ce cauti dumneata aici cu Sfnta Scriptura!? Parc-ai fi un copil!Ar tre
bui sa fii bucuros ca, dupa ce te-au izgonit de laMaara, numai datorita vorbei bu
ne pe care a pus-o donToms nu te-au dat afara acum opt ani si din mnastireaTocinei
. Si n loc sa te bucuri, dumneata i dai ntr-una cu mparatia Domnului pe pamnt!
De asta sa nu te atingi, baiete! mparatia Domnului pe pamnt trebuie sa vina si va
veni! Saracia apostolica primitiva a bisericii, alaturi de palatele potentatilor
clericali
Padre Gregorio s-a aprins. Predica, de parca ar fi n fata unei multimi; deodata ns
a e chemat la abatele mnastirii si cu asta reflectiile sale filosofice s-au ntreru
pt, din pacate pentru totdeauna
Estebn, priorul mnastirii din Tocina, e un grasan nvrsta de cincizeci de ani. Ochii
lui ca de soarece suntsfredelitori si ageri. La atta nsa se rezuma vioiciunea firi
i sale. Abatele e lenes n gndire. Si totusi e iscusit. Se pricepe sa stoarca de la
oitele lui tot ce pofteste. Pentruconvorbirea cu Gregorio s-a pregatit vreme nde
lungata.Stie ct e de iubit Gregorio de oamenii acestor meleaguri si chiar si de f
ratii din mnastire Dar odata si-odata firul acesta tot trebuia curmat. Asadar, cu
Dumnezeu nainte! Trupul sau voluminos umple un jilt mare, Gregorio sta n fata lui.
Multe pacate ai savrsit, vai! si urneste priorul, anevoie, gndul si vorba; de multe
ori am nchis ochii n fata lor. Pna si scrierile eretice si instigatoare ce apar me
reu printre frati
S-a dovedit, distinse parinte, ca au fost aduse de mine? ntreaba respectuos Grego
rio.
Priorul ofteaza. Cum vad, o sa am de furca, nu gluma!
Nu s-a dovedit, raspunde sec. Dar tu singur stii ca nimeni altul Priorul si sterge
fruntea de sudoare si sta si se gndeste cum sa aduca mai delicat n discutie chest
iunea furturilor si a mpartirii prazii printre supusi.Si ar vrea s-o spuna cu atta
discretie si delicatete, nctGregorio sa nu mai poata riposta. Dar el, nemernicul,
cu siguranta ca va protesta, si spune Estebn n sinea lui si explodeaza: Furi!
Mde, ce-i drept, prea multa delicatete si discretie n-a fost n iesirea lui, dar c
e-i fu dat sa auda?!
Da, fur! marturiseste Gregorio, lamurind pe larg faptele sale din punctul de ved
ere al vechilor crestini cu privire la egalitatea dintre toti oamenii.
Ah, ct e de obositor sa asculti toate astea, gndeste parintele Estebn, fara sa se m
ai osteneasca sa se lege de un cuvnt al lui Gregorio, ca apoi sa-l mpunga, cu acul
ereziei, ca pe un fluture de noapte prins n palma. Caci stie prea bine ca are n mn
a o carte pe care Gregorio n-o va putea taia niciodata. Si astfel, dupa ce se od
ihneste ntimpul nflacaratei expuneri a calugarului despre copiiiDomnului si asa ma
i departe, si arunca linistit atuul:
Azi-dimineata, n portiunea de gradina aflata n seama ta, a fost gasit, sub o grama
da de coceni, un strain
Gregorio paleste.
E vorba de un condamnat al sfintei inchizitii, care a evadat din nchisoarea inchi
zitionala a Sevillei, reia priorul. Un razvratit si un eretic, pe care-l asteapt
a flacarile rugului. Cine l-a ascuns acolo?
Priorul gfie din greu dupa o rostire att de lunga, si ochii lui sunt plini de venin
.
Nu stiu, minte Gregorio, cu barbatie. O fi sarit zidul si s-o fi ascuns acolo si
ngur. Eu nu stiu nimic.
Si cine i-a dus n ascunzatoare merindele din care au fost gasite attea resturi, nu
stii? se nfurie Estebn, att ct i permite osnza.
Nu stiu! Nu stiu nimic! staruie Gregorio n minciuna lui.
Ma asteptam sa tagaduiesti si ma bucur, caci altfel as fi fost nevoit sa te naint
ez judecatii sfintei inchizitii. Si crede-ma, frate, eu te-am iubit!
Priorul izbuteste sa stoarca doua lacrimi de crocodil din pleoapele lui necate n g
rasime.
Vei recunoaste nsa ca banuielile mpotriva ta se nmultesc. Si asta pentru mnastirea m
ea e foarte primejdios. Iata de ce, dupa o matura chibzuinta, cntarind si binele
si raul, ne-am gndit si am hotart ca, respectndu-ti parul carunt, sa-ti dam pedeaps
a cea mai mica. Te trimitem la Roma ntr-o calatorie pe care o vei ncepe imediat, c
a pocait, pe jos, si ndeplinind sfintele prescriptii cu privire la calvarul pocai
tilor. Aceasta va fi pocainta si pedeapsa ta publica.
Uf, bine c-am ispravit, rasufla din greu Estebn, uitndu-se pe fereastra la cerul a
zuriu.
Si Gregorio priveste, nmarmurit si trist, spre bolta albastra.
Ah, dragii mei, Rugela, Antonio, Enzio, Agripina, Barbara, Pedro, Petronila, si
sarmanii vostri copilasi! Trebuie sa va parasesc, si pentru totdeauna; caci eu,
ombatrn, nu mai apuc niciodata sa ma ntorc la voi de laRoma.
si vr n tolba cteva turte de orz, si lua ramas bun de la fratii sai calugari, si scoase
opincile din picioare, le transmise prietenilor binecuvntarea sa prin Enzio, pen
tru a evita lacrimile despartirii, dupa care porni n lunga lui calatorie spre ndep
artata Roma.
Si cum mergea, ntlnea la tot pasul fete cunoscute si straine, ciobani, negutatori,
pescari, mercenari, lucratori si cersetori, si de la fiecare cerea cte o scurta
rugaciune.
Cu inima smerita, descult si umil, se ndrepta parinteleGregorio spre Sevilla, mpar
tind drumetilor resturi de turta din tolba, si cte o vorba buna din suflet, o vor
ba ce tindea iar si iar sa aminteasca despre ceea ce sfnta biserica interzice sa
vorbesti si sa gndesti.
Marchizul Jaime de Espinoza y Palacio se apropie de optzeci de ani, iar marchiza
, doa Amelia, e trecuta de saptezeci. Soledad e unicul copil al fiului lor, rapus
de ciuma n seara aceleiasi zile n care necrutatoarea boala stinsese, n zori, si vi
ata tinerei sale sotii. Asa se face caSoledad a crescut la bunicii ei, care o iu
beau mai presus de orice.
Cndva, marchizul si-a investit mai toata averea ntr-o corabie ce transporta o ncarc
atura cu blanuri scumpe din Lumea Noua. Corabia a naufragiat undeva pe lnga insul
ele Azore si ntreaga avutie a fost nghitita de valurile marii. Mica renta ce-i mai
ramasese abia daca ajungea pentru ntretinerea familiei, iar palatul stramosesc f
u nevoit sa-si puna coroana saraciei cu luciu. Marchizul era prea mndru ca sa-si
recunoasca public scapatarea. Abia dupa ani de zile, cnd fetita crescuse, batrnul
s-a lasat convins sa nchirieze jumatate din palat, sau, cum obisnuia el sa spuna,
s-o mprumute unor rude ndepartate.
ntr-o seara, dupa ce Soledad se retrase n camera ei, cu fruntea binecuvntata de cei
doi batrni cu semnul crucii, marchizul o chema pe Lucia:
Stii tu cine locuieste n palatul de peste drum? o ntreba el.
Cum sa nu stiu stapne, se poate? Contele Miguel de Maara, i raspunse Lucia.
Si asta-i tot? ntreba din nou marchizul.
Tot, stapnul meu.
Dar ca studiaza la Osuna, stiai? Ca neamul lui e stlpul nobilimii andaluze, ca ta
tal sau e un adevarat rege, ca dispune de regimente ntregi de zbiri si de-o urias
a armata de robi, asta stiai? Dar de mosiile lui, ce nu pot fi cuprinse cu ochii
, ai auzit? Dar ca sora lui a capatat ca zestre milioane de dubloni, si ca el va
mosteni o avere fabuloasa, stiai?
Doa Amelia dadu din cap, multumita.
Se ngrijeste de viitorul nepoatei stapnul nostru, da, da, se ngrijeste
O, se bucura cu voce stridenta duea, un mire bun pentru domnisoara! O!
Lucia tocmai i nalta un imn de slava lui Miguel, cnd, deodata, de afara razbi pna la
ei un zumzet de chitara, nsotit de slovele unui cntec de dragoste.
Batrnica zmbi:
Iar i cnta careva o serenada Soledadei. Ehei, si mie mi se cntau serenade cnd eram tn
ara
Don Jaime dadu fuga spre fereastra cu pasii lui marunti, dar peste cteva clipe se
ntoarse si spuse batjocoritor:
Eram sigur, Rodriguez. Un nimic, un fel de hidalgo flamnd, cu un blazon amart. Nu,
nu! Nu pentru el nfloreste Soledad a noastra. Acum stiu cui o sa i-o dau, adica,
mai bine zis, acum stiu cui as vrea sa i-o dau
Miguel, terminnd de scris prima sa scrisoare de dragoste, o lipi si i-o trimise S
oledadei.
nceputul e ntotdeauna cel mai greu, si nceputul a fost nfaptuit.
Parintele Trifn va roaga sa-l primiti, naltimeavoastra.
Miguel tresari si sngele i navali n obraji, ca omului surprins asupra unei fapte re
le.
Trifn intra. Facu o plecaciune adnca si astepta.
A, parintele Trifn! Bine-ai venit. Ia loc, padre.Ce vnt te-aduce pe la mine, ai sa
-mi comunici ceva?
Calugarul rataci cu ochii prin ncaperea luxoasa si si framnta minile sale ciolanoase
.
Am venit sa va spun sanatate, naltimea-voastra.Atta tot. Sa va urez bun venit n Sev
illa si sa va ofer serviciile mele.
Multumesc pentru urari, raspunse Miguel, distantSi pentru serviciile oferite. Deo
camdata n-am nevoie de nimic. Cu ce te-as putea trata, parinte? O cupa cu vin?O
gustare?
Trifn se facu vnat la fata. Ochii lui aprinsi l fixara pe Miguel.
V-as ruga, naltimea-voastra, rosti ncet, dar pe un ton apasat; v-as ruga sa nu pri
viti prezenta mea aici ca pe o vizita mondena. Trecutul care ne leaga, precum si
faptul ca am venit la Sevilla numai pentru naltimea-voastra, mi ndreptatesc speran
ta ca puteti vedea n mine
Un trimis al Domnului, l completa Miguel, ntartat de subita dorinta de a-l jigni pe
Trifn.
Nicidecum, eu nu sunt dect un umil slujitor al lui Dumnezeu, si am venit cel mult
ca educator si, daca mi ngaduiti, ca prieten.
Miguel se uita la calugarul Trifn, care statea n fata lui cu ochii plecati; n minte
amintirile i se nvalmasira ca norii. Ia te uita, flamndul, nesatiosul care mi-a mn
cat toata bucuria copilariei si a tineretii mele. El e acela care, ndemnat de pro
misiunea mamei, m-a ferecat n lanturile ce azi ma apasa att de greu.
naltimea-sa, umila voastra mama, si eu, reluaTrifn, ca si cnd i-ar fi citit gndurile
, nu v-am vrut dect binele. Gnditi-va ca am luptat pentru fericirea sufletului vos
tru, chiar daca uneori nu v-a fost poate att de usor sa va supuneti rugamintilor
noastre.
Poruncilor, l corecta Miguel n gnd, si revolta crestea n el tot mai mult de la o cli
pa la alta. Da, poruncilor ntarite cu ntemnitarea si cu supravegherea necontenita.
Trifn sorbi din cupa cu vin pe care Miguel i-o ntinse.
Prin gura mea v-a vorbit si va vorbeste numaiDumnezeu. Iar astazi am venit sa va
amintesc de numele lui sfnt, n pragul noii vieti pe care o ncepeti, naltimea-voastr
a.
Iar se ncolaceste n jurul meu acest om cu fire de sarpe, si spuse Miguel n sinea lui
. Iar se strecoara n mine vocea lui lingusitoare. Nu, parinte, nu! De data asta,
nu! Aud n mine de o suta de ori mai puternic dect glasul tau glasul lui Gregorio.
Totul n mine se revolta mpotriva ta si Dumnezeu sa ma ierte mpotriva mamei si a fag
aduintei sale cu privire la destinul meu.Nu credeti ca n legatura cu asta as avea
si eu ceva de spus?
Se ridica n picioare:
Nu l-am uitat pe Dumnezeu, parinte, si nici n-am sa-l uit. Dar de acum ncolo voi
hotar singur asupra drumului pe care vreau sa-l urmez. ti multumesc pentru vizita,
padre Trifn.
Nauc, Trifniesi din odaie clatinndu-se, iar acum si tria ncet picioarele pe scari n jos
.
mi scapa din mna, si spuse deznadajduit. mi aluneca printre degete. Dar nici eu nu m
a dau batut, asa, cu una cu doua.
Soledad, asezata n jiltul bunicii, citeste cu voce tare.Batrnii stau n fata ei, pli
ni de ncordare.
nu stiti ct e de trist sa ratacesti singur zile si nopti n sir n stnga banalitatea,
dreapta mediocritatea ct e de grea inima cnd e desarta ct de disperat e sufletul omen
esc care n-a cunoscut dect tristetea si ntunericul
Da, tristetea si ntunericul sunt starile care-l ncearca pe om pna nu se trezeste n e
l dragostea, ncuviinteaza don Jaime.
Soledad si lasa minile n poala si, ridicndu-si ochii spre tavan, continua pe dinafar
a:
apoi, printr-o minune, s-a ivit n ntuneric o lumina luceafarul zorilor mele, luna
noptilor mele, si aceasta lumina sunteti voi, doa Soledad
Batrna e nduiosata, don Jaime e uluit:
i stie si numele!
N-o ntrerupe, dragul meu, l roaga doa Amelia.
Astept cuvntul vostru. Poate unicul vostru cuvnt, reia Soledad, fara sa se uite n s
crisoare; acel cuvnt, care sa exprime vointa voastra, ca-mi este ngaduit sa va pri
vesc chipul de aproape si sa ma nclin n fata frumusetii voastre fermecatoare. Al v
ostru, Miguel, conte deMaara.
Da-mi, te rog, scrisoarea, Soledad, i spune marchizul cu emotie n glas, apucnd hrtia
cu mna-i tremurnda. ntr-adevar, a semnat-o cu numele ntreg: Miguel de Maara Vicentel
lo y Leca.
Si tu, Soledad, tu ce-ai de gnd sa-i raspunzi? ntreaba bunica.
mi place, mi place, rosteste Soledad cu sfiala, acoperindu-si fata cu minile.
Batrnii si zmbesc unul altuia.
Averea nu-i, de fapt, lucrul cel mai important, mediteaza don Jaime, cu glas tar
e. Noi nu suntem bogati si totusi, nu-i asa, ne mentinem rangul! Nu vreau sa spu
n nsa prin asta ca aurul Maarilor mi-ar strica. Traiul nostru sarac ar capata o mu
ltumire deplina, si o alta aroma, mai buna, s-ar nalta din aburul bucatariei noas
tre.Neamul nostru ar cunoaste o noua stralucire; eu, socrulMaarilor, as merge n co
rtegiu ndata dupa arhiepiscop si dupa arhiducele de Mendoza, alaturi de contele S
andris Dar nu, asta nu-i dect aspectul exterior al lucrurilor. Mi-e rusine de naiv
itatea si de nesabuinta mea.Onoarea si virtutea sunt bunuri pe care nicio bogati
e nu le poate egala. Frumusetea si virtutile tale, Soledad, sterg orice deosebir
e dintre familiile noastre, se ntoarce don Jaime spre fata.
O sa-i scriu imediat, se decide Soledad.
Nu, nu, sa nu faci asta, o sfatuieste bunica. N-ai voie sa arati, prin graba ta,
ca persoana lui te intereseaza.
Lasa-l sa astepte cteva zile, o sfatuieste si donJaime. Nici macar la fereastra s
a nu te arati, ca sa devina ct mai nerabdator
Soledad ncuviinteaza, plecndu-si capul:
Am sa fac cum spuneti voi.
Si zilele trec si, o data cu trecerea lor, nerabdarea contelui creste, mndria lui
de nobil se revolta; de zece ori pe zi ntreaba de raspunsul fetei, dar raspunsul
ei ntrzie.
Miguel e coplesit de dorinta, ca un nor ncarcat de foc. Ore n sir a calarit dincol
o de portile orasului, cnd n trap, cnd n saltul galopului, fara sa izbuteasca sa se
scuture de povara apasatoare si sufocanta. Scrisoarea nici gnd sa soseasca, iar f
ereastra e mereu pustie.
Rataceste pe strazile ntunecate si numai arareori ntlneste cte un ntrziat cu felinarul
n mna. Sngele fierbe n el, clocoteste, i izbeste tmplele cu putere, navalnic, ca o ca
scada.
Sa ating, macar sa ating pielea palida si neteda aSoledadei. La gndul acesta l tre
c fiori fierbinti. Nu, nu pielea, ci puful de lebada.
O rupe la fuga spre catedrala. n naos se tine slujba de noapte. n spatele grilajul
ui cnta un cor de novici:
O, tu, preacurata si suava Fecioara!
Flacarile lumnarilor aluneca prin biserica, nelinistite ca sufletele necatilor sub
apa, si fiecare flacara n parte aduce cu un trup stralucitor de femeie, cioplit n
piatra luminoasa. Coloanele uriase sustinnd bolta nalta a catedralei poarta vesmnt
de femeie, cu ciucuri, si capetele lor crliontate dispar undeva, sus, n bezna.
Statuia Madoei de pe altar e nsasi lumina.
Miguel cade n genunchi si si ncepe rugaciunea fierbinte; dar din toate colturile, p
rin bolta bisericii nnegrita de secole, aude un glas rznd ncet, mngietor si tremurnd de
emotie un glas de femeie. Rugaciunea se destrama, si n gnd, si pe buze.
O tu, maica preacurata, Fecioara Maria! cnta corul, si ecoul readuce n auzul lui M
iguel un singur cuvnt, repetat mereu, de sute de ori: femeia!
n ecoul ce face sa se zguduie naosul catedralei femeia; n cuvntul novicilor, ale ca
ror glasuri exaltate tremura de atta tulburare femeia; din toate ungherele vuiest
e, din flacarile lumnarilor plpie, din vinele lui sngele striga: femeia!
Mirosul de tamie i-a necat narile si capul ncepe sa i se nvrteasca.
Iese iute din biserica si peste putin timp se opreste sub fereastra Soledadei.
Soledad! Soledad!
De mult doarme fata, si noaptea nabusitoare e muta, fara glas.
Soledad, pentru Dumnezeu, arata-te la fereastra, rosteste cuvntul acela, si ma sc
apa din ghearele ce ma sugruma. Fara cuvntul tau ma sting, Soledad.
n locul fetei i raspunde orasul. De departe, aude un murmur de chitare, strunele s
i glasurile se ngna ntr-o melodie de dragoste.
Si din nou o rupe la fuga pe strazile ntunecoase.Alearga n nestire, fara tinta, sa
re lanturile ce nchid strazile peste noapte, zapuseala l sufoca, ntreaga Sevilla re
spira arome de mirodenii, tremura n acordurile cntecelor de dragoste; soaptele ndra
gostitilor suie n cor spre ceruri, ca talazurile oceanului, tot orasul e nvaluit n
mantia beznei si arde de dragoste, ca o torta aprinsa.
Istovit, Miguel se sprijina de portalul unui palat. Prin ferestrele deschise cob
oara spre el o voce aidoma unei pnze de paianjen.
E o voce cunoscuta. Da, e vocea Flicianei! Iar aceasta e casa ei. Vocea e dulce c
a mierea si pe Miguel ncepe sa-l scuture patima. Bate cu putere n poarta, zboara p
e lnga portar, pe lnga lacheii nsirati de-a lungul scarii si da buzna n odaia ei. Ai
ci se trezeste fata n fata cu o societate vesela care, la o cupa cu vin, si omoara
timpul, si-asa lipsit de orice sens.
A, ia te uita, un nou partener! Oricine ati fi, luati loc si beti pentru frumuse
tea doeiFliciana!
Un baiat frumos e oricnd binevenit, spun femeile.Traiasca trimisul Afroditei, sos
it la noi cu sufletul la gura!
Miguel sta n prag, cu fata mai palida ca atlasul ce luceste pe mantia amfitrioane
i, ciufulit si cu gura ntredeschisa. O priveste tinta pe Fliciana si rasufla vijel
ios.
Fii binevenit, scumpul meu var, i spune Fliciana.De ce esti att de palid? Si att de
tulburat? Citesc pe fata ta ca ti s-a ntmplat un lucru neplacut. Ma veti ierta, nu
-i asa, distinsii mei oaspeti?
Societatea amuti ca prin farmec si oaspetii si luara ramas bun.
Ramasi singuri, Fliciana l apuca de mna si-l conduse n budoarul ei; aici, Miguel i ca
zu la picioare si, printre sughituri de plns, o coplesi cu o avalansa de cuvinte
nentelese, marturisindu-si astfel dorinta nestavilita.
Fliciana l ridica n picioare si n bratele ei Miguel cunoscu pentru ntia oara voluptate
a dragostei trupesti.
Culorile noptii se risipeau cnd Miguel iesi, mpleticindu-se, din casa Flicianei.
Mai nti l ncerca un sentiment de mndrie. Cucerise femeia. Prima lui amanta! Voluptate
a izvorta din certitudinea propriei sale forte si barbatii. Constiinta biruitorul
ui. Trufia dublata de fericirea biruintei
Curnd nsa l cuprinse teama.
Fagaduit Domnului l-a tradat!
Miguel intra n biserica si cazu n genunchi.
Ce-am facut? Vai mie, de o suta de ori vai! Diavolul a pus stapnire pe mine, diav
olul m-a ispitit si m-a dus n pacat. M-a nvins M-am facut vinovat fata de tine,Doam
ne
n clipa aceea i fulgera prin gnd amintirea Soledadei.
Se scutura, nfiorat de scrba fata de el nsusi.
Am cucerit o femeie, n schimb am tradat dragostea.
Abia acum, da, abia n aceasta clipa as vrea sa simt dragostea n inima si n tot trup
ul meu. Caci abia, acum, si tocmai acum, as vrea sa cuprind n minile mele chipul i
ubitei si sa-i acopar obrajii cu sarutari gingase ca rasuflarea. Sa-i sarut palm
ele care mi-au strns si mi-au mngiat tmplele, sa ma odihnesc tacut n bratele care m-a
u rasfatat, si sa ascult bataile inimii ce bate numai pentru mine.
Si, n loc de asta, ce simt eu acum? Dupa clipele de nflacarare, nimic, dect dezgust
si scrba. Fata de mine nsumi si fata de femeie.
Nu, nu, asta n-a fost dragostea. Nici nu putea sa fie asta dragostea!
Cta desertaciune izvora din ochii ei. Am visat sa vad n clipele mbratisarii alte lu
mi, eternitatea n toata profunzimea ei, si n-am vazut nimic din toate astea.
Vai mie, de o suta de ori, vai!
Blestemata fie clipa n care am patruns n casa aceea, iar pentru tradarea mea netre
bnica anatema sa cada asupra mea.
Vai, cum m-am umilit singur n proprii mei ochi. Ct sunt de sarman, de mic si de pa
catos.
Te-am tradat pe tine, Doamne, si pe ea, fata cea mai ncntatoare, am tradat-o!
Iertare! Iertare!
ti jur si tie, si ei: de-acum nainte, niciodata!
Parintele Gregorio intra n Sevilla pe poarta Cordobei, flamnd, zdrentaros si sleit
de puteri. Talpile desculte, nvatate n opinci, sunt pline de rani sngernde, iar pic
ioarele batrne sunt istovite de durere, de atta mers pe jos.Dar ce sa-i faci, poca
inta e pocainta, si n pocainta omul trebuie sa uite de dureri.
O sa zaboveasca putin n oras, are aici o sora. Numai ca n-are nimic pentru copiii
ei. Ei, ceva tot o mai izbuti el sa cerseasca; la urma urmei, nu-i dect un caput
in cersetor. Si-apoi, n Sevilla mai e si Miguel! Si ct de mult ar mai vrea batrnul
sa-l vada, dupa opt ani att de ndelungati! Sa ma duc la el? Nu. Servitorii nu m-ar
lasa sa intru. Poate ma ajuta ntmplarea
E amiaza, ora prnzului, lucrul a fost ntrerupt. Pescarii, hamalii, salahorii, pros
tituatele din port si vagabonzii s-au asezat pe malul rului, fiecare cu turte, cu
ceapa si cu dusca lui de vin n fata.
Pretutindeni miros de peste, de ulei rnced, murdarie si paduchi. Oamenii s-au ras
pndit printre butoaie, printre saci, printre carucioare si lazi, unii mannca, alti
i motaie, altii cnta.
Cnd Gregorio se apropie de ei, un barcagiu se ridica n coate, lasnd sa se vada pe p
ieptu-i dezgolit un fulger desenat cu cinabru.
Ia te uita, spuse rznd. Un domn abate vine spre noi! Si nca descult! Ce cauti tu ai
ci, calugare? Sufletele sau scrumbioare marinate? Sufletele nu ti le vindem, scr
umbioarele le mncam
Din spatele butoaielor si lazilor rasuna un rs batjocoritor si deasupra lor aparu
ra deodata cteva chici ravasite, ncununnd niste fete arse de soare.
O scrumbioara n ulei mi-ar prinde acum mai bine dect doua suflete nevazute, si spuse
interesat Gregorio, dar vaznd attia oameni adunati la un loc, si ridica mna si-i bin
ecuvnta cu semnul crucii:
Domnul fie cu voi, frati si surori!
Un hamal coltos izbucni n hohote de rs
Uite ce, caputinule, cu domnii nu veni la noi!ntelegi, mai bine ct mai departe de
ei!
Si crucea aceea puteai sa ti-o pastrezi pentrutine, interveni vijelioasa o fata
cu parul si ochii negri ca smoala.Ca, slava Domnului, avem noi crucile noastre,
din belsug!
Cuvinte piperate zboara prin aer ca sagetile, mpungnd cele sfinte si sacre, dar ni
ciunul din ele n-are darul sa jigneasca auzul lui Gregorio. Cunoaste toate astea
, de mult, de la supusii lui don Toms.
Astepta un timp, pna cnd oamenii se plictisira sa mai glumeasca pe seama rasei si
a burtii lui; ntre timp le cerceta fetele si si dadu seama ca toti acesti oameni s
unt oameni buni si cumsecade ai puternicei tari spaniole, ca de fapt sunt aceias
i oameni pe care nu demult i parasise la Maara.
Si se aseza n mijlocul lor, pe un butoias, fara sa-i pese de sobolanii care misun
au pe-acolo cu duiumul, hotarnd sa-si nceapa pocainta sa publica, aici, printre ei
; si astfel ncepu:
Asculta-ma, norod al Sevillei! Sunt caputinul Gregorio de la mnastirea Tocina, af
lata lnga Cantillana, pe mosia Maarilor. Dumnezeu mi-a harazit sa fiu slujitorul l
ui si paznic credincios al legilor sale. L-am ascultat si m-am legat de el prin
juramnt. O, tu, slabiciune sovaitoare a vointei omenesti! Iata, stau aici n fata v
oastra, nedemn de menirea mea. Nedemn de sutana calugareasca, deoarece mi-am ncal
cat juramntul dat. Aici, n fata voastra, vreau sa ma spovedesc de pacatele mele, s
a ma caiesc si sa ndur cu rabdare umilirea, atunci cnd ma veti scuipa n obraz
Lucratorii si prostituatele din port se nghesuira mai aproape de el, mnati de curi
ozitate.
Ei, hai, da-i drumul, ciripeste! Ce ispravi ai facut?!
Si, ma rog, de ce-ai vrea sa te scuipam n obraz asa, nitam-nisam, fara sa stim pe
ntru ce?
Hai, vorbeste odata si nu ne mai fierbe att, calugare!
Gregorio si lasa capul n jos si rosti ct se poate, de firesc:
Am furat, dragii mei prieteni.
Pfii, suiera barcagiul cu fulgerul pe piept, va sa zica esti un hot! n cazul asta
, n-ai ce cauta printre noi.Hotii nu-s pe placul nostru.
Stai, striga la el o fata negricioasa. Principalul e ce-a furat Giuvaeruri? Aur?
Inele?
Nu, fiica mea scumpa. Pasari, pasari am furat.Gaini, bibilici si curcani din ogr
ada, si crnati, dulciuri, si tocatura de ficat din camara
Un rs furtunos se nalta deasupra cheiului.
Aha, de aia ti-e burdihanul att de dospit, hai?chicoti un hamal.
Dumnezeu sa-ti binecuvnteze fripturile si tocaturile, si sa-ti priasca! La mnastir
e nu te-ai fi ndopat att de bine.
Si, ma rog, pe cine l-ai jefuit de toate astea? ntreba cu glas pitigaiat o fata s
ubtirica si uscata ca ocodiriste.
Pe naltimea-sa, domnul conte Toms de Maara
O noua avalansa de rs.
Si asta-i pacat?
Bietul boier, o fi saracit!
Bine-ai facut, calugare! Si da-i nainte! Ct poti?
Spune si tu o data Tatal nostru si te-ai pus iar bine cu Dumnezeu..
Dar iata ca acum Gregorio si ridica glasul, mnios:
Nu, nu ma pun bine! Ce-ti nchipui tu, mamelucule, ca un pacat att de greu, cum e h
otia, si nca hotia repetata de nenumarate ori, poate fi ndreptat cu un singur Tata
l nostru? Numai un nemernic ncearca sa-l pacaleasca pe Domnul, ducndu-l cu vorba.
Fapta nu poate fi ndreptata dect numai prin fapta.
Nu tipa, sefule, ca nu suntem surzi! Si-apoi de ce sa-i mai atragi aici si pe co
poi? Se vede dupa ochi ca esti un mos cumsecade, si-ar fi pacat sa te nghita flac
arilerugului. Numai ca, vezi, esti cam lacom la fripturi, si de, mai mare rusine
a
Nu-i chiar asa, rosti ncet Gregorio; eu n-am furat pentru mine.
Dar atunci, pentru cine? se auzi o voce mirata.
Si dupa ce Gregorio le povesti pe ndelete cui trimitea el gainile si curcanii lui
don Toms, se strnsera cu totii si se asezara roata n jurul lui, ascultndu-l cu aten
tie.
Ori esti nebun, ori ai un suflet de aur, i spuse apoi un hamal, cu toata seriozit
atea.
Si, ma rog, de ce te pocaiesti? Asta numesti tu hotie?
Bine-ai facut ce-ai facut, calugare. Esti un barbat si jumatate.
Si mai da-o ncolo de pocainta, si arde-i cu mine o dusca de vin, l ndemna barcagiul
.
Gregorio nu refuza dusca de vin, dar continua, nfuriat la culme:
Ce sa zic, frumoasa adunatura mi sunteti! Cum vad, voi vreti sa-mi mai gasiti si
scuze. Nu, nu! Pacatul e pacat si hotia e hotie! Iar n loc sa ma plngeti si sa va
rugati pentru mine, voi mi acoperiti pacatosenia! Ovoi, fricosilor, necredinciosi
lor, nvechiti n rele!
Necredinciosii se nveselira. Se nveseli si calugarul.
Da ia spune, ce ti-ai adus de prnz? ntreba cineva, si toti si ntoarsera privirea spr
e tolba lui.
Gregorio rasturna tolba goala cu fundul n sus.
Am avut n ea niste turte. Turte gustoase din faina de orz. Dar s-au ispravit. Pe
drum au trecut multi oameni. Si asa se face ca acum nu mai am nimic, n afara de p
ureci si junghiuri n mini si picioare. Asta zic si eu binecuvntare divina, nu-i asa
?
Rsul sarantocilor, care nu stiu ce-i teama pentru aurul ascuns, avu darul sa-l ap
ropie pe batrn de noii sai prieteni. Le povesti pna si despre fugarul evadat din nc
hisoarea inchizitiei, pe care-l adapostise la el, si cu asta i cuceri de-a binele
a. n cteva clipe a devenit unul de-al lor, i spun pe nume, unul i ofera o bucata de
peste, o femeie i ntinde un codru de pine alba, si, cu o dusca de bautura zdravana,
Gregorio si ncheie un prnz de-a dreptul sarbatoresc.
Dupa care ncepe sa vorbeasca pe ndelete despre drumul pocaintei sale pna la Roma.
Ti-a sarit o doaga, padre? Ce sa faci acolo? S-o ntinzi pe jos prin Catalania, Fr
anta si Dumnezeu maistie pe unde? Ce-ti veni? Nici vorba de asa ceva. Aici rami!
Cu noi!
Ai sa locuiesti la mine n sopron, hotar barcagiul.Am acolo o gramada de saci si-ai
sa dormi pe ei mparateste. n felul asta, cel putin, o sa-mi pazeasca si mie cinev
a sacii, ca eu, vorba ceea, cnd te uiti nu-s acasa;ct i ziulica de mare bat drumuri
le de-a lungul apei, de la Cdiz pna la Barcelona
Am aici o sora, Nicodema i spune, li se destainui calugarul.
O fi vreo contesa, nu-i asa? si arata dintii sclipitori negricioasa Jolanta.
Da, spalatoreasa. Ca maica-mea.
Nu-l mai lasara sa vorbeasca. Se dovedi ca o cunosteau cu totii pe Nicodema care
locuia undeva prin apropiere; barbatul i-a cazut n razboi, duce o viata amarta, c
u trei copii n spinare. Dar, ma rog, fie. De locuit sa locuiasca la ea, dar barca
giului Fernando tot o sa-i pazeasca sacii.
Se auzi un sunet prelung si barbatii se ridicara n picioare.
Asadar, pe diseara, padre! i spusera, batndu-lprieteneste pe umar. Sa-ti sarbatori
m venirea printre noi, si sa ne ngrijim de soarta ta. Caci, vorba ceea, pe saraci
nimeni nu-i ajuta si trebuie sa ne ajutam singuri.
Plecara. Gregorio ramase singur printre lazi si butoaie.Era nduiosat. Doar ctiva p
asi am facut si iar ma aflu printre fiii si fiicele mele, ca la Maara. Iar o sa a
m de cine sa ma ngrijesc. Ziceati ca voi o sa va ngrijiti de mine? Bine, bine, ved
em noi cine cui o sa-i fie de folos!Roma, aveti dreptate, e departe. O sa ma poc
aiesc aici, n Sevilla, si spuse batrnul vesel, privind la apele nvolburate ale Guada
lquivirului, cu alti ochi dect odinioara, cnd fusese expulzat de pe domeniile Maare
i.
Sapunul face clabuc pe obrajii lui Miguel, asternndu-se ntr-un strat alb si dens;
toata fata e acoperita de spuma alba, numai ochii ntunecati stralucesc sub aceast
a masca.
Barbierul si ascute briciul pe o bucata de piatra neteda si-i da nainte cu palavra
geala:
Regele nostru, Dumnezeu sa ni-l aiba n paza, nu-i n stare sa intre cu mna n buzunar
pna la cot si de,se ajuta si el cum poate. Si gnditi-va, naltimea-voastra, ca poves
tea asta urmeaza sa fie rostuita prin marirea impozitelor. Eu, un amart de barbie
r, care abia daca am dupa ce bea apa, sa platesc cincizeci de reali impozit!Nu s
ocotiti ca asta e cu neputinta, naltimea-voastra?
Fara doar si poate, ncuviinteaza Catalinon, care-i da la mna cele trebuincioase.
Miguel deschide ochii si cei doi asteapta cu ncrederesa auda judecata naltimii-sal
e. Dar naltimea-sa se amuzaca prin miscarea gurii masca lui capata o alta expresi
e, si si continua meditatia n tacere.
E pur si simplu neomenesc sa vlaguiasca poporul n halul asta, reia barbierul, vazn
du-si mai departe de meseria lui.
Te plngi de rege, sau de contele de Haro? binevoieste, n cele din urma, sa deschid
a gura contele Miguel.
Regele e de vina! striga barbierul, cu o voce pitigaiata.
De Haro, izbucneste Catalinon, si cei doi se privesc cu o nversunare patimasa.
Nici vorba ca regele, o tine barbierul pe-a lui.Vnatorile si serbarile sale sunt
distractii costisitoare, si toate se fac pe seama noastra.
De Haro e un pungas, e de parere Catalinon; calcape urmele lui Lerma. Nu-i cu ni
mic mai breaz. Buzunarele lui se umfla, n timp ce noi suntem nevoiti sa strngem cu
reaua.
Grabeste-te, arunca sec Miguel, amintindu-si deodata de scrisoarea Soledadei, ca
re, n sfrsit, azi a binevoit sa soseasca. La ora asta nu-l intereseaza nici regele
, nici contele de Haro.
Sluga naltimii-voastre! i raspunde barbierul cu o plecaciune. Si totusi eu sustin
ca toti acei care vor sa arunce vina fierarului n spinarea calfei nu fac dect jocu
l acestor ticalosi. Cumnatul meu e lacheu la curte, asa ca eu am toate stirile d
in sursa cea mai sigura. De Haro e numai o papusa, sa tina de paravan, ca n spate
le lui majestatea-sa sa-si poata face mendrele, nestingherit de nimeni.
Cum vorbesti despre rege, nemernicule? explodeaza Miguel.
Gata, o vorba nu mai scot, naltimea-voastra, nici macar o vorbulita, biguie speria
t barbierul.
Si iata-l acum mnuind cu iscusinta briciul, si, ncetul cu ncetul, masca de spuma se
duce de pe obraji. Nu trece mult nsa si ncepe din nou:
Si cui credeti, naltimea-voastra, ca-i da mereu prin minte sa trimitem cu nemilui
ta mercenari n Boemia, n ajutorul lui Ferdinand? Tot lui de Haro? Vezi, Catalinon?
Desteptaciunea ta e cladita pe nisip. Iar razboiul e o distractie a dracului de
scumpa. N-am dreptate, naltimea-voastra?
Ai, l aproba Miguel. Dar uiti ca eu ma grabesc.
Gata, am terminat, naltimea-voastra, raspunde barbierul, uitndu-se la Catalinon cu
un rnjet triumfator:Vezi, nsasi naltimea-sa e de aceeasi parere cu mine. Mde, la u
rma urmei de ce sa se faca ceva si pentru oamenii amarti: n-au dect sa ndure mizeri
a. Sa fie bucurosi ca mai traiesc. Sluga naltimii-voastre!
Catalinon mormaie ceva pe sub nas si-i ntinde luiMiguel un vas de arama plin cu a
pa. Barbierul si strnge uneltele, si ncaseaza simbria si dispare.
nghite-ti clabucul, ntelepciunea ntelepciunilor, arunca suparat, n urma lui, Catalin
on. Nu stiu cum se face, naltimea-voastra, ca orice natarau crede ca are dreptate
n toate
Si tu nu esti asa? ntreaba Miguel, si Catalinon ramne cu gura cascata. Gata, destu
la vorbarie, flecarule.Sabia! Manusile! Palaria!
Miguel mai parcurse o data, la iuteala, scrisoareaSoledadei.
Da, ea nsasi, cu mna ei i-a scris, lui si numai lui:
Ma duc mine cu duea pe chei
Cnd iesi din palat, nsotit de Catalinon, pe urmele lui se furisa o umbra de om, ad
ucnd cu un liliac de noapte sau cu o larva ncotosmanita. Pelerina neagra, ridicata
pna la gura, si doi ochi de vasilisc, ca doua vrfuri de cutit, jucnd sub borul lat
al palariei, doi ochi iscoditori, taiosi si sfredelitori. Larva se tra dupa Migu
el cu pas tenace, neobosit.
Miguel, mbracat ntr-o tunica de catifea neagra, garnisita cu dantela alba, asteapt
a, cu un buchet de flori de portocal n mna, aparitia visului divin. Asteapta mirac
olul dragostei, cu sufletul la gura, cu inima batndu-i naprasnic n gtlej.
Iat-o, se apropie! Luminoasa ca luceafarul de dimineata, genele lungi, aurii, i s
trajuiesc pleoapele lasate n jos, cu sfiala. Se apropie nvestmntata n matase, mpodobi
ta cu bijuteriile de familie, n ale caror fulgere stralucitoare fata ei de copil
paleste.
Miguel se descopera si-i face o plecaciune adnca.Duea se retrage.
Soledad i surde si iar si pleaca ochii, asteptnd o avalansa de cuvinte curtenitoare.
Dar Miguel tace.
Surprinsa, fata si ridica ochii.
Luati-le! suspina Miguel, ntinzndu-i florile.
Fata apuca buchetul cu flori de portocal semnul dragostei, si obrajii i se nflaca
reaza.
Merg unul lnga altul, fara sa-si spuna o vorba.
Unde-i revarsarea de cuvinte magulitoare, pe care si-o nchipuise bunicul?
Merg tacuti; dupa ei, la distanta cuvenita, vin duea si servitorul, iar n urma de
tot, larva travestita.
De ce taceti, don Miguel? ntreaba fata cu timiditate.
Voiam sa va spun attea lucruri frumoase, rostesteMiguel, cu glasul ragusit de emo
tie. Dar nu pot. Sunteti prea frumoasa.
Soledad l priveste n fata. Vede doi ochi mari, cu o expresie grava, doi ochi fixat
i asupra ei ntr-o uluire ncremenita.
Am asteptat nerabdatoare ntlnirea cu voi, surde fata, fara a mai tine seama de sfat
urile bunicilor. M-am gatit ca pentru liturghie
Semanati
Cui? ntreaba fata.
Visului meu, Soledad.
mi si spuneti Soledad?! ngna fata nmarmurita.
Dar Miguel si tese mai departe nchipuirea lui.
l aveti n ochi pe Dumnezeu si toata mparatia lui. Cautam un drum si l-am gasit. Pri
n voi ma voi apropia de Dumnezeu. Voi sunteti drumul meu spre naltimile cerului.
Nu va nteleg, rosteste fata speriata. si imaginase altfel prima ei convorbire cu M
iguel.
n clipa aceea Miguel si aminti de Fliciana si de tradarea lui, si-l cuprinse un sen
timent de dezgust fata de el nsusi.
Sa-mi purific sufletul prin lumina voastra, Soledad. Sa stau tacut lnga voi, ca a
murgul n preajma unui chiparos. Sa respir farmecul vostru copilaresc. Sa nu ma nde
partez de voi, nici macar un pas.
Dar bine, don Miguel, noi doi ne cunoastem doar de cteva clipe
De ani si ani va cunosc, Soledad, izbucneste Miguel cu pasiune; de ani si ani va
iubesc
Ce tot spuneti? se nspaimnta fata. E prea surprinzator ca sa va pot da crezare.
Cum, nu ma credeti? se opreste n loc Miguel, ofensat.
Ce om straniu si ce impetuos! Soledad nu-l ntelege.O neaca sentimentul pudorii. E
nesigura. Se teme.
Va cred, don Miguel, i raspunde cu neliniste. Dar sunt totusi uimita de ceea ce-m
i spuneti.
Miguel se uita la buzele fetei, la buclele ce-i mpodobesc obrajii mbujorati, si de
odata l cuprinde dorinta salbateca de a o strnge n brate. Sa nu fiu numai amurgul m
ut, sa nu respir doar gingasia ei de fecioara, ci s-o si stapnesc! S-o am! S-o po
sed!
Soledad l priveste si se cutremura de spaima. Ce palida e fata lui, si ce mpietrit
i i sunt ochii din care tsneste un foc salbatec ce nu ncalzeste, ci frige.
Lucia, o striga fata pe duea, descumpanita si cu strngere de inima. Ma iertati, do
n Miguel, dar trebuie sa ma ntorc acasa.
Cum, vreti sa plecati? Att de repede? IntervineMiguel, pe un ton aproape dusmanos
.
Trebuie, don Miguel. Nu se cade sa stau de vorba cu voi aici.
Cnd va vad iar, Soledad?
Nu stiu, se nfioara fata.
Mine, i spune Miguel, autoritar.
Da, da, mine. Tot aici. Cu bine, don Miguel.
Fara sa-i mai spuna un cuvnt, Miguel se uita n urma ei cu dintii nclestati. El, sta
pnul de mine a unei jumatati din Andaluzia, sa-i cerseasca o ntlnire nepoatei unui m
archiz scapatat? A unui sarantoc oarecare? Nu! Nici gnd! i va da ordin! Va porunci
!
Ajunsa acasa, Soledad izbucneste n hohote de plns.
Nu mi s-a ntmplat nimic, le spune, cu spaima, batrnilor. Sunt nca o fata prostuta, c
are plnge de bucurie.
Miguel se ndreapta ncet spre palatul sau; la ctiva pasi n spatele lui nainteaza Catal
inon, iar n urma de tot se trie aceeasi umbra, asemanatoare unei larve mascate.
Nu recunosc alta voluptate dect nvatatura.
O, Petrarca, sa fi fost tu oare surd, orb, fara miros, batrn sau infirm? nvatatura
? Nu. Voluptatea! Voluptatea!
Un barbat iubeste fapta.
Opera e mai mult dect fapta. Fapta dispare, se duce, cade n uitare, se risipeste n
timp. Opera ramne n eternitate. Iar opera, domnilor, opera izvoraste din singurata
te si din concentrarea contemplativa.
Dinlauntrul omului, din esenta lui divina, din spiritul lui.
Amintiti-va de Metrodor: Radacinile fericirii noastre sunt mult mai adnci n noi, de
ct n afara noastra.
Coincid aceste cuvinte cu nvatatura Domnului nostru Isus Hristos?
ntru totul.
i pizmuim pe oameni pentru averea, pozitia si gloria lor, cnd, de fapt, demne de p
izmuit nu sunt dect caracterul ferm, darul ntelegerii si al patrunderii, dorinta d
e instruire si capacitatea de a trai, placerile spirituale, care sunt cele mai b
ogate si cele mai durabile. Spiritul mai presus de materie! Iar pentru asta, tot
de singuratate avem nevoie. Ce spune Aristotel n legatura cu acest lucru, domnil
or?
Fericirea se cuvine acelora care se ajuta singuri.
Plictisul este cel mai puternic dusman al omului, alaturi de tristete.
Si ce-i de facut mpotriva plictisului?
Incultii lupta mpotriva lui dedndu-se placerilor efemere, care, potrivit principii
lor scolastice, sunt paradisuri artificiale, otravitoare.
Vai! Paradisuri artificiale! Si care anume sunt aceste paradisuri?!
Balurile, mascaradele, luptele cu tauri
Oho!
Jocul de zaruri, jocul de carti, placerea de a bea, de a calari, de a te duela s
i, nainte de toate, femeile!
nainte de toate, femeile?!
Succesele usoare obtinute n aceste privinte zamislesc cea mai monstruoasa dintre n
susirile omului vanitatea.
Dar mndria?
E altceva. Vanitatea e guraliva, mndria tace. Pacat e nsa si una, si alta.
Si-atunci ce-i mai bine, sa taci sau sa vorbesti, don Ente?
Sa gndesti. Gndirea, domnilor, e harul cel mai de pret al semintiei omenesti.
Orice gndire?
Domnilor! Domnilor! Se poate?! Fireste ca gndirea religioasa!
Magistrul n filosofie, don Ente Gallardo, e un tnar iezuit, vioi, flexibil si elas
tic ca o nuia, att ca trup, ct si ca spirit. Are impresia ca pentru azi le-a mparti
t destula ntelepciune audientilor sai.
Se uita tinta la Alfonso si pe neasteptate i spune:
Despre ce-i vorba n poezia pe care ati scris-o, don Alfonso?
Alfonso roseste:
Abia ieri am scris-o Cine v-a informat att de repede, don Gallardo?
Stiu ntotdeauna totul, zmbeste iezuitul. Despre ce fel de poezie e vorba?
Nu spun.
Nu-i nimic. Daca ati scris o poezie ntr-adevar buna, indiferent despre ce, ati fa
cut mai mult dect daca ati fi njunghiat zece tauri sau daca ati fi cucerit zece fe
mei. Daca e scrisa ntru lauda Domnului, si sunt ncredintat ca asa este, ma socotes
c fericit de a fi profesorul vostru.
Dupa ce don Gallardo parasi sala de cursuri, Miguel se repezi la Alfonso.
Citeste-mi te rog versurile, Alfonso!

Putine-s culorile curcubeului ceresc,
ca sa redea a ta nepamnteasca frumusete,
n noaptea ce respira parfumul gurii tale.
Iar puful pentru mine e aspru, zgrunturos,
n fata gingasiei mnutei tale albe
Si ce catifelate mi par buzele tale!
Iar al ce de cu seara trecut-a peste munti prin ger si prin zapada, a cobort n zor
i spre rul fermecat
n care se-oglindeste, plutind cu chipul tau, stralucitorul soare.
De a patruns vreun om pe plaiurile-Arcadei
de tine stapnite, pe veci la rai renunta,
caci iu esti mai suava ca stelele din cer.
ti plac? ntreba Alfonso.
Sunt prea blnde si prea slefuite, i raspunse Miguel nclestndu-si dintii.
Alfonso zmbi:
Asadar, diseara la Rufina! n ordine, Miguel?
Miguel l privi absent.
Asta-seara? Asta-seara! Nu, la Rufina n niciun caz.
Asta-seara.
Iata femeia la care visez din copilarie, si spune Miguel, fara sa-si desprinda oc
hii de chipul Soledadei, ca si cnd ar putea sa-i cuprinda n priviri toata dragalas
enia.
Femeia care ma inunda de bucurie, precum soarele ntinderile nesfrsite. Da, cunoast
erea cea mai adnca e aceea ce trece prin dragoste. Cnd voi strnge n brate aceasta fa
ptura feciorelnica, voi aduna n mine toate comorile lumii. Viata mea se va mbogati
cu daruri neasemuite.
Iata barbatul, iubitul meu, asa cum mi l-am nchipuit, si spune Soledad. i simt pe mn
a sarutarea, ca o pecete ce-l obliga sa ma respecte ca pe o regina. Ct e de frumo
s si demn de admiratie n clipa aceasta. Fie ca privirea ochilor lui sa ramna mereu
gingasa, ca acum. Sa nu se mai aprinda, iubitul meu, de focul acela negru care
ma arde si-mi rascoleste spaima.
Noaptea nabusitoare rasufla anevoie, iar constelatiile se clatina ametite pe bolt
a ntunecata. Totul cntareste acum mai greu, tot ce parea ca zboara se trie acum pe p
amnt, aromele se preschimba n duhoare animala.
Zece seri asemanatoare se mplinesc n seara aceasta;farmecul ei m-a patruns pna n mad
uva oaselor, sarutarile ei mi strnesc si mai mult foamea. Vreau mai mult.Ori totul
, ori nimic!
Fara sa-i mai spuna o vorba, o ia n brate si o trage dupa el n bezna grea de feric
ire.
Constelatiile pe cer s-au rasucit, tot ce parea ca zboara se trie acum pe pamnt, om
ul-animal respira agitat ca pamntul ce a sorbit cu nesat o ploaie abundenta si si
ngur, ca un banut uitat, zace pe iarba, la adapostul crengilor de ienupar.
Miguel, sopteste cu teama glasul fetei, gata sa plnga.
Soledad?!
Pentru ntia oara si-a sarutat singura iubitul pe gura.
Mi-e frica, Miguel.
Sclipirea stelelor sfsie bezna cu o putere nenchipuita.Noaptea si tine rasuflarea,
coroanele chiparosilor se nalta ca niste turle de biserica, tntarii adorm n dans ncr
emenit.
Tara a fagaduintei mele! Miguel saruta cu patima chipul gingas de fecioara: De-a
r fi sa duca spre tine toate drumurile amaraciunii, ruri de tristete de-ar fi sa-
mi stea n cale, de-ar trebui ntreg pamntul suferintei sa-l strabat, la tine, numai
la tine trebuie sa ajung?Sufletul mi se ntoarce n trup si te iubeste, ntocmai ca pe
trupul meu. Iubita mea, linistea mea, esti a mea si sunt al tau.
Sunt fericita, surde Soledad, privind n sus, spre chipul lui Miguel; si nu-mi mai
este teama de nimic.
Dragostea mea, suspina Miguel, impresionat el nsusi de impetuozitatea simtamintel
or sale. Prin tine l voi gasi pe Dumnezeu si viata spre care nazuiesc.
Miguel si poarta pe strazi orgoliul si mndria, rasfatndu-se cu ele. Minunati-va, pa
mnteni, minunati-va voi, puteri ale cerului si iadului, minunati-va de mine, barb
atul si iubitul celei mai ncntatoare fete din Sevilla.
Miguel se duce la Pascual caruia i promisese sa-i faca o vizita, si multimile car
e invadeaza strazile l trag dupa ele ca un torent.
Din toate partile se aude vuiet de glasuri tremurnd de emotie.
E adevarat?
Unde scrie?
Pe portile catedralei e atrnata o tablita.
Multimea freamata, murmura si se nghesuie; Miguel nsa e singur n mijlocul ei, singu
r cu gndurile lui. Fericirea mea e fara margini. Ba nu! Ma stingheresc bunicii.Ea
se gndeste tot timpul la ei. Ei sunt mereu ntre mine si ea. Si nu vreau asta. O v
reau pe Soledad numai pentru mine. Si ct mai curnd. O, ceruri, cum sa fac?
n piata, multimea se revarsa ntr-o mare a razvratirii clocotitoare. n fata catedral
ei, un iezuit face semne cu mna, cernd sa se faca liniste. Multimea amuteste.
Iubitii mei ntru Hristos! Un sol venit n graba i-a adus eminentei-sale arhiepiscop
ului Sevillei stirea ca n tara nemteasca a Westfaliei s-a ncheiat pacea.
Pace! Pace!
Razboiul, continua preotul, razboiul care a pustiitEuropa timp de treizeci de an
i a luat sfrsit. Barbatii, fiii si parintii vostri se vor ntoarce la casele lor.
Ura!
Mercenarii vor deveni lucratori
Cine-o sa le dea de lucru? Si cine-o sa aiba grija de ei?
Cine o sa le dea napoi ce-au pierdut?
Iezuitul se ridica pe vrfuri.
Ce-au pierdut? Pe cte stiu, si-au varsat sngele pentru Dumnezeu si pentru rege.
De pomana?
Cinstea si gloria de care s-au acoperit
Multimea tropaie.
Ha-ha-ha! Ce sa faca cu astea?
Se vor ntoarce la familiile lor, la caldura fericita a caminului
Barbatul meu si-a pierdut acolo o mna, se aude din multime un glas de femeie. N-a
m nevoie de-o fericire ciunga. l vreau pe barbatul meu ntreg, dar regele mi-lda nap
oi schilodit.
De si-ar fi pierdut si amndoua minile, striga tare iezuitul, congestionndu-se de mni
e, e de datoria ta, femeie, sa-i multumesti lui Dumnezeu n genunchi
Sa-i multumesc? tipa femeia, cu voce stridenta.Sa-i multumesc ca mi-a schilodit
barbatul? Poate sa-l blestem! Stie cineva pentru ce ne-am razboit?
Gura! Traiasca regele! Glorie lui!
Femeia asta are dreptate!
l defaimeaza pe rege si o data cu el si natiunea?Ciomagiti-o! N-o lasati!
Are dreptate! Are dreptate! Cine-o sa aiba grija de bietul om? Cine-o sa le dea
sa mannce cnd n-o sa mai poata trudi nici ea, nici barbatul ei schilod?
Cel mai bogat om al Andaluziei trece nsa prin multimea de sarantoci, nepasator, c
u gndul numai la placerile lui.
Strabate strazile calicilor, unde lipsurile casca prin gura flamnda a usilor si s
e zgiesc la trecatori prin ochii scorburosi ai ferestrelor; unde mizeria picura d
e pe acoperisurile ciuruite si navaleste din toate crapaturile ca insectele, ca n
tunericul.
Copii rahitici, zeama de porumb, turte de orz, oameni sfrijiti si costelivi, car
ora li se vad ncheieturile oaselor prin pielea stravezie ce le acopera teasta, si
carora le tremura minile dupa un paharut de rachiu. Fara sa-si deaseama, Miguel s
i strnge pelerina pe corp, sa nu se murdareasca si, astupndu-si cu scrba narile, gr
abeste pasul.
n acest cartier locuieste Pascual.
Pe frontispiciul casei, straveche ca o legenda de demult, se vede cioplita n piat
ra o emblema: un fluture mare. Ce batjocura pentru o casa unde murdaria si miros
urile urte de tot soiul ti apasa sufletul ca un blestem.
Trecu prin curte, urca niste trepte subrezite si ajunse pe un mic balcon comun,
mai vechi dect bornele ce masoara milele pe drumurile hispane; ciocani la o usa p
e care era scris cu creta alba Ovicena.
Cine e? se auzi dinauntru o voce de femeie.
Maara.
Intrati, naltimea-voastra. Eu sunt Maria, sora luiPascual, i pofti fata.
Se ntoarse spre ea, cu o miscare lenta.
Trupul zvelt, bine facut, fata palida, simetrica, ochii gravi; miscarile sfioase
, parul castaniu, crliontat; calm, fermitate modesta si siguranta tacuta. Parea m
ai n vrsta dect ar putea fi. Amintea de o padure ce zi si noapte rosteste cu credin
ta aceleasi cuvinte grave si frumoase.Te simteai bine n preajma acestei fapturi,
dar Miguel era absent.
Nu esti singura? ntreba din usa o voce suieratoare, si n odaie intra o femeie mai n
vrsta, uscata ca o ramura de salcie moarta.
Domnul Miguel de Maara, i-l prezenta Maria pe oaspete.
O, o, de Maara, cri femeia, facnd o plecaciune adnca. Ce cinste pentru noi. Eu sunt m
atusa luiPascual, Leticia y Hebrero, naltimea-voastra.
Consoana r zbrnia n gura-i nu prea bogata ndinti, ca atunci cnd umbli n baston pe o sc
a cu balustrada metalica; miscarile femeii erau repezite si ntrerupte la jumatate
.
Sunt fericita sa va cunosc, naltimea-voastra. Am auzit multe despre voi.
Vorbele Leticiei curgeau n cascada; deodata se auzi de afara un zgomot de pasi.
Badaran e cel ce-si invita oaspeti si nu-i acasa, striga Pascual, dnd usa de pere
te. Iarta-ma, Miguel. Si fii binevenit n saracia noastra. O masa cu patru picioar
e
Observa, te rog, le are pe toate patru! cinci scaune, un sipet cu hainele de sar
batoare si cteva ghivece cu flori. Atta tot. Nu ajunge?
Convorbirea se ncinse la un pahar cu vin.
Cuvintele lingusitoare ale Leticiei, frazele scurte rostite de vocea calma a Mar
iei, si expunerea nflacarata a lui Miguel, cu privire la sfrsitul razboiului, se mp
leteau ntr-un iures nestavilit.
Dar iata ca distinsul oaspete e din ce n ce mai tacut si mai putin atent. Sta, de
parca n-ar auzi nimic, ochii-i ratacesc pe peretii vechi si scorojiti, iar mint
ea lui se framnta, cautnd un mijloc de a o ndeparta pe Soledad de bunicii ei.
n toiul nsufletitului discurs tinut de Pascual, Miguel se ridica de pe scaun si si
ia ramas bun. Pascual si Maria l conduc pe balconul deasupra caruia plutesc, plpito
are, stelele cerului.
As face orice, numai sa fiu n preajma lui, si spune Maria, privind dupa Miguel n ntu
nericul curtii.
DON PEDRO CALLDERN DE LA BARCA
LA VIDA ES SUENO
Plasatorii sterg fotoliile de praf, pentru nobilii spectatori, servitorii aprind
n sala sfesnicele uriase, iar pe scena se desfasoara ultima repetitie. Actorii, n
costume multicolore, si bolborosesc rolurile cu jumatate gura, ca sa-si crute vo
cea pentru spectacol.
Femeile, care n pauza vnd apa, portocale, masline si curmale, stau ghemuite n penum
bra din spatele fotoliilor.
Ursitele, tu cer ntunecat,
Odinioara Domnul ni le-a dat,
Cu mna lui pe-o placa de azur.
Ursitele nu mint si nu nsala, jur.
nsala numai omul, ia aminte,
si profitnd de ele minte,
le scormoneste si proclama
Prima femeie Ce frumos!
A doua femeie: Eu una nu pricep nimic din ce spune.
A treia femeie: Nici eu, dar totusi e frumos.
A doua femeie: Dnsu e fiul regelui? Cum i spune?
Prima femeie: Segismundo! Abia acum ti-ai dat seama?
A doua femeie: N-am vazut de la nceput.
A treia femeie:ngrozitor! Un print regal, aproape gol, si tinut n lant ca un cine r
au.
A doua femeie: Nimeni n-ar trebui sa se arate despuiat n halul asta! Asta-i neobr
azare!
Prima femeie: n teatru e voie. Stii, asta-i un actor celebru din Madrid.
A treia femeie: Fie ce-o fi. Actoru-i tot actor. Neam de jigodii, adunatura de v
agabonzi.
Prima femeie: Desteapto, asta ia prnzul cu regele la aceeasi masa!
A doua femeie: Gata, s-a terminat repetitia. Sa mergem la locurile noastre.
n fata teatrului, se nsira tarusii de care sunt priponiti caii spectatorilor venit
i calare. Un june de douazeci de ani, cu parul blond vlvoi, se nvrte pe aici cu fel
inarul n mna si cerceteaza daca verigile de metal din capul tarusilor de care se l
eaga capastrul sunt bine prinse. Deodata striga n ntuneric:
Hei, Chico, pe unde esti?
Aici, i raspunde o voce din bezna. Ce s-a ntmplat, Vejoo?
Fii atent la ce-ti spun: peste cteva clipe o sa nceapa sa soseasca nobilii cavaler
i si-or sa strige: Hei, unde-i paznicul de cai? Iar eu le voi raspunde: Aici sunt, n
altimea-voastra. Apoi iarasi ei: Vejoo! Tu esti?Pe tine te cunosc, baiete! Vezi, a
i grija sa-mi pazesti bine calul si, uite, tine un real pentru asta. Iar eu
Iar tu iei realul, i ia Chico vorba din gura.
ntocmai, ncuviinteaza Vejoo dnd din cap. Realul l iau, dar de pazit n-o sa pazesc.
De ce? se mira Chico.
Simplu. Pentru ca si eu vreau sa ma duc la teatru.
Si-atunci, cine-o sa vada de cai?
Cum cine? Tu!
Eu? Si de ce tocmai eu?
Ca sa ai prilejul sa scoti si tu un ban. Daca pazesti bine, ti dau jumatate de fi
ecare cal.
Chico bate din palme, entuziasmat.
S-a facut, Vejoo. Pazesc eu.
Atentie, ncepem. Te tii pe lnga mine si taci din gura.
Din ntuneric se apropie cteva siluete.
Hola, e pe-aici vreun paznic de cai? rasuna o voce.
Cum sa nu! naltimea-voastra, ridica Vejoo felinarul. Sunt Vejoo, paznicul de cai
autorizat, cel ce cu respect si ofera serviciile bunavointei voastre.
Vejoo?! se minuneaza Miguel. Ciudat nume!
Sunt din Estremadura, explica Vejoo.
ti pot ncredinta armasarul meu?
Poti, intervine Alfonso, apucndu-l pe Vejoo pe dupa umeri. l cunosc pe-acest baiat
, si mi-e drag.
Tine, spune Miguel sarind din sa si ntinzndu-i baiatului capastrul, calului si doi
reali. Studentii se ndepartara.
Ti-a dat doi reali, nu unul, se aude glasul luiChico, care sta pe vine la adapos
tul ntunericului.
De unde stii? se mira Vejoo.
Ti-au sunat n palma doi banuti.
Ai dreptate, si ntelegerea e ntelegere. Uite, tine un real si leaga bine calul, rde
Vejoo.
Teatrul e n toata stralucirea lui.
Aidoma pistilurilor tremuratoare ale unor flori multicolore, peste pieptanaturil
e femeilor se nalta diademe si saluri de dantela. Cavalerii sunt toti mbracati n tu
nica de catifea cu dantela. Lustrele, sirurile de lumnari aprinse raspndesc o lumi
na vie, si cunoscutii se saluta ntre ei cu plecaciuni ceremonioase.
Miguel simte o privire fixata asupra lui si cauta sa afle dincotro vine. Ah, de-
acolo! Isabela! Sta n loja de vizavi, cu tatal ei si cu Fliciana, care de la dista
nta i face semn cu evantaiul. ncurcat, se nclina cu raceala.Nu departe de loja lor,
n dreapta, se afla Soledad cu bunicul ei. Miguel o saluta cu atta insistenta, nct f
ata se aprinde la fata si toata sala ntoarce capul spre ea.
Ai vazut? zmbeste fericit don Jaime. Te recunoaste n fata ntregului oras. E un adev
arat barbat, asa cum se cuvine sa fie un nobil.
Miguel si priveste cu nflacarare iubita, care-i trimite un surs.
Si din toate partile, plecaciuni, reverente, cuvinte magulitoare, nsotite de zmbet
e discrete si fosnet de matase Toate acestea pna n clipa n care de undeva rasuna o m
uzica n surdina si servitorii stinsera lumnarile. Sala se cufunda n semintuneric, oa
menii se prefacura n umbre. n clipa aceea, cu totul ntmplator, Miguel rataci cu priv
irea pe sus, si undeva, n spate, surprinse chipul lui Vejoo, paznicul de cai. Nu
mai avu nsa cnd sa se framnte de grija armasarului sau, deoarece cortina ncepu sa se
ridice si, strecurndu-se printre stncile unor munti salbatici, pe scena si facu ap
aritia Rosaura, travestita n barbat.
Salbatic armasar nfricosat,
esti viu ca fulgerul si iute precum vntul!
Dar care departari mi te-au furat?
De ce s-a nchis deasupra ta pamntul?
Aici esti, sau acolo? O, singuri pasii mei
prin defileul asta unde m-or petrece?
Straina tara, cu snge sa ma-nsemni tu vrei?
Si chipul tau dinti sa fie oare rece?
Versul lui Caldern aluneca sprinten si ncnta auzul.Are farmecul idilei arcadice, son
oritatea trmbitelor renascentine, prevestirea eposului mitologic, fantezia mister
elor, si forta herculeana a pasiunii patriei sale.
Miguel e rascolit. Traieste, o data cu Segismund, tot calvarul vietii sale, poar
ta mpreuna cu el lanturile grele, si regretele amare vin n zbor, ca niste corbi, s
pre capul lui asaltat de miile de ndoieli care-i napadesc cumplitul destin, necndu-
i-l n remuscare si suspine:
Un singur lucru-as vrea sa stiu, att:
pe Dumnezeu dusman de ce mi l-am facut?
Caci nu mi-apasa cugetul dect
Vina-ceea de-a ma fi nascut.
Durerea lui Segismund devine durerea spectatorului:
Doamne, oare asta-i sfnta ta dreptate?
Data, harazita-i mai presus de toate
pestilor si pasarilor dulcea libertate,
numai pentru mine temnita si plns?
O, si cu durere, Doamne, mna ta m-a uns.
Versul lui Caldern pulseaza, loveste, biciuieste, zdruncina, sfsie, ca apoi brusc
sa se ndulceasca, sa ncnte, sa ademeneasca si sa se nalte ntr-un imn de slava. Dupa a
priga disputa dintre tata si fiu se anunta pauza principala.
Aplauze si ovatii ndelungi ncununeaza prima parte a spectacolului. Actorul care-l
interpreteaza pe Segismund e sarbatorit ca un viteaz erou al romantelor de odini
oara.
Miguel dadu fuga spre vestibul, n speranta c-o va gasi acolo pe Soledad. n usa se
ciocni violent cu un barbat de statura mijlocie, robust, cu obrajii rumeni, ntr-o
tinuta usor neglijenta, dar fastuoasa. Miguel i cazu pur si simplu n brate.
Hei, repezitule, asa se poarta un cavaler la teatru?se supara necunoscutul.
Nu cumva ati vrea sa ma nvatati manierele cavaleresti? i raspunse cu mnie Miguel, d
ucnd mna la sabie.
nceteaza, l trase Pascual de mneca; nu fa scandal.
Barbatul ncepu sa rda:
N-ati prefera sa ne duelam cu penelul, tinere domn? La asa ceva parca m-as ncumet
a, altfel, nu merita osteneala.
Mai zmbi o data, cu bunavointa, si ndrepta gulerul sifonat si si vazu de drum.
Pascual l retinu pe Miguel, care tremura de mnie:
Stii cine e?
Poate sa fie cine-o fi, tuna Miguel.
E un om deosebit, l ntrerupse Alfonso, alaturndu-se lui Pascual. Un mare artist: pi
ctorul Murillo!Astuia nu-i arde sa se bata pentru orice prostie.
Prin vestibul se foiau trgovetii, nobilimea ramasese n loji, iar Miguel si zari iub
ita abia cnd aceasta reveni n loja.
n vazul tuturor se uita la ea cu dragoste netainuita;deodata nsa ochii lui se ntune
cara de furie mpotriva lui don Jaime. Daca nu era aici, puteam vorbi cu ea. Mereu
mi sta n cale. Nu pot sa-i sufar pe acesti bunici, i urasc.
Spectacolul se apropia de sfrsit.
Forta atotputernica a virtutii ncununa piesa: trufia se frnse, prefacndu-se n smeren
ie, si iertarea lua locul cruzimii nemiloase.
Dupa lasarea cortinei, Miguel cazu pe gnduri; simtea el nsusi ct e de departe de ac
el aer curat al muntilor ce razbatea din finalul piesei, simtea cum ziua si noap
tea l sugruma cu patimile lor si deodata pieptul i se umfla, nazuind spre o viata
afectiva bogata, spre acea viata pe care o dorea.
Acum stiu, si spuse n sinea lui, n timp ce parasea teatrul; da, acum stiu ce am de
facut. Chiar mine o duc pe Soledad la Sierra Aracena, la castelul de vnatoare al t
atei de lnga El Ronquilla; vom trai acolo mpreuna, ca ntr-un adevarat paradis, ntre
cer si pamnt, singuri cu dragostea noastra! Asa vreau si-asa trebuie sa se ntmple!
Se duse sa-si ia armasarul arabesc. Vejoo i ntinse capastrul, facnd o plecaciune adn
ca.
Poftiti calul, naltimea-voastra.
Ai fost si tu la teatru, i raspunse Miguel privindu-i fata luminata de felinarul
aprins, ale carui zabrele i proiectau pe obraji niste umbre patrate.
Am fost, naltimea-voastra, marturisi Vejoo. Iubesc teatrul mai presus de orice.
Si caii cine i-a pazit? ntreba Miguel, cu severitate.
Ajutorul meu si Sfntul Duh, care e de partea entuziastilor.
Miguel se mai uita o data la Vejoo, apoi, apucnd capastrul din mna lui, si lua repe
de ramas bun de la prieteni, ncaleca si, fara torta, porni prin bezna noptii.
Soledad surse chipului ei din oglinda. Proasta de mine! Cta teama mi-a fost ca dup
a aceea n-o sa ma mai iubeasca. Pe zi ce trece ma iubeste mai mult. Vrea sa ne ntl
nim la verisoara lui, contesa de la Rocca, doreste sa ma vada ct mai curnd, ca sa-
mi spuna ceva foarte important. Mai mult nu mi-a transmis. Dar eu stiu despre ce
-i vorba. Da, da. O sa ma ntrebe daca vreau sa devin sotia lui. Daca vreau! Ah, P
reacurata Fecioara, daca vreau!!!
Miguel se achita la iuteala de obligatia de a se prezenta n noua societate si ct p
utu de repede o trase peSoledad ntr-un salon alaturat. Ajunsi aici, o conduse n ni
sa de lnga fereastra, unde nu puteau fi vazuti. Azi e nespus de ceremonios, si ma
i grav ca oricnd.
Dragul meu, si spune Soledad n sinea ei, privindu-si iubitul cu duiosie, stiu ncotr
o se ndreapta gndurile tale.Nu sovai, iubitule, vorbeste, astept ntrebarea ta, si-t
i voi raspunde cu nsufletire.
Odaia e cufundata ntr-o tacere adnca. Nu se aude dect sfritul mucurilor de lumnare, n t
imp ce gndurile se nasc unduindu-se mute prin spatiul ncaperii.
Miguel i saruta mna si, pe neasteptate, i pune n deget un inel cu un rubin mare.
Emotionata, Soledad multumeste iubitului cu un sarut.Amndoi sunt fericiti, se pri
vesc n ochi si nu scot o vorba.
Chiar de mine, scumpa mea Soledad, vei fi cu mine n paradis, i spune Miguel, pe un
ton solemn. Peste cteva clipe parasim orasul si o data cu ivirea zorilor vom ajun
ge la destinatie. Totul e pregatit pentru plecarea noastra.
Soledad tresare. Sa plece din oras? n toiul noptii?Ah, da, desigur! Plecam la Maar
a. La parintii lui
Chipul ei straluceste. Ametita de fericire, si saruta cu pasiune iubitul, care i a
copera umerii cu o pelerina de brocart, captusita cu blana.
Pe drum n-o sa-ti fie frig, dar la munte e racoare tot timpul.
La munte?! ntreaba fata, nedumerita. Unde la munte, Miguel?!
Am hotart sa fiu numai cu tine si cu dragostea noastra, Soledad. Aici nu esti num
ai a mea. Bunicii tai, orasul, studiile mi te rapesc, si eu te vreau numai pentr
u mine de dimineata pna seara, si din amurg pna-n zori.Si asta imediat. Plecam la
Sierra Aracena, la castelul de vnatoare al tatalui meu. n munti. Peste cteva clipe,
pornim.
Inima fetei nceteaza sa mai bata. Soledad si pierde rasuflarea, se sprijina de sca
un sa nu se prabuseasca.
Asadar, asta vrea? Rapire, nu casatorie? O amanta si doreste, nu o sotie.
Mndria fireasca si orgoliul aristocratic rabufnira:fata si ndrepta trupul si sngele
revoltat i aprinse obrajii:
Nu! Niciodata!
Miguel ramase n fata ei, ca lovit de trasnet.
Ce-ai spus? ngaima el.
Niciodata! Niciodata! striga Soledad, ofensata.
Miguel pali, devenind livid.
nteleg oare bine? Tu nu vrei sa plecam mpreuna? Cu o clipa nainte voiai?!
Acum nsa nu mai vreau, striga fata, scuturndu-si pelerina de pe umeri. Niciodata!
Fulgerator, visul lui Miguel se narui, prefacndu-se n ruine.
Da, am vrut, ncepu sa plnga cu sughituri Soledad; dar nu asa. Am vrut, ah, nici nu
pot sa-ti spunda, nefericita de mine am crezut ca dar tu, tu n-ai dorit dect o ama
nta, si nimic mai mult! Ct e de rusinos!
Miguel nu mai aude nimic din spusele Soledadei.Dezamagirea lui e crncena. M-a nsel
at, mi-a spulberat visul nemplinit! A sfarmat n mine imaginea fericirii!Asadar, ast
a-i dragostea ei pentru mine?! Nu tin la o asemenea dragoste. Nu-mi trebuie. E m
ai putin dect nimic! M-am daruit cu totul si ea ezita. Nu ma iubeste.M-a jignit.
Iata sfrsitul.
Si n clipa aceea dragostea lui Miguel pentru Soledad e moarta, s-a stins pentru t
otdeauna, si nimic nu mai este n stare s-o renvie.
Sta ca pironit si urechile lui sunt coplesite de vacarmul asurzitor si paralizan
t al prabusirii lumii. Mintea i se neaca n bezna, si n jurul lui se deschide un gol
abisal.
S-a sfrsit! Totul s-a sfrsit!
Picioarele i se urnesc fara voie si-l scot din odaie.
Fata si plnge amarul fierbinte, care-i arde tmplele ca o cununa de smoala ncinsa. Du
pa un timp, si ridica privirea. E singura. A plecat! A plecat?! Doamne, ada-lnapoi
, caci eu, eu chiar si-acum l mai iubesc, si sunt gata sa-i iert pna si cumplita j
ignire pe care mi-a adus-o.
Miguel! Unde esti? Unde esti, iubitule? Te iert, ntoarce-te la mine. Nu ma lasa s
ingura! plnge si-l conjura sa revina, asigurndu-l de dragostea si devotamentul ei;
dar totul e n zadar.
n acest timp, n curtea palatului Maarilor argatii deshama de la caleasca patru cai
mai negri ca noaptea.
Cu dintii nclestati si sufletul rascolit de durere, Soledad sta n fata bunicilor.
Ai plns? o ntreaba bunica, uimita.
Ce-i cu tine, Soledad, ti s-a ntmplat ceva? se sperie bunicul.
Sunt prea fericita, rosteste nepoata ncet, ocolind cu privirea fetele lor aprinse
de curiozitate. l iubesc nespus de mult.
Dar el pe tine? ntreaba don Jaime, cu ochii agatati de buzele nepoatei.
Soledad si nghite lacrimile si zmbeste fortat:
Uitati-va, le spune ntinznd mna spre flacara lumnarii, n a carei lumina plpitoare ard
ca discul rosu al lunii n aburii de dupa ploaie, un rubin de o marime neobisnuit
a.
Ce splendoare! exclama uluit don Jaime.
Ah, fetita mea fericita! lacrimeaza bunica.
Si Soledad, cu un zmbet crispat pe fata-i palida, se retrage n camera ei.
Miguel sta la fereastra si priveste n curtea palatului sau. Servitorii cara din c
aleasca pledurile si proviziile, rnjindu-si cu tlc.
Se ntoarce furios si se repede spre ferestrele dinspre casa Soledadei; nchide la i
uteala obloanele si trage perdelele.
Singuratatea amestecata cu mnia si cu orgoliul ranit l sugruma.
Dintr-un salt si ia pelerina si chipiul, si iese fuga din palat, cu sufletul rasc
olit de regrete, de mhnire si amaraciune, intrigat la culme ca femeia careia el a
vrut sa-i daruiasca viata s-a opus pasiunii lui patimase, rasturnndu-i planurile
, prin cutezanta de a se fi mpotrivit poftelor sale egoiste.
Am fost la biserica la slujba de seara, don Miguel, i spune Maria surzatoare.
Si aveti nenorocul, doa Maria, tsnesc precipitat vorbele din gura lui Miguel, ca i
esind din lacasul gratiei divine sa-i taiati calea unui pacatos, caruia i s-a fa
cut lehamite si de biserica, si de tot ceea ce ea slujeste.
naltimea-voastra! riposteaza speriata fata.
Mii de pacate si mii de fapte rele sa savrsesc, si numele lor n piatra sa-l sap si
n jurul meu sa le farmitez si sa le presar ca pe grauntele aruncate pasarilor, ca
fiecare sa poata ciuguli si sa traga din ele foloase. Sa mprastii samnta contamin
arii, ca pacatul sa ncolteasca si sa rasara chiar pe razorul stropit cu apa sfint
ita
Ce tot vorbiti? Ce vi s-a ntmplat? se nspaimntaMaria. Ma speriati, don Miguel.
Caut o lampa, ca s-o calc n picioare si sa nabus orice flacara, fie ea ct de mica;
traiasca bezna, si tot ce se misca n bezna, ncepnd cu viermii si sfrsind cu oamenii
dornici sa se daruie cu pasiune unui mare ideal.A miza totul e frumos, e maret,
si va mai spun, donaMaria, ba chiar va jur ca si a pierde e minunat, atunci cnd c
el nfrnt si poate alina durerea si mnia n niste perini att de moi, cum sunt ochii vost
ri, doa Maria! Nu credeti ca fiecare dintre noi si are Dumnezeul lui? Da, fiecare
un alt Dumnezeu?
Ce tot vorbiti, don Miguel? l ntrerupe Maria, uluita.
O, da, fiecare si are un Dumnezeu al lui. Eu l-am pierdut pe al meu, ieri seara l
-am pierdut, reia cu amaraciune Miguel si, pe neasteptate, izbucneste ntr-un hoho
t de rs taios: Da, mi voi cumpara un alt Dumnezeu! Nu vreti sa trec de partea Dumn
ezeului vostru, doa Maria?Da, trec, trec de partea lui, daca aceasta va fi dorint
a voastra. Da, azi trebuie sa ma sprijin pe el. Ma clatin.Ma poticnesc. Nu vreau
sa fiu singur. Ah, sa sparg singuratatea, ntr-o suta de cioburi s-o sparg, s-o s
farm si sa ma nconjur de orice, de oricine
V-a facut cineva vreun rau, don Miguel?
Sub lumina felinarului din coltul strazii si cufunda privirea n ochii fetei.
Mie sa-mi faca cineva vreun rau?! rde zgrunturos si cu trufie. Pe mine poate cel
mult sa ma jigneasca cineva si, n acest caz, daca-i vorba de un barbat, trebuie sa
curga snge, iar daca-i vorba de-o femeie, urmeaza dispretul si indiferenta mea.
Mi-e teama de voi, don Miguel, rosteste n soaptaMaria. Va arde un foc launtric a
carui dogoare se raspndeste si n jurul vostru.
Dar Miguel n-o asculta si se avnta din nou:
Daca v-as cere sa va parasiti fratele, prietenii, oferindu-va n schimb dragostea
mea, ca sa plecam n necunoscut, imediat si oriunde, care v-ar fi raspunsul?
Oriunde! suspina fata, fara sa mai stea pe gnduri.
Pe plaiurile cerului am descoperit o noua stea,Maria, i spune Miguel n soapta.
Mi-e ngaduit sa stiu care anume? ntreaba Maria cu nostalgie n glas.
Da, i spune Devotamentul, raspunde Miguel cu gravitate.
Miguel si Alfonso trecura podul si patrunsera pe strazile Trianei. La intrarea n
crciuma La antilopa, atrna deasupra usii un felinar, leganndu-se usor n bataia vntului.
De canatul de piatra sta rezemat un barbat; strngea piatra cu ncrncenare, de parca
ar fi purtat n brate ntregul univers.
Hei, domnilor, opriti-va pasii si ascultati ce va spun! striga el n ntmpinarea lui
Miguel si a prietenului sau. Eu sunt Clemente Riva. Cum? Numele asta nu va spune
nimic? Aveti de gnd sa treceti pe lnga mine ca prin dreptul unei borne? Opriti-va
, cavaleri, caci Clemente Riva, matelot pe corabia Santa Cecilia, nu-i un fitecine
, n vinele lui curge snge spaniol, iar sufletul lui e fara de moarte.
Salut, capitane, rse Alfonso, batndu-l pe betiv peste umeri. Vezi, fii atent, sa n
u-ti scape din vedere uscatul. Nu de alta, dar ti aluneca de sub picioare si te m
ai pomenesti zburnd n valurile oceanului.
Nu-i nimic, pe valuri sunt acasa, perora matelotul, trei sute cincizeci de zile
pe an plutesc pe va-valuri
De vin, l completa Alfonso; si tot timpul te tii de catarg
Da, de catarg ma tin, dadu din cap matelotul, n semn de ncuviintare, dar nu de un
catarg oarecare, caci n vrful lui, da, binevoiti a afla, n vrful lui flutura pavilio
nul spaniol, si va jur se batu cu pumnul n piept va jur ca nu exista pe lume ceva
mai maret si mai naltator. Eu si imperiul nostru plutind pe valuri, ca o epava
Asa e, plutim, l mpinse Alfonso usor ntr-o parte si, trecnd pe lnga el, intra n crciu
, urmat deMiguel.
n crciuma i ntmpina fumul opaitelor cu ulei, si crciumarul cu plecaciuni repetate la n
esfrsit.
Don Diego a si sosit. Veniti dupa mine, nobilii mei stapni.
La o masa, lnga Diego, se aflau Pascual si nca doi barbati.
Unul dintre ei, scund si subtirel, sari n picioare si se nclina n fata lui Miguel,
mai-mai sa dea cu fruntea de tablia mesei:
Caparrone, actorul Caparrone, la dispozitia naltimii-voastre.
Celalalt, din stnga lui Diego, un tnar nalt si zvelt, clatina usor din cap, fara nsa
sa scoata o vorba.
Miguel se uita la el, plin de curiozitate.
naltimea-voastra nu ma recunoaste, spuse n cele din urma tnarul, politicos. Sunt Ve
joo, paznicul de caiam avut cinstea
Da, acum stiu, l ntrerupse Miguel.
Va rog sa-mi iertati ndrazneala de a ma fi asezat la masa nobililor, se scuza Vej
oo, dar asta a fost dorinta lui don Alfonso.
Dumneata esti binevenit! i spuse Miguel ngaduitor. Si esti binevenit pentru simplu
l fapt ca iubesti teatrul mai mult dect paza cailor.
Acest paznic de cai si-a vndut sufletul poeziei pentru vecii vecilor, interveni A
lfonso; scrie versuri, ca si mine.
Miguel se uita la adolescentul ai carui ochi scaparau de entuziasm.
Iata ce nseamna pasiunea, si spuse n gnd. Pasiunea ca esenta a omului forta nemijloc
ita care tsneste din subconstientul lui, fluviul subteran ce-si croieste drum spr
e suprafata trndu-i dupa el, n apriga-i miscare, pe toti acei ce-i ies n cale. Migue
l se simti legat de acest tnar, dar actorul, neluat n seama atta timp, ncepu sa-si d
esfasoare, ca pe un ghem, ciripitul sau de o exagerata politete.
naltimea-voastra a binevoit sa asiste la primul nostru spectacol? Ah, ce greu de
cap mai sunt! Cum pot sa pun asemenea ntrebare, e limpede ca domnul
Ce rol ati jucat n piesa lui Caldern? curmaMiguel vorbaria lingaului.
l joc pe-al patrulea soldat, naltimea-voastra. n tabloul al treilea din actul nti int
ru n scena si strig:Domnule..
Si ai terminat cu rolul, l lua peste picior Alfonso.
Caparrone se umfla de o mndrie desarta:
Nu va suparati, dar stiti, uneori dintr-un rol mic se pot face lucruri mari
Binenteles, dar nu n cazul tau, l ntrerupse surzator Vejoo.
Ce sa-ti spun, esti chiar cel mai nimerit sa-ti dai parerea. Mai stii si altceva
, dect sa aduni balega de cal?
Gresesti, Caparrone, interveni Diego. ntmplator,Vejoo se pricepe. El nsusi scrie lu
cruri bune. E un baiat excelent, att doar ca-i un adept al aiuritului de Gngora.
Gngora aiurit, naltimea-voastra?! se ntoarse Vejoospre el, cu o privire nspaimntatoar
e.
Da, un eretic, insista Diego cu ncapatnare. Un zapacit cu limba de betiv, care ame
steca niste fraze de nu le ntelege nimeni.
Nu, nu, exclama Alfonso. Zanaticul asta are miez.Ce sunt, pe lnga el, Quevedo, He
rrera sau Len?
Spuneati ca e greu de nteles? relua Vejoo. Sa fie oare asta o rusine? Sa fie oare
poezia o zi ca toate zilele si nu o sarbatoare?
Ridicol, se amesteca n vorba Pascual. Ceea ce face Gngora nu e poezie. E un joc de
cuvinte. O productie de jucarii. Jonglerie. Multe cuvinte pentru nimic. Atta, si
nimic mai mult.
Ce spirit uimitor e pe lnga el Caldern, i se alatura de data asta lui Pascual si A
lfonso.
Desigur, desigur, se ncalzi Pascual. Da, Caldern e un poet!
Vejoo se ridica de pe scaun si ncepu sa declame:
Un cal sa-mi dati! Si trufasa mea suflare jubileaza,
Si-alunecnd pe un fulger, cu trasnetul l preamaresc!
Cine a scris versurile astea, Caparrone?
Cine altul, dect smintitul tau de Gngora!? se grabi sa raspunda actorul.
Hohote de rs.
Te-ai ars, Caparrone, rse Alfonso. Caldern al tau le-a scris. Sunt vorbele lui Ast
olfo n tabloul sapte din spectacolul de ieri.
Rsul se nteti.
Vezi, al patrulea soldat? l ironiza Vejoo, triumfator. Te-am prins. Aici ti poti d
a seama cum pna si marele Caldern e supus influentei si mai-marelui Gngora.Si asta
se poate verifica la multe din versurile sale.
Spune-mi, Vejoo, dumneata cunosti pe dinafara cte ceva din poezia lui Gngora? ntreb
a Miguel.
Cum sa nu, naltimea-voastra! Cunosc aproape n ntregime legenda Achidei si Galateei.
N-ai vrea sa reciti o parte din ea?
Cu placere, naltimea-voastra, ncuviinta Vejoo si ncepu sa declame nuantat:
Si iata ca-n vazduh se risipeste lenes trupul nimfei,
unde si laurii-si ascund de orbitoarea stralucire trunchiul;
si-ncredinteaza apoi izvorului de iasomie numai asta
floare de zapada, atta ct i se topeste-n brate.
O, cum se sting tremurator suspinele privighetorii,
se stinge moale armonia ce se viseaza tot n rai,
si ca sa nu aprinda amiaza cu soarele-i dogoritor,
ea soarelui si daruieste ochii si suflarea.
E liniste n crciuma. Asculta si hidalgii, si salahorii, rasucindu-se la mesele lor
. Dar cuvntul lui Gngora e haotic si neinteligibil si, cnd se termina, zboara n urma
lui o cometa luminoasa, nsemnndu-i drumul nvapaiat si imperceptibil. Diego si nalta
mna, ncercnd un gest de riposta, dar Vejoo continua sa declame cu nsufletire:
n palid cosulet de paie, a pus, pe lnga frumusete,
acea dumnezeiasca seva n matca voluptatii,
pe care doar migdalu pna se trece-n zbrcituri,
precum si untul ce papura-n ascuns l racoreste
si-n sabia marunta, desi de dragoste sfintita
Ha-ha-ha! izbucneste n hohote de rs Diego, si jumatate din crciuma i se alatura.
din trunchiuri gaunoase e copilul balai
acesta-i fagurele dulce
ntr-adevar, e de rs, ncuviinteaza Pascual si Caparrone, dar Vejoo continua cu ndrjire
:
n care ceara n curnd
primavara si rumeneste dulcele nectar
Ha-ha-ha, auziti primavara si ceara si rumenesc nectarul, ha-ha-ha, se tavaleste
de rs Caparrone.
De data asta nsa dau cu totii din mna plictisiti si nceteaza sa mai asculte; crciuma
prinde iar sa freamate n valurile nvolburate ale batjocurii, capul tau aiurit, iu
bite Gngora, se rostogoleste acum pe sub mese; credinciosului tau adept Vejoo i-a
fugit pamntul de sub picioare si, coplesit de avalansa necrutatoare a rsului, sar
manul se prabuseste n infern; doar scrsnetul neputincios al dintilor sai se aude n
atmosfera de veselie generala.
Miguel nu sesizeaza nici vacarmul, nici rsul batjocoritor; sta pe gnduri.
Voua va plac aceste versuri, naltimea-voastra?ntreaba Vejoo.
Da, cu toate ca nu le nteleg.
Si, ma rog, de ce-ti plac, daca mi-e ngaduit sa te ntreb? i se adreseaza Diego cu
ironie.
Se pravalesc ca sngele nspumat n vine, sunt impetuoase, dominatoare, violente, zboa
ra vijelios spre telul nchipuirii lor, fara sa tina seama de nimic
Nu cumva te vezi n ele pe tine nsuti? RdeAlfonso.
Miguel nu-i raspunde.
Ce-i cu tine, prietene, ai nnebunit?
ntre timp crciuma devine iar galagioasa, mpartindu-si glasul n doua.
