Filosofia este o manifestare specializata a spiritului uman.

Este cunoastere a temeiului

existentelor, a realitatilor ultime, originare, neconditionate, de ordinul esentei, prin care se
legitimeaza tot ce este sau poate sa fie. Este un ansamblu coerent de enunturi formulate
prin categorii, teze si principii despre lume ca totalitate. Este studiul universalului, al
primelor principii care stau la baza alcatuirii lumii.Este o reflectie asupra experientelor
reale ale constiintei umane, cautare a sensului acestor experiente si a unitatii spiritului
uman.Astfel, metoda este totalitatea anumitor norme, reguli, operatii, mijloace a
cunoasterii si actiunii. Metoda inseamna un sistem de prescriptii, principii, cerinte, care
trebuie sa-l ghideze pe cercetator in solutionarea unei probleme concrete, in obtinerea unui
rezultat scontat intr-un anumit domeniu de activitate. Metoda disciplineaza procesul de
cautare a adevarului, permite (daca corect este aleasa) economisirea puterilor, timpului, si
de a ajunge la rezultatul final pe calea cea mai scurta.
Filosofia medievala.Institutia bisericeasca avea controlul asupra intregii vieti sociale,
economice, politice, spirituale exercitandu-si puterea cu mijloace in cadrul carora violenta ocupa
unul dintre primele locuri. Atunci, ca si mai tarziu, in secolele urmatoare, cu toate conflictele
dintre papalitate si monarhii, biserica a fost legata de clasele suprapuse ale societatii.Secolele II-
V (si chiar pana in secolul VIII-lea) au fost un timp cand in planul vietii spirituale s-au impus,
prin lucrari si atitudini ale lor, sfintii parinti ai bisericii. A fost timpul patristicii si, intr-un anume
fel, al reactiei venita, tot din interiorul religiei, impotriva patristicii.Aceasta reactie a apartinut,
indeosebi gnosticilor si unor erezii cum au fost manicheismul, donatismul, pelagismul. incepand
cu a doua jumitate a secolului al VIII-lea, feudalismul cunoaste anume transformari, renasterea
carolingiana fiind un moment considerat chiar ca o "revolutie", iar aceasta pentru ca atunci, s-ar
fi ajuns la zdruncinarea imobilismului si la promovarea unor noi energii sociale. Carol cel Mare a
sprijinit organizarea invatamantului si renasterea intelectuala pentru a asigura unitatea imperiului
si buna lui administrare. Perioada medieval (sec. I XIV) a cunoscut 3 etape:
1. apologetica (sec. I III);
2. patristica (sec. IV VIII);
3. scolastica (sec. VIII XIV), care conine 2 subetape: a) scoalstica timpurie (sec. VIII XII);
b) scolastica trzie (sec. XII XIV).
Filosofiei medievale i este caracteristic dominaia religiei cretine asupra tuturor domeniilor de
activitate ale omului. Toat activitatea spiritual poart un caracter teocentrist, adic este
abordat problema existenei lui Dumnezeu ca problem fundamental. n aceast perioad
biserica cretin i-a avut un rol primordial i neascultarea acesteia sau punerea la ndoial a
nvturilor religioase se pedepsea. O alt trstur a filosofiei medievale este identitatea
acesteia cu teologia teologii sunt filosofi, iar filosofii teologi.
Apologetica (=aprare) se numete astfel datorit necesitii de aprare a ideologiei cretine, care
trebuia nti de toate s se stabileasc n contiina credincioilor, s-i demonstreze
superioritatea fa de religia antic pgn. Printre reprezentani l urmrim Tertulian cu teza sa
principal: cred fiindc este absurd, alogic. Tertulian promoveaz ideea superioritii
cretinismului fa de tiinele antice i c omul cu raiunea i logica sa nu poate concepe esena
Bibliei, a ceea ce este scris acolo, deoarece omul i mintea lui sunt create de ctre Dumnezeu.
Patristica se caracterizeaz printr-un ir de personaliti care au fost canonizate datorit modului
de via promovat, scriirilor i ideilor sale, fiind numii sfini ai bisericii cretine. Printre
reprezentanii acestei etape se evideniaz teologul Augustin (Prea Fericitul), care a creat un
sistem filosofico-religios ce a dominat n teologia cretin pn n sec. XIII. Filosofia lui
Augustin este influenat de lumea ideilor a lui Platon. Spre deosebire de Tertulian, care
considera c omul nu poate i nici n-are nevoie de a cunoate esena realitii, precum i esena
adevrului religios, Augustin consider c omului i este caracteristic de a cunoate acele
adevruri, doar c ele nu-s identice dup valoarea i puterea lor. Augustin spune c exist
cunoaterea laic, tiinific i cea religioas. Prima se bazeaz pe ndoiala fa de realitate i de
cunotinele existente, a 2-a pe autoritate.
n cea de-a 3-a etap, scolastica, s-a evideniat Thoma dAquino, care a creat un sistem
filosofico-religios n baza interpretrii religioase a lui Aristotel, fapt pt care, puin dup moarte a
fost canonizat.Thoma dAquino rezolv problema corelaiei dintre filosofia laic i religia
cretin, corelaia dintre credin i raiune, rezolvarea creia const ntr-un mod diferit de cel a
lui Tertulian adic el nu exclude valoarea cunoaterii filosfice n sistemul cunotinelor totale
de care dispune omul, mai mult, el afirm cnainte de credin i raiune, religie i filosofie
trebuie s existe o anumit armonie.
1. Filosofia renascentist: umanismul, filosofia naturii, filosofia social-politic.
Epoca renaterii (sec. XV-XVI) se numete astfel, deoarece anume n acea perioad au fost
renscute, reevaluate valorile antice greceti, filosofiei, tiinei i culturii. O perioad
ndelungat, din cauza dominaiei religiei cretine, multe realizri filosofice i tiinifice au fost
interzise, ns datorit intelectualitii arabe cultura i filosofia antic reapar, sunt redescoperite.
ncepnd cu sec. XV se schimb i caracterul vieii economice, n primul rnd n Italia, unde apar
noi relaii economice capitaliste i un nou tip de art, literatur i tiin. Pn-n sec. XIV spiritul
cretin era dominat de dogmele bisericeti, iar in sec. XV-XVI are loc o explozie a intelectului
laic, unde omul n literatur i art, iar mai apoi i n tiin i filosofie, limiteaz extinderea lui
Dumnezeu. Spre deosebire de epoca medieval, cnd totul era privit prin prisma existenei i
credinei n Dumnezeu, epocii renaterii i este caracteristic naintarea pe prim plan a valorii
umane. n art omul este dezgolit, artndu-i-se nu doar frumuseea spiritual, dar i cea
corporal. n literatur sunt evideniate strile, sentimentele i tririle specifice omului; n tiin
problema principal devine natura, universul, de aceea, n primul rnd se dezvolt astronomia,
mecanica cereasc, fizica, iar n domeniul tiinelor sociale problema principal devine
funcionarea statului, necesitatea instaurrii unui sistem politic care ar corespunde esenei
omului. Aceasta i ar fi perioada umanist, reprezentat prin: Boccaccio, Mountaigne, Lorenzo
Valla, F. Petrarca. Perioada dezvoltrii tiinelor naturii este reprezentat de Kopernik, Jordano
Bruno, Kepler etc. n domeniul dezvoltrii social-politice s-au evideniat: Campanella, Thomas
Morus, Nicolo Machiavelli etc.
Direcia umanist caut s demonstreze valoarea omului ca fiin biologic i spiritual, s
releveze frumuseea corporal i puterea intelectual a omului, naturaleea sentimentelor care nu
pot fi diminuate de puterea sentimentelor religioase.
