Impactul antioxidaniilor

asupra organismului



















Studenti:
Daia Daniela-Alina
Dragu Ronela-Consuela
Martoiu Larisa- Elena

Coordonator: Dr. Conf. Farm. Toma Claudia Crina











I n anul 1956, medicul Denham Harman de la Universitatea din Nebraska, a prezentat
pentru prima data ceea ce astazi este cunoscut sub numele de "teoria radicalilor liberi in
procesul imbatranirii". Acest mare pas in cunoasterea medicala a fost, bineinteles, ignorat
timp de doua decenii de comunitatea medicala, pana cand dovezile in sprijinul acestei teorii
au devenit evidente, astfel incat ea nu a mai putut fi negata, devenind un fapt incontestabil.
Radicalii liberi sunt molecule inalt reactive cu un electron impar (sau "liber") pe orbitalul
extern, conditie de dezechilibru care transforma aceste molecule fragmentate in agenti foarte
instabili si periculosi din puncte de vedere biochimic. Compusii chimici complecsi, cum sunt
cei din structura fiintei umane, dobandesc stabilitatea prin paritatea electronilor moleculelor.
Atunci cand o molecula pierde un electron, ea devine dezechilibrata din punct de vedere
electrochimic, instabila biochimic si extrem reactiva, cautand sa-si recapete stabilitatea prin
sustragerea violenta a unui electron de la alta molecula.
Radicalii liberi din corpul nostru provin in primul rand de la procesele de oxidare
derulate in organism pe fond de stres si stari emotionale negative, dar si de la toxicele de tot
felul provenite din exterior si ajunse in corp pe diferite cai (alcool, tutun, medicamente,
droguri, poluare, malnutritie).

De fiecare data cand un radical liber (provenind, spre exemplu, de la reziduurile toxice
din mediul inconjurator) ataca o molecula normala pentru a-i sustrage un electron, molecula
isi modifica in urma acestui proces proprietatile initiale, transformandu-se la randul ei in
radical liber. O celula mutilata in acest fel la nivel molecular isi pierde functiile de baza,
transformandu-se intr-o sursa de noi radicali liberi, gata sa atace alte celule si denaturandu-le
functiile. Se genereaza astfel un lant necontrolat de reactii biochimice daunatoare pentru
organism, cu repercursiuni foarte grave in timp.
Doctorul Harman descrie activitatea radicalilor liberi ca pe un fel de "iradiere interna"
care ataca si distruge fara crutare celulele si tesuturile, provocand diverse simptome atribuite
in mod obisnuit imbatranirii: zbarcirea pielii, pete pigmentare, cataracta, artrita, ingrosarea
arterelor, bolile de inima, glaucomul, boala Alzheimer, pierderea memoriei, apoplexie,
senilitate, cancer si alte stari degenerative.
I mbatranirea este, prin urmare, nu un proces cronologic cauzat de trecerea timpului, ci
mai curand un proces biologic determinat de viteza cu care radicalii liberi sunt asimilati in
organism, distrugand celulele, atacand tesuturile si afectand functiile vitale.

Fiintele umane au fost dintotdeauna expuse efectelor daunatoare ale radicalilor liberi,
pentru ca acestia sunt si subprodusi naturali ai metabolismului nostru. Exista o categorie de
radicali liberi benefici, produsi de propriul organism in slujba sistemului de aparare celulara,
acestia distrugand bacteriile si virusurile, descompunand poluantii chimici si neutralizand
toxinele. Efectele potential daunatoare ale productiei de radicali liberi din organism sunt
tinute sub control de enzimele de curatare, destinate special acestui scop.
Astazi exista insa prea multe surse noi, atat interioare cat si exterioare, de radicali liberi,
pe care mecanismele naturale de aparare ale organismului nu le mai pot stapani.
Sursele interne de radicali liberi sunt procesele de acidoza metabolica declansate in
organism ca urmare a stresurilor prelungite si acumularii de emotii negative
persistente.
Sursele externe de radicali liberi includ radiatia nucleara, razele X si microundele,
metalele toxice ca Aluminiul si Cadmiul din apa potabila, smogul, aditivii alimentari
chimici, fumul de tigara, gazele de esapament (in special compusii cu Plumb) si, poate
cea mai semnificativa, uleiurile vegetale hidrogenate omni-prezente in preparate
uzuale precum margarina de consum. Aceste grasimi artificiale se oxideaza in clipa in
care intra in contact cu aerul si continua acest proces in interiorul organismului,
producand un lant de reactii de mutilare la nivel molecular care distrug celulele si
functiile vitale cu o viteza superioara capacitatii de aparare a organismului. Toate
substanbtele enumerate mai sus produc radicali liberi atunci cand sunt oxidate
(combinate cu oxigenul) si descompuse.