Doi reali si jumatate, ntr-adevar, nu-i putin, dar cta truda pentru ei! ncearca num
ai sa iei n brate un burduf din ala cu vin, sau n spinare un sac de porumb, si pe
urma ai sa vezi se aude de la o masa de muncitori.
Aici greu o scoti la capat. Pamntul e sleit si lasat n voia soartei, iar mosierul
nu-ti da nici macar sa mannci pe saturate. n port, ce-i drept, te hranesti cu fili
pii tai, dar pna-i cstigi, ti ies peri albi si-ti frngi oasele. Si-atunci, ce ne ramn
e?
n versurile astea e viata putina, n schimb au, se pare, destula poezie, viseaza Mi
guel. Sa te ridici deasupra mediocritatii, sa nghiti banalitatea si sa rostesti c
uvinte ce exprima frumuseti nca nedescoperite, sa desenezi dintr-o mpletitura de l
inii o imagine sublima si suprapamnteasca, cum sunt sfintii lui Greco, sa fii alt
fel dect ceilalti
Ar fi ceva de lucru, n port la Cdiz, spune un hamal colturos, lat n umeri si cu pie
ptul paros sub camasa-i desfacuta; sa tragi cu scripetele la mal sacii de porumb
de pe corabie. Treaba, am vazut, merge destul de usor si unde mai pui ca mai ie
se si o jumatate de real n plus pe zi. Dar ce fel de sevillan as fi daca m-as duc
e, pentru un amart de real, ntr-un oras care face pe grozavul cu noi? Spuneti si v
oi
Nu ne mai ramne dect sa emigram, intervine un hamal, privindu-si descumpanit palme
le puternice care, aici n Sevilla, nu-s n stare sa aduca un cstig ndestulator.
Asta asa e, si da cu parerea altul; dar stau si ma ntreb, de ce? De ce sa parasim
o tara n care suntem acasa, si sa placam n tari necunoscute, printre indieni si ca
nibali? Pentru ca regele nostru si domnita lui duc o viata desfrnata, pentru ca o
tin ntr-una numai n serbari si petreceri?
Arta trebuie sa fie clara si inteligibila, se aude vocea lui Alfonso. Arta n-are
nevoie sa fie explicata.
Dar Sfnta Scriptura nu-i explicata? ntreabaVejoo.
mi pun n bocceluta o haina noua, doua camasi, cteva turte de orz, si-o sterg cu nev
asta si copii peste mari, spune salahorul.
Mai bine te bagi militar, reia hamalul. Regelui nostru i place grozav sa se razbo
iasca, si uite, pun ramasag ca razboiul cu Ludovic al Frantei o sa se ntinda pe ct
iva anisori.
Militaria, da, zic si eu, e o treaba de nasul barbatilor. Dar sa emigrezi? Nu. S
unt la mine acasa si pamntul tarii mele trebuie sa ma hraneasca. Doar n-o sa ma l
aseSpania sa crap de foame.
Daca rumegi piatra, nu crapi. Ca, slava Domnului, n Castilia piatra e destula, pe
ntru vecii vecilor. Ce mai, de omul amart nimanui nu-i pasa. Stapnii cu puterea, n
oi cu mizeria.
Si noi o sa nghitim?
Popii si calugari, ne sug sngele, fratioare. Am auzit de la un domn nvatat ca n Spa
nia sunt zece mii de mnastiri pentru calugari, iar pentru calugarite si mai multe
.Peste trei sute de mii de popi, si cam o jumatate de milion de calugari?! ti dai
seama cti trntori tinem n spinare din truda noastra? De soldati nici nu mai vorbes
c! Astia-s ca gunoiul!
Si cum vrei tu sa te mpotrivesti soldatilor?
Dar sfintei inchizitii?
Sfnta inchizitie are o mie de ochi si o mie deurechi. Peste tot le are, explica h
amalul. Unchiu-meu are un baiat, nici douazeci de ani n-a mplinit, si pentru cinc
i ducati si-a vndut inchizitiei pe propriul sau tata, chipurile pentru erezie. Pe
chestia asta a intrat spaima n mine, caci, vorba ceea, astept de la o zi la alta
ca pentru alti cinci ducati sa ma denunte si pe mine. Ma rog, ziua de azi, slav
a Domnului, am trecut-o cu bine, o beau, caci e salvata. Dar cine poate sti ce-o
sa fie mine? Daca stau si ma gndesc, parca totusi ar fi mai bine sa emigrezi dint
r-o tara ca asta.
Sub sfesnicul aurit al inchizitiei e o bezna flamnda, care nghite pe oricine se ncu
meta sa gndeasca ntelept si sa traiasca omeneste. Si uite asa, ne tot mpleticim ntre
doua focuri, ntre nobilimea jecmanitoare si hrapareata si inchizitia lacoma de sn
ge. Oriunde te-ai ntinde, n dreapta sau n stnga, tot te arzi
Spuneti si voi, oameni buni, ntreaba hamalul, merita sa traiesti o asemenea viata
?
Spanioli! Spanioli! se aude deodata chemarea unui glas de betiv; n usa si face apa
ritia capul ciufulit al lui Clemente Riva, matelotul de pe Santa Cecilia.Capul lui
aduce cu al unui peste mustacios umezit de roua. Spuneti, spanioli, puternica n
oastra tara nu e coroana ntregii lumi? Nu e ea adevaratul rai si-o parte din nsasi
mparatia cerului? Va conjur, spanioli, pe toate faptele voastre, si albe si negr
e, va conjur! Beti cu mndrie pentru gloria tarii spaniole si pentru falnicii ei f
ii, fara seaman pe globul pamntesc.
Alei de palmieri n gradinile regale, garduri de merisori de-a lungul straturilor
cu bananieri si sofran, plcuri de portocali cu roade galbene-rosietice si, printr
e ele, mici izvoare de apa graitoare vase capilare ale miscarii si prospetimii;
si tot aici dorm linistite ntinderile unor lacuri cu luciu metalic, n apele carora
pluteste ncet soarele dupa-amiezii. Soledad, nfasurata n pelerina, l urmareste pe M
iguel.
n dreptul statuii unei driade, Miguel se opreste si se asaza pe o banca de piatra
.
Nici n-apuca bine Soledad sa se ascunda n spatele unui bananier, cnd zareste aprop
iindu-se de el o fata tnara si zvelta, cu parul castaniu, grava si fermecatoare.
Miguel se ridica si-i saruta mna.
Fata i zmbeste.
Mai bine sa fuga de aici, dar fugind s-ar trada. Soledad se ghemuieste n spatele
bananierului, nchide ochii, prefernd sa nu vada nimic, dar, din pacate, aude fieca
re cuvnt.
Parul vostru sa-mi fie pelerina care sa-mi ascunda fata de ochii lumii, Maria.
Va ascund bucuroasa la mine, daca doriti, i raspunde glasul catifelat al fetei. V
oi ramne alaturi de voi, de-ar fi sa ma loveasca orice napasta, de-ar fi sa ma or
beasca orice lumina, de-ar fi sa ard n flacari si-n ape sa ma nec.
Cum vorbeste aceasta fata! se minuneaza Soledad.Eu n-am fost n stare niciodata sa-
i spun un lucru att de frumos.
Maria, nici nu stiu sa spun ct de mult va iubesc.
Dragostea voastra e fericirea mea, Miguel, daca mi-e ngaduit sa va spun astfel. I
ar fericirii mele i voi ramne credincioasa pna la ultima suflare.
Soledad tsneste din ascunzatoarea ei si o rupe la fuga;un crd de spiridusi, rznd n ho
hote, gonesc pe urmele ei; Soledad alearga, se poticneste, gfie, se sufoca, geme,
suspina.
Miguel o ia pe Maria de mna si, fara sa-i pese de ochii curiosi ai orasului, o co
nduce n palatul sau.
Trecuse mult de miezul noptii cnd Miguel, dupa ce-si condusese iubita la locuinta
ei saracacioasa, se ntorcea acasa.
La ntretaierea strazii Serpilor cu strada Cambana, l opri o umbra.
Dragostea voastra a pacatuit greu n aceasta zi, i spune umbra cu o voce gaunoasa.
Cine esti, omule? ntreaba Miguel ncruntat, si mna i aluneca pe mnerul sabiei.
De-s sfnt sau ucigas totuna e, i raspunde umbra nvelita n hlamida-i neagra pna aproap
e de ochii ce-i scapara n negura diminetii: sunt cine sunt, Dumnezeu i-a trimis p
e proroci si le-a dat cte un nume. Si i-a trimis si pe demoni, dar fara sa-i nume
asca. Eu sunt acel ce numara semnele. Iar pe fruntea naltimii-voastre escris ca a
ti pacatuit. Un pacat de moarte se citeste pe obrajii vostri, care tremura de fr
ica n fata mea.
De frica? Eu? Netotule! Poate de mnie ca-ti ngadui sa-mi atii calea! La o parte! P
iei din ochii mei, daca vrei sa nu te strapung!
Umbra rde nabusit, ca atunci cnd aerul se misca suiernd n bataia unor aripi n zbor.
Un suflet ce se duce la moarte te blestema, semnul vizibil al blestemului se asa
za pe fruntea ta, si camasa de pnza tare e pretul cu care se plateste pacatul de
moarte!
Miguel face un salt si nfige sabia cu violenta.
Sabia se frnge de zidul de piatra, n fata caruia nu mai este nimeni.
Soledad sta la fereastra cu spatele la bunici si povesteste cu tarie, stapnindu-s
i glasul:
M-a asteptat lnga statuia unei driade. Mi-a sarutat amndoua minile.
Fata si ridica n sus palmele albe si se uita cu deznadejde la frumusetea lor fara
sens.
Ce cavaler! Un adevarat cavaler, se ntrece cu laudele don Jaime.
Da. Asa este. Si pe urma? ntreaba nerabdatoare batrna.
Soledad suspina usor:
Cositele voastre sa-mi fie pelerina asa mi-a spus sa-mi fie pelerina care sa-mi
ascunda fata de ochii lumii, Soledad.
Ce frumos! Si tu ce i-ai spus?
Soledad si musca buzele.
I-am spus: bucuroasa va ascund la mine, daca doriti, si voi sta alaturi de voi d
e-ar fi sa ma loveasca orice napasta, de-ar fi sa ma orbeasca orice lumina, de-a
r fi sa ard n flacari, si-n ape sa ma nec
Fetita mea micuta si nteleapta, i spune batrnul, cu duiosie. Raspunsul tau, Soledad
, a fost mai bun dect vorbele lui.
Si pe urma ce-a mai zis? staruie bunica.
Soledad, Soledad, nici nu stiu sa-ti spun ct de mult te iubesc.
n aceeasi clipa nsa, Soledad se prabusi.
Batrnul o ridica n picioare, o aseza pe sofa si, n timp ce o readucea n simtiri, ntre
ba:
Ce-i cu tine, Soledad, ce s-a ntmplat?
Nimic. Am aflat ca prietena mea Cristina e nefericita n dragoste, si-i tare necaj
ita, sarmana de ea. Aparasit-o iubitul.
Cum?! se nspaimnta don Jaime. Iubit ai spus?A si fost iubita lui?!
Da, rosti n soapta Soledad, nchiznd cu ndrjire ochii. S-ar putea sa aiba si un copil,
saracuta!
Saracuta?! se aprinse marchizul. Vrei poate sa spui nemernica! Nu cel ce a paras
it-o e de vina, ci ea, ea e vinovata. O fata care se pierde n halul asta nu e dem
na de compatimire. Daca as fi tatal ei, as prefera s-o vad moarta, altfel cred c
a as muri de rusine si ntristare.
Chipul fetei era mai alb ca damascul pe care-si odihnea capul.
ncet, cu miscari lente, Soledad se ridica de pe sofa, si saruta bunicii de noapte
buna, apoi se retrase n camera ei.
Ajunsa aici, si facu semnul crucii, se ntinse n pat si bau continutul unei mici sti
clute de cristal. Sticluta cazu pe jos din mna ce cobora ncet, ntr-o miscare nefire
asca.
n acele vremuri, cnd majoritatea covrsitoare a poporului spaniol si ducea viata de p
e o zi pe alta, adunnd firimiturile si cojile de pine ce cadeau de pe la mesele av
utilor, pacea din Westfalia avu darul sa-i smulga imperiului Tara de Jos, care d
eveni independenta.
Dar majestatea-sa catolica, regele Filip al IV-lea, nu se multumi cu aceasta nfrng
ere. Furia ce-i cuprinde uneori, ca un demon, pe conducatorii de state ametiti d
e glorie, le da adesea, n soapta, sfaturi ce le gdila grandomania, mpingndu-i din ne
norociri mai mici spre nenorociri mai mari.
Tronul lui Ludovic al XIV-lea orbea cu stralucirea lui ntreaga lume, eclipsnd cu nd
aratnicie somptuoasa curte a lui Filip al IV-lea; Parisul sclipea cu pompa sispl
endoarea pe care Madridul nici n-o visase, cu toate ca regele Spaniei investise
sute de mii de ducati, ca sa-si aureoleze gloria tronului cu o stralucire ametit
oare.
Caraghioase sunt perucile pariziene, moda de care nSpania rd si doamnele si cavale
rii, dezvaluindu-si dintii albi ca marmura; caraghioase sunt si penele de strut,
pudrate, sub care zadarnic ai cauta o fata omeneasca, si fuiorii de clti presara
ti cu pulbere de aur, sub care nu se ascund dect niste sarmane fiinte omenesti.
Cum e cu putinta ca aceste peruci sa dea astazi tonul politicii n Europa?
Noi, prin mila lui Dumnezeu, regele catolic al Spaniei, urmnd pilda marelui nostr
u bunic Filip al II-lea, nu ne vom pleca grumazul n fata nimanui, si cu att mai pu
tin n fata perucii lui Ludovic.! Nu vom ncheia o pace usoara, dar pentru noi nedem
na. Vom duce razboiul mai departe si vom nfrnge puterea lui Ludovic si a cardinali
lor sai intriganti. Caci noua, si numai noua, ne e prielnic Dumnezeu.
Iar stlpii sfintei biserici si ai inchizitiei l asmut peFilip al IV-lea n razboaie,
dnd binecuvntarea ostilor sale, nerabdatori sa puna mna ct mai repede pe numeroasel
e mosii confiscate de la protestanti.
Si astfel, la granita dintre Spania si Franta, se dezlantui din nou un razboi pe
cale sa se stinga, iar Dumnezeu, din pacate, nu parea a fi de loc de partea maj
estatii-sale catolice, care nregistra mereu nfrngere dupa nfrngere.
Contele Gaspar Olivarez de Guzmn y Piementelo nu mai traieste. Izgonit de majesta
tea-sa catolica, contele s-a refugiat cu cinci ani n urma n viata particulara, ca
dupa doi ani sa se stinga de inima rea, din lipsa de pretuire si recunoastere.
Ei bine, acum e rndul vostru sa dati sfaturi, marchize de Haro!
Ministri se adunara, si pusera mintile la contributie si n cele din urma ajunsera
la urmatoarea concluzie:bani, bani si iar bani. Razboiul se cstiga numai cu bani.
Si astfel, surubul birurilor si al impozitelor fu strns la maximum, buzunarul Spa
niei fu scotocit de cel din urma maraved pentru razboi si rege, pentru patrie si
onoarea ei; prin pungile poporului sufla vntul, iar viata oamenilor de rnd deveni
cazna si chin. Regele si sfetnicii sai clericali continuau sa stoarca norodul,
pna la epuizare.
n Aragonia si Catalonia izbucneau mereu alte revolte mpotriva masurilor regale; bo
gata Andaluzie, pauperizata cu patruzeci de ani n urma prin izgonirea maurilor, n
-a izbutit nca sa-si revina; iar acum decade si saraceste, clocotind de nemultumi
re. Dar puterea e n mna regelui si a bisericii.
Si asa se face ca barbatul si trage ranita pe spinare, femeia si ia de mna copiii s
frijiti si, cu ultimii reali n punga, si parasesc caminul, plecnd n cautarea unei ta
ri ce da mai mult dect ia, adica invers dect procedeaza n prezent patria lor supta
si istovita.
Doua corabii mari cu cte trei catarge, pe care flfie n bataia vntului pavilionul span
iol, sunt ancorate n portul Sevillei, nghitind n maruntaiele lor o sumedenie de emi
granti.
Hamalii ncarca pe corabie burdufuri cu vin, peste uscat si butoaie cu apa de baut
.
Emigrantii si iau ramas bun de la rude si prieteni, striga de zor de pe puntea va
sului ultimele cuvinte de salut celor ramasi pe chei, clopotul vasului zangane t
urbat, ndemnndu-i pe cei ntrziati sa se zoreasca, si n acest vacarm de nedescris, n scr
titul strident al lanturilor de ancora, si n bubuitul ciocanelor ce mai dreg n ulti
ma clipa cte ceva pe punte, rasuna glasul unui om, ca un glas ce striga n desert.
Padre Gregorio sta cocotat pe o stiva de saci cu porumb, aproape de ru, si de-aco
lo si tine predica.
Se uita cu strngere de inima la fetele supte ale emigrantilor, la ochii cazuti n o
rbite ai copiilor nfometati;inima lui buna se nfioara de jale, la vederea acestei
imagini a mizeriei, si, ridicnd mna n sus, batrnul striga:
Dumnezeu cu voi, frati ntru saracie! Si sa deaDomnul sa cunoasteti dincolo de oce
an o viata macar oleaca mai buna, dect aceea pe care ati avut-o aici.
Truda e peste tot, parinte Gregorio, striga de pe punte un hamal; roaga-te pentr
u noi sa nu pierim de foame.
O sa ma rog zi de zi pentru voi, fagaduieste Gregorio. E nsa si de datoria voastr
a sa va mpotriviti si sa va aparati daca din truda voastra stapnii vor avea masa mb
elsugata, iar voi numai resturile.
Cum sa ne aparam, padre? Cu minile goale mpotriva halebardelor? Spune, iubite pari
nte!
O mie de mini goale si adevarul cntaresc mai mult dect cincizeci de halebarde, se a
prinde Gregorio, strignd n gura mare. Iar cel ce pinea lui si apara, peDumnezeu l apa
ra, caci Dumnezeu e de partea celor saraci, iar pe bogati i uraste!
Da, da, parinte, o sa ne aparam, se aude un cor puternic de pe cele doua corabii
. Nu vrem sa ne stingem de foame.
Mi-e teama, parinte, i spune o femeie aflata pe chei, aproape de Gregorio; mi-e t
eama sa nu te auda vreun denuntator
N-au dect sa ma auda si o mie de denuntatori!tuna calugarul. Caci eu nu spun dect
ceea ce spune siSfnta Scriptura: toti oamenii sunt copiii lui Dumnezeu!
Da, asa e, striga un hamal de pe punte. Ai dreptate. Scumpe padre, iar noi ti vom
da ascultare.
Puntile celor doua corabii bubuie, ncuviintnd cuvintele lui Gregorio.
Iar de se va gasi vreun stapn trufas ce-ar vrea sa va lipseasca de o hrana ndestul
atoare, asa cum s-a ntmplat aici, acela e un necredincios, iar eu de pe acum chem
asupra lui pedeapsa lui Dumnezeu!
Asa, parinte, foarte bine, l aproba cineva de pe tarm.
Cine v-a dat dreptul, sfintia-voastra, sa chemati asupra cuiva pedeapsa lui Dumn
ezeu? se aude deodata, din spatele lui Gregorio, o voce nabusita si alunecoasa, c
a a sarpelui de casa.
Functia mea, datoria mea de slujitor al Domnului, constiinta mea! striga Gregori
o, fara macar sa se ntoarca.
Asta-i prea putin, se strecoara prin crapaturile tacerii vocea alunecoasa. Drept
ul bisericesc da aceasta putere numai episcopilor si preotilor sau parintilor as
imilati n acelasi rang cu ei, adica egumenilor si abatilor..
Gregorio se ntoarse si se trezi fata n fata cu Trifn.
A, dumneata erai, padre Trifn? se mira cu bunatate Gregorio si-i ntinse mna.
Trifn nsa nu se clinti, ramase cu minile ncrucisate la piept, iar ochii lui, sub pal
aria de iezuit, scaparau de rautate.
De la un timp, ntreaga Sevilla e profund indignata, relua Trifn, cu un aer distant
. Preotimea e nelinistita, caci poporul e instigat la revolta cu vorbe mbracnd o n
uanta filosofica, dar al caror miez e mncat de viermii ereziei. Oamenii si destain
uie lucruri ciudate si vorbesc, ca liber-cugetatorii, despre inutilitatea rugaci
unii
Ce-ai cu calugarul, lasa-l n pace, preotelule! se auzi o voce taioasa de pe chei.
Ne ntelege pe noi si pe Dumnezeu, mai bine dect domnul arhiepiscop; asta ca sa fie
clar! Iar tu cara-te si vezi-ti de-ale tale!
Plec, raspunse Trifn, masurndu-l din ochi pe cel ce vorbise, ca sa-l tina minte; d
ar dintr-o data aparura, ca din pamnt, alti zece. Cum se vede, aveti prieteni vic
leni, sfintia-voastra. Asta n-o sa va aduca dect neajunsuri.
Cum ai spus, pocitanie neagra? se nalta dintre saci glasul unui om ct un munte si
ale carui mini cntareau multe livre. Ce tot ndrugi, urtule? Padre e un om amart, ca s
i noi; noi l socotim de-ai nostri. Iar tu, taler cu doua fete, cauta de-o ntinde ct
mai repede, ca de nu, ct sunt eu de credincios, tot ti rup cotonoagele.
Trifn disparu la iuteala.
Baga de seama, parinte, l sfatui uriasul pe Gregorio. Pasarile astea se nfig la ca
rne, e clar?
Clopotele zornaira ntr-o ultima zvrcolire turbata, ancorele ncepura sa fie ridicate
de pe fundul Guadalquivirului, cu lanturile ce se nfasurau la pupa vasului, iar
pnzele galbene, portocalii si rosii, cu portretele sfintilor patroni ai navigatie
i, se ntinsera pe catarge.
Cu bine! Cu bine, parinte Gregorio! Si sa nu ne uiti, batrne!
Dupa ce le dadu binecuvntarea tuturor celor de pe corabii si de pe chei, Gregorio
porni ncet, ndreptndu-se spre oras. Deodata se trezi fata n fata cu Miguel.
Fiule! Tare ma bucur ca te vad! se entuziasma batrnul, mbratisndu-si elevul. Dar nu
maidect tresari si facu o plecaciune: Iertare, naltimea-voastra.
Parinte Gregorio! l strnse Miguel n brate, cu caldura.
Si iata-l n clipa urmatoare pe Gregorio, conducndu-si oaspetele spre vizuina lui c
um obisnuia el sa-i spuna si povestindu-i pe drum toate prin cte a mai trecut.
Ai sa vezi, Miguelito n nsufletirea lui batrnul naiv ncepuse iar sa-l tutuiasca ai s
a-mi vezi locuinta din Triana, o gaura de sobolani. Stii, stau la sora mea.Dar u
ite, am si ajuns, baiete. Suntem acasa. Hei, Nicodema, surioara, unde esti? Aste
rne masa, sa para frumos la noi! Aduc un oaspete distins, striga Gregorio n jos,
ducndu-l pe Miguel de mna pe o scara, sa-ti frngi gtul, nu alta.
n pivnita umezeala picura de pe pereti, cu toate ca zilele erau uscate si calduro
ase; mizeria curgea aici grla, iar tusea hria n semintunericul jilav.
Miguel i strnse mna Nicodemei, o femeie de patruzeci de ani, mbatrnita nainte de vreme
.
Solana, sufletul meu, aprinde o lumnare!
Speriate de flacara lumnarii, umbrele rele se retrasera ghemuindu-se pe paiele nti
nse pe la colturi si, n stralucirea luminii, aparu, alb, chipul gingas al unei fe
tite de cel mult doisprezece ani. Alti doi fratiori, mai mici, se tavaleau pe po
dea, pe jumatate despuiati, albi ca viermusorii de faina doua trupusoare plapnde
si stravezii, numai oase si piele.
Padre Gregorio puse pe masa o sticla cu vin ieftin, si doua pahare.
Si-asa cum va spuneam, naltimea-voastra, m-am hotart sa ramn aici si, cinstit vorbi
nd, sunt ct se poate de multumit. Mititica asta e bucuria mea, continua, tragnd-o
pe Solana lnga el. Citim mpreuna Sfnta Scriptura, si eu i-o explic.
Dnsul e don Miguel, pe care l-ai nvatat, tu?ntreba fetita.
Cum m-ai recunoscut? se mira Miguel.
Unchiul povesteste adesea despre voi, si n nchipuirea mea ati aparut asa cum sunte
ti.
Miguel starui pe lnga Gregorio sa paraseasca, mpreuna cu familia sa, aceasta pivni
ta umeda si nesuferita.
Nu, nu, naltimea-voastra, se mpotrivi Nicodema;ca noi locuiesc mai multi oameni. A
ici a murit unul din fratii mei, si daca pentru el casa asta a fost destul de bu
na, nu vad de ce n-ar fi si pentru noi? Noi astia, amartii, trebuie sa ne multumi
m cu ce-avem, nu-i asa?
Miguel cunoaste mizeria, si aceasta cunoastere l face sa se cutremure. E zguduit
si nspaimntat de faptul ca cineva poate vietui astfel. Ca astfel traieste dascalul
lui.Dar Gregorio e fericit de revederea lor.
Statura un timp si mai baura, si Miguel si dadu seama cu uimire ca nici azi nu se
simtea n preajma nimanui mai bine ca n preajma acestui calugar batrn. l obseda nsa g
roaza pricinuita de aflarea mizeriei n care traiesc saracii. i dadu lui Gregorio,
cu sila, bani sa zugraveasca ncaperea si sa-i faca o dusumea, dupa care si lua ram
as bun si pleca.
Gregorio l conduse pna la podul Trianei ce ducea spre oras.
Acolo se oprira si, sprijiniti de balustrada, privira amndoi cursul apei cafenii.
Fara sa se uite la batrn, Miguel rosti ncet, cu glas domol:
Cndva, padre, mi spuneai: Cu ce m-as alege din viata, daca n-as fi de folos celorla
lti? Pentru ca viata mea sa aiba vreo valoare, trebuie sa fiu folositor oamenilo
r
Gregorio abia mai rasufla. Ia te uita la ce se gndeste elevul meu! Scumpul meu Mi
guelito! Slabiciunea mea!
Da, asa ti spuneam, Miguel, i raspunse tot ncet calugarul, cu ochii agatati de buze
le tnarului conte.
Voi, padre bigui Miguel, voi ati gasit si aicioameni carora sa le fiti de folos?
Oho, si nca multi! se mndri calugarul. Daca pe mosia tatalui tau erau cu sutele, a
ici sunt cu miilesi toti toti ma iubesc Dar tu, Miguelito, vreau sa spun voi, naltimea
-voastra si voi ati gasit?
Miguel priveste cu nversunare valurile rului si tace.Prin minte i zboara imaginea p
rietenilor de la Osuna., carora, ce-i drept, le este de folos cu aurul lui, dar
numai pentru betii si desfru.
Nu, eu n-am gasit, raspunde n cele din urma, cu glas posomort.
Baiatul meu drag, i spune cu duiosie batrnul si-i mngie repede mna, ca nimeni sa nu o
bserve; nu trebuie sa fii nerabdator. Ai sa gasesti! Ai sa gasesti multi carora
sa le ajute nu numai aurul tau, ci si cuvntul si inima ta.
Inima? sare Miguel, morocanos. Tocmai aici e tot raul. Sa cunosti adevarata drag
oste, cum spuneati sa cunosti fericirea
Esti tnar, Miguelito. Esti nca un copil, si totusi nu mai esti. Ai grija numai, sa
nu faci cuiva vreun rau!
Fundul putin adnc al rului se prabuseste sub ochii lui Miguel ntr-un abis ametitor.
Dar iata ca mndria denobil se trezeste n el. Ce tot stau eu si flecaresc aici cu
acest batrn? Ajunge! Eu sunt stapnul! i ntinde calugarului mna:
Sa treceti pe la mine, padre. O sa-mi faca placere sa va vad.
Gregorio se uita n urma lui, cu inima strnsa de tristete.
Soledad e moarta, Soledad e moarta! repeta Miguel n gnd.
A murit din vina mea! M-o fi blestemat oare nainte de a muri?
Iesi din palat, cumpara din piata un brat de flori albe si intra n casa marchizul
ui Espinoza.
Sus, n capul scarii, se afla sicriul. Pe trepte se nghesuiau prietenii si curiosii
. Cnd aparu Miguel, se dadura ntr-o parte sa-i faca loc. Cineva i rosti numele n soa
pta.
Se apropie de sicriu si presara cu flori trupul nensufletit al fetei. Zace aici,
alba si frumoasa, ca un copil al znelor; numai ntr-un colt al buzelor ei micute e
sapata o cuta a durerii. Izbavit de povara pamnteana, trupul ei straveziu plutest
e n flori, luminos ca zorile si alb ca neaua proaspat cazuta.
Miguel ngenunche:
Soledad, iubita mea Soledad!
Don Jaime se apropie de Miguel, dar acesta se ridica, evita cu sfiala privirea b
atrnului si, fara sa-i adreseze o vorba, fugi iute din casa, asa cum fug tlharii s
i oamenii cu inima haina.
Intra n camera lui si ramase nmarmurit vaznd acolo o femeie cu fata acoperita de un
voal negru.
Miguel!
Ah, Maria, Maria! Ridica-ti voalul si arata-mi chipul tau, Maria. Sterge din min
e orice amintire, nu vreau sa te cunosc dect pe tine, de-acum nainte nu vreau sa m
ai vad niciodata chipul altei femei
Vino, i spuse Maria, cu gingasie, ridicndu-si voalul de pe fata. Asaza-te aici, ia
r eu la picioarele tale, si nimic nu va mai fi n aceasta ncapere dect linistea, si
noi n captivitatea ei. Vrei?
Da, da, Maria.
Miguel si petrecu mna prin crliontii ei, si ramasera mult timp asa, n tacere; dar gnd
ul e ca un car ce nu stie ce-i odihna si se strecoara n creier, si roade, si road
e.
Vai mie! scrsni din dinti Miguel, nfigndu-si degetele n parul fetei. Cu egoismul meu
am ucis-o pe Soledad
Iar fata si ridica spre el ochii sai plini de credinta.
Nu, nu, Miguel, nu ea a fost nedreptatita, ci tu.
De unde stii, Maria?
Nu poate fi altfel, raspunde fata cu fermitate. Tot ce faci tu, e bine ntotdeauna
.
Iubirea mea, tu esti bunatatea si indulgenta personificata. n loc sa ma dojenesti
, esti buna cu mine.
Iata un om curat si limpede pna n adncul sufletului. Crede si iubeste ca un cine dev
otat. Cta puritate e n afectiunea ei pentru mine!
Iubirea mea, repeta Miguel, dar deodata i veni o pofta salbatica sa intre cu ghea
rele n sufletul ei curat.Spune-mi, Maria, daca te-as nedreptati, tot ai spune ca
e bine tot ce fac?
Fata zmbi, asa cum zmbesc zorile deasupra marii cnd se crapa de ziua.
Da, Miguel, chiar si atunci.
Fruntea lui Miguel se ncreti de rautate.
Si nu te-ai mpotrivi?
Cui? Tie, iubitul meu?! ntreba fata cu uimire.
Cruzimea i neca mintea ca o ploaie de snge:
Dar daca te-as parasi?
Mariei i pieri zmbetul de pe fata. si lasa capul pe genunchii lui si spuse cu voce
scazuta:
N-ar fi pentru mine nenorocire mai mare. Dar nu mi-ar fi ngaduit sa-ti reprosez n
imic. Tu poti face cu mine ce vrei. Sunt a ta, pe toata viata, si niciodata nu v
oi mai fi a nimanui.
Si tu crezi n ce spui? sari Miguel ca ars. Ma rog, de spus poti spune orice, dar
asta nu-i dect prefacatorie, un joc de-a umilinta; de gndit nsa vei gndi cu totul al
tceva. Spune-mi ce-ai sa gndesti, ce?
O sa gndesc, sovai fata, o sa gndesc ca tu esti stapnul meu si si ca de la tine treb
uie sa primesc totul
Da, dar cu inima ai sa ma urasti.
Nu! Asta niciodata. Poate cel mult sa te compatimesc
Cum? izbucni Miguel cu violenta. Sa ma compatimesti? Pe mine? Voi sa ma compatim
iti pe mine?
Maria se nfiora de groaza, auzind cu cta mnie n glas rostise acest voi.
Ipocrizie si compasiune. Compasiune fata de mine!Ce ofensa! Ce insulta!
Miguel umbla agitat prin odaie, n timp ce Maria i urmareste pasii, cu ochii cuprin
si de ngrijorare.
Pentru Dumnezeu, iubitule, te implor, nu te supara pe mine. Eu nu vreau dect sa-t
i fiu de folos. Vreau sa fiu ceea ce vei face tu din mine. Vreau sa-ti aduc mngier
e
N-am nevoie de nimic, o ntrerupe Miguel, si fiecare cuvnt al sau e ca o piatra. Nu
tin la mngierea voastra.
Maria se nabusa de spaima.
Pentru Dumnezeu, cum mi vorbeste?! Si cu ce ochi reci se uita la mine! La ce depar
tare vede oare el acum prin mine? Nu doreste sa ma vada? Nu vrea sa ma vada?! O,
Doamne, ce-o fi nsemnnd asta?!
Ultima fraza o rosteste cu glas tare.
Asta nseamna, i raspunde Miguel pe un ton glacial, ca nu doresc sa mai ramneti aici
.
Vai, izbucneste fata n sughituri de plns. Tu ma alungi?
Ca o victima rapusa, Maria ngenuncheaza n fata luiMiguel, incapabila sa mai murmur
e un cuvnt.
Nu-si da seama ca tocmai prin aceasta umilinta pierde definitiv dragostea adorat
ului ei.
Barbatul sta teapan si tace ca o stnca din care nu tsneste niciun izvor de apa vie
.
Femeia nu-si nalta ochii, nu scoate o vorba; se ridica si pleaca mpleticindu-se, s
e furiseaza ca o umbra pe coridoare, coboara treptele si iese n curte, ndreptndu-se
spre poarta.
Pe cerul nserarii a rasarit secera lunii, semnul discordiei si al suferintei.
Lui Miguel i staruie naintea ochilor chipul nensufletit al Soledadei; la Maria nu s
e mai gndeste, parca nici n-ar fi existat vreodata. Sa nu faci rau nimanui, spune
a batrnul, si ct rau i-am facut eu Soledadei! Vede n fata lui maretia mortii si aud
e vijelia bubuitoare a mniei lui Dumnezeu. si ndreapta pentru o clipa trupul., dar
numaidect se lasa n genunchi si mbratiseaza lemnul crucii, fara sa-si dea seama ct d
e crunt a nedreptatit si acum un suflet devotat si credincios.
Sub baldachinul de purpura, cu valuri rosii, umflndu-se n jurul capului arhiepisco
pului, freamata nemultumirea.
Jos de tot, tintuit la pamnt, gfie din greu iezuitulTrifn.
Nu e vina mea, eminenta, se sufoca vocea lui deznadajduita.
Atunci a cui e?
Nu stiu.
Dumitale ti-e ngaduit sa spui: nu stiu?!
Fie-va mila de mine, eminenta. Fac ce pot. l pazesc pas cu pas.
Sa-l pazesti, e prea putin.
Si-atunci ce trebuie sa fac, ma rog frumos?
Sa intervii.
Tacere. Numai brocartul fosneste sub degetele celui atotputernic.
Mi-e ngaduit sa vorbesc, eminenta?
Vorbeste.
Stiti, ncepu Trifn, sovaitor, mai intervine aici si o alta influenta. O influenta
rea, care tulbura si strica munca mea srguincioasa. Exista un om care, fara ndoial
a, l ndruma pe Miguel spre bucuriile lumesti: un om care-i instiga si pe cetateni
cu vorbele lui eretice, un om care face ca don Miguel sa se ndeparteze de noi, sa
uite de menirea sa preoteasca, si n felul acesta imensa lui avere sa scape sfint
ei noastre biserici.
Si cine-i acest om?
Caputinul Gregorio.
Esti ridicol, Trifn, cu acest Gregorio al dumitale. nca de la Maara ai nceput sa-i a
tti pe toti mpotriva lui. Se pare ca asta-i focul dumitale. Calugarul nu trebuie s
a-ti stea n cale. Daca te ncurca, l nlaturam.
Am voie? izbucni Trifn, cu imprudenta.
Va sa zica, asa! Acum te vad pna n strafundul rarunchilor. Nimic nu i se va ntmpla a
cestui calugar, dumneata nsa ti vei mbunatati munca.
Franjurile de pe tivul brocartului fosnira.
Si cine-i raposata? rasuna vocea calma din naltimi.
Doa Soledad, nepoata marchizului Jaime de Espinoza y Palacio.
E sigur ca s-a otravit din cauza lui Maara?
Sigur, eminenta.
Si-acum?
l vad cu o fata din popor. Foarte frumoasa.
Foarte frumoasa?! se aude, batjocoritor, glasul de sub baldachin.
Asta-i un amanunt important, eminenta
Nu important, Trifoane, ci firesc.
Si din nou se facu tacere. Apoi matasea si brocartul se miscara:
l vei pazi pas cu pas. Te vei duce la el ct mai curnd, si ma vei informa si pe mine
asupra ntrevederii voastre. Sa le scrii de asemenea o dare de seama detaliata pa
rintilor si sa nu ascunzi nimic. Acum poti pleca.
O mna alba nscrise cu nepasare semnul crucii n aer, dupa care Trifn iesi mpleticindu-
se.
Si iata-l acum pe fanaticul Trifn pitit de cteva ceasuri ntr-o firida, peste drum d
e palatul lui Miguel, cu ochii vesnic atintiti asupra portii palatului.
A iesit o fata, nfasurata ntr-un voal gros.
A sosit momentul meu, jubileaza Trifn.
Intru la el prin surprindere, gasesc patul ravasit dupa mrsavul amor, cupe cu vin
, masa de ospat pregatita pentru doi amanti razgiati, camera ncarcata cu flori si
arome
Se repede n curtea palatului. Putin i pasa ce-i spuneVincentio; sus, n capul scarii
, l mbrnceste pe Catalinon si da buzna, ca o vijelie, n odaia lui Miguel.
ntr-o atmosfera grava si plina de tristete, tnarul conte sta ngenuncheat n fata rast
ignitului, mbratisnd fierbinte lemnul crucii
Trifn ramne ncremenit.
Cine v-a nvatat sa intrati astfel, padre? se ntoarce Miguel catre preot, cu severi
tate.
Iertare, naltimea-voastra! O presimtire un fel de semn al subconstientului, bolbor
oseste Trifn, ncurcat, o presimtire ca aveti nevoie de mine m-a facut sa intru nean
untat. Va rog sa ma iertati
Cum e rugaciunea pentru pomenirea mortilor?ntreaba Miguel, cu voce stinsa.
Trifn nmarmuri.
Dumnezeule atotputernic, fie-ti mila., raspunde preotul, plimbndu-si ochii prin o
daie. Cel mai bine i face nsa omului spovedania si sfnta mpartasanie
Nu vreau sa ma spovedesc, riposteaza Miguel pe un ton autoritar. Vreau sa ma rog
pentru morti, asa cum am spus, si nimic mai mult.
Trifn facu o plecaciune, nghiti n sec vorbele nvatate, apoi se lasa pe genuncher, al
aturi de Miguel, si ncepu sa murmure rugaciunea pe care Miguel o repeta dupa el.
Doamne Dumnezeule, atotputernice, fie-ti mila de sufletul care a parasit trupul
pacatos, pornind n drum spre tine.
Armasarul arabesc strabatea n galop strazile ce duc de la poarta Cordobei pna n ngus
ta stradela Torrejon.De sub copitele lui scaparau scntei sfritoare.
Miguel descaleca n fata crciumii La heruvimul, si, aruncnd drlogii rndasului, intra gra
bit n local. Sala, nvaluita ntr-un abur tulbure strnit de fumul lumnarilor, duhneste
a vin si a ulei ncins. Sirurile de draperii rosii flutura n bataia curentului de a
er, iar din spatele lor se aud glasuri nabusite.
Miguel se strecoara ncruntat printre mese, lasnd impresia ca ar cauta pe cineva an
ume. Fetele resping minile insistente ale barbatilor ratacind n nestire pe bratele
si picioarele lor, si se uita provocator la tnarul nobil, care, nu demult, predi
case aici despre puritatea trupului si a sufletului.
Pe cine cautati, distinse stapn? l ntreaba trufasa Lucila, care-l fericeste cu prez
enta ei pe un tnar student uscativ,
Pe tine, raspunde Miguel, fara sa ezite. Lucila se ridica de pe scaun, l bate pe
student prieteneste peste fata-i supta, si-i spune:
Cu bine, pustiule.
Pustiul nsa e hotart sa se lupte pentru fata lui.
E fata mea, suiera vocea lui. Cine-i neobrazatul care ndrazneste sa mi-o ia?
Asta e un domn mare, iar tu esti un sarantoc, riposteaza Lucila, fara niciun fel
de scrupule. E clientul meu permanent, pricepi? i mai sopteste apoi la ureche.
Permanent, nepermanent, nu ma intereseaza! Rami cu mine! striga studentul.
Asadar, totusi ati venit, naltimea-voastra?! rasuna din spatele lor o voce joasa,
cu inflexiuni placute.
Fara sa-si retraga mna de pe mnerul sabiei, Miguel se ntoarce si o zareste pe Rufin
a. n rochia-i lunga, neagra, strnsa pe gt, n rochia-i de matase si dantela, fara nic
iun fel de alte podoabe, stapna localului: sta aici, nemiscata, n fata lui.
Stiam c-o sa reveniti, i se adreseaza cu voce scazuta.
Trebuie sa-mi dai drumul, iubitelule, se mpotriveste Lucila studentului, care o t
ine pe dupa mijloc. naltimea-sa ma solicita.
Ati ales-o pe Lucila? zmbeste stapna.
Da, naltimea-sa m-a ales, dar aiuritul asta nu vrea sa ma lase..
N-am ales, intervine absent Miguel, privind-o tinta pe Rufina.
Cum asa? se revolta Lucila. Cum n-ati ales? Ati spus doar
Am spus, dar acum nu mai spun, rosteste Miguel ca n vis.
Atunci alegeti, l ndeamna binevoitoare Rufina.
Mi-e ngaduit sa va aleg pe voi, doamna? ntreabaMiguel precipitat.
Femeia, cu rochia neagra nchisa pna la gt, zmbeste:
Ma rog, poftiti.
n fundul salii, dincolo de sirul de draperii rosii, o usa groasa de stejar pune c
apat revarsarii de culori rubinii, sugernd sngele si vinul. Rufina o deschide si M
iguel intra ntr-o ncapere mica, n care, cu exceptia unei canapele albastre si a dou
a jilturi tot albastre, totul e alb si totul straluceste n lumina celor sapte lumn
ari nfipte ntr-un sfesnic de cositor.
Miguel sta n mijlocul odaii, si gndurile i roiesc prin minte ca un vrtej. Sta, zgudu
it de o dorinta nestavilita, deznadajduit si tulburat n acelasi timp. ncntatoare fe
meie! Ca o coloana de granit sprijinind bolta unui cer alburiu. Aidoma Hekati, la
raspntia unei nopti de primavara. Hekat, stapna peste ntinderi nesfrsite, aparuta n m
ijlocul unor meleaguri singuratice si posomorte.Umbra unei dalii proiectata pe di
scul incandescent al lunii.Un contur de pasare, pe fundalul unor nori albiciosi.
Pe voi, pe voi va vreau, doamna! i se adreseazaMiguel, precipitat. Sunteti mai f
ermecatoare dect toate fetele de aici, continua apoi, cu patima.
S-ar putea, surde femeia. Dar nu oricine vede acest lucru. Ele au nsa ceva cu care
eu nu ma pot masura, orict de fermecatoare as fi: tineretea.
Da, ncuviinteaza Miguel, ngndurat, tineretea, neroada si necoapta, care ignora attea
si nu stie cum si ncotro s-o ia Tineretea careia i tresalta inima si jinduieste fa
ra macar sa stie dupa ce
Voi nsiva sunteti tnar, l ntrerupe Rufina, tot surzatoare.
Vorbind astfel, ma refer fireste si la mine, reiaMiguel, la fel de impetuos. Pe
mine nsumi ma umilesc, pentru ca nu stiu ce-mi spune acel glas care ma trezeste d
in somn n miez de noapte, pentru ca nu stiu de ce ma scutura frigul n plina dogoar
e a soarelui, pentru ca nu stiu ncotro se ndreapta pasii mei cnd ies din casa; nu s
tiu nici macar de ce exist, de ce ma aflu aici printre voi si ce vreau de la voi
; ba, mai mult, nici nu stiu daca, n general, vreau ceva. Sunt tnar si ma napadest
e gndul mortii. E firesc sa fie asa? E bine sa fie asa?
Rufina se aseza pe canapea si-l trase aproape de ea.i mngie parul cu degetele, usor
, abia atingndu-l.
Odihniti-va putin, tinere domn. Respirati n voie, e o noapte calma si racoroasa.
Dimineata, iarba si fructele vor fi stropite de roua, nu credeti? E n voi mai mul
ta fierbinteala dect n oamenii bolnavi pe care-i doboara frigurile. Va grabiti pre
a tare spre o imagine pe care singur ati zamislit-o n vis, scumpul meu domn.
Miguel si ridica brusc privirea:
De unde stiti?
Alergati dupa o naluca, urmariti niste umbre, dar n voi nsiva nca nu v-ati luminat.
Vreau fericirea.
Asta vrea fiecare.
Vreau o fericirea mai deosebita.
Cine nu doreste acest lucru?!
Vreau frumusetea!
Multi tnjesc dupa ea.
Dragostea!
Asta, tinere domn, e un lucru att de obisnuit!
Nu, nu, eu vreau o femeie unica, femeia cea mai frumoasa, cea mai ncntatoare si ce
a mai admirata.
Rufina zmbi:
Toate suntem asa.
Nu, i raspunse Miguel, cu violenta. Fiecareia dintre voi i lipseste ceva pentru a
putea fi frumusetea si perfectiunea desavrsita.
Asa este, dar niciuna din noi nu vrea sa recunoasca, chiar daca stim bine acest
lucru.
Dar nu puteti tagadui!
Eu una nici nu tagaduiesc, domnul meu. Nu v-am spus, de pilda, ca-mi lipseste ti
neretea? Vedeti?!
Se lasa o liniste adnca, de parca cei doi s-ar fi aflat n miezul unei nopti nesfrsi
te, n care nimic nu se clinteste, nicio frunza, niciun carabus, niciun fir de iar
ba.
Palma Rufinei dezmierda tmplele lui Miguel.
Am crezut, ncepu ea cu voce scazuta, am crezut ca tnjiti dupa glorie si putere, ca
sunteti nsetat fie de snge, fie de sfintenie, ca tindeti sa va urcati pe niste cu
lmi ametitoare. Ca vreti sa dati viata plaiurilor de piatra, sa prefaceti nisipu
l n aur si aurul n flori de cmp
Da, aveti dreptate, izbucni tnarul, cu pasiune.Toate astea le-am dorit. Am vrut s
a-mi croiesc drum pna n salasul Domnului, sa stapnesc, sa domin multimile de printi
ai cerului, sa obtin sprijinul divinitatii, sa fiu etern
Ei, ei, linistiti-va, tinere domn, prea multe vreti
Cumplit nsa e tocmai faptul ca din toate astea nu mai vreau nimic, striga Miguel
cu o voce convulsionata. Nu mai vreau dect femeia, femeia, femeia, si atta tot!
Asta-i acelasi lucru, scumpul meu domn, interveniRufina, caci dragostea te poart
a spre ceruri. Nu toate cte a zamislit mintea voastra nfierbntata pot fi nfaptuite,
dar un drum spre ele exista totusi. Unul l cauta pe Dumnezeu prin mijlocirea bise
ricii, altul prin studierea a sute de tomuri de ntelepciune, iar altul pe calea v
rajilor si a magiei negre; voi cautati apropierea lui prin femeie.
Da, dar eu pe Dumnezeu nu vreau numai sa-l caut si sa-l gasesc, ci sa-mi si nfrun
t puterea cu puterea lui
Sau mai bine zis, sa te contopesti cu el ntr-o singura fiinta, l ntrerupse femeia.
Miguel se cutremura de uimire si si adnci privirea n flacarile lumnarilor. Apoi, dup
a o clipa de tacere, rosti ncet:
Cum v-ati dat seama de acest lucru! Da, sa lupti si sa te contopesti Ct de apropia
te sunt aceste doua notiuni!
Si ct de mult se aseamana cu dragostea, completa Rufina.
Ah, sa gasesc, sa gasesc femeia, izbucni Miguel patimas, femeia care sa ntruneasc
a n ea toata duiosia mamelor si toata impetuozitatea amantelor, femeia care sa fi
e focul fierbinte si apa racoritoare, ntelepciunea si nebunia, copilaria stngace s
i experienta. Femeia straveche si totodata juvenila, naiva ca un copil, catifela
ta, fina si aspra, dura si supusa, femeia care miroase a crciuma si a tamie de bis
erica n acelasi timp, femeia care sa ntruchipeze deopotriva patul si piatra funera
ra, omul si fiara, femeia sfnta si totodata diavolul ispititor, ah, sa gasesc fem
eia tuturor femeilor, frumoasa prin omenia ei, prin daruirea n dragoste, frumoasa
la trup si suflet!
Rufina i zmbi tacuta si plina de ngaduinta.
Spuneti-mi, doamna, exista o asemenea femeie?O voi gasi oare?
Zmbetul de pe buzele Rufinei se risipi; femeia deveni grava si, ridicndu-si privir
ea, i spuse cu fermitate:
O veti gasi.
Miguel sari n picioare, tremurnd din tot corpul
Cine sunteti? tsnira din el cuvintele, convulsiv.Cine sunteti? Si spre ce nazuiti?
ntreba Miguel, cu nerabdare.
Femeia privi n gol si rosti cu voce domoala:
Spre liniste nazuiesc, doresc linistea sufleteasca, singuratatea odihnitoare
Dar fericirea, fericirea n-o doriti?
Pentru mine asta-i fericirea, tinere domn, rosti simplu, privindu-l drept n ochi.
Apoi, pe neasteptate, zmbi: Nu cumva ati uitat de scopul vizitei voastre?De prim
ele voastre cuvinte, prin care spuneati ca ma doriti?
Miguel cazu n genunchi si cuprinse n brate picioareleRufinei.
Ah, da, izbucni impetuos si plin de nflacarare, pe voi va doresc, dar vreau mai nti
sa aud cuvintele voastre, sa-mi las capul pe genunchii vostri, sa simt minile vo
astre dezmierdatoare pe fruntea mea fierbinte!
Rufina i mngie obrajii, apoi l conduse prin alta iesire n strada Torrejon.
n odaia lui Miguel, don Flavio de Sandris sta ntr-un jilt si, zgomotos si plin de
zel, i vorbeste fiului prietenului sau. i reproseaza ca nu se gndeste la vechile le
gaturi ce-l unesc pe tatal lui de don Flavio, care e n stare sa-si dea si ultima
picatura de snge pentru prietenii sai.Ca a uitat de promisiunea facuta prin viu g
rai si prin strngeri de mna, si ca de atta timp nu s-a mai aratat n casa lui. De ce,
pentru numele lui Dumnezeu? Din cauza studiilor? Nu cred. Mai curnd din pricina
vinului si a femeilor, nu-i asa?
Pna sa apuce Miguel sa deschida gura, n ncapere dadu buzna, ca o vijelie, Pascual.
Ramase nmarmurit zarind aici un oaspete, dar prea l zgltia mnia si, fara sa mai tina
seama de nimeni si de nimic, exploda:
Esti un om de nimic! Un ticalos!
Nu vezi ca am pe cineva n vizita? se ntunecaMiguel.
Musafirul o sa ma ierte, scrsni Pascual.
Sunt contele de Sandris, interveni Flavio, cu un aer de superioritate.
Ovicena, strecura printre dinti Pascual si se ntoarse din nou spre Miguel: Ce i-a
i facut Mariei?
Pleaca si nu ma deranja, i raspunse sec Miguel.
Vorbeste mereu despre tine si plnge. De ce? tipaPascual, violent.
Pleaca, repeta Miguel.
Stii pentru ce-am venit? Ca sa-ti cer s-o iei de sotie! N-auzi? gfi Pascual.
Aud, dar nu ma sinchisesc de vorbele tale, i-o taie scurt Miguel. Adio!
Cum? striga Pascual. Glasul i se frnse, pumnii i se strnsera, fata i se umfla sub
navala sngelui. Cum, nici macar o explicatie nu vrei sa-mi dai, nemernicule?
N-am de dat nicio explicatie, riposta Miguel cu dispret. Stiu si eu, poate ca a
ispitit-o averea mea, si pna la urma si-a dat seama de zadarnicia insistentei sal
e.
De atta jignire, Pascual nu mai fu n stare sa rosteasca un cuvnt.
Da, se amesteca n vorba don Flavio, exista oameni, asemenea corbului ce sta de pnd
a n asteptarea pradei, sau capcanelor de prins pasari si animale.
Cum va permiteti? se rasti Pascual cu voce ragusita si tremurnd ca varga.
Da, da, continua don Flavio, asta aduce a santaj.E un procedeu ieftin, ca sa tra
iesti n belsug.
Eu n-am venit pentru bani, ci pentru onoarea ei ma aflu aici, racni Pascual.
N-ai de gnd sa pleci? l ntreba Miguel, proptindu-se n fata lui cu buzele nclestate.
Pascual se uita n ochii ntunecati ai tnarului conte si simti deodata cum l cuprinde
teama. Batu n retragere.
Bine, plec, rosti gfind, dar ti voi plati nsutit aceasta jignire.
Lasa umerii n jos, livid de atta istovire, si parasi odaia zdruncinat.
n poarta palatului l acosta un iezuit, purtnd pe cap o palarie cu boruri late, tras
a pna peste ochi.
Iertati-ma ca va ntreb, distinse domn, e acasa contele de Maara?
E acasa, ticalosul! Pacat nsa ca sfintia-voastra e preot si nu calaul care sa-i r
eteze capul de tradator.
De ce-l ponegresti n asemenea hal? ntreba Trifn. Contele de Maara e un nobil desavrsi
t
O sa va spun eu ceva despre desavrsirea lui, i raspunse Pascual, tragndu-l pe preot
dupa el pe strazile orasului.
Don Flavio hohoteste zgomotos.
Rd de spusele acestui descreierat, dar nici prin minte nu-mi trece sa te ntreb des
pre ce anume e vorba.Acuzatia unui plebeu nu nseamna nimic. Observ nsa, baiete, ca
stii sa te descurci n viata, si asta-mi place.Locul tau e printre noi, vino sa n
e mai nviorezi putin casa. Te asteptam, pe curnd!
Leticia si Pascual nu sunt acasa si Maria profita de cele cteva clipe de singurat
ate. Si-a scos din sipet rochia albastra, o mbraca si se aseza n fata oglinzii. Cu
rochia aceasta a fost ea n gradina, atunci cnd el i-a marturisit iubirea. De aici
, de pe mneca asta, i-a rupt un colt de dantela, si aici s-a lipit de ea mna lui.
Lampa fumega, fitilul sfrie, raspndind o lumina trista, apasatoare. n apele oglinzii
, chipul Mariei pare sters si indefinit.
Femeia si lampa sunt singure.
Chipul femeii n oglinda e marit, dar frumusetea neadmirata e searbada. Vai, unde
esti, iubitul meu, care m-ai facut sa ratacesc! Minile mpreunate, portita a dureri
i si a plnsului! Cta durere e n minile mpreunate n gol. Cum se ofilesc si se usuca obr
ajii mei fara privirea ta, iubitul meu ndepartat.
Sunt o casa arsa pna-n temelii, o padure pustiita de foc, o pasune cosita, un cmp
cu lanurile secerate. Sunt o fntna peste care s-a prabusit o stnca, o ramura azvrlit
a n praful de pe drum.
Voi sta n sirul de femei ntristate, n umbra bisericii, dar ochii mei nu vor varsa n
icio lacrima. Sapte zile de fericire mi-ai daruit, sapte! E oare prea putin? Nu,
e mai mult dect un veac ntreg. Pentru asta i voi aduce multumiri reginei cerului.
Oare nu sunt pe lume oameni care n-au fost niciodata iubiti?
Acum oita Domnului plnge si-i greu de spus daca plnsul ei e strnit de jale, de feri
cire sau de dragostea bolnavicioasa care a cuprins-o. Si asa, a biruit-o somnul
binefacator.
Pascual sta aplecat asupra surorii adormite si mediteaza. Pare a fi fericita. Zmb
este, dar n coltul ochilor lacrimile nca nu s-au uscat. Cine si poate ngadui sa nimi
ceasca un om fara sa-si primeasca pedeapsa? Cine si poate ngadui sa calce n picioar
e cu atta brutalitate un suflet omenesc si-apoi sa-l renege? Asta se va plati num
ai cu pierzania ta, domnule de Maara, si eu, eu voi fii acela care ti-o va pregat
i! Rzi, ti bati joc de mine, trufasule? Stii bine ca voi tremura n fata sabiei tale
, si mai stii ca n fata judecatii nimic nu va izbuti un acuzator fara nume mpotriv
a unui Maara, iar lovitura pe la spate o respingi cu sfidare. Dar n privinta asta
te nseli. Lovitura pe la spate e singura care te va rapune. Nu pumnalul, nici cut
itul, ci cuvntul. E dezgustator, da, dezgustator e sa devii denuntator, denuntul
e un act miselesc, o crima. Dar tu, tu oare n-ai savrsit o crima mpotriva ei? Dumn
ezeu ma va ierta
Maria ntmpina cu zmbetul pe buze vedeniile sale din vis, n timp ce Pascual depune ju
ramntul razbunarii.
De ziua sfntului Lazaro, Sevilla e n plina serbare populara Romeria. Din primele c
easuri ale diminetii orasul se muta dincolo de poarta Cdizului, pe islazurile ce
se ntind spre Corre del Rio si Dos Hermanas.
n spatele portii Cdizului e un furnicar de oameni apartinnd tuturor castelor, ncepnd
cu nobilimea si sfrsind cu hotii de buzunare; caci astazi n spatele portiiCdizului,
e ziua petrecerii si a trndaviei.
Tarabele snt ncarcate: brnza de forma si culoarea gutuilor, gogosi, placinte de And
aluzia, curmale, turta dulce, turta sarata; friptura de berbec, friptura de iepu
re, crnati, tocaturi de tot felul, si vin si iar vin.
Valuri de rs si veselie, rsete de fericire pentru frumusetea acestei zile, pentru
albul imaculat al dintilor, ori pentru bucuria ca existam pe aceasta lume.
Saculete colorate, pline de sofran, cu ghimbir si piper mirodenii si condimente
att de pretuite icoane sfinte si siraguri de matanii, si jocuri cu mingea aruncat
a spre gaura, si jocuri cu mingea data de perete, si robele nstelate ale astrolog
ilor
n fata unei dugheni cu pnzeturi, nconjurata de o multime de fete si baieti, sta o f
ata aratoasa ca o junca tnara; sta si alege.
Eu v-as sfatui sa luati acest batic, distinsa domnisoara, rasuna puternic vocea
vnzatorului: Mai am, daca doriti, un atlas tesut din fulgi de zapada proaspat caz
uta;poftiti, va rog, racoreste trupul ca adierea vntului dinAracena; ceva mai fin
n-au purtat nici iubitele califilor
Esperanza si-a cumparat sase coti de atlas si acum se ndeparteaza de dugheana, nso
tita de o droaie de fete.
Esperanza e unica fiica a lui Jose Henriquez, cel mai nstarit taran din Dos Herma
nas. E o fata trupesa, cu buze groase si obraji mbujorati; parul roscat si des, o
chii veseli, de un albastru-cenusiu, mersul falnic; se tine mndra si tare-i place
sa arate ca-i sugubeata si buna de gura.
Iata-l, ceva mai ncolo, pe stapnul inimii sale, LuisBegona, logodnicul Esperanzei,
un flacau nalt si subtirel, cu miscari iuti si repezite; din alta directie se ap
ropieDon Valerio, alcadele comunei Dos Hermanas, un patron mai uscat dect un ciot
de cedru trecut, dar gatit mai mult dect i sade bine unui crai de rangul lui si n
vrsta de cincizeci de ani.
Don Valerio si Luis Begona s-au alaturat grupului de fete si umbla cu ele din du
gheana n dugheana.
ROMERIA!
Clinchet de pahare cu vin, miros de friptura, zumzet de chitara, sunete de fluie
r ciobanesc, cntece, rapait de tamburine, suvite de vin curgnd pe gtlej direct din
burduf, larma, zarva, strigate si chiote de bucurie.
ntre timp, s-a lasat ntunericul si pe toata ntinderea blciului s-au aprins torte si
focuri.
Acum nsa pasiunile omenesti, nabusite de lumina zilei, au izbucnit fara stavila, c
u toata puterea. Pe betivi i-a apucat damblaua ridicarii canilor de zinc, si bol
borosesc ntr-una despre nalucile lor, n limbajul poetilor.,Flacaii trie spre tufisur
ile din apropiere muierustile zvnturatice, jucatorii nversunati stau ghemuiti n jur
ul zarurilor si se cinstesc ntre ei cu bani din pungile ce se tuflesc sau se umfl
a dupa cum se ntoarce roata norocului.
n mijlocul blciului arde un rug si pe el e protapita o papusa pacatoasa purtnd pe p
iept inscriptia: Omnia ad maiorem Dei gloriam dicton pe care compatriotul nostru,
bascul Don Iigo Lopez de Recalde, supranumitLoyola, l-a ridicat mai presus de toa
te slovele SfinteiScripturi.
Priviti, oameni buni, si cei din dreapta, si cei din stnga, priviti cum se prajes
te aici, pentru pacatele voastre, trupul din zdrente al unei copile eretice, n ti
mp ce voiputeti da fru liber depravarii. Da, da, blestemati-o, blestemati-o cu gl
as tare, sa se auda, blestemati-o pe aceasta vrajitoare si beti pentru izbavirea
sufletului ei, care acum trece prin baia purificatoare a flacarilor.
Fecioara osndita se mistuie, masca fetei sale rnjeste dintre flacari, ca ntotdeauna
la asemenea prilej, si actul de justitie se desavrseste.
n fata rugului, pe locul batatorit pentru arie, se danseaza.
Zdranganit de chitara si rapait de toba. Un cntec se naste cu o spontaneitate sal
batica si clocoteste n ritmul impetuos al instrumentelor.
Flamengo! Dansul Diavolului.
O fata se nvrteste prin aer ca o libelula, un flacau se apropie de ea n goana mare,
cu pas tropaitor.Minile au si zburat deasupra capului, ochii s-au aprins, buzele
s-au ntredeschis, lasnd sa se strecoare, prin poarta alba a dintilor sclipitori,
un zmbet salbatic si plin de senzualitate. Din ce n ce mai iute se nvolbureaza sune
tele de tamburine si chitare.
Bratele albe ale fetei nscriu n aer zigzagul unor fulgere cazatoare, soldurile ei
se misca ntr-o unduire plpitoare, condurii bat pamntul, fusta zboara si se roteste c
a ntr-un vrtej. ncetul cu ncetul dansul se transforma ntr-un delir al membrelor si al
trupurilor
Flamengo a luat sfrsit si cei doi dansatori se asaza pe scaune, istoviti.
Grupul de tineri din Dos Hermanas se pregateste de plecare.
nhama, Mauro, nhama! striga don Valerio.
Mauro nhama caii la caruta deasupra careia se ntind arcuite niste tulpini de papur
a mpletita cu flori de trandafiri; fetele ncep sa se suie.
n clipa aceea sosi n galop un calaret. Caruta i statea n drum.
La o parte! striga Miguel.
Don Valerio l recunoscu pe contele de Maara si-i facu o plecaciune adnca.
Iertare, don Miguel. V-am taiat drumul, dar l eliberam numaidect.
Cine-i aceasta fata? ntreba Miguel, uitndu-se laEsperanza si la buzele ei carnoase
.
Esperanza Henriquez, fiica primarului din Dos Hermanas, naltimea-voastra, i raspun
se Valerio.
Miguel mna calul pna n imediata apropiere a carutei. Fetele, speriate, se nghesuira
gramada, una ntr-alta.
Caruta porni.
Va gasesc eu, mai striga Miguel catre fata si ntoarse calul.
Magnificenta-sa tine ntredeschisi ochii sfredelitori, cercetndu-l cu atentie pe Mi
guel. Asadar, din pricina acestui tnar m-a invitat ieri eminenta-sa. Frumos la nfa
tisare acest baiat, dar e n el ceva insesizabil. Priveste mereu prin mine, undeva
n necunoscut, n ochi i plpie vesnic vapai ntunecate, tace de o suta de ori mai mult d
ect vorbeste, si e greu sa-ti dai seama ce mocneste n el. Pe deasupra mai e si mndr
u si crunt la mnie.
Dar i-a fost sortit sa devina preot. Si preot va fi.
Gasiti la mine ceva demn de remarcat, magnificenta-voastra? ntreaba Miguel insole
nt, nfruntnd cu drzenie privirea rectorului.
Rectorul clipeste din ochi si si smulge repede privirea de pe chipul tnarului cont
e. Se preface asa cum de altfel procedeaza adeseori ca n-a auzit ntrebarea impert
inenta, si si ncepe expunerea:
Scoala filosofilor, pe care noi o denumim scolastica, nfloreste la nceputul secolu
lui al unsprezecelea, o data cu Pierre Abelard, care a ridicat ideea de spirit,
asa-numitul conceptus, deasupra obiectului si a cuvntului. Azi, cuvntul conceptus
e ntlnit ntr-o cu totul alta semnificatie, n literatura, unde el reprezinta o ndulcir
e si o nnobilare stilistica a limbii scrise. ntemeietorul conceptismului a fost Al
onso de Ledesma, si cel mai renumit discipol al sau e nsusi marele Quevedo, si n c
ele din urma nsusi Lope de Vega. Acum ctiva ani, celebrul urmas al acestui stil, B
altazar Gracin, membru marcant al Comunitatii lui Hristos, a publicat lucrarea Ag
udeza y Arte de Ingenio, pe care, sper, o cunoasteti cu totii si care constituie
o sinteza a nvataturii conceptismului.Dar sa revenim la scolastica. E important
aici sa ne dam seama de procedeele cunoasterii pe care le distinge Hugo de San V
ictorio. Sunt trei la numar: cogitatio, meditatio si contemplatio, cu alte cuvin
te, cugetarea, meditatia si reculegerea. nsusi iubitul nostru doctor angelicus, s
fntul Toma dAquin, a nclinat spre aceasta conceptie, completnd-o cu teza sa n care ar
ata ca telul cel mai nalt al vietii este cunoasterea si n primul rnd cunoasterea di
vinitatii.
Da, dar Roger Bacon sustine altceva, pomenesteMiguel, n treacat.
Da, reia rectorul, rautacios si cu ironie, doctor mirabilis Roger Bacon, membru
al ordinului SfntuluiFrancisc, a ndraznit, da, repet, a ndraznit sa dea prioritate
studiului naturii n fata studiului scolastic, si cunoasterii fenomenului natural n
fata cunoasterii, obtinute prin meditatie si cugetare. Acest pripit inovator um
anist a lansat chiar dictonul: Sine experientia nihil sufficienter sciri potest.
Nu mai e cazul sper sa subliniez ca principiul unei astfel de experiente constitu
ie un act de blasfemie si ca cei zece ani de temnita prin care Bacon a fost salv
at de la moarte prin viclesug a nsemnat pentru el o pedeapsa mult prea blnda. Dupa
parerea mea, ar fi trebuit ars pe rug ntocmai ca si panteistul roman Giordano Br
uno.
Cu alte cuvinte, magnificenta-voastra respinge orice tendinta experimentala n dom
eniul filosofiei, intervine respectuos Pascual.
Absolut, ncuviinteaza rectorul. Nu e ngaduit sa clintesti din loc ntelepciunile sec
ulare, iar ridicarea experientei deasupra reculegerii si a meditatiei divine est
e un act de blasfemie.
Filosofia ne nvata sa actionam, nu sa vorbim, l citeaza Miguel pe Seneca, n timp ce P
ascual pndeste, cu ncordare, fiecare cuvnt ce iese din gura lui.
Smulgndu-si ciocul, rectorul se ntoarce ncet spreMiguel si i se adreseaza cu glas d
omol:
Trebuie sa va spun ca, n ceea ce ma priveste, consider o exageratiune slabiciunea
voastra pentru filosofii romani, iar dragostea voastra pentru filosofii greci,
din care aveti, de altfel, lecturi vaste si cunostinte demne de admirat, hm, hm e
, ca sa zic asa, de-a dreptul nesanatoasa, daca nu chiar daunatoare. Am remarcat
ca, n general, apelati la acesti filosofi, mai cu seama atunci cnd reflectiile vo
astre se afla n preajma pacatului, legat de goana dupa placeri. Va repet nca o dat
a ca desfatarea cea mai profunda e desfatarea spirituala si ca desfatarea senzua
la si materiala, prin voluptate, e de cele mai multe ori efemera si pe deasupra
si imorala.
Binele e, dupa Epicur, identitatea voluptatii, riposteaza Miguel.
Da, dar vorbind despre voluptate, Epicur are n vedere starea fericirii spirituale
. nsusi ndragitul vostruSeneca a recunoscut ca trupul e o piedica n calea dominatie
i spiritului.
Si atunci ce sa fac cu trupul, izbucneste Miguel cu violenta, daca vreau sa ajun
g la dominatia spiritului si trupul mi sta n cale? Sa-l nlatur? Sa ma sinucid ca sa
obtin fericirea? Sa-mi pun capat vietii njunghiindu-ma aici, n fata ochilor vostr
i, ca sa puteti urmari zborul sufletului meu spre eternitate?
Don Miguel! striga rectorul, cu severitate. Fiti atent la ce spuneti! Un om pose
dat de ispita diavolului e dator sa-si amorteasca trupul, sa-i refuze orice volu
ptate, sa se umileasca n fata semenilor sai, sa-si nabuse trufia, si aurul sa-l ar
unce de pe el.
Cu aur daca nu ma nsel, pot cumpara indulgente pentru pacatele savrsite, spune Mig
uel, batjocoritor.
Asta-i sacrilegiu! Sacrilegiu! striga Pascual, care vesnic pndeste prilejul sa-l
prinda pe Miguel cu un cuvnt eretic si sa-l denunte.
Aurul e un blestem, exclama cu voce sonora magnificenta-sa. E un cuib de sarpe d
in care sporesc trndavia, desfrul si destrabalarea. Amintiti-va de preferatul vost
ru Seneca: cu aurul nu ne facem demni de dragostea divina, zeii cei generosi sun
t din lut. Deus nihil habet!
Miguel se ntuneca la fata. Gregorio a aflat si i-a destainuit tnarului conte de Maa
ra ca arhiepiscopul l-a chemat pe rector si i-a poruncit sa aiba grija de el. Su
praveghindu-i cu severitate sufletul care, chipurile, trebuie pregatit cu orice
pret pentru cariera preoteasca. De aceea,Miguel vede n persoana rectorului un dus
man de moarte si-l ataca fara crutare, cu neascunsa-i aroganta sfidatoare.
Iertati-ma, magnificenta, dar n lipsa voastra de respect fata de aur nu pot avea n
credere
ncetati, don Miguel! riposteaza rectorul, cu voce ridicata. Acolo unde respectul
este o datorie
Sa facem o ncercare, reia Miguel, dezlantuit, voi pune aici o suta de mii de dubl
oni. Sa vedem care dintre cei de fata nu-si va vinde pentru ei puritatea sufletu
lui?
Ereticul! Ereticul! latra Pascual, n timp ce Alfonso nghite din ochi punga cu galb
eni.
Ajunge! zbiara rectorul, ridicndu-se n vrful picioarelor. Comiteti un act de grava
blasfemie, ma jignitiveti plati scump acest pacat, nu veti fi admis la examene!
Rectorul ramne nmarmurit, vaznd ca Miguel pune ntr-adevar pe catedra o punga mare cu
aur sunator.
n sala de cursuri s-a lasat o tacere mormntala.
Rectorului i tremura minile si nervii fac sa-i zvcneasca obrajii.
Vreau sa donez acest aur, rosteste Miguel, cu o voce glaciala, caminului de stud
enti iezuiti. Fiti att de bun, magnificenta-voastra, si luati-l.
Tacerea se prelungeste, ncordnd atmosfera pna la acea anxietate n care omul respira
anevoie. Pascual sta posomort, cu privirea atintita n ochii rectorului, ca un nor
neclintit pe o vreme fara vnt.
Rectorul si petrece palma peste fruntea brobonita de sudoare, ia punga cu o misca
re lenta si rosteste gngav:
Primesc darul vostru pentru camin, don Miguel, si va multumesc n numele lui Dar pe
ntru cuvintele voastre blasfematorii si ofensatoare, voi propune colegiului de d
octori al Osunei excluderea voastra din Universitate.
Magnificenta-sa se ndeparteaza cu punga n mna, n timp ce sala e cufundata ntr-o tacer
e adnca. Dupa iesirea lui, studentii rasufla usurati.
Cti galbeni erau n punga aceea? ntreaba Alfonso, cu voce ragusita.
Retineti cuvintele eretice rostite de Miguel, le sopteste Pascual vecinilor sai.
Ce-ai facut? se nspaimnta Diego. O sa fii eliminat!
N-o sa fiu, l linisteste Miguel. Nici nu stii, dragaDiego, ct sunt eu nsumi de nfior
at de faptul ca rectorul a luat punga cu aur. Ma ntreb daca merita ntreagaOsuna ma
car ct o ceapa degerata, de vreme ce e compusa din asemenea caractere! Ai sa vezi
ca n-o sa fiu eliminat. O alta punga va rascumpara si va izbavi sufletul meu pa
catos, pe care nca nu vreau sa-l descotorosesc de un trup pacatos.
Nemernicule, ticalosule, diavole! scrsneste Pascual printre dinti, si umerii lui
sfrijiti se lasa n jos, neputinciosi.
Miguel trece pe lnga el, fara sa-l nvredniceasca macar cu o privire.
Hola, prieteni! striga Alfonso. Si-acum toata lumea dupa mine, spre catedrala! N
e asteapta o nunta glorioasa.
A cui nunta?
Pictorul BartolomEstebn Murillo o ia de sotie pe nobila doa Beatriz de Cabrera y So
tomayor dePilas.
Traiasca Murillo si a sa nobila Beatriz! ExclamaDiego. Toata lumea spre catedral
a!
Departe, departe,
pe Guadalquivir,
nu-i fata sa-ti semene
Flacaii, gatiti de sarbatoare, se tin pe dupa umeri, se leagana usor n ritmul cntu
lui si bat pamntul cu picioarele. Sus, n balconul casei parintesti, Esperanza plut
este n nori de dantela usoara, vaporoasa. Roza vnturilor vesteste ca acolo e miaza
noapte si ca frumoasa are n spate steaua polara. Paznicul de noapte anunta n sunet
de trmbita ceasurile cinci dupa apusul soarelui; de mult s-au culcat batrnele sat
ului si numai n vis mai murmura ele copiilor cntecul lor de leagan. Mai vrstnicii ns
a, patriarhii comunei, stau de veghe, aplecati asupra canilor de cositor, n timp
ce niste umbre uriase dau necontenit trcoale satului.
n piata focurile mai ard nca, si mirosul fumului de lemn de merisor atta narile cini
lor hoinari. Luna, secera galbuie, a cobort pe Calea lactee si rumega ncet smaltul
florilor albe.
A cazut o stea!
Pentru fericirea ta, Esperanza!
Bautorii trag la masea, cu strasnicie. Vinul e mbibat de culoarea ntunericului cal
iu si a sngelui ncalzit.Fetele, cu flori n par, sorb cu narile aroma noptii, n vreme
ce ochii tinerilor plutesc ametiti pe valurile tulburi ale vinului, ntr-o nestav
ilita admiratie a frumoasei de pe balcon.
Departe, departe,
pe Guadalquivir,
nu-i fata sa-ti semene
Noaptea aceea s-a petrecut agale, ntr-un ritm leganat, ca zborul arhanghelilor de
asupra unor coline ntortocheate, ca un lampion de hrtie rosie agatat ntr-un castan,
ca o diligenta urcnd anevoie un drum de munte napadit de iarba, ca soldurile cai
lor mergnd la pas.
Noaptea aceea a dogorit ca un cuptor ncins si mplinirea ei s-a desprins de gravita
tia terestra. Esperanza siLuis se logodesc n ziua de nastere a Esperanzei, cnd fat
a mplineste douazeci de ani.
Seara logodnei, inaugurata cu traditionalele lupte de cocosi, n care, asa cum se
cuvenea, nvingator a iesit cocosul alb al lui Luis, s-a scurs ca vinul pe gtlej, p
refacndu-se, ncetul cu ncetul, ntr-o dulce si catifelata noapte.
De fata cu toata lumea, Esperanza si-a sarutat logodnicul, care a cobort apoi sca
ra, nvrtindu-se, spre flacaii ce cntau de zor.
Gata, v-ati si mbatat? striga la ei Luis.
Un pic, Luisito, un pic.
Ma rog, n-aveti dect! Beti pe socoteala mea ct va pofteste inima. Beti pentru feri
cirea mea
Pentru fericirea Esperanzei bem noi, Luisito.
Si oare asta nu-i ca si cnd ati bea si pentru fericirea mea? se umfla n pene logod
nicul, mpleticindu-se usor, ametit de bautura. Eu sunt aici stapnul. Pricepeti?Chi
ar si al ei.
Si glasurile prinsera iar sa legene noaptea:
Departe, departe
nu-i fata sa-ti semene
Totul se leagana si bezna deasa din marginea satului, si luncile, si soldurile,
si sunetele de chitara, si dorinta, si mna ce ridica n sus cana cu vin.
Satul se duce la culcare.
Fetele, cu fire de flori n par, flutura din mini spreEsperanza si se retrag cntnd:
Visul pe toate le schimba
si viata n vis o preschimba,
si-n soapta de frunze
adorm ncet
Flacaii pornesc dupa ele, n sir, clatinndu-se la tot pasul. Batrnii ramn cei din urm
a, caci ei sunt sarea satului, si tot ce se ntmpla aici ei trebuie sa ncheie cu ntel
epciunea cuvntului lor. Mirosul de izma cnta o melodie molcoma si leganata.
Oboseala. Motaiala. Satul se pregateste de culcare, focurile din piata se mistui
e ncet, paznicul de noapte a suflat n flacarile lampioanelor de hrtie, Esperanza st
inge lampile de pe balcon, si piaptana, cu miscari deprinse, parul des si roscat,
si priveste tacuta n bezna noptii.
Pna atunci noaptea se desfasurase n ritmul ei linistit si unduitor; acum nsa totul
se schimba, pe neasteptate.
Cinii adulmecara miros de om strain si se pornira sa latre n cor.
O umbra strabatu piata ca o sageata si, n clipa urmatoare, Miguel urca n camera Es
peranzei, unde, la lumina palida a lumnarii, stralucea asternutul proaspat.
Surprinsa, fata se trase napoi.
Buzele! ceru cu un aer de stapn Miguel, care tnjea sa-si nece printr-un act de viol
enta durerea de a fi pierdut-o pe Soledad si mnia mpotriva Mariei. El e totusi sta
pnul, iar de tine, sarmane Gregorio, nu face dect sa-si bata joc! Moralistule!
Nu! se mpotrivi Esperanza. Ati intrat cu de-a sila. Fara ncuviintarea mea. Ce vret
i de la mine, senior?
Miguel se ncrunta.
Buzele! porunci scurt, si fata, nspaimntata, continua sa se retraga; pna la urma nsa
Miguel izbuti s-o cuprinda n brate si o saruta.
Dar fata se smulse din strnsoare si rasuflarea ei era din ce n ce mai agitata:
Cum va ngaduiti una ca asta, naltimea-voastra?Eu nu sunt o fata de vnzare eu
mi placi, o ntrerupse Miguel, fara jena.
Chiar azi m-am logodit nu, nu va puteti ngadui plecati va rog
Zadarnice fura cuvintele, zadarnica mpotrivirea.
Flacara lumnarii plpie, Miguel sta ntins lnga fata, se uita tinta n plafon, n timp ce E
speranza se apleaca sa-i vada chipul.
Miguel i ocoleste privirea si coboara din pat.
Tace. Fata plnge.
Miguel ntinde mna sa-si ia pelerina.
Cum, vreti sa plecati? Fara sa-mi spuneti o vorba? Acum? Dupa
Tacere.
Fata izbucneste, aprinsa de mnie:
Ah, da, nteleg. Tlharul s-a furisat n odaie, m-a jefuit, lundu-mi tot ce-a poftit si
acum cauta sa dispara! Ah, Doamne!
Fata, plnge, Miguel pleaca grabit.
ntre timp, satul desteptat de latratul cinilor, statea la pnda.
Si cnd Miguel tsni calare pe armasarul sau arabesc, n urma lui se strni o ploaie de
pietre.
ntr-o buna zi, nsotit de Catalinon, Miguel se ntorcea n oras din hoinarelile sale no
cturne
Ajunsera la poarta Cdizului n zorii zilei. Poarta era ntesata de soldatii ntorsi aca
sa din ndelungatul razboi.
Plecati cu navele din Genova, ei fusesera debarcati n portul Malaga, de unde, mpar
titi n coloane, dupa destinatie, se ndreptau spre casele lor.
Un grup de insi nebarbieriti, cu fetele salbaticite, sfichiuite de ploi si vifor
nite, l ncercuira pe Miguel.
Hei, conasule, ce mai e nou pe aici pe la noi? i se adresara ctiva n cor. Ca noi d
e ani de zile n-am mai dat pe acasa. n Triana tot se mai toarna o cana de manzani
lla pe un sfert de real?
De turnat se mai toarna, dar de atunci s-a mai scumpit, mai flacai; costa o juma
tate de real, n schimb e grozava, le raspunse Catalinon n locul stapnului.Trageti-i
si voi pe gt cte o cana zdravana, ca n-o fi foc.
Da, dar cu ce? strigara zgomotos soldatii zdrentarosi.
Se zice ca am fi pierdut razboiul, asa-i? ntreba un capitan calare.
Pai de, l-ati pierdut, l lua Catalinon n zeflemea.Dar n-am ce zice, frumos va sade
; va sa zica, nici voi nu stiti de l-ati pierdut ori de l-ati cstigat. Coroana no
astra s-a usurat de toata Tara de Jos, si voi habar n-aveti!
Eu unul fac ceva pe Tara de Jos, riposta capitanul; mie mi trebuie acum un culcus
, un ulcior cu vin si o muiere. Att, n rest putin mi pasa de intentiile majestatii-
sale.
Miguel, calare, si croi drum prin multimea de soldati murdari duhnind a naduseala
statuta; se strecura ncet prin mizeria umana. Ani n sir, acesti oameni au batut t
ari straine si necunoscute pretutindeni blestemati si urti de moarte. n toti acest
i ani ndelungati, sngele si vinul le-a curs grla printre degete. De buna seama cons
tiinta lor e mai neagra ca pana corbului, si totusi ei sunt nevinovati, ca porum
beii, caci ei n-au facut dect sa asculte, supusi, ordinele stapnilor. Ani de-a rndu
l s-au ncaierat cu alti soldati care, ce-i drept, purtau alt fel de pana la palar
ie, dar aveau si ei acasa o mama, o nevasta si copii.
Sa ajungem eterni si gloriosi asa exprima Cervantes nazuinta noastra. Numai ca e
i se ntorc, si nu sunt nici eterni, nici gloriosi. Se ntorc mai subrezi, mai de pln
s si mai vrstnici dect au fost la plecare, iar comandantul lor, comandantul unei a
rmate nfrnte, nu gaseste nimic mai bun de facut dect sa-si toarne cenusa n cap.
Pretutindeni numai mizerie, nesiguranta si sovaiala.Sa te regasesti n tumultul lu
mii, sa-ti nfigi pe stindardul tau semnul unicitatii, sa-ti afli menirea, destinu
l si fericirea, o fericire profunda, cum n-a mai existat pna acum! mediteaza Migu
el n sinea lui.
Care-i calea spre acest tel?
Voi, lingailor de pe ultimele trepte ale altarului, voi nu veti izbuti niciodata
sa iesiti din mocirla umilintei de sclavi n care v-ati mpotmolit. Voi, ipocriti b
urduhanosi si sfrijiti, voi nu veti trece niciodata muntii ce va despart de tron
ul divinitatii. Voi, capete cu ochelari, veti gasi mii de cai ntortocheate n penum
bra salilor de studii, dar la lumina zilei constructia voastra iscusita se va na
rui n zeci de mii de cioburi. Voi, magilor, mari si mici, care scormoniti sub pamn
t galerii ce leaga, chipurile, iadul de ceruri, voi nu veti izbuti niciodata sa
aprindeti n sufletele voastre focul, nici ct al unui muc de lumnare,caci bezna n car
e pescuiti nabusa orice scnteie.
Care-i calea spre telul meu?
S-o iei pe drumul pasiunii patimase, care nu va seca niciodata, caci ea tsneste m
ereu, mereu, fara ncetare, prin alte mii de izvoare; sau pe cel al entuziasmului n
flacarat, prin care ntr-o buna zi vei izbuti sa-l afli peDumnezeul-Dragoste! Caci
dragostea e Dumnezeu siDumnezeu e dragostea. Dragostea! O cunosc eu oare?Nu, nu
, pna acum nu mi-a fost dat nca sa stiu ce-i dragostea. Cel putin asa cred. Descop
ar legaturi pline de cusururi, care-mi spulbera toate nchipuirile. Urasc de moart
e mediocritatea si micimea! Dar mereu ma izbesc de ele. Ah, Doamne, de ce mi-ai
faurit o lume att de strimta? Dorinta ma arde, mi suge sngele si-mi stoarce creieru
l. Tot pamntul de la un ocean la altul e mult prea mic pentru infinitatea dorinte
i mele.
Miguel se strecura printre multimile de soldati, trecu de poarta Cdizului si acum
gonea pe strazile orasului;deodata i veni n minte chipul Isabelei.
Porni n galop pe niste stradele laturalnice si intra ca iuresul n curtea palatului
Sandris.
O surprinse pe Isabela n timpul rugaciunii. Soarele matinal si arunca razele piezi
se peste crucea de deasupra genuncherului pe care se sprijinea Isabela.
Fata se ridica si porni n ntmpinarea oaspetelui.
Ce va aduce la noi, la o ora att de timpurie, donMiguel?
Dorul de a va vedea, Isabela.
Sunt sigura ca n-ati dormit bine, rosti fata, domol, tremurnd de bucurie ca Migue
l i-a rostit doar numele.Sunteti palid, don Miguel.
N-am dormit de loc. Am petrecut jumatate din noapte n sa, si o data cu revarsatul
zorilor m-a cuprins dorinta de a va vedea.
Da, dar m-ati ntrerupt din rugaciune, i raspunseIsabela, mprumutnd reprosului ei un
ton moale, catifelat.
Dumnezeu ma va ierta, tinnd seama de cucernicia voastra.
Poate, raspunse fata ngndurata. Trebuie sa credem n clementa lui.
Eu cred n voi, izbucni Miguel.
Sngele i navali n obraji, dar fata se sili sa se ncrunte:
Pacatuiti, don Miguel.
Stiu, nu sunt dect un biet pacatos, dar
Miguel amuti.
Isabela i zmbi usor:
Dumnezeu are nevoie de pacatosi, ca sa poata avea sfinti, spunea Loyola.
Se asternu o liniste penibila. Fata, ncurcata, se juca stngaci cu siragul de matan
ii. Ct mi e de apropiata prin pornirea preconceputa si prin forta ei de concentrar
e patimasa. Gndeste ca mine. Simte ca mine. Iata, ma apropii de dragoste. Da, de
Marea Dragoste-Dumnezeu.
Poate, ntr-adevar, gndea ca el, caci, pe neasteptate, fata rosti:
Eu cred, don Miguel, ca dragostea voastra pentruDumnezeu e prea materiala, prea
omeneasca. Voua vi se pare ca Dumnezeu e palpabil, doar sa ntindeti mna si sa-l at
ingeti, nu-i asa?
Da, Isabela, asa e. Iar drumul spre el duce prin voi.
Se asezara unul lnga altul.
Fata asta mprastie, deopotriva, parfumul crinilor si al garoafelor. Miroase a gra
dina si a cimitir n acelasi timp. Are n ea si soarele si bezna ntunecata a noptii.R
espira prospetime, dar totodata si zaduf nabusitor de pustiu african. Buzele ei a
u, cu siguranta, gust de snge.
n spatele meu e ratacirea neagra si ametitoare a amagirilor meschine.
La ce va gnditi? o ntreba Miguel.
La noi, la noi doi, i raspunse fata, fara sa-si dea seama de cuvintele rostite.
Miguel sari ca ars. Isabela pali de zapaceala si rusine.
Miguel sta drept n fata ei, tremurnd din tot corpul;simte ca si fata l iubeste.
Isabela ncearca sa se stapneasca, silindu-se sa-si ascunda tulburarea ce i se cite
ste pe fata; se nchide n ea ca un confesor n spatele pacatelor celui pocait, si sim
te deodata fiori reci ca gheata furnicndu-i bratele si picioarele, de parca ar fi
cuprins-o frigurile.
Isabela! Dragostea mea!
n clipa aceea, ca si cnd si-ar fi desprins un voal de pe chip, fata uita de pudoar
e si, ridicndu-si spre el fruntea nfierbntata, i declama versurile lui Lope de Vega
din poemul Silva moral.
O dragoste duioasa si curata a fost,
preacurata si trainica dragoste;
nimic sovaielnic, nimic fara rost,
ca o unica nsotire, fireasca,
armonia cerului si cea a pamntului
straduindu-se sa se contopeasca
Si n timp ce o saruta, de emotie Miguel nici nu baga de seama ca buzele ei aveau,
ntr-adevar, gust de snge.
Unde sunteti voi, vremuri de aur, cnd pe Guadalquivir, n preajma locului numit Tor
re del Oro, ancorau corabii cu pnze puternice nave cu cte trei catarge, ale caror
solduri late erau ndesate cu aurul pe care conchistadorii spanioli, acesti cavale
ri pradalnici, l jefuiau din lacasurile sfinte ale incasilor si aztecilor? Unde e
sti tu, torent de metal galben, care te revarsai cu generozitate pe strazile Sev
illei, ca sa asiguri stapnilor bunastarea, luxul si huzurul? Unde esti tu, glorio
asa epoca a lui Carol Quintul si Filip al II-lea?
Din pacate, n cei o suta de ani ce s-au scurs prin albia de aur, multe s-au schim
bat. Regele si stapnul nostru, majestatea-sa Filip al IV-lea, toarna mereu aur pe
gtlejul unui nou razboi; nici n-a terminat bine cu unul, si si mpodobeste vestitel
e vnatori si petreceri cu ciucuri de aur; buzunarele i zornaie mai mult dect trebui
e, n timp ce foametea si saracia cresc ntr-una, umbrind ntreaga Spanie.
Chipul tarii a mbatrnit si s-a zbrcit, nainte ca timpul sa poata ajunge, cu pasii sa
i poticniti si flamnzi, din trecutele vremuri glorioase n secolul nostru amart.Asta
zi, lnga Torre del Oro ancoreaza corabii ncarcate cu lemn colorat si blanuri, iar n
soldurile lor umflate, credeti-ma, orict te-ai stradui, nu mai gasesti niciun fi
r de aur. Acum lucrurile stau cu totul altfel: n spatiile acelea umflate ale vase
lor se nghesuie lipsa si mizeria umana, care fug dintr-o patrie neospitaliera, di
ncolo de ocean.