Dac n domeniul tiinelor naturale se promoveaz ideea c oricare ar fi originea universului, el
totui se supune unor legiti obiective, care nu in de influena lui Dumnezeu, apoi n domeniul
tiinelor sociale este promovat ideea necesitii constituirii unui stat laic, bazat pe valori civile,
laice i nu religioase. Este promovat ideea necesitii integrrii statale i depirii dezmembrrii
provocate de epoca medieval. La fel sunt naintate primele idei umaniste, utopiste, ce reflect
nzuina, visul omului exploatat n aspect fizic i spiritual de a crea un stat bazat pe dreptate i n
care valoarea suprem ar fi nu aspectul material, ci valoarea spiritual. n lucrarea sa
Principele, Machiavelli afirm c n condiiile noi din sec. XV a aprut necesitatea de a crea
state naionale, integre. Pt aceasta trebuie s existe voina unei persoane, unui prin, de a realiza
acest scop. Dar pt aceasta, n perioada cnd orice conte se considera rege, se cere posedarea
obligatorie a 2 tipuri de caliti: a vulpei i a leului. Adic, s poat ademeni unii domnitori
locali, promindu-le anumite favoruri, ca mai apoi s aib voina i puterea de a-i supune cu
fora pe cei care se mpotrivesc. A promite nc nu nseamn a i ndeplini, important este
primirea susinerii i obinerea puterii totale, iar mai apoiprincipele va ti cum s procedeze.
Numai aa poate fi creat un stat civil scos sub influena bisericii. Biserica trebuie s-i cunoasc
locul i s nu se implice n treburile statale.
2. Filosofia modern. Problema metodei cunoaterii tiinifice. Sensualismul,
empirismul i raionalismul principalele curente gnoseologice.
Ctre secolul XVII n Europa Occidental s-au stabilit relaii capitaliste, burgheze de producie.
Apare un nou mod de producere care necesit i cunotine noi despre fenomenele naturii.
Datorit descoperirilor geografice viaa omului cunoate o dezvoltare progresiv, sporind
productivitatea i calitatea muncii sale. i deci, n faa filosofiei apare problema constituirii
metodelor noi de cunoatere necesare tiinelor. Deoarece filosofii ajungeau la concluzii diferite,
n aspect gnoseologic n filosofia modern se evideniaz 3 curente:
empriric (fondator fil. englez F. Bacon);
sensualism (fil.englez John Locke);
raionalism (fil.francez Rene Descartes).
Bacon afirm: mai nti tiina laic i filosofia trebuie desprite de religie i teologie, trebuie
de recunoscut 2 adevruri: unul laic i altul religios. Filosofia i tiina se preocup de
descoperirea tainelor naturii i formularea legitilor respective. Religia este preocupat de
educaia sufletului uman. Aceste 2 adevruri exist paralel, fr ca una s se implice n treburile
celeilalte. Atunci bacon se ntreab cum s divizeze adevrul laic de cel religios ? i tot el vine cu
soluia: unica surs, mijloc de deosebire i obinere a cunotinelor obicetive, tiinifice este
experimentul. El ne permite s deosebim cunotinele laice de cele religioase; prin repetri, el ne
permite s verificm caracterul cunotinelor noastre, iar cuentul dat a luat natere sub denumirea
de empirism (din greac = experiment). Analiza procesului de cunoatere, dup bacon, are loc
datorit existenei anumitor factori, numii idoli (fantome):
- idolul forului (al mulimii) const n faptul c noi atribuim cunotinelor
propriile noastre nsuiri, adic expunerea cunotinelor ca fiind un adevr;
- idolul pieii const n folosirea corect a cuvintelor, noiunilor care
caracterizeaz cunotinele noastre;
- idolul peterii absolutizarea cunotinelor subiective individuale. De ex., n aa
caz savantul se identific cu omul ce se afl n peter, care vede i percepe att ct i permite
ieirea din peter (segmentul ngust al realitii), dar aceste cunotine nguste el le extinde pe
ntregul univers i judec ntreaga existen dup caracterul segmentului perceput;
- idolul teatrului folosirea opiniei savanilor cu autoritate n tiin pt argumentarea unor teorii
noi.
Pt depirea acestor idoli bacon afirma c este necesar crearea unei noi logici a tiinei care ar
depi logica nvechit a lui Aristotel, care va fi bazat pe metoda induciei. Opera principal a
lui Bacon Noul Organon (la Aristotel e organon).
Sensualismul este nrudit cu empirismul. Denumirea provine de la cuvintele senzaie, simuri
(din latin sensus). Curentul afirm c unicul izvor al cunoaterii sunt senzaiile, organele de
sim. Locke spune: la natere raiunea uman este tabu la rosa o foaie curat, pe care poate
fi scris totul. Adic, toate cunotinele se obin prin intermediul organelor de sim. De la natere
omul nu dispune de niciun fel de cunotine. Raiunea, gndirea abstract nu ne d nicio
cunoatere nou. Raiunea doar sintetizeaz i generalizeaz cunotinele deja obinute ptin cele
5 simuri.
Raionalismul, reprezentat de Descartes i Leibnitz, combate concepiile celorlalte curente.
Descartes afirma c cunotinele senzoriale poart un caracter superficial, cci simurile nicicnd
nu pot da cunotine obiective, deoarece ele difer de la om la om, sunt subiective, neclare i
nedeterminate. Numai raiunea, gndirea abstract prin metoda deductiv ne poate da cunotine
obiective, universale, necesare, tiinifice. Descartes susine faptul c omul posed deja anumite
cunotine, nscndu-se cu acestea. Spre deosebire de empirism i sensualism, raionalismul se
bazeaz pe metoda deductiv (celelalte inductiv). + celebra formul a lui Descartes: cuget,
deci exist.

1Expuneti esenta filosofiei ca conceptie despre lumeFilosofia este un tip de conceptie despre
lume,aceasta din urma fiind un ansamblu deviziuni ,evaluari,norme ce determina atitudinea
omului fata de lumea i nconjuratoare ,siintr-o masura oarecare reglementeaza comportamentul
acestuia.Filosofia,apare ca oconceptie depre lume ce incearca sa explice tot ce exista
2 care este obiectul de studiu al filosofieiFilosofia studiaza concepte generale
precum existenta,bunatatea,cunoasterea saufrumusetea.Pune intrebari precumCe
este existenta?,Este posibilacunoasterea?.Filosofia este studiul critic ,speculativ,sau analitic
al exteriorului siinteriorului in plus fata de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor
asemeneasubiecte.