In ceea ce priveste alimentatia, toate uleiurile vegetale hidrogenate sunt adevarate bombe
cu radicali liberi care explodeaza in momentul in care le consumati. Acestea includ margarina,
sosurile imbuteliate pentru salate, uleiurile de gatit, cremele fara lapte. Deoarece temperatura
inalta accelereaza procesul de oxidare, toate alimentele indelung tinute pe foc au un continut
deosebit de ridicat de radicali liberi. In opinia doctorului Harman si a altor oameni de stiinta,
oxidarea grasimilor nesaturate in organismul uman este principala cauza a patologiei celulare
asociate procesului de imbatranire.
Dintre toate tesuturile, creierul contine cel mai inalt procent de grasimi nesaturate, astfel
ca celulele acestuia sunt cele mai vulnerabile la atacul radicalilor liberi. Dietele artificiale ale
zilelor noastre, mai ales in lumea occidentala, au inlocuit multe grasimi naturale cu grasimi
nesaturate, produse din uleiuri vegetale hidrogenate alterate din punct de vedere chimic si
private de substante nutritive. Organismul uman, care nu poate trai in lipsa grasimilor, este
nevoit sa accepte moleculele de grasime nesaturata ca substituent pentru acizii grasi naturali
necesari, aceste molecule de grasime artificiala fiind astfel incorporate in matricele celulare,
in mod particular in celulele creierului si in globulele albe care manifesta cea mai mare
aviditate pentru grasimi. Odata intrate in structura celulara, aceste molecule de grasime
denaturata se oxideaza si elibereaza val dupa val radicali liberi corozivi care ataca celulele
sanatoase, producand in cele din urma deficiente genetice fie prin uciderea celulei, fie
inducandu-i acesteia un comportament aberant. Multi oameni de stiinta considera actualmente
ca acesta este unul dintre mecanismele primare ce produc cancerul. Doctorul Ross Pelton,
cercetator in domeniul preintampinarii imbatranirii creierului, afirma: "Reactiile grasimilor si
ale uleiurilor hidrogenate sunt atat de periculoase si daunatoare sanatatii, incat nu poate fi
facut nici un compromis. Grasimile hidrogenate nu trebuie introduse in alimentatia nici unui
om sau animal!".

Ce putem face deci pentru a ne apara impotriva acestui atac deosebit de virulent?
Primul pas este adoptarea unui sistem de raportare interioara la viata si la evenimente
lipsit de stres cronic si de aculumare de emotii negative. In felul acesta se evita o
multitudine de tensiuni emotionale care nu aduc nimic bun.
Al doilea pas consta in eliminarea pe cat posibil a tuturor surselor de radicali liberi ca:
grasimile nesaturate, apa de la robinet, aparatele cu microunde si fumatul.
Al treilea pas este fortificarea organismului pentru ca acesta sa poata lupta in mod
natural cu armele pe care le detine. In acest sens, s-a descoperit ca diverse preparate pe
baza de substante nutritive si plante medicinale, atunci cand sunt luate in doze
suficiente si in combinatii corecte, neutralizeaza radicalii liberi inainte ca acestia sa
produca vatamari cuantificabile. Aceste preparate se numesc antioxidanti sau
"curatatori de radicali liberi".