Cu ultimii reali, surghiunitii voluntari cumpara, la trgul de joi din Sevilla, to
t felul de troace, cu care, pe tarmul celalalt al oceanului, ncep o viata noua. P
e de alta parte, cei ce s-au decis sa strnga cureaua acasa, pna la moarte, invadea
za trgul cu toate lucrurile de care se pot lipsi n colibele lor saracacioase si da
rapanate, ca sa capete pe banii adunati un pic de ulei, faina si un burduf de vi
n.
n piata poti cumpara orice. De la clementa divina, pna la botfori nou-nouti. Mobil
a veche, provenita din casele nobilimii scapatate, arme abia curatate de snge si
rugina, roti de tors, melite de in, carti nedaunatoare si carti eretice, scapate
de ochiul vigilent al inchizitiei, vase de tot felul, colivii pentru pasarele s
i greieri, chitare, siraguri de matanii, flori, tablouri, icoane, apa sfintita,
maimute si haine vechi.
Negustori onesti si derbedei unsi cu toate alifiile se nghesuie buluc, ntrecndu-se
care mai de care n strigate stridente, n timp ce zbirii municipali au de furca pna
peste cap si griji cu nemiluita.
Printre dughenile cu haine vechi si sticlute cu apa de trei ori sfintita, se ved
e, expus pe un sevalet, un tablou nfatisnd doi baieti jucndu-se cu un catel. Pictor
ul, un barbat de statura mijlocie, lat n umeri, cu parul negru ondulat si ravasit
, cu ochii si nasul nfundati ntr-o fata carnoasa cu buze groase, citadin dupa nfati
sare, se foieste mereu n jurul operei sale, cautnd din ochi un cumparator prin mul
timea de gura-casca. Acestora le place si cinele, le plac si baietii, fac aprecie
ri asupra tabloului si se hlizesc de mama focului. De se ntmpla sa mai treaca pe a
ici si cte un om instruit, acesta se grabeste sa-i faca pictorului o plecaciune a
dnca, si tot att de repede se grabeste sa dispara.
Timpul trece si cumparatorul nu apare. Pictorul bate din palme si striga catre m
ultime:
Distinsi hidalgi, mosneni si bogati latifundiari, trgoveti nstariti si iubitori de
arta, care dintre voi cumpara acest tablou pentru fala caminului vostru si desf
atarea ochilor vostri?
Miguel se opreste n dreptul tabloului.
Va place, naltimea-voastra? ntreaba artistul.
Miguel l priveste drept n fata.
Ia te uita, pictorul cu care nu demult m-am ciocnit n vestibulul teatrului, la sp
ectacolul cu piesa lui Caldern!
BartolomEstebn Murillo, se nclina pictorul reverentios.
Miguel de Maara, domnule. Daca nu ma nsel, noi doi ne cunoastem?
Murillo l cerceteaza o clipa cu atentie pe Miguel, apoi deodata si aduce aminte si
izbucneste ntr-un rs cordial.
A, voi erati, naltimea-voastra?! Da, da, voi erati.V-ati napustit ca un meteor. D
a, acum mi amintesc, atidus repede mna la sabie. N-a fost n intentia mea sa va jign
esc, naltimea-voastra!
Nu mai e cazul sa discutam despre asta, i se adreseaza Miguel, binevoitor. Acum
e vorba despre acest tablou. Mai aveti cumva si altele?
Pictorul se apleaca si scoate de sub sevalet un brat cu pnze mai mici, facute sul
.
Miguel le cerceteaza una cte una.
Vindeti mult, don Bartolom?
Putin. Foarte putin, naltimea-voastra, marturiseste cu sinceritate artistul. Acum
trei ani m-am ntors de laMadrid la Sevilla si, drept sa va spun, de atunci trag
mta de coada. Daca n-ar fi fost ciclul de tablouri pe care le-am pictat recent pe
ntru mnastirea San Francisco, acum as trai n mizerie. Cu asta m-am mai ajutat si a
m putut sa ma nsor. Gustul saraciei n doi e mai placut, zmbeste pictorul, cu simpli
tate.
Miguel se uita atent la schita unei sfinte, care-i sugereaza chipul Isabelei.
E o schita pentru un tablou al Sfintei Barbara, i explica Murillo. Nu mi-a reusit
. Figura e prea alungita, fata nu-i suficient de lucrata, iar de peisajul de pe
fundal nici nu mai vorbesc. Aduce cu haosul din care s-a naltat Atotputernicul de
asupra apelor, n-am dreptate, naltimea-voastra?
Mi-o vindeti mie, don Bartolom?
Murillo a nmarmurit. Un lucru att de neizbutit? Cu ct sa-l vnd? Cu douazeci de reali
? Sau mai bine cu zece, ca sa fiu mai sigur ca-l cumpara?
Mi-o dati pe zece escuzi? ntreaba Miguel.
Murillo casca uluit ochii sai spalaciti.
Vreti poate sa spuneti zece reali, naltimea-voastra?
Nu, zece escuzi. mi place. Mi-o vindeti?
Cum sa nu, izbucneste pictorul plin de nsufletire. Prost e cel ce respinge ce i s
e ofera. O sa avem acasa un Craciun vesel!
Murillo ia monezile de aur si face o plecaciune. Cei doi barbati si strng mna.
Hola, distinsi oaspeti, striga NicolsSnchez Frano, care e ntotdeauna cu o treapta ma
i sus pe scara bunei dispozitii dect obisnuitii clienti ai Heruvimului; aud ca-l as
teptati pe don Miguel de Maara.
Da, i raspunde Diego. Avem ntlnire cu el aici.
Ura, izbucneste de bucurie Nicols. O sa-l astept si eu cu voi, caci don Miguel e
un om sfnt, gata-gata sa ma atraga pe drumul tacerii, al virtutii si al smereniei
crestinesti. Nu lipsea mult sa faca si din mine un sfnt.Dar eu l iubesc, ca si cnd
toate astea s-ar fi ntmplat aievea.
Nicols se asaza lnga Diego si Alfonso si ciocneste cu ei o cupa cu vin. Alfonso ta
ce, e abatut, caci a aflat de dragostea nflacarata a lui Miguel pentru Isabela.
Si credeti ca vine cu adevarat preabunul meu patron? ntreaba Nicols, cu ndoiala.
Vine, vine sigur, l linisteste Diego.
Nimic pe lumea asta nu-i sigur, e de parere Nicols, nimic n afara de mparatia iadul
ui. Binevoiti a afla de la mine si a tine seama de acest lucru. Nouazeci si noua
de sperante ne ofera lumea noua, viermilor ei pacatosi, si o singura certitudin
e absoluta si anume aceea ca sufletele noastre nnegrite, precum grinzile de deasu
pra lampilor, si-au asigurat un loc n iad.
Astept cu bucurie sa aud ce-o sa ne spuna Miguel despre noua lui dragoste, inter
vine Diego.
Ce sa spun, mare bucurie, se rasteste la el Alfonso.
Nu cumva esti gelos? l ia n bataie de joc Diego.
Tu n-ai fi gelos, daca cineva ti-ar lua logodnica?
Nu exagera, rde Diego, Isabela n-a fost niciodata logodnica ta. Nu te-a vrut, si
noi stim bine acest lucru.
Eu unul, se amesteca n vorba Nicols, care aflase, ca si ntreaga Sevilla, de noua dr
agoste a lui Miguel, eu unul sunt ncredintat ca nobilul Maara o va lua pe donaIsab
ela de sotie. Viata lui se va schimba din temelii. Da, da, un om ca el e n stare
de una ca asta. O sa vedeti. si va rasturna felul de trai si va porni pe calea vi
etii nobile si a caminului conjugal.
Rsete.
Pariez trei contra unu, intervine Diego, ca Isabela va fi doar amanta lui, si ni
mic mai mult.
Cu att mai rau, se ntuneca la fata Alfonso; dar eu nu voi permite asa ceva, nu voi
permite niciodata!
Dar de ce nu vine odata fratele, prietenul si izbavitorul meu drag? se vaicarest
e Nicols. Ah, asta cu siguranta pentru ca am dreptate. Se nsoara si uita de noi, o
sa vedeti. Fa ce-ti place, dar nu uita de oita ta credincioasa, de adeptul tau
Nicols! Sunt sufletul sufletului tau, tu esti eu si eu sunt tu, o, scumpul meu pa
tron!
L-am ntlnit azi n timp ce iesea de la Isabela, povesteste Diego. Era mai grav ca or
icnd, si i se citea pe fata un fel de hotarre. Parea fericit. Mi-a spus: mine plec,
dar a refuzat sa-mi spuna unde si de ce.
Ati auzit? striga Nicols, iritat. Cu siguranta ca de mine chiar va porni pe calea
unei vieti noi. O, vai de capul meu sarman! Iar vrea sa ma arunce n bratele virtu
tii, cu pilda lui stralucitoare. Ce face el, trebuie sa fac si eu.
Unde-o fi vrnd sa plece? reflecteaza Alfonso, nelinistit.
Da, dar a spus mine, izbucneste deodata Nicols plin de voiosie. Abia de mine vietile
noastre se vor ntoarce pe calea generozitatii solemne, asa cum a hotart sfntul meu.
O, multumescu-ti tie, prea-nteleptul meu patron. Basilio, adu repede vin.
Mi-e teama, rosteste; Alfonso, cu voce scazuta, ca ntr-adevar o ia de sotie.
Si ca azi nu mai vine printre noi, adauga Nicols. Sa bem pentru nobila sa hotarre!
N-o ia, n-o ia, o tine Diego pe-a lui.
Basilio, izbeste Nicols cu pumnul n masa. Ce se aude cu vinul? Iubitul meu e n star
e sa socoteasca ziua de mine ncepnd cu miezul noptii, care se apropie vaznd cu ochii
. Grabeste-te, Basilio! Ce spuneti, n-ar fi bine oare sa-i trimit vorba, si sa c
adem la nvoiala ca ziua de mine sa nceapa pe la amiaza?
Doa Clara asculta cuvintele surorii sale, donaHarbara:
mi dau seama ce nseamna sa intri n legaturi de rudenie cu familia Maarilor. Ti-as do
ri, draga mea, din toata inima aceasta onoare. Ar fi o mare cinste si pentru min
e. Dar mi-e teama pentru scumpa noastra Isabela.Vai, cte lacrimi a varsat batrna m
archiza Amalia! Si ct nu l-a blestemat pe acest tnar pentru pierderea nepoatei sal
e!
Urt, urt din partea lui, murmura doa Clara, dar, spune-mi, s-a dovedit ca fata s-a
otravit, ntr-adevar, din pricina contelui?
Don Miguel studiaza mpreuna cu un oarecareOvicena. Se spune ca si lui i-a sedus s
ora si apoi a parasit-o. Se vorbeste ca la fel a procedat cu multe alte fete si
chiar cu una de la tara.
Tinerii nobili obisnuiesc sa faca asemenea ispravi cu fiicele cetatenilor de rnd,
si exprima parerea doa Clara. Ce vrei, neastmparul si pripeala tineretii! Zmbi usor
, dupa care relua: ti amintesti, Barbara, de sotul tau? Cnd avea douazeci de ani p
e vremea aceeaClaudio nca nu te cunoscuse s-a dus si el o data dupa o frumoasa de
la tara, ca pna la urma sa fie nevoit sa fuga sub o ploaie de pietre.
Barbara se foi n jilt jignita si se ridica:
Da, dar Claudio n-a sedus-o pe fata aceea, degeaba zmbesti, stiu foarte bine ca n
u s-a ntmplat nimic.Si-apoi, el nu poate fi comparat cu un om pe care mama lui abi
a a izbutit sa-l nasca, dupa multe rugaciuni, cu un om a carui viata a fost faga
duita Domnului prin juraminte, cu un om sortit carierei preotesti, dar care prin
nemerniciile lui l necinsteste pe Dumnezeu si ntreaga nobilime.
Doa Clara se facu palida ca ceara si sari n sus:
Cum ai spus? Sortit sa devina preot?!
Da, raspunse Barbara, solemn, stiind ca de data asta a nimerit coarda sensibila:
Viata lui apartineDomnului. El nsa l tradeaza pe Dumnezeu pentru poftele sale. Pe
aceeasi treapta cu asasinii si criminalii de rnd sunt pusi toti aceia care-i ofe
ra adapost sub acoperisul lor. Pe veci defaimata ramne fata care doar se apropie
Doa Clara nu mai asculta si si conduse sora spre iesire.
Ochii ei verzui aveau acum un luciu straniu, neobisnuit, albul ochilor i se acop
eri de vinisoare sngerii,ceturi groase i nvaluira capul ncaruntit, vuind de mnie, si
umbrele unor presimtiri rele prindeau n mintea ei contur de naluci.
Intra n odaia fetei si o gasi pe Isabela stnd de vorba cu don Flavio. La aparitia
ei, amutira amndoi pe neasteptate.
Cteva clipe de tacere.
Don Miguel nu mai are voie sa treaca niciodata pragul casei noastre, spuse apoi
cu severitate.
Tacerea se ngrosa.
Ce tot vorbesti, scumpa mea? ntreba dupa un, timp don Flavio, cu spaima n glas.
Sufletul acestui om e negru, rosti doa Clara artificial, ca o vrajitoare, cu priv
irea atintita undeva departe; nu vad n el dect slabiciune si rani cicatrizate. Und
e patrunde, distruge, pe unde trece lasa n urma lui numai ruine si lacrimi.
Nu, nu, mama, izbucni Isabela ntr-un hohot de plns. El nu-i asa!
Cum? i iei apararea?
Da, mama, eu l iubesc.
Doa Clara aluneca prin ncapere cu pasi de somnambul, ncet, ca o umbra.
Viata lui a fost fagaduita Domnului. Cine are dreptul sa pacatuiasca mpotrivindu-
se acestei hotarri?
Flavio riposta:
Multi barbati au fost fagaduiti Domnului, si pna la urma au devenit soti si parin
ti
Fiica mea si casa mea sunt onoarea mea, l ntrerupse cu fermitate doa Clara. Nicioda
ta ele nu vor fi patate de suflarea, de vocea si de pasul unui om care,[ pentru
pasiunea lui, e n stare sa-si tradeze mama si chiar pe Dumnezeu nsusi!
Miguel trecea cu caleasca prin Piata Mare si ntr-un valmasag de oameni l zari pe G
regorio n fata unei dugheni unde era legata o maimutica.
Cobor din caleasca si se apropie.
Da-mi maimutica asta pe zece reali, omule, se ruga Gregorio de negustor.
Douazeci, parinte. Dumnezeu mi-e martor ca sub douazeci n-o pot da.
ti mai dau pe deasupra si niste matanii vechi, se tocmi Gregorio.
Nu pot, sfintia-voastra, zau nu pot
Dar ce-ti veni sa cumperi tocmai o maimuta, parinte? ntreba Miguel.
Gregorio se ntoarse, chipul i se nsenina de bucurie si, deodata, batrnul filosof ca
pata un aer de copil. Ochii sai luminosi ncepura sa straluceasca si carturarul si
freca minile, cu un zmbet de adolescent:
Stii, Miguelito, Solana si doreste de mult o maimuta mica, prostuta. As vrea sa-i
cumpar acest animal, dar aici vocea i se reduse la soapta dar n-am izbutit sa c
ersesc mai mult de cincisprezece reali, si de aceea trebuie sa ma tocmesc, nu gl
uma
Calugarul scutura vesel banutii, facndu-i sa sune, si-l privi pe Miguel cu un surs
neprefacut.
Miguel cumpara maimuta, mai cumpara si niste bratari, si un inel, si jucarii, si
o gramada ntreaga de lucrusoare, si de-ale gurii, si-acum cara totul n caleasca,
ajutat de calugar.
Ia loc lnga mine, i porunci Miguel.
Ce-ti veni, fiule? se mpotrivi batrnul. Eu nu pot
Repede, repede, parinte, i curma vorba Miguel.
Calugarul se aseza cu bagare de seama pe perna de catifea si se ghemui; nu se si
mtea de loc la largul lui.
Ce-o sa creada oamenii despre mine, Miguel?
Spuneai cndva ca omului nu trebuie sa-i pese de parerea altora, atunci cnd face o
fapta buna. Si-apoi, cine te cunoaste aici?!
Te-nseli, sufletelul meu. Aici ma cunoaste cine vrei si cine nu vrei. Umblu prin
tre oameni si le tin predici.
Si, ntr-adevar, la tot pasul oamenii de rnd l salutau prieteneste pe predicatorul l
or aflat n caleasca nobiliara, n timp ce lui Miguel i aruncau priviri dusmanoase.
Ah, ct respect fata de un caputin cersetor! si spuse tnarul conte, plin de uimire. P
e mine nu ma saluta nici macar o zecime..
Se ndreptau spre podul Trianei.
Nu departe de Torre del Oro, caleasca fu vazuta dePascual si de parintele Trifn,
care ntre timp se mprietenisera.
Ai vazut, distinse domn? ntreba n soapta Trifn.
Am vazut, parinte. Asta-i predicatorul acela hoinar?
Da, raspunse Trifn, cu o ura nempacata. Asta-i omul care ni-l ia noua pe contele d
e Maara.
Cui i-l ia, parinte? ntreba Pascual, nedumerit.
Mie, Domnului, sfintei biserici. Dar nu, calugarul nu poate avea ultimul cuvnt n a
ceasta chestiune!
Si si apropiara capetele ntr-o soapta perfida:
Numai pe Gregorio? De ce?! Oare Miguel nu pacatuieste, deopotriva, cu fiecare di
ntre vorbele si faptele sale?
Numai pe Maara? De ce? Oare Gregorio nu picura otrava n sufletul preacucernicului
norod alSevillei?
n niciun caz pe unul singur. Pe amndoi! Pe amndoi!
ntre timp caleasca a si trecut podul, intrnd n Triana; femeile, copiii si batrnii di
n ntregul cartier dadura buzna n strada, venind din toate partile.
Solana statea ca mpietrita n fata maimutei si a darurilor, doar lacrimile de uimir
e si bucurie i se prelingeau usor pe obrajorii palizi.
Va multumesc, don Miguel, bigui fetita si-i saruta mna.
Gregorio aduse un burdusel cu vin si cei doi barbati se asezara la masa, n timp c
e Solana nu mai contenea sa-si admire darurile.
Trecura n revista situatia din oras, Gregorio aminti cu groaza ca de sarbatorile
Craciunului sfnta inchizitie avea sa arda pe rug treizeci de eretici, si-i povest
i luiMiguel despre predicile sale catre poporul Sevillei.
Fii cu bagare de seama, parinte, l avertizaMiguel. Uneori ai pareri prea liberale
si instigatoare, pe care inchizitia nu le asculta cu placere.
Nu spun dect adevarul, l linisti batrnul. Niciodata nu mint, niciodata nu calomniez
si nu doresc raul nimanui. Si-atunci, ce mi se poate ntmpla?

Inchizitia se conduce nenduplecata dupa degetul aratator al denuntatorilor. Daca
ai cumva dusmani
Eu? se minuna calugarul, cu sinceritate. Dusmani?De unde sa-i iau? Nu fac rau ni
ci macar unui dobitoc, daramite unui om, si ndeosebi unui om cumsecade si sarman.
Iar cei mari si orgoliosi, care nu-mi sunt dragi, nu-si dau cu mine nici cea ma
i mica osteneala.
Miguel si lasa mna n palma calugarului si-i spuse cu duiosie, asa cum obisnuia sa-i
vorbeasca odinioara, demult, pe cnd era copil:
Stiu, eu te cunosc, bunul si batrnul meu dascal, dar nu fiecare vine la dumneata
cu gndul si cu voia buna. Adu-ti aminte de Trifn, parinte
Dumnezeu sa-l binecuvnteze n toate, rosti Gregorio nepasator. Si el, ca si mine, v
rea sa slujeasca ntru gloria Domnului. Dar tu, fiule? Ieri te-am vazut iesind din
casa contelui Sandris. Straluceai de fericire.
Da, padre. Sunt ndragostit de doa Isabela.
Gregorio deveni grav, si cutele ce i se ncretira pe frunte l facura deodata si mai
batrn.
Mama te-a vrut preot, Miguelito.
Miguel se ntuneca la fata, gata sa izbucneasca.
Nu, nu spune nimic, prentmpina furtuna calugarul; eu te nteleg. Unui puiete de chip
aros nu-i poti cere sa se faca iasomie. Ti-e sngele prea fierbinte, ca numai drag
ostea de Dumnezeu sa-ti poata aduce multumirea deplina. Arzi ca o torta aprinsa,
esti ca o furtuna, vesnic n zbor, si trebuie sa fii asa.
Gregorio ofta, i mngie mna cu sfiala, dupa care relua:
Tu trebuie sa ai din toate prea multe, fiul meu.Fie ca Dumnezeu sa te ajute si s
a nu se ndrjeasca mpotriva ta. Dar, ia spune, doa Isabela ti-e draga cu adevarat?
O iubesc pe Isabela cum nimeni n-a iubit pe cineva vreodata.
Cnd portarul palatului Sandris i spuse ca din porunca doamnei contese n-are voie s
a-l lase sa intre, luiMiguel i se facu negru dinaintea ochilor. n prima clipa voi
sa nainteze chiar si n ciuda oprelistii, dar mndria i frna pasii.
i trimise Isabelei prin Catalinon o scrisoare, la careLuisa, camerista Isabelei, i
aduse numaidect raspunsul:
Te iubesc, Miguel Dumnezeu sa ma ierte! te iubesc ca pe numele Domnului. Sunt a t
a. La noapte, dupa ce mama va adormi, voi cobor n gradina.
n noaptea ntunecata, fara stele si fara luna, Isabela veni sa-l ntmpine. Printre sar
utari, ntorcndu-si tematoare privirea la orice sunet, Isabela i povesti iubitului d
espre ura mamei mpotriva lui. Printre sarutari se ntelesera ca n noaptea urmatoare
Miguel s-o rapeasca peIsabela. Vor pleca, mpreuna cu dragostea lor, la SanLcaro
Cnd voi fi sotia lui, si spune Isabela n gnd, mama va ceda, cu siguranta va ceda
Cu un sarut si jurara credinta, si iat-o acum pe Isabela ntorcndu-se acasa.
n aceeasi noapte Miguel si expedia la San Lcaro mesagerii, ca sa-i pregateasca refu
giul.
Solii zburara calare prin bezna neagra si n timp ce Miguel umbla ngndurat prin odai
e, jos, n capul scarii, Catalinon statea de vorba, pe ntuneric, cuVincento.
Se pregateste o rapire, micutul meu administrator, i sopteste Catalinon. Dar baga
de seama, sa nu sufli nimanui o vorba, daca nu vrei sa ajungi un cadavru.
Dumnezeule, Hristoase, se nspaimnta batrnul.Rapire! Ce-o sa mai iasa si din poveste
a asta?! Si cum tu, tu esti bagat n toata tarasenia?
Pai, se umfla n pene Catalinon, se stie doar ca stapnul nu face nicio miscare fara
mine! nca n-ai aflat acest lucru, maduva de soc?
ntre timp, torturata de teama, Isabela i-a destainuit tatalui planul rapirii si-l
roaga acum sa-i dea o mna de ajutor. Don Flavio e ncntat:
Miguel e un baiat si jumatate. De pe acum ncep sa-l iubesc ca pe propriul meu fiu
. Dar fii atenta, sa nu afle mama.
Apoi o chemara pe Luisa si, sub mii de juraminte, i mpartasira si ei tainicul plan
, caci ea avea s-o nsoteasca pe Isabela n aventurata-i calatorie.
Dupa care ncepura cu febrilitate pregatirile rapirii. La San Lcaro avea sa-i cunun
e n taina parintele Gregorio, care urma sa soseasca acolo dupa ei.
Prin vazduh aluneca, greoi, duhoarea diavolului.Noaptea e o lespede de ntuneric t
ulbure, peste care s-a tras o perdea de nori negri ca funinginea. Liliecii zboar
a bezmetic, iar sub Turnul plngerii se lateste o baltoaca de snge si un pumnal e a
runcat n graba. Spre rasarit, fulgere galbene ntretaie nentrerupt bolta cerului, nsc
riind n fantastice zigzaguri zborul pasarilor de prada.Din gradina mnastirii, izma
mprastie un miros pagn.
Tematorii de Dumnezeu si dorm somnul de noapte, tlharii ies la jaf; n linistea oras
ului si murmura melodia, cu glasul lor tacut, fntnile arteziene, n timp ce pamntul se
unduieste n suflarea de rusalca a gradinilor.
Doi insi, nfasurati n pelerine, stau lipiti de zid;dupa colt i asteapta un barbat c
u caii nseuati.
Auziti, stapne, rosteste n noapte Catalinon, auziti zgomotul acesta ciudat? Parc-a
r fi niste aripi. Sa stiti ca zboara pe aici strigoii.
Liliecii, i raspunde ncet Miguel.
Mai degraba strigoii. O, sfinte Iacob!
Taci!
Noaptea, cu pleoapele lasate, sta la rascrucea de drumuri, ca o credincioasa n pe
lerinaj, la poarta unei mnastiri. Sus, la o fereastra, a clipit o luminita.
Liniste!
Pe perete, aluneca de sus, ca un sarpe, o scara de cnepa.
Tine bine, i sopteste Miguel lui Catalinon, n timp ce urca scara. A si saltat-o pe
Isabela peste balustrada balconului si acum coboara cu ea n brate.
Apoi se catara si Catalinon, cu ndemnare, pna sus.O fata, nfasurata ntr-o mantie, l as
teapta. Nu-i vede chipul. Deodata, Catalinon surprinde o mna care, din spatele dr
aperiei, i ntinde fetei pelerina Isabelei. E gata sa scoata un tipat de uimire.
Luisa? ntreaba n soapta Catalinon.
Da, i raspunde tot n soapta fata.
Sa ne grabim, i spune Catalinon, uitnd numaidect ceea ce vazuse.
n clipa urmatoare erau cu totii n sa, si nimeni nu mai observa scara naltndu-se usor
si disparnd, din nou, n ntuneric.
Caii, cu copitele nfasurate n zdrente, goneau n liniste spre poarta orasului; punga
, doldora de galbeni, pecetluieste gura paznicului si poarta se deschide fara zg
omot.
Pornira n galop spre miazazi. Noaptea era dulce, mbibata de miresme, si putin vntoa
sa. Cununile de nori s-au ngrosat deasupra soselei, contopindu-se ntr-o masa neagr
a din care se porni o ploaie marunta, sfichiuitoare.
Miguel acoperi fata Isabelei, ferind-o de stropii de ploaie; cu o mna o tinea de
mijloc, cu cealalta, mna calul.
La a treia borna, astepta o caleasca nchisa. Isabela si Miguel se instalara nauntr
u, Catalinon si Luisa afara, pe capra din spate. Borna dupa borna ramnea n urma lo
r; cei patru cai zburau ca un stol de pasari n ntmpinarea soarelui de amiaza, care
se rostogolea printre nori.
Din viile lor, podgorenii si ntorceau privirea dupa splendida caleasca. Duruitul e
i si gasea ecoul n linistea peisajului. Aratatorul ceasului solar, de pe acoperisu
l hanului, dadu de veste, cu umbra lui, ca a venit amiaza.
Catalinon hraneste si adapa caii, n timp ce Luisa se foieste n jurul lui. O descoa
se pe camerista, dornic sa afle a cui a fost mna zarita de el pe balcon, din spat
ele draperiei, n timpul rapirii.
Domnul conte n persoana ne-a ajutat, marturiseste fata, fara nconjur.
Cum ai spus? A ajutat? Sfinte Iacobe, ce-o mai fi si asta?
O rapire trebuie sa se petreaca n taina, nu-i asa?ntreaba Luisa, cu voce soptita.
Pai da. Dar asa e mai lesne. Tu nsa n-ai voie sa sufli o vorba, ai nteles?
M-am jurat sa nu tradez nimic, dar si tu trebuie sa taci ca
Ca si tine, potrnichea mea, rde Catalinon n urmaLuisei care se ndeparteaza.
ntre timp ploaia conteni, din ceturi se ivi o zi balaie si calduta, iar soarele,
pe jumatate acoperit de un val de aburi, raspndea o lumina orbitoare.
Cei patru cai pornira din nou, n galop, spre miazazi
Acum Catalinon nu mai lua n seama ciripitul gures al Luisei. Viermele groazei ncep
u sa i se cuibareasca n suflet si sa roada. Statea pe jumatate ncruntat, numara bo
rnele cu sot, pe cele fara sot le trecea cu vederea;simtea ceva rau plutind n vaz
duh.
Spre seara, ajunsera la San Lcaro. Oamenii trimisi de Miguel nchiriasera un castel
de vara fermecator, aflat pe o colina, n afara orasului, chiar deasupra marii.
ndragostitii stau sprijiniti unul de altul si privesc n jos apa care vuieste si ca
pela unde, a doua zi, Gregorio avea sa le binecuvnteze casatoria.
Masa e pregatita pentru ospat, iar tavile sunt presarate cu petale de trandafiri
. Vntul ce bate dinspre mare aduce cu el aroma Africii.
Isabela se retrage n camera ei.
Miguel i saruta mna n tacere.
De fericire nu-i n stare sa rosteasca o vorba.Sta cu ochii atintiti la usa pe car
e, peste cteva clipe, adorata lui avea sa apara mai frumoasa ca oricnd.
n clipa aceea, n odaie se strecura, ca un abur,Catalinon, caruia i fusese ncredintat
a misiunea de a pazi casa de urmaritori.
Ce cauti aici? Treaba ta e sa stai afara si sa pazesti poarta.
Nu va fie teama, stapne. Mai n siguranta ca aici nu puteti fi nicaieri.
Ce tot trancanesti? Suntem, fara ndoiala, urmariti!
Nici vorba de asa ceva, naltimea-voastra, si asta pentru ca n-are cine sa ne urma
reasca
Contele Sandris.
Domnul conte, sa-mi fie cu iertare, stia de rapire, precum prea bine stia ntreaga
lui casa; si cnd aveti sa va ntoarceti, el nsusi are sa va dea si binecuvntarea.N-a
veti de ce va teme. Bucurati-va n liniste de fericirea voastra
Miguel nmarmuri:
Ce tot spui, omule?
Adevarul adevarat, naltate stapne, Dumnezeu mi-e martor. Toate astea mi le-a poves
tit camerista domnisoarei; dar nu numai att: eu nsumi am vazut, cu ochii mei, mna l
ui don Flavio n timp ce-i ntindea cameristei, pe balcon, pelerina pentru naltimea-s
a, domnisoara contesa. Asta-i o marturie, ct se poate de limpede, ca Dar ce-i cu v
oi, stapne, de-ati palit asa, deodata? Pentru Dumnezeu, ce ce-i cu voi?
Pleaca, se rasti la el Miguel, scrsnind din dinti;glasul lui e neomenesc, rasuna
strident, aidoma unui racnet de fiara torturata.
Catalinon disparu ngrozit.
Lui Miguel i se facu deodata negru n fata ochilor.O bolta ncinsa pna la incandescen
ta se prabusi deasupra capului sau, farmitndu-se cu un scrsnet asurzitor, si deodat
a i se paru ca n ploaia cozilor de flacari strnita din senin pamntul i se scufunda
sub picioare, n abisurile iadului. Iar peste ruinele visurilor sale se nalta acum
mndria lui adnc ranita.
Sunt aici, scumpul meu cel mai drag, auzi el, ca de departe, glasul Isabelei.
Glasul, pna adineaori iubit, i scrtia acum n urechi dezgustator, lasnd dupa el, n spati
u, un gol imens.
Stiu ca adori culoarea alba. ti plac?
Dar naintea ochilor orbiti de umilinta si tradare, n inima cotropita de orgoliul r
anit, se ngramadeau acum doar umbre ntunecate; Miguel n-o vedea pe Isabela.
Cu zmbetul iubirii pe buze, cu floarea alba tesuta n rochia-i de dantela, Isabela
statea nmarmurita n fata tacutului Miguel:
De ce nu vorbesti, dragostea mea? Hai, saruta-ma, repede. Tata e cu siguranta pe
urmele noastre.
Cu o clipa nainte, pe Miguel l mai ncerca nca o tristete netarmurita; acum nsa, auzin
d o noua minciuna, o noua ipocrizie, si reveni pe neasteptate. Dorinta se transfo
rma dintr-o data n indiferenta. Cu un gest de stapn, curma vorbele fetei si i se a
dresa pe un ton glacial:
De ce sa va fie teama, naltimea-voastra, de o urmarire despre care stiti prea bin
e ca e nascocita? Va veti napoia acasa, singura, n caleasca mea. Oamenii mei va vo
r nsoti.
Dupa care, tsni din ncapere ca o sageata; ajuns n curte, ncaleca la iuteala si, fara
sa spuna cuiva un cuvnt, porni ca iuresul spre Sevilla, nsotit deCatalinon.
Departe n urma lor, se leagana caleasca. Fata Isabelei e galbena ca ceara si necl
intita ca luna ce nsoteste vehiculul, cu lumina-i palida.
Doa Clara e ngenuncheata n fata crucii si sufletul ei pluteste ntre ratiune si delir
; gndurile nu-i mai umbla acum pe caile obisnuite, n rnd cu ale celorlalti oameni;
stapna casei se zbate deznadajduita, vaicarindu-se aplecata pe genuncher.
Doamne, ai grija de mine, si ia-ma n paza ta!Ajuta-ma ntru dreptate mpotriva unui p
acatos. Elibereaza-mi copila din minile acestei brute.
Don Flavio se agita de colo pna colo, cu pas vnjos, facnd sa-i zangane sabia, dar,
sub masca mniei, ascunde un zmbet.
Mii de tunete si fulgere sa cada peste capul acestui nemernic. Auzi, s-o rapeasc
a pe fiica mea! Ce ndrazneala! De sabia mea va fi strapuns, ticalosul!
Cu minile mpreunate, doa Clara se bate cu fruntea de lemnul genuncherului. Deodata
sare n sus ca arsa si striga:
Ce tot umblati n jurul meu? De ce nu porniti n cautarea fiicei voastre a carei ono
are e amenintata?
Pornesc, dar ncotro?
Plecati. Plecati n goana mare! Actionati, daca sunteti nobil!
Usa zboara ntr-o parte si n odaie si face aparitiaIsabela, mbracata ntr-o rochie alba
de atlas.
Don Flavio ramne ncremenit, incapabil sa mai scoata o vorba.
Doa Clara izbucneste n strigate de bucurie si si mbratiseaza fiica:
Ai fugit, ai scapat din ghearele ticalosului! O, binecuvntat fie numele tau, Doam
ne, care pe toate le vezi pna n fundul tuturor prapastiilor, si vesnic stai de veg
he! Nu ti s-a ntmplat nimic, copila mea? Nu ti-a facut niciun rau?
Isabela nu raspunde.
Ce-i cu tine? Ce ti s-a ntmplat? insista parintii.
nsetata de razbunare, tnara contesa strnge din buze; vorbele ei sunt ncarcate de o r
autate nenduplecata si necrutatoare:
M-a rapit, mi-a stirbit onoarea, apoi m-a parasit!minte ea.
Peste vaietele deznadajduite ale doei Clara, rasuna furios glasul tunator al lui
Don Flavio:
l omor!
Padre Gregorio sta n fata lui Miguel si-i cerceteaza chipul cu atentie.
Cta groaza poarta n el acest senior rasfatat, al carui destin e pecetluit de eredi
tatea patimasei pasiuni corsicane!
Buzele nclestate de durere, ochii cazuti n orbite si fara stralucire, iar n spatele
lor, o bezna neagra, bntuita de un vnt flamnd; degetele nfipte n speteaza jiltului.
Credeam ca n Isabela mi-am gasit fericirea. Finalitatea destinului meu. Am alerga
t dupa imaginea perfectiunii si mi-am spart fruntea, izbindu-ma de minciuna si p
refacatorie.
Nu-i asa, Miguelito, ti-a fost ranita doar mndria, ncearca batrnul sa-l linisteasca
, mngindu-i mna. Poate ca te-a iubit. Poate te mai iubeste si acum. Fireste, n felul
ei. Nu uita, fiule, ca fiecare dintre noi e altfel.
Nu pot iubi pe cineva care-i altfel dect mine, izbucneste Miguel, cu violenta. Da
ca eu umblu pe pamnt, femeia pe care o iubesc trebuie sa ma urmeze.Daca umblu pri
n nori, trebuie sa vina acolo dupa mine.Daca eu mi pun viata n joc pentru ea, nici
ea n-are voie sa-mi ofere ceva mai prejos. Nu vreau sa dorm dect alaturi de drag
oste. Si aceasta trebuie sa ne inunde, sa ne nece pe amndoi, sa ne nfioare si sa ne
nghete maduva n oase. De ma coplesesc pe mine o suta de tristeti, nu-i ngaduit s-o
copleseasca pe iubita mea numai nouazeci si noua; de am eu o suta de bucurii, t
ot attea trebuie sa aiba si ea. De orbesc eu
Sa orbeasca si ea? l ntrerupe nspaimntatGregorio.
Da, da, iar daca e sa mor eu, sa moara si ea!
Pe calugar l cuprinde groaza. Ce monstru egoist!
Dar dragostea batrnului e mai puternica dect spaima si dezgustul. Poate ca totusi
nu-i nca timpul pierdut ca Miguel sa se schimbe.
Fiul meu, l ia el cu blndete, trezeste-te si vino-ti n fire. Ceea ce spui tu e cump
lit, neomenesc
Ori totul, ori nimic, scrsneste din dinti Miguel.Si daca eu dau totul, celalalt n
u poate da mai putin.Iar minciuna n-o iert niciodata, nimanui!
Mi-e teama, baiete, ca vrei mai mult dect i este ngaduit omului sa vrea. Mi-e teama
pentru tine,Miguelito mi-e teama
Don Flavio, conte de Sandris, anunta servitorul, si n clipa urmatoare don Flavio
se si nfatisa, cu chipul ravasit de mnie.
Gregorio facu o plecaciune si se retrase n ncaperea alaturata.
Don Miguel, e adevarat ca mi-ati rapit fiica?
Da, raspunse tnarul Maara. Dar
Nicio vorba! I-ati stirbit onoarea, si e de datoria voastra s-o luati de sotie!
Niciodata!
n garda! striga don Flavio, tragnd sabia din teaca. Veti plati cu snge!
Lamele sabiilor sclipira.
Otelul zangani, scaparara scntei, loviturile cadeau una dupa alta, fulger dupa fu
lger, si, pe neasteptate, donFlavio se prabusi ca secerat, cu mna stnga apasata pe
inima; printre degete i se prelingea o suvita de snge nspumat.
Batrnul conte scoase un suspin si inima lui nceta sa mai bata.
Miguel statea teapan n fata mortului, cu ochii iesiti din orbite.
Gregorio intra repede n odaie, cerceta pulsul ranitului si-i puse o oglinda n drep
tul gurii. Oglinda nsa ramase limpede, nu se aburi.
Calugarul ngenunche lnga mort, se nchina, apoi, ridicndu-se n picioare, si nalta deznad
ajduit minile spre cer:
Ce-ai facut, Miguelito? Ai ucis un om, si te-ai distrus si pe tine!
Apoi aprinse o lumnare si o aseza la capatiul mortului.
Lui Miguel i juca n fata ochilor un nor de fum straveziu, din care razbatea chipul
Isabelei. Chipul fetei era deformat, cu contururi ireale, de parca-l vedea prin
tr-o lumina frnta.
Te-ai nenorocit, Miguelito, i spunea Gregorio, cu glasul ncarcat de o jale grea. S
tii ce nseamna asta.Daca rami aici, vei fi condamnat. Trebuie sa fugi.
Sa fug, ncuviinta Miguel, precipitat. Nu ma las judecat de nimeni. Nu ma las inte
rogat si pedepsit.
Poate ca tatal tau si eminenta-sa te-ar ajuta. Influenta lor
N-am de gnd sa rog pe nimeni sa-mi ia apararea! Nu vreau ajutorul nimanui. Parase
sc Sevilla, dar nu ma voi umili n fata nimanui. Tatei sa-i dati de veste chiar vo
i, padre, va rog
Ah, baiatul meu drag, ncepu Gregorio, dar plnsul puse capat cuvintelor batrnului ca
lugar.
Sevilla era rascolita de tot felul de zvonuri.
Asadar, don Flavio n-a cazut rapus pe la spate, de mna unui ucigas misel, ci ntr-u
n duel?
Da, toata lumea spune ca a fost vorba de un duel.
Cu cine? Cu cine?
Precis nu se stie.
Ba da, cumetre. Ultima data a fost vazut pe cnd intra n palatul Maarilor.
Prostie. Don Toms i-a fost cel mai bun prieten
Dar e vorba de fiului lui Toms, distinse domn.
Pff! Don Miguel? Asta-i buna!
Dar ce-i cu el, cetatene?
Cum, voi nu stiti ca don Miguel si doa Isabela
Bine, bine, asta stie o lume ntreaga, dar ce legatura are asta cu duelul?
Dracu sa stie, dar o legatura trebuie sa aiba, asta v-o spun eu.
n gura cetatenilor se deapana ghemul brfelilor, al clevetirilor si al aluziilor ro
stite n soapta, nfasurndu-se si desfasurndu-se cu o repeziciune nemaipomenita.
Nimic n-a mpiedicat ca povestea duelului sa fie mbinata cu povestea seducerii Isab
elei si, chiar a doua zi, un derbedeu oarecare s-a apucat sa cnte n coltul strazii
Sierpes un cntec despre Miguel de Maara, care, dupa el, e un al doilea don Juan Te
norio, ce ncnta si seduce femeile la tot pasul si se bate n duel cu tatal iubitei.
Si fiindca lumea e dispusa a da cu usurinta crezare rautatilor, ndeosebi atunci cn
d e vorba de persoane sus-puse, anonimul cntaret se alese, pentru cntecul sau zefl
emitor, cu o gramajoara frumoasa de maravezi.
nainte de a se lumina de ziua, Gregorio i conducea pe Miguel si Catalinon dincolo
de zidurile orasului.
Nici nu trecura bine de poarta Cordobei si se ciocnira de un om nfasurat ntr-o pel
erina lunga.
naltimea-voastra, nobile stapn! Att de devreme, si ati si iesit la plimbare? ntreba
mascatul, cu ironie, si de sub gluga lui razbatu sarcastic un rs nabusit. Asta adu
ce cu fuga unui om care a pacatuit.
Miguel apuca iute mnerul sabiei, dar Gregorio l mpiedica sa riposteze.
Cumparati indulgente de la mine, naltimea-voastra, relua cu glas tnguitor omul n pe
lerina; cumparati relicve sfinte, si va veti asigura de iertaciune si de izbavir
ea sufletului. Cu patru reali doar puteti saruta un os din mna sfntului Iacob. Ast
a aduce bucurie. Si va mai pot oferi, pentru doi reali, trei degete din funia un
ui spnzurat, ca sa va aduca noroc
Miguel trecu pe lnga el n tacere, dar batrnul filosof, din dragoste pentru cel ce a
pacatuit, si nabusi n el dezgustul fata de superstitii si se napoie din drum.
Da ncoace funia aceea, omule, spuse Gregorio, ntinzndu-i mascatului o moneda de doi
reali.
Dupa care, ajungndu-l din urma pe Miguel, i strecura, pe nesimtite, bucata de funi
e n tolba agatata de sa si se desparti de el ca un tata de fiul sau.

Partea a treia
Seara mohorta te patrunde pna la os cu umezeala ei rece, de gheata; fulgi mari de
zapada, nvolburndu-se n vazduh, coboara alene, rasucindu-se apoi n vrtejuri; puful lo
r se asterne n sfrsit pe pamnt si se topeste ncet, vaznd cu ochii; de pe urma florilo
r de nea nu ramne niciun parfum, ci doar picaturi de apa si o pata jilava pe pamnt
.
Muntii se nlantuie de la stnga spre dreapta. Lumina se schimba dintr-o clipa ntr-al
ta, iar ntunericul cetos se preface ntr-un clarobscur galben-cenusiu, ori de cte or
i luna strabate cu razele ei norii de pe cer. Sierra Aracena, toropita de somnol
enta, tremura n frig.
Luna adulmeca miros de om pe meleaguri pustii, si casca printre nori ochiul rece
si zareste doi calareti urcnd la deal un drum de piatra. i vede din spate. si da se
ama ca de atta osteneala caii abia si mai trasc picioarele, iar calaretii, nfasurati
n pelerine lungi, stau n sa grbovi si frnti de oboseala.
Ne oprim totusi undeva, stapne? ntreaba Catalinon, strecurnd cu greu cuvintele prin
tre dinti. Mi-e gura att de nghetata, ca nici sa vorbesc nu mai pot. De-o zi si do
ua nopti, aproape fara popas, n sa, si numai dracu stie ce ne mai asteapta azi!
Rabdare, i raspunde, scurt, Miguel.
De cnd ma stiu, mi-am dorit o viata tihnita, fara vlva n jurul meu, niciodata nu mi
-a placut graba, mi place si o mncarica buna, si cnd colo, cu ce m-am ales?Recunoas
teti si voi, naltimea-voastra: zbiri n spate, haituiala, de nu mai am ragaz nici s
a rasuflu, si de doua zile brnza si o pine nenorocita. Mi-e draga caldurica, si ai
ci mi ngheata si nasul, si vorba n mine. Nu ca m-as plnge, stapne, dar stiti, placut
nu e, recunoasteti si voi. Zau, credeti-ma, ar fi timpul sa va mai ngrijiti putin
si de noi. Banet, slava Domnului, aveti, si pasapoarte false aveti si pe deasup
ra si o scrisoare de la parintele Gregorio catre nu stiu care domn; la ce bun to
ate astea, daca nu ne aduc niciun folos? Uitati-va, au nceput sa-mi clantane dint
ii de frig
Peste putin timp vei fi la caldura, si n fata farfuriei pline n-o sa mai plngi atta
dupa platourile ncarcate de la Sevilla
n sfrsit o vorba ca lumea, naltimea-voastra; dar tare sunt curios cum o sa izbutiti
sa faceti o minune pe aceste plaiuri degerate, unde n afara de zapada si vnt nimi
c nu se prinde, nimic nu creste, nimic nu traieste, nici tu om, nici tu pasare
Miguel l ntrerupe, aratnd cu mna ntr-o anumita directie. Catalinon priveste ntr-acolo.
Ia te uita, salta el deodata n sa, se vad niste luminite! O fi vreun oras, nu-i a
sa?
Pornira n goana. Luminitele din fata lor plpiau departe, n bezna, dar una era nsingur
ata si ct se poate de aproape.
O casa de piatra izolata, n bataia vntului, pe un pamnt arid, ca o cutie azvrlita pr
intre cioburi, ntr-un morman de gunoaie; n jurul ei, vazduhul scnteia, vjia si se jel
ea. Numai dracii puteau sa se cuibareasca aici, altcuiva, nu stiu zau, daca i-ar
fi venit sa traiasca n acest cotlon.
n spatele gardului de fier se isca latrat de cini.
Catalinon izbi cu pumnul n poarta.
n clipa urmatoare se deschise o ferestruica, dar fata celui dinauntru nu se vedea
:
Cine sunteti? Si ce doriti?
Aici locuieste naltimea-sa don Mateo Pavona? i raspunde Miguel.
Cine ntreaba?
Un prieten de-al parintelui Gregorio.
Intrati, mormai glasul dinauntru, si poarta se ntredeschise.
Servitorii luara caii si-i dusera n grajd, n timp ceMiguel patrunse n casa.
Fiti binevenit, naltimea-voastra, l ntmpina stapnul casei, cu o plecaciune; va urez b
un venit, n numeleDomnului. Eu sunt don Mateo Pavona.
Iar eu, don Miguel Ibarra, absolvent al universitatii din Valencia, i raspunse, t
ot cu o plecaciune, tnarul conte de Maara. Dnsul e servitorul meu, iar aici am pent
ru naltimea-voastra o misiva din partea parinteluiGregorio.
Don Mateo i privi cu ochi sfredelitori pe noii veniti, cercetndu-le, atent, mbracam
intea amarta; ciocul lui roscat tresarea mereu deasupra gulerului ncretit si sifon
at, care-i venea larg pe gtul uscativ si vnos. ntreba de sanatatea lui Gregorio; ap
oi citi scrisoarea.
Avem nevoie de adapost, don Mateo, i spuseMiguel.
Hm, da, nteleg. Distinsul domn are nevoie sa dispara pentru un timp oarecare.
Cam o luna, preciza Miguel.
Destul de mult. Ciocul lui don Mateo tresari. Asadar, adapost, hrana, caldura, p
at
Puneti la socoteala si Craciunul, rnji Miguel. Batrnul dadu din cap, bucuros.
Ct? ntreba tnarul conte.
Zau daca stiu, se codi, frecndu-si ciocul, batrnul vulpoi.
Zece escuzi ajung, don Mateo?
Mateo ramase nmarmurit. Oho, va sa zica, flacaul nu face socoteala n reali, ci dir
ect n aur! Hola, tine-te bine, Mateo!
Zece escuzi?! se mira el, mpreunndu-si degetele ciolanoase. Dumnezeu mi-e martor c
a nu pot face asta sub o suta de escuzi. Dar pentru ca sunteti trimisi de padreG
regorio, care mi-e consatean, o sa va las la optzeci, niciun maraved mai putin, n
altimea-voastra
Punga doldora de bani cazu pe masa, grea, facnd aurul sa sune.
Aici sunt aici bigui Mateo.
O suta de escuzi, i raspunse sec Miguel.
Vulpoiul nghiti cteva noduri, apoi revenindu-si ncepu:
Nobletea voastra, distinse domn, ma angajeaza. Va veti simti la mine ca acasa. mi
pot ngadui sa va ofer pentru cina un clapon fript sau un pui la frigare?
Camera, anume aleasa drept ascunzatoare pentru oaspeti, n-avea ferestre; usa ei
dadea ntr-un coridor, iar din camin focul de lemne raspndea dogoare si lumina. Cat
alinon se ntinse pe jos, peste paturile mitoase, si ncepu sa-si binecuvnteze stapnul
:
Ah, bunul si scumpul meu stapn! Cu mncare si bautura m-ati ndestulat din belsug, ca
ldura mi-ati asigurat-o, de paturi bune ati facut rost; sunteti un stapn nobil si
puternic, iar eu, eu nu mai doresc acum nimic, dect sa dorm sa dorm
Miguel iesi pe coridor.
La parter, sub el, se auzea zgomot de pasi; prin curtea ntinsa forfoteau niste oa
meni nfasurati n pelerine cu gluga.
Fugari din nchisorile inchizitiei? se ntreba Miguel n sinea lui, nfiorndu-se.
Se ntoarse n odaie si, rapus de oboseala, cazu pe pat ca un butuc.
n apa e scris, n nori e risipit, si-n bezna-i necat cuvntul femeii nebune, iar imagi
nea pe care ea o vede e nghitita de vnt.
Spune-mi, Isabela, cine asteapta acolo, n umbra?
Nimeni, mama, nimeni. Ti se pare doar.
O, nu, copila mea. Eu nu ma nsel. E mirele, logodnicul tau. Tu te vei marita, fru
moasa mea copila. Si cnd vei iesi din biserica, totul mprejur va sclipi de frumuse
tea ta fermecatoare. Spune-mi, fetito, cnd vine logodnicul tau ca sa va cununati?
Nu vine, mama. Pe rug e locul trupului sau. Si diavolului i se cuvine sufletul l
ui negru, raspunde Isabela, torturata de cuvintele nechibzuite ale mamei.
Spune-mi, fiica mea, l va ajunge oare pedeapsa lui Dumnezeu pe acel ce-a pacatuit
facnd atta rau?
Calaul l si asteapta, mama
Spune-mi, Isabela, l urasti?
l urasc. l urasc de moarte.
Ti-e glasul nlacrimat, fetita mea. l iubesti?
l iubesc, mama.
Nebuna si trage fiica sub sfnta cruce.
Blestema-l aici, n acest loc, fata mea!
Isabela si-a lasat capul n jos si tace ca un palat din granit si marmura neagra.
Noaptea bate la ferestre cu aripile vntului.
Te blestem, striga nebuna, te blestem n fata luiDumnezeu, n vecii vecilor Ct vei tra
i, sa nu cunosti iubirea. Din bratele unei femei ntr-ale alteia mereu sa te zvrcol
esti, nefericit, tot mai nefericit. Sa suferi de singuratate n mijlocul multimilo
r, si parasirea sa-ti roada sufletul pustiu, asa cum roade viermele trupul unui
mort!
Fetele, cu amforele sprijinite n solduri, se duc dupa apa la cismea.
Ai auzit? Don Miguel a fugit din oras.
ncotro o fi luat-o?
Cica spre Cordoba, asa se spune.
Bietele cordobane!
Da, da, da.
Barbati stau pe treptele scarilor si si beau obisnuitul pahar cu vin, de seara.
Inchizitia si-a si vrt coada n povestea asta. Sfintele confrerii or sa porneasca pe
urmele lui.
Da de unde, inchizitiei nici nu-i pasa. Asta-i treaba prefectului, zbirii lui or
sa-l urmareasca.
Ar fi bine sa-l nhate, nemernicul!
Ce n-as da sa fiu si eu la fel de tnar si de bogat ca el, sa nu-mi pese de nimeni
si
sa faci ce face si el?
Am spus eu asa ceva?
De spus n-ai spus, dar de gndit ai gndit, amfora plina cu pacate! Ai gndit!
Femeile se lasa pe genuncher si, cu minile mpreunate, se roaga cu voce tare:
Cnd vor pune mna pe el, sa-l pedepseasca fara mila, cu toata asprimea, pe acest de
sfrnat.
Si cu voce soptita adaoga:
Dea Domnul sa scape! Sa vina napoi! Si sa-i plac si eu, fie si pentru o clipa
Tropot de copite, strigate si lovituri n poarta casei lui don Mateo! Zbirii!
Glasuri straine, aspre, zgrunturoase:
Ni s-a spus ca ar fi mers n directia asta.
Glasul lui Catalinon:
Cum spuneati ca-l cheama? Don Miguel de Maara?!! Hm. Si cum arata? Batrn, tnar, nalt
, scund? Aha, va sa zica, tnar. Da, da, da, un domnisor ca asta am vazut eu, dar
nu era singur. Erau doi, asa ca
Doi?! Ei sunt. Celalalt e servitorul lui, pricepi?urla unul dintre zbiri.
Asa? Ei, atunci, au luat-o pe-acolo, pe drumul ce duce spre granita portugheza.
Dupa cum se vedea, pareau al dracului de grabiti
Ei, ei erau! racneste zbirul. Dupa ei!
Dar comandantul patrulei se ntuneca la fata.
De ce atta zor, aiuritule?
Cum de ce? Daca punem mna pe el, capatam fiecare cte un escud.
Comandantul se apleaca spre el si-i sopteste la ureche:
Si daca nu, daca da Domnul si ne scapa, capatam de la taica-sau cte zece escuzi d
e cap, ai priceput, neghiobule?!
mi spuneai odinioara, bunul si iubitul meu Gregorio, ca a fi singur nseamna pentru
un carturar un spor de ntelepciune, i se adreseaza Miguel peste departari dascal
ului sau.
Ma aflu aici singur, batrnul meu drag, si totusi nu sunt fericit. Ba dimpotriva,
ma vad silit sa-ti marturisesc ca dupa o luna de meditatie n singuratate ma cupri
nd tristetea si ngrijorarea.
Da, padre, ngrijorarea. Si voi stiti, bunul meu duhovnic, ct de mult mi displace ac
est cuvnt: ngrijorare!Am nazuit totdeauna sa ating tarmuri mai vaste dect ale cerulu
i, cu inima, cu ratiunea, ori cu viata.
Stau n capul mesei unor surghiuniti ca si mine, n-avem ncredere unul n altul si tot
usi suntem preacuviinciosi, atenti si respectuosi unii fata de ceilalti. Si pe a
cesti oropsiti don Mateo i jupoaie ct poate, storcndu-i de ultimul real! Jos, sub n
oi, ca o vaca sacra, oraselul si rumega n tihna linistea sa de toate zilele, creat
uri de tot felul misuna prin el ca un furnicar, unele grabite, altele, dimpotriv
a, fara zor, dar toate au cte ceva de lucru!
Pe cnd aici, bunul meu parinte, aici e izvorul mhnirii si ntristarii mele.
Pretutindeni, orincotro mi arunc privirea, vad oameni mplinindu-si misiunea: cersin
d, arnd, cstignd, jefuind, nchinndu-se, bnd, jucnd, luptnd, alergnd dupa treburile lo
i daca fiecare dintre ei ar avea cte douazeci de mini, tot ar gasi la ce sa le fol
oseasca.
Eu n-am dect doua, si nici pentru astea n-am de lucru. Mama si Trifn m-au nvatat sa
le mpreun pentru rugaciune. Si ct de putin nseamna pentru mine acest lucru! Minile
mele nu-mi sunt dect o povara pentru trndavie! Pe scurt, dragul meu Gregorio, ma nc
earca rusinosul simtamnt ca tineretea mea lncezeste, ca zace n paragina, ca muschii
si creierul meu prind mucegai, si ca eu nu sunt bun de nimic.
Am tot ce-mi pofteste inima. Sanatate, bani, tinerete. Un singur lucru mi lipsest
e si acesta nu poate fi cumparat cu bani: fericirea! Vreau s-o caut, s-o gasesc!
Dar pot oare?
Lumea m-a izgonit, universitatea m-a eliminat, aici miezul meu cinstit se ntina.
Sunt pus pe aceeasi treapta cu banditii, cu tlharii si cu ucigasii misei. Mine par
asesc aceasta casa, nu mai pot sa rezist n ea! Si ce ma asteapta? Voi fi nevoit s
a ma ascund prin camari, prin paduri si pesteri, voi colinda oras dupa oras, ca
un exilat, condamnat la tacere, la singuratate si la inactivitate
Si asta-i pentru mine o soarta mult prea grea, bunul si vechiul meu prieten, cac
i n mine clocoteste dorinta unor fapte marete. Ce sa fac cu sngele meu nfierbntat?
Flamnzesc si cu simturile, si cu spiritul. Ard. Ma mistui n lncezeala.
Dar nicaieri nu se gaseste pentru mine niciun dumicat, nicio nghititura.
Gndeste-te la Cel-de-sus, de vei cadea n ispita, obisnuiai sa-mi spui.
Dragul meu parinte, cum pot sa ma gndesc la bunatatea lui, cnd el nu-mi aduce dect
dezamagire dupa dezamagire, durere dupa durere?
Pentru faptul ca nu i-am nchinat viata mea, pe care mama i-a fagaduit-o, ma pedep
seste si ma persecuta. Ah, crede-ma, bunul meu parinte, simt ca Dumnezeu mi refuz
a dragostea, iubirea, dupa care tnjesc att de mult, caci vesnic se razbuna.
mi fuge pamntul de sub picioare, gndul mi-e descumpanit, vointa-mi slabeste, e din
ce n ce mai nesigura, iar credinta mea n Dumnezeu se ofileste.
Trimite-mi, bunul meu parinte, trimite-mi aici, departe, macar o vorba buna si b
inecuvntarea ta! Niciodata n-am avut nevoie de ele att de mult, ca acum
O chitara rasuna pe o straduta a ghetoului din Toledo.La adapostul semintunericul
ui, n spatele cntaretului se ghemuiesc doua umbre omenesti. Lumina palida a lunii
cade asupra unui balcon aflat la mica naltime; pe balcon, sub un voal de muselin,
straluceste un chip de fata.
n umbra ta sa ma trezesc, n umbra ta sa dorm,
suflarea ta sa-mi dea suflare, sarutul sa ti-l sorb,
sa te mngie buzele-mi pe gene si pe pleoape,
si tisul pe undele parului tau sa-mi fie aproape.
Tnara evreica asculta cntecul, surde n jos spre bezna ntunecata si-i arunca nocturnul
ui cntaret o floare.Acesta saruta floarea, si-o prinde la piept.
Estebn, m-auzi? cade soapta de sus.
Da, Ester, te aud si ma topesc de dor. De-o saptamna nu te-am mai strns n brate. Mi
-ai fagaduit ca n seara asta
Vino la miezul noptii si urca la mine. Vrei?
ti multumesc, iubirea mea.
Luna aluneca ncet printre nori, timpul se tra alene catre miezul noptii, si cnd bat
u ceasul al doisprezecelea, sub balconul Esterei umbra lui Estebn astepta din nou
, si n spatele lui cele doua umbre ghemuite: Miguel siCatalinon.
Ma voi ncarna ntr-un oarecare Estebn, gndesteMiguel, si, ntocmai ca el, ma voi sui la
iubita lui. n sfrsit, voi cunoaste cum se iubesc doi oameni carora dragostea le o
fera o fericire statornica, si nu, ca mie, doar desertaciune si amaraciune. n sfrs
it voi cunoaste adevarata fericire. Peste cteva clipe, frumoaso, te va strnge n bra
te un alt Estebn, iar tu i vei dezvalui marea voastra taina. Ma rog, voi fi un int
rus, n-are nicio importanta, totul e sa aflu ceea ce doresc cu atta ardoare sa af
lu.
Usa de pe balcon se misca, luna tocmai s-a ascuns n nori, si o bezna apasatoare nv
aluie orasul.
Estebn!
Da, Ester, aici sunt, raspunde Estebn.
De pe balcon se lasa n jos o scara de funie.
Catalinon l apuca pe Estebn de grumaz, i astupa gura si-l lipeste de perete. n acest
timp Miguel urca scara.
Frumos mi-ai cntat, Estebn, i sopteste fata, conducndu-l n odaie. Te iubesc, vino!
Fata se ghemuieste la pieptul barbatului si-i ntinde buzele spre a fi sarutate.
Miguel o saruta.
Dragul meu, sopteste din nou fata; niciodata nu m-ai sarutat cu atta foc.
Te sarut ntotdeauna la fel, i raspunde dezamagitMiguel, tot n soapta.
Nu, nu, azi m-ai sarutat mai frumos ca oricnd.
Acum, saruta-ma si tu, cum stii mai bine, o ndeamna falsul Estebn. l saruta ndelung,
cu o pasiune patimasa.
Ia te uita, simt ntr-adevar cum sngele mi arde n flacari. Dumnezeule, voi cunoaste o
are, n sfrsit, gustul fericirii?.
Lnga pat plpie o lampa mica, raspndind o lumina slaba. Miguel se repede, o stinge, s
i odaia e cufundata numaidect n negura.
De ce-ai stins, Estebn?
Pentru ca ochii sa nu fure din placerea buzelor, sopteste Miguel.
Sub minile lui, pieptanatura nalta, unsa cu ulei aromat, se despleteste, si parul
lung aluneca pe umerii si pe soldurile fetei.
Cnd am fost la tine ultima oara, bolboroseste Miguel, tremurnd de curiozitatea de-
a patrunde ntr-o noua taina, mi-ai spus niste cuvinte nespus de frumoase! Ti le m
ai amintesti, Ester?
Cum? Tu le-ai uitat?
O, nu. Dar doresc sa le aud mereu, mereu
Ti-am spus ca te iubesc, ca sunt a ta, ca zile si nopti n sir nu ma gndesc dect la
tine
Atta tot? suspina Miguel.
Cum? Asta-i putin pentru tine?
Nu, nu, e tot ce poate fi mai frumos din cte-am auzit vreodata. Dar nu mi le-ai s
pus cumva altfel?
Nu, nu, asa ti le-am spus.
Barbatul ofteaza din greu. nca o data acelasi lucru.
Ma iubesti mereu cu aceleasi cuvinte, Ester
Si oare asta nu e bine? Cuvintele frumoase fac sa sporeasca iubirea, Estebn.
Dar eu, eu ce ti-am spus tie, Ester?
Acelasi lucru.
Da, da, asa e. Si ce-am simtit?
Ce ntrebare ciudata! Cum, tu nu mai stii ce-ai simtit? Te-ai necat de bucurie, mi-
ai cuprins genunchii si-ai spus: Ester, nu-i om pe lumea asta mai fericit ca min
e
Nu-i om pe lumea asta mai fericit ca mine, repetaMiguel apatic, si vede desertac
iunea aratndu-si coltii.Se stapneste. Atingerea femeii l face nsa sa se nfioare.Trupu
l ei arde, tulburarea barbatului creste.
Ma iubesti, Estebn?
Te iubesc, Ester, i raspunde n soapta Miguel, ncordat de nerabdare. Cine stie, poat
e ca pna la urma valul acelei taine va disparea pe neasteptate, si eu voipatrunde
n ea, o voi cerceta, si o voi cunoaste Ester,Ester, vreau marea fericire, cea far
a de sfrsit
Te aud ca de departe, iubitul meu, i sopteste fata si-l trage spre ea, cu gestul
obisnuit: Da, vreau sa-ti daruiesc marea fericire
Aici suntem n deplina siguranta, distinse stapn, se adreseaza Catalinon burdufului
de la picioarele lui. Ne aflam ntr-un fel de pavilion, n mijlocul unei gradini, nc
onjurata din toate partile de bezna noptii. Te pomenesti c-o fi tocmai gradina E
sterei voastre? S-ar putea ca voi sa cunoasteti locul chiar mai bine ca mine, nu
-i asa? Ah, cum am uitat ca sunteti legat fedeles si ca v-am astupat si gurita!
De aceea nu puteti vorbi. Dar ce sa fac, va dati seama ca stapnul meu, care acum
o strnge n brate pe logodnica voastra, are nevoie n asemenea clipe de liniste desavr
sita. Ce va tot zbateti, distinse stapn? Zau, daca are vreun rost. Stati blnd, ca
altfel va raneste cureaua. Mie, drept sa spun, mi pare rau de voi.Daca mi-ati jur
a ca nu faceti galagie, v-as scoate bucuros calusul din gura. Vreti? Da? Ati dat
din cap! Bine.Sa-ncercam, dar fereasca Dumnezeu sa scoateti vreun piuit. Simtit
i vrful asta pe piept? Asta, distinse stapn, e vrful unui cutit cu taisul lung de z
ece degete. Asa ca aveti grija! Nu va cautati de lucru cu mine!
Cine-i stapnul tau? ntreba repezit Estebn, cndCatalinon nici nu-i destupase bine gur
a.
O, stapnul meu e un barbat nemaipomenit. O sa-i placa si miresei voastre; pe ches
tia asta sunt n stare sa pun si ramasag.
Tlharule! striga Estebn, dar o durere ascutita puse capat cuvintelor sale.
V-am spus doar ca e un cutit grozav
Stapnul tau e crestin? ntreba prizonierul, de data aceasta n soapta.
Ehei, si nca ce crestin. Dintr-o vestita familie catolica.
O, Adonai! Ester n bratele unui crestin! Ce grozavie! Ce umilinta!
nteleg, da din cap Catalinon, n semn de ncuviintare. Stapnul meu e acum un evreu cla
ndestin. Cred c-o sa fie tare multumit. Pe cte stiu, evreica pna acum n-a avut, ca
ci n Spania, daca nu ma nsel, evreii traiesc numai n ascuns.
N-a avut si nici n-o sa aiba vreodata, gfie Estebn. Sunt sigur ca Ester a alarmat t
oata casa.
N-as crede, distinse stapn, pretutindeni e liniste, nu se aude niciun glascior.
Sau l-a njunghiat cu acul de par, daruit de mine, l ntrerupe Estebn. Sunt sigur ca n
clipa asta stapnul tau nu mai este printre cei vii.
Se vede ca nu-l cunoasteti pe stapnul meu, i raspunde calm Catalinon.
ti dau zece escuzi, geme Estebn. Zece escuzi ti dau daca ma dezlegi. Am aur.
Aur?!
Douazeci de escuzi! staruie ostaticul.
Degeaba. Stapnul meu are destul aur, si pentru dnsul si pentru mine. Stapnul meu e
don Miguel deMaara
Ajutor! striga Estebn.
Catalinon apasa usor cutitul si-i astupa din nou gura prizonierului.
Sunteti un om nerecunoscator, si prin asta va faceti singur rau. Acum ati termin
at cu vorbaria, iar de gndit, puteti gndi tot ce poftiti.
Si astazi, la fel ca si altadata, deceptie, dezamagire.Nici umbra de fericire tr
ainica. Din nou aceleasi doua brate ncolacite n jurul gtului, din nou aceleasi saru
tari, aceleasi atingeri, aceleasi mngieri, si nimic mai mult. Amaraciune n gura, de
sertaciune n suflet. Dezgust.
Adio, Ester, i spune Miguel, cu voce tare.
Fata ngheata la auzul tonului strain din glasul iubitului.
Estebn! Estebn! Tu esti, scumpul meu?!
O respiratie gfita, tot mai accelerata, o pulsatie de snge navalnica n tmple, un sfic
hi de scaparatoare, o flacara, si n lumina ei o fata straina.
Ester si duce la gura pumnii strnsi, si pierde rasuflarea, se sufoca.
Ochii i se maresc de groaza si pe portile lor patrunde n mintea fetei imaginea st
rainului, furisat n patul ei prin viclesug. Buzele nu-s n stare nici macar sa murm
ure.
Sunt don Miguel de Maara, doa Ester, sopteste ncet tnarul conte. Am venit la voi cu
speranta de a gasi fericirea. Dar nici de data aceasta n-am gasit-o. Se pare ca
Jehova al vostru nu-i mai puternic dect Dumnezeul nostru, si nu poate darui mai m
ulta fericire Totul e mereu la fel de dezgustator. Adio, Ester.
n spatele lui aude un horcait. Se ntoarce.
Evreica zace ntinsa pe pat, cu inima strapunsa de un ac lung de aur, si de sub snu
l stng i se prelinge o dra de snge, ca o limba subtire de foc.
Miguel sta aplecat asupra moartei si-i priveste consternat fata. Care devine tot
mai palida.
n goana sa dupa fericire a distrus o femeie nevinovata.A nselat-o, strecurndu-se n b
ratele ei ca un raufacator, si a ucis-o. Curiozitatea si egoismul lui au costat-
o pe biata femeie viata.
mi pare rau, Ester, murmura ncet Miguel-ucigasul. La drept vorbind nu stiu care di
ntre noi doi e mai cstigat: tu moarta, ori eu, cel ramas n viata. Cred ca eu sunt
mai nsingurat si mai parasit dect tine, Ester
Si n timp ce Miguel, nsotit de Catalinon, se furiseaza prin umbra de-a lungul zidu
lui, mama, trezita din somn de un vis nspaimntator, si gaseste fiica fara suflare.
Un timp nu e n stare sa scoata o vorba, mpietrita de durere. Apoi, necndu-se n plns, r
idica n picioare ntreaga casa.
Evreii au nconjurat trupul nensufletit al fetei; cu minile naltate spre cer, cu frun
tile plecate, si sfsie hainele de pe ei si si toarna cenusa pe cap. Clatinndu-si tru
purile, cnta, cu glasuri tnguitoare, un psalm de durere pentru pierderea Esterei.
Cntecul de jale razbate pna n gradina; din melodia trista a corului, Estebn, legat c
obza, citeste soarta grea a logodnicei sale.
Catalinon ncaleca, blestemndu-si pe nfundate soarta lui de vesnic calator.
Nu blestema, l ntrerupe Miguel. n urma noastra vine umbra moartei.
Cum ati spus? se nspaimnta Catalinon. Moarta?Ce fel de moarta? Nu cumva fata aceea?
Da, si-a strapuns inima cu un ac de aur.
O, sfinte Iacobe! se vaita Catalinon, mpreunndu-si minile. Ce nenorocire! De ce s-a
omort?
Miguel tace, gonind calul de zor n directia Cuenca.
Catalinon se uita la el, ngrozit:
Dumnezeu o sa va pedepseasca, stapne! O viata de om nu poate fi platita nici cu u
n car de aur.
La Mancha, platoul nalt pe ale carui meleaguri se poticnea odinioara Rosinanta lu
i Don Quijote, cu nespus de pretioasa povara a cavalerului ratacitor, e un ses n
esfrsit, acoperit de nisipuri si pasuni, cu catune singuratice si mori de vnt puse
n miscare de o briza ce adie fara ncetare; strabatuta de apele rurilor Giguela si
Jabalon, podisul acesta se ntinde pna spre cursul mijlociu al Jucarului.
Pe plaiurile acestea saracacioase hoinaresc de cteva zile Miguel si Catalinon, od
ihnindu-si peste noapte oasele fie n podul vreunei cocioabe razlete, fie n odaia nt
unecata a vreunei cabane mizere pentru drumeti, fie n camerele aratoase ale maril
or hanuri, unde, din cnd n cnd, nnopteaza si marii seniori ce se duc spre curtea reg
ala sau se ntorc acasa din calatoria lor.
Astazi, lundu-se la ntrecere cu caii, noaptea le-a asternut patul sub un arbore de
pluta.
E timpul sa va treziti, stapne, striga Catalinon iesind de sub paturi. Ca, slava
Domnului, n noaptea asta am avut parte, din belsug, si de frig si de somn.
Sari n picioare si prinse sa topaie si sa-si sufle n palme, sa se mai ncalzeasca.
Miguel se ridica si si freca minile si picioarele amortite de frig. Jos, la poalel
e dealului, nu departe de ei, zari o stna si n preajma ei o turma de oi.
ncaleca imediat! Plecam.
La stna i ntmpina un pastor batrn, oferindu-le lapte cald, cte un bot de brnza grasa si
turta de orz bine rumenita.
Si pe cnd stateau asa si prnzeau n jurul focului, vazura, deodata, cobornd la vale,
un batrn nalt si subtire numai zgrciuri, oase si piele zbrcita purtnd pe cap o palari
e mai mare ca roata carului, la gt un sal mai rosu ca sngele proaspat, iar la bru o
cingatoare lata de care atrnau un pumnal si un pistolet. n urma lui, dnd din mini,
venea cu pas agitat, de loc femeiesc, o batrna aproape la fel de uscata si de vnoa
sa ca el.
n spatele lor se trezea un soare mbujorat de somn, iarba era ncarcata cu picuri de
roua lucitoare, iar zorile proaspete ca un surs de fecioara.
Chipul barbatului e ncordat de mndrie si nchis de nencredere; ochii ageri mproasca nu
mai fulgere, iar cutele din jurul lor sunt numai mnie.
Cine-s acesti oameni? l ntreaba Miguel pe batrnul pastor.
Si batrnul Antonio i spune, cu deosebit respect fata de cei ce se apropie:
E vestitul bandit Ramn Cuhido, naltimea-voastra;iar dnsa, iubita lui, Exela. Traies
c aici de multi ani, adapostindu-se prin pesteri. Acum treizeci de ani pe capul
lui s-a pus un premiu de o suta de galbeni, gnditi-va, o suta de galbeni, naltimea
-voastra, si tot n-au izbutit sa-l prinda, dar cu timpul stapnirea a uitat de el.
Si pastorul continua cu voce scazuta:
Asta l doare nespus de mult pe don Ramn si de aceea raspndeste mereu zvonul ca zbir
ii sunt pe urmele lui, cu toate ca nu-i adevarat. Dar stiti, pe el n-are voie ni
meni sa-l contrazica
Banditul, cu mna vesnic pe mnerul pistolului, s-a oprit la ctiva pasi de foc si-l c
erceteaza pe Miguel cu ochii lui sfredelitori; de sub perdeaua asprimii, se stra
vad totusi suspiciunea, oboseala si foamea.
Buna ziua, Antonio, i se adreseaza banditul pastorului, cu voce groasa.
Buna sa fie, raspunde batrnul.
Nicio primejdie?
Niciuna, don Ramn. Dnsii sunt musafirii meiDomnul don zau daca stiu cine sunt, dar su
nt cinstiti, de asta va asigur.
Sa n-ai ncredere n nimeni, se ntuneca la fata banditul. Chiar si sub sutana preotea
sca se poate ascunde un lup.
Se ntoarce cu fata spre Miguel si i se prezinta trufas:
Ramn Cuhido.
La plecaciunea lui Miguel, Exela scutura din capul ei acoperit cu smocuri de par
carunt, ce aduce cu algele marine, si se uita cu lacomie la strachinile pline c
u lapte.
Vin sa prnzuiesc cu tine, Antonio, spune Cuhido.
E o cinste pentru mine, don Ramn, l pofteste inimosul pastor, cu toata sinceritate
a. Asta-i tot ce am:turta de orz, brnza si lapte. Poftiti, luati va rog, doaExela,
si voi, naltate don Ramn.
Ati avut o viata bogata, don Ramn, i se adreseazaMiguel, curtenitor.
Suntem ca praful n vnt, intervine zbrcita ibovnica a banditului, si oasele.. i trosn
esc n timp ce ntinde mna dupa o bucata de brnza.
Viata bogata, repeta banditul, ngndurat; mda, ce-i drept, am avut o viata bogata.
Am avut si mai am, rnjeste apoi, aratndu-si doi colti galbejiti, singurii care-i m
ai avea. Hoarde ntregi de zbiri ma mai cauta si acum pe tot cuprinsul tarii spani
ole. Dar nu pun ei mna pe mine.Niciodata. Pentru ca picioarele mele mai sunt si a
cum sprintene cum au fost, iar mna mi-e tare ca o stnca de granit.
Viata e un lucru frumos, intra iar n vorba Exela, molfaind cu gura-i stirba. Dar
daca apuca odata sa se opreasca, atunci ncepe sa dea napoi, se ofileste, se vestej
este si se usuca. Ehei, au fost vremuri cnd
Da! o ntrerupe banditul exploziv. Ochii lui capata deodata ceva din stralucirea d
e odinioara, iar minile ntregesc frazele cu gesturi smucite si repezi. Da, au fost
vremuri noaptea neagra ca pana corbului un drum serpuind printre muntii stncosi un
bogatas cu suita lui de servitori si cu saculetii doldora de bani; eu eram seful
! Un atac prin surprindere, poc, poc, hrst, hrst, artera gtului retezata, pieptul nj
unghiat, saculeti plini cu banuti de aur si si o domnita frumoasa cobornd din lectic
a prada cea mai de seama Ehei, asta zic si eu viata
O domnita, Ramn?! O domnita?! tipa stridentExela, holbnd spre bandit ochii ei micu
ti si negri, ca boabele de porumbar. Minti! Am fost de fata ntotdeauna,la toate i
spravile tale. N-am lipsit la niciun atac, si nu-mi amintesc sa fi avut vreodata
o domnita care
Taci, i curma vorba Ramn. Femeia tine de aventura si fara femeie capturata nu poat
e exista niciun bandit. Banditul nu-i un om ca toti oamenii, banditul e un caval
er
Pe cte stiu m-ai avut pe mine! se aude iar glasul pitigaiat al batrnei, a carei gu
ra, pe jumatate stirba, mesteca de furie n gol.
Prostii, se nfierbnta hodorogitul rege nencoronat al drumurilor; femei am avut cu d
uiumul, da, cu duiumul, asta-i adevarata prada pentru un bandit Asta-i adevarata
viata, domnule!
Minte! Minte de stinge, chiuie Exela, dnd din coatele-i ciolanoase. Astea-s nasco
cirile lui. Niciodata n-a avut alta femeie, n afara de mine.
Ce stii tu? spune cu dispret banditul si soarbe din lapte cu zgomot.
Mi-ai jurat, nemernicule, mi-ai jurat, chiuie din nou batrna. Pe Dumnezeu si pe s
fntul Iacob mi-ai jurat ca am fost si voi fi vesnic singura ta femeie!
Banditul se apleaca ncet spre Miguel si pe chipu-i obosit flutura un zmbet batjoco
ritor.
Voi, nobile domn, voi credeti n acea singura femeie?
Fata lui Miguel e grava:
Da, cred.
Exela i surde cu bunavointa, n timp ce Ramn rnjeste.
Domnul crede n minuni, l ia n zeflemea banditul.
Domnul e nca tnar si mai asteapta o minune, tine sa sublinieze Exela, si din glasu
l ei razbate un amestec de ironie si nencredere.
Apoi un timp tacura cu totii.
Da, femei cu duiumul, pungi ndesate cu aur, putere, admiratie, glorie da, domnule,
alte vremuri, alta viata, relua firul discutiei banditul, cu ochii plutindu-i p
e valurile de rasfat ale amintirii.
Si ce v-a ramas din aceasta glorie? ntreba Miguel cu insistenta n glas.
Eu, eu i-am ramas, si nimic mai mult, striga Exela, mestecndu-si dumicatul.
Ce mi-a ramas? se ndrepta din sale batrnul.Totul! Totul mai e si-acum n mine. Aici,
n pieptul meu.Nimic din toate astea nu s-a stins. Totul traieste nca n mine. Si se
repeta, se repeta mereu
Da, se schimonosi batrna. Asa e, dar numai n somn. Sa-l auziti cum tipa din somn,
de parca ar ataca-o la drumul mare pe nsasi majestatea-sa. n schimb dimineata casc
a ochii n gol, clipeste din ochi si stomacul i ghioraie de foame.
Da ce, astazi mai sunt vremuri de jefuit? se ncrunta banditul. Cine mai are azi a
ur, n afara distinsilor parinti ai bisericii si a ctorva nobili avuti? Iar astia,
cnd pleaca la drum, sunt nsotiti de sute de mercenari. Triste vremuri s-au abatut
peste tara spaniola! Decaderea imperiului, asta ne asteapta, nobile domn.
Miguel se ridica n picioare. Ct e de cumplit sa privesti la ruinele omenesti!
Nu se mai simtea de loc n apele lui. Decaderea batrnului brigand i amintea de propr
ia-i decadere. El, singurul vlastar al unui neam att de nobil cum e cel alMaarilor
, comite omoruri si hoinareste pe drumuri laturalnice ca un proscris. Deodata i
se facu sila de acest loc!Sa plece de-aici, ct mai repede!
Suntem ca praful n bataia vntului, i spuse la ureche batrna. Apa n mna n-o poti tine.
Se scurge, se duce si dispare.
Pregateste-te de drum, i ordona Miguel lui Catalinon, cu voce repezita.
Banditul se uita tinta la cai.
Frumosi cai aveti, naltimea-voastra, spuse ntr-un trziu. Mda, precum se vede nu duc
eti lipsa de nimic. Nici de galbeni, nici de femei.
Galbeni aveti desigur un burduf ntreg, tinu sa adaoge Exela.
Am, raspunse ngndurat Miguel; dar nu stiu la ce bun
Batrnului corsar de pe plaiurile La Manchei i sclipira ochii.
Nu-i bine sa spuneti n fata unui bandit ca aveti atta banet, i sopti stapnului sau C
atalinon, nspaimntat.
Dar n clipa aceea ochii banditului si recapatara expresia obosita, de om somnoros.
Suntem ca praful n vnt, asta suntem, repeta oftnd ibovnica banditului.
Miguel nu mai putea suporta privelistea unui erete mbatrnit. Ia te uita, un soim n
aprlit, care aduce mai curnd a gaina, dect a pasare rapitoare!
Sus, striga Miguel, ntinzndu-i pastorului ctiva reali pentru ospatare.
Daca nu cunoasteti locurile, va pot calauzi, se oferi banditul; nu de alta, dar
sa nu vi se ntmple ceva neplacut
Le cunosc, raspunse scurt Miguel.
Pentru o suma nensemnata, Ramn va duce pna la Ciudad Real, sau chiar pna n muntii Tol
edo, staruiExela.
Miguel scoase din punga un dublon de aur.
Va pot lasa ca amintire acest chip al majestatiisale, don Ramn?
Ia-l! Ia-l! scheuna Exela.
Banditul se lupta cu orgoliul sau, dar ochii nu i se dezlipeau de pe banutul de
aur.
Mi l-ati oferit cu atta noblete, stimate domn, nct mndriei mele nu-i este ngaduit sa
refuze nobila voastra generozitate, rosti n cele din urma cu distinctie n glas si,
ct ai clipi, matura cu ndemnare dublonul din palma lui Miguel. Voi pune sa mi-l ga
ureasca si-l voi atrna pe un lantisor de gtul prietenei, n amintirea voastra. Multu
mirile mele, naltate domn.
Ai auzit, Antonio, ai auzit ce-a spus? striga femeia, apucndu-l de mna pe batrnul p
astor. A spus ca-mi da mie acest galben. mi esti martor, daca tagaduieste
Miguel si Catalinon urcara n sa si pornira prin dimineata proaspata si nmiresmata,
spre miazanoapte, strabatnd, din zborul cailor, o pasune ce sclipea n jurul lor c
u mii de ochisori de roua.
Serrania de Cuenca ramase n stnga calaretilor; n dreapta lasara muntele Javalambre
si, trecnd pe sub poalele Gdarului, coborra n ntmpinarea unei primaveri n floare, cu ae
rul ndulcit de lumina si miresme. nnoptara la Morella.
Catalinon nseueaza caii cu noaptea-n cap, n timp ce hangiul prezinta nota de plata
.
Att de mult?! Doi dubloni pentru o singura noapte? se mira Miguel.
E un tlhar, ne jecmaneste, adauga Catalinon.
Crciumarul alearga de colo pna colo, cu felinarul n mna, si izbucneste:
Cum ati spus? Asta-i mult?! O, Doamne, numai tu poti vedea si spune ct de putin a
m socotit din toate!I-am pus oare la socoteala naltimii-voastre cuviincioasa prim
ire si frumosul tratament? Nu v-am servit oare ca pe niste adevarati printi si c
avaleri? Va pun oare la socoteala catifeaua, pe care la mine nu se asaza dect duc
ii si altii mai mari ca ei? i cer oare naltimii-voastre sa-mi plateasca separat pe
ntru patul n care odinioara a dormit nsusi don Miguel de Cervantes Saavedra, caval
erul nepieritoarei amintiri? Iar voi, distinse domnule servitor, voi pretindeti
ca nu vi s-a dat de mncare pe ndestulate?Ca nici macar nu v-ati saturat? Pentru Du
mnezeu, sa fie oare asta temei de suparare pentru niste nobili si distinsi stapni
?
Ajunge, l ntrerupse Miguel, pe un ton poruncitor;tine ct ai vrut si sterge-o!
Pornesc pe ntuneric.
Soarele e gata sa rasara. Din ceturi se nasc zorile, si din revarsatul lor se cr
apa de ziua. Luna paleste n partea de apus a boltii ceresti; natura are o nfatisar
e mareata si respira n liniste.
Miguel simte deodata micimea creaturii umane n fata ntinderii de necuprins a pamntu
lui.
Prin fata ochilor si a privirii sufletului sau i se perinda n zbor ntreaga viata:
calc pe drumuri nsemnate de plnsete si snge.
Soledad Maria Isabela Flavio Ester.
Trei vieti am nimicit. Trei limbi au amutit, trei perechi de ochi s-au stins pen
tru totdeauna. De mna mea.Din vina mea. Sunt un triplu asasin. Dar de ce? Doar n-
am vrut sa ucid pe niciunul din ei! Si totusi am ucis! De ce am o inima att de cr
uda? Eu, care am fost sortit de mama sa-l slujesc pe Dumnezeu, n haina preoteasca
! Eu, caruia Trifn i-a semanat n suflet ura fata de femei, le nenorocesc si le dis
trug la tot pasul!
Miguel scrsneste din dinti. Ce-ati semanat voi oare n mine, de nasc un fruct att de
cumplit?
Dar Gregorio? Nu, Gregorio a fost altfel, cu totul altfel. Sa daruim si sa mparti
m dragostea pe unde umblam, asa spunea el. Ah, padre Gregorio, de ce nu stiu, de
ce nu pot fi asa cum ai vrut tu sa fiu? De ce vreau numai sa iau si nu stiu sa
si daruiesc?
Nu! Tu esti un plebeu, iar eu sunt un nobil stapn!Eu am dreptul la ce, Dumnezeule n
durator, la ce am eu dreptul? Sa omor? Nu, nu! La fericire am dreptul, la o feri
cire netarmurita! E un drept pe care nimeni nu mi-l poate tagadui. Si aceasta fer
icire trebuie s-o gasesc! Trebuie! N-am de gnd sa lncezesc si sa putrezesc n prezbi
teriile catedralelor, nu vreau sa ma smeresc n fata nimanui, vreau sa merg pe urm
ele fericirii mele, orice s-ar ntmpla! Egoism spuneai tu, padre? Poate.Da. De o su
ta de ori da! Dar eu nu pot fi altfel si nici nu vreau sa fiu! Sa ucid nsa nu vre
au asta nu!
O, tu, cel ce dainui n mparatia Cerurilor, de ce nu-mi daruiesti si mie o particic
a din fericirea trainica, asa cum le-o daruiesti si altor oameni? De ce ma tintu
iesti locului, de ce ma lipesti de pamnt cu vesnica dezamagire? De ce-mi arunci n
mna sabia, si n gura mi pui vorbe att de crude, care ucid? Supararea ta fata de mine
nu face dect sa ma nversuneze. Mndria din mine nu-mi ngaduie sa dau napoi
Soarele si salta pe cer discul stralucitor, aidoma chipului aureolat al Domnului,
si lumina lui se revarsa deodata, ca un torent, inundnd muntii si vaile.
Miguel si lasa capul n jos, ntru cucernica smerenie.
Doamne, te-am crezut si am avut ncredere n tine! Nu mai vreau sa ucid! mpaca-te cu
mine, Doamne!Da-mi fericirea dupa care tnjesc att de mult, si-n vecii vecilor voi
crede n tine, te voi cinsti si te voi venera.
Pe neasteptate, imensul si marinimosul soare matura pcla diminetii si dogoarea lu
i ncepu sa se mprastie cu toata puterea.
Lumina ta e un semn bun pentru mine, Doamne. Da, cred si sunt ncredintat! Voi mer
ge nainte si voi da de fericirea mult asteptata. Iar tu, Doamne, tine ntinsa mereu
asupra mea mna ta buna si dreapta!
Ai un nume sa-l bati cu darabana, nu sa-l rostesti Torrendembarra. Un nume zornai
tor ca lanturile de pe stlpul infamiei, hrsitor ca peria din paie de orez frecnd o d
usumea uscata, scrtitor ca o cheie grea ntr-o broasca ruginita, scrsnitor ca nisipul
aspru ntre dinti.Dar tu, Torrendembarra, tu esti fermecatoare ca ochii copiilor
catalani si proaspata ca obrajorii lor sanatosi.
De pe culmile dealurilor ilene, satul de pescari Torrendembarra aduce cu un pumn
de orez risipit n iarba, sau cu o mica turma de oi raspndita pe o costisa nfipta j
umatate n nisipul marii si jumatate alergnd la deal, pestrita ca o gainusa n bataia
soarelui.
Azi nsa pe obrajii ei frumosi se preling siroaie de lacrimi, caci insectele haine
care au napadit maslinii nu s-au lasat strpite nici de fum, nici de descntec.
Pe un loc viran, n mijlocul unui crng de maslini, se nalta deasupra satului o biser
icuta alba. n fata ei, ntregul sat ngenuncheaza si jeleste cu minile mpreunate.Nebunu
l satului, Daaro, e n fruntea evlavioasei procesiuni. E att de slab si de sfrijit,
nct pe coastele lui s-ar putea zdrangani o ntreaga melodie; picioarele i sunt nfasur
ate n zdrente, iar capul, legat cu o basma colorata. Vocea lui se aseamana cu tip
atul papagalului sau cu chiuitul maimutei. Dar oamenii l ndragesc.
Ceva mai departe de credinciosii cufundati n rugaciune, sta asezata la umbra unui
maslin o fata tnara si frumoasa, care drege o plasa de pescuit. Acum a ngenunchea
t si ea pe locul ei si se nchina, cu minile mpreunate.
Soarele frige, ncingndu-se pna la incandescenta.
Tatal fetei sta n genunchi, alaturi de Daaro, si boceste pentru tot satul:
Cu ce ne-am facut vinovati, Doamne, de ne pedepsesti att de greu?! Peste o sa ave
m, si vin o sa avem, dar de masline ce ne facem?! O, o, o, o!
Ceilalti i se alatura n cor, tinndu-i isonul cu bocetul lor.
n acest timp, de pe coasta coboara un strain, apropiindu-se ncet de locul procesiu
nii.
Sfnta Fecioara, fie-ti mila de noi si salveaza-ne maslinii!
Si voi, toti sfintii din ceruri, ndurati-va de noi!Ajutati-ne, si o sa jertfim o
plasa de peste si-un burduf de vin!