3numiti si caracterizati succint domeniile reflectiei Domeniile:
1. ontologia teoria general a existenei, a luat natere la grecii antici; cerceteaz trsturile i
principiile comune oricrei existene; studiaz lumea sub aspectul obiectivitii, micrii,
transformrii fenomenelor (i a cauzelor acestora), oferind o imagine unic asupra lumii;
2. gnoseologia teoria cunoaterii, se refer la problemele cunoaterii lumii, modul n care se
dobndete informaia i cunoaterea despre lume; studiaz funciile cognitive ale limbajului,
formele i metodele cunoaterii tiinifice, raportul dintre activitatea practic i cea teoretic;
3. logica cerceteaz regulile i legile gndirii corecte; stabilete criterii ferme pt deosebirea
unui raionament valid de unul non-valid, a unei definiii corecte de una incorect, raiuni
sntoase de cele nesntoase etc;
4. metodologia menthodos cale, mijloc i logos teorie, studiu; studiaz cile
eficientizrii cunoaterii i evoluiei societii umane, metode utilizate n tiina modern, se
sprijin pe logic i gnoseologie; trateaz cile de cunoatere i aciune;
5. axiologia axios valoare, teoria general a valorilor, studiaz geneza, structura,
interaciunea, cunoaterea, realizarea, ierarhizarea i funciile valorilor n viaa social, corelaia
dintre ele, dinamica sistemelor de valori;
6. praxiologia praxis practic, teoria aciunii eficiente; cerceteaz structura general a
aciunilor, condiiile organizrii i dirijrii lor pt a-i atinge scopurile;
7. filosofia istorei (fil. social) domeniu specific al reflectrii filosofice n cadrul cruia se
expune raportul dintre natur i societate, structurii i determinismului vieii sociale, formele de
guvernmnt, drepturilor i obligaiunilor omului, geneza i dezvoltarea culturii i civilizaiei
umane;
8. etica teoria despre moral, examineaz probleme teoretice i practice ale moralei, originea,
geneza i esena moralei, legile ei de dezvoltare, ceea ce se cuvine i ce nu;moral vs. imoral, bine
vs. ru, dreptatea vs. nedreptatea;
9. estetica teoria gustului artistic; studiul mijloacelor de producere, transmitere i recepionare
a mesajului dintr-o oper de art; studiaz categoriile de: frumos, sublim, comic, tragic etc;
10. epistemologia teoria cunoaterii tiinifice; este o ramur specific a gnoseologiei, care
analizeaz valoarea cunoaterii tiinifice, a obiectivitii, a adevrului rezultatelor tiinei,
caracteristicile, forme, metode n cercetarea tiinific.,credinte,ritualuri,referitor la fiinte,forte si
puterisupranaturale .
5 in ce consta problema fundamentala a filosofieiProblema fundamentala a filosofiei are 2
laturi:latura ontologica/existentiala(consta inraspunsul la intrebarea:ce este primar:materia sau
spiritul?);latura gnoseologica care tinede cognosibilitatea lumii.Tine de cautarea rs.lai ntrebarea
:este oare posibilacunoasterea?mai ales a esentei lucrurilor?
6 Functiile:Functia teoretica-ii permite filosofiei sa explice legitatile universale ale
dezvoltariinaturii,societatii si cunoasterii in baza acestei functii filosofia este definita
ca formasuperioara a creatiei spiritului uman . Realizind aceasta functie filosofia argumenteaza
raspunsurile la intrebarile ce tin de esenta lucrurilor, fenomenelor si proceselor. .Functia
ontologica-originea si esenta lumiiFunctia gnoseologica-abordeaza probleme ale cunoasterii
lumiiFunctia axiologica-principalele orientari valoriceFunctia praxiologica-investigarea
actiunilor umane de pe pozitiile eficacitatii lor Functia hermeneuca-reflectia asupra simbolurilor
religioase,motivelor si expresiilor umaneFunctia metodologica-sistematizeaza cunostintele
filosofice.metoda generala-dialecticaFunctia umanista-problemele cotidiene
ale individuluiFunctia conceptuala,sintetica
9. Caracterizai succint specificul gndirii filosofice orientale antice.
Filosofia orientului antic isi are specificul sau care este determinat de 2 factori: 1. Influienta
mitologiei si religiei antice asupra constiintei antice, si 2. caracterul vietii sociale si modul de
functionare a statului antic. Ca si la Grecii antici, in Orient problema principala este problema
cosmosului si problema omului, diferenta apare dupa modul cum se rezolva aceste probleme.
Deosebirile sunt : - daca la greii antici filosofia apare ca o modalitate de gindire deosebita si in
mare parte opusa religiei, apoi in Orient intre filozofie si religie exista o legatra directa, deoarece
filosofia apare ca o rationalizare a religiei. daca la grecii antici filosofia si stiinta apar ca o
unitatea integrala, apoi in Orient intre filozofie si stiinta se dezvolta paralel una cu alta. daca la
grecii antici filosofia si stiinta initial manifestau o tendinta pronuntata spre teoretizarea
cunostintelor, apoi in Orient si filosofia si stiinta aveau un caracter pragmatic, practic, aplicativ.
Existenialism.Micare cultural i filosofic aprut n Europa occidental ntre cele dou
rzboaie mondiale, pe fondul crizei sociale i culturale a societii europene de la nceputul
secolului al XXlea.Existenialismul pune accent pe existen, vzut n opoziie cu o esen
iluzorie, problematic, de la care speculaia filosofic nu poate porni.Existenialismul este un
umanism (1943), dei Gabriel Marcel (Existen i obiectivitate, 1925) a fost cel dinti care l-a
introdus n vocabularul filosofic. Criticnd umanismul tradiional care se raporteaz mereu la o
natur uman, excluznd posibilitatea unei naturi preexistente (i prin aceasta a existenei
transcendenei divine), Sartre consider c omul este viitorul omului, omul este ceea ce el nsui
se face. Este prin urmare responsabil, condamnat s fie liber. Natura doctrinei existenialiste
const n a se exprima nu doar sub forma tratatului teoretic, ci i prin opera de art, roman sau
dram, ceea ce a fcut Sartre nsui (de pild n Fiina i neantul, dar i n Greaa). Dei
diversificat n diferite spaii culturale i punnd prioritar alte teme n discuie (accent pe
problematica ontologic i onto-teologic la M. Heidegger i K. Jaspers; preeminena existenei
i a libertii ntr-o lume absurd, laolalt cu responsabilitatea, disponibilitatea i chiar
angajamentul politic, la J.-P. Sartre, A. Camus, G. Marcel sau J. Wahl; recuperarea problemei
existenei conform tradiiei spirituale ortodoxe, la V. Soloviov, N. Berdiaev sau L. estov),
existenialismul a creat o atmosfer ideatic ce a influenat decisiv devenirea cultural
european, inclusiv n ceea ce privete readucerea n actualitatea concret a problemelor
religioase, aa cum apar ele la K. Jaspers, G. Marcel, G. Bernanos sau n unele scrieri trzii ale
lui B. Fondane (Le Lundi existentiel et le Dimanche de lhistoire).De menionat de asemenea
rolul pe care l-a avut o revist precum Les Temps modernes (fondat n 1946) n rspndirea
ideilor existenialiste i influena acestora asupra destinului literaturii, fie n roman (Dostoievski,
Kafka, Camus), fie n aa-numitul teatru al absurdului (Camus, Adamov, Beckett, Ionesco)
PRAGMATISMUL (pragma aciune) orientare filosofic, iniiat n deceniul 8 al secolului
XIX de ctre Charles Sanders Peirce (care a transformat termenul pragmatic ntr-un termen
filosofic n 1878 i care a pus n circulaie, n 1905, termenul pragmaticism, pentru a-i diferenia
concepia de alte semnificaii atribuite termenului de ctre ali autori) i dezvoltat de William
James i John Dewey. n primele decenii ale secolului XX, pragmatismul a constituit filosofia
oficial n Statele Unite; a ctigat adepi i n statele
europene: Ferdinand Canning Scott Schiller, n Anglia, Giovanni Papini, n Italia. Miezul
pragmatismului este dat de credina c nelesul unei doctrine este acelai cuefectele practice ale
adoptrii sale.n pragmatism, ideile nu sunt adevrate, ci devin astfel n cursul aciunii
indivizilor, n msura n care dau randament (nu exist un Adevr n sine, absolut = replic
dat concepiilor metafizice, care situeaz adevrul ntr-un dincolo). nsi gndirea este
valoroas pentru un pragmatist numai dac deine o funcie pragmatic, adic aceea de a
elabora reguli, instrumente pentru aciune = INSTRUMENTALISM (teorie privind natura
gndirii, a logicii i a dobndirii de cunotine, conform creia ideile i judecile trebuie privite
ca instrumente ce funcioneaz n situaii trite i determin consecine pentru viitor.Motivaia
central a pragmatismului este ideea potrivit creia ntre credina n adevri succesul aciunii
trebuie s existe o strns legtur. Tezele fundamentale ale pragmatismului sunt:- viaa este
temeiul oricrei cunoateri- cunoaterea este activitate- adevrul unei judeci este conferit de
reuita aciunii pe care o orienteaz.Pozitivismul este un curent filozofic a crui tez principal
este c singura cunoatere autentic este cea tiinific, iar aceasta nu poate veni dect de la
afirmarea pozitiv a teoriilor prin aplicarea strict ametodei tiinifice. Conceptul a fost conceput
de Auguste Comte.n concepia filosofilor analitici, pozitivul este definit ca ansamblul
faptelor care cuprind n parte ntmplri i evenimente, n parte ordonri structurate de
durat, adic instituii i stri. Cercetarea istoric pozitivist este orientat i se regleaz n
funcie de ceea ce este dat respectiv faptul istoric pur. Cunoaterea istoric este posibil n
msur n care este reflectare fidel, purificat de orice factor subiectiv, a faptelor
trecute. Orientarea pozitivist se ntemeiaz pe urmtoarele premize:
1. Se presupune mai nti c nu exist nici un fel de interdependen ntre subiectul cunosctor
(istoricul) i obiectul cunoaterii.2.Se presupune apoi o relaie cognitiv conform modelului
mecanicist potrivit cruia obiectul cunoaterii acioneaz asupra aparatului perceptiv al
subiectului, care este considerat ca un element pasiv, contemplativ-receptiv. Produsul acestui
proces - cunoatere, cunotina - trebuie s fie reflectarea obiectului cunoscut.3. Se presupune, n
final, ca istoricul, ca subiect cunosctor este capabil de imparialitate nu numai n sens curent,
adic capabil s depeasc emoii, fobii, sau predilecii atunci cnd are de prezentat evenimente
istorice, ci s dea la o parte ui s depeasc orice condiionare social din perceperea sa asupra
acestor evenimente.Se disting dou forme principale ale pozitivismului, i anume:
- pozitivismul social cu un caracter predominant practic
- pozitivismul evolutiv, cu un caracter teoretic.