La intrunirea anuala a Asociatiei Americane pentru Dezvoltare Stiintifica din 1992,
biologul Michael Ross de la Universitatea California a raportat descoperirea a ceea ce el a
denumit "gena anti-imbatranire". Aceasta gena este responsabila pentru reglarea productiei de
enzime antioxidante, fara de care tesuturile noastre ar "arde" imediat in "focul" permanent
intretinut in organism de radicalii liberi. Multi oameni de stiinta sunt de parere ca procesele de
imbatranire sunt un simplu efect secundar al scaderii productiei de enzime antioxidante.
Glutation-peroxidaza si superoxid-dismutaza sunt principalii distrugatori de radicali
liberi, iar pentru a putea sa le produca pe cont propriu organismul are nevoie de aporturi
importante de minerale si oligo-elemente ca Seleniu si Zinc. Fara Zinc si Seleniu in cantitati
suficinete, sinteza acestor doua enzime vitale devine imposibila. Seleniul a disparut aproape
complet din alimentatia omului actual, si aceasta din cauza proceselor artifiliale de cultivare si
de prelucrare. In plus, cea mai mare parte a populatiei inregistreaza un deficit cronic de zinc.
Adaosurile zilnice de zinc si seleniu sunt de aceea esentiale pentru a asigura cantitatile
adecvate de enzime antioxidante.
Alaturi de productia interna de antioxidanti a organismului, exista si agenti externi care
manifesta activitate antioxidanta atunci cand ajung in sistemul digestiv uman. Printre aceste
surse externe de antioxidanti se numara vitaminele A, C, E, B1, B5, B6, Beta-Carotenul
(precursorul vitaminei A) si aminoacizii Taurina, Cisteina, Metionina si Glutation.
Asa cum le spune si numele, antioxidantii sunt substante care contracareaza efectul
normal, dar periculos al procesului natural de oxidare, proces care are loc in toate tesuturile
corpului. Antioxidantii nu sunt altceva decat nutrienti (vitamine si minerale), hormoni si
enzime (proteine care asista reactiile chimice din organism). Toti acestia au un rol esential in
prevenirea aparitiei cancerului, bolilor de inima, afectiunilor ficatului, artritei reumatismale,
cataractei, bolii Alzheimer, precum si accelerarii procesului de imbatranire. Cei care se gasesc
in plante si in unele produse animale au eficienta mai mare decat vitaminele si mineralele
obisnuite, acestia sunt numiti antioxidanti non-nutrienti si includ fitochimicale cum ar fi:
lycopenele din rosii si antocianinii din coacaze. Stresul oxidativ (procesul agresiv si accelerat
de oxidare) apare atunci cand producerea de molecule nevinovate, denumite radicali liberi,
este mai mare decat capacitatea de protectie oferita de antioxidanti. Practic, radicalii liberi
sunt atomi sau fragmente moleculare care au un numar de electroni in plus sau in minus. Din
cauza acestor electroni nepereche, ei sapa la propriu prin corpul uman, cautand alti
electroni, astfel radicalii liberi distrug celule, proteine si chiar ADN.
Lupta propriu-zisa
Antioxidantii blocheaza procesul oxidarii, neutralizand pur si simplu radicalii liberi, insa
uneori se intampla ca antioxidantii sa ajunga sa fie oxidati. Din aceasta cauza, trebuie sa ne
improspatam constant rezervele de antioxidanti.
O data ce antioxidantii sunt cei mai eficienti gardieni contra radicalilor liberi, suntem tentati
sa credem ca trebuie sa consumam cat mai multi. Adevarul este ca riscam sa ne imbolnavim
mai rau atunci cand consumam cantitati mai mari decat cele prescrise strict de medicul
dietetician, dupa cum exista si riscul ca acestia sa interactioneze cu medicamentele de sinteza
si, astfel, devin toxici.
Surse de antioxidanti
Allium sulfuri usturoi si ceapa
Antocianini coacaze negre, fructe de padure in general, grepfrut si vinete
Catechini vin rosu si ceai verde
Beta-caroten morcovi, mango, caise, spanac si patrunjel
Cupru fructe de mare, carne slaba, nuci
Cryptoxantini ardei iute, chili, dovleac, mango
Flavonoizi ceaiul verde, citrice, vin rosu, ceapa si mere
I ndoli broccoli, varza si conopida
I soflavonoizi soia, tofu, linte, lapte
Lignani seminte de susan, cereale integrale si vegetale
Lycopen rosii, grepfrut roz si pepene rosu
Mangan fructe de mare, cereale integrale, lapte si nuci
Polifenoli cimbru si oregano
Seleniu fructe de mare, cereale integrale, carne rosie
Vitamina C coacaze negre, portocale, lamai, kiwi, mango, spanac, ardei iute, fructe de
padure
Vitamina E sau tocoferolul uleiuri vegetale presate la rece, avocado, nuci, seminte,
cereale integrale, ciocolata amaruie
Zinc fructe de mare, carne rosie, lapte si nuci.

Momordica cochinchinensis - Gc

Fructul Gac originar din Asia de Sud este renumit pentru capacitatea sa de a sustine
longevitatea si vitalitatea. Contine o mare varietate de carotene, dar licopenul si beta-
carotenul sunt principalele componente. Comparativ cu alte fructe proaspete, gac contine de
70 ori mai mult licopene decat tomatele, de 10 ori mai mult betacaroten decat morcovul. Nu
este important numai faptul ca este mai bogat in aceste substante, dar faptul ca elibereaza
acesti antioxidanti sub forma de lipocaroten, antioxidantii din gac sunt mult mai bine absorbiti
de catre organism. Ajuta la revigorarea celulelor, este un catalizator activ, crete producia
organismului de sod i catalaz, incetinete efectele comune ale mbtrnirii prin proteciea
ADN-ului la nivel celular. Crete nivelul antioxidanilor din organism, fortific apararea
antioxidant a organismului mpotriva distrugerilor celulare provocate de radicalii liberi,
spijin sistemul imunitar, asigura buna functionare a prostatei.

Sucul cu antioxidanti G3 este o combinatie unica si puternica de fitonutrienti proveniti
din fructul de Gac, fructul de Licium Chinezesc, Catina si fructul de Cili. Actioneaza
sinergic pentru mentinerea vitalitatii si ridicarea imunitatii la copii si adulti fiind foarte
recomdat si in starile de anemie, indiferent de varsta.