Soarele pagn pietruieste pamntul cu flacari.
Daaro se izbeste cufruntea de zidul bisericii. Apoi se ridica n picioare si, naltnd
u-si minile spre cer, striga:
Sfintii nostri sunt de piatra, Sfnta Fecioara e de lemn, iar lacasul Domnului e d
e caramida.
Nu pacatui, nebunule!
Eu sunt ploicica, eu sunt umezeala, eu sunt ploaia.Eu sunt binecuvntatul care va
izgoni gndacii de pe maslinii vostri
Strainul a cobort, s-a apropiat de tnara fata si e uimit de farmecul si de prospet
imea ei.
Iata o faptura a pamntului, mai frumoasa dect toate nobilele Spaniei! Tsneste din e
a mirosul de iarba, razbate din ea suflarea marii; un mar n floare, stralucitor c
a ziua de azi, o piersica prguita naintea culesului, tare si plina de seva. Femeia
ntrupnd un crng ntreg de maslini, femeia pamnt. Iata femeia care-mi trebuie mie. n br
atele ei mi voi gasi fericirea.
Ochii fetei se nalta spre strain.
Ia te uita, un barbat neobisnuit prin partile noastre!De unde o fi venit? Si ncot
ro se ndreapta? Dar de ce m-o fi privind oare att de staruitor?! Ah, mi place acest
barbat! M-a cucerit din prima clipa. Dorintele mele se vor mplini. Daaro mi-a pr
ezis: Esti frumoasa, si ntr-o zi va veni sa te ia un tnar nobil si frumos. Doamne,
el e! El e!
Pot sa mpart umbra cu voi, frumoasa fata?
Puteti, domnule, umbra nu-i a mea. E a lui Dumnezeu si a tuturor Maslinul si darui
este umbra oricui
Crngul de maslini a fost spurcat de serpii care s-au cuibarit n el, scrtie strident
glasul lui Daaro. DarDumnezeu m-a chemat pe mine sa-l izbavesc, nainte ca gndacii
sa-i mannce rodul, nainte ca pomii sa se usuce.
O, Daaro, asa sa faci!
Cine sunteti voi, copila ncntatoare?
Sunt Arianna, fiica pescarului Jose.
Eu sunt apostolul Domnului! striga Daaro. Sunt alesul lui Dumnezeu! Voi alunga p
uterile raului, si pe diavol nsusi l voi izgoni. Eu vad prin veacuri, si nainte si n
apoi.
Si ce-o sa se ntmple cu maslinii, Daaro?
Pomii vostri se vor nsanatosi! Eu i voi izbavi!
O, Daaro, asa sa faci!
Zaduful nabusitor taie respiratia oamenilor, pamntul miroase a balsam, soarele zdr
obeste, cu dogoarea sa, si omul si pamntul.
Ai niste mini fermecatoare, Arianna.
Fata roseste, dar ramne cu minile mpreunate.
Barbatul sta n spatele femeii si-i picura n ureche cuvintele otravitoare ale ispit
ei.
Esti facuta pentru dragoste, Arianna.
Pentru dragoste, spuneti voi?
Ascultati-ma, maslini! Ascultati-ma, coroane stufoase! Voi patrunde n trunchiuril
e voastre, voi trece prin ele, prin crengile voastre, prin frunzele si prin road
ele voastre. Oameni buni! Minunea se apropie!
O, Daaro! nfaptuieste aceasta minune!
Nu ti-e urt n satucul asta singuratic, Arianna?
Nu, domnule. Ma ngrijesc de casuta, de tata si de albine, torc, ma nchin si-i dreg
tatei plasele de pescuit.
Nu vrei sa vii cu mine, Arianna? i spune Miguel, privind-o cu ochii lui arzatori.
Te vei simti bine lnga mine! Vii?
Vin, domnule.
Fata se ridica si se apropie de strain.
Pasarea de foc si-a luat zborul, striga Daaro. Bataile aripilor ei vor rascoli m
area si vazduhul. Acum a sosit timpul meu. Flacarile din ciocul ei se vor mpreuna
cu rasuflarea mea fierbinte. Priviti, o prevestire buna:soimi deasupra muntilor
, rndunele deasupra marii! Carnea omului e sortita giulgiului, iar gzele haine foc
ului.Oameni buni, minunea se apropie!
Da-mi mna, Arianna. Asa Mergi cu mine si nici nu vrei sa stii unde te duc, Arianna
?
Am ncredere n voi, domnule.
Vino! Vreau sa ma faci fericit.
Da, domnule.
Ma ntrupez ntr-o vijelie! Yohe, yohe, burbur an denovar! Sa arda satana de pe masl
ini, n numele Domnului!
Asa sa faci, Daaro!
Cei doi urca dealul, printre arbusti. n bataia soarelui, pelerina neagra a barbat
ului sclipeste ca metalul, iar fusta fetei, de culoarea carminului, cnta melodia
purpurei.Miguel o saruta.
Arianna
Ah, domnule!
Priviti cum pier gzele sub rasuflarea mea vijelioasa, striga nebunul cu voce pute
rnica. Gndacii sunt atinsi de flacarile ce tsnesc din gura mea. Uitati-va! Vedeti?
Vedeti, acolo sus, printre arbusti, trupul acela negru? Ediavolul. Diavolul pe c
are eu l-am izgonit de pe maslini.Se ndeparteaza. Fuge ca fript. L-am ars. Bucura
ti-va, oameni buni!
Pescarul Jose sta cu privirea atintita n sus; apoi deodata striga, cuprins de ngri
jorare:
E fiica mea! Arianna mea, cu un om strain!Arianna! Arianna!
Arianna! striga si satenii, caci fata e iubita de ntreaga comuna. Cu cine esti?
Arianna nsa nu aude. Ochii barbatului o atrag ca un magnet, dar inima i se nfioara
de teama. Miguel arunca pelerina neagra peste umerii copilei si melodia purpure
i se stinge.
Mi-e frica, domnule
De ce ti-e frica, Arianna?
De pacat. De pedeapsa lui Dumnezeu. El rnduieste si conduce lumea
Barbatul se ntuneca la fata si da din mna, stnjenit:
Eu conduc destinele oamenilor, nu Dumnezeu.
Fata si desfacu bratele si nchise ochii n vlvataia soarelui stralucitor.
Vedeti? zbiara nebunul. Vedeti? Maslinii vor trai.Satana a fugit. A disparut. S-
a topit! Nu se mai vede!
Arianna! striga din nou pescarul Jose, ngrijorat.
Gata, nu se mai ntoarce! racneste Daaro. Niciodata nu se va mai ntoarce! S-a dus n
iad, acolo unde-i locul lui. E un Anticrist, oameni buni, da, un Anticrist!
Satenii ngroziti se nclina, plecndu-si fruntea n praf:
Anticrist! Anticrist!
Dupa lasarea noptii, Arianna se ntoarse acasa si din clipa aceea chipul ei, nainte
suav si surzator, a ramas vesnic umezit de lacrimi de jale.
Cubicula, locanda drumurilor spaniole, e o ncapere spatioasa cu chitimii suspenda
te. n ele si sub ele sforaie oaspetii rapusi de somn. Aerul e nchis, nabusitor, de
nesuportat. Naduseala se prelinge pe obrajii celor ce dorm. Sforaitul lor se nalt
a ascutit si coboara iar n tonuri adnci. Doua lampi cu flacari plpitoare arunca umbr
e ncrucisate peste cei de jos.
Lnga Miguel zace ntins un negustor ambulant, iar sus, deasupra acestuia, un batrn c
alugar franciscan. Somnul i ocolea pe amndoi si astfel intrara n vorba. Calugarul s
e apleaca de sus, sa-l vada la fata pe omul cu care vorbeste; capul lui ciufulit
aduce cu o capatna de mac plesnita.
Vremuri grele s-au abatut asupra noastra, e de parere franciscanul. Ne uscam de
tot n tara spaniola
Asa e, ncuviinteaza tarabagiul. Suntem azvrliti dintr-un razboi ntr-altul, ca, Doam
ne fereste, sa nu trndavim n belsug si bunastare.
Mult rau aduce necinstirea Domnului, reia calugarul. Credinta adevarata e putina
astazi printre oameni.Da, ia spune, nu cumva esti evreu? adauga apoi cu voce sc
azuta, cercetndu-l atent pe vecinul lui Miguel.
ncet! Pe chivotul legii, nu ma trada! Si dragostea lui Dumnezeu te va rasplati.
Nicio grija, nu te tradez, l linisteste calugarul.Sunt prea lenes ca sa ma tin de
denunturi. Dar, ia spune-mi, cum e cu credinta?
Noi, evreii, i raspunde n soapta negustorul, noi suntem destul de credinciosi! Dar
la ce bun? Trupurile si sufletele noastre sunt vesnic haituite si amenintate.
Calugarul si trage capul napoi, amutind. Miguel sta nemiscat, cu urechea la pnda.
Spune, calugare, am sau nu dreptate? De ce nu raspunzi?
Ma gndesc daca e bine sau nu sa stau de vorba cu un ovrei.
Vezi sa nu-ti cada rangul, amfora a sfinteniei, se ntarta evreul. Mai bine s-avem
grija sa nu ne auda cineva Ca, vorba aceea, pureci am si eu cti ai si tu, si de pi
scat ma pisca ntocmai ca si pe tine.
Calugarul tace, evreul continua:
Dumnezeul nostru a fost Tatal vostru. E oare tatal mai putin dect fiul? Cinsteste
-l pe tatal tau, scrie n porunca noastra, ca si-ntra voastra.
Ei bine, afla ca m-am hotart sa stau de vorba cu tine, i raspunde n cele din urma c
alugarul, aplecndu-si din nou capul n bataia luminii. S-ar putea ca stnd de vorba c
u un om dispretuit sa fac o fapta buna.
Ca sa vezi, pna si pe pielea mea vrei sa cstigi un banut al mntuirii vesnice, se bu
rzuluieste evreul. Si sa mai spuna cineva ca numai noi, evreii, suntem negustori
destepti si unsi cu toate alifiile.
Destepti sunteti, dar totodata nebuni, si da cu parerea franciscanul, de data ast
a plin de bunavointa.
De ce nebuni?
Pentru ca n sofisticaria voastra asteptati, nici nu mai stiu de cte mii de ani, sa
vina acel Mesia al vostru. Spune si tu, nu-i asta nebunie curata?
Nu e, raspunde evreul cu gravitate. Asta se numeste speranta.
O speranta cu mers de melc, rde calugarul. Si, ma rog, cnd are de gnd sa vina, n sfrs
it, acest Mesia al vostru?
Asta nimeni nu stie. S-ar putea sa vina n seara asta, peste o luna sau peste un a
n, sau poate chiar peste o mie de ani.
Si de unde-o sa vina? O sa coboare din cer pe o raza de fulger? Sau o sa se nalte
din iad?
Nimic din toate astea, se ncrunta evreul. Se va naste dintr-o femeie muritoare, c
a orice muritor.
Si tatal lui cine va fi? staruie calugarul.
Evreul cade pe gnduri.
Nu stiu. Eu n-o sa-l mai apuc, ca-s batrn. Dar poate fiul meu
Asta cu siguranta, chiar fiul tau, l ia peste picior calugarul. Tine minte ce-ti
spun: feciorul tau o sa cutreiere satele cu ranita n spinare, ntocmai ca tine.
Ma rog, fie, asta nu ma supara. Dac-ai sti tu ce boieri umbla asa, din sat n sat,
ai ramne cu gura cascata.De pilda, contele Maara din Sevilla. Se spune ca ar hoin
ari pe-aici, prin mprejurimi. Zi si tu, duce omul asta o viata cinstita?
Nu duce, raspunde hotart calugarul. Se pare ca nici nu stie ce-i cinstea. Ispites
te si seduce femeile la tot pasul, si nu se sfieste sa ucida. A ajuns spaima tar
ii. Dar pna la urma i vin ei de hac. Sfintele confrerii stau la pnda n toata tara.
Si tu ce-ti nchipui? C-o sa se lase prins?
Nu cred, marturiseste calugarul. Are destui bani ca sa poata fugi n strainatati.
Asa o sa si faca, sunt sigur.Acolo nu-l mai paste nicio primejdie, pe cnd aici s-
ar putea sa ramna cu un cap mai scurt.
Stiu si eu ce sa mai zic, rosteste evreul ngndurat;poate ca acest Maara nu-i dect un
om nefericit. Ce viata mai e si asta, fara dragoste? Eu am acasa femeia mea si,t
i spun drept, de fiecare data ma ntorc cu bucurie la ea.Pe cnd el, la cine sa se nt
oarca? Daca stai sa te gndesti bine, n-are pe nimeni pe lumea asta. Spune si tu,
calugare, oare asta nu-i un lucru ngrozitor?
Tacura amndoi. Miguel continua sa traga cu urechea.
Dupa un rastimp, calugarul ncepu:
Mie, cinstit vorbind, putin mi pasa de acest Mesia al vostru, m-auzi, evreule? Da
r daca e sa mntuiasca lumea, atunci ar trebui sa se nasca dintr-o mare dragoste.
Nu crezi?
Si ce-ti veni tie cu asta, tocmai acum, dupa ce-am vorbit despre acest Maara? se
mira evreul.
Nu stiu, raspunse calugarul. Asa mi-a venit! Ce, parca omul judeca ntotdeauna luc
rurile legndu-le ntre ele cu o anumita socoteala?
Ai dreptate, n afara de Dumnezeu nimeni nu judeca bine, spuse evreul cu voce scaz
uta. Numai el judeca, stie sa judece si poate judeca. Laudat fie numele lui!
Evreul murmura un psalm n ebraica, n timp ce calugarul bolborosea nadins Tatal nost
ru, ca sa mentina n felul acesta echilibrul respectului fata de Divinitate.
si terminara rugaciunea n liniste, amutira, si naduseala somnului i lipi de scndura
tare a patului.
A doua zi n zori, Miguel i porunci lui Catalinon sa nseueze caii la iuteala, si por
nira n galop spre Barcelona.
Parasim Spania, i spuse servitorului. Te repezi imediat pna la Maara cu o scrisoare
pentru tata. Te astept cu raspunsul la Barcelona. Dar vezi de te grabeste, stii
bine ca nu-mi place sa astept!
Miguel ramase cteva zile ascuns la Barcelona n asteptarea lui Catalinon, care-i ad
use de la Maara aur si scrisori de recomandare catre bancherii din Italia, Flandr
a, Germania si Franta.
Nimic n-o sa-ti lipseasca n calatoriile tale, i scrie don Toms, dar pentru numele lu
i Dumnezeu, cauta sa traiesti ca un nobil, si nu ca un aventurier oarecare!Gndest
e-te la onoarea familiei tale!
Gndul sa-ti fie numai la Dumnezeu, i scrie mama, si un plns deznadajduit razbate din
slovele ei asternute pe hrtie.
Miguel le citeste, dar nu le ntelege cuprinsul. si ia n gnd ramas bun de la pamntul s
au natal, care lncezeste amarnic n umbra aripilor monstruoase ale bisericii, ale i
nchizitiei si ale hamesitului si nesatiosului ministru al regelui Filip, de Hara
.
Mi-e sila de voi si va dispretuiesc, potentati ai acestei lumi, pentru ca suntet
i hrapareti si ipocriti! Mi-e sila de autodafeurile voastre, care-i ard de vii p
e acei oameni, dupa averea carora va scnteiaza ochii pofticiosi. Mi-e sila de ntun
ecimea si de negura din care va ntindeti minile hulpave ca niste tentacule de cara
catita, nsetate de bunurile oricui; mi-e sila de tribunalele voastre secrete, de
torturile la care-i supuneti pe cei anchetati, de lacomia voastra nesatioasa, de
prefacatoriile voastre perfide. Toate astea ma dezgusta profund si ma ngretoseaz
a.
Stiu bine ca daca tata ar fi strecurat n minile voastre nesatule ctiva saculeti cu
aur, as fi fost purificat si eliberat. Dar mie putin mi pasa de asemenea libertat
e!Sunt sigur ca-l veti santaja pe tata si veti stoarce de la el banet greu chiar
si pentru fuga mea, asa cum, tot prin santaj, va pricepeti sa stoarceti de la o
ricine. Ah, tara mea frumoasa, pitoreasca! Am iubit orasele tale albe, gradinile
tale cu izvoare curgatoare, cavalerismul tau pe cale de a se stinge, si poezia
ta nfloritoare! Am iubit patio-urile tale tacute, de un farmec rapitor, ferestrel
e cu grilaj de fier ale balcoanelor si verandelor n spatele carora tresareau umbr
ele frumoaselor n mantii de dantela. Adio, Sevilla, oras al miilor de gradini, ad
io, Granada, cu cascadele tale ametitoare, adio, falnic Toledo, ce te nalti semet
peste cotul rului Tajo, cu felinarele tale din fier forjat, cu sabiile tale de o
tel stralucitor si giuvaeruri sclipitoare. Vinurile tale negre si aurii, buna me
a patrie, dansul femeilor tale si glasurile lor ncntatoare le-am iubit asa cum am
urt penumbra din care se furiseaza, ca sobolanii, denuntatorii mincinosi. Nu vrea
u ntuneric si minciuna, vreau lumina vie si fericire nsorita, dar tu nu mi le-ai d
aruit, pamntul meu natal, tara a lui Loyola!
Bunul meu Gregorio! Dac-ai sti ct de mult as dori sa gasesc acea dragoste pe care
tu mi-ai prevestit-o! Dar unde, unde sa dau de o asemenea dragoste? Unde sa afl
u dragostea care sa-mi umple si sa-mi sature inima flamnda? O voi gasi eu oare pr
intre straini, daca n-am izbutit s-o gasesc acasa, n patria mea?
E timpul sa ne mbarcam, stapne, curma Catalinon meditatia tnarului conte, si curnd d
upa aceea urcara amndoi pe puntea corabiei cu trei catarge ce transporta spre Nea
pole o ncarcatura de lemn aromat, dar care, din pricina lui Miguel, avea sa faca
o escala nCorsica.
Vasul se desprinde de tarm, rasuflnd puternic cu pnzele ntinse.
Miguel sta n partea expusa vntului si contempla pamntul care se pierde ncetul cu ncet
ul.
Sus! nainte, spre leaganul neamului Maarilor, Leca si Anfriano. nainte, spre Corsic
a!
La Calvi debarcara si petrecura o noapte alba ntr-o crciuma marinareasca. Dimineat
a ncalecara doi catri si pornira n munti, spre locul natal al strabunilor.
Odinioara, pe cnd Miguel avea numai opt ani, donToms dorise nespus de mult ca fiul
sau sa obtina cinstea de a purta crucea si vestmntul ordinului Calatrava, si nca
de pe atunci a trebuit sa-si trimita n Corsica solii sai din Maara, pentru a gasi
actele doveditoare asupra originii nobiliare a tnarului sau vlastar. Senatul din
Genova l nsarcinase pe comisarul sau din Calvi sa se ocupe de aceasta chestiune, s
i s-a dovedit atunci, prin marturiile a cincizeci si patru de persoane, ca Don Mi
guel deMaara este fiul legitim si adevarat al nobilului donToms, fiu al nobilului
Tiberius, care la rndul sau era fiul nobilului Guidiccio si nepot al nobilului Fr
ancesco di Leca, conte de Cinarea, si ca aceasta nsiruire, n care au fost pomenite
prea numeroase nume rasunatoare, ajunge pna la nobilul Ugo di Colonna, marele duc
e din ramura vestitilor Colonna ai Romei.
Martorii amintiti mai adaugasera atunci, prin juramnt, ca toti membrii acestei fam
ilii s-au bucurat deopotriva cu sotiile, mamele si bunicile lor de toate privile
giile, libertatile, onorurile si demnitatile rezervate nCorsica numai persoanelor
nobile si ca niciodata ei n-au practicat vreo meserie sau vreun negot, traind nt
otdeauna, cu noblete, din veniturile mosiilor lor; de asemenea n-au fost nicioda
ta acuzati sau anchetati de catre sfntul oficiu al inchizitiei, fiind vechi crest
ini, cu snge curat si fara amestec.
O ramura a acestui neam, nobilii conti de Cinarea, au stapnit Corsica timp de dou
a secole si jumatate.
Din ramura Leca s-a ridicat apoi celebrul Mateo Vasquez. Sub aripa ocrotitoare a
cardinalului Diego de Espinoza, pe atunci presedinte al consiliului de coroana
si inchizitorul suprem al Spaniei, care remarcase talentul si simtul pentru ordi
ne al lui Mateo, acesta obtinu pozitii tot mai nsemnate n ierarhia clericala a tar
ii. Mai nti secretar al lui Espinoza, apoi vicar al Carmoniei, dupa care, n calitat
e de canonic al Sevillei si membru n consiliul suprem al sfintei inchizitii, fu n
umit, de nsasi Majestatea-sa regele Filip al II-lea, n functia de secretar general
al Spaniei, si de-atunci prin mna lui au trecut toate treburile mai importante a
le lumii. Cervantes, cerndu-i lui Mateo clementa pentru crestinii din Burbonia ti
nuti n robie, i scria: Despre voi se poate spune iar eu o spun, voi spune si cred n a
sta ca nsasi virtutea va este calauza.
Al doilea Mateo Vasquez de Leca, adunnd apoi scrisorile ilustrului sau bunic, le-
a publicat n anul 1626 anul nasterii lui Miguel sub titlul Zadarnicia gloriei desa
rte a acestei lumi.
Miguel si aminteste de celebrele pagini din cronica de familie, si toata mndria si
onoarea neamului sau i se perinda halucinant prin minte, caci el vine acum prin
tre strabunii sai ca un proscris.
Drumul, ce urca de-a lungul unor munti stncosi, cu piscurile profilate pe albastr
ul nchis al cerului, trece repede, si tinta calatoriei se apropie vaznd cu ochii.
ntr-o gura de piatra, uscata si arsa ca iasca de soarele nemilos, se ntinde satul
Montemaggiore, iar aici, n umbra unor ziduri darapanate, si traiesc viata modesta
si tihnita urmasii strabunilor lui Miguel.
Palatul Leca-Anfriani e simplu, sarac, dar de bungust, si domina tot satul.
Servitorul l anunta pe Miguel cu toata pompa, rostindu-i numele de familie n ntregi
me. Si iata-l n clipa urmatoare pe stapnul casei cobornd scarile, cu bratele deschi
se, n ntmpinarea distinsului oaspete si a rubedeniei apropiate.
Varul lui don Toms, messerul Giovanni, caruia acasa i se spune scio Anfriani, e un
barbat zvelt, cu barba ncaruntita si cu gesturi trufase. si primeste nepotul cu vo
rbe mari si-l mbratiseaza.
Fii binevenit! Casa mea si cu mine ti stam la dispozitie!
Dupa care ospitalitatea devine fapta.
Taiati o oaie! striga messerul Giovanni spre coridoarele reci ale palatului. Tai
ati oaia cea mai grasa pentru oaspetele meu.
Taiati o oaie! repeta porunca sfrijitul majordom, din pragul bucatariei.
Taiati o oaie! rasuna ecoul pe coridoare si n curtea interioara a palatului.
Bucatarul alearga, da fuga n sat, cuprins de spaima:
Sa taiem o oaie, bine, s-o taiem, dar de unde s-o iau? Se gaseste oare n tot satu
l Montemaggiorre o oaie grasa? Si chiar de-o gasesc, ce-o sa-i dea n schimb stapnu
l meu proprietarului, dupa plecarea oaspetelui?
Oaie, oaie de taiat, se aude ca un zvon nabusit prin tot satul. Messerul Giovanni
are un oaspete de seama!
Oaspetele si amfitrionul stau de vorba n fata caminului stins.
Da, scumpe Miguel, aici la noi ti-am spune Michele, stii? ... Da, da, neamul nos
tru a fost ntotdeauna n frunte printre primele n ntreaga tara Onorurile cadeau ca ploa
ia pe cmpul gloriei ah, da, sabia si sngelevremuri grele nu mai ai cu cine sa te lupti
, Dumnezeu s-a suparat pe noi, nu ne mai iubeste sabiile noastre ruginesc ne tinem
de administrarea mosiilor eu da, priveste, tocmai se apropie fiica mea Rochetta,
copila mea draga, care se ocupa cu torsul, se roaga si are grija de casa noastra
Sunteti mai fermecatoare dect toate fiicele Spaniei, doa Rochetta, o ntmpina Miguel.
Cu un gest de regina, fata i ntinde mna sa i-o sarute si roseste. Rochetta e o copi
la gingasa, cu pielea alba, imaculata Parul, castaniu-nchis, se revarsa n cascade;b
uzele usor severe, ochii mari.
Si pe la voi fetele stau tot timpul si torc, si asaza firele de tort n sipete? ntr
eaba Rochetta.
Nu, la noi fetele se gatesc si cnta.
Cntece de evlavie, nu-i asa?
Si fara de evlavie, doa Rochetta.
Groaznic, da din cap scio Anfriani. Cum vad, moravurile au slabit n tara spaniola
. Fratii nostri se ndeparteaza de Dumnezeu.
Traiesc, riposteaza Miguel.
Si oare noi nu traim? ntreaba cu trufie messerulGiovanni.
Sobrietatea sublima, riguroasa si austera a vietii casnice, mpletirea smereniei c
u mndria, a saraciei cu grandoarea, a mizeriei cu puritatea gndirii
Se aud pasii usori ai fetei, care, n onoarea oaspetelui, ajuta la asezatul mesei,
cu miscari gratioase, de preoteasa antica.
Cuvinte curate si categorice, fara viclenii sau ascunzisuri, discutie degajata s
i sincera, stralucind ca o zi luminoasa peste stncile albe-cenusii
Un ulcior cu vin, un ulcior cu apa de munte, pine de orz si o friptura de oaie sl
aba
Tatal nostru cel din ceruri, binecuvnteaza aceste daruri, de care, din mila ta, n
e bucuram!
Iar tu, oaspete drag, esti aici la tine acasa. Duelurile care te-au silit sa-ti
parasesti patria nu-ti stirbesc cu nimic onoarea. Dimpotriva, triumfurile tale t
e aureoleaza.Sngele e culoarea gloriei. Rami la noi, un an sau zece, ct poftesti. C
asa noastra e casa ta.
Dupa care, scio Anfriani primi cu distinsa mndrie darul lui Miguel, sub forma une
i pungi cu aur.
Si n timp ce stapnii se ntretin la masa, Catalinon sta n odaita lui si si da n carti.
Sapte, noua, doi, brrr! Ce carte nenorocita! Pentru a saptea oara, aceeasi carte!
Semn rau, baiete! Mi se pare mie ca si aici o sa ne mearga la fel de prost ca s
i n alta parte. Cum vad, prietene, si spune Catalinon, ar fi cazul sa ochesti de p
e acum fereastra pe unde s-o tulim, cnd s-o ngrosa gluma! Si-n muntii astia, e al d
racului de greu! Nu stiu zau cum o sa ne descurcam!
Noaptea a dat de douasprezece ori ocol piscurilor stncoase; veni a treisprezecea
zi, si dupa ea a treisprezecea noapte, si noaptea aceasta descumpani viata femei
i, umplnd-o de tristete si amaraciune.
A treisprezecea noapte ntruchipeaza tradarea perfida, nelegiuirea si onoarea pier
duta.
Messere Giovanni, nu-ti cureti sabia de rugina? Nu-i dai nimic de prada armei ta
le care a lncezit atta vreme?Nu chemi asupra miselului razbunarea sngelui?
Strnge dintii si nclesteaza pumnii, scio Anfriani! Nepotul drag a stirbit onoarea
fiicei voastre! Si unde mai pui ca ticalosului nici prin minte nu-i trece sa-si
respecte o datorie ndeobste impusa de bunele moravuri; nici vorba s-o ia de sotie
pe Rochetta, caci pna si gndul ca mine va trebui sa-i vada din nou chipul la lumin
a zilei l ngrozeste.
Barbatul tace, fata plnge si a treisprezecea noapte se retrage ncet peste piscuril
e stncoase
Ca diavolii zboara prin bezna Miguel si Catalinon, gonind caii messerului Giovan
ni spre tarmul marii. Stncile bolovanoase le atrna deasupra capului si noaptea vnto
asa i nsoteste cu o lucire rau prevestitoare.
n micul port Cervione se instalara amndoi n barca unui pescar si Miguel i umplu padr
one-lui pumnul cu aur, ca sa-i treaca apa pna la Livorno.
Dimineata tulbure, cu nori grei, se lasa apasatoare peste muntii corsicani; mess
erul Giovanni si smulge barba carunta si cheama razbunarea omului si a dumnezeiri
i peste capul lui Miguel.
Miguel cutreiera tara italiana.
n jurul lui clocotesc versuri languroase, rasuna murmurul frematator al mandoline
lor si cntecele curg din belsug.
Cu toate acestea, Miguel se distinge vizibil de noul mediu n care se misca. De o
gravitate sumbra, posac si taciturn, se aseamana, pe fundalul cerului luminos, c
u o forta a raului. Sufletul sau negru, n necontenita nfruntare cu legile divinita
tii, flfie pe lnga el, ca aripile ngerului mortii.
Aici, pe tarmurile dragostei duioase, apare, n toata oroarea, viata tragica a lui
Miguel, victima a propriei sale nestapniri, viata omului sortit sa devina un Aha
sver al iubirii.
n umbra coviltirelor de pnza ale carutelor, Miguel descopera, dupa miros si dupa l
uciul sclipitor al ochilor, prospetimea fecioarei; pe la ferestrele caselor surp
rinde chipuri de femei nfloritoare, pe la fntni si cismele admira pasi de caprioare
, de prin balcoane l ntmpina zmbete radioase, caci viata e scurta. Luati ce se poate
!
Miguel se bucura de o faima proasta, care i-o ia pretutindeni nainte n drumul sau.
Iata tabloul:
Doi calareti gonesc ntr-un galop nebun. n urma lor plnsete si blesteme, n fata lor u
n orasel, un sat, ce se repeta de sute de ori, cu alt nume.
Michele din Magnara se apropie!
nspaimntat, oraselul si pierde rasuflarea, se face mic, si vra capul n nisip, se ghemu
ieste sub o stnca, sau se lipeste de ea, dorind sa treaca nevazut; usile se nchid
cu zavoare de fier, cheile se rasucesc n broasca, mamele lasa jaluzelele si nchid
obloanele de la ferestre, barbatii si ascut sabiile si pumnalele, iar fetele si f
emeile trag cu ochiul pe furis prin crapaturile obloanelor, sa vada cum arata sp
aima semintiei umane.
S-a zis cu linistea oraselului ce fierbe alarmat si se clatina, zgltit de o spaima
ce zboara ca vntul din oras n oras, din sat n sat.
Pasarea rapitoare se napusteste n sat. nhata prada n ciuda tuturor paznicilor si la
sa n urma doar plnsete si snge; si iarasi zboara cei doi calareti, n goana nebuneasc
a a cailor, mereu mai departe, peste casnicii ruinate, peste legaturi de dragost
e destramate, peste cununii stricate. Semanatorul raului a facut sa rodeasca nen
orocirea si dispare apoi n praful rascolit al soselelor
Si iata tabloul repetndu-se ntr-una, cu aceeasi ncapatnare nversunata; nimic nu se sc
himba n afara de chipul femeii.
Un pribeag haituit, fara nicio ndeletnicire, un om cu buzunarele doldora de aur,
un trntor, o bruta descreierata se napusteste mereu nainte, fara o clipa de ragaz,
zguduit de lupta nentrerupta ce se da n el ntre dorinta ncordata si jalnica ei mplin
ire. Si astfel, haituitul se pravaleste tot mai adnc n abisul desfrului si al destr
abalarii.
ncepe o noua aventura nainte de a fi terminat cu cea dinainte, urca nflacarat, si at
inge scopul si coboara rece ca gheata.
n goana sa catre femeia visata, egoistul se avnta naprasnic, trecnd peste cadavre,
nimicind vietile si pacea tihnita a fetelor si femeilor, distrugnd fericirea conj
ugala. Paraseste cu snge rece femei cu lacrimi stralucitoare de tristete n ochi, s
i din gura carora se revarsa, tnguit, bocetul si blestemul.
Nu stie ce-i rsul, nu cunoaste buna dispozitie, nu stie ce-i bucuria. Sclav al pa
siunii sale patimase, proclet trt de simturile lui nesatioase din bratele unei fem
ei ntr-ale alteia, se ridica din mbratisarea lor, mereu dezamagit si nendestulat, m
ai flamnd si mai nefericit.
Se iubeste cu femeile, fara sa le iubeasca. Pe niciuna n-o iubeste.
Iubirile lui sunt lipsite de dragoste si bucurie. Cucereste femeile prin viclesu
g, prin sarlatanie si promisiuni, prin aur si violenta. Groaza razbate din el, g
roaza e n el, el nsusi e ngrozit de sine, dar, ca sa-si nabuse desertaciunea din suf
let, ataca mereu, frnge obstacolele ce-i stau n cale, se bate, face sa curga snge,
si iar se napusteste ca un meteor spre un tel ce vesnic l rasplateste cu deziluzi
a. Drumul lui Miguel e pretutindeni nsemnat de lacrimi si snge.
Din cnd n cnd, ntmplator, mai lasa n urma lui recunostinta si dragostea unor femei car
ora, n clipele de nflacarare, le-a daruit iluzia marii iubiri.
Anii au trecut, Italiei i-au urmat Grecia, Tripolis, Tunisul, tarile Alpilor Ger
mania, Flandra, Franta, siMiguel asteapta zadarnic de la tatal sau vestea ca se
poate napoia n tara.
Anii trec, se mplineste al cincilea an de la plecarea sa din Spania, si Miguel e
din ce n ce mai aspru, mai zgrunturos, mai necioplit.
Cum?! Acesta-i fiul unuia dintre marii seniori ai Spaniei, student al Osunei din
Sevilla si viitorul stapn alMaarei?!
Aceasta fiara, care nu iubeste oamenii, dar pe care singuratatea l sugruma, aceas
ta fiara ncoltita care fuge de propria sa umbra, iar noaptea, cnd doarme de unul s
ingur, se zvrcoleste ca un sarpe n ghearele nesigurantei, ale dorintei si ngrijorar
ii? Educatia ipocritului Trifn poarta n ea un fruct nfiorator, caci n-a facut dect s
a ucida omul n Miguel-copilul si sa-l instige la revolta mpotriva tuturor din juru
l sau.
Spre sfrsitul celui de-al cincilea an de pribegie, peMiguel l cuprinse un dor nest
avilit de tara. Ca un contrabandist se strecura peste frontiera franceza; la ada
postul noptii trecu Pirineii si se furisa, ca un tlhar, n tara lui.
Si iata ca tocmai n orasul Pamplona unde cndva desfrnatul nobil Inigo Lopez de Reca
lde devenise prin vointa lui Dumnezeu Ignacio de Loyola, nselatorul discipol al l
ui Hristos Miguel primi mult asteptata stire ca fusese gratiat si ca drumul ntoar
cerii acasa i era deschis.
n aceeasi zi ncaleca si porni grabit spre Sevilla, mai batrn cu cinci ani, si mai mp
ovarat cu un bolovan de fapte rele.
ntoarcerea fiului ratacitor.
Cta apa nu s-a scurs pe albia rului n acesti cinci ani, cte brazde adnci n-a nscris pe
obraji mna necrutatoare a timpului, cte vise n-au nmugurit, n-au nflorit si nu s-au
ofilit n acest ndelungat rastimp!
Cu ochii nlacrimati, mama si priveste feciorul. Ct aur n-a risipit don Toms pentru i
zbavirea fiului sau!Cti dintre demnitarii laici si bisericesti nu si-au rotunjit
averile cu aur din sipetele lui Toms! Si iata, n sfrsit, unicul ei fiu s-a ntors, e
aici!
Plng de bucurie, Miguel, de bucurie ca ai venit napoi la mine, ncearca ea sa zmbeasc
a. n minte nsa i se nvalmasesc gndurile de demult, din pacate zadarnice, despre dest
inul lui Miguel ca slujitor al Domnului.
Dar mama ndurerata tace, nu-si dojeneste fiul si-l ntmpina cu dragoste, din toata i
nima.
Sarmanul tatal tau! Tocmai acum se mplineste un an de cnd l-am nmormntat. Lovitura l
nimereste n plin pe Miguel. Barbatul care i-a dat lui viata, omul acela blajin sc
aparnd de stralucire, tatal care si-a iubit fiul fara ostentatie, dar cu o dragos
te netarmurita, nu mai exista!
Miguel rataceste cu privirea prin odaia unde niciodata nu va mai rasuna pasul en
ergic al tatalui sau. Camera s-a micsorat, a devenit saraca, cenusie si muta.
Acum sunt iar singur, mai singur si mai parasit ca oricnd, si spune n sinea lui, cu
amaraciune. Mai sarac cu o inima si cu o vorba buna.
Doa Gronima, friguroasa, si strnge mai tare pe corp vestmntul de vaduva, cu toate ca
e o zi fierbinte.
Abia dupa moartea lui am izbutit sa-l nduplec pe judecator sa-si dea consimtamntul
sa te poti ntoarce la Maara, ca mostenitor al averii tatalui tau, si sa-ti admini
strezi singur mosiile.
Miguel se uita la parul ei negru, presarat acum de multe fire albe; frumusetea c
hipului ei nu-i cu nimic alterata de cele cteva cute sapate de vreme, e o frumuse
te noua, mai atragatoare, mai grava, mai impresionanta.Are n ea rezonanta durerii
.
Doamne, cum te-ai maturizat, Miguelito. Ce barbat serios te-ai facut. Esti slab
si vnos, cum era si tatal tau. Si fata severa, si gesturile sunt ale lui, numai o
chii ti-au ramas mereu aceiasi
Scnteietori, ce te vrajesc cu fixitatea lor ademenitoare, parca te-ar nghiti, si ntr
egeste fraza n gnd doa Gronima. Ah, barbatul acesta nalt, subtirel si ars de soare e
fiul meu! Un vntura-lume? Un desfrnat? Un bataus? Cte n-ati mai fi n stare sa nascoc
iti pe seama lui, invidiosilor? Tot ce spuneti voi e minciuna.De o suta de ori m
inciuna! E unicul meu fiu! Si-i zmbeste n timp ce-i mngie parul negru ca pana corbulu
i.
Miguel compara realitatea cu imaginea mamei pe care a pastrat-o n minte, si e mis
cat de duiosia care mngie si nu dojeneste, care nu reproseaza, nu se mnie, ci doar
plnge, plnge ncet si si ascunde lacrimile
Rusinea i neaca gtlejul.
Sa mergem, mama, ncearca Miguel sa-si nabuse simtamintele; sa mergem putin prin ca
sa si pe urma la mormntul tatei.
Merg si n jurul lor se nvrteste casa, curtea.
Ct de mic, de strmt si de nghesuit e totul aici, respectnd acele traditii stricte ce
revin cu o regularitate precisa si fara cea mai nensemnata abatere.
Supusii i fac plecaciuni stapnului, de la distanta.N-o fi oare mai al dracului dect
a fost tatal sau? Mnuitorul grbaciului, Narini, i hartuieste din ce n ce mai rau, s
i pe zi ce trece se mbogateste. Pentru huzurul luiMiguel e nevoie de aur mult si
pe asta l platim noi, cu truda noastra.
Cimitirul. Sub o lespede de granit si doarme somnul de veci stapnul Maarei. Vntul ma
tura usor tarna de pe mormnt si face sa fosneasca porumbistea de dincolo de gardul
cimitirului.
Noul stapn al Maarei ngenuncheaza, fata n fata cu mormntul tatalui sau. Apoi, deodata
, zareste crucea din vrful criptei de marmura, se posomoraste si se ridica brusc.
Din nou aceeasi cruce?!
Sa mergem, i spune mamei, si o cuprinde pe dupa umeri.
Rami la Maara? ntreaba mama, cu gingasie n glas.
Nu, mama, i raspunde Miguel, evitndu-i privirea.
Acum tu esti aici stapnul. Esti mostenitorul tatei. Ar trebui sa te ocupi de mosi
ile tale, l sfatuieste, cu voce domoala, doa Gronima.
Tu esti aici stapna, mama, se eschiveaza Miguel.Eu ma ntorc la Sevilla.
De ce, Miguelito?
Vreau sa studiez, ntoarce vorba fiul ratacitor, vreau sa fiu primit napoi la Osuna
N-am voie sa te mpiedic, rosteste mama, cu voce soptita.
ti multumesc, mama.
Nici macar cteva zile nu rami?
Pna mine. Dar mine trebuie
i saruta minile, si doeiGronima i dau din nou lacrimile n coltul ochilor. Merg, si mam
a nu-si mai dezlipeste privirea de pe fiul ei.
Unde te uiti?
Nu stiu.
Parca ai privi n gol, baiete. Ce vezi?
Nimic, mama.
ti lipseste ceva, Miguelito?
si ntoarce spre ea ochii injectati de snge, si numai cu mare greutate izbuteste sa
ascunda nflacararea lor patimasa.
Nu, nu-mi lipseste nimic, mama.
Femeia? ntreaba ncet doa Gronima.
Tnarul si ndreapta trupul si ncremeneste:
Nu, nici vorba de, asa ceva! raspunde cu o violenta categorica.. Am tot ce-mi do
resc.
Esti palid si ntristat, Miguelito. Te chinuieste ceva?
Nu, nimic.
Nu cumva l uiti pe Dumnezeu, fiule? ntreaba deodata stapna, cu severitate.
Fata i se ntuneca de durere.
Nu. Are el grija sa nu-l uit. Mereu mi aduce aminte de asta. Nu, mama, nu-l uit.
Si nici nu-l voi uita.
Mama si privi fiul cu mirare, deslusind n vorbele lui o umbra de rautate; dar Migu
el grabi pasul.
Don Juan se ntoarce la Sevilla!
Don Juan?!
Ei, nu mai stiti?! Maara!
A, da, acum stiu, acum stiu.
Te pomenesti ca a si sosit! Tot orasul numai de asta vorbeste. Atentie la nevast
a, domnule! Atentie la fata, daca aveti cumva vreuna.
Nevestele noastre, cumetre, sunt ca o stnca de granit.
Diavolul si stnca o doboara, si Maara e diavolul nsusi.
Vestea alarmanta despre ntoarcerea lui Miguel strabate la iuteala orasul, ca sune
tul de clopote si trmbite n timpul incendiilor. Sevilla e revoltata la culme. Nobi
lul care a facut de rs rangul de nobil! Omul care nu-si mai are locul nicaieri! E
xpulzatul! De ce se mai ntoarce, veneticul? Ce cauta el aici?!
Auzi dumneata! spun cu voce tare barbatii, si ntr-un ungher al sufletului lor ncol
teste strigoiul groazei.
Cum o fi aratnd? se ntreaba femeile.
Trifn da trcoale palatului Maara, nfasurat pna peste ochi n pelerina-i neagra. Cti ani
din viata mea au fost vnduti acestui om! Ah, si cti n-as mai da, sa-l pot readuce n
snul bisericii.
Dupa attia ani, mai uscat si mai ciolanos, Trifn si tese cu nversunare plasa pentru
pestele de aur! Nu-si pierde ncrederea. Daca totusi va pica?
N-ai sa pleci!
Ba da! Trebuie!
Ai sa-l iei pe seor Nez! Ai nteles?! De trei ani te iubeste cu devotament, de trei a
ni asteapta raspunsul tau si de trei ani tu taci. Ca acum sa-mi spuinu ma marit, s
i sa te grabesti sa-l vezi pe mrsavul care ti-a murdarit viata?! gfie Pascual.
Dar Maria iese din odaie si da fuga spre poartaJrezului.
E tot att de frumoasa, mai delicata chiar, si vesnic credincioasa celui de care s
-a ndragostit.
Macar sa te privesc, iubitul meu!
Nu, nimic n-a cazut prada uitarii! si nclesteaza pumnii Isabela.
Timpul n-a sters nimic. Ce-a durut atunci, doare acum si mai mult. l urasc numai
pentru ca nca l mai iubesc. Ce-mi ramne de facut? Sa traiesc retrasa si sa asist ne
pasatoare cum Dumnezeu l pedepseste pentru blestemele mele?!
La Heruvimul nu se mai vorbeste dect despre ntoarcerea lui Miguel.
NicolsSnchezFrano sta n picioare n dreptul usii, de parca acum ar trebui sa se deschi
da sub apasarea palmei lui Miguel.
Cu mine nu-i merge, mie trebuie sa-mi explice de ce si-a tradat principiile sale
att de nobile. Putea sa fie mntuitorul sufletului meu, salvatorul meu, si dumneal
ui mi se ntoarce ca un ticalos. O, sarmanul meu cap!De cine sa ma mai agat eu acu
m, daca m-a parasit acela ale carui cuvinte mi framnta mintea zi si noapte, de cin
ci ani ncoace?! Osnza se asaza pe mine. Grasimea mi stnjeneste rasuflarea, mbatrnesc s
i am nevoie de pilda unei vieti pline de virtuti. Cine sa mi-o dea, daca nici pe
don Miguel nu ma mai pot bizui?
Taci, pilangiule, se rasteste la el Vejoo. Pe tine nimeni si nimic nu te mai poa
te ajuta.
Dar eu tot mai cred n el, zau ca da, se juraNicols; cred n el asa cum cred n steaua
de la Betleem, pe cinstea mea
Femeile izbucnira n hohote de rs.
Am auzit ca veniti, naltimea-voastra, dar niciodata nu mi-ar fi dat prin gnd c-o s
a ma cautati
De ce esti att de reverentios cu mine, Gregorio?ntreaba Miguel, posomort.
Nu ndraznesc
Minti. Ti-e rusine de mine, parinte, acesta-i adevarul.
Calugarul tace.
Prima mea vizita n acest oras ti se cuvine tie, rosteste Miguel, ncet.
De ce, daca mi-e ngaduit sa ntreb?
Pentru ca l-am pierdut pe tata. Pentru ca m-am pierdut pe mine nsumi, si spune Mig
uel n sinea lui;pentru ca numai lnga tine, sarmanul meu batrn nearatos, mai am sent
imentul ca nu sunt singur, ca mai exista cineva la care tin si mi-e drag
Drept sa-ti spun, nici eu nu stiu de ce-am venit la tine, i raspunde, n cele din u
rma. Asa mi s-a nazarit
Batrnul simte ca Miguel e stnjenit de aceasta prefacatorie si ridica mna sa-i mngie o
brajii. Dar mna cade napoi, si ochii batrnului ocolesc privirea tnarului conte.
Tu, ntr-adevar, nu stii sa te prefaci, i spuneMiguel cu admiratie si amaraciune n a
celasi timp. Dar, oricum, nu te lepada de mine nainte de a fi cazul, padre.
Te doare ceva, Miguelito? se schimba deodata calugarul si toata compasiunea uman
a e adunata n glasul lui.
Nu, nu ma doare nimic, i raspunde Miguel, laconic. Azi nu vreau sa discutam despr
e asta Treci pe la mine, padre, sa mai stam putin de vorba. Cine stie, poate ca m
i se desclesteaza limba si-o sa am chef sa ma si spovedesc.
Bine, o sa trec, se nclina batrnul. O sa trec bucuros.
faptul ca naltimea-voastra s-a napoiat n orasul nostru e pentru mine prilej de adeva
rata bucurie. Si o mare cinstire mi veti aduce binevoind sa-mi vizitati modesta l
ocuinta, si sa-mi vedeti feciorul caruia naltimea-voastra i-a fost nas la botez.
Binecuvntarea cerului sa pogoare n inima voastra nobila, prietene, strig din adncul
inimii mele,
Al vostru,BARTOLOMESTEBN MURILLO
Ospat n palatul lui Miguel.
Noi, vechii tai prieteni, ti uram bun sosit n orasul oraselor. Si sa fii fericit n
mijlocul nostru, Miguel!vorbeste cu nsufletire Alfonso, care, respins de mult de
Isabela, a si uitat de rivalitatea sa cu Miguel.
Fericit, repeta ncet Solana, care ntre timp s-a facut mare si frumoasa, iar acum s
e uita la Miguel plina de entuziasm.
Pentru fericire! striga Diego, ciocnind paharul cu sotia sa Cristina.
Sa fugim de batrnete, rde Vejoo, astazi actor de frunte al Sevillei, n timp ce capr
iciosul destin l-a pus n locul lui, ca paznic de cai, pe actorul de altadata, Cap
arrone.
De batrnete nu scapati, dragii mei, zmbeste Gregorio. Nu uitati ca traim n veacul a
l saptesprezecelea n secolul mizeriei, al saraciei si al groazei. Unora li se sle
iesc puterile si se usuca de attea lipsuri, altii, de teama zilei de mine. Dominat
ia mondiala a imperiului nostru se ofileste si noi o data cu ea.
l uitam pe Dumnezeu, asta-i pricina, rosteste grav Pascual, al carui chip e galbe
n si supt. Silit de saracie a renuntat la studii si a devenit ntre timp contopist
la vama municipala.
n schimb nu ne uita Dumnezeu pe noi, intervineAlfonso, nflorindu-si stufosul discu
rs, si-asa din belsug ntretinut de vinul consumat. Ne lasa sa traim dupa pofta in
imii.
A trai! striga Diego, ametit de bautura. A trai nu nseamna numai a munci, a trai n
seamna si a te veseli, a fi fericit.
Diego si Alfonso sunt absolventi ai Osunei.
Si tu esti fericit? l ntreaba Miguel pe Diego.
Mai mult dect fericit, ridica glasul Diego. Uite, priveste, ea e izvorul fericiri
i mele. Sotia mea. Femeie frumoasa, buna si credincioasa.
Lui Miguel i se strnge inima de invidie. Ochii tulburi de bautura ai lui Diego au
surprins acest simtamnt.
Ma invidiezi, nu-i asa, don Juan? mi pare bine ca ma invidiezi. Priviti, stapnul a
toate si al tuturor, are patul asternut cu roze, jumatate din lume i sta la pici
oare, dar fericirea nu si-o poate cumpara, si e invidios pe mine.
nceteaza, Diego, i sopteste Cristina.
Ce sa-i faci, inima omului nu-i de vnzare, continua Diego, si mai ndrjit. Nu poate
fi cumparata.Priviti-l, gloria lui sumbra atinge bolta cerului, orgoliul lui tru
fas nu s-a izbit de nicio piedica, dar se va izbi, si se va poticni. Uite, prive
ste aici, pricoliciule, laCristina mea, priveste, aici ai dat gres! Ai vrea-o, n
u-i asa? Citesc asta n ochii tai, dar cu ea nu-ti merge.E o fortareata inexpugnab
ila, asa ca tie nu-ti ramne dect invidia
Alfonso si Vejoo l scot afara, Cristina, speriata, alearga dupa ei.
Solana se uita cu neliniste la Miguel, a carui fata ntunecata nu prevesteste nimi
c bun
Lupta cea mai crncena, prieteni, e aceea pe care omul o da cu sine nsusi, rosteste
Gregorio, cu voce domoala. E batalia simturilor cu ratiunea, spiritul omului. S
i, n aceasta batalie, toate caile sunt presarate de durere si suferinta, iar aces
tea abia te fac sa ajungi la adevarata cunoastere. Amintiti-va, dragii mei, de v
ersul poetului Fernando Herrera: Durerea a trecut;acum stiu ce-i viata.
Prin bezna neagra a noptii nainteaza spre poarta orasului un car. n car zace acope
rit cadavrul Cristinei.
Vicente mpinge carul din urma, ca sa aiba moarta naintea ochilor si nu n spate, iar
Catalinon trage din fata.
Vntul fluiera prin poduri o melodie trista.
n dreptul portii, cei doi sunt opriti de mercenari:
Cine ziceti ca sunteti? Oamenii naltimii-sale, contele de Maara? Asta poate spune
oricine. Cu ce-mi puteti dovedi? Cum? Cu cte un argint de fiecare deget al minii?
Ei da, asta, ce-i drept, ar fi o dovada. Numai ca vezi, eu am doua mini! Cum ai z
is? Pentru amndoua? Grozav. Ce mai, e limpede ca lumina zilei ca sunteti oamenii
domnului conte de Maara. Hola, baieti, deschideti poarta!
Carul dispare n ntunericul de dincolo de zidul orasului.
Comandantul garzii pune bine argintii, apoi deodata se trezeste si striga:
Hola! Voi de colo! Ce duceti n carul acela?
Liniste. Nu se aude dect uruitul ndepartat al rotilor ce se nvrtesc grabite pe sosea
ua regala.
ntunericul e gros ca o ceata densa. Se lipeste de om din toate partile. Fricosul
Vicente geme de groaza:
Nu crezi c-am ajuns destul de departe, Catalinon?
Nu. Trebuie sa mergem pna la cariera.
Dupa un timp se abatura din sosea, coborra cadavrul n cariera si-l acoperira, n fug
a, cu nisip.
Carul reveni n dreptul portii.
Vrei sa stii ce-am carat? Tot felul de hrburi si toace vechi, care n-au ce cauta n
oras, pricepi, sergentule?
Si acum, dupa munca murdara, la un pahar cu vin.Vicente bea, cum n-a baut n viata
lui. Spaima usuca gtlejul, si un suflet ngrozit trebuie sa stinga scnteile mustrar
ilor de cuget.
O, Doamne, asta-i prea mult pentru cugetul meu, bolboroseste Vicente. Auzi dumne
ata, sa trie nevasta prietenului n casa lui, s-o necinsteasca, barbatul sa dea pest
e ei, s-o njunghie pe biata femeie, si blestematul de stapn sa ne porunceasca s-o
azvrlim afara din oras, ca pe un gunoi Mi-e frica, ma tem, ma usuc de spaima,Catal
inon.
Bea, mosule, bea sa nu te usuci. Vinul o sa te faca sa uiti de cugetul nduiosat.
Dar batrnul e napadit de umbre, si mpnzeste cu ele crciuma care freamata de veselie.
Multi oaspeti si ntorc privirea spre el.
Vezi, Cato, vezi cum ma pndesc toti? Toti se uita numai la mine. Ce vreti de la m
ine, oameni buni?
Ha ha ha, ti-s minile mnjite de snge, mosule!
Batrnul si duce minile la ochi si n podul palmei zareste o pata rosie.
O, cerule! Izbaveste-ma! Izbaveste-mi sufletul pacatos!
Ai ucis, mosule?
Ce tot vorbesti, descreieratule?
Ai dat o mna de ajutor?
Catalinon strnge amenintator umarul lui Vicente, sa i-l zdrobeasca, nu alta, dar
inima batrnului tremura ca un pui de pasare tinut n palma. E coplesit, simte nevoi
a sa se spovedeasca si striga:
Stapnul meu Maara, el a sedus-o, don Diego a omort-o, si noi, noi am fost siliti s-
o caram dincolo de poarta Vai, pacatosul de mine!
Catalinon l mpinse pe batrn n ntunericul strazii.Vntul zbrnia prin poduri, si din crc
razbatea un cntec:
Orice femeie tlharul o robeste patului,
si din fecioara face-o trfa fara leac;
Puneti un premiu mare pe capul desfrnatului
iara tu, Doamne, trimite ciuma, sa-i vina de hac
Pe sevalet se afla expus un tablou al SfinteiFecioare.
Ultima mea lucrare, i zmbeste oaspetelui pictorul Murillo: Madona.
Doa Beatriz, tine sa precizeze Miguel, si sotia artistului radiaza de bucurie.
Da, pictez Madonele dupa chipul Beatrizei, nu-i asa, scumpa mea?
Cu un gest deprins, Murillo i netezeste parul ondulat, de culoarea catranului; oc
hii si nasul pictorului se afunda n osnza unui chip nfloritor, iar din gura lui, cu
buze carnoase, rasuna puternic o voce sonora.
Iata-l si pe finul vostru, striga Murillo, lasndu-si mna pe capsorul crliontat al c
elui mai mic dintre cei doi fii ai sai.
Doa Beatriz surde fericita, lundu-si n brate fetita:
Vedeti, Dumnezeu ne-a binecuvntat, don Miguel.
Am meritat asta cu prisosinta, e de parere Murillo. l slujesc cu onestitate. La mn
astirea San Francisco am pictat un ciclu ntreg de tablouri pentru cinstirea glori
ei sale. Nici nu mai prididesc cu pictatul pe masura cerintelor, se mndreste Muri
llo, atta cautare au azi tablourile mele. Am hotart sa-mi instalez un atelier si s
a-mi iau ajutoare.
Miguel se uita la el cu ndoiala.
Nu se mai poate altfel, don Miguel, reia pictorul.Maestrul meu de glorioasa amin
tire, Juan de Castillo, a facut la fel. Noi l ajutam si el nu facea dect sa retuse
ze sau sa corecteze.
Si n felul acesta, arta voastra n-o sa aiba de suferit, don Bartolom?
De loc. O sa pictez si eu. Dar la toate nu mai prididesc.
V-ati schimbat, reflecteaza Miguel, cercetnd cu atentie tabloul Madonei.
Pictorul se aprinde si ncepe sa vorbeasca, plin de nsufletire:
Mi s-a urt de vechile mele procedee: contrastele de umbra si lumina. mi cunoasteti
cumva lucrarile de la mnastirea San Francisco? Acolo nca se mai poate vedea aceas
ta maniera. O lumina nchisa, pornind de jos, si deasupra ei culorile desfasurate
violent n umbre si lumini. mi aduc aminte ca odata ati vazut tabloul meu:doi baiet
i jucndu-se cu un catel, si nu v-a placut. Azi nteleg de ce. Pictura trebuie sa ai
ba poezie, nu credeti, naltimea-voastra?
Desigur, ncuviinteaza Miguel.
Eu as mai spune si altfel, reia Murillo: Chiar si atunci cnd o pictez pe Madona,
cu alte cuvinte imaginea mea despre Madona, si nu realitatea, tabloul trebuie sa
fie real, adica sa reprezinte totusi o realitate; dar aceasta realitate trebuie
sa fie atenuata, estompata n culoare, ca sa capete o expresie calda, blnda si sen
sibila. Asta numesc eu poezie. Nu credeti? O, da! Sa-i iei Madonei putin din aer
ul divin si sa-i adaugi ceva omenesc, sa-i iei femeii din nfatisarea umana si sa-
i dai n schimb ceva mai naltator, ceva suprapamntesc.Si toate astea pot fi exprimat
e prin caldura si sensibilitatea culorilor. Orice om cu suflet bun poarta n inima
lui un vis alb, curat; si pentru imaginea lui
Miguel se ridica de pe scaun si se ntuneca la fata.
Doamne, v-au jignit cumva cuvintele mele, donMiguel? Va rog sa ma iertati! V-am
rascolit poate niste amintiri
Va intriga modul meu de viata, nu-i asa?
Murillo e rosu ca para si, ncurcat, nu stie ce sa mai faca. Dar cuvintele i se ngr
amadesc pe limba si tsnesc de pe buze, cu obisnuita-i sinceritate joviala:
Stiu, dispretuiti parerea mea, dar mie mi-e teama pentru voi, naltimea-voastra. mi
sunteti drag, don Miguel va iubesc cu toata sinceritatea si ma doare fiecare cuvn
t urt pe care-l arunca n voi oricine ar fi.
Iata un om care ma compatimeste simplu, omeneste.Fara niciun motiv, dezinteresat
. Caci astazi el nu mai are nevoie de mine. Iata, n sfrsit, un om Miguel i strnge mna,
cu recunostinta.
Dar de ce va e teama pentru mine? Eu unul nu ma tem de nimeni!
Nici nici de puternicii acestei lumi Nici deDumnezeu? se blbie Murillo.
i fac oare vreun rau?
Omul trebuie sa se supuna legilor lui
Eu nu ma supun nimanui.
Omul trebuie sa se supuna. Altfel
Altfel, ce?
Altfel, Dumnezeu l pedepseste. Mai devreme sau mai trziu, pedeapsa lui tot l ajunge
, murmura ncet pictorul si n ochii lui se citesc numai ngrijorare si neliniste.
Miguel l apuca de brat.
Esti ngrijorat de soarta mea, prietene. ti multumesc. Nu voi uita asta niciodata.
Dar scoate-ti din cap aceste gnduri. Nu cunosc frica, si de-acum nainte n-o sa mai
nvat s-o cunosc.
De trei ani ofteaza seor Nuez dupa Maria. Chipul lui palid-straveziu are luciul si
defului, iar petele febrile i mprumuta uneori culoarea cetii ntunecate.
Pna seara trziu zace seorNuez n biblioteca ducelui de Mendoza; n scrieri, pergamente s
i cataloage de carti si-a irosit el cei patruzeci de ani ai sai; primaverile tre
c prin preajma lui fara primavara, si de trei ani dorul lui nostalgic se nalta, n
oapte de noapte, spre fereastra Mariei.
Azi arhivarul ducelui a prins curaj si a urcat treptele scrtitoare.
Maria i asculta n tacere declaratia de dragoste, privind tot timpul la flacara lumn
arii, apoi l respinge cu bunavointa, dar categoric.
Nuez si ncovoaie umerii, petele febrile de pe fata lui se umfla, ochii capata culoa
rea stearsa a deprimarii, iar picioarele tocmai se pregatesc a face calea ntoarsa
.
l opreste vocea sugrumata a lui Pascual.
Mai stati putin, don Nuez, i spune si, apucndu-lde brat, l conduce pe coridor: vedet
i cum tresar punctele stralucitoare ale stelelor deasupra vechiturii noastre pamn
tene? Nu renuntati la speranta, seorNuez!
De trei ani nu renunt, raspunde cu voce soptita Nuez. De trei ani ma tot rog. Dar
am obosit, nu mai am putere, mi-am pierdut curajul.
Nu renuntati nca, nu abdicati de la nimic, l mbarbateaza Pascual. Aveti rabdare, ce
va se va schimba n felul de a gndi al Mariei. Ceva o sa schimbe viata noastra, a t
uturor. O lumnare fumegnda se va stinge si totul apoi va fi inundat de lumina si v
oie buna. O, da, o sa va fiu de folos, seorNuez. ntregii Spanii o sa-i fiu de folos
, veti vedea!
Sufletul plapnd al seorului Nuez se zbate n plasa cuvintelor haotice rostite de Pasc
ual.
Nu va nteleg, prietene, biguie arhivarul si bate n retragere speriat.
Pascual vede n sinea sa chipul odios al lui Miguel si sopteste, luminnd semiobscur
itatea cu scnteile urii ce-i scapara naprasnic n ochi:
Eu, seorNuez, eu voi rasturna ordinea acestei lumi. Voi misca soarele din loc si v
oi schimba mersul stelelor. Arhidiavolul se va mistui n flacari, se va preface n c
enusa, iar din fntnile Sevillei va curge pucioasa n loc de apa. Asta va nsemna si fe
ricirea voastra. Rezistati si aveti ncredere, seorNuez, fericirea voastrae aproape.
i strnse mna cu putere. Arhivarul si-o smulse din palma fierbinte a lui Pascual si,
cu haosul n minte, cobor grabit treptele scrtitoare.
Pascual se apropie de sora lui si-i spuse:
Nuez e un om extraordinar. Delicat, placut, amabil si credincios n dragoste.
Si eu sunt credincioasa dragostei mele, i raspunse cu voce stinsa Maria, mpreunndu-
si minile pe genunchi.
Sa nu spui asta, surioara! izbucni Pascual.
Se lasa n jos, la picioarele ei:
Nu cunosc femeile si nici nu vreau sa le cunosc.Singura femeie pentru mine esti
tu, draga surioara.La tine tin, de tine depinde multumirea mea, fericirea ta e f
ericirea mea
Fata i mngie obrajii:
Dar eu sunt fericita, dragul meu frate. Traiesc din dragostea mea mai mult dect d
in aer si hrana
Iubesti o secatura, un ticalos, pricepi? Dragostea ta pentru el e bolnavicioasa,
racni Pascual si sari n picioare. n rusine si prihana ai sa te scufunzi
Nu, nu. Sunt mndra ca-l iubesc. Si-s fericita deaceasta dragoste
Pe Pascual l apuca turbarea si-o ntrerupse, suiernd printre dinti:
N-ai sa fii mndra multa vreme. Pe credinta, mea n Dumnezeu, pe viata mea si drumul
meu pe pamnt, pe tot ce am mai sfnt, ti jur ca-l voi nlatura. Sute de oameni arunca
n nenorocire si deznadejde, ticalosul. Tot tinutul l-a contaminat cu molima desf
rului. Dar eu voi scapa omenirea de acest monstru. Am sa-l ucid.
Expresia de groaza de pe chipul Mariei se risipi deodata ntr-un zmbet de usoara ir
onie:
Tu?!
Da, eu. Ma crezi un las? se revolta orgoliul luiPascual. ti nchipui ca n-am curaju
l sa-l distrug?
Maria schimba tonul, apucndu-si fratele de mna:
N-ai voie sa-i faci niciun rau, Pascual. Lovind n el, ai lovi cel mai mult n mine.
Pascual si lasa privirea n jos si tacu.
l denunt pentru crima de
Lui Pascual i se usca gtlejul si un timp nu mai putu continua.
Grefierul oficiului sfintei inchizitii casca plictisit si astepta.
l denunt pentru activitate eretica pe conteleMiguel de Maara.
La auzul acestui nume, grefierul si ridica privireasi nepasarea disparu subit de
pe fata lui.
Pe contele de Maara?
Ca sa vezi, si spuse contopistul n sinea lui; al saptelea denunt mpotriva contelui
de Maara. Sase dinele au fost reduse la tacere de atotputernicul inchizitor, pent
ru ca n-are niciun chef sa se amestece n povestea asta. Cu al saptelea oare ce-o
sa faca?
i ceru lui Pascual sa astepte cteva clipe si pornigrabit spre biroul inchizitorulu
i.
Pascual si freca fruntea brobonita de o sudoare rece.
Denuntator! Denuntatorul nu mai face parte din rndul oamenilor. Se scufunda n moci
rla rusinii si a umilintei. Lncezeste, ca un mizerabil, tragndu-si zilele n dispret
ul unanim. Denuntatorul prietenului! Cumplit! Pascual sari n sus si o lua la fuga,
spre usa.
napoi! striga santinela, taindu-i drumul cu halebarda.
Gata, nu mai pot sa bat n retragere, ramn, orice s-ar ntmpla, si spuse Pascual, mpreunn
du-si minile cu ncrncenare. Pentru Maria. Pentru sora mea ramn.Mie de ce sa-mi mai p
ese? Voi fi dispretuit ca denuntator, dar proslavit pentru o fapta mareata care
va elibera Sevilla de teroarea unui nelegiuit. Nimeni n-are curajul sa-l nfrunte,
eu da! Vedeti, nu sunt chiar att de slab si de fricos cum ma credeti!
Grefierul se napoie, pana ncepu sa scrtie
Marele inchizitor, don Diego de Arce y Reynora,citeste textul denuntului: Tine di
scursuri eretice a contaminat orasul cu molima desfrului nu are nimic sfnt se revolta
mpotriva legilor bisericii si statuluil jigneste pe Dumnezeu, cu vorba si cu fapta
Marele inchizitor se ncrunta. Vorbe goale, nesustinute cu martori. Dar, ma rog, m
artori oculari pot fi gasiti oricnd; nu aici e buba. Buba e n alta parte:Maara e, c
e-i drept, un dumicat gras, dar greu de nghitit. Are legaturi cu cercurile cele m
ai nalte alenobilimii, influenta sa ajunge pna la rege, la Escurial, si chiar la c
urtea acestuia de la Madrid.
Marele inchizitor ntoarce denuntul pe-o parte si pe alta, si ezita. Instigatorul
asta mai are, n afara imensei sale averi, si un spirit ascutit. Iar inchizitorul
are o slabiciune care consta n deosebita placere de a reteza capetele oamenilor i
nstruiti: acestea atrna mai greu. Da, dar tlharul asta dispune si de putere. n spat
ele lui o fi, te pomenesti, nsusi regele. Arhiepiscopul don Victorio de Lareda e n
stare sa-si verse si sngele pentru Maara. Se spune c-ar fi iubit-o, cndva, pe mama
lui. Ce complicatie. De sase ori l-am iertat pna acum. Mai precis: de sase ori a
m fost nevoiti sa dam napoi n fata ultimului cuvnt. Dar a saptea oara?!Da, de data
asta actionam!
Si marele inchizitor mai reflecteaza apoi: deocamdata nici vorba de o interventi
e drastica. Si le ordona ciracilor sai:
Ori de cte ori si oriunde va aparea acuzatul n viata publica, sa aveti martori pre
gatiti. Pentru confirmarea afirmatiilor sale! Daca se manifesta ca eretic, sa fi
e arestat de organele sfintei inchizitii!
Oficiul sfintei inchizitii a acceptat denuntul vostru, domnule Ovicena, si-l ia n
consideratie. La momentul potrivit va interveni acolo unde va fi nevoie. Isus s
a va nsoteasca.
Pascual iesi de pe coridoarele umede si ntunecoase n plin soare, si lumina orbitoa
re l facu sa clipeasca.Pe urmele lui se tra o iscoada.
Cu teama n suflet ca fapta i-a nscris cu fier rosu pe frunte stigmatul rusinii, da
r totodata cuprins de eroica mndrie ca el, singurul, a cutezat sa se ridice mpotri
va unui mare senior, Pascual cutreiera strazile orasului mpleticindu-se, cu sufle
tul pendulnd ntre cele doua simtaminte
Vejoo apare azi pentru ntia oara n rolul lui don Juan Tenorio din celebra piesa a l
ui Tirso de Molina:El Burlador de Sevilla, si Miguel i-a promis ca va veni sa-l
vada.
Vreau sa-mi vad propriul chip pe care tot orasul mi-l atribuie cu atta generozita
te, se ntuneca el la fata. Vreau sa ma vad cum arat de la distanta.
Se aseza n loja alaturi de Solana, fermecatoare n rochia de matase albastra, cusut
a cu fir de argint, primita n dar de la tnarul conte.
Publicul e uimit de compania contelui de Maara, si toate privirile sunt ndreptate
spre loja acestuia.
Perverse gusturi are acest Maara, i sopteste doei Justina printesa Ursula. Parca ar
vrea sa arate ntregului oras ca o fata de periferie i este mai draga dect toata no
bilimea Sevillei.
Toate femeile se uita la voi, don Miguel, i atrage atentia Solana.
Azi n-am ochi dect pentru voi, Solana.
Azi, rosteste fata, cu vocea stinsa. Dar mine?
Mine? Mine nu stiu, Solana. Ca bun prieten, va sfatuiesc sa nu credeti n zilele mel
e de mine.
Solana si stapneste plnsul, zmbeste fortat si sopteste:
Bine, fie macar azi. Multumesc si pentru asta.Multumesc pentru tot
Sala se cufunda n ntuneric si de pe scena se aude glasul tnguitor al ducesei Isabel
a, care, sedusa de donJuan Tenorio, n palatul regal din Neapole, striga dupa ajut
or. La fata locului apare nsusi regele si Juan e capturat.
n scena urmatoare Juan e sfatuit de unchiul sau sa fuga; acesta l sprijina si izbu
teste s-o faca, n timp ce nefericitul logodnic al Isabelei tine discursuri nflacar
ate, zugravindu-si disperarea.
Cortina cade, ropot de aplauze furtunoase. Apoi privirile spectatorilor se ntorc
repede spre seducatorul din sala, comparndu-l cu cel de pe scena.
Pe alocuri rasuna cu voce tare strigatul don Juan, si gestul ostentativ, oprit la
jumatatea drumului, l arata pe Miguel.
Solana presimte n atmosfera ceva rau.
N-ati vrea sa plecati, don Miguel? ntreaba ea.Piesa e slaba, nu vi se pare?
Vreau s-o vad pna la capat, i raspunde Miguel, ngndurat. Ce imbecili sunt toti acei
care ma compara pe mine cu don Juan Cu un mincinos, cu un sarlatan ipocrit
Cred ca ar fi mai bine sa plecam, don Miguel, repeta Solana cu voce soptita, dar
Miguel i mngie bratul, si pentru fata gestul are semnificatia unei porunci mute.
Pe scena s-a desfasurat povestea Tisbeei, sotia pescarului; actul al doilea adun
a la iuteala avertismentele si amenintarile, ngramadindu-le peste capul nefericit
ului Juan.
Schimb de pelerine, atacul lui Juan asupra doeiAnna, duelul lui Juan cu comandoru
l, seducerea Amintei, frumoasa de la tara, si, n final, strigatul de jale al nefe
ricitului logodnic Patricio: Umblu cu moartea n inima!
n pauza ncordarea creste. Din diferite colturi ale salii rasuna, cu adresa, striga
te provocatoare:
Uitati-va, acolo e adevaratul don Juan!
Nu Tenorio, ci Maara e autenticul Juan!
Diavolul!
Stricatul!
Depravatul!
Desfrnatul!
Anticristul!
Ochii tuturor sunt atintiti asupra lui Miguel.
Sa plecam! insista Solana.
Dar, cu o simpla miscare a minii, Miguel i condamna pe scandalagii si-i face sa am
uteasca.
Eu nu dau napoi!
Pauza e scurtata, sunetul clopotului strabate ntunericul si nabusa ocarile.
Actul al treilea se scurge cu repeziciune.
Razbunarea cerului se apropie, si don Juan si bate joc de ea:
Ce termen mi dati pentru pocainta?!?
Dar norii grei se ngramadesc tot mai negri peste capul desfrnatului Juan; pe scena
apare stafia comandorului care-l invita sa ia cina mpreuna pe mormntul lui. Don J
uan promite ca se duce si se tine de cuvnt; sfideaza amenintarile comandorului si
mannca amndoi. Pe ndelete, cumplita mncare, preparata din carne de scorpion si vipe
ra si stropind dumicatul cu otet de fiere.
Da-mi mna, i porunceste deodata stafia lui Gonzalo. Nu tremura! ntinde mna!
Cum ai spus? riposteaza rznd Juan-Vejoo. Eu sa tremur?
Dar n clipa n care-i da mna mortului, prin spatiu rasuna un urlet de groaza:
Ard! Ah, de ce ma frigi cu focul acesta cumplit?!Si vocea dogita, ca din mormnt, a
stafiei i raspunde:
Asta nu-i nimic fata de dogoarea fierbinte pe care abia ti-o pregatesc. De nepatr
uns sunt minunile Atotputernicului, don Juan. El a hotart ca o mna de mort sa te r
asplateasca pentru ispravile tale. Aceasta-i judecata Domnului: dupa fapta, si r
asplata.
Don Juan se zbate, chinuit:
Ard! Da-mi drumul! De nu, te omor!
Cu mna libera don Juan nfige sabia n gol:
Vai, vai! Totul e zadarnic. Sabia mea nu strapunge dect aerul. Da-mi drumul! Eu nu
ti-am necinstit fata! A apucat sa descopere la timp siretlicul meu cu travestiu
l.
Stafia comandorului tuna:
Intentia nelegiuita e totuna cu nelegiuirea!
Si don Juan striga deznadajduit:
Cheama un preot, sa ma spovedeasca si sa-mi ierte pacatele!
Ah, cum poate un barbat sa se frnga pentru un pic de durere si sa devina o baba b
ocitoare?! i fulgera prin minte lui Miguel. Se teme, tremura de spaima!Se umilest
e! Si n clipa aceea, poate instinctiv, tnarul conte de Maara izbucneste violent:
Rusine, Tenorio! De ce sa chemi preotul! Ridica-te mpotriva mortului si a lui Dum
nezeu, daca esti nobil!
Jignirea adusa dumnezeirii astupa urechile haitasilor inchizitionali, aflati n pr
eajma lui Miguel.ncremenesc.
Ereticul!
Pacatosul!
Heraesis! se aude din public.
Peste putin timp cortina se lasa, si spectatorii parasesc sala.
Miguel o nsoteste pe Solana spre caleasca sa pentru a o conduce acasa, n Triana. D
ar nu se apropiase bine de trasura lui, cnd fu ncercuit de zbirii sfintei inchizit
ii si arestat, nainte de a mai apuca sa traga sabia din teaca.
E trt cu sila n alta caleasca, si noul vizitiu pocneste cu biciul peste coamele cai
lor.
n urma trasurii ce se ndreapta spre nchisoarea inchizitiei, Solana alearga cu pas m
arunt, fara a-si sumeca rochia lunga si plnge n hohote.
Miguel umbla agitat prin celula. E noapte. Din celulele nchisorii razbate o linis
te adnca.
Tnarul conte se afla aici de cteva ceasuri, singur.Altfel de singuratate. Mai conc
entrata, dar mai apasatoare.
De pe coridorul despartit de celule prin niste usi mari cu gratii se rasfrnge spr
e el lumina unei lampi, n celula de peste coridor domneste o tacere surda, de par
ca ar fi goala. Dar nu-i asa. De trei zile e nchis n ea parintele Gregorio. Caluga
rul sta linistit pe prici si se roaga ncet, framntnd mataniile, iar soapta lui tacu
ta se stinge sub boltile ntunecate ale nchisorii..
Deodata, si ridica privirea de pe matanii si trage cu urechea la pasii arestatulu
i de peste coridor. Cu ochii sai batrni nu vede dect o umbra de barbat, dar al sas
elea simt i sopteste ca-i umbra lui Miguel.
Miguelito, striga ncetisor calugarul, cu toate ca nca nu-i vine sa-si creada ochil
or.
Padre Gregorio, tu esti?!
De unde pna unde tu aici, fiule?!
Ei, o prostie. Despre asta nici nu merita, sa vorbim. Mai bine spune-mi, de ce t
e-au arestat pe tine, padre? Ce-ai facut?
Am tinut o predica n piata si m-au nhatat.Asta-i tot. Dar ai sa vezi c-or sa-mi de
a drumul. Caci eu n-am facut nimanui niciun rau.
Nu, ntr-adevar, tu nu, ncuviinteaza Miguel.
Stau de vorba. Gregorio si exprima teama pentru soarta lui Miguel. Deodata se apr
opie de ei un gardian si le porunceste, sa taca.
Miguel i arunca un ban de aur si paznicul dispare.
Discutia continua. n cele din urma Gregorio spune:
E timpul sa ne culcam, Miguel.
Stau ntinsi, dar niciunul nu poate sa adoarma.
Noaptea se traste ncet. Timpul se scurge alene.
Miguel se ridica de pe prici si, apropiindu-se de gratii, se apuca de ele cu amnd
oua minile.
Totul, ncepnd, de jos de pe pamnt, si pna sus la bolta nstelata, e numai un gol. Nica
ieri nu exista altceva dect ntristare si singuratate.
Te nseli, fiule. n toate spatiile de care vorbesti e Dumnezeu.
Tu l vezi, parinte?
Nu-l vad, dar stiu ca e acolo.
Eu nu cred pna nu-l vad.
ntr-o zi, ai sa-l vezi. Acum nu-l poti vedea,fiule!
De ce?
Gregorie sovaie cu raspunsul si se apropie si el de gratiile celulei sale.
Vorbeste-mi! Spune-mi! De ce? ntreaba staruitor Miguel.
Depasesti limitele hotarte de el, i raspunde calugarul cu voce scazuta. Nu esti nca
demn de dragostea lui. Nu mergi pe calea cea buna, Miguelito.Distrugi vieti ome
nesti, destrami familii fericite, ucizi, fiule, se tnguie glasul ntristat al batrnu
lui. Si asta-i mare pacat.
Ar trebui poate sa cladesc fericirea altora, cnd eu nsumi sunt nefericit?
Esti egoist. Nu te gndesti dect la tine. De aceea uiti sa-l cauti n tine pe
Pe cine? izbucneste Miguel.
Pe Dumnezeu, rosteste calugarul ca blndete.
n mine, padre, nu mai exista nimic, i raspunde Miguel, posomort.
Nu, nu, fiule. Si n tine exista o particica din mila lui Dumnezeu. Hristos a spus
: mparatia Domnului e n noi. Dar tu ai nabusit-o cu o ncapatnare nversunata. Mergi nu
numai mpotriva oamenilor, ci si mpotriva lui Dumnezeu. Te revolti si te ridici mpot
riva legilor sale.
Legi?! se indigneaza tnarul conte, zgltind gratiile cu furie. Cine are dreptul sa-m
i porunceasca mie?Cine?
Dumnezeu, l potoleste calugarul, cu voce domoala.
Miguel tace un timp, apoi reia:
De ce venea pe vremuri arhiepiscopul Victorio la Maara si-i saruta minile mamei? D
e ce, padre? Gregorio tace.
Dragoste pacatoasa, nu-i asa? Ah, neghiobul de mine. De asta mi-au harazit amndoi
cariera preoteasca. Acum nteleg! n felul acesta l-au preacinstit peDumnezeu!?
Tacere prelungita.
Exista un Dumnezeu, reia apoi Miguel cu ndrjire. Uneori i simt suflarea n apropierea
mea. Am impresia ca ma supravegheaza. Ca ma pndeste si ma nvaluie n mrejele lui. P
retutindeni unde ma misc sunt urmarit de semnele puterii lui. Tot pamntul l-a nsem
nat cu ele: bisericile, crucile, troitele, statuile, capelele, clopotnitele, und
e te nvrtesti dai numai de el. Da, Gregorio, exista un Dumnezeu, dar acest Dumneze
u e dusmanul meu.
Si nu ti-e frica de mnia lui, Miguel? ntreaba calugarul, si, n auzul nversunatului c
onte, vorbele lui bubuie si tuna ca o furtuna dezlantuita de sus, de jos, de pre
tutindeni, coplesind totul, de parca ar cuvnta nsusi glasul Atotputernicului.
Mie nu mi-e frica de nimeni. Puterea cu putere se nfrunta, riposteaza cu ndaratnic
ie Miguel; dar vocea lui pare acum gfita, pierduta n spatiile sumbrei nchisori; o vo
ce mica si omeneasca, dar ncarcata deun foc de snge, mocnit.
Cnd va ntinde mna, si pumnul lui va cadea asupra ta, atunci, atunci vai tie, fiule
N-are dect s-o faca daca pofteste, provoaca vocea omeneasca. Eu nsa nu cedez! Nu c
edez si nu voi ceda, ct voi trai!
Orgoliul tau, murmura batrnul cu voce potolita, dar vorbele lui au n urechile ndrjit
ului conte efectul trasnetelor; orgoliul tau se va stinge ca o stea oarba.Dumnez
eu te va supune, atunci cnd va socoti el ca a venit timpul tau
Fa asta imediat, Putere Inaccesibila! Nu mai sta pe gnduri! Nu mai amna! izbucnest
e Miguel, dar strigatul lui se frnge ca un ciob de sticla ntre degetele omului. Cnd
va veni timpul meu?! Timpul meu nu va veni niciodata! Ma rup de rnduiala ta, Ato
tputernicule! Sa te nasti, sa suferi, sa mbatrnesti si sa mori? Nu, nu! Sa te nast
i, sa traiesti, sa te bucuri de viata si sa dainui. Sa cunosti totul, sa descope
ri izvorul fericirii eterne. Sa supravietuiesti lumii si tie nsuti.Ei, hai, porun
ceste noptilor sa dezlantuie stihiile! Sa cada peste mine stelele arzatoare ale
cerului, sa se uneasca mpotriva mea toti printii ntunecimii, trimite asupra mea o
ploaie de foc si de pucioasa daca vrei, ca eu tot nu ma clintesc si nu cedez n ho
tarrea mea. Vreau fericirea mea. O fericire deplina, desavrsita, omeneasca. Ori to
tul, ori nimic! Eu vreau totul!
Gregorio tace, dar linistea din jur vuieste ca apa unui ocean agitat.
Fiul meu, fiul meu, ncepe sa se lamenteze dupa un timp, si lacrimile i neaca glasul
. Nici nu stii cta durere mi pricinuiesti
Amuti si, ntorcndu-se spre priciul lui, se lasa n genunchi si prinse sa se roage nce
t:
Doamne Dumnezeule, tu care esti cu noi pretutindeni, care te afli n piatra pe car
e ngenunchez, n minile mele mpreunate pentru nchinaciune, n aerul pe care-l respir, ndu
ra-te si nu-l judeca pe acest om dupa slabiciunile si pacatele lui. Caci si n el
e o parte buna din tine, Doamne, si pentru aceasta fie-ti mila de el.
Se asternu o tacere prelungita. Apoi, din apropierea gratiilor, se auzi vocea lu
i Miguel, de data asta calma, potolita:
Spune-mi, padre, tu l vezi pe Dumnezeu altfel dect l vede biserica?
Fiecare si are Dumnezeul lui. Si fiecare l vedem, altfel. Dar n asta nu-i nimic rau
. Rau e sa nu-l vezi, sa nu-l ai.
Si din nou liniste.
Esti singurul om pe care-l iubesc, sparse ncet tacerea Miguel.
Pacea si fericirea se revarsara deodata n sufletul lui Gregorio.
Mi-ai facut o mare bucurie, Miguelito. Dumnezeu sa te aiba n paza lui, si sa fie
milostiv cu tine!
Si curnd, batrnul atipi pe prici, cufundndu-se ntr-un somn adnc si tihnit.
Miguel statea n dreptul gratiilor si-i asculta respiratia linistita.
Iata un om drept, un om sfnt, si spuse cu uimire, ndreptndu-se spre priciul sau. Se n
tinse, dar somnul nu se lipea de el.
Umbre negre se nvolburau haotic n mintea lui, iar sngele clocotitor l rascolea si-l n
demna la revolta.Abia trziu, spre dimineata, adormi, cuprins de un somn tulbure s
i agitat.
Cnd se trezi, nainte de ivirea zorilor, Gregorio i auzi respiratia puternica si hor
caitoare.
Sarmanul meu fiu, rosti nduiosat calugarul printre gratii; mereu vrei mai mult de
ct i este ngaduit omului sa vrea. De mic ai fost asa: ori totul, ori nimic
ntre timp, marele inchizitor tratase cu arhiepiscopul soarta tnarului conte de Maar
a.
Cnd noaptea cobor peste oras, servitorii lui Miguel, nsotiti de scutierii Maarei, so
sira la Sevilla, aducnd cu ei un sipet cu escuzi de aur, pe care-l depusera n anti
camera resedintei inchizitoriale.
Iar o data cu revarsatul zorilor, oamenii dadura buzna din casele lor, adunndu-se
buluc sub ferestrele ofilitului oficiu.
Prins-au fiara nraita,
e n cusca zabrelita,
nti blana o sa-si piarda
ca n slava apoi sa arda.
Feciorii trgovetilor din Sevilla se foiesc de colo pna solo, leganndu-si soldurile,
fluiernd si fredonnd acest refren de prost-gust, cu care oamenii l-au blagoslovit
peMiguel dupa arestarea sa.
Mestesugari, negutatori, preoti, mahalagii, precupete, tesatoare, toata seva ora
sului curge pe strazi, ndreptndu-se spre cladirea sfntului oficiu; freamata zgomoto
s, agita minile si scutura din cap, si asteapta sa apara cineva pe balcon ca sa a
nunte sentinta.
Eu zic c-or sa-l arda
Ori i reteaza capul, daca-i nobil.
Nobil, nenobil, rugul o sa arda sub el tot asa da frumos ca sub fundul unui muri
tor de rnd.
Nu uitati nsa ca n spatele lui e o avere imensa.
Ei si?
S-ar putea ca tocmai pe chestia asta sa scape Plateste o rascumparare grasa, sub
forma unei contributii de razboi, si e pus n libertate.
Esti un copil. Averea asta o suge sfnta inchizitie cum ai suge tu mierea dintr-un
fagure. Ce mai, tlharul e condamnat. S-a zis cu el, de-acum ncolo nu-l mai papa n
icio femeie, ticalosul.
Praful si pulberea se va alege de el, tineti minta ce va spun.
Vreau sa vad o executie frumoasa, cum scrie la carte! striga un trgovet burduhano
s.
Si eu!
Si eu. Si eu!
Au asteptat, dar au avut parte de ceea ce nu s-au asteptat.
Nimeni n-a aparut pe balcon sa anunte ceva multimii. Doar poarta s-a deschis si
iata-l pe stapnulMaarei iesind n strada cu toate onorurile cuvenite unui nobil, lib
er, si cu un rnjet dispretuitor pe buze. Nepedepsit! Nesupus! Neumilit! ntarit n ne
mernicia lui!
Uluiti, oamenii ncepura sa vocifereze, dar numaidect amutira ca din senin. O spaim
a necunoscuta, tainica puse stapnire pe multime.
Cetatenii se mprastie, furisndu-se tacuti pe strazile laturalnice; nimeni nu se ncu
meta sa se opreasca, nimeni nu scoate o vorba, si toti dau din cap nmarmuriti.
Se risipesc abatuti, plouati, cu gura nclestata, privind mereu napoi sa vada cine
vine n urma lor ajunsi acasa, se nfunda timorati n vagaunele lor.
Abia acolo, ntre cei patru pereti, l blestema cu voce sugrumata pe nemernicul care
sfideaza si jigneste fatis ntreaga lume si pe Dumnezeu-tatal, dar pe care nsasi s
fnta inchizitie apara si-l ocroteste.
Infailibilitateasa sfntul parinte e puternic.
Majestatea-sa regele e puternic.
Eminenta-sa arhiepiscopul e puternic.
Dar cel mai puternic e marele inchizitor, care-i duce pe toti de zgarda, spre ac
elasi tel.
Iar telul? Sa asupresti, sa subjugi, sa jefuiesti, sa arzi pe rug!
n genunchi, oameni mici! Mici fiindca nu dispuneti de aur, nici de blazoane nobil
iare, ci numai de douamini pentru a trudi.
Cumintenie, supunere, umilinta, smerenie!
n mine nu exista smerenie, reflecteaza Miguel, iar acum, cnd ma aflu din nou n libe
rtate, nu simt dect prefata, dezgust si dispret total fata de toti puternicii ace
stei lumi, care ma cruta pentru blazonul si aurul meu.
Ah, voi, lasi ipocriti si tiranici, cum veti proceda oare cu Gregorio? Daca l-at
i eliberat pe criminal l veti elibera oare si pe nevinovat?
n aceeasi zi ajunse la el vestea ca Gregorio fusese condamnat la moarte prin arde
re pe rug, pentru predicile sale eretice si pentru instigarea poporului la revol
ta.
Lui Miguel i ngheta sngele n vine si i se taie respiratia.
Nu, nu, una ca asta nu se va ntmpla, nu trebuie sa se ntmple! Caci daca a fost pus n
libertate un om att de pacatos, ca mine, de ce-ar ngadui Dumnezeu sa moara un om a
tt de drept ca Gregorio?
Nu astepta nsa ajutorul divinitatii si, fara sa mai zaboveasca, ceru sa fie primi
t de marele inchizitor.
naltime-sa marele inchizitor e bolnav si nu-i speranta sa se faca bine pna ntr-o sa
ptamna Miguel citeste minciuna sfruntata pe fata secretarului.
Si Gregorio urmeaza a fi executat poimine!
Tnarul conte porneste grabit spre resedinta arhiepiscopului.
Mohorta sta eminenta-sa sub baldachinul de atlas al tronului de cardinal.
Nu, prietene. Aici pna si aurul nostru paleste.Nu pot face nimic pentru acest cal
ugar, don Miguel.Nu uitati ca nu-i mult de cnd a trebuit sa ma zbat serios pentru
voi, ca sa va salvez. Nu, nu, nu mai pot face nimic! Va rog
Pentru mine, nedemnul, ati facut, eminentavoastra, riposteaza Miguel, cu demnita
te, si pentru un nevinovat nu puteti face nimic?!
Tribunalul l-a gasit vinovat de crimele cele mai grave
Gregorio si crime? Eminenta, pe numele mamei va jur ca nu exista n tara asta om m
ai credincios ca el.
A fost denuntat pentru activitate eretica. Ainstigat oamenii la revolta, i-a nvat
at sa se mpotriveasca si a propovaduit n rndurile lor moravuri pagne. I-a attat mpotri
va stapnirii. Oare asta-i putin?
Ah, denuntul, delatiunea! Ct de jos sta denuntatorul de-ar fi el nsusi regele n fat
a cinstituluiGregorio. Gregorio e un om bun, cel mai bun dintre
Cine dintre noi e bun? l ntrerupse arhiepiscopul, cu un zmbet sceptic.