Ambele forme urmresc ideea de progres, unde pozitivismul social deduce progresul considernd
societatea i istoria, iar pozitivismul evolutiv se bazeaz pe domeniile tiinelor exacte, fizica si
biologia.
Filozofia greac cunoscut i sub numele de filozofia elen, se refer la curentele, inovaiile i
metodele de analiz logic folosite de grecii antici.Filozofia greac este cel mai important curent
filozofic ce a aprut n Europa, din el a evoluat filozofia roman, filozofia arab, persan i
filozofia renateri i iluminismului, pavnd drumul ctre modernitate.Ea se concentra,printre
altele, i pe rolul logici n comportamentul uman, conceptele create de grecii au influenat
omenirea, una dintre cele mai importante rezultate a filozofiei elene fiind metoda tiinific
SofitiApariia sofitilor, n secolul V .Hr., a echivalat cu o revoluie n gndirea elenic, ei
introducnd spiritul critic, ideea de eficien a aciunii, antidogmatismul manifest. nvai
precum Protagoras din Abdera, Gorgias din Leontini, Prodicos din Cos, Hippias din Efest puneau
omul n centrul refleciei filosofice, n locul zeilor i al principiilor fondatoare. Sofist i,
totodat, antisofist, Socrate s-a strduit s predice ndoiala creatoare, s condamne
superstiiile, incultura, viciile concetenilor, s fundamenteze o metod de gndire (raional) i
o etic n spiritul ideii c fericirea oamenilor st n virtutea luminat de raiune.
SocrateGndirea socratic graviteaz n jurul cunoaterii de sine - Gnothi se auton. Esenial
pentru om este capacitatea sa de a intra n relaie de dialog, Socrate punnd pe prim plan sufletul
iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoaterea propriei noastre fiine i a destinului acesteia se
realizeaz pe dou ci:mediat, pe cale oracular, prin metode mantice, divinatorii;direct, prin
cunoaterea de sine, care invit la contemplarea interioar, la introspecie, aciune posibil
datorat interveniei daimonului.Socrate a fost primul gnditor care a luat ca obiect al meditaiei
sale fiina uman. ncepnd cu Socrate, omul devine n mod exclusiv o problem pentru el nsui.
"Persoana ta este sufletul tu" spunea Socrate (Platon, Alcibiade, 138e).
Platonn secolul IV .Hr., Platon, filosof de la care ne-au rmas importante lucrri
(dialogurile Phaidon, Republica, Legile etc.), pornind de la metoda lui Socrate al crui elev a
fost a creat dialectica i a fcut sinteza ntre raionalism i spiritualismul lui Pitagora. n
sistemul su Ideile erauo realitate absolut i imuabil, inaccesibil cunoaterii raionale. Opera
politic ne nfieaz, la maturitatea trzie, un Platon dezamgit de tentativele de nfptuire a
statului ideal (condus de filosofi), dar capabil s ne transmit mesajul c scopul statului este s
asigure ordinea, dreptatea.Cea mai important parte a operei sale o reprezint celebrele dialoguri,
lucrri n care abordarea unei anumite probleme filosofice se realizeaz, de regul, prin dialogul
dintre Socrate (ca personaj central) i diveri ceteni atenieni. Dialogurile sale sunt adevrate
capodopere filosofico literare, nentrecute prin frumuseea i profunzimea lor. Personajul
principal al tuturor dialogurilor este Socrate. Opera lui Platon reprezint astfel un elogiu adus
nvtorului iubit, condamnat pe nedrept i a crui memoriei vrea s-o reabiliteze. Pentru a
facilita studierea operei platonice, cercettorii mpart dialogurile n trei categorii, conform
perioadelor de evoluiei sufleteasc a filosofului: dialogurile scrise n tineree, numite
socratice, deoarece unele dintre ele au fos scrise, probabil, nc n timpul vieii lui Socrate,
dialoguri de maturitate i, n sfrit dialoguri de btrnee. Exist i lucrri care nu - au caracter de
dialog, ca Aprarea lui Socrate sau ca cele treisprezece scrisori, din rndul crora doar cea de-a
aptea este considerat autentic.Astfel, teza principal a nvturii platonice const n afirmarea
unei lumi a ideilor care const n afirmarea realitii unei lumi a ideilor care conine esenele,
modelele tuturor lucrurilor. Teoria ideilor lui Platon, cu alegoria cavernei n care se gsesc
oamenii, ntr-o umbr considerat viaa real, nainte de cunoaterea adevrului, este concepia
sa filosofic cea mai cunoscut. Ideile sunt prezente de totdeauna n spatele aparenei, au
existen independent ntr-o sfer superioar, sunt eterne i singure reprezint adevrul, n timp
ce lucrurile nu sunt dect imaginea ideilor din care deriv. Filosoful, singur capabil s contemple
ideile, este destinat s guverneze cetatea. Platon credea n metempsihoz (inspirat de concepiile
pitagoreice). Corpul omenesc nu ar fi dect un receptacol temporar al sufletului, care este
nemuritor i - prin moartea trupului - devine liber n lumea Ideilor. El se poate rencarna ntr-o
lume sensibil.