Fructul de gc, care provine din sud-estul Asiei, conine numeroase principii active (
antioxidanti ), care l fac capabil s protejeze celulele de aciunea radicalilor liberi. Nativii
din sudul Asiei l folosesc de mult timp datorit capacitii sale de a genera vitalitate i
longevitate.


Avantaje :


Printre fitonutrienii sucului gsim o form specific de carotenoizi, numii lipocaroteni,
care sunt capabili s ofere o maxim protecie antioxidant i n acelai timp s
mbunteasc funciile sistemului imunitar.
Unic printre alte fructe, gc-ul conine o cantitate mare de acizi grai care atrag i
dizolv antioxidanii, fcndu-I mai uor de absorbit n corp.
Are un gust dulce acrior, uor acidulat i poate fi consumat zilnic de orice membru al
familiei.

De ce este unic?

Cnd este copt, fructul gc formeaz o barier protectoare care menine n interior
nutrienii necesari.
Sucul G3 conine lipocaroteni in cantitati foarte mari .
Are numeroase efecte benefice asupra organismului.

Cine poate consuma acest suc bogat in antioxidanti naturali ?

Aduli i copii de la 6-7 luni in sus, cte 50 ml/zi, de trei ori pe zi cate 17-20 ml inainte de
masa (doza maxima nu a fost stabilita, totusi nu scadeti doza sub 50 ml/zi ).


Copiilor le este recomandat de catre medicul de familie pentru propietatile sale
imunostimulatorii,concentratia mare de vitamina C, precum si a celorlalte ingrediente din
compozitie, fiind un produs placut la gust si astfel usor de acceptat de catre acestia.

Copiilor pana la varsta de trei ani produsul li se va administra in doze progresive ,
incepand cu 10 grame pe zi si crescand pana la 50 de grame in aproximativ 7-10 zile .

G3 a fost asociat cu succes in tratamentul cu chimioterapie si contribuie semnificativ la
cresterea eficientei tratamentului cat si la refacerea organismului dupa tratament.

Acest produs detine un certificat de la Agentia Nationala Antidoping.

Nu contine substante dopante sau alte substante daunatoare sanatatii .

Poate fi folosit de catre sportivii de performanta ( si nu numai ) din orice ramura sportiva.



G3 conine antioxidanti naturali:

718 mcg/g beta-caroten din gc fa de morcovi, care conine 76 mcg/g
800 mcg/g zeaxantin din liciul chinezesc fa de porumb, care conine 18 mcg/g
2.227 mcg/g licopin din gc fa de tomate, care conin cca. 31 mcg/g
2.500 mg/100 g vitamina C din fructul cili fa de portocale, care conin 45mg/100g

Efecte benefice:

Crete nivelul energetic al organismului
Reduce efectele mbtrnirii
Are efect benefic asupra sntii ochilor
ntarete sistemul imunitar
Este eficient n lupta mpotriva cancerului
Mrete capacitatea sistemului circulator
Regleaz nivelul de colesterol
Are un efect pozitiv asupra prostatei
Are un nivel de asimilare optim
Are efect benefic asupra sntii pielii
Are efect benefic asupra sntii sistemului cardiovascular
Faciliteaz vindecarea plgilor
Protejeaz pielea mpotriva radiaiilor UV
Lupt mpotriva bolilor de inim
Previne infarctul
Stabilizeaz presiunea arterial
Faciliteaz funcionarea corect a metabolismului
Are efecte benefice asupra funciilor ficatului
Reduce durerile de cap
Are efect benefic asupra sntii sexuale
Are un efect pozitiv asupra vitalitii


Punica granatum-Rodia

Multe vitamine si antioxidanti

Incununata de multe ori cu titluri ca "Super fruct", "Fructul anului" sau "Fructul
lunii", rodia are rol de ingredient pentru bauturi, inghetata sau mancaruri in multe tari. O
singura rodie pe zi asigura 40% din doza zilnica recomandata de vitamina C pentru adulti,
este bogata in acid folic si vitaminele A si E. Acest fruct contine de 3 ori mai multi
antioxidanti decat vinul rosu sau ceaiul verde. In mod natural, rodia creste in zone ca
Afganistan, Pakistan, Iran, Himalaya, nordul Indiei, dar se cultiva si in zonele
mediteraneeana, caucaziana, Asia, Malayezia, Spania, California, Arizona etc.