Da, asa este, si ridica glasul Miguel; cine din jurul nostru e bun? Eu unul de mu
lt nu mai cred n principiul binelui, eminenta, si va spun voua ca adeseori mi vine
greu sa mai cred si n Dumnezeu. Acest batrn nsa crede n Dumnezeu, l iubeste si-l ven
ereaza, e bunatatea ntruchipata, e singurul om bun n marea aceasta de ipocriti car
e simuleaza credinta si pe ascuns pacatuiesc, e singurul om fara prihana dintre
toti oamenii pe care-i cunosc; un om sfnt
Ah, don Miguel, cu ce pasiune patimasa vorbiti despre el! intervine cardinalul.
Ceea ce spuneti voi e o exagerare, scumpe prietene! Pentru a dezvinovati un calu
gar mnjit de pacate, mproscati cu noroi pe oricineArhiepiscopul surde usor: Ati fi n
stare sa-l acuzati chiar si pe marele inchizitor
Daca a putut sa condamne un om nevinovat, e un ticalos fara
ncetati, don Miguel! se repezi arhiepiscopul ntorcndu-si privirea spre usa. Venerab
ilitatea-sa, marele inchizitor, nu va egaleaza nici ca origine, nici ca spirit.
Pna nu de mult un biet episcop n Plasencia, a ajuns unde a ajuns datorita coatelor
agresive, vicleniei taranesti si limbii lui de sarpe! Vocea arhiepiscopului suna
a sfidare: Jur pe Dumnezeu ca si acum mai face greseli la latina!
Si un asemenea om hotaraste soarta oamenilor?!Un asemenea om mparte viata si moar
te semenilor sai?!
Arhiepiscopul, ca si cnd n-ar fi auzit izbucnirea luiMiguel, continua cu aceeasi
indignare, plina de dispret:
n vanitatea sa nsa rvneste sa fie considerat un mare carturar. Publica tratate scri
se de cei mai buni teologi, pe care el, cu o seninatate de-a dreptul divina, le
semneaza ca pe propriile sale opere. Iar noi suntem obligati sa admiram, cu pros
ternare, aceste falsuri! Noi, adevaratii stlpi ai bisericii, magistri theologiae
et iuris, n sensul adevarat al cuvntului, noi trebuie sa stam smirna n fata lui, ca
niste servitori! Traim timpuri grele, scumpul meu, timpuri care au naltat pe cul
mile puterii pe maiestrasi n locul maestrilor. Dar n-avem ncotro. Cuvntul lui e leg
e. El nsusi a dirijat, din umbra, procesul mpotriva caputinului. Din ndemnullui, sfn
tul oficiu a pronuntat aceasta sentinta mpotrivaunui om care a refuzat sa-si rene
ge ratacirile sale eretice, iar noi toti, si voi si eu, suntem nevoiti sa accept
am hotarrea lui. Aici nimeni nu mai poate ajuta, cu nimic
Nici Dumnezeu?
Dumnezeu? zmbi cu o usoara ironie arhiepiscopul. Nu stiu Eventual
Dar Miguel nca nu-si pune nadejdea n Dumnezeu.
Dupa pronuntarea sentintei, Gregorio, raspopit si excomunicat din snul bisericii,
fu predat puterii laice si transportat n Turnul Plngerii.
Contele de Maara l mitui pe gardian ca sa-i ajute calugarului sa fuga n aceeasi noa
pte. Dupa miezul noptii, Miguel si Catalinon, cu caii pregatiti, l asteptau pe ar
estat sa iasa; dar n locul lui Gregorio veni gardianul singur.
naltimea-voastra, calugarul refuza sa fuga. Va trimite recunostinta si binecuvntar
ea sa, si va roaga sa-l lasati cu ursita lui.
Si de ce-a refuzat sa fuga?
Prin fuga as recunoaste ca sunt un eretic, si eu eretic nu sunt. ntmpla-se deci ce
s-o ntmpla. Asa mi-a zis
Ajuns acasa, Miguel ngenunche pentru ntia oara, dupa ani si ani de zile, n fata Rast
ignitului, si vocea lui trufasa tremura de ngrijorare:
Stii, Doamne, ca m-am ndoit n credinta mea fata de tine. Astazi nsa vin naintea ta s
i te rog: salveaza-l pe acest om. Nu ngadui sa fie ars cel mai credincios dintre
credinciosii tai! Izbaveste-l de moarte si fagaduiesc sa-ti ramn credincios n veci
vecilor!
n zori, strazile roiau de oameni ndreptndu-se grabiti spre piata mare. Acolo fusese
pregatit de cu seara rugul pe care acum calaii l ncercuiau cu torte aprinse n mna.
Mercenarii mping napoi multimile.
n sunetul trompetelor si fac aparitia curtea de judecata, preotimea, ordinele calu
garesti si sfintele confrerii, care-si ocupa locurile anume rezervate.
Tobele, nvelite n pnza neagra, prind sa bubuie, si loviturile lor nabusite strnesc o
atmosfera de groaza.
nconjurat de preoti, Gregorio se apropie, mbracat n sanbenito, vesmntul galben al co
ndamnatilor, purtnd pe cap o palarie de hrtie de aceeasi culoare, pictata cu chipu
ri de diavoli.
Ia te uita, ereticul!
Ce ncet si sigur paseste! Merge ncet, istovit de interogatorii si tortura, dar n oc
hii lui e pace si lumina.Ajutoarele calailor l leaga de un stlp, n timp ce temnicer
ul citeste cu voce sonora sentinta.
Aflat n apropierea rugului, Miguel l roaga peDumnezeu, cu toata puterea sufletului
sau, sa nfaptuiasca o minune.
Tu, Doamne, tu ai sa-l salvezi. Trebuie sa-l salvezi!Caci el a fost soarele copi
lariei mele, si daca mai exista n mine ceva bun, numai lui se datoreste. Smulge-l
n ultima clipa din bratele mortii pe cel drept, caci se spune despre tine ca est
i dreptatea nsasi!
Dati-i drumul! rasuna un strigat din multime, repetat nca o data, si nca o data, d
in toate directiile.
Eliberati-l pe acest om drept! striga Miguel ct poate de tare.
Rapait de tobe.
Marele inchizitor se ridica n picioare, nscrie cu mna semnul crucii deasupra condam
natului si prefectul i face un semn calaului.
Tortele se nclina si aprind rugul din patru parti.
Ucideti un nevinovat! fierbe strigatul multimii, si n clipa urmatoare o ploaie de
pietre, se abate peste scaunele n care se afla instalati membrii sfntului oficiu.
Tobele bubuie.
Arestari n rndurile multimii. Zanganit de sabii.Pocnete de carabina, snge pe caldarm
sistrigate izvornd din mii si mii de piepturi.
Flacarile ling vesmntul calugarului; vesmntul ncepe sa se rumeneasca si sa sfrie. Mig
uel se roaga din multime:
Salveaza-l, Doamne. nfaptuieste o minune si salveaza-l!
Glasurile barbatilor tuna:
Ucigasilor! Ucigasilor! Dumnezeu sa va pedepseasca!
Si glasurile femeilor, necate de plns:
Gregorio! Nu ne parasi, Gregorio!
Ce-o sa ne facem fara tine? Gregorio!
Calugarul si umfla pieptul. Vocea lui e calma si hotarta:
Nu plngeti pentru mine, copiii mei! Eu mor pentru dreptate si o asemenea moarte n
u e greaSa nu ma uitati, prieteni!
Gratiati-l pe parintele Gregorio! urla glasuri disperate.
Si Gregorio le raspunde:
Aveti ncredere n dreptate! Ea trebuie sa se mplineasca! Odata, cnd oamenii vor rastu
rna tiraniile, pe lume va fi numai bucurie si dragoste
Tobele! zbiara din rasputeri alcadele, rosu de mnie.
Dar vocea calugarului rasuna puternic; e glasul omului care nu mai are nimic de
pierdut, ci cel mult ceva de dat:
Nu va lasati nrobiti! Nu lasati sa vi se ia ceea ce vi se cuvine! Pamntul, crnguril
e totul ntreaga lume lasata de Dumnezeu e a voastra
Fumul l neaca, tobele amutesc, si batrnul cauta cu privirea prin multime.
Parinte Gregorio! izbucni deznadajduit Miguel, care ntre timp izbutise sa se stre
coare pna dincolo de cordonul de zbiri.
Fiule, zmbi calugarul si pentru ultima oara si mai ridica glasul, cu putere: Dezba
ra-te de egoism si vei gasi fericirea, Miguelito! Tine minte
Chipul batrnului caputin disparu n norul de fum din ce n ce mai gros si vocea lui s
e stinse.
Multimea ramase ncremenita si muta, zguduita de nfioratorul spectacol.
Doamne, Doamne, salveaza-l! striga, din nou, deznadajduitul Miguel.
Dar Dumnezeu nu aude. Tace neclintit n naltimile cerului. N-a nfaptuit minunea. Nu
l-a salvat pe omul de care s-a temut si biserica, si statul.
Flacarile tsnira cu toata violenta; floarea de foc se deschise larg si petalele e
i necrutatoare l nghitira peGregorio, ca pe multi altii care au mers mna n mna cu mul
timile.
Livid la fata de groaza, Miguel surprinse printre flacari chipul nenduplecat a lu
i Dumnezeu.
n clipa aceea se frnse tot ce mai ramasese bun si omenesc n sufletul lui.
Nu mai plnge. Nu mai jeleste.
Pleaca mnios, cu pumnii strnsi, n timp ce rugul se mistuie, iar coralul preotilor p
reamareste si glorifica ntelepciunea divina.
Multe zile dupa aceea, Miguel nu mai iesi din casa si nu primi pe nimeni.
Gnduri negre i dadeau trcoale. Durerea l sugruma.
Toate l-au dezamagit: studiile, prietenii, iubitele, amantele, biserica, lumea s
i Dumnezeu. n primul rndnsa biserica si Dumnezeu, care puteau sa ajute si n-au ajut
at.
Binele nu exista. Exista numai raul.
Ei bine, fie numai raul!
Nu exista onoare, mndrie, omenie si credinta.
Exista numai minciuna, viclenie, lasitate, ipocriziesi coruptie.
Inchizitorul e cel dinti printre ipocriti si desfrnati.
Ei bine, rau pentru rau. Asa sa fie!
Ori tu, Doamne, ori eu!
Si din ziua urmatoare, viata lui Miguel se schimba din temelii.
Trecu n revista sirul prietenilor sai. i izgoni din preajma sa pe toti acei n care
mai scapara o scnteie de onestitate si se nconjura de o sleahta de destrabalati, r
ecrutati din cercurile naltei nobilimi, ale nobilimii de jos, si din paturile cet
atenilor de rnd, alegndu-i, cu precadere, pe pacatosii cei mai viciosi, cei mai ra
zbunatori si mai nraiti nconjurat de trfe si de drojdia societatii, Miguel comitea s
acrilegiu dupa sacrilegiu, pacatuind, prin fiecare vorba si fapta a sa, mpotriva
lui Dumnezeu si a omenirii. Se arunca n prapastia destrabalarii, rostogolindu-se
pna la fund.
Nu mai cauta fericirea, nu mai credea n ea, nu mai credea n nimic. Era scos din mi
nti, batjocorea, viola, se razbuna pe femei pentru faptul de a nu fi gasit la el
e dragostea, teroriza, ucidea.
n felul acesta izbuti sa-i nspaimnte pe multi dintre prietenii sai, care se ndeparta
ra de el, cutremurati de groaza.
Pe cei ramasi i pofti la Heruvimul, si aici decreta legile sale:
Ce e sfnt? Voluptatea mea si nimic mai mult.
Ce i se cuvine Domnului? Nimic pe pamnt. n alta parte e mparatia lui.
Ce-i al meu? Tot ce-mi place si sunt n stare sa iau.
Cine-i n primul rnd? Eu, si iar eu, si nca de o suta de ori eu.
Pentru ce-s toate pe lume? Pentru a fi subordonate mie si poftelor mele.
Cine ma poate mpiedica de a mi le satisface?Nimeni si nimic.
Sngele? Sa curga n torente aceasta posirca!
Dumnezeu? Nu cunosc!
Miguel sta la fereastra si priveste n strada. n spatele sau servitorii asaza masa
pentru un festin grandios.
Gol e n mine cnd sunt singur, dar gol va fi si atunci cnd vor sosi oaspetii mei. Su
nt condamnat la desertaciune, la parasire si singuratate.
Iesi din casa si se repezi n strada.
Fu oprit de trupe n mars.
n rnduri compacte, tropaind, soldatii se ndreptau catre Poarta Vamii.
Spre Pamplona! Sa-i nfrngem pe francezi!Traiasca regele!
Marsul lor face sa duduie orasul, trompetele zbrnie.Tobele rapaie si bubuie.
Pe piept o galbena platosa,
Si-o floare alba de la ea
De-o fi pe toti sa ne-omoare,
Vei primi, iubita mea,
platosa c-uscata floare
si dupa asta vei afla
ca nu ma mai ntorc
Vai, vai, eu nu ma mai ntorc.
Tobele rapaie, bubuie, sunetele se amesteca ntr-un tumult clocotitor.
Oamenii acestia se duc sa se bata. Se duc iar la moarte, reflecteaza Miguel; dar
cel putin stiu unde se duc. Au o tinta: Pamplona! Pe cnd eu, eu unde ma duc? Ma
duc, sau sunt dus? Nu, nu, eu duc, eu sunt curentul, eu sunt puterea, forta Dar la
ce bun? Si de ce? Unde-i sensul nazuintelor mele?
Desertaciunea din mine ma copleseste. Sa ma nconjur de oameni, de vacarm, de dest
rabalare, sa-mi nabus auzul, sa-mi lipesc ochii, ca sa-i feresc de bezna neagra s
i rece
Femeile. Musculite ce zboara spre mine, ca fluturii spre flacara lampii. Mi-e si
la de ele si le urasc de moarte. Acum stiu ca ele nu-mi pot darui fericirea. Doa
r din nversunare vreau sa le am. Vreau sa le iau, sa lesubjug la tot pasul. Sa le
chinuiesc, sa le torturez
Se ntoarse cu fata spre casa.
Fu nconjurat de o droaie de cersetori.
Pomana, stapne, fie-ti mila!
si plimba privirea peste fete bune, blajine, rele, lacome si hraparete; scuturat
de fiorul scrbei, le arunca un pumn de arginti.
Se napustira buluc peste ei, cu strigate si vorbe de binecuvntare si preamarire.
Mare e stapnul Maarei, mare, darnic si generos.
Miguel strabatu repede curtea si ncepu sa urce scarile.
Catalinon i aparu dintr-o parte, ca o umbra.
Stapne, astazi iar avem ospat?
Da, o sa am o societate
Ce sa zic, frumoasa societate, se ntuneca la fata servitorul. O adunatura de beti
vani si de pierde-vara, nedemni de naltimea-voastra, care va lingusesc si se gudu
ra pe lnga voi, numai pentru aurul vostru; femei vndute, pleava omeneasca, duhnind
a Belzebut
Miguel si tintui servitorul din priviri.
Gata, am tacut, izbucni acesta cu voce pitigaiata.Ma duc sa pregatesc muzica, da
ca doriti sa fie veselie
Da, veselie, repeta surd Miguel si glasul lui se stinse, fara ecou, n catifeaua d
raperiilor
Doa Gronima sufla anevoie, horcaind ca suferinzii de o boala grea. Se trie spre genu
ncher si si mpreuna minile uscate:
Doamne, tu care esti cel mai bun, te rog, nu ma cruta, nu-mi cruta viata, ia-ma
la tine, dar ocroteste-lpe fiul meu. Opreste-i pasii nesabuiti care se avnta spre
prapastia pacatului. Limpezeste-i mintea, lumineaza-i sufletul si lasa-ti stral
ucirea ta peste gndurile lui negre. Scoate-l din ntunecime, Doamne, si adu-l la lu
mina gratiei tale nsorite. Izbaveste-i sufletul, izbaveste-i-l!
Boala nemiloasa si perfida roade fara mila sanatatea Gronimei. Fata ei e din ce n
ce mai pamntie, obrajii i se deformeaza, se scoflcesc si cad. O tacere sfioasa plu
teste prin ncaperile si curtea castelului.
Batrna Rugela se furiseaza tiptil, de la om la om, si n soapta, cu ochii plini de
groaza, le spune ca la miezul noptii a vazut ngerul mortii zburnd deasupraMaarei.
Fata orasului a mbatrnit si s-a zbrcit de attea griji.
Noapte de noapte cte o ticalosie, zi de zi cte un zvon prevestitor de rele, cum ca
don Miguel de Maara
Sevilla ar fi fericita sa scape de el, indiferent cum. Capetele cetatenilor si a
le micilor trgoveti se aduna la un loc, ca si ale nobililor si seniorilor aflati n
fruntea puterii laice si bisericesti
Brfa si calomnia se revarsa ca un torent din toate gurile, dar multe inimi tremur
a de frica.
Nu, nu, nimeni nu va cuteza sa-l nfrunte, nimeni nu va mpiedica faptele sale neleg
iuite; pna si sfnta inchizitie da napoi n fata lui si se teme de el. Un om mbibat de
destrabalare, ca ciuperca de apa, stapneste si tiranizeaza orasul.
Iar oamenii umbla pe strazi cu pas taraganat si cnta mereu acelasi refren:
Asculta, Tirso de Nolino, al tau Burlador e-o simpla aratare,
un biet pru e seva lui curgnd n van,
caci mama dragostei, Sevilla, bea vinul neamestecat si tare
Si-abia acum l-a zamislit pe marele Juan.
Pe-orice femeie tlharul o robeste patului
si din fecioara face-o trfa fara leac
Puneti un premiu mare pe capul desfrnatului
iar tu, Doamne, trimite ciuma sa-i vina de hac!
La auzul acestui cuplet, oficiul sfintei inchizitii si nchide ermetic ferestrele s
i se retrage ntr-o tacere diplomatica.
Norodul se ncrunta, strnge pumnii, dar nu se ncumeta sa ntreprinda nimic. Vointa lui
se manifesta numai prin evlavie si credinta n dumnezeire.
Pna la urma tot o sa-l afle Dumnezeu, si-o sa-l pedepseasca!
Miguel zboara n goana calului spre satul EspiritoSanto; n dreptul micii asezari Co
rio del Rio, se pomeneste n fata unui pod subrezit de inundatii.
Crduri de sateni, aflati n capul podului, stau si se ntrec n ramasaguri, care ct va n
umara pna ce podul are sa se prabuseasca n apa rului.
Nu e voie pe pod, se adreseaza ctiva dintre ei calaretului necunoscut. Din clipa n
clipa asteptam sa cada. Uitati-va, amndoi pilonii sunt mncati de apa.
La o parte! se ntuneca Miguel. Eu trec!
Nu-i voie, domnule, striga primarul. Nu va las!Nu-mi iau raspunderea pentru viat
a voastra!
Dar pna sa apuce vreunul sa-si dea seama ce se ntmpla, Miguel strnge calul ntre genun
chii sai puternici si ntr-o clipita ajunge pe pod. Simte pamntul clatinndu-se sub c
opitele calului; din piatra scapara scntei sfritoare, calaretul alearga nebuneste,
trece podul, si iata-l gonind mai departe, pe celalalt mal.
n clipa aceea legaturile arcului trosnesc si n urma calaretului podul se naruie, c
u un zgomot infernal, n apele rului revarsat.
Oamenii se trezira numaidect din groaza ce-i cuprinsese; gurile cascate se nchiser
a clantanind;izbucnira uimiti:
Cine era?
Nu putea fi dect un sfnt, sau diavolul nsusi.
Nu, nu, niciun sfnt, Maara era, l-am recunoscut.
Da, asa e, don Juan era.
O! diavolul!
Uimirea crestea.
Ati vazut minunea?!
Moartea nu-l vrea.
Orasul se teme de el, biserica la fel, pna si inchizitia stie de frica acestui tlh
ar
Ba as zice ca si Dumnezeu!
Un timp se facu liniste, apoi rasuna o voce cumpanita;
Ba nu. Dumnezeu nu-i stie de frica, Dumnezeu l cruta!
De sub copitele calului, pe care Miguel se avnta nebuneste spre tinta sa nelegiui
ta, se nalta, la mare departare, un nor de praf nentrerupt, si oamenii si faceau se
mnul crucii, de parca ar fi ntrezarit, prin el, chipul diavolului.
Lnga draperia de purpura ce acoperea ferestrele salonului, Maria sta si astepta.
Fata ei, straluminata de suferinta, radiaza de dragoste si duiosie.
Ma iertati, don Miguel, i spune ncet celui ce intra; ma iertati ca am ndraznit sa v
in la voi.
Tnarul conte sta teapan n fata fetei si-i priveste ochii aprinsi de bucurie.
M-am gndit la voi, fara ncetare, n toti acesti ani, ct ati fost plecat n strainatate.
Si din clipa rentoarcerii va urmaresc cu atentie viata
Miguel se posomoraste.
Ca alte cuvinte, voi ma paziti, Maria?!
O, nu, va urmaresc cu dragoste si ngrijorare, va rog sa ma credeti. Nu vreau sa v
a reprosez nimic din trecut, de asta nu va fie teama. Ce-a fost, a fost pentru m
ine tot ce putea fi mai frumos.
Miguel e uluit de tandretea fetei. Cta gingasie razbate din sufletul acestei fapt
uri. Cum e cu putinta sa fi trecut pe lnga ea, s-o fi tinut n brate si sa n-o fi nt
eles?
Bine, Maria, si atunci ce te-a adus aici? i vorbeste cu voce blajina.
Va iubesc mereu, cu acelasi devotament si aceeasi credinta, ca odinioara.
Noua ani. Noua ani ndelungati. E oare cu putinta?
N-am venit sa va stnjenesc, cersindu-va dragostea. Mie mi ajunge dragostea ce v-o
port. Si voi fi fericita cu ea, pna la sfrsitul vietii.
Noua ani ndelungati, credincioasa ca un cine!
Maria, biguie Miguel, si glasu-i sovaielnic continua cu blndete: Dumneata vii sa-m
i spui ca ma iubesti, acum, ntr-un moment n care ntreaga Sevilla ma uraste de moart
e si spumega de furie mpotriva mea?
Da, Miguel.
Si de ce? Spune-mi de ce?
Mi-era teama ca sunteti nefericit, raspunse fata n soapta. Si-am vrut sa va aduc
putina mngiere, sa va ajut
Miguel si lasa n jos capul cu tmplele brobonite de sudoare. Iata omenescul! Simplu,
firesc, sincer, sublim. Iata dragostea la care visa de attia ani!
Si cnd si ridica privirea surprinse pe chipul fetei expresia unei dragoste att de f
ierbinti, nct se cutremura.
Ct sunt de sarac pe lnga ea! Ct de mult o invidiez pentru bogatia si trainicia sent
imentelor ei. Si ct de mult ma umbreste cu pasiunea ei.
Maria i simte emotia, si ochii i se umezesc de lacrimi. n clipa asta e ntr-adevar f
ermecatoare.
Ai ochi frumosi cnd plngi, murmura Miguel si, ntinznd minile, o cuprinde n brate.
Si deodata si lipeste cu putere buzele de buzele ei.
Da, de ndata ce o voi saruta, vapaia dragostei va tsni din ea, va patrunde n mine s
i, n sfrsit, voi sti si euce-i dragostea si voi fi fericit!
Pe neasteptate nsa, se opreste si si ndeparteaza fata. Fiori reci ca gheata, nvaluit
i de o bezna neagra, i napadesc pieptul. Dupa sarut aceeasi raceala si aceeasi pu
stietate i cotropesc sufletul. Pentru el nu exista fericire.
Inima i se strnge de invidie, la gndul ca nu-i n stare de dragostea si daruirea de
care da dovada aceasta fata. Simte saracia inimii sale n fata acestei femei lumin
oase si curate si glasul lui horcaie de mnie si ura.
Dumneata vrei sa-mi fii nger pazitor pna la sfrsitul vietii mele, Maria? Nu tin la
acest lucru! N-am nevoie de dumneata! Nu te vreau!
Umbla furios prin odaie, cu privirea plecata, si, de atta ndrjire, nici nu observa
ca Maria se retrage fara sa-i adreseze un cuvnt.
Nu stiu sa iubesc ca dumneata, tsnesc furibunde cuvintele din gura lui. Sfidez fi
delitatea dumitale. Nu-mi pasa de ea. Nu vreau sa ma las prins n mrejele tandrete
i, nu vreau sa fiu ngrijit ca un suferind si nfasurat n zmbetele dragostei dumitale,
tari ca stnca. Urasc, dispretuiesc Nu, nu, se frnge deodata ceva n el, si glasul lu
i hrie acum de durere. Nu, nu-i adevarat, mint, adevarul e ca te invidiez, Maria
Abia acum si da seama ca fata ntre timp plecase, si vorbele lui se risipeau n gol.
Multimile de supusi ramn nmarmuriti, vaznd pna unde pot merge stapnii cu trufia lor a
roganta. Ct rau e n stare sa pricinuiasca n jurul lui un om suferind de plictiseala
, un om stapn peste sute de mii de supusi, si peste attia saci ndesati cu aur. Si, n
carcnd marfurile pe corabiile Maarilor, sau culegnd maslinele si porumbul de pe lat
ifundiile acestora, ei rostesc n scrba numele lui Miguel, numele stapnului.
Feudalii scapatati sunt nsa placut impresionati si se mai trezesc la viata din am
orteala plictisului.
n patio-urile palatelor nobiliare, n fata caminelor vestitilor hidalgi, ncepnd de la
Pamplona si pna dincolo de Malaga, ei stau si dezbat, cu aprindere, fiecare even
iment din viata lui Miguel. Cu voce tare l condamna, iar n sinea lor l admira.
Iata n sfrsit omul care a smuls masca cucerniciei exaltate!
Iata omul care face ce vrea; nimic nu nseamna pentru el onoarea femeii, nimic o v
iata de om sau legile date de regi sau de potentatii clericali.
Faptul ca lui Miguel mndria nu-i permite sa-si ascunda desfrul a facut ca raul sa
se raspndeasca pe fata, sa se reverse ca un puhoi si sa slabeasca bunele moravuri
ale orasului.
Tineri, dichisiti si ultraeleganti, ncearca sa-l imiten toate. Se lauda deschis cu
succesele lor, ntrecndu-se care mai de care n pariuri pe motive galante, straduind
u-se sa cucereasca favorul uneia sau alteia dintre fete;si expun destrabalarea ad
miratiei publice, se falesc cu listele de femei seduse si de barbati nselati.
Cocosi impulsivi si bataiosi, cauta cu tot dinadinsul prilejuri sa-si moaie sabi
a n snge. Se mbraca dupa modelul lui Miguel, i imita mersul, expresia sardonica si l
imbajul. Nu se mai duc la liturghie, si bat joc de parinti, de biserica, de Dumne
zeu si de tot ceea ce pna atunci socoteau ei ca e naltator.
Cauta culumnarea cearta si duelul si, dintr-un spirit de fronda, se dedau fortat
dar cu foarte multa prudenta pacatului eretic.
Si n acest timp, Miguel, stapnul unei jumatati dinAndaluzia, pacatuieste mai depar
te, cu gndul, cu simtul si cu trupul, vesnic cufundat n vedeniile imaginatiei sale
hipersensibile.
Un Ahasver al dorintei nemplinite ce-a mprastiat si a asternut n el samnta urii nempa
cate fata de tot ceea ce-i frumos si traieste n multumire sub soarele luminos. S-
a ivit n el o perfidie a desfrnarii care, treptat se transforma n esenta turbata o
raului. Cerc vicios din care Miguel nu-i n stare sa iasa.
Dragostea de calugarita, cltul aprins si sarutul trfei, toate sunt o apa si-un pamnt
spune un vechi proverb spaniol.
Pregateste trei cai, o scara, un felinar si-o pelerina, i porunceste Miguel lui C
atalinon, mbracndu-se, n timp ce soarele cobora n amurg.
Vreti, ntr-adevar, s-o rapiti pe calugarita aceea, stapne?
Sora Angelica, sora Angelica, si spune Miguel cu jumatate de gura.
Nu stiti ca e mireasa Domnului? l asalteaza fara ragaz Catalinon. Nu stiti ca mir
ele ei e nsusiIsus Hristos??
Tocmai pentru ca stiu.
Si nu va e teama sa-i luati Domnului mireasa?Sa fiti vrajmasul lui?
Tocmai asta vreau.
Catalinon si facea semnul crucii si se uita nfricosat la stapn. n clipa aceea e anun
tat un sol, venit n graba de la Maara.
Sa intre, se ncrunta Miguel, cu gndul la buzele gingasei monahe.
Trimisul intra, cu plecaciuni adnci. naltimea-sa, contesa Gronima, doborta de o boal
a grea, i cere fiului sa treaca s-o vada. naltimea-sa se teme ca nu-i mai sunt dat
e multe zile de trait si nu vrea sa paraseasca aceasta lume fara sa-si ia ramas
bun de la singurul ei fiu.
Transmite ca voi veni ct mai curnd cu putinta.
Mine, naltimea-voastra? risca ntrebarea trimisul.
Nu stiu daca mine, mormaie Miguel, morocanos.Transmite-i naltimii-sale urarile mel
e de grabnica nsanatosire si spune-i ca voi veni.
Trimisul se retrage cu aceleasi plecaciuni.
Doamna contesa e pe moarte, bolboroseste Catalinon. Ar trebui sa pornim chiar az
i.
Da, spre mnastirea unde se afla sora Angelica, raspunde Miguel. Grabeste pregatir
ile.
Catalinon se ncrunta si tace ndrjit.
Ei! N-auzi? Misca!
Servitorul reia ncet, dar fiecare vorba a sa e din ce n ce mai repezita si pe un t
on mai ridicat:
Drept sa va spun, eu unul m-am saturat pna-n gt. Ce viata am eu lnga voi, stapne? Ve
snic nu fac altceva dect sa alung pe cte cineva de la usa voastra, sa va feresc de
pisalogii care se nmultesc de la o zi la alta, ca ciupercile dupa ploaie, sa nas
cocesc scuze, ca sa va pun la adapost de nu stiu ce rubedenii, de fetele pe care
le-ati sedus, de ucigasii cumparati, sa primesc oricnd, n locul vostru, provocari
le la duel, cosuletele cu fructe otravite si dracu mai stie ce. Si vorba, ceea,
a sosit timpul sa ma gndesc si eu la nsuratoare. Petronila, saracuta, de zece ani
ma tot asteapta! E oare omeneste?! Ma ntreb cum mai poate sa ndure, biata de ea! Ct
despre mine ce sa mai spun, stapne?
Ai, ce-i drept, intentii bune si pe placul Domnului, l expediaza Miguel, cu ironi
e; dar la toate astea vei avea timp sa te gndesti n drum spre sora Angelica.
Spiritul ndraznet si vesel al servitorului se prabuseste ntr-o spaima deznadajduit
a:
Cum?! Va sa zica, tot mai tineti s-o rapiti pe calugarita aceea, stapne?! Chiar d
aca mama voastra trage sa moara?
Si de ce nu? Ti-am spus doar ce ai de facut.
Catalinon si micsoreaza ochii, se face pamntiu si se cutremura n fata cruzimii si n
epasarii nversunate a stapnului pentru soarta tragica a mamei sale.
Merge ncet, de-a-ndoaselea, spre usa, si vocea-i scazuta se poticneste de proprii
le sale cuvinte:
Numai sa aveti grija, naltimea-voastra. Sa fiti cu bagare de seama. Ca stiti, vor
ba ceea, niciun pom nu creste pna la cer. Razbunarea Domnului se apropie de voi.
Si vai, va fi cumplita
Voi, lacrimi, care n-ati stiut
sa ndulciti cruzimea lui,
am sa va-ntorn n apa rului,
caci tot de-acolo v-ati nascut
Mai tari ca stnca, altadata,
sa-nduioseze au stiut,
de s-a vazut pna si-n piatra
locul n care au cazut.
Si daca totusi n-ati stiut
sa ndulciti cruzimea lui,
am sa va-ntorn n apa rului
caci tot de-acolo v-ati nascut.
Regele pacatosilor, al desfrnatilor, Anticristul, arhidepravatul sta n capul mesei
.
Masa lunga e stropita cu vin, pe ale carui unde plutesc petale de flori. n jurul
ei, o societate de destrabalati, cu mintile plutind pe valurile de ceata ale vin
ului.
Traiasca Miguel, regele vostru!
Cnta, Conchita, cnta!
Dezlantuit rasuna marea n ghiocul tau
si fusta-ti-este sifonata rau;
clipeste Don Juan, te trec fiori,
si floarea ta se vestejeste pna-n zori
Hai, hai, frumoaso, hai,
tu, lumnare aprinsa-n rai,
caci floarea ta se vestejeste pna-n zori
Hai, hai, se vestejeste pna-n zori
Femeile si leagana soldurile, aratndu-si coapsele arcuite n dansul mladios, taragan
at, cu miscari feline:apoi, dnd ochii peste cap, se scutura si si rasucesc trupul
cu gesturi lascive, provocatoare.
Vrajitoare adunate la sabat n fata satanei. De undeva, de departe, parca ar razba
te n surdina un behait de capre; n semintunericul nselator, bratele femeilor se mplet
esc ca niste serpi albi; din ochii lor nfundati tsnesc, pe sub zabrelele prelungi
ale genelor, scntei scaparatoare; pleoapele ofilite se lasa pentru o clipa, ca o
bolta, peste cristalul ochilor si, la adapostul lor, totul mocneste si fierbe.
n amintirea surorii Angelica! De ce s-o fi aruncat n apa, ticnita?
Sa bem! Sa bem!
Miguel sta pe scaun, cufundat n el, si nu scoate ovorba.
Angelica? A existat? N-a existat? Mereu tacere, pustietate si nimic. O amorteala
fara niciun ecou launtric. Golul acela s-a ntins n mine si mai mult, si se adncest
e necontenit. Pamntul pe care calc aluneca, se lasa mereu, tot mai jos. Sa-mi fi
otravit oare Trifn pe vecie dragostea pentru femeie?
Iata, n jurul meu toata lumea rde, cnta, tipa. Si din amestecul acesta de glasuri, n
auzul meu se desprinde o tacere nfricosatoare, deasupra careia pluteste un sunet
subtire, ascutit, suierator. Un sunet nentrerupt, un sunet amenintator ca un zum
zet de tntar sub plasa de sita de deasupra patului.
Miguel se smulge cu violenta din nsingurarea sa si, deschiznd sipetul, ncepe sa mpar
ta oaspetilor sai banuti de aur. n mini rele azvrle el acest aur: membrilor detraca
ti ai naltei nobilimi, care toaca tot ce au nobililor scapatati, care nghit cu fur
ie tot ce le-a mai ramas n urma unei vieti desfrnate, betivilor, parazitilor, feme
ilor usoare. Luati! Prindeti! Totul pentru deliciul si glorificarea suprema a pa
catului!
Si iau cu totii, aruncndu-se lacomi dupa aur, trndu-se pe burta pentru un banut ros
togolit, ca apoi sa se destrabaleze cu aurul dobndit cu atta usurinta.
Dar pna si acesti indivizi josnici si lasa n spate o portita deschisa. Ce te faci d
aca totusi, ntr-o buna zi, portile cerului se vor deschide si Dumnezeu va veni sa
judece si viii si mortii? Sa pastram pentru orice eventualitate n rezerva noastr
a o ct de mica fapta buna., si o scurta rugaciune.
Si s-a ntmplat ca n stigmatizata sleahta de blestemati sa se pripaseasca o data un
biet cetatean, simplu ca ramura de maslin si cu sufletul alb, imaculat, ca puful
de porumbita. Se pomeni saracutul la masa destrabalarii, fara sa stie cum.
Galbenii i-a luat cu plecaciuni adnci. I-a luat, dar nu s-a dus la butoi sa-i bea
, nici trfa nu si-a cumparat cu ei, si nici cutit de ucigas cu doua taisuri.
Aurul l-a dat nevestei, si-a mbracat copiii si casa si-a nfrumusetat-o.
Din nenorocire nsa ticalosii au aflat. Urmarit de batjocura si dispretul lor, e e
xclus pentru totdeauna din cercul depravarii, si niciodata nu-i va mai fi dat sa
se nchine vitelului de aur.
Sufletele acestor nemernici sunt afumate, pngarite si murdare, dar tot s-ar mai g
asi n fiecare cte un firicel de lumina. Numai sufletul lui Miguel, negru de la un
cap la altul, cotropit de negura mrsaviei, nu mai are n el nimic dect bezna si o ur
a apriga si ndrjita mpotriva dumnezeirii. Nu mai asteapta nimic nici de la lume, ni
ci de la Dumnezeu. Si lumii, si Domnului le-a declarat un razboi nempacat.
n acest timp, mama lui trage sa moara si plnge de durere ca fiul ei n-a venit.
Miguel nu mai are nici vise, nici dorinti. Alearga fara rost, cu o iuteala turba
ta, prin betia surda a voluptatii, si sufletul lui, pe jumatate stins, se mai nci
nge din cnd n cnd doar de ura nversunata mpotriva oamenilor, sau de dezgust fata de e
l nsusi. Si numai uneori se aprinde n el amintirea parintelui Gregorio, dar si ace
asta paleste repede si se stinge.
n spatele perdelei rosii ce desparte odaita prostituatei Amarilis de restul crcium
ii La Heruvimul, e o caldura infernala. Tocmai a iesit de la ea o namila de marina
r necioplit, lasnd n urma lui duhoarea calei, si pe masa o jumatate de real.
Amarilis si mpreuna minile si, cu voce patimasa, vorbeste pentru sine:
Am avut parintii mei, un blazon si dreptul la o viata fericita. Am vrut sa traie
sc si sa iubesc! Prea fericita mireasa, ma pregateam de drum cu don Roderigo, ca
sa mpart cu el si bucuria si teama, sa ndur cu el si binele si raul. Blestemat fi
e ceasul n care te-am zarit pe tine, Miguel, tradatorule! Totul mi-ai luat, m-ai
jefuit de ce-am avut mai bun, si m-ai parasit..
Si iata ce-ai facut din mine!
Blestemati fie n vecii vecilor urmasii tai, orbi si surzi sa se nasca, si muti; l
oviti de molima, sa mpestriteze de petele ciumei, sa lncezeasca n mizeriimai rau ca
mine, iar rusinea si umilinta lor s-o ntreaca pe-a mea.
O singura bucurie mi mngie suferinta: ca suntem mai multe acelea pe care tu le-ai d
us la pierzanie. Ca nu m-ai distrus numai pe mine, ci siruri ntregi de femei!
Da-i nainte! Nu te lasa! Sa fie rndurile noastre ct mai dese.
Pe toate, de la mare pna la munte, pe toate sa va nhate, pe toate sa va nsele, sa v
a tradeze si sa va paraseasca!
Scaldati-va n vin, femei de vita nobila, prietenele mele de odinioara; scaldati-v
a din timp, caci dupa ceva trece el prin locul acela, aflat ntre usa si patul vos
tru, nimeni n-o sa mai bea din pantofiorii vostri, si-n loc de vin, n lacrimi o s
a va scaldati. De ce sa sufar numai eu? De ce sa fiu singura?! Sa fim attea ct poa
te cuprinde ochiul. n rnduri tot mai dese!
ntr-o noapte, un grup de asasini cumparati l pndira pe Miguel din spatele pomilor d
e pe Alameda.Trecu linistit printre sase pumnale, care, n urma lui, se patara cu
snge nevinovat.
n regiunea Rondei, Miguel cazu calare ntr-o prapastie. Calul si frnse gtul, dar calar
etul scapa teafar si nevatamat.
n periferia Santa Cruz, iesi dintr-o casa n care sedusese o fata de cincisprezece
ani. Nu pasi bine n strada si casa se narui, ngropndu-i de vii pe totii locatarii,
cu victima cu tot, dar raufacatorului nu i se ntmpla nimic.
Vede oare Dumnezeu ispravile lui nelegiuite? De ce le ndura? Ce mai asteapta?
Orasul l uraste de moarte si spumega de furie mpotriva lui. nainte de ivirea zorilo
r, palatul lui Miguel e acoperit de zicale defaimatoare si de blesteme.
Zidurile sunt scuipate, mproscate cu noroi si oua clocite, geamurile sparte.
Oamenii nceteaza sa mai creada n Dumnezeu, vaznd ca-l lasa pe nelegiuit fara pedeap
sa. Unii spun ca daca exista un Dumnezeu, atunci e un Dumnezeu nedrept.
Oriunde se ntmpla vreo ticalosie e pusa numaidect pe seama lui Miguel.
Lepadatura! Monstrul! Anticristul!
Si iata ca, n toiul unui ospat cum obisnuiesteMiguel sa numeasca orgiile pe care
le organizeaza n salon intra pe neasteptate un sol venit n graba de la Maara, spre
a-i aduce stapnului vestea ca mama sa murise, chemndu-si zadarnic fiul la patul ei
de moarte.
Iar fiul, ascultnd ntristatoarea veste, o aseza n bratele sale pe tiganca Fernanda
si ncepu s-o sarute.
Stie oare Dumnezeu de toate ticalosiile astea?
Asezat pe scara, lnga Vicento, Catalinon deplnge moartea stapnei si se gndeste cu scr
ba si dezgust la stapnul sau.
Acu ma duc sa beau. Da-mi si mie ctiva grosi, mosule. Mi-e gura ngretosata si simt
nevoia sa ma mbat. Dar nu vreau pe banii lui. Da-mi ctiva grosi, batrne, de o beti
e, atta tot!
Statea la marginea cartierului marinaresc, proptita ntr-un zid. Era zapuseala; pe
lerina scurta, de lna, abusconelor din port, i alunecase de pe umeri si zacea la p
icioarele ei; si desfacu rochia pna mai jos de sniiofiliti si casca. n talie avea pr
ins un trandafir galben.Floarea de cosciug. n caldura asta sufocanta, pna si casca
tul te oboseste. Doi reali, atta izbutise sa agoniseasca de dimineata pna seara. D
ragostea n port e ieftina.
Pasi de barbat, apasati si uniformi. Aha, unul treaz. Iar am festelit-o, trejii
vad bine, cu astia nu fac nicio brnza
si ascunse fata cu un evantai ieftin si, cu voce nabusita, ca sa mascheze lipsa di
ntilor, striga n soapta:
Iubitelule! Ia-ma cu tine, iubitelule!
Marinarul se uita la ea si scuipa n scrba:
Ptiu, nu vezi ca esti mai batrna dect globul pamntesc, floare de mucegai?!
Si se ndeparta scuipnd. Femeia casca.
Din nou pasi. Se ncurca, se poticnesc de capotele de pisica ale caldarmului.
Domnule, vino cu mine ca-ti fac o bucurie!
Uf, uf, icneste betivul. Se opreste n dreptul batrnei prostituate, se apropie de e
a, o cerceteaza cu ochii bulbucati si cu amndoua minile.
Ei, drace, esti uscata ca o scndura. Nu dau pe tine niciun maraved. Adio si n veci
i vecilor
Pasii se ndeparteaza, mpleticindu-se n ntuneric, felinarul casca si el alene, cu fla
cara-i plpitoare.
Alti pasi. Domoli, domoli. Femeia casca, si ridica pelerina si se alatura barbatu
lui.
Vad ca sunteti ngndurat, domnule. Aveti vreun of la inimioara?
Barbatul merge nainte, se uita fix n pamnt si tace.
Veniti cu mine, vi-l alin eu. Pe aici
Fara macar s-o priveasca, barbatul porneste dupa ea.
Urcara niste trepte scrtitoare si patrunsera ntr-o vagauna ce duhnea a mucegai stat
ut. Jos cnta marea.Femeia aprinse lampa, si-o umbri cu baticul.
Aici trebuie sa vorbesti ncet, iubitelule, pricepi? i spuse prostituata n soapta.
Nici acum nu se uita la ea. Se ntinde pe pat si o strnge n brate cu putere, cum n-a
mai strns pe nimeni de multa vreme. Tristetea atta focul pasiunii. Dar barbatul n
u simte nicio placere.
Dupa aceea femeia ncearca sa-si lase capul pe umarul lui. Barbatul se fereste. Fe
meia se culca alaturi de el.
Prin fereastra deschisa patrunde o bezna sufocanta, iar jos, marea oparita si nalt
a aburii fierbinti. Goliciunea femeii e acoperita de ntuneric.
Tot trist ai ramas. Hai sa te sarut.
Face ntocmai, si barbatul se cutremura. Buzele ei au gustul fierii.
Viata e desarta, ca o oala gaurita. Totul se scurge din ea ntr-o clipita, si nu m
ai ramne nimic, filosofeaza femeia, cu o voce obosita. Si amuteste.
Dupa un timp reia:
Ia spune, omule, tu ce crezi, Dumnezeu a facut lumea pentru toti oamenii, sau nu
?
Pentru toti.
Of, Dumnezeule Hristoase, se salta ea un pic pe pat; eu ce am pe lumea asta?
Cum ce ai? Dragostea, i raspunde ironic vocea barbatului din semintuneric. Dragost
e si numai dragoste. Dragoste cu nemiluita!
Femeia se apleaca asupra lui; l izbeste un miros neplacut.
Daca vrei sa stii, eu nici pna azi nu stiu ce-i dragostea.
Tacere apasatoare si tulbure.
Dar tu, tu stii? continua femeia dupa un rastimp.
Pna si noaptea a amutit. Prin bezna, vedenia tristetii se revarsa din ochii unuia
n ochii celuilalt.
Barbatul e cufundat n el, femeia zace pe pat, ca un pietroi la marginea unui dese
rt; tace si ea.
Dupa un scurt ragaz reia:
Sunt si eu din carne, oase si snge. Si as vrea macar o data sa aflu ce-i dragoste
a. De copila mi-am dorit s-o cunosc. Dar Dumnezeu n-a vrut sa am parte de ea.
Pe Miguel l arde si-l ustura pna n maduva oaselor suferinta ce razbate din durerea
ei, care e deopotriva si durerea lui. Ochii deschisi vad n bezna o prapastie.Roat
a timpului se nvrteste n gol, o clipa egaleaza un secol si durerea l sugruma.
Deodata barbatul se misca si ntreaba precipitat:
Asculta, tu crezi n Dumnezeu?
Cred. Orice om trebuie sa creada n ceva.
Spune-mi. Femeie, cum e Dumnezeu?
Mare si puternic, cum sa fie? Si aspru. Dar se zice ca ar tine cu cei sarmani si
necajiti. Dupa moarte, rde ea amar, ma asteapta o viata mai buna n mparatia Cerulu
i. Tu ce crezi, cine sufera mai mult aici, pe pamnt: cel ce ndura durerea o viata n
treaga, sau cel ce o pricinuieste altora?
Miguel se nfiora. Da, el toata viata a pricinuit si pricinuieste numai durere; de
aceea trebuie sa sufere.De mnie fata i se crispa.
Vreau sa plec, i se adresa taios.
Ce-ti veni? se mira femeia. Am spus ceva urt?
Taci si ridica-te.
Femeia cobor din pat, ca sa-i faca loc.
Esti tnar de tot, dar ochii ti-s ncremeniti de pe acum. Sunt lipsiti de caldura, s
i asta nu-i bine.
i arunca furios la picioare un ban de aur.
Aa! Domnul e bogat! Ei, azi am dat lovitura.
nceteaza cu trancaneala! striga suparat.
Femeia uita ca la ea n casa trebuie sa se vorbeasca ncet si, fara sa vrea, ncepu sa
rda; rsul ei, desi surd, era tot ce avea mai bun. Razbi prin semintuneric si mprast
ie lumina lampii n toata odaia.
Degeaba, nu suntem dect oameni. Ne place mai degraba sa traim n umilinta si rusine
, dect sa zacem la cimitir, spuse ea si, aplecndu-se, ncepu sa caute ceva pe jos.
Aveam prins de rochie un fel de trandafir. Galben. L-am capatat de la o fetita c
areia i dau uneori cte un banut de arama. Unde dracu o fi? Aha, aici e. Ah, mi l-a
i strivit! Vai
Adio, o ntrerupse barbatul.
Cu bine, domnule, si sa vi se mplineasca toate dorintele.
Se ntoarse din usa si o ntreba cu voce scazuta:
Si ce crezi ca doresc?
Sa dormi, sa dormi fara vise si, de pilda, sa nici nu te mai trezesti
Miguel o zbughi n bezna noptii nabusitoare.
Marchizul Ruiz l-a invitat pe Miguel la nunta nepoatei sale. De la amiaza, nunta
sii beau vrtos si miezul noptii se apropie. Abia cnd batu ora douasprezece si lant
urile erau trase de trei ceasuri peste strazi, tnarul conte si facu aparitia.
Unui oaspete de seama i se cuvine locul n capul mesei, dar Miguel prefera sa se a
seze ntr-un colt lnga frumoasa Antonia, sotia contopistului Calmerosa, cetatean de
rnd.
Chipesa femeie. Durdulie, trupesa, obrajii rumeni si tari, nasucul nostim, buzel
e carnoase, senzuale, ochii vioi si scaparatori.
Vinul curgea grla, luciditatea nuntasilor scadea ca apa rului n luna lui august. Pr
in ferestre stelele cerului clipeau ncet, din noaptea fierbinte si ntunecata.
Si ntr-un haos general, strnit de Dumnezeu stie al ctelea toast, Miguel o lua pe An
tonia de mna si-o trase afara.
Ce vrea sa nsemne asta, naltimea-voastra? facea nazuri femeia. Se poate? Sunt femei
e maritataCinstita
O duse pe scara n jos, iesira n strada si de aici se ndreptara spre o piateta, unde
, n reflexul slab al stelelor, se aratau, ntunecate, cteva smocuri de iarba uscata.
mi placeti, grozav mi placeti, naltimea-voastra, gungurea femeia, lipindu-se de Mig
uel. Sa fiu cu voi sub cerul nstelat e pentru mine o adevarata fericire
Miguel strngea cu putere n brate frumusetea coapta a femeii, dar nu scotea o vorba
.
Ei, haideti, spuneti si voi ceva! Va plac? Ce va place la mine cel mai mult? Gur
a, nu-i asa? Asa mi se spune
Miguel nsa nu-i face nicio declaratie de dragoste.
Nu se nflacareaza, nu-i tine discursuri, nu-i lauda frumusetea. N-o dezmiarda, n-
o mngie. O trage n jos, o culca la pamnt si, fara nflorituri verbale si sarutari pati
mase, pune stapnire pe ea, salbatic si impetuos, transnd totul repede si scurt.
Ah, ce ce faceti? Aici, n piata? Ce-o sa creada lumea de mine vai sunt sunt o femeie o
nesta ah ah
Ctiva betivi ntrziati sar lanturile si pornesc sa strabata piateta de-a curmezisul.
Neavnd ce face, unul dintre ei ntinde deasupra amantilor o prajina lunga, la capa
tul careia atrna un felinar aprins.
Hola, fratilor, striga el, priviti! Doi se iubesc aici sub cerul Domnului.
Ce nerusinare, n vazul lumii
Cine sunteti voi? Si ce hram purtati? tuna si fulgera unul mai grasuliu.
Miguel se ridica n picioare si, la lumina felinarului, chipul i se alungeste, sch
imonosindu-se ntr-o crispare diabolica.
Vreti sa stiti cine suntem? li se adreseaza el, cu trufie. Foarte bine. Doamna n
-are nicio importanta cine e, iar eu, stimatilor, eu sunt don Miguel de Maara.
O!
Oamenii bat n retragere si femeia si acopera fata cu minile.
Ce va holbati asa la mine? explodeaza Miguel, mnios la culme. Ce-ati amutit asa d
eodata? V-a secat limba n gura, fricosilor? Ati ncremenit cu felinarele n mna? Pe do
amna vreti voi s-o vedeti? Nu va e rusine, badaranilor?! Spre mine ndreptati lumi
na!N-aveti curaj?! Dati bir cu fugitii! Lasilor!
Si, tragnd sabia din teaca, ncepe sa urle n noapte, ca apucat de turbare:
Sunt Miguel de Maara! Don Juan! Ei hai, ce mai asteptati? Serviti-va, lepadaturil
or!
Curiosii dau napoi nspaimntati de sabia si de strigatele lui nfioratoare.
Pe la casele din jur ferestrele se deschid una cte una. Oamenii dau buzna n strada
, se nghesuie buluc, felinarele si tortele aprinse se nmultesc, si luminile tresar
deopotriva pe cer, ca si pe pamnt.
Vointa mea e lege n acest oras si n aceasta tara, zbiera Miguel ca iesit din minti
. Daca am chef, va iau toate femeile si toate fetele. Eu sunt aici singurul stapn
!Plecati din calea mea! Nemernicilor!
Oamenii se dau ntr-o parte sa-i faca loc, l lasa sa treaca, si niciun brat nu se r
idica mpotriva lui.
Feriti-va, iubiti ntru Hristos, de orice apropiere cu omul blestemat, caci el fac
ut-a legamnt cu diavolul, predica Trifn mpotriva lui Miguel n biserica SfntulSalvator
, fara nsa sa-i pomeneasca numele.
Pofta, rautatea si ura sunt substanta sufletului sau nnegrit de pacate Rasturnat-a
necredinciosul morala de veacuri a acestui oras zdruncinnd temeliile societatii
omenesti, destramnd sfnta legatura a familiei, necinstind si jignind sfnta biserica
, ba ridicndu-se chiar si mpotriva legilor Atotputernicului Dumnezeu!
Oamenii asculta cu satisfactie frazele nflacarate ale parintelui Trifn, care-l bic
iuiesc fara mila pe destrabalatul nelegiuit. Si n ciuda faptului ca numele lui Mi
guel n-a fost rostit niciodata, fiecare stie despre cine anume e vorba.
Ascultati chemarea mea, o, mame ale Sevillei!si nalta Trifn glasul sau patetic. Paz
iti-va fiicele ca pe ochii din cap. Si voi, barbati, supravegheati cu grija pasi
i logodnicelor si sotiilor voastre. Iar voi, femei si fecioare, feriti-va pna si
privirea de privirea lui pacatoasa. Si va mai spun voua tuturor, iubiti ntru Hris
tos, ca niciunul dintre acei ce vor cauta apropierea acestui vndut al satanei nu
va scapa de focul rugului!Cu semnul crucii sa-l ntmpinati pe nelegiuit, si degetel
e de-a curmezisul ochilor de vrajitor sa i le puneti, de farmece sa va fereasca
si ct mai departe sa fugiti din preajma Anticristului. Caci Anticrist el este, si
-al cerului blestem nu va ntrzia asupra lui sa cada, spre a-l preface n praf si pul
bere, la fel ca pe toti acei ce-i sunt crdasi.
Trifn facu o scurta pauza, sa mai rasufle, apoi relua cu voce gradata, care n cele
din urma se transforma ntr-un strigat patimas:
Veni-va ziua, si nu se poate sa nu vina acea zi, cnd cerul nsusi se va prabusi ca
sa-l striveasca. Caci, pentru-a lui pedeapsa, necrutatorul brat al Celui mai put
ernic a si nceput sa-si strnga pumnul!
Joia verde.
n fumul rosietic al lampilor si-n valatucii de aburi fumurii ce se rostogolesc fa
ra ncetare, nvolburndu-se n lumina vnata a unor zori tulburi, crciuma LaHeruvimul se
ste n nestire, mpinsa de glasurile sterse, aducnd mai degraba a horcait, si de misc
arile nesigure ce nu mai contenesc n jurul lui Miguel. Mirosul acru de vin statut
, duhoarea necacioasa de tutun indian si parfumul de mosc al prostituatelor mbiba
aerul pna la saturatie.
Cu parul flescait cazut pe frunte, cu fata ntunecata, nu turmentat, ci salbaticit
de bautura, Miguel sta neclintit, ca un tablou al destrabalarii, asezat ntre dou
a trfe. A treia se apropie si si lipeste snii de capul lui, aplecndu-se spre el din
spate.
Care dintre voi, domnilor, se poate mndri, caMiguel, cu o amanta la fiecare metru
patrat de pamnt?
Hei, pamntule, trandafir nflorit, ofteaza Miguel, posomort; esti prea mic pentru mi
ne, pamntule, cu toate ca bratele ti sunt ncapatoare.
Nu-i nimic, ntr-o buna zi o sa-ti ajunga si cele douazeci de picioare de mormnt, r
asuna o voce de la o masa mai ndepartata.
Cine a ndraznit sa spuna asta? se rastesteMiguel, scuturndu-se de femei. Cui i s-a
facut de-o gaura n teasta?
Cntati, cintezelor, cntati guita Nicols, si trfele ncep sa intoneze, cu voce strident
a, o melodie rasuflata.
Ca viespile pe un cotor de para se napustesc pesteMiguel alte femei, femei fara
nume, fara origine, fara farmec, urte si frumoase.
Altele n-ai, Rufino? racneste Miguel. Nu? Nu-i nimic. N-am ncotro. Pentru azi ma
multumesc cu voi, pleava a mediocritatii! Veniti cu toate ncoace! Veniti sa-mi nca
lziti inima, care-i un sloi de gheata. Suflati n mini si mngiati-ma, sa-mi ncalziti i
nima. Ah, ce frig e aici! Si cta pustietate e, n jurul meu si n mine!
Vorbele lui frenetice capata un ritm din ce n ce mai puternic.
Gol si pustiu, ca pe plaiurile castiliene. De ce taceti?De ce nu spuneti nimic?
Fetele se nghesuie n el, i surd, i vorbesc cu pasiune si gingasie, dar Miguel se simt
e singur, ca n mijlocul unei taceri de moarte.
N-auziti? Spuneti-mi ceva! Stati cu gurile cascate si nu scoateti o vorba! Ei dr
acie, vorbiti odata!N-aud nimic. Strigati la mine sa v-aud! N-aud! Nu va aud! Do
ar glasul meu revine mereu ca un ecou. Lipeste-te de mine! Repede! Sa simt ca nu
sunt singur.
Fata l strnge n brate cu putere.
De ce nu-mi dai ascultare? scrsneste Miguel printre dinti. De ce? ti poruncesc sa
te lipesti de mine!M-auzi? Si tipa, sa te aud! Oare niciodata nu-mi va mai fi da
t sa aud alta voce dect a mea?
Oaspetii localului se ridica de pe locurile lor, cu ochii holbati.
Rufina se apropie ncet de Miguel, mpinge ntr-o parte crdul de fete nspaimntate si si la
sa apoi, cu blndete, mna pe obrajii lui.
Calmati-va, naltimea-voastra, l roaga, cu duiosie n glas. Acum sunteti tulburat, da
r o sa va treaca. Va veni clipa cnd o sa va gasiti linistea, si viata voastra va
intra pe alt fagas. Si capul o sa vi-l aplecati atunci pe bratele femeii pe care
o veti iubi cu credinta si devotament.
Miguel izbucneste n hohote de rs.
Pentru ntia oara rde n aceasta noapte, dar rsul lui e cumplit, de-a dreptul diabolic.
Ei, da, n-am ce spune, gluma asta ti-a reusit,Rufino, striga desperat; ntr-adevar
, de-acum ncolo nu-mi mai ramne dect sa-mi aplec capul. Si sa ma tri n genunchi, si sa
vars baltoace de lacrimi, nu-i asa?
Rsul sardonic, rautacios, clocoteste, bubuie, dar nici batjocura n-are darul s-o
zguduie pe Rufina!
Asa va fi, cum am spus, reia cu aceeasi voce potolita. Eu, dragul meu domn, am v
azut pna acum multi oameni rascoliti de teama si tristete.
Ochii lui Miguel se maresc, de parca ar fi cazut n ei, pe neasteptate, imaginea u
nei alte lumi. Se ridica de pe scaun, ncet, clatinndu-se, si si duce mna la piept:
Alta lume, lumea cealalta?! Ha-ha-ha! Teama? Eu, si teama!! Timor facit does. Eu
nu stiu ce-i teama.Cobor din ceruri ca un nor de foc. Ah, cum frige cerul meu!
Ard! Ard! Dati-mi repede cupa! Sa beau! Sa beau! Dar nu se gaseste niciun inimos
sa-i ntinda cupa cu vin.
Tulburarea lui Miguel creste, minile cauta un sprijin n aer, suflarea suiera pe gu
ra cu rabufniri scurte, iar vocea gtuita se avnta ntr-o exaltare turbata
Tu, stapnitor al celeilalte lumi! Dusmanul meu nempacat! Vino, vino sa ncheiem o da
ta socotelile noastre! De mult m-am lepadat de tot ce-a fost divin si omenesc n m
ine! Si de-o sa mi se urasca de patul ncins pna la incandescenta ce mi s-a asternu
t n iad, pregateste-mi tu, acolo sus, tronul tau.
Tacere sufocanta.
Deodata, Miguel se rasuceste brusc, de parca ar fi simtit pe cineva n spatele lui
, si trage la iuteala sabia din teaca.
Ei, Domnule, arata-te! Si Dumnezeu de-ai fi, tot te strapung!
mpunge cu sabia n jurul lui. Femeile se mprastie tipnd speriate si se ascund pe unde
pot.
Toate voluptatile lumii mocnesc n mine! Vreau sa beau pna la fund cupa tuturor del
iciilor! Sa ma iubesc cu sfintele tale, cu regina cerului sa zamislesc un nou Du
mnezeu, caci eu sunt de-o seama cu tine!
si ndrepta trupul si glasul i se nalta, ntr-un racnet de fiara turbata.
Ei, m-auzi? De ce nu ma pedepsesti, Atotputernicule?! De ce? Pentru ca nu poti!
Pentru ca nu existi!
Strigate de groaza mpnzira crciuma, si, unul cte unul, musterii se grabira sa dispar
a.
Ramase singur, zvrcolindu-se pe jos n chinuri cumplite. ngenuncheata lnga el, Rufina
i mngie fruntea nfierbntata.
n pofida ntregului oras!
La ceasul procesiunii pocaitilor de Vinerea mare, Miguel si ntmpina oaspetii.
Curtea palatului poruncise sa fie transformata ntr-o sala de petrecere sub streas
ina cerului. Servitorii ntinsesera peste piatra pavajului un covor lung, asezaser
a afara mesele, jilturile si sofalele si, o data cu nserarea, deasupra mesenilor
ardeau torte cu flacari plpitoare.
n ziua celui mai mare post al anului, o masa ncarcata cu halci de carne. Din urcio
are se revarsa, glgind, izvoare de vinuri grele.
n pofida tuturor!
Oaspetii se asaza la mese, timorati si nspaimntati.Cu frica n sn, se uita chiors spre
poarta ce-i desparte de strada. Acolo, multimea nsirata pe trotuare asteapta sa
apara convoiul pocaitilor.
mbucatura e grea si neaca gtlejul mesenilor, caci eVinerea mare.
Glasurile lor murmura nabusite si speriate. Pna si acesti necredinciosi stiu ca az
i e Vinerea mare.
Va e teama de ceva, iubitii mei? li se adreseaza
Miguel ironic. Vad ca va tremura minile si genele, copilasii mei dragi.
Daca ne gaseste aici inchizitia, rugul ne nghite pe toti, se aude o voce stinsa,
de la o masa alaturata.
Aici sunteti ntotdeauna la adapost, i linistesteMiguel. Inchizitia se teme de mine
, mai mult dect va temeti voi de ea. Scoateti-va din cap sperietorile astea si be
ti! Pentru nemurirea voluptatii!
Vejoo sare de pe locul lui si izbucneste violent:
Nu crezi ca asta-i prea de tot, Miguel?
Nu fi ridicol cu moralitatea ta, histrionule, l potoleste repede Miguel. Stai lin
istit, mannca si bea.
Nu vreau! tipa Vejoo. Renunt la ospitalitatea naltimii-voastre. M-am saturat sa m
ai privesc la ispravile voastre descreierate! Nu tin la prietenia voastra!Nu vre
au sa ma mai balacesc n mocirla voastra!
Si Vejoo pleaca, aprins de indignare.
Se retine? ntreaba din dreptul portii comandantul scutierilor.
De ce? rnjeste Miguel. Suntem doar oameni ai vointei libere.
Abia dispare Vejoo n multimea strazii, cnd de departe se aude sunetul nabusit al to
belor.
Cortegiul pocaitilor se apropie.
Cerul neguros atrna jos de tot asupra orasului si facliile spinteca anevoie ntuner
icul.
Aha, tobele, spune Miguel si, ntorcndu-se spre muzicanti, porunceste: Cntati pentru
dans!
Muzicantii sovaie si tremura de frica.
Un pumn de galbeni are darul sa stearga la iuteala frica din constiinta lor, si
instrumentele prind sa freamate.
Femeile se ridica si, cu mataniile n mna, ncep sa danseze un fandango voluptuos.
Bubuitul tobelor se nteteste si peste fierberea lor flutura coralul funebru: Stab
at Mater.
Acoperiti-l, porunceste Miguel muzicantilor.
Chitarele si lautele zdranganira puternic, flautele izbucnira n hohote. Oaspetii
se alaturara si ei, cu glasuri sovaitoare.
Coralul se amesteca deodata cu cntecul de dragoste.
Si n clipa n care cortegiul pocaitilor ncepu sa se scurga prin fata palatului Maara,
Miguel porunci servitorilor sa deschida larg portile si, cu paharul n mna, iesi n
strada:
Aha, ia te uita, pastorii si mna oitele ratacite, arunca spre procesiune vorbele s
ale batjocoritoare. Priviti-i, negri la trup si la suflet. Dispretul meu va apar
tine, sfintiile-voastre!
napoi, Anticristule! rasuna o voce din cortegiu.
Nu doriti un platou cu bunatati de porc si o nghititura de vin ntru cinstirea ipoc
riziei voastre? Nu vreti o frumoasa, vie sau moarta, pentru rugaciunea voastra f
atarnica? Placerea e la fel de gustoasa deVinerea mare ca si n ziua de Craciun! U
n pic de aur nu vreti, sa va potoliti foamea voastra sacra? O voi, semintie perf
ida de basiliti, vad prin voi ca prin lumina zilei! Va lasa gura apa, de atta lac
omie, avarilor! Na, tineti, fiare nsetate de aur! Prindeti! Adunati!
Si azvrli un pumn de galbeni n mijlocul procesiunii. Acei ce au monezile la ndemna s
e arunca pe jos dupa ele, n timp ce altii, mai departati, l blestema si-l ameninta
pe Miguel cu pumnii ridicati.
Duhovnicii nalta crucile, izgonind diavolul si chemnd mnia Domnului peste capul nel
egiuitului.
Na, prindeti, zbiara Miguel, aruncnd n multime crucea de aur, batuta cu rubine, pr
imita n dar de la arhiepiscop; prindeti, e o cruce sfintita
Crucea dispare n norii de oameni.
Convoiul nainteaza, se scurge, ultimele confrerii depasesc palatul Maarilor si n ur
ma lor vine norodulSevillei.
Adunati? Aveti pofta de aur? Am destul, pentru toata lumea. Pe toti va cumpar, s
e dezlantuie Miguel, fara sa mai judece; pe toti, ncepnd cu arhiepiscopul si termi
nnd cu ultimul diacon, toata procesiunea o cumpar. l cumpar si pe Dumnezeul vostru
, pe care-l desfid, si pe Fecioara Maria o cumpar
Deodata vocea l parasi.
Ochii lui ntlnira ochii unei tinere fete. nfasurata de sus pna jos ntr-o mantie neagr
a, nainta cu procesiunea, tinnd n mna o lumnare aprinsa. Flacara plpitoare i lumina ch
ul.
Privirea fetei era trista, dar plina de o calda compatimire. n ochi i sclipeau com
orile Vinerei mari.Ardea n ei un suflet naltat peste toate josniciile, un suflet n
care salasluiau, deopotriva, gingasia si ntelepciunea. Razbatea din ei-feminitate
a seculara ce-si daruieste nu numai trupul, ci si sufletul.
Cupa i scapa din mna si se facu zob.
mpietrit, se uita fix n ochii fetei, care se apropia tot mai mult de ochii lui.
Cine sunteti? bigui Miguel.
Dar fata i arunca o privire grava si, fara sa rosteasca o vorba, si vazu mai depar
te de drumul ei. Dusa de puhoi, se pierdu n multime.
Miguel se avnta n urma cortegiului Da salbatic din coate, mprastie oamenii din jurul
lui, i rastoarna cu brutalitate pe cei ce nu se dau destul de repede la o parte
si o cauta.
Zadarnic nsa.
Flacarile lumnarilor plpie, se revarsa peste piata catedralei, ca o mare de scntei s
caparatoare.
Unde sa dau de ea? Pe unde s-o iau?
O cauta multa vreme; n-o gasi si, istovit de atta cautare, se sprijini de zidul c
atedralei.
Cuprins de o furie neputincioasa, strngea pumnii cu ncrncenare si, invocnd cerul si
iadul, se jura pe tot ce-l leaga de aceasta lume s-o gaseasca si s-o aiba pe ace
asta gingasa faptura.

Partea a patra
Tu, clipa nesfrsita, ce te tri monoton si fara de speranta, o, nor al ntristarii, ce
te rostogolesti peste gnduri, ca fumul necacios al razboiului peste plaiuri.
Luceafarul de purpura aduce cu ochiul lucitor al fetei, cornul lunii aminteste d
e buzele ei frumos arcuite.Plopii de lnga ru se aseamana cu aleea de cruci si lumna
ri prin care a trecut frumoasa necunoscuta.
Ardeti, torte fumegnde, mistuiti-va n flacari, lumnari aprinse, zburati n nori, cai
de foc, si dati-mi de veste cnd veti ajunge deasupra aceleia pe care o caut si n-
o gasesc.
E ceasul al treilea dupa asfintitul soarelui, de Smbata Pastilor; oamenii, pentru
care Mntuitorul a nviat din morti, se asaza dupa post n fata oalelor ncarcate din b
elsug.
Se cerne o ploaie marunta si calda. Picaturile si cnta clipocitul n apa rului. Guada
lquivirul goneste navalnic, umflat de apele primaverii ce coboara din munti.Brat
ele rului se rasfira, framntnd albia si malurile cu palmele lor vnjoase.
Miguel coboara de pe chei si, apropiindu-se de ru, si moaie n apa minile nfierbntate.
Vai mie, daca n-am prins-o ct era n cortegiu! Vai mie, daca n-am fost n stare sa pu
n stapnire pe ea si s-o iau cu mine, pe loc! Dar trebuie s-o gasesc. Sio voi gasi
! Sevilla nu-i chiar att de mare, nct sa nu pot da de ea Dar daca era o straina?
Ce se ntmpla cu mine? Nu dorm, si nici treaz nu sunt. Exist si nu exist. Ma clatin
, ca un om cu o rana sngernda n piept. Sting lumina si chem ntunericul, ntunericul ma
sufoca si aprind lumina. M-am prostit de-a binelea. Nu, nu. Trebuie macar s-o v
ad. Dar cine-mi poate spune macar unde s-o caut?
i raspunde de pe ru un rs nfundat, ce se mpleteste cu o bataie taraganata de vsla. La
cteva picioare de Miguel se leagana o luntre. n ea sta teapana o umbra colturoasa
de barbat.
Eu, se aude vocea de pe ru. Eu ti voi spune tot ce vrei sa stii si-ti voi da tot c
e vrei sa ai. Eu, Marius.
Luntrea se apropia si mai mult de mal.
Vino lnga mine.
Miguel sare n luntre si se asaza. De pe banca dinaintea lui se desprinde din bezn
a un chip uscativ si palid, cu o mustata subtire si rara, si cu o tacalie stufoa
sa si zbrlita. Buzele subtiri, minile si picioarele ciolanoase. n ochii stersi vapa
ia nebuniei.
Cine esti? l ntreba Miguel.
Cum cine sunt? Ai auzit doar, i raspunde ciolanosul. Sunt Marius, stapnul pamntului
, al focului, al apei si-al vazduhului. n schimb tu, dupa vaicarelile pe care le-
ai aruncat peste apa rului, esti un amart.Destainuieste-te si spune-mi ce chinuri
te apasa.
Caut o fata, o fata pe care ieri am vazut-o ntia oara si care a disparut, topindu-
se n multime.
Ce culoare era atunci n jurul vostru? ntreaba barcagiul.
Galbena. Lumina de lumnare.
Semn rau. Samnta pieirii din nastere. Dar am eu leac si pentru asta. Am sa te duc
la ea.
Cum? Tu o cunosti, barcagiule?
Marius nfipse vslele adnc, privind n josul apei.Apoi, aplecndu-si capul tuguiat, spus
e ncet:
Eu cunosc totul. Daca as fi n viata, ca tine, n-as cunoaste nimic.
Dac-ai fi n viata?! repeta Miguel nmarmurit.Nu nteleg?
Numai cu mortii ma nsotesc, rosteste nebunul.Umbra sunt, si printre umbre ma tin.
Suflet fara trup, trup fara suflet, cum doresti, la alegere. Dar stapnirea mea n
u cunoaste margini, si puterea mea e nemasurata.
Miguel se cutremura si ramne mut.
E liniste, o liniste adnca; doar picurii de ploaie rapaie pe luciul apei.
Unde ma duci, Marius? sparge Miguel tacerea dupa un timp.
Nu-ti fie teama de nimic, i raspunde nebunul. Te duc, sub semnul crucii, la femei
a pe care o cauti. Ea va fi prada ta si tu prada ei
Nu pricep
O iubesti?
Miguel priveste n apa si, fara voia lui, ncuviinteaza.
O iubesc. Dar, pronuntnd acest cuvnt, tresare numaidect. Stiu si eu? Nu stiu. Drago
stea?
Patul si sicriul au aceeasi forma.
Dragostea? repeta Miguel chinuit de o notiune pentru el nca necunoscuta.
Dragostea! Nici n-apuca bine sa nmugureasca si moartea o si pndeste pe la spate.
Cteva clipe Miguel mai vorbeste, nesigur, despre dragoste, si Marius i raspunde, v
orbindu-i mereu despre moarte.
Ridicndu-si privirea, tnarul conte si da seama ca a ncaput pe minile unui nebun.
Nu-i nimic Cu binele, cu raul, tot o sa ma lase el la mal. Dar iata ca barcagiul
nebun a si nceput sa ndrepte luntrea spre mal.
Coborra.
Nebunul l lua de mna. Pornira.
Mergeau pe niste stradute nguste, printre zidurile nalte ale unor gradini; ploaia
marunta susura si plescaia prin frunzele copacilor.
Mergem s-o cautam? ntreba Miguel.
Da, s-o cautam. A cauta e sensul vietii. A gasi e o ntmplare fericita. A pierde ce
-ai gasit e pedeapsa lui Dumnezeu.
Se apropie de o poarta cu grilaj.
Aici e tinta drumului tau, cumetre, i spuseMarius.
Cimitirul?! se nspaimnta Miguel.
Aici se aduna toata splendoarea pamntului. Aici e locul de ntlnire al farmecului si
al ncntarii, i raspunse nebunul, izbucnind ntr-un rs spart.
l trase nauntru si-l tr pe o alee de cruci, sub care licareau luminitele unor candel
e cu ulei.
Frumoasa ta n-a sosit nca, dar mormntul l are pregatit. Vino sa ti-l arat. Uite-l.
Asteapt-o aici.
Nebunule, striga Miguel descumpanit, mbrncindu-l cu toata puterea. Da-mi drumul, s
i fii bucuros ca nu te strapung ca sa nu cazi singur n groapa!
Si o rupse la fuga. Iesi glont pe poarta cimitirului, urmarit de glasul dogit al
barcagiului:
Tu esti nebun, nu eu! Omule! Ce te tot caznesti, si dupa ce alergi ntr-una ca un
descreierat? Cauti ce nu exista. Prinzi n palma vntul care-ti scapa printre degete
! Dragostea?! Nici n-apuca bine sa nmugureasca, si moartea o si pndeste din spate
O, Maica precista, numai o clipa i-am zarit chipul si am citit n el mai multa tri
stete dect patima vinovata.Omul acesta n-a cunoscut niciodata bucuria.
Iata, de ieri seara de cnd l-am vazut, ma ofilesc si ma usuc, de parca as fi roas
a de o suferinta grea.Gndul meu e numai la el.
Asculta-mi ruga, craiasa cerului, si ajuta-ma sa-l fac sa cunoasca fericirea. Sa
fiu fericita cu el. Caci am cazut prada iubirii fata de acest om, PreacurataFec
ioara
Sub statuia Madoei sta ngenuncheata doa Girolama Carillo y Mendoza, singura fiica a
arhiducelui deMendoza, unul dintre cei mai de seama nobili ai Spaniei.Printre p
redecesorii distinsului neam al Mendozilor s-a numarat marchizul Inigo Lopez de
Mendoza y Santillana, marele poet spaniol de la nceputul secolului al cincispreze
celea, apoi Diego Hustado de Mendoza, eminent om de stat la curtea lui Carol Qui
ntul si al luiFilip al II-lea, vestit umanist, mecena si remarcabil preot, apoi
cardinalul Sevillei, Francesco de Mendoza si, n sfrsit, poetul dramatic Juan Ruiz
de Alarcon yMendoza, stins din viata nu demult.
Sub statuia Madoei ngenuncheaza tnara faptura, fermecatoare ca o amiaza de mai. Ten
ul, mbalsamat de soare cu parfumul piersicii si poleit cu aur de miresme, ochii n
egri, ntunecati, cu o privire grava, tsnind de sub genele prelungi si sprncenele ar
cuite. Buzele coapte si bine croite. Prospetime, tinerete si lumina poarta aceas
ta ncntatoare faptura pe fruntea-i alba, deasupra careia se unduieste un par mai n
egru ca smoala.Trupul perfect dezvoltat, minile si picioarele gratioase, modelate
cu finete. n ochi se ngramadesc ardoarea unei feminitati amoroase, impulsul ntelep
ciunii si al nflacararii impetuoase. Femeia amaraciune si calm, femeia pasiune si
seninatate tacuta, dar ntotdeauna plina de caldura si devotament fierbinte fata
de ceea ce iubeste. Femeia care nu minte, nu nsala, nu dezamageste, nu tradeaza,
femeia credincioasa inimii si mndriei sale, femeia purtnd n ea o bogatie ametitoare
de simtaminte pentru acela caruia i se va darui cu trup si suflet.
Sub statuia Madoei ngenuncheaza fata pe careMiguel o cauta, zadarnic, din seara Vi
nerei mari.
ntunericul patrunde n ncapere, mpletind rugaciunea fetei cu vorbe grele si rautacioa
se:
Voluptuosul, desfrnatul, instigatorul, lepadatura, monstrul, ucigasul?
Nu, nu, Fecioara preacurata, nu-i asa! El nu-i un mrsav, ci numai un ratacit. Un
om nefericit, cu o inima haituita, pe care eu as vrea s-o tin n mna, s-o mngi, s-o r
asfat, sa suflu n ea si s-o vindec. Vreau sa-l schimb pe acest om, cu caldura ini
mii mele. Daruieste-mi, Maica preacurata, dragostea acestui om si eu ti voi reda
sufletul lui, curat si luminos, ca un zmbet de copil!
Deasupra mesei mbracate n pnza verde, stau aplecate capetele celor doi parinti ai b
isericii, indignati de ispravile salbatice comise de Miguel n sfnta zi aVinerei ma
ri.
Marele inchizitor vorbeste mnios:
Paharul rabdarii noastre s-a umplut. Dupa nspaimntatorul act de blasfemie faptuit n
Vinerea mare, ne dam seama ca Maara este un eretic incorigibil, si-n cazul acest
a nu mai ramne dect
Arhiepiscopul intervine cu repeziciune:
Clementa-voastra e vestita pentru ntelepciunea sa. Niciodata nu se pripeste. ntotd
eauna are n vedere sfnta deviza a Comunitatii lui Hristos: Omnia ad maiorem Dei glo
riam.
Marele inchizitor, luat prin surprindere, nainte de a fi pronuntat sentinta de co
ndamnare la moarte a ereticului, tace si nu-si mai dezlipeste ochii sai sfredeli
tori de pe buzele arhiepiscopului. Acesta staruie n devotiune:
Clementa-voastra va aprecia bine situatia: nimic mai usor dect sa aprinzi rugul s
ub trupul unui pacatos care s-a demascat singur n fata ntregului oras, chiar daca
a facut acest lucru n stare de ebrietate.
Marele inchizitor si ncordeaza sprncenele roscate.Ia te uita, ebrietate! Asadar, o
noua ncercare de a-lscoate basma curata pe favoritul tau? Cum vad, iubirea ta pen
tru mama lui n-a fost un simplu zvon! Ei bine, vorbeste. Nu ma grabesc. Azi nu m
ai poate nimeni sa-mi smulga prada din mna. Stiu cu ce ai sa vii. Se uita ncurajat
or la arhiepiscop.
Arhiepiscopul sta si cumpaneste: tribunalul ad-hoc, judecata, rugul. Ar fi o act
iune mult prea pripita, ntotdeauna e bine sa cstigi timp. Chiar si atunci cnd totul
pare a fi pierdut.
n cazul Maara, socotesc eu, calea pasnica ar fi pentru noi cea mai avantajoasa. Sa
aratam ntregului popor puterea bisericii si n modul cel mai stralucit, convertind
u-l pe pacatos! Fiind vorba de o asemenea personalitate, reusita ar impune mai m
ult dect un autodafeu.
Marele inchizitor se astepta la cu totul altceva. Edeceptionat. ntreaba, privind
peste umar:
Si cum ar vrea eminenta-voastra sa converteasca un eretic att de nversunat? Apoi, r
idicnd iar glasul, reia ca si cnd ar rosti o sentinta: Contele Miguel deMaara, ale
carui acte eretice si blasfematorii au fost dovedite, se face vinovat n fata sfin
tei biserici si a luiDumnezeu nsusi
Pentru mila Domnului, ncetati, clementa-voastra.Gnditi-va ca Maara e de fapt monarh
ul nencoronat al Andaluziei. Corabiile lui aduc comori din LumeaNoua; grnele, turm
ele si cirezile lui hranesc un sfert din tara spaniola; de pe mosiile lui aurul
curge grla n tezaurul majestatii-sale. De aceea nchide regele ochii la ratacirile l
ui Miguel, de aceea ntinde asupra lui mna sa ocrotitoare.
Marele inchizitor stie toate astea. Referirea la rege nu-l mai impresioneaza.
Stie eminenta-voastra ce e n joc acum? Prestigiul meu!
Miza e ntr-adevar mare. Arhiepiscopul respira anevoie. E vorba nsa de viata unui o
m, clementa-voastra! Chiar si sanctitatea sa, naltul pontif, se conduce dupa slog
anul: Ecclesia non sitit sanguinem biserica nu se ndestuleaza cu snge. Si atunci m
a ntreb: e oare n caderea noastra, a slujitorilor sai, sa procedam altfel?
Cardinalul adopta un ton magulitor. Limba i se poticneste de sila si greata. Dar
e n joc viata lui Miguel si n-are ncotro; trebuie sa vorbeasca:
mi ngadui sa fac apel la propriile voastre cuvinte. Captivanta voastra lucrare, tr
atatul intitulatNobletea inimii vorbeste att de convingator si cu atta dragoste cr
estineasca despre mila si ndurarea fata de cei pacatosi, nct, citindu-l, am fost mi
scat pna la lacrimi. Ei da, misericordiam peccatori!
Inchizitorul e magulit, dar nu coplesit. Asteapta mereu altceva. Se straduieste
sa abordeze un zmbet ironic.
La alti acuzati n-ati facut uz de atta dragoste crestineasca
Arhiepiscopul si arunca privirile n jos si rosteste ncet:
Maara e un generos. Mna lui e darnica. Recunostinta sa mpreuna cu recunostinta mea
Inchizitorul se joaca, nvrtind pe mna inelul a carui piatra mproasca fulgere. Ei, n s
frsit!
Scumpe Lareda, ce urmariti voi, de fapt? Stiti bine ca vorbim despre o corabie c
are n clipa aceasta s-a si necat.
Da, ncuviinteaza sovaielnic arhiepiscopul. Teoretic privit, da. Practica nsa nu tr
ebuie gonita cu iuteala viforului
Va este limpede, sper, ca orice s-ar ntmpla cazulMaara este de competenta inchiziti
ei?
Da. Asta e limpede, ofteaza din greu don Victorio.
Si-atunci, care-i propunerea voastra, eminenta?!
Sa pregatim procedura, inquisitio praeparatorio.Sa cercetam cu grija daca exista
n cazul de fata conditiile pentru inquisitio specialis. Sa alegem cel mai bun co
misar si promotor; Don Calenas, de pilda, e un remarcabil
Calenas se afla acum n Tara de Jos, i curma vorba inchizitorul. Cum vad, vreti sa
cstigati timp, eminenta-voastra?! La ce bun? Vocea lui e taioasa ca o lama de cut
it.
Cardinalul Lareda ridica din umeri.
Ciudate sunt uneori caile Domnului
Inchizitorul izbucneste:
Fuga? Ca n urma cu ani, cnd Maara l-a ucis n duel pe contele Sandris?
Chipul lui don Victorio se alungeste nefiresc, chinuit de o durere plina de comp
atimire:
Din pacate, de o suta de ori din pacate, de data aceasta don Miguel nu va mai fu
gi. Si deodata vocea arhiepiscopului se frnge schimbndu-se n rugaminte:ntelegeti, do
n Diego omul acesta e apropiat inimii mele!
Marele inchizitor riposteaza ironic:
Asemenea argument n gura unui neabatut slujitor al Domnului?! Dar numaidect o ntoar
ce: Si totusi, vreau sa va fiu pe plac. Nihil humanum Pentru ultima oara nsa, don
Victorio!
Multumirile mele, clementa-voastra. Voi nsiva veti decide
Marele inchizitor l ntrerupse cu o miscare a minii.Si ncheie:
Voi deschide o procedura inchizitoriala, asa cum ati cerut. l voi rechema pe Cale
nas din Tara de Jos.Stiu ce vreti sa obtineti: marturisirea vinovatului, juramntu
l lui de purificare si reabilitare, si o pedeapsa minima. Va nselati nsa, don Lare
da. Gresiti subapreciind tribunalele noastre. si arata dintii galbejiti printre b
uzele sale subtiri: n sfrsit, sa vedem. Poate ca izbutiti sa-l ndreptati nainte de nc
eperea procesului. ncercati!
n acest timp Miguel o cauta din casa n casa pe fata necunoscuta.
A batut pna acum cartiere ntregi. Se opreste la intersectii, ntocmai ca haimanalele
si crdurile de gura casca, si cerceteaza strazile si pietele. Se uita cu nerusin
are n ochii femeilor ce ies din biserici. Rataceste aiurea pe Alameda si pe Paseo
de las Delicias, se opreste ou ochii holbati pe la colturi. Si cauta, cauta mer
eu, dar nu gaseste.
Istovit si deprimat, se ntoarce acasa. Refuza sa-si primeasca prietenii si, ndurer
at, se ntinde pe patul de veghe.
Simte n el o emotie cum n-a mai ncercat pna acum. ngmfarea, ncrederea n sine si mndria
poruncesc sa gaseasca, sa domine, sa stapneasca. Dar ntreaga sa fiinta e nfiorata d
e o duiosie necunoscuta, care respinge poruncile mndriei si cere ca, macar de dep
arte, sa-i fie ngaduit sa vada chipul femeii dorite, sa poata fi n preajma ei, sa
respire acelasi aer cu ea. Att, si nimic mai mult. Nimic mai mult.
A doua zi, porneste din nou n cautare. Strabate strazile nocturne si-i trezeste d
in somn pe zbiri; le astupa gurile cu aur, le zugraveste nfatisarea fetei si le c
ere s-o gaseasca. Zbirii l socotesc beat, nhata aurul cu amndoua minile si promit to
tul rznd n batjocura. Dar iata, cavalerul nu face sa zangane numai aurul, ci si spa
da, si pe deasupra si mai declina si numele.
Zbirii sunt cuprinsi de groaza, si rsul le mpietreste pe fata.
O, atunci se schimba povestea. Ne e capul n joc.Da, naltimea-voastra, se ntelege, n
ici vorba, cercetam tot orasul si, cum aflam ceva, va dam de veste
Si dupa ce pasii temutului se sting n ntuneric, comandantul patrulei si freaca frun
tea:
Nu vi se pare, fratilor, ca ar fi mpotriva vointei lui Dumnezeu ca noi, pazitorii
unui oras onorabil, sa fim haitasii acestui ticalos si sa gonim prada n ghearele
lui mrsave?
Miguel plateste crduri nesfrsite de oameni, ca s-o caute pe frumoasa necunoscuta.
Toata obstea cersetorilor din Sevilla a fost attata cu aur; organizata n cete, ins
truita, se mprastie ca o invazie de cari pe strazile orasului.
Zadarnic nsa curge potopul de aur.
Un sir ntreg de fete gasite se perinda prin fata ochilor lui Miguel; lipsa de int
eres le mprumuta o culoare cenusie.
Ma urmareste oare blestemul? Sa fiu oare nebun si sa nu fiu n stare sa-mi dau sea
ma de acest lucru? Ma rog Dar de cedat, nu cedez. Trebuie s-o gasesc. Si-o voi ga
si!
n cea de-a zecea zi a cautarilor sale, Miguel intra n catedrala, n timpul marii mes
e.
Sprijinit de un stlp, urmareste din ochi zborul n zigzag al rndunelelor sub bolta c
atedralei.
Cuvintele predicatorului rasuna bubuitor:
Si ntorcndu-se, fiul risipitor i spuse parintelui sau: Tata, am pacatuit mpotriva cer
ului si fata de tine, si nu sunt demn a ma numi fiul tau.
Rndunelele zboara pe fereastra, cnd afara, cnd nauntru, si aripile lor fosnesc aidom
a sunetului de argint al trestiei clatinata si ndoita de vnt.
Se cuvine sa ne bucuram, caci fratele tau a fost mort si a nviat. Pierdut a fost
si regasit.
Prin mintea lui Miguel roiau cuvintele: pierdut a fost si regasit... Fumul lumnaril
or aluneca obosit, taraganat. Simti deodata dintr-o parte o privire lipita de tmp
la lui.
Se ntoarse brusc ntr-acolo si ramase mpietrit.
Se nfiora ca strabatut de fulger, picioarele ncepura sa-i tremure, capul sa i se nvr
teasca vertiginos si, din rasputeri si nabusi un strigat, gata sa izbucneasca.
n dreptul unui stlp despartita de el numai de naosul catedralei si de multime stat
ea femeia cautata, cu ochii atintiti asupra lui.
O, tu, flacara a bucuriei si a ntristarii, o, snge ce-mi ncingi inima, si tu, fata,
ce te faci cnd palida, cnd rosie. Miguel e nduiosat pna n adncul inimii. Pentru prima
data n viata lui e sincer nduiosat. Si deodata simte ceva n el naruindu-se. Se sur
pa ncet, trosnind zgomotos, asurzitor. Dar n acelasi timp creste; n el ceva impetuo
s, ceva ce-l neaca si-l sufoca. Se clatina, picioarele nu sunt n stare sa reziste
nestavilitei prabusiri si naltari deopotriva.
Ceva de nenteles se revarsa nlauntrul lui. Razbate prin simturi, patrunde n creier,
n inima si se strecoara pna n maduva oaselor. Fiecare vinisoara e ncarcata de tensi
unea unui simtamnt necunoscut, fiori de gheata l trec pna n vrful degetelor, iar n gur
a simte o uscaciune amara.
Se sprijina de banca si si nfige degetele n lemn, nclestndu-le cu o nversunare spasmod
ica.
Sa nu cad. Sa rezist. Sa nu ma las dobort de greutatea zdrobitoare ce ma apasa pe
neasteptate.
Naosul catedralei a disparut, a disparut si predicatorul; si oamenii si lumnarile
aprinse au disparut. Au disparut si dorintele si dezamagirile, si ura, si multu
mirea, si disperarea. Totul a disparut. Numai ochii au ramas.Barbatul si femeia
se uita unul n ochii celuilalt; multimea de sute de capete dintre ei a disparut s
i ea. Peste valurile de oameni ridicate n talazuri, ard privirile lor fierbinti,
transmitnd n sngele celuilalt nfiorarea.