AristotelDiscipol al lui Platon ,Aristotel (Greac: ) (n. 384 .Hr. - d. 7 martie 322
.Hr.) a fost unul din cei mai importani filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale,
spirit enciclopedic, fondator al colii peripatetice. Dei Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel
este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia i a dezvoltat-o, putndu-se cu
siguran afirma c Aristotel este ntemeietorul tiinei politice ca tiin de sine stttoare. A
ntemeiat i sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formal, Retorica, Etica.De
asemenea, forma aristotelic a tiinelor naturale a rmas paradigmatic mai mult de un mileniu
n Europa.A ridicat raionamentul (inducie i generalizare) la rangul de cale a cunoaterii
tiinifice. Omul este perfeciunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin
justiie.Intr-un timp relativ scurt, Aristotel a realizat o opera filozofica destul de vasta. In ceea ce
priveste lucrarile aristotelice nu mai este de mare importanta ordinea acestora, ca la Platon, ci
mai ales problema autenticitatii acestora. Dupa caracteristica lor literara acestea se impart in trei
grupe.1. Lucrarile editate de Aristotel insusi. Acestea au o forma dialogica si isi au originea in
epoca in care Aristotel apartinea Academiei platonice. Din nefericire acestea s-au pierdut,
nemairamanand decat cateva fragmente razlete.2. Colectii facute cu ajutorul elevilor sai pentru
trebuintele cursurilor in "Lykeion". Acestea cuprindeau materia cea mai diferita. Este instructiva
in aceasta privinta lucrarea "Constitutia ateniana" gasita si editata in 1892 de Kaibel si de
Wilamowitz care n-ar fi decat o parte dintr-o opera monumentala ce purta titlul
Politeia.3. Lucrari pur stiintifice. Acesteia ni s-au pastrat in intregime si au forma expozitiva, in
forma unor prelegeri, ele continand neglijente stilistice suparatoare si locuri extrem de obscure,
explicabile prin moartea neasteptata a autorului, care l-a impiedicat de a le mai revedea.
Dante Alighieri, unul dintre cele mai reprezentative spirite ale civilizatiei europene si ale
umanitatii in intregimea ei, s-a nascut la Florenta, intr-o familie de buna reputatie dar cu
posbilitati modeste.Opera lui Dante a fost supusa celor mai diverse aprecieri , marturie a
nesigurantei spiritului critic european in decurs de sapte secole. Voltaire l-a declarat ' ilizibil ' ,
iarShelley ' puntea azvarlita peste fluviul timpului , care uneste lumea moderna cu cea veche '.
Doua judecati adevarate il definesc pentru cititorul contemporan : ' Un mare poet , cel mai inalt
chip de poet care se inalta in Europa , intre Vergiliu si Shakespeare '(Louis Gillet) si' Mai mult
decat oricare altul a slujit pentru intemeierea natiunii italiene' (Marc Monnier) Operele
minore ale lui Dante apar pentru prima oara in limba romana in anul 1971. Minore este
denumirea prin care istoricii literari le-au deosebit de marele document , marea opera
a Poetului , Divina Comedie. Considerate separat , ele ar fi fost insa capabile , chiar fara scrierea
de incununare , sa-l asigure lui Dante un loc in istoria cugetarii si literor medievale


Filosofia clasic germanocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec
XVIII dintr-o parte i anul 1831 (anul morii lui Hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere
teoretic ea este culmea dezvoltrii gndirii filosifice din acea perioad. La sfritul sec. XVIII
lichidnd rmnerea n urm economic i politic, Germania se apropia de revoluia burghez, la
fel ca i n Frana veacului XVIII, n Germania din veacul XIX revoluia filosofic a precedat
revoluiei politice. Filosofia clasic german a fost ca o teorie german a revoluiei franceze.
Pentru ea este caracteristic:Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedenteDivizarea
existenei n lumea naturii i lumea omului.Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena
omului. Principala problem este problema omului, trecerea de la cultul omului abstract la
oameni reali considerai n aciunea lor istoricSe subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea
problemei umanismului.nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i
idei.Formularea dialecticii ca concepie integral.Reprezentanii filosofiei clasice germane
au fost Kant, Fichte, Schelling, Hegel, L.Feuerbach. pn nu demult n filosofia sovietic
concepia lui K. Marx i F.Engels era interpretat ca ceva sinestttor, ca o etap calitativ nou
n dezvoltarea gndirii filosofice. Dac s fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari gnditori
ntocmai se nscriu n tradiia filosifiei clasice germane i nu-s altceva dect finalizarea Filosofia
clasic german a adus contribuii considerabile la constituirea teoriei cunoaterii ca disciplin
autonom, subliniind caracterul activ al cunoaterii, subordonndu-l unei analize sistematice,
formele i categoriile logice i gnoseologice, integrnd omul n natur (Feuerbach). Filosofia
clasic german are mai multe realizri, printre care: demonstrarea i descoperirea caracterului
activ, creativ al gndirii, contiin. Pn la ei, filosofia percepea contiina mai mult ca pe o
contemplare, ca o amprent mecanic e realitii obinute n simurile noastre.
Idealismul german a demonstrat c gndirea, contiina fromeaz un ir de cunotine noi care nu
pot fi nici induse, nici deduse. Dup logica formal, au demonstrat c raiunea, procesul de
cunoatere poart un caracter contradictoriu. A doua realizare este descoperirea i elaborarea
metodei dialectice de gndire.
La baza teoriei cunoatere a lui Kant st apriorismul, scopul lui fiind unirea cunoaterii
senzoriale cu cea raional i de a demonstra dreptul la existena tiinei i filosofiei tiinifice.
Un alt reprezentant al filosofiei clasice germane este Johann Fichte, care se bazeaz pe contiina
eului. Existena absolut este cea a eului pur, supraindividual. El a elaborat un sistem filosofic
idealist-subiectiv, conform cruia lumea este produsul dintre eul absolut i non-eul (natura), deci
obiectul este creat de obiect i nu poate exista fr el.
ei.I.Filozofie si conceptie despre lume.Obiectul filozofiei.
Filosofia este de origine greac i se traduce ca iubire, dragoste de nelepciune (filio =
iubire, iar Sophia = nelepciune). Filosofia apare ca o nou modalitate de gndire i ca o nou
concepie despre lume; concepie i modalitate de gndire care vine s depeasc i s
nlocuiasc interpretarea lumii de ctre mitologie i religie. De aceea filosofia, ca o concepie
despre lume, apare la o etap trzie de dezvoltare a societii. Pt apariia ei au fost nevoie de un
ir de condiii, premise social-economice, culturale i intelectuale. La aspectul social-economic
se atribuie necesitatea diviziunii sociale a muncii. Aadar, societatea avea nevoie s obin un aa
nivel de dezvoltare, nct munca intelectual s se desprind de cea fizic, devenind o sfer de
activitate relativ autonom. Aspectul intelectual se refer la necesitatea existenei unui anumit
nivel de cunotine obiective, raionale despre natur i lumea nconjurtoare i, de asemenea,
apariia contiinei de sine a individului (noiunea de eu!). Dezvoltarea procesului de
cunoatere a cunoscut 4 concepii despre lume: mitologia, religia, tiina i filosofia.
Cunotinele mitologice poart un caracter sincret, ceea ce ar nsemna c aspectul raional,
teoretic i aspectul senzorial, empiric coincid. Cunotinele mitologice mpletesc n sine toate
tipurile de cunotine. Gndirii mitologice i este caracteristic elementul fantastic, acesta fiind un
produs al imaginaiei umane, avnd coninut ireal, presupunnd mai mult elementul utopic, o
speran i mai puin o realitate. Religia vine i ea cu o concepie referitoare la existena unui
Creator cu puteri supranaturale. Astfel, religiei i sunt specifice credina n Dumnezeu,
existena rugciunilor, ca mijloc de legtur dintre om i Dumnezeu i dogmatica (sistem de
nvturi, adevruri caracteristice fiecrei religii existente, fiind considerate absolute i
incontestabile).Concepia filozofico-tiinificeste generat de mai multe necesiti umane i
tipuri de activitate.ecaracteristic demonstrarea logic. Concepia filozofico-stiinific este in
acelai timp metodologiatransformrii naturii, societii i lumii spirituale a omului. Concepia
filozofic are obiectul su nu att lumea ca atare,ct sensul existenei omului n lume
tiina reprezint sistemul de cunotine obiective, universale i necesare despre existen
(caracterizeaz lumea aa cum este ea, fr intervenii subiective). tiina economic tinde s fie
una umanist, deoarece se refer la activitatea i deservirea omului. Ca i filosofia, tiina
economic studiaz necesitile oamenilor, necesiti materiale, i modul de satisfacere a
acestora, printr-o activitate economic, rentabil. Relaia dintre economie i filosofie poate fi
demonstrat prin activitatea multor economiti i n domeniul filosofiei (Shumpeter, Marx).