Acest fapt este excelent pentru ca astfel au acces la fructe cat mai multi oameni.
Sezonul rodiilor este toamna, in lunile septembrie-noiembrie, deci este anotimpul perfect
pentru a face cure cu rodii. Efectele sale? Insiram o pleiada de efecte benefice ale
consumului de rodii: are efecte anti-imbatranire, lupta impotriva aparitiei unor maladii ca
Alzheimer, cancer, boli de inima, artrite si chiar protejeaza creierul fatului. Este
recomandat ca si femeile gravide sa consume suc de rodii deoarece protejeaza creierul
micutilor de eventualele afectiuni ce pot aparea din cauza proastei oxigenari sau a
circulatiei sangelui necorespunzatoare, a demonstrat un studiu realizat de catre
Universitatea de Medicina St. Louis din Washington.

Alte proprietati medicale: se foloseste impotriva diareei, reduce febra (in unele
cazuri), radacina este folosita pentru combaterea parazitilor intestinali (tenia), dar doar la
indicatia medicului. De asemenea, sucul de rodie mai are efecte benefice asupra
fertilitatii, in mentinerea tensiunii arteriale la cote normale, lupta impotriva cancerului de
prostata, a osteoartritei si a hemoroizilor.

Pro suc de rodie

Specialistii in preventie recomanda sucul proaspat de rodii pentru calitatile sale
extraordinare. O echipa de cercetatori americani a prezentat acum 2 ani, cu prilejul unui
congres al cardiologilor, un studiu despre sucul de rodii. Cativa pacienti cu boli de inima
care luau medicamente pentru reducerea colesterolului au baut timp de 3 luni suc de rodii
(150 ml). Iar altii o bautura fara extract de rodii.

Primii si-au imbunatatit circulatia sangelui, iar starea celor care au consumat un suc
oarecare s-a inrautatit. Cercetatorii au tinut sa precizeze ca sucul de rodii nu este un
substitut pentru dieta si exercitii fizice. Datorita nivelului crescut de antioxidanti, nu doar
persoanele bolnave pot consuma suc de rodii. S-a observat ca sucul de rodii previne
formarea placilor oxidate de colesterol rau (LDL) care duce la artrite si reduce cu 30%
formarea acestui tip de placi in cazuri de ateroscleroza (un studiu pe 19 pacienti).


Chiar si in cosmetice...

Celebrul dermatolog Dr. Murad, cunoscut in toata lumea pentru produsele anti-aging,
a descoperit ca extractele de rodie fac minuni si pentru piele. Fructul mai contine si acid
elagic care este un puternic combatant al radicalilor liberi si are efecte anti-cancerigene,
anti-mutagene, anti-virale, anti-carcinogene si ajuta la depigmentarea petelor cauzate de
arsuri solare. Astfel au aparut cosmeticele anti-imbatranire si suplimentele alimentare pe
baza de rodii. Si marile companii nu s-au oprit aici. Exista si un parfum cu note de rodie
(Pomegranate Noir de la Jo Malone).

Compoziie i proprieti:
Rodiileproaspete conin urmtoarele componente:
Proteine-0,9
Sodiu-70 mg
Grsimi-4,5
Potasiu-50 mg
Hidrai de carbon-16 g
Calciu-10 mg
Vitamina B2-100 g
Ap-75 g
Magneziu-5 mg
Vitamina C-50 mg
Calorii-110
Mangan-1,3 mg
Vitamina D-0 UI
Fer-0,3 mg
Rodia face parte din alimentele cele mai bogate n mangan i conine mult vitamina B2.
Rodiile n medicin:
Aceast plant (ca i ovzul, orzul, secara, orezul, porumbul, soia, fasolea, lintea) e
recomandat pentru diete deoarece conine mult magneziu.
Rodiile sunt recomandate copiilor i adolescenilor datorit cantitii ridicate de vitamina B2,
ce ajut la cretere.
Florile de rodie pot fi utilizate ca infuzii contra diareii i leucoreei. Pilulele contra
dizenteriei conin extracte din rodii.
Coaja rdcinilor, trunchiului i a ramurilor rodiilor este bun contra teniei intestinale. O
reet mai veche recomand prepararea acestui remediu contra teniei n urmtorul fel: 100
grame de coaj fiart n 500 grame de ap pn apa se reduce la 150 grame, adugm apoi
15 grame de alcool, acest preparat se bea de 3 ori pe zi la interval de 30 minute. Acest
preparat nu garanteaz c vei scpa de tenia intestinal, e doar o reet veche, cel mai bine
e s consultai un medic.
Sucul de rodie este o sursa foarte buna de acid folic, esential pentru dezvoltarea
intrauterina sanatoasa a unui bebelus. Acidul folic, cunoscut si drept folat, este vital pentru
formarea celulelor rosii de sange si a ADN-ului, ce contine codul genetic individual.