Un singur gnd staruie n mintea lui Miguel: am trait oare pna n aceasta clipa? Dar ac
um, traiesc?
si duce ncet mna la fata. Simte atingerea degetelor pe obraji. Traieste. Si valul e
motiei cedeaza ncepe sa traiasca. Acum, n acest moment.
Si nainte ce-a fost?
Asemenea vntului bezmetic, a gonit n nestire, avntndu-se dupa niste naluci fara form
a, fara chip, smulgnd nesatios vietii mai mult dect putea el sa-i dea, pentru ca n
clipa urmatoare sa nimiceasca, sa lepede, sa calce totul n picioare si sa ucida.
Mna lui Miguel se lasa usor pe lemnul ncrustat al bancii.
Serviciul divin a luat sfrsit, multimile se risipesc, ultimele clopote s-au legan
at.
Fata ramne pe loc, n timp ce duea se duce afara, lasnd-o pe stapna sa se reculeaga.
Biserica e pustie, doar umbra paracliserului se mai trie de la altar la altar, sti
ngnd tacticos lumnarile.
ncet-ncet, Miguel se apropie de ea. Sta neclintita si asteapta, fixndu-l cu o privi
re luminoasa si nfrigurata. Gura ntredeschisa, mna gingasa, ca de copil, strnsa la p
iept ntr-o crispare ncrncenata.
Pe masura ce Miguel se apropie, inima ei bate tot mai puternic. Teama? Nu. Amete
ala si sentimentul unei duiosii nebanuite o coplesesc si-i cuprind ntreaga fiinta
.
Vorbiti, va rog, i se adreseaza Miguel, cu glasul necat de emotie; spuneti ceva,
un cuvnt, ca sa ma asigur ca nu visez. De zile si nopti n sir va caut si mi-e fric
a sa nu dispareti, sa nu va pierd iar. Mi-e ngaduit sa aflu cine sunteti?
Numele meu e Girolama Carillo y Mendoza, i raspunde fata, cu simplitate.
Crenguta de portocal, cu flori albe, pe jumatate deschise, tremura usor n mna ei,
de parca ar respira.Prima crenguta nflorita anul acesta n gradina Girolamei! Pe as
ta trebuie sa i-o dea Madoei. Ah, se bucuraseGirolama, voi fi cea dinti care va de
pune anul acesta la picioarele Madoei simbolul dragostei.
Girolama, repeta Miguel numele fetei, cuprins parca de vraja. Girolama
Numele vuieste ca un clopot si arde ca lumina zorilor. Plpie n mirosul necacios al l
umnarilor, pe cale sa se stinga, si al florilor gata sa se ofileasca; suna a clin
chet de aur, batut de sulitele soarelui ce patrund prin ferestrele gotice, strap
ungnd clarobscurul catedralei. Nume naltator, mndru si suav! Ar vrea sa-l pronunte
cu voce tare, sa sparga si sa acopere cu el freamatul bisericii, ar vrea sa se r
epeada afara si sa strige spre multimea de oameni numele ei, cel mai frumos dint
re toate. Numele femeii din fata lui, al fapturii att de mult visate, ani si ani n
sir.
Se uita drept n ochii lui si cu o miscare spontana, dar sovaielnica n acelasi timp
, i ntinde florile. Crenguta de portocal fagaduita Madoei.
Miguel ramne mpietrit n fata acestei marturisiri.Ochii uimiti nu se mai dezlipesc d
e pe chipul fetei, iar mna-i tremurnda primeste, ncet si cu nencredere, simbolul dra
gostei.
Speriata parca de fapta ei, Girolama rosi pna la radacina parului si, sfioasa, se
ntoarse cu fata spre iesire.
Miguel pasea alaturi de ea, ncercnd sa-si linisteasca rasuflarea tremurata. Iesira
din biserica pe poarta delPerdon si se oprira n revarsarea impetuoasa a soarelui
de amiaza. Taceau si se priveau adnc.
Fata zmbi usor si spuse cu voce molcoma:
Nu sunteti prea vorbaret, domnule
Miguel era tulburat la culme, cuvintele i tremurau de emotie:
O, ba da, daca doriti Sunt nsa prea fericit sisi nu stiu nu nteleg Cnd as putea sa va
ai vad?
Sunteti lnga mine, si va si gnditi la ziua de mine? i raspunse surzatoare.
Mine? izbucni el patimas, agatndu-se de vorbele ei.
Sursul se risipi de pe chipul Girolamei, ochii i se aprinsera si fata rosti cu to
ata seriozitatea:
De ce tocmai mine? Azi! Nu doriti?
Palid ca ceara, tnarul conte nu-i n stare sa scoataovorba.
Diseara, dupa asfintitul soarelui, asteptati-ma lnga portita de fier ce da n gradi
na tatalui meu. Cu bine
Sta mut n fata Portii Iertarii, tinnd n mna bereta cu pene colorate; ochii lui sclip
esc de lacrimi.
Pierznd-o din priviri, si revine.
Rusine sa-mi fie! De o suta de ori rusine! Stau aici, ca un cersetor amart. Ma blbi
ca un baietandru timid si sngele meu nu se revolta n fata acestei stupide umilint
e.
Dar nu-i nimic, diseara o sa ma port altfel! Te voi cuceri, frumoaso, ca pe oric
are alta!
Pleaca scrsnind din dinti, cu bereta mereu n mna, ca un om cucernic, mpotriva vointe
i sale. n mna lui, crenguta de portocal se vestejeste n bataia soarelui de amiaza.
De ce sunteti azi att de grabita, doa Girolama?Pentru gratia lui Dumnezeu, ce s-a n
tmplat?
Cu o expresie grijulie pe fata-i blajina, durdulia duea alearga dupa stapna ei.
De ce nu-mi raspundeti? Asteptati-ma!
Doa Girolama iuteste si mai mult pasul. Nu sesizeaza semnificatia celor spuse de
dadaca. Aleea de chiparosi s-a terminat, si tnara arhiducesa a si patruns n gradin
a pe portita din spatele palatului rezidential al tatalui ei.
Si ce sa vada! Toate florile de portocal, deschise ntre timp sub caldura razelor
solare, faceau sa straluceasca gradina n splendoarea trepidanta a petalelor albe,
gingase, simple si miraculoase, ca nsasi dragostea.
Un sentiment subit, de ngrijorare, i strnse inima.Fagaduise primele flori Madoei, si
nu s-a tinut de cuvnt. Le-a daruit unui barbat. A jignit-o pe Madona, a pacatuit
fata de ea. La gndul acesta, ochii i se ntunecara si inima prinse sa-i bata naval
nic. O teama cumplita de ceva ce se apropie i inunda sufletul. Sa-i cer iertare M
adoei, sa-i cad n genunchi, ndata, acum
Aduceti-mi un brat ntreg din aceste flori! i porunci duenei.
ngenuncheata sub statuia Madoei din odaia sa,Girolama asterne o revarsare de flori
la picioarele SfinteiFecioare, si se roaga:
Iarta-ma, stapna noastra! Am pacatuitpentru el
si ridica ochii spre chipul Madoei, dar vede chipul lui, simte rasuflarea lui

Iertare, Madona, iertare! Fie-ti mila de inima mea!
Inima fetei se nfioara. Nu nsa de groaza pacatului, ci de ameteala unei beatitudin
i necunoscute.
Soarele s-a lasat n amurg.
De la poarta pna n mijlocul gradinii se nalta o alee de chiparosi. Miresmele apasat
oare ngreuneaza rasuflarea nserarii.
Departe, pe alee, s-a ivit conturul unei siluete.
Respiratia lui Miguel se mpleteste cu un suierat gfit. Teama i strnge ca o gheara ini
ma pe care-si apasa cu nversunare pumnul nclestat. n sinea lui se pregateste sa vor
beasca. Merge n ntmpinarea fetei si, ajuns n fata ei, se nclina curtenitor.
Sunteti mai luminoasa dect luna, mai desavrsita dect Venus, stea a nserarii n apusul
de matase
Fata se opreste, si zmbetul cu care l ntmpinase i-a pierit de pe buze.
Miguel tremura din tot corpul de atta tulburare, si da seama ct de fals suna cuvint
ele lui. Ar vrea sa cada n genunchi si, tacut, sa-si nalte ochii spre chipul ei; d
ar nu, nu va cobor la nivelul unui baietandru ndragostit!
V-am asteptat mai bine de un ceas, continua el, dar glasul i se mpotmoleste la ju
matatea drumului.
Girolama e palida de emotie.
E o liniste adnca, n care nu se aude dect dialogul rasuflarii precipitate a celor d
oi.
Apoi, ntr-un trziu, Girolama ncepe:
Ce-i un ceas, fata de anii pe care i-am asteptat sa va ntlnesc
Cum? Voi voi m-ati asteptat?
n vis va vedeam chipul si
n clipa aceea, nlauntrul lui Miguel se narui tot ceea ce fusese pregatit dinainte
cu atta sete de cucerire si dominatie. Si iata-l deodata, stnd aici, umil si cople
sit de ameteala dragostei.
Nu, niciodata n-a ncercat ceva asemanator, ca n aceasta clipa fara seaman. Tot far
mecul pamntului si al cerului s-a adunat n fiinta din fata lui.
Lumina orbitoare ce tsnea din inima, o data cu izvorul unui simtamnt puternic, l ra
stoarna pe om ntr-o clipita si-l da peste cap. S-a terminat cu vanitatea, cu orgo
liul trufas, cu pofta hrapareata de cucerire si dominatie.
Nesigur si timorat, ca un baietandru, contele deMaara sta umil si vorbeste stnjeni
t:
Iertati-ma, doa Girolama, dar stiti, nu nteleg ce se petrece cu mine; ma ncearca un
simtamnt pe care nu l-am mai cunoscut pna acum; simt n inima o durere, dar vreau s
a pastrez n mine aceasta durere.Si nu stiu de ce ma cuprinde o tristete sfsietoare
. Am vrut sa va spun attea lucruri frumoase, dar nu potPentru gratia lui Dumnezeu,
va rog sa ma iertati
Chipul fetei se lumineaza, dar doua lacrimi, doua licariri scnteietoare scapara n
ochii ei ntunecati.
Si n mine se revarsa un simtamnt pe care nu l-am mai ncercat pna acum. Si simt si eu
n inima o durere pe care vreau s-o pastrez, repeta fata, ncet, si vocea ei profun
da mprumuta culoarea umbrelor albastre, ntunecate: Nu vad pe nimeni, si nu aud pe
nimeni, dect pe voi
Miguel e rascolit de o tulburare adnca.
Girolama! Girolama!
i zmbeste usor:
Nu mi-ati spus nca numele vostru!
Ah, iertati-ma, izbucneste Miguel. Dar amuteste numaidect si fata i se acopera de
o paloare livida.Numele meu! Cum sa-l rostesc n fata acestei nobile copile?!
Toata monstruozitatea vietii trecute i neaca gtul.
Va ascult, domnule, murmura fata ncet.
Nu, nu-l pot rosti! Pentru ntia oara n viata mea mi-e rusine de numele meu. Blestem
at fie acest nume!
Se ntoarce cu spatele spre ea: respira precipitat si tace.
O mna calda i aluneca usor n palma si un glas, amintind de rasuflarea mamei, i vorbe
ste cu o duiosie fierbinte:
Nici nu stiti ct sunt de fericita, don Miguel
Cum, ma cunoasteti? nmarmureste tnarul conte.
Nu numai n vis va vedeam chipul, ci si n realitate. De ani de zile va cunosc.
Miguel si sterge fruntea de sudoare.
Stiti cine sunt si si totusi ati ati venit
Eu nsami v-am invitat
Faima mea, biguie Miguel; nu va este teama?
l ia de mna si-l conduce pe aleea de chiparosi.
ntunericul e din ce n ce mai dens, iar umbrele copacilor alcatuiesc parca un culoa
r de giganti. Luna a ramas atrnata deasupra gradinii, rece, ca o lacrima nghetata.
Din copilarie port n mine dorul femeii dupa care tnjesc cu tot sngele si cu toata s
uflarea mea. Era ca o lumina ce mocneste n bezna. Cincisprezece ani n sir s-a nchin
at sufletul meu, ca sa gasesc adevarata dragoste. Am cautat-o si n-am gasit-o. D
ar multa, multa vreme am crezut ca o voi gasi. Pe urma, am ncetat sa mai cred. Si
abia acum, cnd am pierdut tot ce a fost n mine omenesc, cinstit si bun, o descopa
r.E trziu, e prea trziu! Nu mai pot spera
Trziu nu e niciodata, don Miguel, l ntrerupeGirolama, cu voce scazuta.
Spuneti-mi, ce sa fac, doa Girolama, si voi face tot ce veti dori!
ntr-adevar?
Va jur.
Nu-i nevoie sa jurati, don Miguel. Mie mi ajunge cuvntul vostru. Un singur lucru a
s dori
Spuneti, spuneti!
Girolama si ntoarce fata ntr-o parte si spune sacadat, cu vocea nabusita:
As dori as dori sa va sa va fiu draga
Tacere. Luna, cu chipu-i de gheata, casca ochii peste prapastiile lumii. Miresme
le tari tulbura mintile.
Miguel nu raspunde.
Sa ma iubiti cu adevarat, suna, ca de departe, vocea cristalina, mbietoare a fete
i, ncarcata parca de o promisiune uluitoare si nenchipuit de curata.
Cazu n genunchi la picioarele ei, scuturat de emotie.
Sunt al vostru, doa Girolama. Renunt la tot pe aceasta lume, n afara de voi.
l ndemna sa se ridice si, tacuta, l conduse mai departe, tinndu-l de mna. Se aseza pe
o margine de fntna.
La ce va gnditi, don Miguel? l ntreba dupa un timp.
La moarte, Girolama.
Mi-e frica de moarte.
Nu trebuie sa-ti fie frica de nimic. Sunt lnga tine si am putere pentru amndoi. Vr
eau sa traiesc cu tine, Girolama.
Da, zmbi chipul palid al fetei. E tot ce poate fi mai frumos. Sa traiesc cu tine.
Sunt eu oare demn de iubirea ta, Girolama? Se cufunda n contemplarea chipului ei,
nvaluit de ceata penumbrei: La ce te gndesti, Girolama?
La dragoste, Miguel, i raspunse ea, simplu.
Da, da, asta e dragostea! Dragostea adevarata e aici, lnga mine!
Inima ncepu sa-i bata cu putere, si noduri groase i sugrumau gtlejul. Dar Miguel nu
ndrazni sa se atinga de fata.
Am voie sa-ti sarut minile, Girolama?
Da, Miguel.
Dupa care, asezati unul lnga altul pe marginea fntnii si privindu-se drept n ochi, n
u-si mai spusera multa vreme nimic.
Rochia usoara a Girolamei flutura n adierea mngietoare a vntului si, din cnd n cnd, ati
ngea mna lui Miguel. La atingerea matasii, pe tnarul conte l scuturau fiorii; ramnea
nsa neclintit.
Zile superbe, ncntatoare. Se scurg n voie, molatec, ca petalele parfumate ce coboar
a lin din florile copacilor; soarele nu mai arde acum doar pentru rodnicia pamntu
lui, ci si pentru dragostea lor.
Girolama i reda lui Miguel tineretea, entuziasmul si caldura dorului sau patimas.
Gngaveala cuvintelor si blndetea nduiosatoare, peste miscarea nemplinita aminii care
ar vrea sa alinte obrajii, dar, din sfiala, ntepeneste la jumatatea drumului.
O, sa-mi lipesc fata de sticla ferestrei, si n locul ntunericului sa vad n spatele
ei chipul iubit; sa-i ating cositele negre ca smoala si sa visez ca-i noapte n le
aganul amiezii; sa respir suflarea parfumata a iubitei si sa simt cum mi curge n v
ine, n locul sngelui, nemurirea. Sa mor dimineata, de teama fiecarei clipe sorocit
e convietuirii noastre, si sa renasc cu speranta, o data cu lasarea soarelui n am
urg; o, tu, ntristare a singuratatii si bucurie a apropierii, bataie febrila a in
imii flamnde, betie frenetica a atingerii gingase a minilor si a buzelor!
Orasul patrunse curnd n taina ntlnirilor cotidiene dintre Miguel si Girolama si se c
utremura de mirare si mnie n acelasi timp.
Consiliul ecleziastic tine sfat sub semnul groazei.
Trebuie ncunostintat arhiducele de Mendoza.
nsusi don Victorio si asuma aceasta grea si delicata misiune.
Arhiducele Fernando asculta frazele nvaluite ale arhiepiscopului si gaseste cazul
ui o dezlegare energica si categorica. Porunceste sa fie chemate Girolama si mam
a ei, doa Tereza.
Girolama nu se ascunde si nu minte.
l iubesc pe don Miguel. Vreau sa devin sotia lui.Sa mpartasesc cu el si binele, si
raul. Sa mpart cu el, cinstit, gratia divina.
Uimire. Cuvinte povatuitoare, cu intentia de a o face sa-si schimbe nesabuita ho
tarre, cuvinte de avertisment, amenintari, rugaminti, cuvinte de nduplecare, cuvin
te, cuvinte si iar cuvinte.
Cta putere are sentimentul omenesc! n fata lui, totul piere, se stinge, iar el se n
alta, solemn, mai presus de toate.
Arhiepiscopul, nduiosat de taria dragostei, se ridica si-i da fetei binecuvntarea
sa.
Ochii vostri nlacrimati, doa Girolama, mi dau credinta ca mpliniti vointa Domnului.
S-ar putea ca dragostea voastra sa-l readuca pe Miguel la viata oamenilor cu fri
ca de Dumnezeu. Daca veti izbuti, nsasiPreacurata Fecioara va va preamari.
Mendozii se nsoara si se marita numai din dragoste, tine sa sublinieze arhiducele
.
l iubesc, l iubesc!
Atunci, faca-se voia ta, scumpa mea copila!
Femeile nselate, femeile care-si facusera cndva vreo iluzie n privinta lui Miguel,
ba chiar si femeile fara vreo participare directa la ispravile tnarului conte spu
mega acum de furie. Atta timp ct fusesera egale n nenorocirea lor, orasencele si no
bilele doamne, deopotriva seduse si parasite de Miguel, suportasera cu demnitate
marea lor durere. Astazi nsa, cnd una dintre ele iese biruitoare, celelalte se so
cotesc dezamagite, frustrate si pngarite n dragostea lor.
Un cerc de femei, capete ngramadite, cute de mnie pe frunte, ocari, njuraturi si bl
esteme.
Pedepseste-l, Doamne, pedepseste-l pentru noi toate!
La Heruvimul e fierbere mare. Rufina tace, aranjndu-si franjurile de la rochie.
Dumneavoastra, doamna, n-aveti nimic de spus?insista, staruitor, femeile.
Rufina zmbeste cu blndete:
Eu i-am prezis ca va gasi. Si a gasit.
Si va fi fericita aceasta aceasta
Va fi. Raspunde Rufina, cu fermitate.
Dar el?
Asta nu mai stiu. n privinta lui e greu sa te pronunti. Arde ca o flacara.
Amutira toate. Dupa un timp una dintre prostituate sparse tacerea:
Vi-s genele nlacrimate, doamna.
Cum? Si dumneavoastra l-ati iubit? ntreaba o alta, cu vocea stinsa.
Aduceti vin! si ridica deodata Rufina capul, silindu-se sa arboreze o mina vesela
. Sa bem pentru sanatatea si fericirea lui don Miguel!
Focosul tintillo viejo mproasca n jurul lui fulgere rosii si sngerii.
Mercenarii arhiducelui de Mendoza se mprastiara n graba prin oras si prin mprejurim
i, anuntnd logodna arhiducesei Girolama cu contele de Maara. Floarea cea mai ferme
catoare a nobilimii din Sevilla avea sa-si daruiasca mna, n fata altarului, celui
mai blestemat dintre barbatii Spaniei.
O porumbita n ghearele leului.
E cu putinta oare sa mai crezi n Dumnezeu, cnd acesta ngaduie ca un nelegiuit fara
onoare sa-si mpodobeasca pieptul cu o att de superba si de curata floare?
Sute de mini mpodobesc palatul Mendozilor. Ghirlande nesfrsite de flori, galbene si
rosii. Cladirea e straluminata ca un cub imens de cristal, n care a cazut o stea
arzatoare.
Muzica n gradina, muzica n saloane. La portile palatului, crduri de cersetori, caro
ra servitorii le ndeasa arginti n minile rugatoare.
Torte aprinse nlantuie palatul ca un gigantic sirag de flacari ce-si nalta fumul g
ros spre bolta cerului nocturn.
n aceasta clipa i se anunta Girolamei vizita contesei Isabela de Sandris.
Fetele stau fata n fata, se privesc atent si si cntaresc cu grija gesturile.
Isabela povesteste dragostea ei nflacarata pentruMiguel, care a dus-o la o dubla
nenorocire: stirbirea onoarei si uciderea parintelui drag.
Girolama gaseste cuvinte alese, pline de delicatete si compasiune.
Nu am venit aci sa ascult compatimirea voastra fata de mine, ci pentru a va prev
eni sa va feriti de un om ale carui mini sunt patate de snge omenesc.
Girolama priveste departe, peste capul Isabelei, si raspunde ncet:
Dar eu l iubesc.
Si eu l-am iubit, izbucneste Isabela. Nimeni nu stie cte nopti albe am suferit, p
lngnd dupa el. Cte vaiete, cte rugaminti si implorari a auzit iatacul meu, cta jale s
i cta oboseala au surprins diminetile pe chipul meu chinuit de o durere fara marg
ini. Si cta suferinta mai face si acum sa-mi palpite inima
l mai iubiti si acum? se minuneaza Girolama, rasuflnd din adnc.
Ah. Da de unde, scumpa mea, scrtie fals rsulIsabelei. Nu-i vorba de mine, ci de voi
, de rusinea voastra, de care nu veti scapa daca
Girolama se ridica n picioare.
Fiecare este dator sa suporte consecintele actelor sale, doa Isabela. n ceea ce ma
priveste, sunt gata sa sufar pentru el.
Stiu, va atrage ca o prapastie. Cunosc asta. Eu nsa n-am stiut ca-i un ticalos, n
timp ce voi stiti
Nimic nu poate schimba hotarrea mea, doa Isabela.
Va blestem, pe amndoi va blestem! Nu-i soroc sa nu se mplineasca, nici datorie sa
ramna neplatita.Cerul ma va razbuna pentru voi.
Girolama priveste tacuta usa pe care Isabela a iesit, mnioasa la culme. Surde depa
rtarilor si si spune ncet, ca pentru sine:
Hai, iubitule, vino! Vino odata!
Pentru fericirea logodnicilor!
Pentru frumusetea miresei!
Pentru dragoste!
Clinchet de cupe.
Girolama l saruta pe Miguel de fata cu toata lumea, si mesenii izbucnesc n urale d
e bucurie.
La portile palatului se nghesuie saracimea. Platourile ncarcate cu fripturi si but
oaiele pline cu vin au darul sa mai ndulceasca viata amarta a sarmanilor.
Beau, naltnd cuvinte de lauda la adresa generosilor stapni, si cheama binecuvntarea
divina sa pogoare peste capul logodnicilor.
n fata palatului, pe soclul statuii ilustrului cardinal de Mendoza, stau si si nabu
sa lacrimile doua tinere. Nu se cunosc.
Mai are vreo importanta daca ele se numesc Maria si Solana? Mai are vreo importa
nta cte fete jelesc astazi fericirea aceluia care s-a nascut sub zodia unei stele
norocoase?
Sa fie oare Saturn, planeta lui Miguel si planeta patimilor rele, o stea cu adev
arat norocoasa?
Priviti palatul Mendoza. Priviti n ochii logodnicilor, si plecati-va cu smerenie
fruntea n fata ndoielilor, semanate n voi de stiinta aceea ratacitoare, care si-a p
us n gnd sa lege destinele oamenilor de candelele aprinse pe bolta cerului nocturn
.
Cu sunetul lautei si cstigau odinioara oamenii prietenia delfinilor.
La sunetul de flaut, izvorul din Hales altminteri molcom si potolit tsneste naval
nic, mproscndu-si apa spre naltimi si revarsndu-se peste marginea de piatra a havuzu
lui.
Pe tarmul Aticei, pna si marea cnta din sirinx.
Cu muzica si cntec i vindecau Democrit si Teofrast pe suferinzi.
Cntnd din harpa -l mblnzea David pe furiosul Saul.
Cu muzica si cntec l-a domolit Pitagora pe-un tnar ros de patimi nestavilite.
n amurg, vocea Girolamei are tonalitatea albastrului marin si profunzimea lacului
de munte. Sub degetele ei, lauta atinge maretia solemna a orgii.
O tu, muzica divina, dragoste nsufletita, ce sporesti fericirea!
Si, cu fiecare cuvnt, cntul se preschimba n descntec, cu noi ntelesuri!
Cnta, draga mea, cnta!
Si Girolama cnta:
Viata noastra-i fluviu,
curgator spre marea
sfrsitului sortii.
Si toate se vor stinge,
si stapniri si fapte,
sub rasuflarea mortii.
De ce cnti un cntec att de trist?
Si Girolama i raspunde cu o ntrebare:
Tie nu ti se pare ca n dragoste e multa tristete?Parca s-ar fi nascut cu semnul m
ortii pe frunte
Taci! o ntrerupe Miguel, cu violenta, si deodata paleste.
Ce-i cu tine, dragule? ntreaba fata uimita,
Nimic, absolut nimic. Cnta!
Se aseza la picioarele ei si asculta smerit si cuminte, ca un copil; dar viermel
e spaimei a si nceput sa-l roada.
ani de-a rndul am trait n egoism, n trndavie si crime nelegiuite, macinat pna n madu
oaselor de morbul destrabalarii
Taci, Miguel, l roaga Girolama; nu-mi spune nimic.
Lasa-ma sa vorbesc, scumpa mea! Toate astea ma chinuie si ma apasa. Trebuie sa-t
i spun
Nu, nu. Despre trecutul tau nu vreau sa aud nimic.
Ce stii tu despre mine, n afara de ce ti s-a spus?Dar toti la un loc stiu prea pu
tin. Iar eu, eu vreau sa stii totul.
Nu, Miguel, te rog, nu.
E de datoria mea sa-ti
i acopera gura cu palma. Miguel e disperat ca nu-i da voie sa vorbeasca.
Datoria ta, dragul meu, e sa nu te mai gndesti la trecut. Tot ce vreau e sa ma iu
besti.
As putea oare sa te iubesc mai mult dect te iubesc acum? izbucneste Miguel cu nfla
carare. Cnd nu esti lnga mine ma simt pustiu, asurzesc, si mi fuge pamntul de sub pi
cioare. Nu mai exist. ti vorbesc din departari, te chem, strig dupa tine. Cred ca
auzi noapte de noapte chemarile mele
Le aud, scumpul meu, le aud, l asigura Girolama, aplecndu-si capul spre obrajii lu
i. n miezul noptii, ele ma trezesc si fac sa-mi vibreze inima; ma ridic n capul oa
selor, te banuiesc undeva aproape, si n clipa aceea as vrea sa te am lnga mine, sa
te ncalzesc cu caldura trupului meu. Totul pentru mine ncepe cu suflarea ta si to
t cu ea se termina. Plng din dragoste pentru tine, si doresc din suflet sa iau as
upra-mi toate poverile ce te apasa! Vreau sa privim lumea cu aceiasi ochii, sa s
orbimcu aceleasi buze tot ceea ce viata ne ofera, tu sa traiesti prin mine, eu p
rin tine, sa fim amndoi o fiinta.
Miguel o priveste cu admiratie si uita de durerea ce-l ncercase cnd ea l mpiedicase
sa i se destainuie.
Esti ca o apa limpede, Girolama. Prin tine vad o lume cu totul noua, vad diminea
ta unei vieti n care cred datorita tie.
E dimineata vietii noastre, Miguel.
Tnarul Maara se cutremura de groaza:
Nu-i oare prea trziu? Nu, nu e, atta timp ct drumul mi-e luminat de tine, unica mea
stralucire. Ah, iubita mea, spune-mi numai ca vrei, si cumpar pe loc o corabie,
ca sa plecam ntr-o tara ndepartata, unde nimeni sa nu ne stie.
Vointa ta e si vointa mea. Voi merge cu tine unde vei porunci, caci nu-i pentru
mine bucurie mai mare dect sa-ti mplinesc dorintele, oricte ai avea, i marturiseste
fata, lipindu-si mna de mna lui.
O trage aproape de el.
Pna acum n-am stiut ce-i dragostea! Ce altceva mi-a ramas n gura dupa attea sarutar
i, n afara de amaraciune? Attia ani de dor fierbinte, de asteptare si de credinta!
Attia ani de ura, de mnie si de revolta!Dar, n sfrsit, te am, esti a mea. Te tin n b
rate, si nu-ti mai dau drumul niciodata. Esti a mea, si nimeni nu mi te va lua!
n ajunul nuntii lui Miguel, prietenii sai se ntlnira la un pahar de vin.
Nu-l mai recunosc, fratilor, spuse Vejoo. S-a schimbat de tot. Nu mai e Miguel p
e care-l stim noi.E alt om. Si-a redus viata la o singura tonalitate. Acum, inch
izitia nu-l mai poate nhata.
Eu unul n-am ncredere n el, si marturisi ndoiala Alfonso. Nimic nu poate schimba omu
l, asa, din temelii. E n el o ncordare permanenta. Da, da, chiar si acum. ntr-o bun
a zi, ncordarea asta va plesni,instinctele vor exploda nestavilite si el va ajung
e iar acolo unde a fost.
Fereste-l, Doamne! se nchina Murillo. Si ajuta-i! Si-a aflat, n sfrsit, drumul cel
adevarat!
Alfonso izbucni n hohote de rs:
Drept sa spun, mi-ai placut: adevaratul drum al lui Don Juan de Maaracare-si ncalz
este degetele la flacara caminului conjugal! Don Juan n halat si papuci, cu bonet
a de noapte pe cap, presarnd firimituri n colivioarele cicadelor, udnd florile n ghi
vece, ocolind casa o data cu lasarea nserarii si cercetnd lacatele, sa vada daca a
u fost ncuiate de doua ori. Don Juan tipnd ca un cocos de munte n calduri! Ha-ha-ha
!
si ia adio de la soare! declama Caparrone. De buna voie, si pune catusele la mini!
N-aveti dreptate, bine face, i lua apararea Murillo. si risipea puterile n gol, far
a niciun rost. Nu era pacat ca un om att de deosebit si de nzestrat ca el sa traia
sca fara niciun scop, numai pentru o voluptate efemera si pentru nenorocirea cel
or din jur? Acum si nchide toata vitalitatea ntr-un cerc din care o sa nasca
O plictiseala de moarte, don Bartolom, curmaAlfonso entuziasmul pictorului. Voi ns
iva, nchisi n cusca zabrelita a casniciei, ispititi un prieten sa faca la fel.
Vreti poate sa spuneti ca eu nu sunt fericit?riposta Murillo.
Ce sa spun, halal fericire, sa te nvrti mereu n jurul gainusei tale, sa hatani leag
anul si sa asculti scncetele si racnetele copiilor. Asta-i o fericire ngusta, limi
tata, o fericire impusa, de la alfa la omega, de uzantele seculare.
Cred c-o sa simta lipsa aventurii, se arata de parere Vejoo. Tu ce zici, pilangi
u batrn?
NicolsFrano se ridica de pe scaun, cu paharul n mna:
Eu, doamnelor si domnilor, eu sunt adnc ndurerat. Ma paraseste cel ce mi-a aratat
drumul n viata. Egoista e ntristarea mea; ea izvoraste dintr-o nesiguranta dispera
ta, caci nu stiu ce-mi mai ramne de facut,daca fostul meu izbavitor pleaca pentru
a nu se mai ntoarce.
Cum vorbesti, Nicols? se ncrunta Alfonso.Ce-ti veni? nca n-a murit!
Dar toata povestea asta aduce a moarte. Pentru noi, pocainta ta e totuna cu moar
tea, dragule, se adresaNicols absentului Miguel. Da, ti parasesti marinarii, capit
ane! i parasesti. Ce-o sa se ntmple cu ei n furtunile ispitei, ale caror valuri se r
ostogolesc peste omenire? Cine o sa conduca aceasta corabie, pe care o lasi prad
a stncilor si vrtejurilor?
Excelent, exclama Caparrone.
Dar Nicols relua cu glasul necat de lacrimi:
Cuprins de jale si prea-ntristat ma aflu aici n fata voastra, distinsi prieteni.
Acel ce pna acum a baut vinul placerii a trecut ah, vai! la apa pocaintei. Cica s
-ar fi regasit pe el, n schimb ne pierde pe noi si noi l pierdem pe el. Ce jalnica
priveliste! Parca m-as apleca asupra unui mormnt
nceteaza, l dojeni Vejoo
si nu stiu, continua Nicols, pentru ce sa nchin paharul. Pentru asa-zisa lui viata
noua? Pentru singuratatea dezorientata si descumpanita? Pentru pierzania acelui
a ce trage sa moara, sau pentru fericirea aceluia ce tocmai se naste?
Patosul nflacarat al lui Nicols degenera deodata ntr-un plns deznadajduit.
Cu fata umezita de lacrimi, betivul striga n departari:
Dar fericirea, fericirea oricum ti-o doresc, ntotdeauna, si din toata inima, frat
ioare!
Esti singur si parasit, prietene, i spune Miguel luiAlfonso, care, napoindu-se de
la Heruvimul, cu toata ora naintata, s-a oprit la el, sa-l felicite cel dinti n ajunu
l zilei de nunta. Ai ramas singurul dintre noi care n-ai unde sa pui capul. Daca
vrei, ti ofer ospitalitatea casei mele.
Nu nteleg, se minuneaza Alfonso.
Vrei sa fii majordomul meu?
Cum adica? ntreba Alfonso, nmarmurit.
Nu-ti fie teama, zmbeste Miguel. N-am de gnd sa-ti temperez impetuozitatea. Ma vei
ajuta doar sa dirijez treburile casei, atta tot, vrei?
si strng mna, si Alfonso radiaza de bucurie.
Hei, s-a zis cu mizeria si cu parazitismul! Suflet usor venal nu-l judecati prea
aspru, altminteri e un prieten credincios Alfonso si revarsa verbul ntr-o cascada
de fericire:
Nu te voi dezamagi, Miguel. Nimic nu-ti va lipsi, voi avea grija de toate, ncepnd
cu lemnele de fag pentru camin si sfrsind cu porumbeii de pe cornisele palatului.
Ma voi ocupa de grajdurile tale si de mbracamintea ta. Voi fi un majordom cum n-
a cunoscut nici lumea veche si nici cea noua.
n timp ce iese, da pe coridor de Catalinon.
Hei, Catalinon!
Sluga naltimii-voastre!
ncepnd de azi, sunt superiorul tau, pricepi?
Zau! se mira Catalinon.
Da, da, sunt majordomul acestui palat si chiar de mine mi ncep activitatea. La un c
eas dupa rasaritul soarelui, nu, nici chiar asa sa n-o luam, mai trziu, sa zicem
mai bine spre amiaza, parcurgem mpreuna palatul si-mi iau functia n primire.
ntre timp, Miguel s-a ntins n pat cu gndul sa doarma.
Mine, la aceasta ora, Girolama va fi sotia lui. De mine ncepe o viata noua. S-a sfrs
it cu vechea viata.
O, tu, zi surzatoare, poarta spre sute de bucurii, grabeste-te, nu ma lasa sa ast
ept prea mult! Si tu, noapte ntunecata, alearga si destrama-te mai repede, nu te
tr alene, bezna apasatoare!
Deodata nsa inima i se nfioara de spaima. Avea impresia ca nu-i singur n odaie. Din
toate colturile rasareau parca tot felul de naluci monstruoase, cu limbile atrnnd
u-le din gura, gata sa linga sngele unor rani proaspete. I se parea ca aude hrsitul
pe marginea patului niste gheare de vultur sau lup; iar n obraji simtea o suflar
e fierbinte, vscoasa si urt mirositoare, tsnind dintr-un bot cu colti ascutiti, de
pe care se prelingeau bale amestecate cu snge.
Girolama! striga deznadajduit, dar ntunericul se strnse si mai mult n jurul lui, ap
asndu-i grumazul cu labele sale puternice.
Sari iute din pat si aprinse o lumnare.
Statu de veghe, cuprins de ngrijorare ca n preajma lui simtea ceva de care se cuve
nea sa-i fie teama.
Abia dupa mult timp cazu rapus de un somn agitat si convulsiv, ntrerupt din cnd n cn
d de o senzatie de groaza.
Douasprezece sunt marile articulatii ale corpului omenesc,
douasprezece oua depune paunita,
douasprezece luni si poarta rodul camila,
douasprezece sunt semnele zodiacului,
doisprezece au fost apostolii lui Hristos,
douasprezece stele ncoroneaza Regina Cerurilor
doisprezece ngeri strajuiesc portile Orasului Sfnt,
doisprezece e cifra divina, masura a lucrurilor ceresti,
de doua ori douasprezece clopote are catedrala din Sevilla.
Ziua nuntii
De doua ori douasprezece fura leganate clopotele de mini
batatorite si grele ca izbitura maiului;
ca niste fulgere sferice se rostogolesc, mniate,
sunetele infernului si sunetele raiului.
Cu dangat de clopot peste oras furtuna coboara,
o sfnta se marita si-un pacatos se nsoara!
Pe o colina mica, ce se nalta deasupra orasului, paste o turma de oi. Pastorii au
parasit-o, ca sa nu scape spectacolul nuptial.
Cinele, credinciosul paznic al oilor, alearga nelinistit de colo pna colo, de-a lu
ngul turmei, si adulmeca n aer ceva prevestitor de rele.
Pe culmea dealului se ivira deodata, de parca ar fi rabufnit din pamnt, doi stlpi
de fum, unul alb si celalalt negru.
Apoi se ngrosara, capatnd forma unor siluete. Negrul aduce cu diavolul, iar albul
are o nfatisare de nger.
Unul lnga altul o pornira sa coboare costisa dealului.
Cinele si scutura blana si ncepu sa urle a jale.Oile se mprastiara care ncotro.
Deasupra dealului se opri un nor rotund si ramase ncremenit ca un semn al prevest
irii, pe cerul luminos si senin. Toata mprejurimea tresalta n dogoarea fierbinte a
soarelui, numai norul si arunca umbra mohorta peste deal.
Siluetele se asezara pe doua pietre si si atintira privirea spre oras.
Pacatosul se nsoara, spuse posomort albul.
Sfnta se marita, i raspunse batjocoritor negrul.
De nu s-ar ntuneca de pacatele lui!
Cuvintele voastre, interveni negrul cu ironie, au cele sapte culori ale vasilisc
ului, si la un loc niciuna.
ngerii damnati, i ntoarse lovitura albul, se hranesc cu sufletele oamenilor si cu b
atjocura.
Cum vad, pe amndoi ne trec caldurile, cu toate ca stam la umbra norului, asa-i?
Teama? ntreba albul.
As, nu cunosc acest cuvnt, raspunse negrul categoric. Curiozitatea, curiozitatea
de a sti ce se va mai ntmpla.
Eu stiu ce se va ntmpla, spuse albul, linistit.
Ei, s-auzim, atotstiutorule?!
Ea l va aduce pe calea binelui, l asigura albul, cu fermitate.
Negrul clipi din ochii sai tulburi, dar de data aceasta batjocura ramase agatata
undeva, n bubuitul glasului sau:
Nu-l cunoasteti! Nu ne cunoasteti pe noi!
Si amutira amndoi.
Pe locul viran din fata catedralei se nghesuie o multime de oameni, de toate star
ile. Deasupra lor rasuna, strnind un ecou asurzitor, cele de doua ori douasprezec
e clopote ale catedralei; din rndurile lor se desprind melodios glasurile subtiri
ale tinerelor andaluze, intonnd cntece nuptiale.
A trandafiri miroase drumul,
a trandafir si laur;
Si ca un rege-i mirele,
n purpura si aur.
A trandafiri miroase drumul,
si totu-n jur e-nmiresmat.
Si iata vine si mireasa,
e n matase alba, toata.
Poarta Iertarii e scaldata de soare, orasul arde n dogoarea galbena a razelor fie
rbinti, numai deasupra dealului norul sta pe cer, neclintit, ca o prevestire.
Ei, numai ei, i se cuvine lauda,
ea, numai ea, si-a cucerit floarea,
ei, numai ei, i se cuvine dragostea,
ea, numai ea, e demna sa traiasca
ea, numai ea, si nimeni alta.
Vocile plapnde ale fetelor vibreaza n arsita amiezii, ca aerul ncins. Apoi cnta barb
atii:
Ce bine-ti sta, frumoaso,
n ruga cnd te-afunzi.
Cu trandafirii semeni,
cu trandafirii cruzi.
Iata, arhiepiscopul si nalta mna si, facnd cu un gest larg semnul crucii, le da bine
cuvntarea celor doi casatoriti.
n clipa aceea siluetele de fum de pe coasta dealului se ridicara n picioare si se
masurara cu priviri dusmanoase.
Stiu ce va trece prin minte, rosti albul, cuprins de emotie. Vad pna n strafundul
sperantelor voastre ntunecate. Dar daca as fi om, credeti-ma, n-as pune la bataie
nici macar un maraved pe iluziile voastre desarte.
Daca as fi om, se rasti mnios negrul, v-as secera dintr-o lovitura.
ncercati sa va ascundeti teama n spatele grosolaniei. Nu va priveste semnul crucii
si nici mirosul de tamie. Va dati seama ca-i zadarnic sa va mpotriviti gratiei di
vine, care a pogort n sufletele celor doi prin sfnta cununie.
Aveti vederea slaba, riposta negrul, nfasurndu-se n fum, ca ntr-o mantie. Pna sa ajun
ga n a doua mplinire, luna va fi mai bogata, nu cu unul, ci cu doua suflete omenes
ti.
Albul zmbi usor si o lua din loc, ndreptndu-se spre oras. O data cu el se urni si n
orul, pna atunci neclintit deasupra colinei, si porni, ca o umbra, pe urmele albu
lui.
Stlpul negru se risipi.
Timpul se dezmetici si el si se puse n miscare. La poalele dealului ncepura sa joa
ce umbrele. Ziua se nclina spre asfintit si culoarea de otel a cerului se deschid
ea, devenind din ce n ce mai aurie. Oile, mprastiate pe colina, se adunara, pregat
indu-se sa se ntoarca la trla.
Pe bolta cerului se ivi luna plina.
O voce de fecioara, cristalina ca apa de munte, flutura ca un stegulet peste str
azile orasului:
Luna sus rasare,
n vnt leganata;
vreme de culcare;
Cu bine, oaches chip
Luna sus rasare,
sub streasina-i umbra,
vremea de culcare;
Vino, draga mea.
Storurile coboara la ferestre separnd lumina de ntuneric, mpartind lumea n doua: afa
ra, vuietul beznelor nocturne, nauntru, un barbat si o femeie Miguel si Girolama.
Zilele si saptamnile lunii de miere, golfurile tarmului crestat, ferite de vnt, gr
adinile tacerii, necate n spatele unor ziduri nalte, torentul rului uitarii si al re
fugiului n sine
Ca o ruda a nsinguratului soare, ca un frate al marii pustii, pasesc pe necunoscu
tele meleaguri, cndva att de mult visate, purtat de-a ta iubire, adorata mea!
La fel te mbratisez, dar, iata, ma cuprinde uimirea de lnga tine nu plec niciodata
parasit si dezgustat. Niciodata nu voi pleca. Si niciodata nu te voi parasi. Ca
ci tu esti unica, unica femeie caruia vreau sa-i fiu credincios, si-i voi ramne c
redincios.
Saptamnile, lunile se scurg ntr-o netulburata fericire.
E mult de atunci, Miguel, era de ziua ntmpinariiDomnului, cnd te-am zarit pentru ntia
oara. Era o zi rece, cu un cer vnat, si tu te ntorceai n oras n goana calului. ti ad
uci aminte?
Miguel se face livid la fata. Tace.
Ce-i cu tine, dragule, ce s-a ntmplat? De ce nu raspunzi?
n ziua aceea am ucis un om, si aminteste Miguel, si pentru prima data n viata lui v
ede n fapta sa o crima si-i da adevarata denumire. Se cutremura de groaza si lasa
din mna mna femeii adorate.
Nu, sa nu mai vorbim despre asta, se grabesteGirolama sa schimbe discutia pe alt
fagas, sesiznd raul amintirii..
O data cu nserarea, vorbele Girolamei au fost curmate de glasul deznadajduit a un
ei femei, care, sub fereastra deschisa, chema blestemele ei peste capul tnarului
conte.
E glasul Isabelei, si da seama Miguel.
Din spatele perdelei de dantela, o urmareste pe tnara contesa care se uita tinta
spre glastrele cu flori de la ferestre.
Blestemele au amutit.
Miguel o vede pe Isabela ridicnd un pumnal pe care apoi, cu o miscare violenta, s
i-l nfige n piept pentru a se razbuna.
Miguel scoate un strigat de groaza.
Strigatul lui are darul s-o faca pe Girolama sa vada si ea sfrsitul tragic al Isa
belei, care, ntr-o baltoaca de snge, se zbate de moarte.
l trage de la fereastra:
Nu, nu te gndi la asta, Miguel, nu te mai chinui, se straduieste ea sa-l nduplece,
cu rugaciuni fierbinti, alintndu-i obrajii palizi. Sunt lnga tine. Cu tine. Asta
a fost ultima zvrcolire a trecutului. S-a ispravit. De-acum nainte n-o sa mai fie
dect fericire, crede-ma, dragul meu.
Miguel nu-i n stare sa rosteasca o vorba. Sta ca mpietrit si asculta cuvintele Gir
olamei.
n clipa aceea ntelege ca el si Girolama sunt doi oameni ntre care se nalta necrutato
r muntele nelegiuirilor sale.
Si, pe neasteptate, trecutul ncepe iar sa i se perinde pe dinaintea ochilor, n toa
ta grozavia lui.
Iata, Girolama i dezvaluie nu numai fericirea umana, ci si ticalosiile trecutului
sau.
Ce prapastie s-a cascat deodata n el, privind napoi, la umbrele rau prevestitoare
ale attor nelegiuiri. Faptele trecutului l mpiedica sa fie fericit ca Girolama. Se m
potriveste amintirilor, se mpotriveste mustrarilor de cuget, dar, cu ct mai patima
sa e mpotrivirea lui, cu att mustrarile se nmultesc, ca un roi ce i se lasa pe piep
t si-l sufoca.
Raul nu se opreste, raul merge nainte, chiar dacaMiguel a renuntat la el.
Girolama surprinde adeseori n ochii lui o expresie straina; e ndepartat si cufunda
t ntr-o singuratate stranie, din care nici vorbele cele mai gingase si mai nduiosa
toare nu-l pot smulge. Cuprinsa de ngrijorare, ncearca sa nu-i mai pomeneasca de t
recut, dar imaginile acestuia l urmaresc de la sine, din ce n ce mai des si mai in
sistent.
Miguel roseste de rusine, apasat de cumplitul sentiment al micimii sufletesti n f
ata puritatii sotiei sale, caci prin ea capatase, vai, mai mult dect merita.
Trecutul l ameninta.
Ameninta sa-i destrame sufletul; caci, ca de obicei,Miguel exagereaza si aici, ng
ramadind peste capul lui norii unor nvinuiri tot mai grele, fara sa accepte nici
cea mai mica circumstanta atenuanta.
Se arunca n genunchi la picioarele Girolamei, implornd-o sa-i asculte spovedania; n
vinuirile se revarsa de pe buzele lui ntr-un torent salbatic, dar Girolama i astup
a gura, fuge si striga de departe ca nu vrea sa auda nimic, ca nu aude.

n asemenea clipe, Miguel se cufunda n adncul disperarii, acuzndu-se n sinea lui, mai
violent si mai necrutator; si ascunde de ochii sotiei durerea ce creste n el mereu
, capatnd dimensiunile unor umbre gigantice si sufocante, ce-i subrezesc, ncetul c
u ncetul, fericirea.
Girolama si vede barbatul iubit prabusindu-se n abisul tristetii si al nsingurarii
dureroase si l copleseste cu dragostea ei.
Nu-i salveaza nsa linistea dect pentru o clipa.
Mustrarile de constiinta, obsedante si nimicitoare, i tulbura lui Miguel fericire
a adusa de Girolama.
Si la capatul fiecaruia dintre gndurile sale mocneste un simtamnt mai pustiitor de
ct toate teama pentru fericirea cstigata.
Ce-a spus nebunul acela despre dragoste?
Nici n-a nflorit bine, si moartea o pndeste din spate.
Atelierul lui Murillo e inundat de lumina unui soare stralucitor.
Pe unde te ascunzi, maestre?
Pictez un nor n jurul capului sfintei mele
Coboara din nori, don Bartolom, si vino aici, lnga noi.
Cine ma striga? Glasul mi-e cunoscut, dar nu-s n stare sa-mi amintesc al cui e. O
, Miguel!
Pictorul si conduce distinsii oaspeti prin atelier si, n culmea bucuriei, amesteca
, de-a valma, cele divine cu cele lumesti.
Iata, asta-i ultima mea Madona. Dumnealor sunt elevii si colaboratorii mei. Dnsul
e Gutirrez, pictor nzestrat, artagos si iute la mnie, ei hai, nu te mai ncrunta, as
a este; dnsul e Sarabia, i-am dat sa execute fundalul tabloului de colo; asta-i P
edro Villavicencio, iar celalalt e Sebastian Gmez, fostul meu sclav, continua Mur
illo, cu voce scazuta; l-am cumparat pe o nimica toata laTanger; aici i spunem cu
totii mulatrul. nainte mi spala pensulele si-mi freca vopselele. L-am eliberat si
mi l-am facut elev. Astazi acest libert e un maestru al penelului si se ntrece n
maiestrie cu Ossorio.
Stapnul meu e un spirit sfnt, se nclina respectuos Gmez. Un spirit nobil care
care nu se teme de netarmurire, intervineOssorio. l iubim ca pe Dumnezeu, naltimea
-voastra.
Nu pacatui, l mustra Murillo, si, mai cu seama, nu exagera. Dar ia spune, ce vnt t
e-aduce la mine,Miguel? Capriciul sau curiozitatea? Oricum, tot ce vine de la ti
ne e binevenit.
As vrea, i raspunse Miguel, as vrea sa mi-o pictezi pe Girolama.
Pictorului i se mpurpureaza obrajii de emotie si bucurie.
Eu? Pe doa Girolama? Adevarat?
Sursul Girolamei tradeaza buna dispozitie.
E o mare fericire pentru mine, reia Murillo. n primul rnd, pentru nobletea si frum
usetea chipului vostru, doa Girolama, si-apoi pentru ca voi si don Miguel aveti a
tta ncredere n mine.
Murillo e profund impresionat de misiunea primita.Se nvrteste n jurul Girolamei, o
asaza n diverse lumini, cercetndu-i cu atentie fata, cnd dintr-o parte, cnd din ceal
alta.
Eu mi imaginez
Dar Miguel l ntrerupe cu impetuozitate.
Permite-mi, te rog, sa spun eu cum mi-o imaginez. Vrei? n viziunea mea, tabloul ac
esta ar trebui sa reprezinte lumina, aerul si materia deopotriva.
Destul, destul, nceteaza! se mpotriveste Girolama, dar Miguel continua patimas:
Undeva jos, ntre nori si ceturi, se afla pamntul, Bartolom, iar peste acest amestec
de neguri cenusii se nalta, crescnd ca o floare alba, un chip cu ochi mari si ntun
ecati. Priveste numai ce ochi are!
Imaculata conceptiune, rosteste pictorul, fara voialui.
Girolama, stnjenita, ncepe sa roseasca.
Si cnd ati vrea sa ncepeti, don Bartolom?
Zilele sunt acum limpezi, senine, lumina e frumoasa; din pacate nsa am cteva lucra
ri ncepute.Dar nu! Nu-i nimic. Le amn pe toate si
Nu, nu, i curma vorba Girolama, nu vreau ca dinpricina mea sa lasati deoparte alt
a lucrare. ncepem dupaCraciun, e bine?
Asa de trziu? se ncrunta Miguel.
n cazul acesta, as spune si mai trziu. n martie.Atunci e lumina cea mai pura si mai
limpede. Sunteti de acord, doa Girolama?
De acord, ncuviinteaza tnara contesa, privindu-si surzatoare sotul.
Murillo i conduce pna n fata casei. Cei doi se ndeparteaza.
Abia n martie! Ce mult e pna atunci! se posomoraste Miguel.
Femeia i apuca bratul si-l lipeste cu putere de trupul ei.
Ah, copil nerabdator si patimas! Cum vad, ma pot astepta si la surpriza ca vei i
ubi tabloul mai mult dect pe mine.
Ah, Girolama, nici nu stii ct sunt astazi de fericit.
Eu sunt ntotdeauna fericita lnga tine, dragule.
si conduse sotia acasa si se repezi pna n piata deGradas, sa cumpere flori.
ntre timp Girolama coborse n gradinile palatului si se plimba pe carari, cu pas dom
ol si mereu surzatoare.
Miguel se ntoarse cu bratele ncarcate de flori si urca agale scarile. Deschise usa
salonului:
Regina mea
ncaperea era pustie, doar o lumnare aprinsa traia aici arznd n gol.
O cauta pe Girolama n dormitor si zari pe patul ei o scrisoare.
Se napusti ntr-acolo, desfacu plicul si citi:
Sa tremuri tu, care mi-ai furat barbatul iubit! Pentru tradarea lui, razbunarea m
ea si a cerului te va lovi fara mila!
Scrisoarea era nesemnata.
Pe dinaintea ochilor bulbucati ai lui Miguel se nvalmaseau, sterse, chipurile fem
eilor seduse; un labirint de imagini se rasucea n jurul lui, ca un vrtej.
Ah, care dintre voi a scris-o? striga Miguel, mpresurat de nalucile femeilor ce s
e nmulteau vaznd cu ochii
Cu lumnarea ntr-o mna si cu sabia n cealalta, alerga de colo pna colo ca iesit din mi
nti, luminnd fiecare fantoma n parte. Dar, n fata flacarii plpitoare, nalucile se ris
ipeau, mistuindu-se n bezna, ca apoi sa rnjeasca iar, batjocoritoare, din toate un
gherele.
Care dintre voi a scris-o? urla Miguel n penumbra ce nvaluia odaia.
i raspunde nsa mutenia unor capete ngramadite unele n altele, ntr-o tacere amorfa.
Aprinse repede toate lumnarile si vedeniile disparura ca prin farmec.
n clipa aceea auzi pasii Girolamei si ascunse la iuteala scrisoarea.
Femeia intra si i se arunca n brate. l saruta, l mngie, dar i simti raceala.
Ce-i cu tine, Miguel? Ce s-a ntmplat? l ntreba, uitndu-se cu strngere de inima la chip
ul palid si transfigurat al barbatului iubit. Fiecare trasatura de pe acest chip
vorbea despre groaza unei tristeti netarmurite ce apasa un suflet chinuit.
Girolama tremura pentru fiecare gnd ce ar putea sa se nasca n mintea iubitului. Ar
vrea sa-i alunge umbrele negre de pe frunte si sa nabuse fulgerele deznadejdii c
e-i scapara n ochii ntunecati.
Vai, ce-ar mai putea sa faca pentru el, daca nici dragostea nestavilita cu care l
copleseste nu-i n stare sa adoarma demonii ce-i pustiesc sufletul?
Uite, mi-am luat o mantila noua. Cum mi vine?ntreaba ea cu seninatate.
Mantila e ntr-adevar superba, o creatie tulburatoare din matase si dantela alba,
venind sa sublinieze, prin contrast, chipul ncntator de culoarea piersicii al soti
ei, strajuit de cositele parului ei negru, ntunecat.Pentru o clipa e fascinat de
aceasta frumusete; dar iata ca scrisoarea amenintatoare l readuce numaidect la rea
litate, nspaimntndu-l cu att mai cumplit, cu ct mai rapitor e farmecul Girolamei.
Rosteste cuvinte de lauda si de admiratie, dar vocea lui scrtie, caci, de sub albu
l imaculat al mantilei,apar, pe rnd, ntr-o nlantuire nentrerupta, chipurile schimono
site de durere ale femeilor, din ale caror guri se revarsa furioase valuri nesfrs
ite de blesteme si amenintari.
Nu te mai gndi la nimic, i sopteste sotia, mngindu-i sufletul, cu glasul ei dezmierd
ator. Nu te mai gndi dect la mine. Gndeste-te ca voi face totul ca sa fii fericit.
Caci linistea ta e fericirea mea
Pentru un timp ncordarea din sufletul lui slabeste;rasufla ncet, din adnc, si-i sar
uta minile. Apoi se ntinde pe o sofa si nchide ochii, ca omul dupa o grea batalie.
Girolama se lasa n genunchi lnga el si-i alinta cu gingasie fruntea nfierbntata. Vrfu
rile degetelor aluneca usor peste obrajii lui; vrea sa-i simta, cu toata intensi
tatea, fiecare cuta a fetei si s-o absoarba pna n adncul constiintei sale.
Miguel inspira suflarea calda si mngietoare a femeii aplecate asupra lui. Simte de
votamentul si gingasia ei, si e nduiosat. Totul se petrece ntr-o tacere si ntr-o ta
ina desavrsita. Dar nlauntrul barbatului ncepe iar sa mocneasca furtuna.
Vreau sa te-aud, o ndeamna el cu voce ragusita; cnta, cnta!
Girolama intoneaza ncet o romanta andaluza. Melodia molcoma si tandra are nsa n ure
chile lui rezonanta unui bubuit; n cantilena cu inflexiuni duioase se rasucesc fu
niile spnzuratorii, iar n ritmul ei leganat rasuna pasii grei ai tamburilor, ce fa
c sa rapaie tobele sumbre, mbracate n pnza neagra. Din spatele acestei muzici, nvalu
ite n faptul serii, moartea i rnjeste n fata
Teama si ngrijorarea l cuprind din ce n ce mai des. Nici sa doarma nu mai poate.
Spre dimineata, istovit de nesomn, zace n pat fara sa se miste. Si cnd fiori reci
ca gheata ncep sa-i furnice corpul, Miguel coboara din pat anevoie, rataceste far
a nicio tinta prin obscuritatea odaii, pipaie cu degetele reci peretii, tapiseri
ile, perdelele, mobila si, bjbind ca orbetele, se strecoara afara, trndu-si pasii sp
re dormitorul Girolamei. Ajuns aici, crapa usa ncet, trage cu urechea si asculta
rasuflarea linistita a sotiei. Apoi, descult, mergnd pe vrfuri, se furiseaza tipti
l pna aproape de pat, si cu inima strnsa de spaima priveste la chipul drag. Mai ce
rceteaza o data lacatele de la usa, pe care el nsusi le ncuiase bine de cu seara,
controleaza obloanele si verifica ncuietorile de la ferestre.
Dupa care, n aceeasi liniste desavrsita, se ntoarce n dormitorul sau, se asaza pe ma
rginea patului si sta asa de veghe, pna cnd si aude numele strigat de buzele Girola
mei.
Chiar si ziua traieste ntr-o permanenta groaza. Are senzatia ca Girolama e vesnic
urmarita de niste ucigasi misei si perfizi. De o suta de ori pe zi, n curte, n gr
adina, si n odaile palatului se ntoarce brusc, la tot pasul, ncredintat ca n spatele
lui se afla ascuns dusmanul.
Nu-i permite Girolamei nici macar sa priveasca pe fereastra. i interzice sa mannce
si sa bea nainte ca el sa fi gustat din bucatele si bauturile ce-i sunt servite.
Se teme sa iasa cu ea n strada. Se teme mereu, se teme de toate si de orice. Sab
ia n-o mai lasa o clipa din mna, si pna si noaptea o tine lnga el, n pat
Iar noaptea, ncep iar sa se ngroase umbrele amenintatoare, si-atunci l apuca toate
furiile. Izbeste cu sabia, n dreapta si-n stnga, si nabusa n palma strigatele, si n ce
le din urma, sleit de puteri, se prabuseste neputincios la podea.
Trezita de zgomot, Girolama sare din pat nspaimntata. Citeste pe fata iubitului to
ata grozavia unui zbucium sufletesc nemarginit si si da seama ca-i ros de chinuri
le unor remuscari cumplite. Tremura de teama pentru el si ncearca sa-i aline sufe
rinta.
Linisteste-te, iubitul meu drag. Sunt lnga tine. De ce ti-e frica? Cu cine te lup
ti tu mereu? Nu te mai framnta att, si ai ncredere n Dumnezeu. El va fi ntotdeauna al
aturi de noi, caci nu cunoaste ura, ci numai compasiunea.
Nu tin la compasiunea nimanui, izbucneste Miguel, scrsnind din dinti.
Cuvntul rostit de Girolama e asemenea cununii de smoala, menita sa ncinga si mai m
ult focul ce se ntinde mereu. Compasiunea! nsusire a sufletelor nobile. Sa ma iube
asca ea oare numai din mila pentru nefericirea mea? se ntreaba Miguel n sinea lui,
si gndul aceasta e mai dureros dect o rana sngernda.
O, de-as fi atoatestiutor! Sa-i pot cunoaste gndurile!
Girolama, ngenuncheata n fata crucii, se roaga fierbinte.
Roaga-te si tu cu mine! si ndeamna ea sotul.
Deznadejdea l razbise de mult pna la miezul sufletului, dar trufia nca nu izbutise
sa i-o nfrnga., Nu, nu cedez, nu ma plec. Nu vreau sa ma supun si nici sa ma njoses
c nu vreau, si spune Miguel n sinea lui, trndu-si zilele, ca o fantoma, mereu sfsiat
de temeri si ndoieli.
Si iata ca, ntr-o asemenea noapte de zbucium, mintea i fu luminata pe neasteptate
de un gnd izbavitor. Da, acum stiu ce am de facut ca sa fim salvati amndoi! Am gas
it iesirea din acest labirint al groazei!Afara din oras! Sa plecam de aici! Ct ma
i departe de acesti oameni care vesnic ne urmaresc cu blestemul lor! Da, am s-o
duc pe Girolama sus, n creierul muntilor!
Dimineata, Girolama asculta atenta hotarrea lui. Sursul ce ncepuse sa-i fluture pe
buze se risipi nainte de a se mplini; chipul ei mprumuta deodata o expresie melanco
lica, si o tristete stranie i cuprinse inima. Cu toate acestea i satisfacu dorinta
, bucuroasa.
Fac totul pentru linistea ta, Miguel. Caci nu-mi doresc altceva, dect sa te vad f
ericit.
Miguel e un torent naprasnic ce trage dupa el si tarmurile de piatra. Entuziasmu
l lui pentru evadarea din locurile chinului clocoteste, vointa lui se transforma
n porunca, iar teama n speranta.
Palatul Maara fierbe n toiul pregatirilor de plecare.
n noaptea aceea, de bine de rau, Miguel dormi putin; dar nca de la ceasurile patru
dupa asfintitul soarelui se grabi s-o trezeasca pe Girolama; o mbraca la iuteala
, si peste putin timp caleasca iesi pe poarta orasului, ndreptndu-se grabita spre
munti.
Bornele romane gonesc napoi, caii spinteca aerul ca o vijelie si n urma calestii s
e rasucesc vrtejuri de praf.
Soseaua urca printre muntii sapati si scormoniti de milenii, serpuind ca o viper
a pe sub stncile abrupte. Ezapuseala. Soarele nemilos si nabusa razele n norii lasat
i aproape de pamnt.
Jos, drumul e nsotit de siruri de platani cu frunzele prafuite, mai sus de plopi
tremuratori, iar acum nu se mai vede dect pe ici pe colo cte un ienupar pipernicit
.
De jur mprejur, ct cuprinzi cu ochiul, se resfira numai pasuni ntinse, napadite de
smocuri de rogoz amart, iar printre pietroaiele sure ratacesc, hoinare, crduri de
oi negre.
Un vultur, ncremenit o clipa n vazduh, ca o stea ntunecata, se avnta naprasnic. Cu c
apul n jos, sa-si nhate prada ochita pe pamnt.
Drumul e anevoios. La vale caii zboara ca sageata, scotnd sufletul calatorilor de
atta hurducat printre hrtoape; la deal nsa gfie osteniti, abia trndu-si picioarele. n
ocurile ferite de vnt, zaduful te sufoca, nu alta, dar cum ajungi mai sus, te izb
este un vnt rece ca gheata.
Esti fericit, Miguel?
Mai mult dect fericit, Girolama. Orasul bntuit de umbre amenintatoare a ramas n urm
a noastra. Nici nu stii ce binefacere e pentru mine sa fiu singur cu tine, nconju
rat numai de pajisti si stnci. Si cta liniste e n jurul nostru!
Simti aceasta liniste si n tine? ntreaba Girolama, cu ncordare.
Da, o simt. Mi-e nespus de bine lnga tine, aici pe aceste plaiuri pustii! Acum nce
p si eu sa gust savoarea vietii tihnite.
Atunci e bine ca am plecat, i spune Girolama din inima si-l saruta.
nainte de a se lasa nserarea, ajunsera la castelul de vnatoare din Talavera, situat
n mijlocul unui luminis, ntr-o pitoreasca padure de ienuperi. Fura ntmpinati de col
oritul vesel al obloanelor de la feresti si de o droaie de servitori.
Castelul, mpodobit cu animale si pasari mpaiate si cu tot felul de trofee vnatorest
i, e o oaza a linistii si a pacii.
Cnd flacarile plpie trosnind n camin si vntul si cnta pe cos melodia suieratoare, ai se
ntimentul ca aici esti adapostit de tot restul lumii.
Miguel e n culmea fericirii, rde si se bucura.
ntineresc cu rasuflarea ta, Girolama. Tu mi-ai redat puterea, tu mi redai si linis
tea. Da, rzi, rzi si bucura-te cu mine, fiinta mea fermecatoare! De ani si ani n-a
m mai dat pe aici! Si iata, aceasta insula a tacerii si a pacii ne-a asteptat pe
noi. Vom trai aici, singuri, n tihna, departe de lume.
Girolama e asezata pe o blana de pantera, si si sprijina capul pe genunchii lui M
iguel.
E bine ca am venit ncoace, si spune ea n gnd. El e fericit aici. Si inima ei e patru
nsa de o fericire adnca.Da, aici abia dragostea noastra, nascuta att de neasteptat
, va prinde viata. O dragoste fara margini, fara oprelisti, vibrnd din fiorii mii
lor de strune ale trupurilor si inimilor noastre. Cu fiecare surs, cu fiecare ati
ngere, cu fiecare mbratisare.
Spune-mi, Miguel, cum poate suporta omul atta dragoste?
O saruta pe gura, ndelung.
n noaptea aceea dormira amndoi cufundati ntr-un somn adnc si linistit.
Zilele urmatoare se scursera cu tot felul de treburi gospodaresti, legate de ins
talarea lor la castel. Dar noptile lui Miguel ncepura iar sa se tulbure; dormea a
gitat, cu ntreruperi, si spaima, omniprezenta spaima, venea acum sa se reverse si
peste Talavera.
Zadarnic ncearca Girolama sa gaseasca pentru barbatul ei o destindere care sa-i a
line sufletul, zadarnic l copleseste ea cu nesfrsite marturii de dragoste fierbint
e, zadarnic i dezmiarda obrajii si-i saruta pleoapele. Zadarnice sunt cuvintele s
i cntecele de iubire.
Ah, sa fac ceva deosebit, care sa-i aduca linistea, si spune Girolama si viseaza:
sa ma duc pe jos pna la Sfnta Fecioara din Zaragoza. Sa merg o zi si-o noapte si n
ca o zi si nca o noapte, o saptamna, o luna, sa umblu desculta prin spini si pietr
oaie, flamnda si nsetata, cu capul descoperit, n zdrente, ca ultima dintre servitoa
re, numai sa rascumpar pacea si linistea sufletului zbuciumat al sotului iubit.
Si daca jertfa aceasta ar fi prea mica, atunci sa sufar cu el toata viata. Oconj
ura pe Madona cerndu-i s-o ajute; se leaga prin juramnt cu fagaduieli mari de recu
nostinta si devotament. Dar totul e n zadar. Castelul si-a deschis usile si feres
trele vedeniilor nspaimntatoare ce misuna rnjind si schimonosindu-se fioros prin od
aile lui, nu numai noaptea, ci si n plinul dupa-amiezelor nsorite.Iar omul, de sut
e de ori blestemat, se prabuseste iar n infernul remuscarilor
Se ntoarce tristetea, se ntorc umbrele trecutului, si, persecutat de gndul groazei,
Miguel nascoceste o noua cale a salvarii.
Pornim n sus, spre vrful muntilor, vrei, scumpa mea? Peste noapte tragem la stna ba
trnului Severo, iar dimineata urcam pe spinarea muntilor. Vrei?
Tot ce vrei tu, vreau si eu.
Da, s-ar putea sa-i ajute! S-ar putea ca acolo, sus, unde rautatea omeneasca nu
patrunde, acolo, sus, departe de vacarmul lumii si aproape de mparatia lui Dumnez
eu, Miguel sa se elibereze de chinurile sfsietoare. Acolo va auzi el, n sfrsit, cuvn
tul Domnului si, supunndu-i-se cu evlavie, Dumnezeu i va arata calea de urmat.Da,
sunt sigura ca acolo va izbuti sa prinda iar putere, din zarile albastre si din
vntul curat al muntilor. Sunt sigura ca acolo va ntelege el ce nseamna biruinta vie
tii asupra nalucilor obsedante si nimicitoare. Acolo si va lasa el prada furtunil
or si vijeliilor furiile sale cumplite. Sa se duca, sa se mprastie n cele patru vnt
uri. Sa se sfarme, sa se spulbere, izbindu-se de coastele de granit ale stncilor!
Girolama era n culmea fericirii. La gndul ca Miguel va fi salvat, ochii i se lumin
ara si inima ei tresari, nsufletita de o noua speranta. Obrajii i se aprinsera, mp
rumutnd culoarea trandafirului si de pe buzele ei rsul tsni ca o fntna arteziana.
Dupa ceasul amiezii, pornira ncet spre naltimi, nsotiti de o ceata de slujitori.
La stna lui Severo, pastorii se adunara n graba de pretutindeni, sa-si ntmpine atotp
uternicul stapn; caci ntregul tinut, cu suflete cu tot, e proprietatea absoluta a
seniorilor de la Maara.
Pastorii lasara ntregul adapost stapnilor, urmnd ca ei sa doarma afara; n vatra lemn
ul de ienupar trosneste nestnjenit, mprastiindu-si aroma mbietoare.
Ochii lui Miguel au devenit deodata ochi de baietandru. Hoi! Crestele muntilor s
unt aproape, si Girolama e cu el! Si farmecul nentrecut al stnii, cu blanuri mitoa
se de oaie, cu lavite batute din lemne strmbe si inegale, si cu o ferastruica ce
da spre naltimile muntilor si ale cerului!
Si Girolama e cu totul alta. Trandafirul e acum o floare obisnuita ce creste n vo
ie pe un povrnis de munte. Parul i cade nestingherit peste obrajii delicati, si bu
curia vietii noi, pe care mine avea s-o strnga n pumnul ei plapnd, zvcneste cu fiecar
e pulsatie a inimii si rasuna n fiecare cuvnt rostit de gura ei.
ntre timp, soarele asfinti si valea se nvalui n ceata; o mare de neguri neca departa
rile; noaptea se lasa cu repeziciune, si pe coamele dealurilor ncepura sa se zben
guie zburdalnic luminile focurilor ciobanesti.
Pastorii cnta. Cu glasuri guturale, cnta o melodie taraganata, ce coboara n tonuri
joase, rasunnd puternic si impetuos, ca apoi, ntr-o cadenta furtunoasa, sa-si ia z
borul, si sa se avnte tumultuos spre un final abrupt.Ecoul preia glasul lor, si-l
transmite din colina n colina, vuind peste departari.
Un tnar pastor cnta un alal, melodie fara cuvinte, improvizata din vocale si chiote
de extaz. Cadenta ritmurilor bisilabice tsneste clocotitor din gtlejul lui, zabov
ind o clipa pe diafragma, n triluri tulburatoare.
Altii danseaza saltnd din solduri si batnd frenetic o forlana n sase timpi, joc str
avechi, de mult uitat n tinuturile de la ses.
Se culcara devreme.
Sunt fericita, Miguel, spuse Girolama.
Ochii i fulgerara de bucurie; o cuprinse n brate si o saruta ndelung.
Somnul se apropie de ei tiptil. Din ce n ce mai slabe li se par glasurile si sune
tele noptii acea multitudine de fosnete si trosnete mocnite, cu care vorbeste, d
in vis, padurea; si somnul care le lipi pleoapele fu de data aceasta trainic, fa
ra vise, fara vedenii, fara strngeri de inima.
A doua zi, caldura zapusitoare ncepu din zori.
Girolama si puse o rochie subtire de vara si, tinndu-se de mna, pornira amndoi n voie
, oprindu-se la tot pasul.
Nu mai deslusesc nimic, Miguel, nici drum, nici carare, spuse la un moment dat G
irolama.
Nu-i nimic, te conduc eu, nu-ti fie teama.
Si urca amndoi mereu, tot mai sus.
Miguel a obtinut ce si-a dorit si acum se bucura ca un copil.
Gregorio mi spunea ca numai n mine voi izbuti sa-mi gasesc fericirea, dar cum vad,
pna si batrnul meu ntelept s-a nselat. Cum as putea fi fericit fara tine?
Au ajuns departe, si tot mai continua sa urce. PeGirolama o ia cu moleseala. Mig
uel o sprijina, si-o ajuta sa mearga.
Pe o creasta, se nalta o cruce, batuta simplu din doua lemne de brad.
Vaznd-o, Miguel se posomoraste.
Pna si aici, n acest loc izolat de lume, unde abia daca ajunge piciorul omenesc, pn
a si aici, acest blestemat semn al dusmaniei?!
Girolama si pleaca grumazul n fata crucii si se nchina.
Tu, Hristoase, tu cel ce-ai fost rastignit, fie-ti mila de noi! Vntul smulge cu si
la vorbele femeii, mprastiindu-le n departari: Pentru ranile tale sfinte,Hristoase
, pentru dragostea ta de oameni, pentru viata ce ne-ai rascumparat-o cu jertfa t
a, ndura-te de noi, sarmanii! Fa ca acest drum sa-l scoata din labirintul nfiorato
r al groazei!
Vino, i spune Miguel, repezit. Sa plecam de aici. Mergem sus, pe culme.
Femeia se ridica fara mpotrivire, ostenita. O scutura frigul.
Dar Miguel o ndeamna sa mearga mereu mai sus.Vrea sa scape si de aceasta ultima c
ruce, sa ramna singur, numai cu ea.
Dupa un urcus istovitor, ajunsera n vrful muntelui.
Se oprira pe un crestet, deasupra unor plaiuri ascunse privirii lor de un valmas
ag de aburi si neguri fumurii. Nori grei gonesc n jurul lor, raspndind o umezeala
rece.
Girolama sta neclintita n bataia vntului care-i lipeste rochia de corp; parul desp
letit, gura ntredeschisa, sufletul la gura.
Miguel e miscat, Miguel e ntr-adevar fericit si, n clipa aceasta, fericirea lui e
neprihanita.
Stii, Girolama, eu ntotdeauna am dorit sa patrund n eternitate, sa trec dincolo de
granita existentei umane
i trase capul aproape si-i spuse n soapta:
n ochii tai vad eternitatea, Girolama!
Femeia e cuprinsa de fiorii bucuriei. n sfrsit, si-au atins telul! Aci, Miguel se
va curata de mlul pamntesc ce-i neaca sufletul si se va ntoarce jos renascut si nsufl
etit de curajul vietii.
Se nclina si saruta cu smerenie piatra pe care sta iubitul ei. Locul fericirii lu
i. Locul unde, n sfrsit, se simte cu adevarat fericit.
n semn de recunostinta, si ridica privirea spre cer si nmarmureste. Nori ntunecati nc
ep sa se rostogoleasca pe neasteptate ca o avalansa si din ei izbucneste o grind
ina nemiloasa. Piatra, rece ca gheata, se napusteste naprasnic peste ei si ntr-o
clipita Girolama e uda pna la piele. Miguel i pune pe spate haina lui, o apuca de
mna si pornesc repede amndoi la vale.
Ce drum anevoios si chinuit! Picioarele aluneca pe pamntul jilav, primejdia pndest
e la tot pasul. Torentele de apa nghit poteca.
Girolama lupta cu urgia, din rasputeri, nenfricata, si ascunde oboseala. n cele din
urma nsa, nu mai poate si cade rapusa de oboseala.
O lua n brate si o duse asa pna la stna.
n vatra focul trosnea. Miguel o dezbraca la iuteala si-o ntinse n pat. Femeia drdia.
Atipi, n timp ceMiguel, coplesit de dragoste, nu se mai satura privind-o..
A fost cea mai fericita zi din viata mea!
Dupa miezul noptii l trezi un geamat prelung.Dintr-un salt fu jos din pat si ascu
lta n ntuneric.
Liniste. Noaptea e calma. Bezna ncremenita si muta te nvaluie din toate partile.
Miguel simte nsa ca Girolama nu doarme, si asteapta.
Dupa un timp, aude iar un geamat stins.
Nu dormi, draga mea? ntreaba n soapta.
Mi-e frica, rasuna din ntuneric glasul femeii, tot n soapta. Mi-e frica, Miguel!
Cu mna tremurnda aprinde repede o lumnare.
Si iata, fata Girolamei nu mai e palida, cum era cnd s-au napoiat la stna; e rosie
ca o rodie, buzele i ard de prospetime si ochii stralucesc.
Te-ai ncalzit, nu-i asa? Se apleca si-i mngie obrajii. Dar mna-i ntepeni fara voia lu
i, caci fata ncinsa a femeii ardea ca focul.
Febra! si spuse cuprins de groaza. Muie la iuteala un batic n apa rece si-i obloji
fruntea.
Dormi, scumpa mea, dormi, i spuse ncet, cu vocea nfiorata de teama.
nchise ochii ascultatoare, n timp ce el, ramas lnga ea, atta focul n vatra.
Dupa un somn foarte scurt, febra rabufni din nou.
Girolama se sucea n pat nelinistita, si gemea nfundat:
Spune-mi, Miguel, tu vezi negura din jurul nostru?Suntem necati ntr-o ceata groasa
si rece ca gheata. Ma ia cu frig prin tot corpul
Miguel l trezi pe Severo.
Unde-i doctorul cel mai apropiat?
Departe, naltimea-voastra, o jumatate de zi la vale, si-o zi si-o noapte la deal
Trimite imediat dupa el. Sa fie adus la Talavera. n zori o ducem pe stapna napoi la
castel.
Un tnar pastor porni numaidect n noapte.
Girolama delira, Miguel i mngia fara ncetare minile si obrajii. n sfrsit, temperatura c
eda si stapna adormi din nou.
Severo si cinele ciobanesc au stat de veghe lnga usa pna la ivirea zorilor.
Cnd Girolama se trezi, soarele era saltat de mult deasupra muntilor.
Da, mi-e mai bine. Mult mai bine.
Miguel, cu fata trasa de atta veghe la capatiul femeii iubite, e cuprins de teama.
Se simte mai bine.Mult mai bine. Sa fie oare adevarat ce spune? Nu, nu vreau sa
ma bizui pe spusele nimanui! Voi face tot ce se poate face! i dau doctorului aur
ct poate sa duca, si sngele mi-l dau, si rasuflarea, dau totul, totul, numai sa s
e nsanatoseasca!
ncropira o targa din crengi uscate si, ncet, cu bagare de seama, Girolama, ncotosma
nita bine, n cojoace, e dusa de pastori la Talavera. Ajunsi la castel o ntinsera n
pat si Miguel se aseza ntr-un jilt lnga ea.
Ziua se scurse n liniste.
Dupa apusul soarelui nsa, obrajii Girolamei se aprinsera din nou capatnd o culoare
purpurie, nefireasca.
Miguel se uita pe fereastra, pndind cu nerabdare sosirea medicului.
E departe, naltimea-voastra, i spuse administratorul. n cel mai bun caz poate fi ai
ci mine dimineata.
A fost o noapte fara de sfrsit.
Soarele rasari rosu ca focul, de parca s-ar fi scaldat ntr-o baie de vin rubiniu.
Ochi nsngerat pluteste agale printre nori, spintecnd anevoie valurile de negura. T
alangile berbecilor ce alearga neastmparati pe pajistea saraca dangane fara ncetar
e.
Pe un cal istovit, sosi un felcer batrn si uscativ cu fata supta si zbrcita si cu
niste ochi mici si spalaciti, ascunsi n spatele unor ochelari cu rama de os.
O examina pe Girolama, i lua snge, asa cum se obisnuieste. Apoi l conduse pe Miguel
n ncaperea alaturata.
Noi, medicii de tara, suntem niste amarti, naltimea-voastra. Munca noastra e raspl
atita mai mult cu ocari, dect cu reali. Dar, credeti-ma, pe nedrept. ntr-adevar pe
nedrept.
Vorbiti, va rog, mai concret, domnule doctor.
Asta voiam sa si fac, naltimea-voastra, si sunt tare nefericit ca nu pot sa va da
u o veste mbucuratoare.Cum de-a putut sa raceasca naltimea-sa, n asemenea hal?
Sus, i raspunse Miguel mohort. Ne-a prins o ploaie torentiala n vrful muntelui.
Asta-i foarte rau, naltimea-voastra. O fiinta att de fragila si delicata O asemenea
faptura nu-i facuta pentru clima umeda si rece de la munte.
Vreti sa spuneti ca pricina mbolnavirii e aceasta clima? ntreba Miguel cu vocea gtu
ita, constient de faptul ca el o silise pe Girolama sa mearga n munti
Desigur, naltimea-voastra.
Si mai departe?! horcai Miguel.
n ceea ce ma priveste am facut tot ce sta n puterea omeneasca.
Ce vrea sa nsemne asta? ntreba contele palid ca ceara.
Cuvntul l are acum Dumnezeu. Daca vointa lui va fi ca naltimea-sa sa se nsanatoseasc
a, atunci se va nsanatosi; de va voi nsa sa va loveasca, nimeni nu-l va putea opri
.
Ce vreti sa spuneti? striga Miguel, iesindu-si din fire. Vorbiti mai clar!
n loc de raspuns, medicul si ridica spre tavan ochii sai spalaciti si se nchina:
Fie-ti mila si ndura-te de ea, Dumnezeule Atotputernic! Caci putine femei pe lume
a asta sunt att de frumoase si de nobile ca ea.
Miguel se cutremura, ca naintea unei sentintenepronuntate. nghite noduri, se sufoc
a, vocea i se ntrerupe, crmpeiele de fraze hrie n gura lui nentelese, iar creierul i s
e neaca n valurile opace ale deznadejdii.
Ramneti lnga ea, doctore. Stati de veghe zi si noapte la capatiul ei. Trebuie s-o s
alvati. Trebuie!Salvati-o, si va dau atta aur ct puteti duce.
Aurul e frumos, si nu-mi displace, naltimeavoastra. Si bucuros as ramne aici, dar
nu pot. Jos n vale, bntuie malaria. Ce s-ar face amartii de acolo fara mine?
Cerculete rosii de mnie prinsera sa se rasuceasca n vrtejuri naintea ochilor tnarului
conte, ntunecndu-i vederea.
Cum poate ndrazni nemernicul sa dea ntietate unor suflete fara nume, a caror fiinta
sau nefiinta cntaresc deopotriva?
Veti ramne! i porunci scurt.
Nu pot, nu pot, naltimea-voastra, i raspunse medicul, batnd n retragere. Ar fi un ac
t de neomenie sa-mi parasesc bolnavii
Da? Dar s-o parasesti pe sotia mea ar fi un act de omenie? striga Miguel rascoli
t de furie.
Ce-a fost de facut, am facut, naltate stapn. Aici nu mai sunt bun la nimic. Asa cu
m am spus, aici numaiDumnezeu mai are cuvntul. Pe cnd celor de jos le mai pot fi d
e ajutor.
Veti ramne aici, starui Miguel n egoismul sau si vinele de la tmple ncepura sa-i zvcn
easca.
Nu ramn! N-am voie sa fac una ca asta! izbucni medicul.
Miguel rnji rautacios si batu din palme:
Asculta, Catalinon, acest domn ramne la noi. Va locui ntr-o camera lnga dormitorul
stapnei. Totul i sta la dispozitie, dar n-are voie, pricepi, n-are voie sa se ndepa
rteze de Talavera. S-a nteles?
nteles, stapne, da din cap Catalinon.
Mare raspundere va luati, nobile stapn, prin acest act de violenta, se tnguie medi
cul. Sute de oameni o sa va urasca, si-o sa va blesteme!
Pe aici, naltimea-voastra, se adresa Catalinon doctorului.
Va conjur, nca o data va conjur, nobile stapn
Dar nobilul stapn nu-l mai asculta.
Usa se nchise n urma celor doi, si Miguel intra n odaia Girolamei.
Ah, Miguel, nici nu stii ct sunt de fericita! Mi-e mult mai bine. Hai, bucura-te
si tu. Stii, ma simt deodata mai puternica si mai sanatoasa. Sunt sigura ca-i un
doctor bun.
Ramne aici sa te ngrijeasca pna te restabilesti.
i zmbi si l trase aproape de ea. Dupa ce se aseza pe marginea patului, l lua de mna s
i zabovira asa multa vreme, fara sa-si spuna o vorba.
n timpul zilei sperantele sporira. Dupa caderea noptii nsa, pe Girolama o cuprinse
ra iar fierbintelile.
Miguel ramase de veghe toata noaptea la capatiul ei.
A doua zi sperantele renviara. Miguel a si nceput sa se bucure, e gata sa chiuie d
e fericire, dar, spre seara, cnd cerul nnourat ncepu sa se nsenineze, stareaGirolame
i se nrautati pe neasteptate.
Durerile din piept o chinuiesc fara crutare, temperatura creste mereu, femeia se
sufoca, respira anevoie, scurt si sacadat. Doctorul ridica din umeri, neputinci
os.
Dar Miguel respinge n gnd ideea unei primejdii apropiate.
Dupa ce te faci bine, mai ramnem un timp aici.Pe urma plecam la Maara si, daca o s
a-ti placa, ne mutam acolo definitiv, vrei? Ai sa vezi ce fericiti o sa fim. Dar
ce-i cu tine, scumpa mea? Ce s-a ntmplat? Ti-s ochii nlacrimati. Tu plngi?!
Nu, nu te necaji, Miguel. De bucurie plng. Sunt fericita. Stii ce, vorbeste-mi de
spreMaara. Cum ma nsanatosesc, mergem acolo
Si, cu glasul sugrumat de o teama pe care si-o ascunde ct poate, Miguel i povestes
te despre conacul alb din cmpia Andaluziei, mpnzita cu crnguri de maslini si de fist
ici, despre nesfrsitele turme de oi, despre grajdurile cu cei mai frumosi cai din
ntreaga Spanie, despre rodiile de pe malul Guadalquivirului.
Girolama asculta, si nu asculta. Febra ncepe iar sa-i scuture trupul plapnd si fir
av, slabit de boala.
Da-mi mna, Miguelito! Stii, mi-e teama un pic.Dar nu te speria. mi trece. Sunt doa
r cu tine. Si asta-i fericirea mea
Respiratia ascutita ntretaie cuvintele soptite. Cu un suprem efort, ridica mna sa-
l mngie pe obraji, dar la mijlocul drumului mna se lasa n jos neputincioasa si zace
acum, fara vlaga, pe albul imaculat al cearsafului.
Miguel ngalbeni si tmplele i se brobonira de sudoare.Girolama surprinse spaima n oc
hii barbatului.
Nu, Miguel, nu te speria, nu-i nimic, nimic dect slabiciune
Dar Miguel i vede buzele tremurnde. ntoarce capul, si zareste pe perete umbra Girol
amei, proiectata de flacara lumnarii; o umbra plpitoare, nesigura.
Noaptea e n toi. O noapte senina, friguroasa, crncena si nenduratoare. Vntul schiaun
a fioros, zgltind ferestrele.
Prin ncapere se strecoara deodata o rafala rece ca gheata. Pe amndoi i trec fiorii.
Lipeste-ti fata de mine, l roaga Girolama.
Obrajii aprinsi ard ca jaratecul.
Te simt, te simt aproape, sopteste femeia, ti simt fata pe fata mea, dar de vazut
te vad de departe. Te ndepartezi, te ndepartezi de mine, dragul meu
Nu, nu, sunt aici, aici lnga tine, niciun pas nu fac de lnga tine, biguie Miguel.
Vntul nemilos biciuieste bezna; miezul noptii, plin de umbre nselatoare, se trie fur
is prin odaie; trosnete prevestitoare de rele se mpletesc sumbru cu scheunatul vnt
ului naprasnic.
Peste sunetele lugubre ale noptii, tiuitul taios al vntului atrna amenintator si d
ainuie. Flacara lumnarii se nvineteste si miezul ei mprumuta culoarea sngelui.
Uita-te n ochii mei, rosteste ncet Girolama si privirea ei surprinde spaima pe fat
a barbatului.
si cufunda obrajii n parul ei, o strnse cu putere n bratele sale vnjoase si vreme ndel
ungata zabovira asa nemiscati.
ntr-un trziu, obosit de nesomn, cu puterile sleite de groaza, Miguel atipi cu capu
l pe umarul ei.
O doare umarul sub apasarea capului greu al barbatului; tot trupul e numai durer
e de atta nemiscare;istovita, abia mai respira, dar sta neclintita, sa nu-ltrezea
sca. l trezi nsa o rafala de vnt, care, deschiznd brusc obloanele de la fereastra, d
adu buzna n odaie, ca un uragan.
Miguel sari n picioare, speriat. Girolama si nalta capul ngrozita, dar n cadrul feres
trei nu se vedea nimic, dect ntunecimea neagra a miezului de noapte.
Miguel se repezi si nchise fereastra.
Bjbie ca orbetele prin odaia ntunecata, sprijinindu-se la tot pasul de ceva, ca sa
nu-l rapuna spaima sufocanta.
Iesi si se ntoarse cu medicul.
Acesta asculta bataile inimii si rasuflarea gfita aGirolamei. Apoi se ridica, fara
sa sufle o vorba.
Ce se aude? ntreba Miguel n soapta.
Grea ursita, naltimea-voastra. Rugati-va luiDumnezeu sa faca o minune. ngenuncheat
i si nchinati-va. Poate ca
Eu sa ma nchin?! Sa-1 rog pe Dumnezeu? Nu!Nu pot. Nu pot. Eu pe el nu pot sa-l ro
g.
Miguel, i spuse Girolama, cu voce stinsa. ntoarse capul si zari, pe fruntea palida
a sotiei, semnul mortii.
n clipa aceea orgoliul trufas se frnse n el ca un fir de pai; se lasa n genunchi si n
cepu sa se roage.
Girolama se uita la cel ngenuncheat si se gndeste la moarte.
Iata, sfrsitul se apropie, Ramne singur. Dar poate ca totusi a avut parte lnga mine
de putina fericire.Iata, se ntoarce pe calea Domnului. Si se schimba! Da!Se schi
mba.
n toiul rugaciunii, gndul lui Miguel e acoperit de un sloi de gheata. ntelege si se
cutremura. ncearca sa se ridice, dar picioarele i se moaie de la genunchi; se cl
atina, se poticneste, zadarnic cauta minile sa se sprijine n aer, sa se agate n gol
; se mpleticeste prin odaie, abia tragndu-si rasuflarea; o cunoastere mai nfioratoa
re dect nsasi moartea i ntuneca vederea.
Asadar, asta-i razbunarea ta, Doamne?
Aici, n locul acesta, m-ai lovit?
Gfie, nu mai poate respira, si smulge gulerul de la haina. O durere, pna acum necuno
scuta, rabufneste cu toata violenta.
Poticnindu-se, se apropie de Rastignit.