Iniial, ideile i schiele unor teorii economice au fost integrate preocuprilor filosofiei
sociale.Obiectul de studiu al filosofiei a evoluat i s-a schimbat pe parcursul istoriei. Iniial,
ntrebrile pe care i le punea omul ineau de natur, cum a aprut ea i dac exist vreo for
suprem, creatoare. Mai apoi au aprut contiina de sine, superioritatea uman i ntrebrile
despre originea i existena acestuia, iar mai trziu apare i corelaia dintre om natur. De aici
i i au originea domeniile de reflecie filosofice gnoseologia, ontologia etc.
Thales din Milet aborda n lucrri probleme referitoare la existen n general, ct i probleme
din cadrul tiinelor concrete, care i-au gsit mai trziu menirea n geometrie, cosmogonie,
astronomie, fizic etc. Mai trziu, Socrate poziioneaz omul n centrul filosofiei. n baza
raportului lui Platon i Aristotel a avut loc delimitarea cunotinelor tiinifice de cele filosofice.
II.Filozofie si stiinta,filozofie,mit,religie,filozofie si istorie.
Filozofia este o concepie generala despre lume i viaa: opinii, viziuni, cunostinte, aprecieri
despre lume si sine, raport om-lume, norme comportament. structura Conceptului: cunostinte,
aprecieri, convingeri, idealuri , scopuri. Filosofia este une din principalele forme a manifestarii
spiritului uman, constiintei umane. Ea este teoria despre lume si om in unitatea lor dialectica.
Denumirea filosofie provine de la cuvintele din limba greaca phileo-dragoste si sophos-
intelepciune, ce inseamna iubire de intelepciune. Ea este un mod spiritual-practic de asimilare a
lumii. Practica ne da folos, cunoasterea stiintifica ne da adevarul, estetica reflecta realitatea prin
frumos, morala prin bine, virtutea, religia-prin credinta.Filosofia generalizeaza cunosinte din
diferite domenii ale activitatii umane si formeaza o conceptie generala despre lume. Cu toate
acestea ea nu este o disciplina specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la schimbarea lucrurilor,
dar se adreseaza omului insusi, reorganizeaza mentalitatea lui. Conceptia despre lume este
totalitatea de idei despre lume in intregime, despre om. Locul lui in aceasta lume este totalitatea
de cunostinte despre natura, societate si om. Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza tabloul
lumii, filosofia este tabloul lumii este numai o amprenta. Mitologia- este cea mai veche forma a
culturii, este o modalitate specifica de intelegere a realitatii si explicare a acesteia. Ea contine in
sine diferite legende, povestiri, istorii sacre despre aparitia lumii. Forma de cultura: religia- se
spune ca ea apare pe baza celei mitologice, ea reiese din dedublarea lumii in 2 parti: naturale si
supranaturale Stiinta- un sistem de cunoastere obiective universale si necesare despre lume. (
nu include si atitudinea celui care efectueaza cercetarea). Filosofie- o forma a culturii- deosebita
si contrara mitologiei si religiei- deoarece ea recunoaste ponderea intelectuala a omului, deoarece
ea este o gindire laica. Ea se formeaza cu ajutorul teoriilor si notiunilor respective, argumentelor
si demonstratiilor logice. Filosofie si stiinta economica: stiinta economica are ca obiect de studiu
o specie de valori fundamentale pentru mentinerea existentei umane- valori utilitare. A 2-a
particularitate- este o stiinta umanista, avind ca obiect de studiu oameni cu nevoile si modul de
satisfacere printr-o activitate economica rentabila. Economia este o tiin social care studiaza
aspectul economic al lumii cu ajutorul metodelor stiintifice cantitative si calitative axindu-se pe
producia i desfacerea, comerul i consumul de bunuri i servicii. Insa bazele acestei stiinte ca
si a celorlalte stiinte au fost puse mai intii pe cale filosofica.fundamentele filosofice ale
economiei Include conceptii despre gospodarie, proprietate, mrfuri, bani, politica economic,
principiile de distribuire, problema alegerii etc.
III.Conceptul de problema si specificul problemei filozofice.
Problema fundamental a filosofiei-raportul dintre gndire i existen, contiin i
materie.Aceast problem este fundamental fiindc fr precizarea raportului dintre material
i spiritual nu poate exista nici un fel de filosofare, nici o filosofie adevrat. Toate celelalte
probleme (ontologice,gnoseologice, etice .a.) devin filosofice numai dac le privim prin prisma
problemei fundamentale careare dou laturi-ontologic i gnoseologic. n dependen de a
ceia ce se ia ca factor primordial- material sau ideia -toate sistemele filosofice se mpart n
materialism i idealism.Materialismul este un curent filozofic care n explicarea lumii rees din
recunoaterea existenei,materiei ca factor prin i cauz a realitii.Idealismul afirm
primordialitatea spiritualului, raiunii n raport cu materia, c spiritualul exist pn lanatur, pn
la lucruri i este cauza lor.Problema fundamentala avea diferita formulare pe parcursul istoriei. In
antichitate ea se formula caraportul dintre trup si suflet, natural si supranatural. F.Bacon
considera ca problema fundamentala este problema
dominatiei omului asupra naturii prin diferite inventii. Pentru Helvetius problemafundamentala e
problema fericirii omenesti, iar pt J.J Russo este problema inagalitatiisociale si caiiledepasirii ei.
A.Camus avea in vedere sub problema fundamental problema sensului vietii,
problemasinuciderii. Lucian Blaga era de parerea ca problema fundamentala este Universul ca un
tot intreg.
IV.Problema directiilor fundamentale in filosofie.Functiile filosofiei.
Funciile filosofiei:
1. f. cognitiv-interpretativ viziunea de ansmablu specific filosofiei se formeaz printr-o
totalizare caracteristic cunoaterii filosofice, construit concomitent pe datele complementare
ale cunoaterii discursive, pe de o parte i experiena trit i aciunea uman pe de alt parte. F.
cognitiv-interpretativ este dependent de selecia direciilor de meditaie i a soluiilor, de
complexitatea necesitilor i intereselor individuale i sociale ale creatorului de filosofie. n
viziunea lui Kant filosofia este tiina despre raportul oricrei cunoateri fa de scopurile
eseniale ale raiunii omeneti. Cunoaterea i interpretarea filosofic nu constituie un scop n
sine. Cunotinele obinute, n opinia lui Kant, servesc drept instrumente pt promovarea
scopurilor eseniale ale raiunii care nu sunt altele dect cele ce au drept dinaitate menirea
ntreag a omului, fericirea.
2. f. axiologic - propune anumite criterii valorice menite s cluzeasc alegerea unor
posibiliti viitoare de aciune, trasnd o cale spre ceea ce trebuie s tind omul i lumea lui
uman, propunnd un ideal care l va ajuta pe om s se depeasc nencetat pe sine.