Noi studii au demonstrat ca exista o relatie intre nivelul de folat si greutatea bebelusului
la nastere.
Femeile care au niveluri mai ridicate de folat in timpul sarcinii timpurii vor avea bebelusi
mai sanatosi si cu o greutate mai mare la nastere. In Iran, de exemplu, rodiile sunt
recomandate femeilor insarcinate pentru ca au niveluri foarte ridicate de fier.

Cel mai intrigant beneficiu al rodiei este acela ca are o reputatie binecunoscuta pentru
imbunatatirea ferilitatii si a apetitului sexual. Rodia era unul sintre simbolurile principale ale
Afroditei, zeita greaca a dragostei (de unde si cuvantul "afrodiziac"). Nu se stie exact de ce
rodia actioneaza ca un stimulant sexual asupra corpului, dar se pare ca acest lucru este legat
de compozitia chimica a fructului.

Consumul regulat de suc de rodie ar putea mari calitatea si mobilitatea spermei, potrivit
unui alt studiu recent. Proprietatile anti-oxidante ale sucului de rodie ar putea juca un rol
important si in tratarea inferilitatii masculine, asa ca daca incerci sa ramai insarcinata, roaga-l
pe partenerul tau sa consume suc de rodii in mod regulat.

CI TRI CE

ORIGINE
Originea citricelor este in Orient,intr-un areal cuprins intre China de Sud,Indochina si
Penisula Malacca si probabil in partea orientala a peninsulei indiene.
Cele mai vechi specii de citrice,atestate documentar sunt grepfrutul si kumquatul,scrierile
datand din anii 2205-2197 i.Hr.in China.Citrus medica sau Chitru a ajuns prima in zona
mediteraneana,unde israelienii o foloseau in scop religios.Romanii si grecii cultivau
chitrul,lamaiul si limetta.Portocalul amar a fost introdus in zona mediteraneana de catre
arabi,iar cel dulce de genovezi sau de portughezi.Ultima specie care a ajuns in bazinul
mediteranean a fost mandarinul,la inceputul secolului al XIX-lea.
In prezent citricele se cultiva destul de mult in camp,in partea sudica si sud-vestica a
Europei,dar si in afara acestui areal,ca plante de apartament cu rol productiv si decorativ.
DESCRIERE
Arbusti fructiferi originari din sud - estul Europei si extremul orient Asiatic, citricele s-au
raspandit peste tot in lume unde au gasit conditii favorabile. Acestea sunt plante cu frunze
persistente, ce vegeteaza continuu, pe aceeiasi planta putand sa existe atat flori cat si fructe in
diferite stadi de dezvoltare.
Cu toate ca infloresc tot timpul anului inflorirea cea mai importanta are loc primavara.
ARIA DE RASPANDIRE
Citricele sunt foarte raspandite iar productia este in continua crestere in ultimii ani.Daca
analizam ultimele statistice referitoare la suprafata cultivata cu aceste plante pe plan
mondial,putem observa ca aceasta ajunge la peste 7 milioane hectare.
La nivelul anului 2004,ponderea cea mai mare ocupata cu citrice a avut-o Asia,urmata de
America Centrala si de America de Nord.
INCADRAREA SISTEMATICA A CITRICELOR:
Citricele fac parte din familia Rutaceae, subfamilia Aurantioideae, grupul Citreae, care
cuprinde cel putin 13 genuri din care trei sunt mai importante din punct de vedere productiv si
ornamental:
Poncirus: cuprinde plante cu frunze cataratoare,originare din China ,de talie joasa,cu frunze
trifoliate,flori albe si flori mici necomestibile.
Fortunella: cuprinde plante arbustive originare din China meridionala,plantele nu depasesc
3-4m inaltime,au frunze persistente ,cu petiol aripat si flori albe.Fructul este o baca ,de
culoare portocalie,
comestibil chiar si intreg.Sunt specii rezistente chiar si la frig,mai ales altoite.
Citrus: cuprinde specii originare din China,arhipeleagul Malaeziei si India.Plantele sunt de
talie mica sau mare cu frunze intregi,persistente;Ramurile prezinta spini mai mari sau mai
mici.Radacinile nu prezinta perisori absorbanti iar trunchiul este drept si cu scoarta verzuie.