Tu nu esti Dumnezeu! Tu esti un diavol! Un diavol nsetat de snge!
Se zvrcoleste de durere. Ochii orbiti de spaima vad cascndu-se o prapastie hidoasa
, deasupra careia sta neclintit chipul mnios al Domnului. Nenduplecata si necrutat
oare e mnia lui! De nenfrnt e razbunarea si puterea lui!
Miguel si da seama de inferioritatea sa si ntelege ct de inegala e lupta pe care o
duce. Se ntoarce spreGirolama.
Miguel Rasuflarea ei, aproape stinsa, se prelinge de pe buze, ca un murmur. Migue
l neguri, neguri groase se aduna n jurul meu. Se ntuneca AprindeAprinde
Mai aprinse o lampa si toate lumnarile ce-i cazura la ndemna. Odaia fu inundata de
lumina.
Ma sufoc Aer.. Deschide fereastra
Deschise toate ferestrele, vntul intra navalnic, suiernd cu aripi de gheata.
Discul alb si rece al lunii e un cap de mort cu ochii arsi. n munti, ursitoarele
tes n taina un giulgiu invizibil.
Lupta cu boala, Girolama! o conjura Miguel.mpotriveste-te, nu te lasa doborta. Aju
ta-ma, mpotriveste-te, lupta
Nu mai pot, i raspunde n soapta femeia. NumaiDumnezeu!
Dumnezeu!
Mereu acelasi nume! Mereu aceeasi putere incomensurabila, aceeasi forta crncena, m
potriva careia ndrjirea mea nu nseamna nimic.
Cununa de foc a febrei strnge ca ntr-un cerc ncins fruntea Girolamei, umezita de su
doarea mortii.Mii de ace aprinse i nteapa pieptul, aerul e mai fierbinte ca metalu
l topit.
Sunt la o rascruce, gfie femeia. Suite de drumuri vad naintea mea pe unde s-o iau? Pr
etutindeni numai bezna Ajutor ajutor
Pedeapsa dumnezeirii! Razbunarea ei! Prin fata luiMiguel se perinda, n zbor, ntreg
ul sir de pacate cu care si-a pngarit viata. A distrus, a nimicit, a adus moarte,
a ucis. Iar azi, Dumnezeu ucide tot ce i-a fost mai drag pe lume.
Se ridica n picioare si clatinndu-se se apropie de cruce de Dumnezeul Girolamei.
Tu, Doamne, tsnesc convulsionate cuvintele lui;fie-ti mila, si ndura-te de ea. Te
implor, reda-i viata.Stiu ca tu poti. Ia-ma pe mine n locul ei. Tortureaza-ma! Pr
in foc ma trece, omoara-ma, dar pe ea salveaz-o!
n chinurile vesnice sa ma arunci, numai pe ea s-o salvezi! Dumnezeule atotputerni
c si bun, da-mi un semn ca ma auzi!
Dumnezeu tace, Girolama trage sa moara.
Surd si mut e spatiul dintre cer si pamnt, doar vntul de gheata sufla nfricosator p
rin ncaperea trista.
Un suspin de teama l cheama pe Miguel lnga pat.
Miguel, murmura muribunda. Glasul ei abia se mai aude: Stii, acum nu ma mai sufo
c acum mi-e bine e liniste si pace plec plec, dar ma ntorc ma duc si totusi ramn cu ti
Umbra mortii se asterne ncet pe chipul ei.
Pielea paleste, trasaturile devin mai pronuntate, mai reci.
Cu o ultima sfortare zmbi si si dadu sfrsitul.
Nu pleca! Rami! Rami cu mine! Daca nu ma asculta Dumnezeu, asculta-ma cel putin tu
!
O striga, ncearca s-o renvie cu sarutari fierbinti, dar fata, de un alb imaterial,
se naspreste, pleoapele linistite ncremenesc n nemiscare sub arcadele genelor, iar
buzele au amutit de moarte.
Slujitorii, ciobanii si muntenii din mprejurimi trec prin fata moartei cu flori s
i rugaciuni; apoi o nsotesc o bucata de drum n lunga-i calatorie.
n urma sicriului din lemn de ienupar pasesteMiguel. Merge ncet cu capul plecat, oc
olind cu privirea crucile ce strajuiesc pe alocuri poteca. Ochii lui nu se dezli
pesc o clipa de pe capacul sicriului.
n sosea, oamenii coborra sicriul de pe targa si-l asezara ntr-un car. Doua zile de
mers pe jos, n urma sicriului, pna la Sevilla.
Merge, de parca n-ar fi viu. Nu vede, nu aude, nu simte nimic. Cnd nsa n minte i se
furiseaza gndul ca el nsusi a pricinuit moartea Girolamei, silind-o sa mearga n mu
nti, o suferinta nespusa i sfsie sufletul.
Palatul lui Miguel e mbracat n negru.
Printre troienele de fulgi albi ai florilor de portocali si iasomie, zace moarta
scaldata n lumina tremuratoare a lumnarilor.
Albe sunt si vesmintele, alb si corpul, mbalsamat la dorinta arhiducelui.
Cripta Maarilor e deschisa si pregatita.
Miguel nsa nu se ngrijeste de nimic. Refuza vizitele rudelor si ale prietenilor, r
efuza sa mannce si sa bea.
n ajunul nmormntarii, oaspetii ndoliati stau tacuti n jurul sicriului; muntele de flo
ri creste vaznd cu ochii. Potrivit unui vechi obicei, orasul vine sa-i aduca defu
nctei ultimul omagiu. Printre cei ntristati nainteaza si Miguel. Neras, tinuta neg
lijenta, pamntiu si tras la fata, ochii uscati, privirea stearsa.
Consternare. ntregul oras e n culmea indignarii. Cum ndrazneste sa apara n halul ast
a n fata moartei?!
Vedeti?! Moartea sotiei nu-l doare, nu-l mhneste.E nepasator si rece. Rusine, de
o suta de ori rusine! Dispretul nostru, al tuturor, pentru un astfel de om!
Fara sa se sinchiseasca de cei din jur, se asaza lnga sicriul descoperit; nu rasp
unde la cuvintele de condoleante rostite n tacere, sta mut si ncremenit, privind n
encetat la chipul drag al Girolamei.
Oaspetii se retrag pe vrfuri, scandalizati.
Noaptea neagra s-a asternut peste oras; totul e de mult cufundat n somnul adnc si
linistit, numai Miguel nu conteneste sa sarute moarta, conjurnd-o sa se ridice, s
a se trezeasca la viata.
l cheama patimas pe Dumnezeu, rugndu-l fierbinte sa faca minunea s-o nvie. Plnsul lu
i convulsiv rasuna prin tot palatul si razbate pna n strada.
Deznadajduit, se da cu capul de pamnt, se roaga, plnge cu suspine, n hohote, striga
, blestema, se tnguie si se vaita.
Moarta tace, Dumnezeu nu raspunde.
Inima lui Miguel ngheata. Cu sufletul mpietrit se asaza din nou la capatiul moartei
si vegheaza.
nainte de a se crapa de ziua l trezi din aceasta apatica nepasare cntatul cocosului
.
Abia atunci realiza ca peste cteva ceasuri Girolama avea sa fie coborta n pamnt.
Nu, nu! N-o da! Ea lui, cu el trebuie sa ramna!
Primi juramntul conspirativ al ctorva dintre cei mai credinciosi servitori ai sai
si, fara sa mai zaboveasca, le porunci sa aseze sicriul ntr-un car acoperit, ncale
ca, si o data cu ivirea zorilor, iesi cu suita sa pe poarta Jrezului.
Duce trupul nensufletit al Girolamei n muntiiRondei, tinut caruia i se mai spune s
i Pustiul de zapada.
Carul, acoperit din toate partile cu pnza cenusie, se hurduca pe drumul de munte
desfundat; o data cu nserarea, cortegiul ajunse la Morena.
Satenii, cu felinare aprinse n mna, dau trcoale carului si ntreaba, mpinsi de curiozi
tate:
Ce duceti? Un sicriu?
Da? Si mortu-i nauntru?
Nu, raspunde Miguel, absent. Nu e mort.Traieste.
Satenii se crucesc si bat n retragere, nspaimntati.
Dupa un scurt popas, alaiul porni din nou la drum. n dupa-amiaza zilei urmatoare,
ajunse n inima muntilor Ronda. Cu pas greoi si apasat, urca spre naltimi.
Se oprira ntr-o padurice de ienuperi, la marginea unui luminis.
Oamenii se dusera dupa provizii, n timp ce Miguel ramase singur cu sicriul. Trase
capacul la o parte, si se aseza la capatiul moartei. Ceasurile se scurgeau pe ne
simtite si, fara sa stie cnd, pe Miguel l fura somnul.
Spre seara, cnd se trezi, surprinse lnga el un batrn zdrentaros. Sta n genunchi, si
mizeria curgea de pe el cum curge apa de ploaie pe burlan; chipul lui nsa era pac
ea ntruchipata.
Vazndu-l ca se dezmeticeste, batrnul se ridica n picioare, facu o nchinaciune moarte
i, apoi o plecaciune celui viu, dupa care se uita de aproape la chipulGirolamei.
Asta nici nu-i fata de om, gndeste cu voce tare mosneagul. Fetele omenesti n-au n
ele atta frumusete. O asemenea fata si pe Dumnezeu l-ar nmuia, orict de mnios ar fi.
Unde o duceti?
n munti, raspunde sec Miguel.
Da, e bine asa, ncuviinteaza mosneagul, dnd din cap cu ntelegere. O ngropati n stnca,
nu-i asa? Acolo e mai multa liniste dect n cimitirul orasului. Pasarile padurii o
sa-i cnte n fiecare zi, si-o sa-i aduca alinarea
Nu vreau s-o ngrop, l ntrerupe Miguel.
Batrnul tresari si si ndrepta spre el privirea sa blajina:
Nu e bine, cinstite stapn. N-aveti dreptul sa faceti una ca asta. Mortului i se c
uvine linistea, asa-i vointa Domnului.
Vointa Domnului? se ncrunta Miguel. Cine o cunoaste? Cine stie din ce izvoraste?
Dintr-o bunatate netarmurita, raspunde batrnul.Dar vorba lui e curmata cu violent
a:
Dintr-o rautate netarmurita, din setea de razbunare, din ura
Taceti, striga mosneagul, cu asprime. Dumnezeu e cel mai bun, cel mai milos
El a ucis-o pe aceasta femeie, scrsni din dintiMiguel. Si pe ea nu putea s-o ucid
a dect o fiara lacoma de snge
Batrnul se ndrepta din sale si ochii i fulgerara de mnie.
Nu cumva esti tu fiara care a ucis-o si acum arunci vina pe bunul Dumnezeu?
Miguel se cutremura, dar rabufni din nou, patimas:
Se spune ca el poate orice. Atunci de ce n-a salvat-o? De ce? I-am cazut n genunc
hi, l-am rugat fierbinte, dar n-a vrut sa ma auda. A ucis-o! El e ucigasul ei, n
u eu!
Batrnul da din mini agitat si gfie de suparare:
Vulturii sa-ti scoata ochii, si ciuma sa te loveasca, pacatosule! Iadul o sa te n
ghita si
Taci, i striga Miguel, n fata; taci, ca de nu, intru cu sabia-n tine!
N-ai dect, o poti face. Cum vad e n obiceiul tau sa-ti croiesti vad prin snge. Dar
de cazanul cu smoala clocotita si de cuptorul de foc tot n-ai sa scapi, necredin
ciosule
si ridica de jos cosul cu buruieni si dadu sa plece.
Miguel tacu o clipa, apoi se ntoarse repede spre mosneag si-l ntreba:
La ce folosesc buruienile tale, mosule?
La tamaduirea ranilor si a bolilor, i raspunde batrnul, posac
Glasul lui Miguel tremura si se potoli:
Dar un mort, un mort n-ar putea sa nvie?
Batrnul se nmuie ca prin farmec, i mngie mna, si-i spuse nduiosat:
Ai iubit-o, ai iubit-o mult! Se vede asta si din vorba ta pripita. Dar trebuie s
a fii tare. Un om tare stie sa si ndure lovitura, nu numai s-o dea. Dupa nfatisare
, raposata a fost, de buna seama, un om drept, iar pentru cel drept, moartea nu-
i o nenorocire. Acum nimic n-o mai doare, nimic n-o mai chinuie, si la nimic nu
mai rvneste. Iar pe tine, omule, Dumnezeu sa te aiba n paza lui, sa-ti aduca mngiere
a.
Batrnul disparu ncet printre trunchiurile scunde ale ienuperilor si n urma lui, din
tre stnci, ntunericul se revarsa, navalnic, ca un torent nestavilit.
n vremurile acelea tulburi, rascolite de razboaie si de groaza semanata n tara de
sfnta inchizitie, orice drumet necunoscut dadea de banuit. Asa se face ca pretuti
ndeni satele se adunau n par sa-l vada pe noulvenit si sa se ncredinteze ca nu era
temei de ngrijorare din pricina lui.
Satul de lut cu oase lipite din caramida nearsa, sau crpite din chirpici, galbene
ca paiele putrede, satul prins de poalele stncilor aride e nelinistit de sosirea
neasteptata a lui Miguel.
Hotaraste un loc unde sa tragem, primarule, iese din rnd unul dintre slujitori, v
azndu-si stapnul cufundat cu gndul si privirea n zarea luminoasa. Suntem urmariti de
tlhari si cautam adapost.
Primarul sta n cumpana.
Ce-aveti n car? Un sicriu? De ce? Si ncotro va duceti?
Miguel nu aude; absent, deseneaza cu sabia niste semne ciudate n praful soselei.
Sa-i lasam sa ramna, sunt de parere unii.
Ba nu, sa plece de unde au venit, se mpotrivesc altii. N-avem nevoie azi de mort
printre noi.
Slujitorul se apropie de primar:
ngaduie sa ne odihnim, gospodarule, si te platim cu aur.
Dar pna sa rosteasca primarul o vorba, n piata satului se napustira vreo treizeci
de mercenari calare si nconjurara sicriul ntr-o clipita.
n sfrsit! Am pus mna pe ei! Suntem soldatii arhiducelui de Mendoza. n sicriu e stapna
noastra. Au furat-o. Dati n ei, fara mila, fratilor, dar feriti-va sa-i faceti v
reun rau contelui de Maara, striga comandantul zbirilor.
Numaidect se dezlantui o batalie crncena.
Trezindu-se brusc din starea de apatie, Miguel trase sabia din teaca si ncepu sa
izbeasca n dreapta si-n stnga, fara ndurare, ca iesit din minti. Cinci mercenari ca
zura la iuteala secerati de loviturile sale necrutatoare si n jurul lor se iscara
baltoace de snge.
ntre timp nsa, oamenii sai fura schiloditi pna la unul; mercenarii arhiducelui de M
endoza dadura bice cailor, carul n care se afla sicriul porni ntr-o goana naprasni
ca si n urma lui zboara acum caii cu zbirii ramasi n viata.
De pe sabia lui Miguel se preling picaturi de snge;piata satului e pustie.
Stapne, stapne, se aude de jos glasul subtire al unuia dintre slujitori. Uitati-va
, mi-au strapuns piciorul, cinii!
Miguel se repezi ntr-acolo, i dadu o punga cu galbeni si-i spuse:
Rami aici, pna te faci bine. Dupa aceea te ntorci la Sevilla.
Si voi, stapne, voi unde va duceti?
Miguel scutura din cap:
Eu ma duc sa caut drumul spre ea
Ramneti cu mine, stapne, staruie servitorul.Asteptati-ma, n doua-trei zile ma nzdrav
enesc si merg cu voi unde vreti. Doar n-o sa va las singur printreStncile Balauri
lor!
Dar Miguel nu-l mai aude. Se ntoarce pe drumul ce duce spre naltimi, acelasi pe ca
re nu de mult venise, si fara sa se mai uite napoi, o rupe la fuga n sus.
Ajuns n inima padurii de piatra, l cuprinse ameteala singuratatii.
Ah, tu, singuratate, mai grea ca lemnul crucii, mai apasatoare ca negurile morti
i, mai pustie ca deznadejdea, mai adnca dect ncremenirea desertului! Ah, voi, zile
fara de lumina, pline de-o tristete nesfrsita! Merg prin bezna ta, singuratate, p
rin ceata ta care ma ngheata! Merg si caut drumul spre ea.
Stiu, nu-i dect o singura cale. Alta nu-mi mai ramne. Fara tine nu pot exista, Gir
olama! Fara tine nu pot trai! Vin, vin dupa tine!
ntr-un colt din partea de miazazi a cerului sclipi o stea.
n clipa aceea Miguel se arunca n prapastie.
Dar Dumnezeu nu-i dori moartea. Sinucigasul cazu pe fundul prapastiei ntr-un tufi
s si si pierdu cunostinta.
A doua zi, cnd zorile se revarsara scnteietoare ca vinul auriu de Bobadillo, prin
apropierea lui se auzira glasuri omenesti.

Ctiva calugari, cu mataniile la bru, venisera sa caute n rpa buruieni tamaduitoare.
Gasindu-l pe Miguel, l ntinsera pe iarba scaldata de roua si, dupa ce-l readusera n
simtiri, i vorbira cu blndete:
Ati cazut de pe-o stnca, domnule.
Nu, le raspunse cu ndaratnicie sinucigasul. N-am cazut, am sarit.
Facura un pas napoi si se uitara unii la altii, descumpaniti. Cel mai n vrsta spuse
:
Facem o targa din crengi si va ducem la noi.
Unde la voi? azvrli Miguel cuvintele.
La mnastirea noastra, domnule.
Nu! Niciodata! Niciodata nu voi pune piciorul pe pamntul unei mnastiri. Pentru nim
ic n lume nu vreau sa mai am de-a face cu lacasurile Domnului. Lasati-ma sa mor a
ici.
Dar n timp ce calugarii ncropeau targa, Miguel adormi, istovit de durere.
Si astfel, fara stirea lui, fu transportat la mnastirea carmelitilor desculti, nu
departe de oraselul Montejague.
n aceeasi zi, pe poarta palatului Maara din Sevilla iesea cortegiul funebru, care
o nsoti pe Girolama spre locul de veci. Miguel doarme ntr-o chilie a mnastirii, dep
arte de ea, si nu stie ca n aceasta clipa ar trebui sa mearga n urma sicriului, sp
re a-si arata lacrimile n vazul tuturor; nu stie ca multimile de oameni l judeca s
i-l condamna acum, mai aspru dect pentru toate pacatele sale, fiindca nu-si condu
ce sotia pe ultimul ei drum.
Cnd se trezi din somn, zari deasupra capului un plafon varuit n alb, iar pe perete
, fata n fata cu fereastra zabrelita, un Isus rastignit.
Iarasi el! Dusmanul omniprezent! Ah, de-as putea sa scap de urmarirea lui. Sa pl
ec de pe acest pamnt mai amar ca pelinul, sa ma duc n lumea umbrelor, unde nu-i ni
ci viata, nici moarte, nici constiinta, unde nu-i dect linistea tacerii netarmuri
te. Dar un asemenea lacas nu exista. Nu exista dect viata vesnica si osnda vesnica
Si adormi din nou si se trezi apoi pe o sofa n gradina mnastirii. Lnga el statea un
calugar.
E pe nserate. Aerul cald, mbibat cu arome de mirodenii, tremura usor n bataia flfitoa
re a aripilor de porumbei. Pasarile albe se asaza ca niste fulgi mari de zapada
pe acoperisul de culoarea cinabrului, si uguitul lor e un cntec al linistii si pa
cii.
Un mic izvor, curgnd dintr-un havuz, printr-o teava de lemn, si mproasca n cadere ap
a pe o piatra, si picurii scnteietori cnta o melodie susuratoare. Pe crestele flor
ilor se lasa din zbor albinele, si bondarii zumzaie multumiti.
Calugarii lucreaza n gradina.
Ce contrast ntre aceasta sublima atmosfera idilica si sufletul sfsiat de chinuri a
l omului nefericit.
n sfrsit, bine ca te-ai trezit, fiule, i spuse cu blndete calugarul. Lua apoi un pum
n de porumb si ncepu sa aleaga boabele bune de cele chircite si pipernicite.
Din ochii lui Miguel se rostogoli un val de furie si de dusmanie. ncerca sa se ri
dice, dar calugarul l opri.
Ma aflu cumva la nchisoare?
Nicidecum, domnule. Aici e mnastirea fratilor saraci. Eu sunt fratele Benedict, s
lujitorul lui Dumnezeu si al tau.
Nu vreau sa ramn aici. Dati-mi drumul!
Nu te misca, fiule. Parintele prior spunea ca n-ai voie sa te obosesti. Zicea ca
esti bolnav. Trebuie sa-l asculti, fiule
Trebuie?! izbucni Miguel. Sa ascult? Eu, stapnul a sute de mii de suflete, sa asc
ult de ordinul cuiva? Cine ndrazneste sa-mi porunceasca mie, cine?!Eu sunt
Nu despre asta-i vorba acum, l ntrerupse cu vorba domoala fratele Benedict. Nici s
a nu te mai gndesti la asa ceva, daca te tulbura si te nelinisteste
Sunt contele Miguel de Maara
Frumos nume ai, fiule, i raspunse calugarul linistit. nainte de a deveni fratele B
enedict, mie mi se spunea Francisco Sarua. De unde esti, domnule?
Cum?! Tu n-ai auzit de mine? Nu stii ca eu stapnesc sute de mii de robi si mii de
mercenari? Ca pamnturile, pasunile si livezile mele hranesc milioane de spanioli
? Tu n-ai auzit de mine, niciodata?
S-ar putea sa fi auzit. Dar nu-mi aduc aminte, i raspunse simplu fratele Benedict
. Stii, noi aici nu ne ngrijim dect de Dumnezeu si de munca noastra cea de toate z
ilele. Uite ce porumb frumos s-a facut. Acum trebuie sa alegem boabele mai bune,
pentru samnta.Ia un pumn si cntareste-l, sa vezi ct e de greu. Ce zici? Frumoase b
oabe, nu-i asa?
Miguel l asculta si, fara voia lui, ntinse mna, dar numaidect o trase napoi si se ntun
eca la fata.
Cu maslinele e mai rau, continua Benedict. S-au cam uscat. n schimb, cu strugurii
stam strasnic, s-au facut o minunatie! Si ce vin grozav o sa iasa! Cnd stai si t
e gndesti, toate tarile lumii se aseamana ntre ele, rse apoi ncet. n Egipt alegeam or
ezul, aici aleg porumbul, dar vezi, eu sunt tot eu, mereu acelasi om;doar boabel
e sunt altele.
Dupa care amutira amndoi si numai clopotul de vecernie facu sa se mai nvalureasca
tacerea amortita.
Benedict ngenunche si ncepu sa murmure cu evlavie Angelus.
Apoi se asezara cu totii n jurul unei mese de stejar; Miguel capata cea mai buna
bucata de brnza, si un codru de pine, si o cana frumoasa de lapte.
Cnd se ntinse n pat, din capela razbi pna n chilia lui corul pios al calugarilor:
Dumnezeule din ceruri, laudat fie numele tau!
Te urasc, strecoara el cuvintele printre dinti, cu o dusmanie mocnita, dar nversu
nata. Te urasc de moarte. Te urasc pentru ca ani de zile te-ai mpotrivit fericiri
i mele omenesti. Te urasc pentru ca atunci cnd m-ai lasat s-o cunosc, mi-ai luat-
o si m-ai lovit astfel, nct sa nu pot nici sa mor, dar nici sa traiesc.
Mnastirea se cufunda n liniste.
Pe Miguel l ngheata tacerea si-l tortureaza gemetele secundelor prelungite n bezna.
Nici sa moara, nici sa traiasca
Iata nsa ca de data aceasta somnul nu vine, si o noua zi, chinuitoare, si revarsa
zorile luminoase.
Rataceste n nestire prin incinta mnastirii, ncovoindu-se la tot pasul n fata crucilo
r, ocolind cu privirea toate semnele lui Dumnezeu; se strecoara n gradina, umbla
haihui, fara niciun rost, printre harnicii calugari ce-si vad de munca lor folos
itoare umbra cu suflet negru, fiinta pe jumatate vie printre cei vii, pe jumatat
e moarta printre mormintele disparutilor. Prin contrast cu fericirea tihnita si
modesta a calugarilor, Miguel si da seama cu ascutime de deznadejdea sfsietoare a
sufletului sau descumpanit. Ca oile ce pasc nestnjenite pe islaz, traiesc aici n p
ace si multumire slujitoriiDomnului, supunndu-i-se umili si smeriti. Ah, daca ar
sti ei ct de mult i invidiez pentru fetele lor linistite si pasnice! Caci sngele me
u n-a ncetat nicio clipa sa arda, si arde mereu cu aceeasi flacara fierbinte!
Cam asa trebuie sa fie si-n rai. Linistea si pacea domnesc peste sufletele preaf
ericite si ocrotite de mila cereasca, salasluind acolo ntr-o dulce armonie, n prea
jma lui Dumnezeu. Sufletul tau, Girolama, e acum printre ele. Tie, fara ndoiala,
ti-a fost sorocita viata vesnica. Ducndu-ma dupa tine, nu te voi gasi. Noi doi nu
ne mai putem ntlni, caci mie mi-e sortit blestemul.
n viata fiind, ti sunt mai apropiat dect n lumea mortilor. Nu mai vreau sa mor. Vrea
u sa traiesc cu amintirea ta. Ma duc acolo unde-i ngropat trupul tau, ca sa-ti fi
u aproape.
Priorul i asculta cu bunavointa dorinta de a se ntoarce la Sevilla. Porunci sa fie
nhamat calul la sareta si, nsotit de Benedict, Miguel porni spre oras.
La poarta Jrezului, calugarul si lua ramas bun, refuznd ospitalitatea tnarului nobil
:
ti multumesc, fiule, si Dumnezeu sa-ti aduca linistea, i spuse si se departa.
De mult nu te-am vazut, orasule, si umil ma ntorc la tine. Greu mi-e aici fiecare
pas. Fiecare treapta, pe scara casei mele, e un junghi dureros. Ah, si cum ma ng
heata pustietatea odailor! Si ct de disperata e aici singuratatea mea!
Iata oglinda! n ea, o fata nerasa si paraginita!Chipul meu. Pe fundul tau, oglind
a, vad nsa reflexul ochilor ei. A ramas acolo forma buzelor ei, pe care timpul a
uitat-o n tine.
Prin amintirea ei, locurile acestea vor trezi n mine durerea si fericirea deopotr
iva.
Fie! Caci totusi numai n parfumul tau, orasule, simt eu suflarea ei; n forfota vie
tii tale o vad miscndu-se si n freamatul tau i aud glasul.
Niciodata nu te voi mai parasi, orasule! Aici e ea, aici trebuie sa fiu si eu.
Se nchise n palat si refuza orice vizita, chiar si a prietenilor.
Opinia publica e mpartita, cum a fost de altfel ntotdeauna.
Unii au si uitat de ura ce i-o purtau si, auzind de disperarea lui, l compatimesc
. Altii l suspecteaza de ipocrizie si-i doresc suferinta. Iar altii, scepticii, d
au din cap nencrezatori, prevestind apropierea zilei n careMiguel avea sa fie prin
s din nou n mrejele diavolului, spre a se ntoarce la viata de desfru si de destraba
lare.
Femeile i dau trcoale, ncearca sa i se vre pe sub piele si sa-l ispiteasca. Barbatii
l ndeamna la aventuri.
ntr-o seara, fosta banda de petreceri dadu buzna pe neasteptate n palatul lui, cu
zarva de ghitare si cntece.
Le iesi n ntmpinare.
ntr-o clipita amutira si, cu spaima, se uitara la fata rece si mpietrita si la och
ii stranii, fixati prin ei, undeva departe.
Batura n retragere si se risipira care ncotro.
Vai, cum s-a schimbat! Nu mai e el, e cu totul alt om!
Aduce mai curnd a mort dect a viu.
Ochii lui te ard si te ngheata n acelasi timp.
Sa fi nnebunit?
Daca nca n-a nnebunit, atunci e, cu siguranta, n pragul nebuniei.
Ma ntrebi cum traiesc? i raspunde Miguel luiMurillo, mbratisndu-l cu emotie. Ar treb
ui mai degraba sa ma ntrebi de ce mai traiesc? Si prin ce minune mai exist
Murillo lacrimeaza pentru durerea lui.
i simt mereu pe-aproape prezenta, si asta ma tine n viata. Ce va fi nsa cnd adierea
vntului va lua de aici ultima suflare a parfumului ei, ultimul val de caldura din
vestmintele ei, cnd fundul oglinzii va ramne gol si pustiu, fara reflexul chipulu
i ei, ce va fi atunci, nu mai stiu
Ti-am adus un dar, Miguel, l ntrerupe Murillo, tragnd la o parte pnza de pe tabloul
cu care venise servitorul lui.
Deodata, ncaperea este luminata de chipul unei frumuseti neasemuite.
Miguel se cutremura si un timp nu e n stare sa scoata o vorba. n cele din urma bigu
ie, coplesit de uimire:
Girolama!
Santa Concepcion, Imaculata conceptiune, murmura ncet pictorul.
Chipul Madoei alcatuieste un oval desavrsit sub parul negru; ochii mari ard ca o f
lacara, buzele senzuale au o expresie blnda; n ansamblu, tabloul are un farmec ce
nu poate fi rostit n limbajul omenesc.
ti multumesc, Bartolom, ti multumesc. Niciodata nu voi uita aceasta fapta prietenea
sca.
Se lasa n genunchi n fata tabloului si ramase asa multa vreme; deodata observa ca
Murillo plecase, ca ramasese singur, cu ea.
Privi tabloul ceasuri n sir si, ncetul cu ncetul, bucuria lui se transforma n triste
te. Femeia aceasta nu mai e doar femeie. E Madona. Purtata de nori, spre naltimi,
se ndeparteaza de mine. Nu mai e a mea. Se nstraineaza. Ah, te pierd! Te pierd!
Dupa saptamni de totala izolare, parasi ntr-o zi palatul.
Merse absent pe strada Sicriului. n clipa n care ajunse la ntretaierea cu strada Mo
rtii, umarul lui fu atins n treacat de o mna de femeie.
Femeia l depasi si atunci Miguel o recunoscu pe Girolama. Mergea naintea lui, cu c
apul descoperit, mbracata ntr-o rochie de catifea verde.
Sngele i ngheta n vine de uimire.
Ca sa vezi, se ntoarce! Se ntoarce la mine!
O striga pe nume si porni iute pe urmele ei. Dar si ea grabi pasul.
Miguel o lua la fuga.
Girolama! Girolama!
Portile caselor aluneca napoi cu repeziciune, Miguel alearga, strabate n goana str
ada dupa strada, dar nu-i n stare s-o ajunga pe Girolama, cu toate ca ea merge la
pas. Cuprins de teama, striga n gura mare numele ei;n fuga, se ciocneste de un tr
ecator, se poticneste si cade, se ridica si iar goneste, mai departe.
Deodata o vede pe Girolama urcnd treptele unei biserici si disparnd pe usa sfntului
lacas.
Din fuga-i naprasnica se opreste pe scari, nlemnit, de parca ntre el si poarta bis
ericii s-ar fi cascat o prapastie. Teama de apropierea Domnului i patrunde cugetu
l, i strnge inima si-l face sa se nfioare.
ngenuncheaza pe scara si asteapta.
Soarele coboara n asfintit si pe Miguel l acopera umbra unei cruci.
n clipa aceea, Girolama iese din biserica.
Paseste ncet, cu capul plecat, coplesita parca de povara unor gnduri apasatoare; i
at-o, acum trece prinumbra crucii.
Sari n picioare si se repezi spre ea, cu un strigat de bucurie; femeia si ridica p
rivirea si Miguel vazu un craniu cu orbitele goale.
Lesina.
La capatiul lui sta medicul.
Bolnavul are privirea sticloasa, culoarea pupilelor mprastie reflexe sterse, iar
albul ochiului bate n cenusiu si e nvaluit n ceata.
Ochii, plutind pe undele delirului, ratacesc nesiguri prin odaie, iar n minte gndu
rile se trie ca un fumde pucioasa, rostogolit din adncul subconstientului.Buzele mu
rmura cuvinte de groaza si glasul, fara ecou, ncremeneste n pustietatea nebuloasa
a negurilor ce-i ntuneca gndurile.
Pe cer, unde stelele s-au stins, Miguel vede revarsndu-se o bezna mai neagra ca b
ezna. Pamntul se nabusa n abur si fum, ca n apele potopului.
Din neguri zbrnie asurzitor un trmbitat de goarne.
Ziua judecatii!
Deodata beznele se destrama si n spatiu se raspndeste o lumina vinetie.
Umbre ntunecate prind sa se avnte prin vazduh.Se grabesc. Fara sa atinga pamntul, a
luneca din loc n loc, trezindu-i din somn pe cei ce dorm.
Si din nou zbrnie goarnele.
Pamntul, pustiu si singuratic, nfiorat de atta asteptare, se cutremura; scoarta ter
estra trosneste, crapa si se deschide n mii de vagauni; stncile plesnesc, se sfarm
a, si mortii se scoala din morminte. Vijelia turbata matura acoperisurile oaselo
r, si nu-i ungher n care pacatosul sa mai poata scapa privirii judecatorului.
Iata-i, striga Miguel. Ochii sai fumega de febra si n gura-i clocoteste lava unor
cuvinte tsnite din izvoarele subterane ale groazei: Iata-i, vin, vin mortii!Vin
schiopatnd ca schilozii, bjbind ca orbii, trndu-se n crduri, ca leprosii.
Cei vii nsa, treziti din somn de vuietul goarnelor, fug de judecata, care ncotro.
Dau buzna n strada, se tin pe lnga ziduri, o iau la fuga n cautarea unui adapost ca
re sa-i fereasca de ochiul aprig al lui Dumnezeu.Sa ma fac nevazut! Sa dispar n v
azduh.
Vijelia doboara case, copaci, smulge orase si sate si le trage dupa ea; cutremur
ul rupe zagazurile apelor.
Acolo, da, acolo, pe un nor alb, sta el, si fata lui e nfricosatoare n neclintirea
ei. Cu o miscare a minii, judeca, mparte mila si arunca n dizgratie.i vedeti pe cei
osnditi, cascnd gura si cersind ndurarea? Dar vai, strigatele lor nu sunt auzite.
Vai lor!
Muritorii, despuiati trupeste si sufleteste, striga de zor cuvinte de aparare, d
ar glasul lor, mai subtire ca fosnetul strnit de aripile liliacului n zbor, se sti
nge, se mistuie n neant.
n pragul infernului s-a naltat o padure de brate cu pumnii strnsi. Sunt bratele cel
or cazuti n dizgratia divina. Gestul lor e o ultima zvrcolire ndrjita: mpotrivirea om
ului ce urmeaza a-si da sfrsitul, n flacari sau n ghearele gerului.
La poarta raiului stau alesii; fetele lor stralucesc de fericire.
Ah, cum va urasc, virtuosi care intrati n gloria nepieritoare a paradisului! Va b
lestem pe toti cei carora va este sortita viata eterna.
Cu o sfortare ncordata, Miguel se ridica n capul oaselor si striga:
Girolama! Ea, ea e, o vedeti, se nghesuie n multime. Acum se apropie de tron. Treb
uie sa ma duc dupa ea. Trebuie
Medicul l mpinge usor napoi n pat, n timp cebolnavul azvrle vorbele din el, ca un vulc
an n eruptie:
Dupa ea! Repede! Mai repede! Mai repede!Aburul si fumul ma nabusa. Ruinele caselo
r mi baricadeaza drumul, ma mpiedica sa fug, dar eu tot o vad. O vad mereu, depart
e, n fata mea. Cine, cine sunt umbrele acestea care ma nconjoara si nu ma lasa sa
trec? Sa fie sufletele damnatilor? Sst! Liniste. Tine-ti rasuflarea. Cocoseaza-t
e, fa-te mic, si alearga, alearga nainte, nu te opri! Ah, lasati-ma, dati-mi drum
ul! Cine sunteti? Ah, voi?!
n multimea ce-i taie zborul spre Girolama, recunoaste femeile distruse de el, si
barbatii ucisi de sabia-i necrutatoare. Striga ngrozit:
Nu-i nimic, scap eu de urmarirea voastra! Pe aici! Cum, si aici sunteti?! Jos min
ile! Nu va atingeti, de mine! Trec prin voi! Uite acum! Unde mi-e sabia?
Siluetele dau napoi; trupurile lor alcatuiesc o alee de flacari prin care Miguel
goneste ct l tin puterile;limbile de foc se apropie, i ling trupul si iar se retrag
, contopindu-se ntr-o mare de flacari purpurii.
Ah, ard! Picioarele mi se moaie, ochii mi se neaca n sudoare si snge, suflarea ma l
asa! Lesin!Dar ce-o mai fi si sunetul acesta asurzitor?! Aha, e glasul trmbitelor
ngeresti! mi porunceste sa ma supun judecatii! Vai mie! Nu, nu! Nu vreau! As cade
an dizgratie, si n-as mai apuca s-o vad niciodata! Girolama! Girolama, nu ma para
si! Nu ma lasa singur!La o parte din drumul meu, voi cei napastuiti de mine!Fie-
va mila si ndurati-va de sufletul meu!
Nalucile se lipesc de el si-i ncolacesc trupul cu bratele. Miguel se lupta cu ele
din rasputeri, dar mpotrivirea lui e zadarnica.
Girolama! Unde esti, Girolama?! Nu te mai vad.Si eu, eu trebuie sa ajung la tine
! Trebuie! Fara tine nu pot trai! Doamne, Dumnezeule! Fie-ti mila de mine, si la
sa-ma macar s-o privesc! Altceva nu-ti mai cer, dect s-o vad, Dumnezeule atotpute
rnic!
Spre dimineata se linisti si dormi putin. Pe neasteptate, n odaie si facu aparitia
Trifn cu un brat de trandafiri albi din partea arhiepiscopului, care aflase de mb
olnavirea lui Miguel. Preotul lasa trandafirii pe marginea patului; la atingerea
trupului nfierbntat al bolnavului, florile ncep sa se ofileasca si sa se stinga, u
na cte una.
Flacarile lumnarilor prind sa sfrie cu limbi de sarpe.
Cuvintele de mngiere ngheata pe buzele lui Trifn:
Eminenta-sa va trimite prin mine binecuvntarea sa, urndu-va totodata sa aveti tari
a de a birui boala care va ncearca.
Ca un psalm al ntristarii duduie cuvintele preotului n urechile lui Miguel.
Sa te nasti, sa cresti, sa nfloresti, sa te mplinesti si sa mori, murmura el nspaimn
tat.
Va gnditi la moarte, don Miguel?
Ct timp mi mai ramne? ntreaba tnarul conte, cu ochii tinta la buzele calugarului.
Tacere.
Ct timp ma mai desparte de moarte? repetaMiguel, staruitor.
Secundele se trie ca anii.
Oricnd, raspunde n sfrsit calugarul, aplecndu-se asupra bolnavului, oricnd e bine ca
omul sa se gndeasca la ultimele treburi pe pamnt. Oricnd e binevenit ca el sa se ca
iasca pentru pacatele lui, si sa se pocaiasca. Supuneti-va vointei Domnului, nalt
imeavoastra.
Dar gndul lui Miguel e ndaratnic, chiar si n aceste clipe.
Credo in unum Deum, i sufla Trifn.
Credo in te, Girolama, erup convulsionat cuvintele din gura bolnavului.
Trifn si nalta bratele, mnios la culme:
Va aflati la poarta vesniciei si tot va mai gnditi la cele lumesti? Uitati-va cum
aratati, naltimeavoastra Sunteti aproape mort. Viermii au si nceput sa roada trupu
l vostru pacatos
Nu, nu, tipa Miguel, pipaindu-si obrajii, pieptul si picioarele. Nu-i adevarat!
N-am murit! Traiesc! Si voi trai. Trebuie sa traiesc, ca sa
Ca sa? striga la el Trifn, strngndu-i cu putere minile fierbinti, mbratisndu-l aproap
Vorbiti, donMiguel, simt ca nu sunteti departe de pocainta, de pragul izbavirii
. Spuneti: Trebuie sa traiesc, ca prin pocainta sa-mi rascumpar
Cu un gest, Miguel curma vorba calugarului si si atinteste privirea n plafon. Nu m
ai vorbeste cu voce tare, buzele lui murmura ncet, silabisind ntr-una numele Girol
amei.
Trifn si nalta minile mpreunate deasupra patului; bolnavul zace neclintit, n timp ce t
randafirii se sting sufocati de caldura zapusitoare.
Dupa trei saptamni de boala, medicul, care pna atunci se ndoise, declara ca Miguel
va fi salvat.
Cu o adevarata vointa de fier, bolnavul s-a smuls din ghearele mortii. Vrea sa t
raiasca. N-are voie nca sa moara. Mai e legat de pamnt, de viata. nca nu i-a sunat
ceasul.
Sfrijit si slabanog, cu fata palida-vinetie si tremurnd din tot corpul, Miguel se
ridica ncet n capul oaselor si, spre uimirea tuturor, paraseste patul.
Nu bolnav, dar nici pe departe sanatos, nfrunta boala, biruind-o cu puterea voint
ei, izgonind-o macar pentru o clipa.
Vedeti, padre Trifn? Sunt sanatos! O sa traiesc.
Trifn si lasa capul n jos si pleaca. Miguel vede nsa n sinea lui chipul blajin al par
intelui Gregorio.
E n vecii vecilor pierdut acest pacatos, si spuneTrifn, daca nici acum, cnd a simtit n
fata suflarea mortii, nu s-a supus cu smerenie Atotputernicului.
Miguel si revine foarte ncet din greaua-i suferinta. n odaile izolate de restul lum
ii nu mai patrunde acum nici murmurul ghitarelor, nici melodia duioasa a serenad
elor, nici glasul mizeriei.
Domnesc n ele, suverane, tacerea si penumbra, aducnd, prin incisivitatea lor, cu u
n ger aprig.
Flacarile lumnarilor plpie sub tabloul Girolamei, si chipul ei se desprinde de pnza,
hoinarind prin camera ca un suflet ratacitor.
Cu toate ca zilele sunt fierbinti si nabusitoare, Miguel se plimba prin casa ncoto
smanit ntr-o blana grea si tremura ca un friguros. l mai scutura spasmele bolii. E
nchis n el si nu primeste pe nimeni. Nu sta de vorba dect cu tabloul Girolamei.
Mai e si-acum la granita dintre viata si moarte. Cu ochi febrili, se uita tinta
spre celalalt tarm, cautnd o punte de trecere catre ea.
Medicii sunt din ce n ce mai ngrijorati de starea sanatatii lui. Adeseori, cte un o
chi se lipeste de gaura cheii, cte o ureche asculta discret din spatele usii, si
curiosul le sopteste celorlalte iscoade ca stapnul sade tacut n jiltul sau, cu pri
virea cufundata n ochii stapnei.
Dar iata ca vointa iesi din nou triumfatoare, si trupul se nzdraveni. Sufletul nsa
, mereu ntunecat, e prada unor vedenii si halucinatii din ce n ce mai nspaimntatoare
.
ntr-o seara, se smulse din ghearele apatiei si, n timp ce soarele asfintea, se fur
isa pe nesimtite n strada.
Pasea grbov si nesigur, cu ochii atintiti nainte, fara sa priceapa nimic din ceea
ce se petrece n jurul lui.
Deodata nsa tresari si deveni atent.
Din directia opusa, se apropia un cortegiu mortuar.
Saraca nmormntare, ntr-adevar saraca! Patru barbati ducnd pe o nasalie un sicriu sim
plu, fara nicio podoaba. Fara flori. n fata nasaliei, un pocait cu gluga trasa pe
ste ochi, ducnd, n loc de cruce, o lumnare aprinsa. n urma sicriului, nimeni.
O nmormntare a saraciei si a mizeriei. Sa duca ei oare la groapa un cersetor sau u
n ucigas? Ori duc n sicriu un blestemat, ca sa-i arunce trupul ct mai departe de p
oarta orasului, peste un morman de moloz, si apoi sa-l acopere cu un strat de gu
noaie?
Nimeni nu mergea n urma sicriului. Nimeni nu plngea. Pna si un cersetor si are priet
enii lui. Asta trebuie sa fi fost un suflet hain Da, e nmormntarea mizera a unui in
s fara nume, de care ntregul oras se rusineaza si nu vrea sa aiba de-a face cu el
, nici macar n ceasul despartirii definitive.
Miguel se apropie de nasalie.
Pe cine ngropati? l ntreba pe unul dintre ciocli.
Pe don Miguel de Maara, i raspunse sec acesta.
ncremeni. Cum?! Aiurez oare? Ce-a spus omul asta?! Nu se poate! Eu sunt aici, sta
u, respir, gndesc, vorbesc! Cum vine asta?! Saracaciosul cortegiu trecu pe lnga el
agale, ntr-o liniste desavrsita. Miguel se ntoarse, alerga dupa ei si se adresa un
ui alt cioclu:
Spuneti-mi, a cui e nmormntarea asta?
A lui don Miguel de Maara, suna raspunsul.
Pe Miguel ncepu sa-l zgltie frigul. Merse un timp clatinndu-se n urma cortegiului, ca
re patrunse ntr-o bisericuta amarta. l apuca de umar pe pocaitul cu lumnarea n mna si,
scuturndu-l zdravan, l ntreba cu nfrigurare:
Pe cine nmormntati voi?
Pe contele Miguel de Maara, i raspunsera n cor pocaitul si cei patru ciocli.
Simti cum l lasa inima; horcaia, abia mai respira, si corpul i tremura ca varga. n
cele din urma, izbuti sa-si adune puterile si se repezi spre sicriu sa-i smulga
capacul. Nu era batut, si capacul cazu, zgomotos.
Zari n sicriu propriul sau chip.
Scoase un strigat deznadajduit si n clipa aceea n biserica se stinsera toate lumin
ile.
mpleticindu-se, ajunse n strada.
Am murit si n-am s-o mai vad niciodata, si spuse cu disperare. Dar eu nu vreau sa
mor! Vreau sa traiesc! Trebuie sa traiesc. Si traiesc! si pipai trupul. Da, trai
esc, vad strada, vad oameni cu felinare aprinse n mna, vad stelele pe cer. Nu, n-a
m murit! Sunt nsa n preajma mortii, dar eu n-am voie sa mor nainte de a gasi drumul
spre Girolama, nainte de a avea certitudinea ca voi fi legat de ea n eternitate!
Nu, acum n-am voie sa mor!
Dar drumul acela?
Se apleca adnc.
l cunosc Pe acest drum voi merge. Poate mai e timp. Poate nu e prea trziu!
ntr-o firida se nalta o cruce mare; de-o parte si de alta a Rastignitului ard lumi
nitele plapnde ale opaitelor cu ulei.
Miguel se opreste. Sngele da navala n inima si inima-i bate n piept, ca un ciocan.
Se uita tinta la cruce.
Ah, tu, viata ce n-ar trebui sa fii masurata cu ceasul solar, nici cu pritocitul
nisipului n clepsidre, ci cu cele paisprezece popasuri pe drumul crucii! De-ai s
ti ct mi-e de greu!
Fata n fata cu dusmanul, singurul care-l poate izbavi.
Ligamentele se ncordeaza toate pe trupul lui. Ochii i se injecteaza, si inima n pi
ept o ia razna.
Sa ngenunchez
Nu, nu, muschii se mpotrivesc, pumnii se strng, buzele se nclesteaza, sa nu se stre
coare printre ele niciun cuvnt de umilinta
Nu, mai bine mor!
n narile umflate de mnie si orgoliu, batura deodata miresmele gradinilor, si acest
ea i amintira de suflarea Girolamei
Nu departe Aproape, aproape de tot
Si omul cazu n genunchi, la picioarele Mntuitorului.
Iertare!
Cotropit de un val de evlavie patimasa, Miguel mbratisa cu ncrncenare lemnul crucii
si striga deznadajduit:
ndurare! Dumnezeu al Girolamei si al bunului meu Gregorio! ndurare, si ti jur ca ma
schimb si ncep o viata noua! Prin spini si maracini voi umbla, uitnd de mine si t
raind dupa poruncile tale! Dar lasa-ma sa mai traiesc putin, ca sa ndrept raul pe
care l-am semanat la tot pasul! Dumnezeule milostiv! Nu-ti cer dect timp! Timp s
a-mi dai!
n aceeasi noapte i chema la el pe cei doi prieteni credinciosi, Alfonso si Murillo
, si le spuse:
Ascultati-ma, bunii mei prieteni. M-am hotart, nu mai pot trai singur. Atmosfera
de aici a devenit pentru mine amara si singuratatea ma nspaimnta. Pe vremea cnd era
m copil un calugar, om bun si prea cumsecade, mi-a dat o idee pe care acum o nfap
tuiesc spalndu-mi astfel pacatele prin fapta. Renunt la tot ce-mi ofera aceasta l
ume si ma retrag la mnastire. Cererea mea de primire la Caridad a si fost scrisa.
Ca membru? ntreba Murillo. Si eu vreau sa-irog pe fratii de la Caridad sa ma prim
easca n confreria lor.
Nu, i raspunse Miguel. Ca frate de rnd.
Cred ca exagerezi, bolborosi Murillo, uluit.
Miguel, protesta Alfonso. Asta-i curata nebunie!
N-ai voie sa faci una ca asta, Miguel, insista si Murillo. Chiar atta rau n-ai fa
cut, nct sa fii silit sa-ti rascumperi pacatele n felul acesta! Nu exista om fara p
acate
Miguel l ntrerupse impetuos:
n clipa asta, vad naintea mea ntreaga-mi viata.Toata imensitatea pacatelor mele o a
m n fata ochilor, ca n palma. Vreau sa ma pocaiesc. Sa ma schimb. Sa ndrept prin bi
ne raul savrsit.
Pentru a te pocai, nu-i neaparata nevoie sa devii calugar, interveni din nou Mur
illo. Rami aici, du o viata linistita si roaga-te lui Dumnezeu. Sunt sigur ca te
va ierta.
Dar Miguel izbucni cu o pasiune dezlantuita:
Asta-i prea putin, bunii mei prieteni! Sa te pocaiesti, n spatele cuptorului cald
ut, sa ngenunchezi dimineata si seara n fata crucii si sa rumegi formula de iertar
e a pacatelor Sa numeri la adapost de cinci ori n sir boabele mataniilor, lnga masa
ncarcata cu bunatati! Sa mesteci de-a valma n tihna si-n belsug pateurile, friptur
ile si rugaciunile! Nu! Asta ar fi o pocainta mult prea ieftina pentru o viata c
um a fost a mea. Pocainta mea trebuie sa fie totodata si pedeapsa mea. Ori totul
, ori nimic!
Zadarnic ncercara prietenii sa-l nduplece, zadarnice fura insistentele de a-l conv
inge sa renunte la hotarrea lui.
A doua zi dimineata, Miguel nmna personal cererea sa fratelui superior al mnastirii
Caridad. Calugarii nmarmurira.
Si n timp ce petitia lui era obiectul unei minutioase cercetari, n timp ce fratii
aruncau n balanta parerile pro si contra, lunile se scurgeau pentru Miguel ncet si
monoton. ntr-o totala izolare de lume, el nalta rugaciuni fierbinti Domnului, inv
ocndu-i mila, ca sa fie primit n rndurile slujitorilor sai, si se pregatea pentru i
ntrarea la mnastire, citind si studiind operele parintilor bisericii.
Asa am hotart. Ma ntrebi, Alfonso, ce se va ntmpla cu bunurile mele!? Daca ai sti ct m
i sunt de indiferente! Vei continua sa le administrezi pna n clipa n care le voi do
na pe toate mnastirii. De-acum ncolo nu mai vreau nimic de la aceasta lume!
ntr-o zi, Alfonso intra la el, nsotind un calugar care-i nmna un pergament cu pecete
a Sfintei Confrerii a Caritatii.
Cu minile tremurnde, Miguel desfasura sulul si, plin de emotie, citi hotarrea prin
care contele Miguel de Maara Vicentello y Leca, cavaler al ordinului Calatrava, e
ra primit ca frate al Confreriei de Santa Caridad de Nuestro Seor Jesucristo.
Adnc miscat, Miguel l mbratisa pe calugar si-i spuse, cu lacrimi n glas:
ti multumesc, frate, ti multumesc din toata inima pentru acest mesaj.
Mesajul acesta i aduce naltimii voastre bucuria?ntreba calugarul.
Bucurie? De o suta de ori mai mult! Sensul vietii, frate.
Miguel ncheie scrisoarea de multumire adresata Confreriei Santa Caridad. Pe buzel
e lui flutura un zmbet.Ca sa vezi, pun ordine prin lucruri ca un om ce-si ia rama
s bun de la viata! Si, de fapt, eu abia acum ncep sa traiesc. S-a terminat cu rat
acirile. Acum am un tel, un sens al vietii.
si mai aduse aminte de ceva, lua repede o hrtie si scrise grabit. Cu o mica pecete
de aur imprima apoi n ceara blazonul neamului sau. Suna.
Catalinon aparu ntr-o clipita. Se opri nedumerit n pragul usii, si freca ochii somn
orosi si si privi stapnul banuitor. Ce i s-o mai fi nazarit, de ma trezeste n miezu
l noptii?
Miguel se uita ndelung la servitorul sau si-i spuse:
Ne luam ramas bun, baiete.
Catalinon se nviora:
Sa fac bagajele, stapne? Si si unde plecam, daca mi-e ngaduit sa ntreb?
Miguel scutura din cap.
Nu m-ai nteles. Voiam sa spun ca noi doi ne despartim. Te concediez.
Catalinon se prefacu ntr-o stana de piatra. I se parea ca n loc de inima avea n pie
pt un ciocan care batea de zor. Ce s-a ntmplat? Nu cumva i-a sarit o doaga?! Sa fi
e iar bolnav? Dar iata ca limba ntepenita prinse iar puteri.
Pentru numele lui Dumnezeu, stapne! De douazeci de ani va slujesc cu credinta V-at
i nvatat cu mine Nimeni n-o sa va multumeasca, asa cum v-am
Peste rostirea mprastiata se napustira gndurile:dupa attia ani de slugareala, dat a
fara?! Ce-am facut?Ce gnduri o avea cu mine? Sa ma trimita napoi laMaara, sa pasc p
orcii?
Si ncerca sa se apere, cu disperare:
Nu ma alungati, stapne! Slujitor ca mine nu mai gasiti!
Privirea lui Miguel era binevoitoare:
Nu te alung, Catalinon. Dar acolo unde ma duc acum n-am nevoie de slujitori. Ma
duc la mnastire.
Catalinon ramase o clipa cu gura cascata, dar numaidect si reveni. Ura! Nu-i bolna
v! Iar l-a apucat strechea.
Ce mai, pna ntr-o saptamna se ntoarce acasa si totul va fi iar cum a fost. Se apropi
e de stapnul sau si gura ncepu sa-i turuie ca o moara stricata:
Stiti ce m-am gndit, stapne? Ca poate n-ar fi rau sa mai asteptati cteva zile cu co
ncedierea, nu credeti? Oricum, o sa mai aveti pe ici pe colo cte ceva de lamurit,
de trimis, de nmnat, de dus, de adus pe cineva Si vorba ceea, de un suflet de nade
jde ati avut si veti avea nevoie ntotdeauna pe lnga voi, stapne Iar aici, n fata voas
tra ncepu el sa se bata cu pumnii n piept aici se afla omul n stare sa se arunce si
n foc pentru naltimea-voastra!
Miguel se ridica din jilt si se apropie ncet de el:
Stiu. Mi-ai fost ntotdeauna credincios. De-aceea nu te-am uitat si am avut grija
sa te multumesc.Poftim, tine.
Catalinon ntinse mna tremurnda si apuca hrtia.
Citi:
pentru credinta n serviciul meu, i las luiCatalinon n deplina proprietate, locanda s
i hanul LaSfnta Fratie din Brenes, mpreuna cu toate acareturile si bunurile mobile s
i imobile, ce tin de
Catalinon clampani din dinti zgomotos.
naltimea-voastra! E cu putinta? Locanda LaSfnta Fratie va fi a mea?
E a ta. Stiu ca ti-a placut pe vremuri, cnd am mas acolo o data peste noapte
Mi-a placut e putin spus, stapne! n toataAndaluzia nu-i crciuma mai frumoasa
Si Petronila ta te asteapta de attia ani, nu-i asa?Meriti atta rasplata din partea
mea.
Stapnul meu! izbucni n strigate de bucurie Catalinon si se repezi sa-i sarute mna.
Eu ea noie oare adevarat? Atta avere?! Sfnta Fecioara Maria!Simt simt ca nnebunesc!
Miguel, care ntre timp se asezase, se ridica din nou.Privelistea fericirii omenes
ti l ndurereaza.
Du-te, Catalinon. Va puteti muta acolo imediat.Cu bine!
Catalinon e descumpanit, nu mai stie ce are de facut cu minile, cu picioarele, cu
vorba. Se uita natng si plin de recunostinta la stapn, dar nu-i vine sa plece.
Miguel observa sovaiala servitorului. i vorbeste cu blndete, dar nenduplecat:
Stiu, ti nchipui ca retragerea mea la mnastire ar putea fi iar vreuna din toanele m
ele trasnite, care o sa-mi treaca dupa cteva nopti de somn. Nu, Catalinon, de dat
a asta nu. Am cntarit bine totul nainte de a ma hotar; zadarnic ai astepta acum ntoa
rcerea mea.N-avem ce-i face, drumurile noastre se despart.
Catalinon framnta n mna documentul. Hrtia asta i garanteaza libertatea, i asigura o vi
ata tihnita si mbelsugata si totusi, pleoapele ochilor i zvcnesc, ca aripile unei pa
sari speriate, si ciocanul din piept prinde iar sa bata navalnic; asadar, hotarre
a lui e sfnta;s-a zis deci cu vremurile de veselie si lipsite de griji;de-acum nco
lo n-o sa mai hoinarim amndoi prin lume, si n-o sa mai dormim prin hanuri amarte,
cu cetele de zbiri pe urmele noastre; s-a ispravit cu aventurile nastrusnice, cnd
pielea se ncrncena pe mine si niciodata nu stiam cum avea sa se sfrseasca ntreaga p
oveste; s-au dus, asadar, vremurile n care un nesabuit adio deschidea pe loc portil
e unei noi surprize;s-a zis cu escapadele ce se ncheiau ntotdeauna cu o baltoaca d
e snge si cu nori de praf si spaima nvrtejindu-se n urma copitelor sfritoare ale cailo
r nostri! O, Santa Maria! Ce mai viata a fost, cabaleros!
Catalinon framnta locul, mutndu-se de pe un picior pe altul. Ar fi vrut sa-i spuna
ceva stapnului, ceva frumos, de despartire, pentru ca acum stia cu certitudine c
a era vorba de despartire.
naltimea-voastra, stiti eu cum sa va spun., eu as fi mai bucuros sa ramn cu voi va rog
mai gnditi-va stiu si eu poate ca va rog
Du-te, Catalinon, i spuse Miguel si se ntoarse cu spatele.
Catalinon mai ramase o clipa tintuit locului. Apoi, cu pas sovaitor, porni spre
usa, uitndu-se mereu ndarat, sa vada daca nu cumva stapnul l recheama.Crapa ncet usa
de stejar ferecata n argint si n ochi l izbi ntunericul jilav si nesuferit. Ce mai,
era limpede, s-a sfrsit cu adevarat, si el trebuia sa treaca acum pragul acesta a
furisit si n urma acestui prag sa lase anii de huzur ai tineretii sale.
Aproape de malul Guadalqukirului, nu departe de arena coridelor si n imediata vec
inatate a octogonaluluiTurn al aurului, unde, odinioara ah, ct e de mult de-atunc
i! erau depozitate comorile nstrainate de la mauri sau aduse din Lumea Noua sub pn
zele multicolore ale corabiilor cu flancuri burduhanoase, se nalta bisericuta Sfnt
ul Gheorghe, iar de aripa ei stnga se lipea o asezare joasa si darapanata, aparti
nnd confrerirei Caridad. n capela Sfntului Gheorghe salasluia Domnul, n casa de cara
mida fratii ordinului, iar n magazia mare de lemn, o numeroasa turma de sobolani.
Paupera confrerie a Caritabililor si asumase nobila ndeletnicire de a aduna si nmor
mnta cadavrele pe care ntunecatul Guadalquivir le azvrlea pe malurile sale, precum
si cadavrele osnditilor executati, spre a ngadui astfel odihna de veci acelora car
e n viata fusesera huliti de toata lumea.
n spatele zidului galbejit de vreme, si traiau viata lor tihnita fratii ordinului
Caridad, administrndu-si micile gospodarii, semannd straturi cu legume si preamari
nd cu imnuri de slava gloria atotputerniculuiDumnezeu.
Priorul mnastirii l primi pe Miguel, n gradina, la ceasul amurgului. l mbratisa, l sar
uta pe amndoi obrajii, si-i facu o adnca plecaciune.
Fii binevenit la noi, distinse stapn, i se adresa cu bunavointa. Casa noastra e c
asa ta, buzele noastre sunt buzele tale, rugaciunea noastra e rugaciunea ta.
Nu pot consimti, parinte, i spuse Miguel cu umilinta, sa ma numesti distinse stapn
. Chiar si cuvntul frate, rostit de buzele tale, mi va pricinui durere, caci nu-l
merit. Vin la voi ca sa schimb vinul cu apa si vorbirea pacatoasa cu cuvntul Domn
ului.De aceea, am sa te rog sa fii cu mine mai sever dect cu ceilalti frati.
si scoase camasa de matase si mbraca una de pnza nealbita; tunica fina de catifea o
nlocui cu rasa aspra de calugar, si la bru se strnse cu un snur gros.
Priorul l conduse ntr-o chilie stralucind de lumina si de farmecul unei veselii mu
te.
Iata, aceasta-i locuinta ta, frate.
Miguel se retrase din pragul chiliei, cu minile ntinse nainte, de parca s-ar fi fer
it de deochiul cuiva..
Nu, nu, parinte, aici nu pot locui.
Leapada-te de mndrie, fiul meu, i spuse batrnul, cu voce grava.
O, nu, te nseli, parinte, izbucni Miguel. Nu-mi doresc o chilie mai buna, ci, dim
potriva, una mai proasta.Nu mndria a vorbit acum din mine, ci umilinta.
Umilinta e uneori vecina cu trufia, frate, i replica priorul; dar ti voi face pe p
lac. Vei alege singur chilia n care vrei sa locuiesti.
Miguel si alese cea mai mica si cea mai ntunecatachilie si se instala n ea. Cu ncuvi
intarea fratelui superior, atrna pe perete, alaturi de crucea Rastignitului, icoa
na Sfintei Fecioare a consolarii cu chipul Girolamei.
Si n timp ce ntreaga Sevilla era intrigata de fapta lui, n timp ce nobilimea se dez
icea de el, spumegnd de furie mpotriva exemplului sau umilitor, n timp ce poporul rd
ea de acest descreierat care mereu nascoceste cte o trasnaie, Miguel cobora trept
ele vastei magazii a mnastirii Caridad. Cu toate ca afara soarele frigea, nauntru
totul era nvaluit ntr-o negura verdegalbuie, amintind de culoarea veninului. Pnzele
de paianjen nhatau aici niste muste verzi, bzitoare. Cele doua ferestruici rotunde
din fundul magaziei aduceau cu ochii plnsi ai unui deznadajduit. Printre fiare r
uginitesi tot soiul de alte troace si vechituri, aerul se valatucea n cocoloase p
utregaite. Duhoarea de mucegai jilav ti muta nasul din loc.
Miguel se aseza pe un butoi gol si, stnd asa, zari deodata ctiva sobolani, cu ochi
i flamnzi atintiti asupra lui. Lucea din acesti ochi o lacomie hamesita, si toate
furiile fulgerau din pupilele sclipitoare; n nelinistea lor, animalele adulmecau
mirosul de om.
Pe Miguel l cuprinse greata si dezgustul. si daduseama ca ar fi fost de ajuns sa r
idice o bta, sa izbeasca, si ntr-o clipita hidoasele animale s-ar fi mprastiat si o
chii lor sticlosi nu s-ar mai fi holbat la el cu atta ura. Dar de-acum ncolo el nu
mai are voie sa loveasca, nici sa omoare.
Cnd se prezenta la prior cu rugamintea de a-i da ncuviintarea sa locuiasca n magazi
e, acesta se posomor:
Nu stiu daca mi-e ngaduit sa fac acest lucru, frate. Mi-e teama ca exagerezi. Mai
drag i este Domnului cel ce salasluieste n tihna si supunere n umbracopacului sau
stufos, renuntnd la sine si lasndu-se n seama vointei lui. A sta la un loc cu sobol
anii nu-i de demnitatea omului
E vorba nsa demine, riposta cu nversunata ncapatnare Miguel.
Frate! striga priorul dojenitor. Sufletul tau e esenta divina! Spiritul tau libe
r calatoreste spre Dumnezeu, el trebuie sa se nalte, nicidecum sa coboare si sa ln
cezeasca printre sobolani. Ia aminte, fiule, si leapada-te de trufie.
Coboara pna la fundul caintei mele, sufletul meu!se nchina Miguel, coplesit de sen
timentul deznadajduit al nesigurantei de sine; coboara, si de vei afla acolo alt
ceva dect umilinta, sa nu mai fii nemuritor. Sa putrezesti si sa te stingi n vecii
vecilor, o data cu trupul meu blestemat!
Priorul asculta, mirat, rugaciunea att de patimasa.
Ai nevoie de liniste, frate, i spuse n cele din urma, cu blndete. ti dau voie sa loc
uiesti cu sobolanii;poate ca n felul acesta vei gasi pacea pentru umilinta ta. Fi
i nsa cu bagare de seama, sa nu faci mai mult dect vrea Dumnezeu!
Miguel ngenunche n fata Girolamei-Madona si si mpreuna minile cu ncrncenare.
Trupul lui mpietreste, n timp ce sufletul i se aprinde de extaz.
Ochii femeii de pe pnza arunca scntei n ochii pocaitului, strnind vapai n sufletul sa
u aprins.
O, nu te ntrista, iubire! ti vei gasi izvorul, si cu apa vie te vei adapa! Nu te z
buciuma si nu te chinui, iubire, caci numele tau e mai frumos ca numele arhanghe
lilor, iar glasul tau va dainui peste veacuri. Si o tacere, o tacere imensa se v
a ntinde peste ape si prapastii
Netarmurita e desfatarea n preajma tronului ceresc, mareata e nfaptuirea luminii p
rintre cei alesi; o, si ct e de stralucitoare dragostea ce cnta peste mari si tari
.Cine oare a suferit mai mult? Cel ce durerea a ndurat sau cel ce a semanat-o?
Ai stat la o palma de poarta Mortii, iubito, si-ai mai avut taria unui zmbet ce s
-a stins la mijlocul drumului. Umbrele s-au nsirat n jurul tau si mi-au mpiedicat v
ederea sa-ti mai vada chipul. Si n acest timp, apele nvolburate ale rului jucau pe
toata ntinderea lor dansul zanatic al destrabalarii. Lanurile de porumb fosneau nvr
tejindu-se, corabiile de pe ru dantuiau cu umbrele maslinilor, si stolurile de pa
sari se nvrteau zglobiu la marginea norilor ntunecati. Si tu te-ai dus, te-ai dus c
u ei, prin ei, naltndu-te deasupra lor si ducnd salutul tau muntilor, peste ale car
or culmi salasluieste pacea eterna.
Iata, vezi? A mai ramas n mine destula putere ca sa vin dupa tine.
Merg ncet, si tot ncet ma apropii.
O, te simt, te simt aproape, doar mna sa ntind ca sa te-ating! Dupa miros te recun
osc, Madona!Chipul tau divin mi arde ochii, ma orbeste, iar glasul tau ma tintuie
ste pe crucea pocaintei.
Ah, orbeste-ma, pentru gratia lui Dumnezeu, orbeste-ma, fa-ma surd si nesimtitor
, ca sa ma bucur de placerea fiecarui cui pironit n trupul meu.
Iubire! Sngele glgie din ranile mele deschise.Aburul suflarii mele ti nvaluie bratele
si picioarele, si vrful degetelor tale mi-au strapuns pieptul. Ah, pamnt de piatr
a! Striga, striga cu mine, dulce voluptate! Mor!
Cnd se trezi din lesin, si cufunda privirea n sine, se ntoarse apoi la gndurile lui s
i si gasi sufletul mai negru ca bezna noptilor fara stele.
Simturile biruisera iar n lupta cu supunerea smerita fata de Dumnezeu.
Rusinea i acoperi obrajii de roseata si Miguel nu se mai ncumeta sa priveasca chip
ul Rastignitului.
Dupa un timp se ridica din pat si se duse sa-i destainuie priorului chinul care-
l rascolea.
Esti nca prea legat de cele lumesti, frate, i spuse fratele superior. Uita de toat
e si mergi pe caleaDomnului.
Si ce trebuie sa fac, parinte, ca sa ajung pe aceasta cale? Sa-mi scobesc ochii,
sa-mi mpung timpanele si sa-mi retez minile? Sa ma ntind despuiat la soare, ca sa
ma arda dogoarea lui, si sa refuz bautura si hrana?Daca aceasta-i vointa lui Dum
nezeu, porunceste, si asa voi face.
Miguel amuti; fata lui e mai galbena ca ceara, iar respiratia grabita si ntretaia
ta.
Tacere prelungita; doar fosnetul tremurator al flacarii de lumnare se mai aude.
Lui Dumnezeu i ajunge, rosti ntr-un trziu batrnul prior, daca vede ca a ta cainta e
adevarata.
Da, dar trupul meu
mblnzeste-i poftele, l ntrerupe priorul.
n orice chip, parinte?
n orice chip, fiule.
ntorcndu-se n beciul lui, Miguel ncepu sa se biciuiasca cu grbaciul, pna la snge.
Apoi se uita la chipul lui Hristos. Era nnegurat, mohort si trudit de o tristete d
ureroasa.
Totul e prea putin pentru tine, suspina Miguel ngenunchind n fata crucii. O, cerur
i, plngeti-mi soarta nemiloasa, caci nu sunt n stare sa gasesc calea ndreptarii vin
ovatiilor mele; iar sufletul meu nu-si va afla niciodata mngierea.
Timpul se scurse.
Pentru viata sa pilduitoare de pocait, membrii sfinteiConfrerii Caridad l alesera
pe Miguel n functia de Hermano Mayor .
Primi cinstirea cu supunere si evlavie, framntndu-si gndul cum sa faca din ea o ped
eapsa sau cel putin sa-si mplineasca pocainta cu un nou continut.
Sa se nchine cu smerenie Domnului, sa ngenuncheze ceasuri n sir n fata lui cu minile m
preunate, sa mediteze fara ragaz asupra exercitiilor spirituale ale lui Loyola d
espre solutie si esenta, despre cercetarea constiintei comune si particulare, de
spre infern si mparatia lui Hristos; sa dezbata regulile canonice cu privire la d
iferentierea spiritelor, sa analizeze scrupulele si gndirea religioasa; sa-i nalte
mereu rugaciuni Domnului si sa i se nchine fara ncetare Dar ct de putin nseamna toat
e acestea pentru ochiul lui, vesnic tulburat de o mnie nempacata.
Autoflagelarea zilnica distruge pielea si pricinuieste durere. Durerea nsa se ate
nueaza si se toceste prin puterea obisnuintei. Dar toate acestea n-au darul sa nd
eplineasca pna la saturatie dorinta lui Miguel de a se pocai, iar sufletul sau ra
scolit de pacate tot nu-si gaseste linistea si mpacarea. E dornic sa se pocaiasca
nu numai prin vorba, ci, mai cu seama, prin fapte.
Vrea ca pocainta lui sa fie mplinita de ceva mai consistent dect rugaciunea si aut
obiciuirea. Nazuieste sa puna mna la nfaptuirea unei opere marete, asa cum l sfatui
a odinioara bunul sau dascal Gregorio. E dornic de munca si mnastirea i-o asigura
cu prisosinta. Potrivit obiceiului fratilor de rnd ai Confreriei, Miguel iese di
s-de-dimineata pe strazile orasului, cersind cte un maraved pentru nevoile mnastir
ii. E fericit ca i-a fost harazita o misiune att de umilitoare, si nu-i sigur dac
a e demn de aceasta favoare.
Umblnd cu cersitul prin oras, deschide ochii si e uluit de ceea ce-i este dat sa
vada.
Cum de s-a putut misca ani n sir printre oameni, fara sa observe cta mizerie si su
ferinta i apasa pe cei multi! Ah, padre Gregorio, preabunul si scumpul meu parint
e, cum se face ca tu ai vazut toate astea, n timp ce eu am fost orb attia ani?
Acest schilod, caruia i se citeste foamea n ochi, nu e numai un schilod. E un om,
reflecteaza Miguel, si pentru ntia oara n viata lui surprinde oameni acolo unde, d
e la naltimea calestii, egoistul nu vazuse dect un ins caruia i se arunca un pumn
de arginti. Nu, nu-i de ajuns sa zvrli un pumn de arginti; n felul asta i ndulcesti
doar ziua de azi, pentru ca ziua de mine sa-i fie cu att mai trista si mai dureroa
sa.
Pe zi ce trece, Miguel se apropie tot mai mult de saracime. Pentru prima data se
simte, prin suferinta lui, frate cu cei ce ndura nenorocirea. Iar aceasta nfratir
e nu vrea sa se multumeasca doar cu vorbele blajine ale mngierii. Ea cere fapte, v
rea sa fie de ajutor, vrea sa ndulceasca macar suferinta, att ct i sta n puteri.
Dar ce e de facut ca sa aiba si omul sarman parte de putina caldura pentru trupu
l si sufletul sau napastuit?
ntr-o dimineata devreme, pe cnd se afla n portulSevillei, se aseza pe un butoi lnga
un marinar uscativ. i cntari n mna palma plina de bataturi.
Iata o mna de om care nu lncezeste; o mna folositoare, ce nu-si iroseste fortele n z
adar!
Cu voce dogita, marinarul i povesti:
Azi-noapte am pierdut la zaruri ultimii maravezi.
Si nu plngi? se mira Miguel. Prea putin te-a coplesit durerea
Da cine-a vorbit de durere?! Mi-e ciuda, atta tot, pricepi? Mi-e o ciuda, de-mi v
ine sa urlu, ca sa nu-mi plesneasca bojocii de furie, pricepi?
L-ai suparat pe Dumnezeu, frate, si ti-ai atras mnia lui. Pe fruntea ta se citest
e semnul nesabuintei si al rusinii. Hai, vino cu mine si-am sa te ajut, i spuse M
iguel, ridicndu-se. N-am sa te las n nenorocire. O sa ncerc sa te ndrumez.
Intrara amndoi pe poarta mnastirii Caridad. Miguel i oferi supa sa de dimineata si
o strachina cu mamaliga. Marinarul, lacom, nghiti mncarea pe nerasuflate.
Sa nu mai joci zaruri, frate, l ruga Miguel.
Sa vreau si tot n-as putea, i raspunse marinarul, cu gura plina. Nu mai am cu ce!
Dar daca ai avea? insista Miguel.
Slabanogul statu un pic pe gnduri.
Asta nu mai stiu, spuse ntr-un rastimp.
Miguel se ncrunta, dar numaidect se stapni. nvata-te cu rabdarea, si spuse n gnd. La ti
ne a duratmult mai mult pna sa ajungi pe drumul cel bun.Marinarul multumi pentru
ospatare, si sterse gura cudosul palmei si pleca.
n zilele urmatoare, Miguel veni cu alti amarti dupa el. i hranea si statea de vorba
cu ei.
Magazia, n care locuia de-a valma cu sobolanii, deveni cu timpul locul de refugiu
al celor flamnzi.
Crduri ntregi trec mpreuna cu el poarta mnastirii.Se asaza pe vechiturile ruginite d
in magazie, nghit cte-o lingura de supa si, dupa ce mai asculta si o vorba buna, f
ac calea ntoarsa.
Plecati, asa cum ati venit, si spune Miguel, cu tristete. V-ati potolit burtile,
dar nenorocirea o ducetimai departe pe umerii vostri. Nimeni nu se uita la bubel
e voastre. Nimeni nu va vindeca minile si picioarele bolnave, acoperite de rani.
Nimeni nu v-a izbavit de suferinta. Va ntoarceti n vagaunele voastre umede,unde ra
nile se coc si se nmultesc.
Tot mai des apar bolnavii care, neavnd putere samunceasca, flamnzesc.
Iata oameni! Fara un ochi, pe jumatate orbi, cu pleoapele lipite de puroi si cu
ochii plini de vinisoaresngerii; fete si cefe mncate de bube sau presarate de ecze
me si eruptii! Schiopi si paralitici, sprijinindu-se n crje; sarmani, sleiti de pu
teri, uscati de postul involuntar si de munca trudnica; ucenici flamnzi, care la
mesterii lor trag mta de coada; truditori pe la curtile boieresti din apropiere,
fugiti la oras de teama grbaciului si a foamei; batrni si batrne ramasi n grija nima
nui, cersetori, infirmi, invalizi de razboi numai ratati, epave omenesti, oropsit
i ai vietii.
Iata, oameni facuti dupa chipul si asemanareaDomnului!
ntr-o zi, Miguel primi un cersetor si-l culca n patul sau. De atunci el doarme pe
jos, lnga cel necajit.
O ruina de om. Numai oase si piele plina de buboaie;un cersetor amart pe care tim
p de doua zile tovarasii sai l-au purtat zadarnic n crca pe la toate spitalele din
Sevilla. Pretutindeni au fost izgoniti. n cele din urma, poposira cu el la poart
a mnastirii Caridad, si Miguel l lua sub ocrotirea sa.
Da-mi voie sa-ti spun, cu toata seriozitatea, ca exagerezi, frate superior, i vor
beste morocanos cel mai vrstnic dintre calugari. Da, exagerezi, si pna la urma ai
sa contaminezi ntreaga mnastire.
Doar n-o sa-l las pe bietul om sa moara? i raspunde Miguel, cu voce blajina.
Faci mai mult dect e pe placul Domnului, se ntuneca la fata batrnul. Bombanind si c
rcnind, ceilalti calugari dau din cap n semn de ncuviintare:
La noi nu s-a mai ntmplat vreodata asa ceva.
Miguel i roaga staruitor, cersindu-le ngaduinta de a se ngriji de bolnavi, n magazia
parasita. n mnastire nu-i va aduce, le fagaduieste el, solemn, iar acolo, pe cte s
tie, bietii oameni nu stnjenesc pe nimeni si nu pot face nimanui niciun rau. Pna l
a urma si dau consimtamntul. Ce-i drept, nu cu toata inima, dar si-l dau.Miguel le
multumeste din suflet.
Zi de zi vin pe la el din acei n stare sa umble.Mannca pe saturate si pleaca.
Unde va duceti? i ntreaba Miguel. O sa va gnditi la Dumnezeu?
Sarmanii tac; abia dupa un timp, cte unul se ncumeta sa deschida gura si spune:
Or mai fi pe lumea asta si altele, n afara deDumnezeu, mai frate! O mica petrecer
e, nitica veselie, zau, nu strica; si nici pacat nu e
Pieriti din ochii mei, se supara atunci Miguel. Sa nu va mai prind pe aici. Mine
nu va mai las sa intrati.Gata, nu va mai dau nimic, niciun dumicat, nicio dusca M
i-e rusine pentru voi. Plecati!
Dupa care ngenuncheaza n fata icoanei si se roaga.
Iarta-ma, Doamne! Si voi, oameni buni, iertati-ma, am fost rau cu voi. Veniti, v
eniti si mine, va dau tot, tot ce am. Iar tu, Doamne, da-mi rabdarea de care am n
evoie ca sa-i aduc pe toti n tabara ta.
A doua zi, cnd reveneau, i ntmpina umil si-i ruga sa se lepede de viata usuratica si
nechibzuita.
ncet-ncet, Miguel se deprinde cu ocrotitii sai. Sta de vorba multa vreme cu fiecar
e n parte, ncepe sa le cunoasca necazurile, amaraciunile, nazuintele.
Sunt printre ei oameni cu frica de Dumnezeu, cu sufletul mai alb ca puful de por
umbel, oameni ndatoritori, n stare sa murmure docili o rugaciune, n semn de multumi
re pentru o strachina de supa; dar mai sunt printre ei si ndaratnici care primesc
hrana cu neascunsa pornire, rasplatindu-l pe binefacator cu batjocura, caci, in
stinctiv, l urasc pe cel ce daruieste si sunt gata sa-i si respinga mna de ajutor
pe care le-o ntinde.
Bine, de data asta am sa iau, calugare, dar sa fie limpede, pentru ultima oara!
La urma urmei, ce zor ai tu sa te omori pentru mine? Te roaga cineva? Nu-mi treb
uie pomana nimanui si, daca vrei sa stii, ochii tai milosi ma ntarta. Pricepi?
Si pleaca jignit, pentru ca a doua zi, mpins de foame, sa vina iar, mbulzindu-se p
rintre ceilalti, ca sa nu fie bagat n seama. Si mai sunt printre ei si pungasi is
cusiti, care, nduiosati pentru o clipa de staruintele luiMiguel, se spovedesc, de
stainuindu-i, fara sfiala, ispravile lor nerusinate.
Ascultati-l pe acest zdrentaros de pe care se rasfrnge mizeria neagra:
Eu, calugare, ca sa zic asa, sunt un sarac biblic.Adica, un amart cum scrie la ca
rte! Pricepi? Saracia mea se ridica la opt copii orfani de mama. Stam cu totii,
de-a valma, ntr-un sopron, sub zidurile paraginite de dincolo de Santa Cruz. Sear
a, cnd conitele fsnete se ntorc acasa din crailcul lor nengaduit, m-apuc sa-mi ciomag
esc copiii ca sa miorlaie si sa urle n lege. Atunci, fsnetele se opresc si, ca sa-
si rascumpere pacatul, arunca plozilor cte un pumn de reali. Si uite asa am dus-o
doi ani, si tare bine am dus-o. Si as mai fi dus-o eu asa, daca nu-si vra dracul
coada! Ce sa-ti mai spun? ntr-o buna zi, vine fuga la mine un paznic si-mi spune n
altimea-sa, arhiducele de la Brena, auzind de saracia neagra n care traiam cu pur
adeii mei, hotarse sa vina a doua zi sa-mi aduca de pomana. Ce mi-am zis: aici e
rost de ciupeala grasa, aici nu mai poate fi vorba de ctiva reali. Si ca sa fiu m
ai sigur, am mai mprumutat cinci copii de pe la cunoscuti. Si uite asa i-am nfatis
at domnului arhiduce treisprezece copii sarmani, cu care ma pricopsise raposata
nevasta-mea. Dracii s-au tinut bine. Si-o stnca s-ar fi deschis de racnetele, ora
caielile si milogeala lor! Si ct crezi ca am scos atunci de pe urma celor treispr
ezece copii ai mei? N-ai sa crezi.Douazeci de ducati! Pe cinstea mea, douazeci d
e ducati!Nici mai mult, nici mai putin. Mi-era si teama sa nu nnebunesc de bucuri
e
Si ce-ai facut cu attia bani? ntreaba Miguel.
Parintele a treisprezece copii orfani de mama ntoarce spre el ochii stersi, necati
n lacrimi de betiv:
I-am baut, sufletelule, i-am baut.
Rusine sa-ti fie, tata denaturat, i spune Miguel, cu mhnire. Si copiii?
Copiii?! Cersesc, i raspunde, abatut, nefericitul tata. Deodata nsa se ndreapta din
sale: Dar fii linistit, calugare, nu ne purta tu noua de grija! Eu, asa cum ti-
am mai spus, sunt un sarac biblic, si vorba ceea, nenorocirea biblica trebuie sa
existe. Fara ea nu se poate.Asa ca, pe chestia asta, mai storc pe ici pe colo ct
e un gologan. Fara saracie s-ar duce dracului si filantropia omului, si n-ai sa-
mi spui tu mie, calugare, ca asta poate sa dispara de pe lume, asa cum dispare a
burul de deasupra oalei. Este?
Miguel se roaga n tacere pentru izbavirea acestui suflet prefacut.
Asculta, calugare, i sopteste tatal denaturat, spune-mi, nu mai stii pe undeva vr
eun arhiduce inimos, caruia sa i se faca mila de cei treisprezece copii ai mei?
Si tot umblnd printre oropsiti si fatarnici, stnd de vorba cu oameni de buna credi
nta si cu mincinosi nraiti, Miguel cunoaste tot mai bine contradictiile ce framnta
sufletele omenesti.
si da seama ca nu-i de ajuns sa te nchini si sa te pocaiesti.
ntelege ca e nevoie de acea abnegatie, care nseamna sa iesi din tine, si sa mergi
catre cei multi, nlocuind lncezeala cu munca activa.
ntelege ca pentru a-i ajuta pe sarmani nu-i de ajuns doar sa le arati calea ce du
ce spre Dumnezeu, ci, nainte de toate, trebuie sa pui mna si sa faci ceva pentru e
i!
Alfonso si roteste privirea prin semintunericul duhnind a mucegai nvechit Treptat, o
chiul lui se obisnuieste cu pcla galben-verzuie, de culoarea veninului.Pe niste p
aturi amarte, din scnduri aspre, negeluite, zac ctiva bolnavi adusi de Miguel, ca s
a le aline suferinta. n linistea ce s-a asternut, rasuna deodata un geamat prelun
g, apoi murmurul unei rugaciuni:
De ce m-ai nascut, mama, de ce? Ca sa fiu toata viata lovit cu pietre, ca sa fiu
batjocorit de toti pentru slutenia mea, ca sa tremur vesnic, zgribulit de frig n
vagauna mea subterana si, abia iesit din ea, sa fiu dobort n praf si strivit de c
opitele cailor, ca un cine hoinar?
Cine e acest om? ntreaba Alfonso, n soapta.
Daniel.
Si altceva ce mai stii despre el?
Nu-ti ajunge ce-ai auzit? Nu-s destule mustrarile pe care le aduce el acestei vi
eti? Nu stim oare suficient despre un om, auzindu-i vaicarelile, aflnd ca n-are ni
ciun rost pe lume, nici casa, nici familie, nici prieteni, ca n afara de suferint
a, de urtenie si oftica nu mai are absolut nimic? Celalalt e Bruno. Despre el nu s
tiu mai nimic; si totusi mi-e destul daca-i aud noapte de noapte plnsul nabusit. D
upa ce l-au interogat si l-au torturat, l-au adus aici, fiindca n-are pe nimeni
pe aceasta lume. I-au zdrobit oasele si nu se mai poate misca. Asta-i tot ce sti
u despre el.
Si din nou se lasa acea tacere adnca, n care cuvntul l are doar freamatul unui plns s
ubtire ca fosnetul, rabufnind din cnd n cnd n puternice chemari adresate aceluia car
e, desi cel mai des solicitat, raspunde ntotdeauna prin aceeasi tainica si mister
ioasa tacere.
E ntr-adevar de necrezut, dragul meu prieten, cta mizerie exista pe aceasta lume,
relua Miguel, apucndu-l pe Alfonso de brat. Habar n-am avut de toate astea; abia
acum mi dau seama ct e de viermanoasa lumea din care noi n-am cunoscut dect pojghit
a, coaja aceea rosie si ispititoare. Priveste, toti oamenii care zacaici sunt oa
meni buni si cumsecade. Niciunul nu poate fi socotit un raufacator. Multi dintre
ei sufera din frageda copilarie. Multi nu cunosc nici macar o pilda pentru cuvnt
ul bucurie, care pentru ei continua sa fie aceeasi notiune abstracta a nazuintei
. Ce sunt eu pe lnga ei?Un monstru, o fiara, un asasin. Sunt mai vinovat, mai tic
alos ca oricare dintre ei, caci port pe umerii mei povara unor pacate mai mari d
ect au savrsit toti acesti sarmani la un loc Dar, spune-mi, de fapt, tu pentru ce-a
i venit?
Am venit sa te vad. Sa aflu cum o duci. Sa te ntreb daca te simti fericit aici. S
a-ti spun ca ma ocup cinstit de administrarea bunurilor tale
Am toata ncrederea n tine, l ntrerupse Miguel si amuti.
Alfonso facu o plecaciune, l mbratisa si dadu sa plece. Deodata nsa, de-a curmezisu
l pasilor sai, aluneca o umbra neagra.
Ce-a fost asta? ntreba Alfonso.
Sobolani, i raspunse scurt Miguel.
Alfonso se cutremura de scrba si se ntoarse brusc:
Tu esti Miguel, contele de Maara?!
Nu, replica Miguel, cu voce domoala. De mult am ncetat sa mai fiu. Acum sunt frat
ele Miguel, prietene.
Alfonso urca iute treptele pivnitei si tsni pa usa ca sageata. Fericit, si ntinse o
asele la soare si trase cu voluptate n piept aerul ncarcat de miresmele gradinilor
si de duhoarea uleiului rnced de pe ru.
Ramas n usa pivnitei, Miguel privi, cu indulgenta, gestul de eliberare al prieten
ului. Apoi trnti cu putere usa n fata asaltului salbatic al luminii si, ntorcndu-se
la ai sai, se aseza la capatiul lui Daniel.
Acesta ntoarse spre el ochii tulburi de suferinta, i apuca mna si i-o saruta nainte
ca el sa-si poata da seama de intentia suferindului.
ti multumesc, frate, ti multumesc pentru tot ce-ai facut. Dumnezeu sa te rasplatea
sca!
Ct de diferit, ct de dulce si de cald suna cuvntul de multumire, fata de cuvintele
zgrunturoase ale blestemului.
Cersetorul Daniel, n vrsta de numai treizeci de ani, murmura ncet o rugaciune, depa
nnd cu ea firul ce-i leaga viata de moarte; mna lui, care nu scapa o clipa din strn
soare mna binefacatorului, e moale si lipsita de vlaga.
Mna slabanogului l trage cu insistenta. Bolnavul se ridica ntr-o rna, se ntoarce spre
el si-i sopteste staruitor:
Vino mai aproape de mine, frate!
Miguel se apleaca asupra bolnavului, dar nu se ncumeta sa-i priveasca ochii uscat
i. i evita privirea, si-i mngie obrajii.
Ce-i, Daniel? Ce doresti?
Vreau sa traiesc, asta vreau, si mai vreau ceva:sa te ntreb daca ai iubit vreodat
a.
Am iubit, i raspunde Miguel, cu voce stinsa.
E frumos sa iubesti, nu-i asa?
Da, e frumos, Daniel.
Tacere. Bolnavul gfie, suflarea lui e grabita, sizgomotul plamnilor sai aduce cu tr
osnetul cocenilor de porumb atunci cnd se frng.
Pe mine, frate, nu m-a iubit nimeni, niciodata, bolboroseste ofticosul, cu o voc
e sfrsita. Nimeni nu mi-aaruncat vreodata o privire frumoasa, nimeni nu mi-a zmbit
, nimeni nu m-a mngiat. Pna la tine
Miguel se cazneste sa-si scoata din impas glasul mpotmolit n nisipisul uscat al gtl
ejului:
N-ai voie sa vorbesti asa, prietene. Poate ca totusi te-a iubit cineva, fara ca
tu sa stii. De pilda, mama
Nu, nu, nici macar ea. L-a iubit pe fratele mai mic. Pe mine nimeni, nimeni nu m
-a iubit.
Dar Dumnezeu
Privirea suferindului curma dintr-o data cuvintele de mngiere. Privirea lui e blnda
, trista si ndurerata, dar se unduiesc n ea valuri nesfrsite de reprosuri.
Nici nu m-am nascut bine, si Dumnezeu m-a strivit cu boala asta nemiloasa. Mi-a
facut rau, prin nsusi faptul ca a ngaduit sa vin pe lume. Asta nu se poate numi dr
agoste.
Capul lui Daniel se lasa napoi pe patul de scnduri.
Dar tu, ntreaba Miguel, descumpanit, ncercnd sa ascunda cu vorba acuzatia adusa Ato
tputernicului; tu personal ai iubit?