3. f. metodologic traseaz cile generale de cunoatere i de aciune, constituind
fundamentul teoretic al metodelor utilizate n tiina modern, sprijinindu-se, n acest scop, pe
logic i gnoseologie, pe cunotinele dobndite de tiinele particulare, pe ntreaga experien
social-uman.
4. f. praxiologic indic rolul social pe care l are filosofia n ciuda caracterului ei
abstract. Praxiologia este teoria aciunii eficiente. Ea studiaz structura general a aciunilor,
condiiile organizrii i distribuirii lor, pt a-i atinge scopurile, pt a le eficientiza
V.Conceptul existentei.Existenta este in calitate de concept fundamental al ontologiei, cel mai
larg ca sfera dar si cel maisarac in continut . Existenta fiin un concept de maxima genralitate e
succeptibil de interpretari din cele mai diferite . Asfel ea a fos interpretata ntr-un mod
idealist obiectiv(Platon , Hegel) fie ntr-un sens materialist sau realist(Aristotel) .Existenta este o
unitate in diversitate . Diversitatea ei este de structura , de nivel , de relatie si proprietati , dar ea
ramne unitara ca existenta .
Domeniile fundamentale ale existentei sunt :
Natura care cuprinde universul fizico-chimic
Domeniul biologic viata
Universul socio-uman , om-societate
Viata , ca nivel al existentei , este intermediara intre universul fizico-chimic si cel socio-uman .
Omul , ca existenta este n acelasi timp si natura biologica , dar si depaseste o asemenea conditie
comuna cu celelalte specii tranformnd natura , modul sau de viata , din obiect n sine n obiect
pentru sine , n obiect al actiunii si cunoasterii sale .Omul modifica mediul ambiant si creeaza ,
pornind de la acesta , o alta lume , un nou nivel al existentei , constnd din unelte , tehnica ,
ifrastructura , organizatii si relatii sociale. Omenirea instituie societatea si toate creatiile ei ca o a
doua natura care nu mai e propriu-zis natura .
VI.Categoria materie.Conceptii cosmologice.Materia este una din componentele Universului.
Materia, ca realitate obiectiv, ni se dezvluie n bun parte direct, prin simuri. Ea se gsete
sub trei forme:substan - caracterizat prin mas;cmp (de fore) - caracterizat prin
energie;timp - caracterizat prin direcia bine definit de scurgere (dei la
nivelul microuniversului s-ar putea ca timpul s curg n ambele direcii).Cosmologia se afl la
intersecia dintre tiin i marile tradiii ale omenirii. nsi analiza componentelor lingvistice a
denumirii Cosmologia i a semnificaiilor lor ontologice descifreaz menirea ei : Cosmo-Logos
= graiul Cosmosului, care nseamn:Cosmos - ordine, lume;Logos - cuvnt, noiune, sens,
categorie, raionament, gnd, determinare, concluzie, relaie, temei, cauz, principiu, argument,
dovad, teorie, metod, raiune, lege, tiin, vorbire, expresie, grai, convorbire etc.Principiile i
teoremele de baz ale tiinei cosmologice conin adevruri fundamentale, care se afl n armonie
cu nvturile sacre. Cosmologia, cu propriul su sistem de instrumente: legi universale, limbaj
simbolic, astrograme, concepii astronomice, calcule matematice, informaii medico - biologice,
modele operaionale i alte repere, faciliteaz perceperea Voinei Divine i cunoaterea
Cosmosului, arat adevrata realitate a omului i locul lui n Univers.:Universul este un obiect de
studio al cosmologiei - ntreaga lume creat de Dumnezeu, nemrginit n timp i
spaiu;Cosmologia contemporana este un laborator de experimente conceptuale. Exista o
varietate de teorii cosmologice care desi pleaca de la premise distincte - uneori opuse - precum
vesnicia universului cu el insusi si lumea schimbatoare a realitatii vii, crearea continua a
universului si sageata ireversibila a timpului ce ne descopera un univers cu un sfarsit, au dincolo
de diferente si puternice afinitati intre aceste. Aceste cosmologii desi beneficiaza de o suma
impresionanta de informatii din fizica teoretica dublata de o aparatura ultrasofisticata au in
comun faptul ca nu pot accede la originea absoluta a timpului.1.Concepia reducionist.
Filozofii din antichitate, pe baza unor observaii empirice, aulansat ipoteza, potrivit creia
bogia calitativ de corpuri naturale este reductibila la unul dintreacestea: apa (Thales), aerul
(Anaximene), focul (Heraclit), la cteva dintre ele aerul, apa,focul i pmntul (Empedocle).
ntruct toate acestea snt materiale, se concluzioneaz c ntregulUnivers care a fost creat din
elemente primare existente n haosul primordial se bucur deaceeai determinare. Concepia
lui Aris-totel se ncadreaz, de asemenea, n limitelereducionismului, deoarece constat c
diversele substane din natur se transform unele naltele. El consider c trebuie s admitem
existena unui substrat invariabil al diferitelor substane materia, care se conserv n pofida
schimbrilor de form" pe care le suport. nnatur nu exist materie ca atare, susine Aristotel,
ci numai substane" materie n formedeterminate.
2.Concepia scientist,
conform creia din cmpul de cercetare propriu tiinei se transferatitudini, perspective, metode
i idei n cmpul refleciei filozofice, nelundu-se n considerarespecificul calitativ al refleciei
filozofice. Spre exemplu, R. Descartes sublinia c ideile dematerie" i spailitate" snt identice
prin coninut, fiindc materia ocup ntotdeauna un volum deci un spaiu determinat. Dac
R. Descartes medita asupra materiei n mod geometric, I. Newton\ o concepea potrivit modelului
mecanic al teoriei gravitaionale. Pentru el, caracteristicafundamental a materiei este greutatea,
masa gravitaional
.3.Concepia substanionalist,
care preia, ntr-un context istoric i teoretic deosebit, ctevadin principalele aspecte ale celor
dou concepii precedente. i n cadrul acestei concepii sencearc o reducere a diversitii lumii
materiale la anumite forme ale existenei naturale, dar seapeleaz la rezultatele tiinelor
moderne ale naturii. Aadar, la interpretarea noiunii filozoficede materie se apeleaz la atribute
fizice, puse n relief de tiin: mas mecanic, corporalitate,impenetrabilitate, substanionalitate
30.Conceptele filozofiei sociale in operele presocraticilor .Presocrtaticii sunt filosofii care au
trit ncepnd de la mijlocul secolului al VII-lea . Chr. pn n epoca lui Socrate, fiind
considerai ntemeietorii filosofiei europene. Prin descoperirea gndirii filosofice, gndirea ca
raionament ncepe ea nsi s se autocunoasc. Raionamentul este formulat n prim linie sub
form de dialog, care decurge dup regulile logicei, enunate pentru prima dat de filosofii greci.
1.Filosofia - concepie despre lume i modalitate de gndire. Corelaia dintre filosofie i alte
forme de cultur: mitologie, religie, tiin. Filosofia i tiina economic.