SPECII DE CITRICE

Lamaiul (Citrus limonum):Se pare ca lamaiul este un hibrid natural intre chitru si
limetta.Inflorirea principala se realizeaza in principal primavara iar fructele obtinute se
maturizeaza iarna.Culoarea fructelor este in general galbena,dar sunt si soiuri care pot fi
dungate cu alb sau cu verde sau chiar cu tenta portocalie.La maturitate,fructele se coloreaza
caracteristic soiului dar raman bine prinse de pom.Daca nu se recolteza fructele inverzesc
din nou,pot chiar sa mai creasca si sa nu se desprinda de pom 2 ani.
Portocalul (Citrus aurantium) :Originara din Extremul Orient,aceasta specie a fost
introdusa in Europa de catre arabi.Este cea mai raspandita dintre citrice pe plan
mondial,avand arealul de cultura de la Ecuator pana la paralelele de 40latitudine nordica si
sudica.Fruct tipic de iarna,portocala este cunoscuta inca din antichitate.Florile sunt de
marime mijlocie,de culoare alba si sunt hemafrodite, parfumate.Fructul are culoare
portocalie sau portocalie rosiatica.
Mandarinul (Citrus reticula):este originar din China si a fost adus in Europa de
portughezi.creste sub forma de arbore mic,cu frunze mici si flori albe.
Fructele sunt mici sau mijlocii,cu coaja portocalie,subtire.

Limetta (Citrus aurantifolia):este o specie de origine asiatica,destul de pretentioasa la
temperatura(nu suporta temperaturi sub 12-13C).Pomul este de talie mica-
mijlocie,ajungand la inaltimea de 3-5 m si prezinta spini pe ramuri.Frunzele sunt ovale,de
culoare verde deschis.Florile sunt grupate in inflorescente,cu flori albe,mici si
parfumate.Fructele sunt usor ovale,de culoare verzuiesau verde galbui,mai rar galben-
verzui.Coaja este subtire iar pulpa are gust acid.Limetta este folosita pent
ru supraaltoirea citricelor de baza.

Chitrul (citrus medica):specie veche de citrice,originara din India si Birmania care a
ajuns in Europa in sec al III i.Hr.Creste arbustiv sau ca pom de talie mijlocie,formeaza
ramuri spinoase si coroana neregulata si este mai pretetios la temperatura decat
lamaiul.Frunzele au culoarea rosiatica la aparitie si devin apoi verde inchis.Florile sunt mari
si au in faza de boboc culoarea rosie-violaceu iar apoi devin de culoare alba.Fructele sunt
mari cu coaja groasa si numeroase seminte.Uleiurile esentiale de chitru se folosesc pentru
prepararea unui lichior foarte apreciat in Corsica,numit cedratine.Se cunosc doua grupe de
soiuri,in functie de gust:acid si dulce.

Grepfrutul (Citrus paradisi):este originar din insulele Barbados,avand astazi o mare arie
mare de raspandire.Este o specie viguroasa ,ce poate ajunge la 12m inaltime.Florile sunt
mari,albe si foarte parfumate.Primele fructe se formeaza se formeaza dupa 4-7 ani de la
plantarea pomului si se poate ajunge pana la 700 fructe pe an.

Chlementinul :Pomul este de talie mica cu frunze lanceolate si de culoare verde
intens.Florile sunt solitare sau prinse in inflorescente si foarte parfumate.Clementinele se
maturizeaza inaintea mandarinelor si sunt mai rezistente la temperaturi scazute.
IMPORTANTA:
Sub denumirea de citrice sunt cunoscute mai multe plante pomicole subtoropicale cu
frunze persistente,cum sunt:lamaiul,portocalul,mandarinul,grepfrutul si o serie de hibrizi intre
aceste specii.Fructele acestor plante sunt foarte bogate in :vitamina A,B,C,D,E,acizi
organici,saruri de calciu.Se consuma proaspete sau in diferite feluri.Florile ,lastarii tineri si
epicarul fructelor se folosesc pentru extragerea uleiurilor esentiale utilizate in industria
alimentara,cosmetica si farmaceutica.
Citricele cu fructe comestibile sunt considerate alimente de baza pentru persoanele care
sunt predispuse sa faca sau au forme incipiente de cancer al traiectului digestiv,cancer de san
de ovar,de uter sau prostata.

Cercetarile efectuate au aratat ca este important sa consumam citrice pentru prevenirea
imbolnavirilor de diabet si a bolilor cardiovasculare.
Multe specii de plante sunt utilizate si pentru efectul lor decorativ datorita contrastului de
culoare dintre frunze si fructele mature,cat si pentru frumusetea si parfumul deosebit al
fructelor.