Da. Era palida si trista, si simpla, ca o floare de cmp. Ani n sir mi-a fost gndul
numai la ea. Si cnd i-am spus, a rs de mine.
Rasufla greu, din ce n ce mai greu, iar ochii, n care lumea cealalta a si nceput sa
se oglindeasca, se dau ncet peste cap.
Pe mine nimeni nu m-a iubit nici oameniinici Dumnezeu nimeni iar acum acum ma ducnici
eu nu stiu unde dar ma duc si eu., eu vreausa traiesc
Miguel cazu n genunchi la capatiul muribundului si ncepu sa-i vorbeasca la ureche,
cu pasiune:
Nu-ti fie teama, Daniel, de nimic sa nu-ti fie teama. De toate vei avea parte. S
i de dragoste. Da, crede-ma, Daniel. Crede-ma! Ai sa traiesti!
Spasmul mortii schimonosi buzele muribundului, privirea lui se tulbura de tot. C
u un ultim efort, Daniel rosti n soapta:
S-a sfrsit! De-acum ncolo nu va mai fi nimic.
Dragostea va veni la tine, Daniel. Dragostea nu va nceta niciodata sa existe. Dra
gostea va dainui. Te asteapta cu bratele deschise ale femeii pe care ai iubit-o.
Si-ai sa vezi ca ea a fost facuta pentru tine. O vei ntlni, ti va zmbi, te va lua de
mna, si veti merge mpreuna amndoi. n drumul vostru veti da de o casuta mprejmuita cu
un zid nalt, veti intra n ea si veti fi fericiti, Daniel. Nimic nu-i mai puternic
ca iubirea,Daniel Caci iubirea nu cunoaste margini
Daniel nu mai aude. Daniel nu mai exista, dar fata lui e surzatoare.
Glasul patetic al duhovnicului a amutit; ecoul lui mai staruia nsa, mplinind spati
ul vastei magazii. Desi s-a stins, facea sa mai vibreze aici totul, cu rezonanta
rascolitoare a sngelui nfierbntat; forta nestavilitei pasiuni clocotea ca apa ntr-u
n cazan ncins de un foc puternic, iar din gura aprinsa a lui Miguel batea parca u
n suflu cu iz de pucioasa.
Cu o sfortare ncordata, Bruno izbuti sa-si nalte capul de pe scndura. Ochii, chinui
ti de boala, privesc un timp trupul nensufletit al vecinului, iar acum, tintuiti
de uimire, nu se mai desprind de pe buzele luiMiguel.
Miguel tocmai sarutase gura ce nca nu se racise a mortului si si ridicase capul. A
tunci surprinse consternarea din privirea lui Bruno si si aduse aminte de tot cee
a ce-i spusese muribundului.
Constient de fiecare cuvnt pe care-l rostise, pali.Cazu n genunchi si, izbucnind nt
r-un hohot de plns deznadajduit, si lipi capul de obrajii aceluia care, n viata, n-
a cunoscut niciodata iubirea.
Nu plnge, frate, ncearca Bruno sa-l linisteasca.Tu n-ai de ce sa plngi. Mi s-a paru
t nsa ciudat sa aud din gura ta asemenea cuvinte. Si ce frumos i le-ai spus:de dr
um bun, n lunga-i calatorie.
Miguel se ntoarse din oras, cu un crd de oameni dupa el.
Pe bolnavi i ntinse unde gasi loc, flamnzilor le potoli foamea, nsetatilor le stinse
setea. ncapatoarea magazie e ticsita de mizerie si suferinta.
Asezat n mijlocul multimii, si tine obisnuita predica. Vorbeste cu patos despre pr
apastiile pacatului si despre culmile luminoase ale iubirii, despre inimile cura
te, si despre inimile roase de patimi; vorbeste repede, violent, defaimndu-se si
ponegrindu-se pe sine, spre a sublinia astfel, si mai mult, bucuria vietii nepri
hanite.
Dupa ce-si termina predica, aprinde cteva opaite;oamenii ncep sa se mprastie, porni
nd fiecare spre casa sau brlogul lui. Pe drum mai rumega vorbele luiMiguel.
Pironit n mijlocul pivnitei, predicatorul se uita ntristat dupa ei, de parca o dat
a cu plecarea lor s-ar rupe ceva din el. Se consoleaza nsa, spunndu-si ca or sa ma
i vina.
Si cta bucurie pentru el cnd, ntr-adevar, a doua zi unul sau altul revine pentru un
cuvnt de mngiere, sau pentru o lingura de supa.
Bogata a fost tara spaniola sub nteleapta domnie a lui Filip al II-lea. Pe atunci
, pna si cersitul era o ndeletnicire cu spor.
Astazi nsa, n vremurile de declin ale domniei luiFilip al IV-lea, lncezim n pragul m
izeriei si suferintei.Cu neputinta sa mai gasesti o munca de Doamne-ajuta;nu ne-
a ramas dect truda istovitoare, de pe urma careia mai pica ici-colo cte un amart de
real. Escudul sau dublonul nici nu mai stim cum arata. Si fiindca bunulDumnezeu
n-a avut ce face si ne-a dat nca din leagan cte putin din bucuria vietii, noi, sa
rantocii, am uitat de batrnete si, din realul agonisit, n-am mai pus deoparte cte
un banut de arama, pentru zile grele. Nu ne-am gndit la boala si la nenorocire, s
i iata, acum, nici capul nu mai avem unde-l pune. Ce iese din cersit se duce pe
bautura, iar de mncare, un sfant nu mai ramne. Sa te lipsesti de careva e greu; as
ta unul din cincizeci daca izbuteste. Santajul? Norocul asta daca surde o data pe
an. Sa furi? Nu-i chiar att de lesne, si nu oricine se pricepe; mai ales cnd nu p
rea e de unde. Si uite asa ne trm noi batrnetile chinuite si lipsite de bucurii, as
teptnd sa vina mai repede hda cu coasa si sa ne mute pe alta lume, mai buna.
Dar ntruct, ca cetateni ai tarii spaniole, avem dreptul, cel putin pe hrtie, de a nt
reba, ntrebam: de ce noi, napastuitii, nu suntem primiti macar sub sopronul acest
a amart? De ce nu ne dati si noua o strachina de supa si un pic din caritatea al
carei nume, frati calugari, l-ati scris cu atta fala pe poarta mnastirii voastre?
Azi nu mai putem primi pe nimeni. Nu mai avem loc. Poate mine
Si mine o sa fie? De ce mine?
S-ar putea ca peste noapte sa se faca bine careva.Sau sa moara Si va face loc
Da, Doamne, sa ne faca loc careva!
Fratii sunt nelinistiti si indignati de comportarea luiMiguel. S-au adunat n grad
ina si clevetesc pe seama superiorului, n timp ce acesta si vede linistit de bolna
vii sai.
Priorul nostru ntrece orice masura cu grija lui pentru saraci si bolnavi. n toate n
trece masura
Nu-i vorba aici numai de ntrecerea masurii, ci si de altceva. Spiritul lui de abn
egatie ne condamna ca nu suntem si noi la fel. Ne face vinovati de lipsa de drag
oste fata de aproapele nostru.
I se citeste n ochi ca ar vrea sa muncim si noi zi si noapte, asa cum face el
Asta nu se va ntmpla niciodata! n canoaneleCongregatiei noastre nu exista o asemene
a prevedere!
L-ati vazut ieri cum ne privea, n timp ce mpartea mncarea sa de prnz cersetorilor? P
rivirea aceea ne ndemna sa-i urmam exemplul
Asa ceva nu ne poate cere!
De fapt, el nici nu ne cere asta prin viu grai, dar pilda lui ne sileste
E nedrept ca un frate de rnd sa ncerce sa nfaptuiasca ad literam juramntul Congregat
iei, facut puritatii sufletului si saraciei, chiar daca n cazul de fata e vorba d
e nsusi priorul mnastirii. Dupa mine, asta se numeste ascetism!
Si n timp ce calugarii se leganau ca un crng de maslini n bataia vntului, cel mai n vr
sta, egumenul mnastirii, l nvinui astfel pe Miguel:
Fiind cel mai batrn dintre voi, bunii mei frati, ma vad nevoit sa spun, cu toata
parerea de rau, ca fratele Miguel nu-si ndeplineste asa cum trebuie misiunea ce i
-a fost ncredintata de conducerea mnastirii.
Asa e! Nesocoteste viata tihnita a mnastirii, ne tulbura linistea si meditatia di
vina! Ca sa nu mai vorbim de zarva care domneste aici de la o vreme, fara ntrerup
ere! Poarta e vesnic asaltata de sute de schilozi!Iar gemetele suferinzilor nici
sa dormim nu ne mai lasa!Toata viata mnastirii e subordonata acum bolnavilor sai
!
Pna la urma, o sa ne umple si de boli! De cnd tot spun
Dac-ar fi numai att, bunii mei frati! interveni egumenul, arbornd o mina de profun
da tristete. V-am mai spus ca nu-i la naltimea la care s-ar cuveni sa fie un frat
e superior. Nu se ocupa de disciplina canonica, nu administreaza bunurile mnastir
ii pe astea le-a lasat n seama mea! nu se ngrijeste nici macar de treburile gospod
aresti ale mnastirii, pe astea i le-a pus n crca fratelui Daniel! Si-atunci ma ntreb
: ce se ntmpla cu ndeletnicirea noastra de predilectie, aceea de a propovadui si de
a ntari credinta si ncrederea n sfnta noastra biserica catolica?
Vai noua! Vai! ndura-te de noi, Doamne!
Bine, bine, dar munca lui e totusi de folos celor suferinzi, rasuna o voce din rn
durile calugarilor.
Nu ne putem ngadui sa nvinuim un frate pentru faptul ca da tot ce are sarmanilor,
se auzi o alta voce n apararea lui Miguel. Dar totul se limita la aceste doua gla
suri. Celelalte, treizeci la numar, si manifesta nemultumirea. Zgomotos:
Tot ce are spuneai ca da? Nu, frate, aici gresesti:averea lui o ntrece pe a arhie
piscopului. Are mosii si ferme, conacuri si mii de supusi, palate si vile
Dar fiinta sa si-o daruieste n ntregime, l ntrerupe unul dintre aparatori. Si asta-i
mai mult ca orice!Pna si hrana o mparte zi de zi saracilor. Care dintre noi ar fi
n stare de o asemenea fapta?
Ajunge! ridica mna egumenul, iritat la culme.Mi-e teama ca priorul nostru e supus
dorintei sale nestavilite de a-si rascumpara sufletul, pentru pentru pacatele tr
ecutului Socot nsa ca nu merge pe calea cea dreapta
Asa e! Iar pe noi ne terorizeaza, si-o sa ne umple si de boli! explodeaza o voce
din multime.
Dupa ndelungate si fierbinti rugaciuni, reia egumenul, Dumnezeu mi-a luminat gndul
, ndemnndu-ma sa mpartasesc temerile noastre eminentei-sale, nobilului senior Victo
rio de Lareda, arhiepiscopul Sevillei, care, asa cum se stie, a fost multi ani, n
bune legaturi cu familia fratelui Miguel. Eminenta-sa ne va sfatui ce sa facem
Si din nou crdul de calugari se undui ca un crng de maslini n adierea vntului de mia
zazi, si ncuviintarea tuturor l nsoteste acum pe egumen n drum spre eminenta-sa.
Dupa ce-l asculta cu atentia cuvenita, arhiepiscopul medita ndelung.
Sa mai asteptam, parinte, i spuse ntr-un trziu, nainte de a-l concedia. Vedem noi ce
-i de facut.
Nici nu iesi bine batrnul si n locul lui fu introdus Trifn, care de cteva zile se to
t ruga sa fie primit n audienta: Trifn jubila. Iata opera mea! L-am readus n snul bi
sericii, asa cum am fagaduit, pe contele Miguel de Maara, stapnul unei jumatati di
nAndaluzia.
i marturisi eminentei-sale entuziasmul de care era animat, insista, fireste, asup
ra meritelor sale, exagerndu-le cum se cuvine, iar acum si astepta mult rvnita rasp
lata.
Bunurile nsa si le-a pastrat, rasuna vocea arhiepiscopului, de la naltimea baldach
inului de purpura. Ca frate de rnd, a depus juramntul de credinta saraciei. Ce se
va ntmpla cu bunurile lui?
Nu ncape nicio ndoiala, eminenta-voastra, ca, mai curnd dect ne asteptam, le va ncred
inta sfintei biserici, se grabeste sa raspunda Trifn.
Esti chiar att de sigur? ntreaba, batjocoritor, vocea din naltimi. Pe cte stiu, mai
are si o sora si rubedenii
De spaima, Trifn se nabusa cu propria-i rasuflare;nghite noduri si tace mlc.
Nici purtarea lui la mnastire, nici zelul patimas cu care se ngrijeste de bolnavi
nu-mi place. Nu crezi, parinte, ca ar trebui sa aiba grija mai curnd de Dumnezeu,
dect de oameni? Pe acestia el nu-i poate izbavi cu sufletul sau subred. Si, dnd u
n exemplu nepotrivit, aduce prejudicii si sfintei noastre biserici. Nu crezi?
Tacere prelungita.
n fine, sa mai asteptam, parinte! Vedem noi ce-i de facut, rasuna glasul din nalti
mi, ca un semnal de despartire.
n timp ce Trifn iese din palat, cobornd treptele scarii exterioare, vntul de miazazi
i ravaseste parul rar si carunt acoperindu-i cu el obrajii care zvcnesc de furie.
Miguel umbla printre bolnavi, mpovarat de griji.
Apa! geme cineva.
Miguel i ntinde paharul. Bolnavul bea si se ncrunta.
Ce e, frate? ntreaba Miguel, cu voce blajina.
E calda, raspunde bolnavul, dar nu ma plng.Esti singur si noi suntem attia! Nici n
-ai putea sa alergi mereu dupa apa proaspata
Miguel da fuga cu galeata la cismeaua din gradina mnastirii. Dar pna sa ajunga napo
i apa s-a si ncalzit. n clipa aceea, doi bolnavi lesinara de caldura. Pe care sa-l
readuca mai nti n simtiri?
Un copilas de cinci ani vine sa-si vada parintele bolnav. Vazndu-l cum zace n ntune
ric, n murdarie, nconjurat de duhoarea si de gemetele muribunzilor, copilul izbucn
este n hohote de plns:
E urt aici, tata. Si murdar. Si ntuneric. Mi-e frica. Sa mergem acasa. Hai, ridica
-te, si vino cu mine
La voi acasa e mai frumos? l ntreaba Miguel pe baiat.
Da. E lumina. Si nu-i atta murdarie. Si nimeni nu se vaita
Taci, fiule, ncearca parintele sa-si linisteasca copilul. Aici ma simt bine. nchip
uieste-ti ca zilnic capat doua supe, pine, si o portocala
Copilul amuti ca din senin. Supa, pine, portocala, n fiecare zi! Daruri picate din
cer, pe care acasa le asteapta zadarnic, zile n sir. Dar si roti din nou ochisori
i prin ncaperea ntunecata si neprimitoare, si chipul lui se alungi iar, gata de pln
s
Azi a fost primit un batrn, pe care astma avea sa-l doboare nainte ca luna n creste
re sa se mplineasca.
A intrat sprijinit de feciorii lui. S-a oprit n prag.A stat un timp sa-si deprind
a ochii batrnesti cu ntunecimea magaziei. A tras apoi putin cu urechea sa asculte
gemetele si vaicarelile bolnavilor, care tsneau din toate ungherele.
Dupa care a ntins scrbit minile nainte si le-a spus feciorilor sai:
Luati-ma de aici! Nu ramn
Ti-am pregatit patul, mosule, a intervenit atunciMiguel.
Nu, calugare, eu nu ramn aici, a repetat batrnul. Nu vreau sa mor ntr-o pivnita ume
da si ntunecata, unde nu se aud dect vaiete si suspine. Toate astea mi aduc aminte
de iad, si de asta, slava Domnului, am avut parte toata viata pe pamnt. Vreau sa
mor undeva unde-i un pic de lumina si aer
Nu ti-e teama de Dumnezeu, om lipsit de modestie, l-a dojenit Miguel, cu asprime
.
Cum ai spus, calugare?! Om lipsit de modestie?!!Adica, sanatosii pot trai la loc
uscat si n curatenie, iar noi, bolnavii, n-avem acest drept?! N-avem oare noi ma
i multa nevoie de asta dect cei sanatosi? Duceti-ma, de aici! Mai bine mor pe str
ada sau ntr-o curticica amarta, dar la soare si la aer; nu vreau sa-mi dau sufletu
l ntr-o vagauna ca asta!
Ghemuit ntr-un colt, Miguel sta pe gnduri.
Da, are dreptate batrnul. Magazia asta nu-i buna nici pentru oameni sanatosi, dar
amite pentru cei bolnavi, care ar trebui sa se bucure, n tihna, de tot confortul.
Bietii oameni se nghesuie aici claie peste gramada.Singur nu mai prididesc cu mun
ca, iar murdaria, ce sa mai vorbim, e, ntr-adevar, cumplita. Apa, pna s-o, aduc, s
e ncalzeste si sarmanii lesina sau si dau sfrsitul n bratele mele Si e o zapuseala ai
ci, te sufoci nu alta! Si se mai pune si ntrebarea: ma pricep eu oare la bolile lo
r? Asta-i treaba de medic, nu de profan!
Ah, nemernicul de mine, izbucni deodata cu violenta. Mi-am ales acest beci drept
locuinta, ca pedeapsa pentru pacatele mele. Si-acum i chinuiesc aici pe acesti b
olnavi amarti, care mi sunt dragi, si pe care am vrut sa-i ajut! Ticalosul de mine
, am ramas acelasi egoist incorigibil!
E distrus si deznadajduit. Nu aude chemarile simultane ale bolnavilor, nu aude g
emetele acelora ce se despart de valea plngerii. Sta asa de multa vreme, cu capul
lasat n palme. Pe neasteptate simte cum l inunda lumina unui gnd stralucitor.
Sare n picioare si rde vesel, zgomotos. Bolnavii se ntorc mirati si, unul cte unul, n
cep sa se salte n capul oaselor.
Gata, acum stiu ce am de facut! Acum stiu!Vnd mosiile si tot ce am! Domnului i nalt
un lacas, iar pentru voi cladesc un spital de toata frumusetea! O sa aduc docto
ri si infirmiere si-o sa cumpar si medicamente, ca sa va puteti trata si vindeca
n tihna si sa plecati de-aici sanatosi. Da, asa voi face. Ah, padre Gregorio! Pe
ntru fapta aceasta sunt sigur ca m-ai lauda!Da, sunt sigur. Si numai tu, da, num
ai tu ai facut sa ncolteasca n mine acest gnd!
Tremura din tot corpul, de bucurie. Iesi iute n gradina si dadu acolo de fratii D
ario si Iordan, antrenati ntr-o discutie apriga si controversata.
Numai pe calea rugaciunii, a renuntarii si a extazului se poate ajunge la Dumnez
eu, striga iritatDario. Pentru asta e nevoie de credinta fierbinte si de daruire
Ba eu cred ca-i nevoie de meditatie si reflectie, l contrazise Iordan.
Nu, nu, se mpotrivi Dario. Despre asemenea lucruri nu-i ngaduit sa meditezi. Rugac
iunea
Rugaciunea nu poate fi mecanica, l ntrerupseIordan.
Dimpotriva, se nfierbnta Dario. Aceeasi rugaciune, repetata la infinit, se contope
ste n cele din urma cu gndul tau si ajunge n zbor pna la Dumnezeu, Da, da, supusi si
smeriti sa mergem pe calea Domnului! Cu palma ntinsa sa primim darurile lui bine
facatoare
Nu-i asa, fratilor! izbucni Miguel. Amndoi gresiti. Si unul si celalalt va nselati
, caci cereti prea putin.Sa meditezi, sa te nchini si sa iei! E mult prea putin.C
ui ajuta asta? Cel mult voua. Sa dai, bunii mei frati, da, sa daruiesti, asta nse
amna, dintre toate, cel mai mult
Si de-ai avea n vine apa sau vapai, tot te vei ofili si vei mbatrni, omule. Caci es
ti supus nemiloasei legi a firii.
De locuiesti sub pod, ntr-un culcus mizer ori ntr-un cuib de munte, ntr-un palat mpa
ratesc ori n hambar, de mbatrnit tot vei mbatrni, si nu-i scapare.
De-ai apuca sa mai traiesti, sa prinzi acea fatarnica rascruce a vrstei batrneasca
i s-ar cuveni porecla sau, fericitule, pe-aceea ce c-un deceniu i precede, si de
-ai pluti spre acele tarmuri, n chip de fat neprihanit sau de-ndrjit si desfrnat ri
sipitor, tot vei cara-n spinare povara faptelor ce fata ta cu zbrcituri au nsemnat
-o.
mbatrneste tara Spaniei ce, nu demult, a terminat un lung razboi de noua ani cu Fr
anta, razboi urmnd unuia si mai lung, purtat treizeci de ani
Patruzeci de ani de razboi sunt tot attia de pelerinaj la brat cu foamea, cu sete
a si cu ntristarea prin pustiu. mbatrneste si se trece marele regat si ale sale pos
esiuni de peste mari; se trece, ca de oftica uscat, al regelui tezaur si punga c
etateanului se-mputineaza.
Se duce gloria sfintei noastre biserici, decade si puterea sfintei inchizitii, c
aci peste Spania au si nceput sa se reverse ecourile unei noi gndiri. Firava, batrn
a noapte si lipeste gura stirba de nisipisul sterp al sesurilor si de saracele iz
voare ale rurilor, secate pna la fund. Se subrezeste ziua de lucru si cea de sarba
toare, grbovindu-si spinarea sub apasarea grea a timpului.
mbatrneste si majestatea-sa catolica Filip al IV-lea, iar mna sa dreapta, atotputer
nicul ministru don LuizMndez de Haro, marchiz del Carpio, s-a dus de batrnete n lum
ea dreptilor. E gol acum fotoliul sau la masa regelui, dar peste el se nalta, cot
ropitor, spiritul preacuvioasei surori Maria, numita si Jesus, pe numele adevara
t Maria de greda. Cercetnd prin ochelari sfaturile prietenei sale calugarite, rege
le constata cu mhnire ca a domnit de mntuiala. Si abia acum ncepe dar multumim si pe
ntru asta Domnului! sa se ngrijeasca de soarta tarii sale si, daca nu mai mult, nv
ata cel putin pe dinafara misivele trimise de sfnta femeie de la mnastire! Iata ndr
eptarea!
mbatrneste si Murillo. Pungile de osnza atrna tot mai greu sub falcile lui umflate,
iar de la o vreme se ntmpla lesne ca pictorul sa nu mai mediteze ntr-una la nepieri
toarea naluca a frumosului si sa mai viseze si la un platou ncarcat cu bucate gra
se.
mbatrneste si Alfonso. Se usuca ncet, ca jepul pe imas; obrajii lui se vestejesc, s
e scoflcesc; mbatrneste si Diego, cu sufletul plin de amaraciune; mbatrneste si Pascu
al, mncat de viermele dezamagirii;mbatrneste si Maria, ntr-o severa frumusete; mbatrne
ste si Solana, n floarea vrstei; mbatrneste siVejoo, si-al sau Caldern.
Dar iata ca, n ciuda tuturor legilor firii, parca dinadins ramne nenfrnt si n puteri
tocmai acela care o jumatate din viata si-a irosit-o n desfru si huzur, iar pe cea
lalta si-a sortit-o mplinirii poruncilor Domnului;fratele Miguel, priorul mnastiri
i ordinului sfintei Confrerii Caridad.
Obsedat de ideea sa, el refuza timpului ce-i al timpului, napustindu-se mereu, c
u aceeasi pasiune patimasa, spre telul pe care si l-a ales.
De mult n-a mai fost Miguel n palatul sau. Acum rataceste prin saloane, atingnd la
tot pasul goblenurile rare si marmura pretioasa, pipaind cu insistenta fiecare
obiect din camera Girolamei, de la oglinda pna la evantaie.
Tu nu mai esti aici, iubirea mea. Spiritul tau a disparut cu desavrsire. A trecut
, o data cu mine, laCaridad. Pot deci parasi palatul pentru totdeauna!
Zadarnic ncearca Alfonso sa-l nduplece. Palatul, si toate bunurile Maarilor, de la
Alagaba si pna la Aracena, vor fi vndute!
Don Bernardo Simn de Pineda, anunta un servitor.
Arhitectul meu, se entuziasmeaza Miguel. Vine la momentul potrivit!
Pineda i asculta dispozitiile fara sa sufle o vorba.
Da, se darma biserica San Jorge, se darma si actuala cladire a Confreriei Caridad.
n locul lor vor fi naltate doua edificii noi: un splendid lacas nchinat Domnului s
i un spital fara cusur, ca anexa a mnastirii.
Zile n sir, pna noaptea trziu, Miguel sta aplecat asupra planurilor, mpreuna cu Pine
da si Murillo. Din cnd n cnd sare tulburat de la masa si, umblnd agitat prin odaie,
arunca o avalansa de dorinte si propuneri, uitnd sa le mai dea. Prilej colaborato
rilor sai sa-si spuna parerea. Acestia sunt coplesiti de ideile lui si impresion
ati de ardoarea patimase cu care si le sustine.
Toata marmura palatului va fi exceptata de la vnzare, si va fi folosita pentru pa
rdoseala spitalului!
Podea de marmura ntr-un spital?! se minuneazaMurillo.
Nu credeti ca ar face nota discordanta, naltimea voastra? risca ntrebarea arhitect
ul. O marmura att de frumoasa, pentru o dusumea de spital?!
ntocmai, insista Miguel, tinnd mortis la ideea lui. Vreau ca oamenii cei mai nevoi
asi sa se bucure de ambianta cea mai placuta. Tot ce mi-a servit mie pentru lini
ste si comoditate sa le serveasca de-acum nainte lor, la suferinta!
Nu se poate, striga Pineda, intrigat.
Va atrag atentia ca iau aceasta hotarre nu numai n calitate de proprietar al Maarei
, ci si ca frate superior al mnastirii, riposteaza, sec, Miguel.
Iertare, naltimea-voastra, se nclina arhitectul.
Faceti-mi va rog pe plac, si ndulceste tonulMiguel. Si nca ceva: grabiti-va!
Dupa un timp, Pineda i prezenta planurile unei biserici fastuoase si ale unui spi
tal ireprosabil.
Miguel se uita la ele si zmbi.
Prea putin, don Bernardo. Cum vad, ati pierdut proportia dintre scop si efect. V
-a scapa din vedere faptul ca menirea asezamintelor mele e sa slujeasca nevoilor
a sute de oameni.
Si se apuca sa-si schiteze singur visul pe hrtie.
nalta si largeste spatiul spitalului. Da, totul trebuie sa fie maret si desavrsit!
Arhitectul urmareste, cu uimire, miscarea plumbului pe hrtie, apoi el nsusi contin
ua gndul lui Miguel, ducndu-i ideea pna la capat.
Prea putin. Totul e nca prea putin, se ntunecaMiguel.
O constructie att de superba, si tot vi se pare prea putin, naltimea-voastra? se nf
lacara Pineda. n fine, cum doriti. Daca vreti, o mai extind
Si cnd ncepeti lucrarile, don Bernardo?
Peste o luna demolam, naltimea-voastra.
Cum?! Abia peste o luna ncepeti demolarea?
Mai devreme mi-e cu neputinta. Va promit nsa ca voi grabi lucrarile la maximum.
Dupa care, Miguel se ntoarse la sarmanii sai.
Se apropie de patul lui Bruno.
Jos, tinere, jos! i spuse voios. Azi ti dau voie sa te plimbi. Hai, vino, mergem s
a ne plimbam putin n gradina. Asa, sprijina-te de mine. Mai tare, nu-ti fie teama
, nu esti greu. Bravo, asa, ncetisor, ncetisor, nca un pas si nca unul Bravo Nu de alt
a, dar tot stnd asa mi-e teama sa nu uiti cum arata lumea si soarele.Si cnd te gnde
sti ca la cei douazeci si cinci de ani ai tai ti se deschid nca attea perspective
frumoase
Nu te mai nteleg, frate, l ntrerupse Bruno cu mirare. n predicile tale spuneai ca or
ice veselie ascunde n ea o capcana a desfrului.
Lasa asta. Acum gndeste-te la pasii tai, baiete, si nu te mai ncurca n mers Nicio gr
ija, la cuvntul Domnului ne ntoarcem noi la timpul potrivit.
Ia uitati-va, fratilor, strigara bolnavii din pat.Bruno a si nceput sa mearga. He
i, vezi ce faci, omule!Nu cumva sa te mpiedici si sa-ti risipesti oasele pe jos!
Bruno zmbi nsa linistit, aratndu-si dintii albi; apoi, sprijinindu-se cu nadejde de
bratul lui Miguel, si vazu de mersul lui, ntinznd nerabdator mna spre clanta usii c
e despartea ntunecimea beciului de ziua nsorita.
Lopetile si trnacoapele si-au facut datoria, lucrarile de demolare au luat sfrsit.
Bisericuta sfntul Gheorghe a disparut de pe fata pamntului; temeliile noului laca
s si ale viitorului spital au fost sapate si constructia ncepe sa creasca din pamn
t, vaznd ou ochii.
Sute de care se ndreapta cu materiale de constructii spre mnastirea Caridad.
Miguel e neobosit. Ziua e pe santier, noaptea sta de veghe la capatiul bolnavilor
. Asculta, cu acelasi simtamnt, cuvintele de lauda si vaicarelile, ncredintat ca s
tradania lui e nchinata unei cauze nobile.
l cheama bolnavii, l cheama arhitectii. Traieste ntr-o vesnica goana, ntre pivnita s
i santier. Uita de rugaciuni si de meditatia divina, ndeamna arhitectii si muncit
orii sa grabeasca ritmul lucrarilor, e nerabdator; si cnd si da seama de toate ast
ea, se dojeneste cu asprime si si administreaza singur pedepsele.
Adeseori, conduce singur lucrarile santierului. mparte porunci si munceste, ncarca
si nhama, aduce caramida si o da la mna zidarilor.
Din curtea palatului sau, carele ies unul dupa altul cu pretioasa ncarcatura de m
armura alba, tesuta fin cu gingase firicele vinetii.
Trifn scrsneste din dinti. Asadar, averea Maarilor s-a dus, n-o mai pupa sfnta biser
ica! Si cu rasplata mea cum ramne?! Vai mie!
Santierul Caridad a devenit de la o vreme locul de ntlnire a vulgului sevillan; se
ara, dupa plecarea lucratorilor, oamenii napadesc santierul, se cocoata pe stive
le de caramida, de lemne si marmura, mprumutnd locului nfatisarea unui gigantic mus
uroi de furnici.
E o noapte luminata de paloarea lunii. Placile de marmura, care n cursul zilei au
absorbit dogoarea soarelui, radiaza acum caldura acumulata, ca niste stralucito
are blocuri de piatra paralelipipedice.
Din cnd n cnd, se vad miscndu-se pe alocuri umbre omenesti; glasurile dau viata locu
lui ce se aseamana cu un oras devastat de un puternic cutremur de pamnt.
O voce firava, bolnavicioasa, ntreaba:
Oare ct o sa mai dureze pna va fi totul gata?
i raspunde o voce zgrunturoasa:
Stiu si eu, un an, poate chiar doi
Pna atunci ma curat, reia bolnaviciosul.
O voce batjocoritoare:
Ce sa zic, paguba-n ciuperci! Si-asa faci umbra de pomana pamntului.
O voce calma face reflectia:
De fapt, daca stai si te gndesti, lumea ar trebui sa fie pentru noi si nu noi pen
tru lume. Dar, precum se vede, e tocmai de-a-ndoaselea.
Cu totii am vrea sa ne dam sfrsitul, acolo se aude iar vocea firava a bolnavului.
O voce groasa de badaran:
Mai tine-ti pliscul, croncanitoare, ca numai prostii ti ies din gusa. Vorba ceea,
nici nu stim daca maretia asta va fi pentru noi sau pentru nobilii si preacinst
itii stapni, si tu i dai nainte cu aiurelile tale
O voce indiferenta i se alatura:
Pe cine nimic nu-l doare, aceluia de nimic nu-i pasa. Dupa mine, ar merita sa cnt
arim daca din afacerea asta nu s-ar putea ciupi ceva.
O voce de femeie:
Se zice c-ar fi un sfnt.
Din toate partile rasuna ntrebarea:
Cine?
Vocea batjocoritoare intervine, repezit:
O auziti, oameni buni? Fiinta asta crede ca se mai nasc pe lume sfinti!
Femeia, ca si cnd nu l-ar fi auzit:
Cum cine?! Fratele Miguel.
La care vocea calma tine sa mentioneze:
Da, cndva a fost un nobil bogat. Si tare pacatos.Adunase n el pacate, ct nisipul di
n desert Tot orasul se temea de el. Pe femei le ispitea, pe barbati i omora
Femeia da sa deschida gura.
Badaranul i-o ia nainte:
Nu-i chiar att de mult de-atunci. Eu, unul, l-am cunoscut, si sa fiu al dracului
daca nu era un barbat si jumatate. Ajungea sa te uiti la el un pic mai strmb, si
gata, te si trezeai ntepat si facut strecuratoare.
Bolnaviciosul si nalta glasul:
E un sfnt. Orice mi-ati spune. Si daca nu e nca, cu siguranta va fi. Dupa mine tot
i bogatii ar trebui sa fie ca el.
Vocea femeii, sovaitoare:
Eu una, drept sa spun, tare as vrea sa stiu ce i-a venit de s-a schimbat asa
Bolnaviciosul o ntrerupe, largind discutia:
Dupa mine, ar trebui sa dea mai mult zor cu constructia
Indiferentul, facnd pe grozavul:
Daca stau si ma gndesc bine, nu-i chiar att de rau sa faci pe bolnavul, sa te lafa
i ntr-un pat moale, sa fii hranit si slugarit, si sa cnti psalmi, cu luna plina.
Badaranul i se alatura:
Pe cinstea mea, ai dreptate!
Vocea calma se tnguie:
Cu baiatul meu e de rau. Nu stiu ce are n gt, ca abia mai vorbeste. Ceva i macina g
lasul si niciun spital nu vrea sa mi-l primeasca.
Femeia si da cu parerea:
La Caridad ti l-ar primi.
Glasuri:
Nu l-ar primi.
Ba da, l-ar primi.
Bolnaviciosul se ndoieste, cainnd deopotriva soarta sa si a aceluia despre care se
vorbeste:
Numai sa nu fie prea trziu
La care un glas mucegait adauga:
Pentru noi e ntotdeauna prea trziu.
Prin preajma santierului se foiesc umbre omenesti.Sabiile zangane ciocnindu-se d
e caldarm, glasurile cizelate ale nobililor sunt nsufletite de buna dispozitie:
E nemaipomenit ce se ntmpla aici! Auziti, sa se construiasca un asemenea palat pen
tru o gloata de nespalati!
ntr-adevar, nemaipomenit! n numele caritatii, e ngrijita aici drojdia societatii; o
rice vagabond e pus pe picior de egalitate cu noi. Rusine!
Oamenii, cocotati pe stivele de marmura, ncepura sa mormaie, clocotind de mnie.
Priviti-i, zac pe piatra, ca viperele ncolacite la soare. Si orasul suporta aceas
ta neobrazare. Sa mergem, domnilor!
Da, da, carati-va, si ct mai repede, domnilor; ct mai e timp, striga badaranul. Nu
de alta, dar o asemenea societate nu-i de nasul domniilor voastre. Pricepeti? N
ecioplitii ar fi n stare sa se mai si supere si sa mai puna mna si pe-o piatra E li
mpede, nu-i asa?
ndrazneste numai sa te apropii, ca trec sabia prin tine, zdrentarosule!
n clipa aceea, o ploaie de pietre suiera prin aer.Luna, acum verzuie, asista nepa
satoare. O lovitura surda, urmata de un racnet strident:
Ajutor! Sunt ranit! Garda! Ajutor!
Vocea batjocoritoare se avnta spre naltimi:
Sariti, lume-e-e! Ajuto-o-or! Prisnite pentru cucuiului distinsului stapn!
Nobilii se ndeparteaza cu pas grabit.
Vocea calma ncearca sa traga concluzia:
Violenta nu e buna
Dar badaranul intervine taios:
Ia vezi, daca le tii partea, ti ating si tie una peste bot, sa ma pomenesti.
n clipa aceea, bolnaviciosul se prabuseste cu fata pe o placa de marmura, si ncepe
sa geama nfundat.
Ce-i cu tine, batrne?
Bolnaviciosul abia mai izbuteste sa biguie:
Snge mi curge snge din gura grla ofDoamne, Dumnezeule!
Femeia striga, tulburata:
Ajutor! Ajutor! Moare!
Amintindu-si parca de cineva, vocea calma rosteste:
La ceasurile cinci ale diminetii, adeseori se moare
O fata bate cu pumnul n poarta mnastirii Caridad.
Striga dupa ajutor:
Sfintiile-voastre, veniti, moare un om!
Un timp, tacerea e nfricosatoare, ca atunci cnd vesteste ca moartea e pe aproape.
Apoi pe poarta mnastirii iese Miguel si se apropie de santier.
Urca pe stiva de marmura si se apleaca spre bolnav.
Te doare ceva, frate?
Nu ma doare nimic, raspunde bolnavul. Numai sngele mi curge pe gura, si ma ia cu f
rig. Dupa frigul asta mi dau seama ca mor.
N-ai sa mori, l linisteste Miguel. Te duc la mnastire si
Dar bolnavul i curma vorba:
Nu, nu. Vreau sa mor n aer liber. Dar nainte, nainte As vrea sa ma spovedesc frate
Vocea batjocoritoare se amesteca n discutie:
Cred si eu ca vrea. Ce mai pui de lele a mai fost si asta la viata lui! Nici el n
u mai stie cte are pe cuget
Va rog sa va retrageti, prieteni, se adreseazaMiguel celor din jur. Bolnavul vre
a sa se spovedeasca, si eu vreau sa-l ascult Vorbeste, prietene, te aud. Si bolna
vul ncepe:
Am furat. Adeseori am furat. Bani, pine, mbracaminte, ba chiar si oi am furat. Pe
urma pe urma ma mbatam si-mi bateam nevasta si copiii Cu o femeie, stii, am Dupa ace
ea am facut un copil. Ce s-a mai ntmplat cu el, nu stiu Am mintit, am trisat la joc
urile de noroc, si pe deasupra, am mai si furat. Unui crciumar i-am luat odata to
t ce-avea n lada
Muribundul amuteste:
Asta-i tot? ntreaba Miguel, cu respiratia taiata.
Tot, raspunde muribundul. Mai mult nu-mi amintesc.
De ucis n-ai ucis pe nimeni? suna, ncet si sfielnic, ntrebarea lui Miguel.
Drept cine ma iei, calugare? si ridica bolnavul privirea, jignit la culme.
Miguel si strnge buzele si sopteste umil:
Am ntrebat doar. Te rog sa ma ierti, frate.
Si din nou se lasa o tacere adnca, si n aceasta tacere mintea lui Miguel e cotropi
ta de vrtejul unei revelatii cumplite: ct de putin a pacatuit acest om n comparatie
cu mine!
Ct sunt de ticalos, judecnd dupa pacatele lui!
Fosnetul respiratiei suieratoare i aduse gndul napoi la bietul bolnav.
Nu-ti fie teama, dragul meu! Dumnezeu te va ierta!
Adevarat? murmura bolnavul. Stii, eu de multe ori am suferit de foame De aceea am f
urat
Te-a si iertat. Crede-ma.
Ce bine! Acum pot sa mor linistit nu-i asa?Cugetul mi l-am usurat si
Miguel se nchina deasupra ramasitelor pamntesti, apoi, ntorcndu-se catre oameni, le
spuse:
Veniti, oameni buni. Sarmanul si-a marturisit pacatele, s-a pocait. Acum s-a dus
n mparatia Domnului.
Oamenii se apropiara ncet si tacuti.
O sa-i stam de priveghi, ncepu femeia.
Sa stai de priveghi la capatiul unui mort nu e prea vesel, bombani badaranul, dar
asa se cuvine.
O sa stau si eu cu voi, le spuse Miguel.
Apoi tacura cu totii.
Noaptea se retrage plutind, luna s-a si lasat dupa zidurile orasului, iar neguri
le ncep sa se destrame.
Zorile sparg ntunericul si-l risipesc.
Cine-o sa-l ngroape? ntreaba, deodata, vocea zgrunturoasa.
Eu, raspunde Miguel, lund n brate trupul nensufletit. Pornesc tacuti, la ctiva pasi n
urma lui.
Pe placa de marmura alba, mpnzita cu vinisoare fine ca niste crengute subtiri si g
ingase, s-a nchegat o pata mare de snge ntunecat.
Nici acum nu credeti ca e un sfnt?
Vocea batjocoritoare nu crede:
De ce sa fie?! si face datoria, atta tot.
Vocea calma, cu gndul la foamea de dimineata:
E timpul sa plecam, fratilor. Se apropie ceasul cnd ies credinciosii de la liturg
hie si trebuie sa stam cu mna ntinsa n fata bisericii.
Se cutremurara cu totii, zgltiti poate de racoarea diminetii, ori de amintirea mor
tului. Apoi se mprastiara.
Timpul zboara, constructia avanseaza.
n sala mare, destinata bolnavilor, se nalta un altar, pentru ca suferinzii sa poat
a lua parte la slujba religioasa si sa aiba mereu n fata chipul Domnului.
Prin pilda lui Miguel, grija pentru saraci devine o moda n rndurile nobilimii din
Sevilla. Arhiduci si contese vin n persoana sa-i nmneze contelui calugarit daruri b
anesti pentru constructia si instalatia spitalului.
Don Luis Bucareli, cavaler al ordinului Santiago, i nmna frumoasa suma de 24.500 de
ducati, cu rugamintea anume ca Miguel sa dispuna de ea cum va socoti mai bine,
numai sa fie pe placul Domnului.
Si multi altii venira dupa el.
ntre timp, paturile bolnavilor, mobilierul si utilajul spitalului au fost instala
te.
Atunci Miguel l chema la el pe Murillo si-i ncredinta misiunea de a mpodobi spitalu
l si sfntul lacas cu picturile sale.
Vreau, draga Bartolom, ca prin arta ta sa le aduci mngiere bolnavilor. Sa-i faci sa
-l simta pe Dumnezeu ct mai aproape. Glasul artei e mai puternic dect al predicato
rului.
Bine, i raspunse Murillo, te ascult bucuros.
Si peste o luna, veni iar:
M-am gndit bine la misiunea pe care mi-ai dat-o, prietene, si m-am hotart. Voi pic
ta zece scene cu teme biblice.
Perfect. N-am de gnd sa ma amestec n treburile tale. Chiar si subiectele le las la
alegerea ta. Osingura rugaminte as avea: ca macar una dintre picturi sa nfatisez
e groaza agoniei si a mortii. Asta de dragul meu, si ca un avertisment pentru ce
ilalti
Murillo se mpotrivi:
Nu-mi cere mie sa fac asa ceva, frate. Ma doare sufletul, numai cnd vad boala sau
agonia. Ma ngrozesc. Fii bun, si da-i aceasta lucrare lui Valds Leal.
Cum?! Intervii pentru un om care a organizat conspiratia mpotriva ta, la academie
? se minunaMiguel.
Murillo si desfacu bratele avntat.
Tabloul pe care-l doresti tu nimeni nu-l poate picta mai bine ca el.
Ma rog, fie. Si ce subiecte ti-ai ales, Bartolom?
Deocamdata m-am gndit si am si conceput n minte cinci tablouri, spuse pictorul. Ab
raham, Apele luiMoise, Minunea nmultirii pinii si a pestilor, Binefacerea Sfntului
Ioan si Buna Vestire.
Si care vor fi celelalte?
Isus nsanatosind un bolnav, Isus copil, SfntulIoan Botezatorul copil si Sfntul Petr
u salvat de nger.Si, n sfrsit, al zecelea, Sfnta Isabela, regina Ungariei.
Si trebuie sa fie neaparat zece? ntreba Miguel.
Nu.
Atunci, ai putea sa-mi pictezi si un al unsprezecelea: ntoarcerea fiului ratacito
r. Ce zici?
Murillo si mbratisa prietenul si-i fagadui sa-i faca pe plac.
n acele vremuri, si lua ramas bun de la viata regeleFilip al IV-lea. n numele fiulu
i sau minor si debil,Carlos al II-lea, domnia fu preluata de mama acestuia, regi
na Maria Anna de Austria, fiica mparatului Ferdinand al III-lea, sub care tara sp
aniola decazu si mai mult, necndu-se n mizerie si datorii.
n schimb, Caridad nfloreste.
Edificiul a fost naltat si iata, n locul vechii asezari, se ridica acum un lacas s
patios, stralucind de lumina si de frumusetea podoabelor.
Pentru munca sa de patru ani, Murillo primi din mna prietenului sau echitabila su
ma de 78.115 reali.
Valds Leal picta doua tablouri, att de nfioratoare prin materialitatea si instinctu
alitatea lor, de ti-era mai mare groaza sa le privesti:
Las Postrimerias sau Alegoria Mortii, si Finis Gloriae Mundi sau Alegoria Vremel
niciei.
Privindu-le, mpreuna cu Miguel, Murillo nu se putu stapni si spuse, cu dezgust:
Daca tine cineva mortis sa vada aceste tablouri, e obligat sa-si astupe nasul
Miguel e nsa multumit de lucrarile lui Valds.
Sfntul lacas si spitalul fura apoi hirotonisite cu tot ceremonialul de catre noul
arhiepiscop al Sevillei;caci, ntre timp, don Victorio trecuse n lumea celor drept
i, nemaiapucnd sa vada, desavrsita, opera protejatului sau.
Medicii vestiti pe care Miguel i chemase dinainte au si sosit, iar a doua zi, cei
dinti bolnavi urmau sa fie primiti n spital.
E noapte. Miguel se roaga fara ncetare:
Pogoara, Doamne, pacea n sufletul meu.
Dar chipul Domnului e vesnic neschimbat si de nepatruns. S-a crapat de ziua. Cal
ugarii cnta solemnulmatutinum, si pe portile mnastirii, mpodobita cu crengi de palm
ier, se scurg siruri de suferinzi. Unii, sprijiniti n crje, abia si trie picioarele,
altii sunt carati pe targa; si toti se neaca de uimire, zarind pardoseala de marm
ura a spitalului.
n masura n care sunt locuri, nimeni nu e respins;la dorinta lui Miguel, noul spita
l primeste chiar si bolnavii care au fost refuzati la alte spitale.
Si n timp ce supraveghea felul n care infirmierii i asezau pe bolnavi n paturile lor
, Miguel zari deodata o figura cunoscuta:
Vejoo!
Suferindul se uita cu atentie la calugar. n sfrsit, l recunoscu si i zmbi usor; dar e
ra att de slabit, nct nici sa vorbeasca nu era n stare.
Miguel se apropie de un medic, l apuca de umeri si-l aduse la patul lui Vejoo.
E vreo speranta? Mai poate fi salvat?
Cine e? ntreba medicul, cercetnd pulsul bolnavului.
Un mare actor si un om cumsecade.
E prietenul vostru, frate superior? se informa din nou medicul, respectuos.
Miguel rosi:
Da. De altfel, toti de aici sunt prietenii mei.
nteleg, surse medicul. Nu vreti sa favorizati pe nimeni. Dar tineti n mod deosebit
la acest om.
l examina pe Vejoo si, dupa ce se mai consulta cu un alt medic, se apropiara amndo
i de Miguel.
Speranta e mica, naltimea-voastra.
Mai bine zis, infima, l corecta celalalt.
Totul depinde de ngrijire. De asistenta. Are nevoie de o ngrijire aparte: ventuze
aplicate la timp, tratament medicamentos respectat cu strictete. Voi atrage n mod
special atentia infirmierilor asupra acestui caz
Nu, l ntrerupse Miguel. Nu. l voi ngriji eu.
Voi, sfintia-voastra? se mirara medicii. Voi cel mult sa-i dati mngierea duhovnice
asca Dar sa-l ngrijiti? Sa-l spalati, sa-l curatati, sa-l schimbati?!
Voi face totul singur, riposta Miguel sobru si lapidar. Spuneti-mi numai ce treb
uie sa fac
Din clipa aceea, zi si noapte, si slujeste prietenul.
n noptile ndelungate, cnd Vejoo doarme, Miguel sta de veghe la capatiul lui si medit
eaza; ntr-o asemenea noapte a avut pe neasteptate revelatia adevarului:
De vrei sa-l gasesti pe Dumnezeu, slujeste-l pe om!
Da, da, asta e. Sa despagubesc cu munca si cu grija mea mizeria si suferinta mii
lor de nevoiasi, mizerie si suferinta n care eu nsumi am aruncat mii de nevinovati
. Sa ndulcesc durerea pe care am semanat-o si am raspndit-o. Prin bine, sa-mi rasc
umpar raul savrsit, fapta prin fapta s-o ndrept.
Numai o astfel de pocainta vrea Dumnezeu de la mine.
Si se arunca n vltoarea muncii, cu toata pasiunea;si iata, munca lui fu binecuvntat
a.
Vejoo se facu bine.
Te bucuri de nsanatosirea mea, mai mult dect mine, i spuse Vejoo la despartire.
Da, pentru ca nsanatosirea ta aduce dintr-o data doua fericiri: nsanatosirea ta si
binecuvntarea muncii mele. Nu numai eu tie, ci si tu mie mi-ai fost de folos.
mpins de o pasiune inepuizabila, Miguel continua sa-i slujeasca pe bolnavi, pna ca
de din picioare.
Daca ar fi fost soldat, i spune Dario lui Jordn, ar fi cucerit cu tenacitatea lui n
treaga lume.
Daca ar fi fost filosof, ar fi faurit o noua mparatie a cerurilor, zmbeste Jordn. D
ar fericirea si osnda lui sunt dragostea si fapta.
Dario se ntuneca:
Fapta? Da, adevarat, dar n acest timp neglijeaza exercitiul spiritual si rugaciun
ea. Nu mai e n stare sa se daruiasca meditatiei divine si extazului
Jordn l ntrerupe:
Oare viata lui Miguel n-a fost toata un extaz?Nu dojeni un om care a pornit spre
sanctitate, mergnd pe calea cea mai scurta si cea mai spinoasa, aceea a faptei Amn
doi, si tu si eu, frate Dario, suntem n fata luiDumnezeu niste bieti egoisti, cac
i rugaciunea noastra nu ne rascumpara dect pe noi, pe cnd Miguel aduce binele si i
zbavirea multor muritori. Noi ne legam gndul deDumnezeu direct, n timp ce el si-l
leaga prin sufletul omului. De aceea fericirea si meritele lui sunt de doua ori
mai mari.
De vrei sa afli fericirea, slujeste-l pe om!
Cercetati toate ocupatiile si ndeletnicirile din lume;n niciuna nu veti gasi nevoi
a unei mai adnci umilinti, ca n aceea pe care si-a ales-o Miguel.
Desi frate superior al mnastirii Hermano Mayor el presteaza muncile cele mai nepl
acute, ca ultimul si cel mai nensemnat dintre fratii de rnd.
n noua asezare a mnastirii si-a ales cea mai mica si cea mai modesta chilie. Mai t
ot timpul si-l petrece n apropierea bolnavilor.
Deretica, nfata pernele, asterne paturile, primeneste, panseaza ranile, ngrijeste
bube purulente si dezmiarda fete mncate si ciupite de eczeme si eruptii; alina fr
untile aprinse de febra, atinge pntece umflate de tifos si dizenterie.
Pe cei mai plapnzi i ridica n capul oaselor, le spala trupul uscat si zbrcit, le ume
zeste buzele plesnite de fierbinteala.
Muribunzilor le vorbeste n soapta si, pna n ultima clipa, le inspira ncrederea n viat
a.
Priviti-l pe cavalerul care odinioara murmura cuvinte de magulire frumoaselor, i
nsuflndu-i acum linistea si pacea unei batrne slute, cu sufletul chircit de boala.
Priviti-l pe Don Juanul care altadata oferea fetelor floarea pe un vrf de sabie,
aducnd acum trandafiri la patul unei biete fapturi care, pna la douazeci de ani, n
-a cunoscut din viata nimic, dect mizeria neagra, mbrnceala si molestarea. Acum, sa
rmana mngie cu minile uscate petalele trandafirilor, ntretinndu-si cu praful lor visu
l despre o fericire mai marunta ca un smbure de mar.
Ascultati-l pe trubadurul altor vremuri, ale carui melodii de dragoste ridicau s
pre culmile norilor balcoane cu done fermecatoare, ascultati-l cntndu-i acum n soap
ta ultimul cntec de leagan unui copilas a carui zi n-avea sa mai apuce asfintitul
soarelui.
Priviti-l pe trufasul nobil, caruia un singur cuvnt mai dur i oferea pretextul une
i ncaierari sngeroase, ascultnd acum, cu rabdare, din gurile chinuite de durere, ji
gniri si necuviinte grosolane, la care el raspunde ntotdeauna cu acelasi zmbet si
cu acelasi cuvnt de voie buna.
Ah, susceptibilitatea bolnavicioasa a suferinzilor care rasplateste grija, sacri
ficiul si devotamentul cu nfumurare, njuraturi si ocari morocanoase.
Miguel e fratele cel mai umil al Caridadului. Infirmierul cel mai rabdator si du
hovnicul cel mai dorit la capatiul bolnavilor si muribunzilor. Si iata cumDon Jua
nul de odinioara e numit acum de toti suferinzii apostolul caritatii! Nu iese di
n mnastire dect atunci cnd se duce sa mai scormoneasca din brlogul saracimii alti sa
rmani pe care i aduce apoi la Caridad, unde le cedeaza pna si patul sau, n timp ce
el se culca pe dusumeaua rece. i fereste de boli pe cei sanatosi, carnd nenfricat l
a groapa cadavrele celor necati sau executati, fara sa-i pese de molima sau de mo
arte.
A facut ntotdeauna din toate prea mult. La fel si acum. Nu o data, rapus de obose
ala, cade istovit lnga patul vreunui bolnav, iar acesta, speriat, e nevoit sa str
ige dupa ajutor pentru cel care-l ngrijise.
Dojenit de fratii sai calugari, sta n mijlocul lor si tace, cu ochii plecati; sub
pleoape ascunde nsa o stralucire ce-i tradeaza bucuria de a fi fost dojenit si h
otarrea ferma de a sluji neostoit cum poate mai bine.
Cercul fratilor se agita ntr-o usoara unduire, adresndu-i priorului mustrari binev
oitoare, cerndu-i sa se crute, sa nu-si iroseasca sanatatea, sa nu exagereze, sa
se odihneasca
Va multumesc, bunii mei frati, va multumesc pentru grija ce mi-o purtati mie, ne
demnului. Voi ncerca sa dau ascultare povetelor voastre
Si se ntoarce napoi la truda lui draga, munceste fara ragaz, mai pasionat si cu ma
i multa rvna fanatic al umilintei, devenit fanatic al muncii, sluga a slugilor, r
ob al robilor, pocait n cea mai crunta si adnca umilinta.
ncetul cu ncetul, noul spital Caridad devine celebru. Are cei mai buni medici, cea
mai buna administratie, cele mai desavrsite instalatii din ntreaga Spanie.Benefic
iaza de cei mai atenti infirmieri, de cele mai frumoase rezultate n tratamentul b
olnavilor si are, n persoana fratelui-infirmier Miguel, un suflet vesnic viu si n
eobosit.
Miguel a statornicit aici egalitatea ntre oameni. Cei avuti sunt primiti numai da
ca boala lor e la fel de grava cu a celorlalti. Toti, fara deosebire, au parte d
e aceleasi favoruri si avantaje.
Animatia spitalului nu poate fi comparata cu nimic n lume. E locul rugaciunilor f
ierbinti, al descntecelor si al invocarii duhurilor; e locul unde, de sub nori de
snge, scapara mereu fulgere de cutit, tsnesc vene extirpate pentru a se evita hem
oragiile, si razbat strigate de moarte. n cele din urma nsa, peste toate rasare zmb
etul senin si speranta nnoitoare.
Pna si cel de colo, care nopti nesfrsite s-a zvrcolit de durere si care, de atta sla
biciune, nici sa vorbeasca nu poate si abia mai respira, e cu gndul coplesit de o
speranta nvioratoare.
Asteapta minunea si trage nadejdea ca ea va veni.
Pe poarta neagra a subconstientului se strecoara boli nvechite. Maladii netratate
se trie la gura prapastiei nfricosatoare a tacerii, a pustietatii si a ntunericului
.Si totusi bolnavii nu contenesc sa nadajduiasca.
n plina criza de epilepsie, n spuma fierbinte din coltul gurii se rumeneste cuvntul
speranta. Printre tipete si suspine, nimeni nu se gndeste la nasalie sau la cela
lalt tarm; nu izvoraste din ele dect speranta n ntoarcerea la viata cea de toate zi
lele.
O, voi, toti Iovii, si mici si mari! Cta suferinta v-a pregatit voua viata! Atacu
ri de apoplexie, otraviri ntmplatoare si voite, abcese, buboaie si basici, dizente
rie, friguri palustre, holera si galbinarea, fistule si fracturi, mini, picioare
si cranii contuzionate, rani cicatrizate si rani deschise, si mii si mii de alte
rele, cu care fatarnica mizerie v-a pricopsit.
Suferiti n tacere, cu dintii nclestati, racniti de durere, ca iesiti din minti; ntr
ebati de boala sau nici nu va sinchisiti de ea, si n liniste cugetati despre ceva
ce creste, sporeste si se umfla n voi; cu ochii necati de tristete, strngeti pumni
i si, cu ultimele puteri, ntretineti constiinta n sufletul vostru oropsit. Si sper
ati.
nghititi cu ncredere sfaturi, siropuri si pilule; cu moartea pe buze va apropiati
de subteranul ru si de barca n care asteapta luntrasul sufletelor; respiratia ntret
aiata si zvcnirile muschilor nseamna ultimele voastre clipe, si totusi tot ce mai
exista n voi nutreste speranta si striga cu putere, ca o chemare: ntoarce-te la min
e, sanatate! Si tu, viata, iubita vale a plngerii!
Iar eu, fratele Miguel, sluga umila a tuturor, ma aflu aici ca sa hranesc n voi s
peranta.
Acordati-mi aceasta favoare si daruiti-mi aceasta bucurie.
Dupa o zi de munca grea, toti acei ce lucreaza n spital se bucura de odihna binem
eritata. Numai Miguel nu-si ngaduie aceasta usurare. Zilele si noptile lui sunt a
le suferinzilor, iar pentru somn nu-i mai ramn dect putine clipe.
Trziu, spre dimineata, cnd de obicei odata cu apropierea zorilor urgia durerii si
a ntristarii se ndeparteaza de bolnavi, cnd suferinzii sunt cuprinsi de moleseala u
nui somn mai statornic, Miguel aprinde pe masa chiliei sale o lumnare si scrie. N
u scrie o profesiune de credinta, patrunsa de calma resemnare si daruire calugar
easca, ci o carte stranie, nsufletita de o pasiune nflacarata, o carte de discutii
, pe care a intitulat-oDiscutie despre adevar.
Din strafundul fiintei sale patimase, Miguel si scoate la iveala ntreaga bogatie a
fectiva, spre a preamari cu ea Dragostea. Cu fraze tulburatoare, biciuieste paca
tele omenesti. Ipocrizia, egoismul, lacomia, avaritia si falsitatea sunt tintuit
e la stlpul infamiei, precum, odinioara, capetele criminalilor batute de limba n p
oarta orasului. Din inima lui, sngele viu tsneste proaspat si luminos, spre a se a
sterne, cu asprime, n cuvinte de acuzare la adresa unei omeniri nraite si nesimtit
oare.
Miguel scrie, cu pasiunea sa patimasa, cu suflarea si cu sngele sau aprins, un tr
atat despre adevar:Discurso de la Verdad.
E strigatul sufletului nfierbntat si dezlantuit al omului care, dupa ndelungate per
egrinari, si-a gasit drumul n viata. Mintea sa animata de o puternica exaltare ba
roca face aici un nsufletit apel la forta spiritului, chemat sa-si faureasca sing
ur lanturile disciplinei, sa-si ncatuseze cu ele nazuintele patimase, pentru a nu
-si pierde esenta umana. Un om mai aprig, mai violent si mai pasionat dect toti l
aolalta ndeamna aici la activitate sustinuta n folosul celor multi si necajiti. La
o munca fara rezerva si epuizanta, potrivit devizei: Ori totul, ori nimic.
Iar cel ce va citi cndva Discutia despre adevar, alcatuita de Miguel de Maara, fra
te de rnd al ConfrerieiSanta Caridad din Sevilla, va ntelege ca aceasta carte a fo
st scrisa de un spirit robust si tenace, de un om care a stiut sa fie ntotdeauna
ori fierbinte, ori rece ca gheata, dar niciodata caldut.
Si vremea trece. An din an se naste, nfloreste, se vestejeste si se stinge.
Cti ani sa se fi scurs de la terminarea Caridadului?Cinci, sau zece? Miguel a tre
cut de cincizeci de ani.
Se duc unul cte unul anii mpliniti de umilinta si slujire, asternnd pe fata lui Mig
uel paloarea si oboseala.Si iar e Vinere Mare, Ziua rastigniri si a aducerilor-a
minte.
Miguel paseste ncet de la un tablou la altul, pe drumul crucii, si, amintindu-si
de patimile lui Hristos, gndul i zboara napoi la propria sa viata.
Am oare acum dreptul la putina liniste si bucurie?
Vii la procesiune, frate? l ntreaba Dario.
Nu pot, i raspunde Miguel. Avem ctiva bolnavi pe moarte si nu-mi pot ngadui sa-i pa
rasesc.
Esti tare subrezit, frate Miguel. Si nespus de palid. Te cunosc de attia ani, dar
niciodata n-ai aratat att de rau. Esti sanatos?
Sanatos! N-am dormit cteva nopti, asta-i tot.
n lunea pastilor, Dario l sili sa se odihneasca.
Miguel refuza sa se culce si seara iesi pe poarta mnastirii, ndreptndu-se spre ru.
Mergea agale, absent la tot ce se petrece n jurul lui; nu percepea nici mirosul,
nici sunetele, nici coloritulserii de primavara. Sleit de puteri, se aseza pe ma
lul rului. Stralucirea lunii i lumina chipul.
Prin preajma lui trecu deodata o femeie. l privi drept n fata si se opri.
Frate Miguel!
si nalta privirea si, recunoscnd-o pe Solana, se ridica ncet.
N-am ndraznit sa vin la voi la mnastire, relua femeia. Stiti cti ani au trecut de cn
d nu ne-am vazut?
i surprinse mirarea si zmbi:
Traiti n afara timpului, don Miguel. Valurile vremii se sparg de drzenia voastra.
De zece ani sunt maritata si am si doi baieti. Pe cel mai mare l cheamaMiguel
Se apropie si mai mult de el.
Sunteti tras la fata, dar mereu acelasi, continuaSolana, uitndu-se cu drag la bar
batul care ntre timp devenise ciolanos si de-o statornica robustete exterioara si
launtrica; nfatisarea lui de ascet era nsa mai-frumoasa dect a desfrnatului de alta
data.
Stateau fata n fata. Parfumul femeii l nvalui;chipul palid al barbatului avea un fa
rmec straniu, si o putere de fascinatie care atrage si nsala totodata.
l apuca de mna si-l lipi de ea, cu palmele-i calde si catifelate.
O, voi, ani de ndelungata stradanie, prin care sngele se preface n apa sfintita! O,
teama de ntoarcerea noptilor fierbinti, ce te sufoca si te aprind.
Mna Solanei arde, frige. Palma gingasa mngie.
Atingere vie a focului, inima nfiorata, clipe sarbatoresti n zile de lucru!
Mna femeii s-a retras sub dantela neagra de unde straluceste ca albul unei marmur
i presarate cu ornamentatii crenelate. Pe jumatate ascunsa, e si mai ispititoare
, fulgernd ntunericul prin plasa nflorata si miscndu-se sub ea, n voie, ca o naluca na
ripata. i apuca din nou bratul, si el nu se mpotriveste.
Buzele, sub voaleta, sunt ca o floare umezita de roua.
Miguel!
Glasul femeii are rezonanta dragostei:
Sunt recunoscatoare clipei care mi-a harazit bucuria de a sta de vorba cu voi, n
singuratate.
Nu suntem singuri, Solana!
Ah, da, stiu; va nteleg. Si totusi, de-ar trebui sa ard n flacari si sa ma topesc
ca ceara, de mnia Domnului, si de-ar fi ca trupul si sufletul sa mi se prefaca n f
um si cenusa, eu tot vreau sa va spun
Vreti sa-mi spuneti ct sunteti de cucernica, nu-i asa? o ntrerupe Miguel, cu glas
sovaitor.
Nu, nu, se grabeste sa-i raspunda Solana; vreau sa va spun ca n-am ncetat nicio c
lipa sa va iubesc
Miguel ncearca sa glumeasca:
Ca sa vezi, unde se ascundea cucernicia!
Dar Solana i simte mna tremurnd.
Pe strada ntunecoasa trec, sontc-sontc, sarmanii ce-si duc foamea si durerea spre mn
astirea Caridad.
Miguel se elibereaza din minile femeii.
Solana si ridica voaleta si-i zmbeste fara retinere:
Va iubesc, don Miguel.
Si eu va iubesc, i raspunde Miguel, cu voce scazuta.
Cum? Aud bine oare? jubileaza Solana, apropiindu-se si mai mult.
Da, va iubesc, ca pe o sora, rosteste Miguel, si vorba lui e calma.
ntunericul se revarsa pe strazile orasului si femeia nu lasa voaleta sa-i cada pe
ste obraji. Pupilele ei scapara scntei Deodata, se repede la el si-l saruta patima
s pe gura.
Dar Miguel tine buzele nclestate, si inima lui e rece.
Solana, o dojeneste, cu blndete, uiti ca eu
Cu bine, cu bine, i spune femeia, printre sughituri de plns, si fuge.
Sta pe loc. Nu se grabeste. Asteapta sa i se stearga sarutul de pe buze. Zmbeste
linistit, sigur si multumit de sine, caci a ajuns pna acolo nct sa-si poata stapni s
i trupul, si sufletul. Iar spiritul lui se ridica acum, puternic si nenduplecat,
deasupra tuturor poftelor omenesti.
Dupa un timp se napoie la Caridad.
Statuile sfintilor din colonada mnastirii au adormit n miscarea daltuita de mna art
istului. De data asta nsa, Miguel nu mai ngenunche n fata Rastignitului, caci bolna
vii l asteptau nerabdatori.
Povestea s-a ntmplat ntr-unul din acei ani de totala nrobire voluntara a lui Miguel.
Pe la sfrsitul verii, n luna septembrie, cnd zilele erau cristaline ca picaturile
de roua n faptul diminetii, si noptile straluceau ca ochii umezi ai animalelor, o
oaie Chica i spuneau calugarii cazu n fntna mnastirii si se neca.
Fratii ncercuiesc fntna, se apleaca pe rnd deasupra cilindrului adnc al putului, si i
ar si nalta capul si dau din mini, descumpaniti.
Oita mea buna si blnda, se vaicareste Dario. S-a necat, saracuta! Si era alba si cr
liontata, ca un norisor
Avea ochii limpezi ca o rasina stravezie, si tare era dragalasa si lipicioasa, i
tine isonul Jordn.
Scoateti-o. Ar trebui totusi s-o ngropam, saracuta, insista Dario cu glas tnguitor
.
Fntna e adnca: vreo saptezeci de picioare sunt pna la apa. Cu neputinta sa cobori n e
a
Si fratii fac roata n jurul fntnii, cu ochii ntristati de pierderea sarmanei mioare;
dar iata ca suna clopotul de chemare la rugaciune
Seara, Jordn, Garcia si Dario se asaza pe o banca n gradina si rennoada firul uneia
din nvatatele lor dispute despre esenta divina. Miguel, obosit, sta ntins lnga ei,
cu privirea cufundata n coroana unui portocal, si asculta.
Calugarii de serviciu trag apa din fntna si o duc bolnavilor, nestiind de oaia neca
ta. Fratele Garcia vorbeste cu aprindere:
Netarmurita e singuratatea n jurul lui, si o tacere imensa l nvaluie
Nu! intervine cu violenta Dario. Cete de ngeri l nconjoara si o melodie paradisiaca
se nalta deasupra tronului sau
Ba nu! O tacere imensa si nfricosatoare, spun eu, domneste n mparatia lui, repeta G
arcia, cu ndaratnicie.
mparatia lui e pretutindeni. n mine, n tine,Dario, si n tine, Garcia; e n petalele tr
andafirului de colo, si n albina care-i da trcoale
Astea-s vorbe nelegiuite! izbucneste Garcia.
Chiar si n oaia moarta? i ntinde capcana Dario.
Da, si n oaia moarta, si n oasele ei
Dario da din mini cu miscari repezite:
Vorbesti ca un eretic, frate Jordn!
N-ai iubit-o? ntreaba acesta.
Ba da, am iubit-o, ncuviinteaza Dario.
Si n-a ramas n ochii ei niciun pic din dragostea ta?
Unde tintesti? se zbrleste Garcia.
n toate e cte ceva dumnezeiesc. n tot ce exista, n fiecare piatra, n fiecare fir de i
arba, n fiecare suflet e o particica din Dumnezeu, care e unul si acelasi, dar ca
re are o suta de mii de chipuri si tot attea esente
Cu alte cuvinte vrei sa spui ca si oaia are suflet?se ncinge zelosul Dario.
Tocmai tu te ndoiesti de asta, Dario? Tu, din a carui vorba Chica nu iesea? Se cu
lca la picioarele tale si te privea n ochi, supusa si ascultatoare
Cum puteti vorbi astfel despre lucrul cel mai esential? se nfurie Garcia. Faceti
din Dumnezeu un fel da vntura-lume, care umbla din sat n sat, ca si cnd glasul lui
ar fi oriunde si oricnd Dumnezeu e n cer! El nu creste n niciun fir de iarba, ci doa
r dispune de cresterea lui. Salasul Domnului e sus n nori, unde dainuie ntr-o uimi
toare singuratate, neclintit, stralucitor si taciturn
Dar tu, Miguel, tu ce parere ai? i se adreseazaDario, pe neasteptate.
Da, zmbeste Jordn, sa ne spuna fratele superior, cum priveste el aceasta problema?
Eu, fratilor?! Eu cred nu, eu, ntr-adevar, nu stiu oaia aceea, da, oaia aceea, bolb
oroseste Miguel ncurcat, frecndu-si fruntea. Deodata nsa, zarind un calugar cum sco
ate apa din fntna, ca s-o duca bolnavilor, sari n sus, ca ars. Scutura din mini, agi
tat, si vorbele ncepura sa i se rostogoleasca din gura ca o cascada: O, fratilor,
credeti-ma, ntr-adevar, lucrul celmai important e acum povestea aceea cu oaia. A
m uitat de ea si strvul ei infecteaza apa din fntna. Ma ntrebati de Dumnezeu, si eu
sunt nevoit sa vorbesc despre oaie. nchipuiti-va ca apa asta e scoasa si dusa bol
navilor! Frate Jordn, te rog sa interzici sa se mai ia apa din aceasta fntna! Trebu
ie sa aducem apa din alta parte
Si o rupse la fuga.
Ma duc sa le spun sa n-o mai dea de baut bolnavilor!
Si ct l tineau picioarele alearga spre cladirea spitalului.
E nebun, spuse, cu uimire, Dario, n timp ce-lurmarea din ochi.
n linistea ce se asternu, rasuna puternic glasul lui Jordn:
Nebun, nebun, dar pot sa va spun ca, dintre noi toti, nebunul asta e cel mai apr
oape de adevar.
Cum se schimba vremurile! Cum se schimba oamenii!
Pna sa se daruiasca total slujirii omului, Miguel si cerceta de mai multe ori pe z
i constiinta, analiznd pna si cel mai nensemnat cuvnt pe care-l rostea, ca sa-si dea
seama daca se armoniza sau nu cu dorinta lui patimasa de a-l mpaca pe Dumnezeu.
Asa-i omul! Unde-i creier, inima si simt, apare ntotdeauna dorinta!
Si astfel, pe masura ce contele de Maara se transforma n fratele Miguel, iar frate
le Miguel n slujitor al celor suferinzi, se schimbau si dorintele patimase ale in
imii sale nflacarate.
Azi, Miguel nu mai cntareste daca vorbele lui l bucura sau l mhnesc pe Dumnezeu. Nu
mai tine seama att ct s-ar cuveni de obligativitatea rugaciunii si a sfintei medit
atii divine, si asta spre ntristarea fratilor calugari si a demnitarilor biserici
i.
Se ndeparteaza de Dumnezeu, spun despre el, cu durere si mnie, fratii de la Santa
Caridad.
Si nu mint. Caci, ntr-adevar, fara sa-si dea seama, furat de alte preocupari, Mig
uel se ndeparteaza de Dumnezeu, cu gndul si cu inima deopotriva. Si ce-i mai grav:
nu se mai necajeste de loc cnd fratii l dojenesc sau i fac reprosuri.
Se necajeste ca cersetorului Fernando nu-i scade febra, ca tnara tesatoare Anita
nu-i n stare nca sa se tina pe picioare zdrobit, se necajeste cnd i se spune despre
unul dintre bolnavi ca n cazul lui nu mai poate ajuta dect Dumnezeu. A cunoscut p
e pielea lui grozavia acestor cuvinte. La condamnarea lui Gregorio, si la moarte
a Girolamei.
Voi, voi sa-i ajutati! insista el pe lnga medici.Sa nu va bizuiti pe Dumnezeu!
Cu mintea si cu inima, Miguel s-a consacrat fara rezerve bolnavilor sai. n afara
de ei, nimic nu-l mai intereseaza, nimic nu mai are valoare. Credincios devizei
sale: Ori totul, ori nimic, se daruieste, fara preget, prietenilor sai suferinzi
n noaptea aceea, care avea sa nsemne pentru el mai mult dect toate noptile sale, Mi
guel, sleit de puteri, cazu pe pat si adormi numaidect. Deodata, auzi n somn o voc
e de mult cunoscuta si de neuitat. Vocea dascalului sau! Vocea parintelui Gregor
io!
Miguelito! Fiul meu!
Miguel ofta din somn.
Ah, tu erai, padre?
Dragul meu baiat, nici nu stii ct ma bucur de tine! Nici nu stii cta mngiere ai adus
tu inimii mele batrne.
Si vocea scumpa urechii lui Miguel continua:
Pe sarmani i-ai ngrijit, le-ai legat ranile. Ai potolit foamea si-ai dat adapost
acelora ce n-au avut unde pune capul. Ti-ai jertfit pentru ei noptile, n timp ce
umbra mortii le dadea trcoale.
Miguel e tulburat la culme; respiratia agitata da sa-i sparga pieptul.
Multimilor de suferinzi le redai viata, rencepu vocea blajina. Le ndulcesti durere
a. Esti prietenul napastuitilor si speranta deznadajduitilor. Bun e sufletul tau
, buna e inima ta
Miguel se zvrcoleste n pat si murmura:
Calea mea, padre
Binecuvntata fie calea pe care ai pornit, baiatul meu!
Miguel vede n vis chipul drag al batrnului calugar, stralucind si radiind de feric
ire.
n sfrsit, esti de ajutor cuiva esti folositor oamenilor
Miguel suspina:
Si sunt fericit, padre.
Vocea calda a lui Gregorio ncepe sa se stinga;rasuna ca de departe:
Din toata inima ma bucur de fericirea ta, fiul meu iubit!
Si vocea amuti. Miguel rasufla din adnc, apoi se cufunda ntr-un somn linistit, far
a vise, si dormi cuminte, ca un copil
Dimineata, cnd iesi din chilie, l ntlni pe Jordn:
Ti-e fata att de senina, frate superior, de parca ai fi vazut soarele n somn. Stra
lucesti tot
La care Miguel i raspunse fara sa ezite, cu zmbetul pe buze:
ntr-adevar, frate Jordn, am vazut soarele n somn.
ntr-una din zilele primaverii anului o mie sase sute saptezeci si noua, peste Sev
illa se abatu o epidemie de ciuma neagra.
Se furisa pe nserate, nvaluita n mantia beznei si a negurilor ntunecate, cu o lampa
incendiara n mna.Aprinse orasul, din partea Trianei, si ntregul cartier lua foc ca
un somoiog de paie. Molima se raspndi cu iuteala fulgerului.
Ca mustele prlite de flacari cad oamenii, nnegrindu-se la fata si nfigndu-si degetel
e n pamnt de durere.
O prapastie fara fund fu prima noapte de ciuma.O noapte fara fund sunt zilele ce
-i urmeaza.
Podul Trianei, spre oras, e nchis. Malul drept alGuadalquivirului e pazit de sold
ati si voluntari, spre a mpiedica apropierea vreunei ambarcatiuni din cartierul c
ontaminat. Casele se nchid ermetic, strazile ramn pustii.
De dupa portile unor case razbat, tnguitor, vaiete de spaima si rugaciunii naltate
Atotputernicului.
Din spatele altor usi nu se aude niciun zgomot si oamenii, tematori si resemnati
, si asteapta, n tacere, izbavirea sau moartea.
De dupa portile altor case se nalta nsa clinchet de pahare si rasuna zgomotos cntec
ele si glasurile ragusite ale acelora care au hotart sa guste din toate bucuriile
vietii, nainte de a fi secerati de ciuma.
Sevilla tremura de frica. Torentul nenorocirii smulse zagazul podului pazit si,
revarsndu-se peste oras, ciuma nemiloasa inunda cartierul saracimii Santa Cruz.
Groaza cuprinse ntregul oras.
Primul nobil parasi Sevilla si fugi n munti, urmarit de privirile invidioase ale
celor ce nu puteau pleca.
Tulburarea creste, familiile nobililor parasesc orasul una cte una. Noaptea, la a
dapostul ntunericului, spre a-si ascunde fuga rusinoasa. Poarta vamii e nfundata d
e vehicule si oameni.
Disperarea s-a cuibarit deopotriva n sufletele bogatilor si ale saracilor.
Santa Cruz, despartita de celelalte cartiere de zidul patrulelor ntarite, cade n g
hearele pierzaniei.
Culcat, n picioare, n mers, la rugaciune, omul trage n piept molima nimicitoare si
cade secerat, cu fruntea n jos. Cu o ultima sfortare, se rasuceste cu fata n sus s
i ochii lui plutesc n necunoscut, tulburi de febra, chinuiti de durere si groaza.
Vaiete deznadajduite si chemari, la care nimeni nu raspunde.
Oamenii cheama n ajutor si cerul si iadul. Invoca deopotriva mila Domnului si a s
atanei; dar glasul lor se stinge ca o lampa nceata, suflarea otravita patrunde n p
lamni, si semnul umilitor al petelor negre i nseamna pe cei condamnati.
n noaptea aceea, Miguel se trezi din somn si nu sufla nimanui o vorba despre inte
ntiile sale. si ndesa buzunarele cu medicamente si merinde, si lega gura cu o basma
si, furisndu-se tiptil printre strajeri, ajunse n cartierul contaminat.
Aici, ajuta cum putu. i desparti pe sanatosi de cei bolnavi, i hrani, le dadu de b
aut, distribui medicamente,cara singur mortii la groapa si-i ngropa, ncercnd astfel
sa puna capat contagiunii.
Izbuti apoi sa se strecoare nca o data printre santinelele pe jumatate adormite s
i se ntoarse la Caridad.
Intrnd pe poarta, palid si frnt de oboseala, ntlni ctiva dintre fratii sai calugari,
care, zarindu-l, batura repede n retragere si ntr-o clipita se facura nevazuti.Nu n
telegea ce se ntmpla. l cauta pe fratele Jordn.Pna si acesta ramase nmarmurit si, fara
voia lui, facu ctiva pasi napoi. Miguel pune ntrebari. Jordn tace ncurcat. Miguel in
sista.
Te-au vazut pe cnd te duceai n cartierul contaminat i raspunde, n cele din urma, Jor
dn.
Miguel si lasa capul n jos si tace.
A patrunde n Santa Cruz, nseamna a te expune cu nechibzuinta primejdiei, reia Jordn
, cu sfiala.
Miguel continua sa taca si vocea lui Jordn devine mai aspra.
Mai mult vei fi pe placul Domnului ferindu-te sa mprastii molima printre cei sana
tosi, frate superior!
Eu cred ca, ngropnd mortii, mpiedic raspndirea molimei
n clipa aceea si facu aparitia Dario; se opri la mare distanta de Miguel si spuse:
Dumnezeu hotaraste singur cine-i sortit sa moara de ciuma. Vrei poate, sa i te mp
otrivesti, frate Miguel?
Nu, nu vreau sa ma bat cu Dumnezeu, dragaDario. Cu ciuma nsa, vreau si trebuie sa
ma bat.
Orice lupta e zadarnica, staruie Dario.
Nu, n-ar fi de loc zadarnica, frate Dario, daca am merge cu totii n Santa Cruz si
am da o mna de ajutor, i raspunde Miguel cu fermitate. Sunt ncredintat ca am putea
ngradi nenorocirea n acest cartier.Toti care ar fi trebuit sa ajute, prefectul si
oamenii sai, au parasit orasul. Si-atunci, va ntreb: pentru gratia lui Dumnezeu,
cine sa ajute, daca nu noi?!
Esti superiorul nostru, intervine Jordn, de data asta cu voce domoala. Vom face c
e vei porunci.
Dario se ncrunta, face cu mna un semn de mpotrivire, dar gura ntredeschisa n-apuca s
a vorbeasca.
N-am de gnd sa poruncesc, raspunde Miguel.Dario, fii bun, te rog, si cheama-i pe
toti fratii.
Si le vorbeste celor adunati, smerit, dar n acelasi timp staruitor. Nu da porunci
, nu cere nimanui nimic, i roaga doar. Stiu, e n joc viata fiecaruia. Viata de toa
te zilele. Dar ce viata vesnica va fi ursita aceluia ce se ndura de sarmanii afla
ti n suferinta!
Multi batura n retragere, pitindu-se unul n spatele altuia.
Merg cu tine, frate Miguel, spuse Jordn.
Si eu, si eu, se mai alaturara ctiva calugari.
Ceilalti se risipira, la iuteala, pe la muncile lor de fiecare zi.
Seara, Miguel iesi pe poarta mnastirii, nsotit de cei ctiva calugari.
O mna de oameni binevoitori ncearca sa vina n ajutorul cartierului contaminat. Caci
acei ce se bucurau de putere asupra oamenilor au binevoit sa fuga din oras, iar
acesti neobositi samariteni din rndurile populatiei cheama zadarnic, cu strigate
le lor staruitoare, la lupta mpotriva ciumei. Nimeni nu-i asculta, nimeni nu-i ia
n seama. Mercenarii arunca armele ct colo, si alearga sa-si caute un adapost. Zad
arnica e ncercarea de constrngere prin strigate si amenintari.
Ceata de calugari trece printr-o piata.
ncotro va duceti, fratilor? ntreaba oamenii.
n Santa Cruz, le raspunde Miguel. Sa dam o mna de ajutor. Dar nu va fie teama, napo
i nu venim pe aici.
Tacere ndelungata.
Calugarii nainteaza, pasul lor e ferm si hotart, pe fetele lor se citeste calmul.
Soarele se lasa n amurg, aurind cu lumina lui turnurile orasului.
n clipa aceea, pe urmele calugarilor porni un crd de oameni a caror ndatorire nu er
a sa-si ajute aproapele, dar pe care gestul pilduitor al calugarilor avu darul s
a-i nduioseze.
Coloana creste si se apropie de Santa Cruz
n liniste, fara sa scoata o vorba, Miguel se apuca de treaba si ceilalti i urmara
exemplul ntocmai.
ntr-o tacere desavrsita, fara ezitare, fara ndemnuri, fratii si ajutoarele lor coli
nda strazile una dupa alta, muncind fara ostentatie, muti, ca niste aratari din
basme.
Cara mortii spre gropile pe care altii le sapa si le astupa la loc. Distribuie a
limente, apa, medicamente.
O tnguire si-un horcait de moarte e tot cartierulSanta Cruz.
O data cu amurgul, hienele omenesti se desprind din umbra jefuind pe furis morti
i de inele si bani.
n acest timp, ciuma rapuse unul cte unul ajutoarele lui Miguel, secerndu-l fara cru
tare. Pna la urma, Miguel ramase singur pe cmpul de batalie.
Nu se lasa nsa coplesit; munci nainte, cu ultimele puteri izvorte din sufletul si t
rupul sau otelit, si astfel multi dintre acei aflati pe marginea hidoasei prapas
tii a mortii fura salvati, multumita entuziasmului sau.
Dar oricarei nenorociri si violente i se taie odata si odata rasuflarea. Asa se n
tmpla si cu epidemia de ciuma, care, dupa ce gtuise oameni cu nemiluita, slabi din
intensitate si ncepu sa bata n retragere, ducndu-se napoi de unde venise.
Sevillanii se ntorc la casele lor. Orasul si recapata ncetul cu ncetul vechea nfatisa
re.
Si n ziua n care vazduhul se limpezi, si un vnt proaspat nlocui ziua de pucioasa a c
iumei cu o adiere binefacatoare, Miguel se napoie la Caridad, sleit de puteri, da
r fericit.
A uitat de Girolama; nici dupa gratia dumnezeirii nu mai tnjeste. Girolama si Dum
nezeu se pierd, se estompeaza si se sterg din constiinta lui.
Nu se mai gndeste dect la om.
Ciuma da napoi, si asta-i biruinta lui, bucuria lui, fericirea lui. Zmbetul unei f
ericiri euforice i flutura triumfator pe fata.
Dar iata, monstrul prinse sa mai sufle o data. Cu ultima-i putere de foc, ciuma
aprinse fata acestui om fara seaman. Tmplele i se nfierbntara, pe frunteaparu cumpl
ita pata neagra, limba se usca, buzele ntepenira.
si nalta ochii spre naltul senin al cerului si ntinse minile spre ceva de mult rvnit;
dar mintea i se tulbura, cotropita de o negura groasa, si Miguel nu mai stiu ce
doreste inima lui agitata.
Si cazu mort, cu fata la pamnt, ca un arbore retezat de la radacina, si asta se ntm
pla ntr-o nenorocoasa zi de marti, la nouasprezece mai anul una mie sase sute sap
tezeci si noua, de ziua sfntului Celestin.
Si caruselul vietii porni iar sa se nvrteasca n ritmul de altadata, cu toate ca rot
ile lui mai scrtiau si-acum n praful zgrunturos al ciumei.
Lnga trupul nensufletit al lui Miguel, orasul, ncremenit si mut, mbraca vesmntul de d
oliu.
n vremea aceea, arhiepiscopul Ambrosio Spinola, care decretase vara indulgentei,
veni la patul disparutului si, ngenunchind la capatiul lui, spuse cu evlavie:
Preafericita si binecuvntata fie mna care le-a dat saracilor bogatia
Orasul, care odinioara l blestemase, plngea acum si-i jelea moartea.
Murillo, executorul ultimei dorinti a lui Miguel, deschise testamentul, n care sc
ria:
Eu, cndva don Miguel, conte de Maara, apoi membru de rnd al Confreriei Santa Caridad
, iar acum praf si cenusa Pacatos netrebnic, care am slujit Babilonul si pe print
ul sau, diavolul, profesnd toate relele: trufia, adulterul, blasfemia, pilda rea
si violenta Pacatele si nelegiuirile mele sunt fara numar si numai bunatateaDomnu
lui le-a putut ndura, si numai milostivirea lui netarmurita le va putea ierta Disp
un ca trupul meu, nfasurat n giulgiu, descult si cu capul descoperit, sa fie depus
, fara sicriu, pe o cruce de cenusa, iar lnga cap sa mi se aseze o cruce si doua
lumnari de ceara lnga ea Dupa care, nsotit de doisprezece preoti niciunul mai mult f
ara pompa si fara muzica, sa fiu dus pe nasalia saracilor si cobort n pamnt sub pra
gul bisericiiSanta Caridad, pentru ca oricine, intrnd si iesind, sa-l calce n pici
oare Asa sa fie ngropat trupul meu necurat, nedemn de odihna n lacasul Domnului. Si
mai e n vrerea mea ca peste mine sa fie asezata o piatra colturoasa, lunga de un
picior si jumatate, purtnd inscriptia: Aici zac oasele si cenusa lui Miguel de Maa
ra, cel mai pacatos dintre oamenii acestei lumi. Rugati-va pentru el!
Potrivit dorintei sale de pe urma, pietrarii sapara inscriptia nca nainte de nmormnt
are.
Dar iata ca poporul Sevillei nu consimti la umilinta lui Miguel si, adunndu-se n f
ata bisericii Santa Caridad, obtinu, prin proteste furtunoase, nlaturarea inscrip
tiei defaimatoare.
Nu cel mai rau, se aud glasuri indignate, ci, dimpotriva, cel mai bun dintre noi
toti a fost el
Nu n pragul bisericii, ci lnga altar se cuvine sa fie nmormntat trupul lui...
Scoateti inscriptia!
Calugarii stau descumpaniti n fata norodului si nu stiu ce sa mai faca:
Singur si-a dorit aceasta inscriptie, socotind ca a fost cndva un om pacatos, se n
cumeta sa spuna Dario.
Si, ma rog, cine dintre noi sau dintre voi nu-i pacatos? striga oamenii.
Cititi ultima vointa a disparutului! se rastesteDario.
Scoateti inscriptia! nmormntati-l lnga altar!raspunde categoric multimea.
Dupa ndelungate consilii cu prefectul si cu arhiepiscopul, calugarii cedara: insc
riptia fu nlaturata, si se mai hotar ca trupul nensufletit al fratelui Miguel sa fi
e ngropat lnga altar, n lacasul Domnului Santa Caridad.
La nmormntarea lui se aduna toata floarea nobilimii spaniole, ntr-un numar fara pre
cedent. Venira si rudele cele mai apropiate: marchizul de Paradas, fiul surorii
sale, don Juan Vicentello de Leca y Toledo, guvernatorul Perului, marchizul de B
rmes, viceamiral al flotei maritime a majestatii-sale
Din cele mai ndepartate locuri pornira atunci oamenii, ntr-un nesfrsit alai, spre a
ajunge la Sevilla n ziua hotarta pentru nmormntarea lui Miguel.
Frumoasa si stralucitoare a fost vremea n clipa n care cortegiul funebru s-a ncolon
at pentru nmormntare.
n fruntea cortegiului paseau doisprezece calici si, n urma lor, patru cavaleri ai
ordinului Calatrava. Elita nobilimii andaluze si naltii demnitari ai bisericii, c
u careMiguel a dus toata viata o lupta apriga si nempacata, au venit cu fetele lo
r ipocrite sa-si conduca dusmanul de moarte pe ultimul sau drum. n urma nasaliei n
ainta un sobor de doisprezece preoti cu lumnari aprinse n mna.
Cele de doua ori douasprezece clopote ale catedralei i cnta mortului pe drumul din
urma. Barocul vremii straluceste n toata splendoarea, orbind cu sclipirea sa och
ii pamntenilor.
Nici n-apucara clopotele sa-si legene bine dangatul, si n sala mare a spitalului
Santa Caridad se strni un freamat neobisnuit.
l ngroapa pe fratele Miguel! striga cineva.
Si ca un semn al minunii, n clipa aceea se saltara din paturi schilozii; ofticosi
i, cu dre de snge uscat n coltul gurii, si paraliticii se ridicara n capul oaselor s
i-si ndreptara trupurile ntepenite. Si pentru o clipa muribunzii prinsera putere.
Si iata, ntreaga sala a cobort din pat si sta n picioare cu minile mpreunate pentru r
ugaciune; si, din gurile plnse si chinuite, rasuna deodata, peste bubuitul asurzi
tor al clopotelor, un grandios coral, preamarind si binecuvntnd amintirea omului a
carui dragoste de oameni n-a cunoscut hotar.