Portocala -regina citricelor
Portocala este fructul unui pom (Citrus aurantium), care creste bine in toate regiunile cu clima
blanda. Pulpa are proprietatea de a potoli setea, are actiune vitaminizanta (actiune de protectie
a organismului), are proprietati tonifiante, datorita energiei furnizate de zaharurile pe care le
contine, poate fi folosit ca aperitiv (stimuleaza producerea sucurilor gastrice).
Portocalele se impart in acre si dulci. Exista mai multe soiuri si varietati de portocale dulci.
Portocalele Navel sunt cele mai cunoscute din lume; soiurile Florida, California, Valencia
sunt cele mai zemoase. Printre alte soiuri cunoscute sunt cele rosii sau pigmentate cum ar fi
Ruby si portocalele fara acid, intalnite in zona mediteraneeana. Mandarinele Citrus reticulate,
sunt considerate a fi diferite de portocalele dulci, dar de fapt sunt hibrizi ai portocalelor, asa
cum sunt si portocalele Temple, o combinatie intre cele mai bune si dulci portocale si
mandarinele.
Soiurile de portocale acre au fost cultivate cu mult inainte de Evul mediu. Cele dulci sunt
cunoscute abia din secolul al XV-lea. Originile portocalei sunt probabil din Asia de Sud, de
unde s-au raspandit in Siria, Persia, Spania si Portugalia. Columb le-a adus le-a adus in Indiile
de Vest, iar exploratorii spanioli le-au adus in Florida si California din SUA.


Unde sunt cultivate portocalele? Brazilia este cea mai mare producatoare din lume, urmata de
Statele Unite, Mexic, Spania, Italia, China, Egipt, Turcia, Maroc si Grecia.
Compozitia chimica a portocalei:
apa 87 g
proteine 0,7 g
lipide 0,2 g
glucide 7,8 g
fibre alimentare 1,6 g
fier 0,2 mg
calciu 49 mg
sodiu 3 mg
potasiu 200 mg
fosfor 22 mg
zinc 0,2 mg
vitamine: B1 0,06 mg, B2 0,5 mg, C 50 mg, E 0,24 mg
acid folic
retinol
Energie la 100 g: 34 kcal.
Portocala contine:
vitamina C cantitati remarcabile, care exercita o actiune preventiva si curativa fata de
bolile respiratorii (raceala, gripa), protejeaza organismul de radicalii liberi, care pot
afecta celulele (procese degenerative, imbatranirea tesuturilor) si favorizeaza absorbtia
fierului, necesar globulelor rosii din sange;
vitamina A, in cantitate redusa, este importanta pentru crestere, vedere si integritatea
pielii si a mucoaselor;
calciu si potasiu, necesare pentru activitatea musculara si, prin aceasta, si pentru
activitatea inimii;
zaharuri usor asimilabile de catre organism;
fibre folositoare pentru reglarea intestinului.
Portocalele sunt consumate proaspete, sub forma de marmalade, ca desert, in compozitia unor
creme si deserturi; intra ca ingredient in gastronomie (rata cu portocale) si in fabricarea
dulciurilor. Un pahar de 125 ml de suc de portocale este echivalent cu o portocala de marime
medie.
Infuzia (dupa necesitate, o cescuta) din flori de portocale poate fi utila in caz de supraexcitare
nervoasa si insomnie: se toarna 100 ml de apa clocotita peste 2g de flori uscate si maruntite,
se acopera, se lasa la infuzat timp de 5 minute si se strecoara.
Decoctul din coaja proaspata are proprietati digestive si antispastice (impotriva durerilor de
stomac): se pun 2 bucati (partea galbena a cojii) in 100 ml de apa, se lasa la fiert pentru 10-20
de minute, se strecoara si se bea.
Ca remedii casnice, portocalele, sucul de portocala si coaja de portocala au fost folosite pentru
mai multe afectiuni printre care tuse si raceli obisnuite, constipatie, dureri de dinti, cataracte si
anorexie. Felii de portocale sunt aplicate pe piele pentru acne.
Portocalele ajuta la controlul greutatii. Fibrele care se gasesc in stratul alb al portocalei
infraneaza apetitul si suprima senzatia de foame pana la patru ore dupa ce a fost consumata.
Studiile arata ca persoanele care consuma fructe cum ar fi portocalele au tendinta sa manance
mai putin la mesele urmatoare, in comparatie cu cele care iau gustari alcatuite din chipsuri,
biscuiti, napolitane sau bomboane.
Cercetatorii au descoperit ca sucul de portocala, mai mult decat orice alt suc de citrice, ridica
nivelul de citrate din urina, necesar pentru oprirea formarii pietrelor lina rinichi.
Secrete in consumarea portocalelor:
cautati fructele tari si grele pentru dimensiunea lor, cu coaja stralucitoare si colorata.
evitati fructele cu lovituri, crapaturi sau coaja decolorata; acestea sunt semne ca
fructele sunt vechi sau au fost depozitate incorect;
beti suc de portocale pana la data expirarii de pe ambalaj si in maximum o saptamana
de la deschiderea cutiei;
portocalele se pastreaza la temperatura camerei mai multe zile. Dar pentru mai bune
rezultate, se pastreaza intr-o punga de plastic sau in sertarul frigiderului;
portocalele pot fi congelate.












BIBLIOGRAFIE:

http://www.csid.ro/
"Miracolul antioxidant" Dr. Lester Parcker
"Antioxidantii- armata organismului" Dr. Calin Marginean