Filosofia este une din principalele forme a manifestarii spiritului uman, constiintei umane. Ea
este teoria despre lume si om in unitatea lor dialectica. Denumirea filosofie provine de la
cuvintele din limba greaca phileo-dragoste si sophos-intelepciune, ce inseamna iubire de
intelepciune. Ea este un mod spiritual-practic de asimilare a lumii. Practica ne da folos,
cunoasterea stiintifica ne da adevarul, estetica reflecta realitatea prin frumos, morala prin bine,
virtutea, religia-prin credinta. Filosofia generalizeaza cunosinte din diferite domenii ale activitatii
umane si formeaza o conceptie generala despre lume. Cu toate acestea ea nu este o disciplina
specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la schimbarea lucrurilor, dar se adreseaza omului insusi,
reorganizeaza mentalitatea lui. Conceptia despre lume este totalitatea de idei despre lume in
intregime, despre om. Locul lui in aceasta lume este totalitatea de cunostinte despre natura,
societate si om. Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza tabloul lumii, filosofia este tabloul
lumii este numai o amprenta. Mitologia- este cea mai veche forma a culturii, este o modalitate
specifica de intelegere a realitatii si explicare a acesteia. Ea contine in sine diferite legende,
povestiri, istorii sacre despre aparitia lumii. Forma de cultura: religia- se spune ca ea apare pe
baza celei mitologice, ea reiese din dedublarea lumii in 2 parti: naturale si supranaturale
Stiinta- un sistem de cunoastere obiective universale si necesare despre lume. ( nu include si
atitudinea celui care efectueaza cercetarea). Filosofie- o forma a culturii- deosebita si contrara
mitologiei si religiei- deoarece ea recunoaste ponderea intelectuala a omului, deoarece ea este o
gindire laica. Ea se formeaza cu ajutorul teoriilor si notiunilor respective, argumentelor si
demonstratiilor logice. Filosofie si stiinta economica: stiinta economica are ca obiect de studiu o
specie de valori fundamentale pentru mentinerea existentei umane- valori utilitare. A 2-a
particularitate- este o stiinta umanista, avind ca obiect de studiu oameni cu nevoile si modul de
satisfacere printr-o activitate economica rentabila.
Obiectul de studiu i problema fundamental a filosofiei.
Conceptia filosofica are obiectul sau nu atit lumea ca atare , cit sensul existentei omului in lume.
Obiectul filosofiei contine acele cunostinte care omul le foloseste pentru a construi tabloul
universal al lumii sub unghiul de vedere al Adevarului, Frumusetii, Binelui si Echitatii. In
obiectul filosofiei intra nu tot generalul din existenta materiala, dar acel general care este legat de
raportul omului, atitudinii lui cu lumea. Problema fundamentala a filosofiei- determina raportul
dintre gindire, constiinta , spirit, ideie pe de o paret si materie, natura, univers, existenta pe de
alta parte. Determinarea raportului lumea spirituala, ideala si cea materiala au 2 laturi: 1) latura
existentiala (ontologica)- ce exista (primordial) constiinta, lumea ideala sau lumea materiala. Se
impart in doua categorii Materialistii si Idealistii. 2) latura cognoscibilitatii- daca e posibila sau
nu cunoasterea lumii, cunoasterea esentei lucrurilor ce ne inconjoara. Se impart in 3 categorii: -
optimistii-cunostintele noastre corespund realitatii; -agnosticii-nu , ei spun ca omul nu poate
cunoaste, el cunoaste doar aparenta, exteriorul); -scepticii- pun la indoiala, nu stiu si nu pot fi
siguri nicicind, ca ceea ce eu stiu este asa cum eu stiu.

Noiunea de contiin. Structura contiinei. Problema contiinei n filosofie i psihologie.
Constiinta este o trasatura specifica, deosebita, ce-l caracterizeaza pe om. Este acea capaciatte a
omului de a-si imagina trecutul si de a se vedea in viitor. Constiinta este acea calitate a omului
ce-l face diferit de animal. Prin limbaj se efectueaza comunicarea dintre oameni. Limbajul ca si
constiinta armonizeaza relatiile individului cu semenii sai, ii integreaza in societate, ii asigura
controlul si autocontrolul actiunilor sale. In fiecare limba se reflecta ideile, mentalitatile,
viziunile asupra lumii proprii, comunitatea care o intrebuinteaza. Originalitatea fiecarei limbi
este mult mai mare decit se crede de obicei. Fiecare om prin limba sa isi modeleaza o lume
originala. Astfel, cum gindirea este o parte componenta a constiintei, gindirea nu se poate realiza
in afara limbajului, gindirea este inseparabila de limba. Limba include ansamblul semnelor prin
intermediul carora se cunoaste si se comunica intr-o comunitate umana, precum si totalitatea
normelor gramaticale sintactice si semantice de formare a propozitiilor si frazelor cu sens.
Limba sub aspect semantic, apare ca un sistem ce nu se schimba cu fiecare act al gindirii
individuale, ci formeaza o baza stabila. Astfel putem afirma ca gindirea, constiinta si limba se
afla intr-o strinsa legatura.
Constiinta este memorie, fara de care nu am ajunge la identitate, la noi insasi. Memoria la fel ca
si limba este un element al gindirii. Memoria este capacitatea constiintei, a gindirii de a actualiza
trecutul, de a mentine, si de a nu da uitarii cunostintele dobindite. Memoria este si un factor
cultural pe care se bazeaza cultura oricarui popor, care consta din obiceiuri, traditii, norme
morale. Memoria este identitatea eului nostru pe axa timpului. Bergson definea constinta in
primul rind ca memorie. Un om care si-a pierdut memoria, si-a pierdut in mare parte constiinta,
identitatea de sine. memoria ca fenomen al culturii determina si spiritul national prin care un
popor se caracterizeaza.
Intelectul artificial este inteligenta tehnologiilor si a ramurei stiintei calculatoarelor. Esenta
problemei intelectului artificial este de a rezolva si a face repede si efectiv ceea ce nu poate sa
faca creierul uman. Tehnologiile sunt intelectul artificial si dezvoltarea lor a dus la utilizarea lor
tot mai larga in diverse domenii de activitate. Viteza cu care informatia este prelucrata,
sistematizata si transmisa, si multe alte operatii pe care le indeplinteste computerul a schimbat
radical viata omului contemporan.
Termenul constiinta este de origine latina si in trad din lat inseamna a cunoaste, a sti.
Constiinta etse o categ filosofica dar si o notiune cotidiana. In vorbirea cotidiana cind se spune
ca un individ este constient de sine, aceasta inseamna ca el isi da seama ce fc, atunci cind omul
actioneaza fara a se gindi asupra actiunilor sale, se spune ca el procedeaza in mod mecanic, adica
fara careva intentie determinata.
In istoria filosofica, constiinta ca notiune incepe a fi folosita doar in filosofia moderna si acest
fapt de evidentiere a constiintei ca categorie filosofica in filosofia moderna est elegata de numele
lui Descartesm, si anume de indoiala carteziana cuget inseamna ca exist, adica daca eu gindesc
rezulta ca eu exist. In continuare notiunea data a ft mult dezvoltata de catre filosofia clasica
germana. Constiinta are o anumita structura:
Senzatiile
Reprezentarile
Perceptiile
Gindirea
Intuitia
Memoria
Emotiile
Constiinta in filosofie a ft abordata de multi filosofi. In special Toma dAquino, in gindirea
medievala in analiza constiintei foloseste la stabilirea principiilor morale, ca izvor direct al
principiilor care constituie vointa dreappta in filosofia lui Descartes regasind motivul lui
Augustin, al cunoasterii de sine, care capata un rol intemeietor. Asertiunea gindesc deci exist
la Descartes reprezinta propozitia liprita de orice dubiu. In timp ce la Augustin constiinta atesta
certitudinea fiintei omenesti ca atare, aceasta functie afirmativa este limitata de Descartes la
unica existenta a gindirii, inteleasa ca substanta care gindeste si care face abstractie de materie.
In fenomenologia spiritului, Hegel a determinat parcursul prin intermediul caruia se elaboreaza
continutul constiintei reale, pt a ajunge la nivelul de constientizare a subiectului absolut, adica la
nivelul unei constiinte perfecte de sine, identice cu stiinta absoluta, unde este integrata orice
instrainare sau alienare.
In psihologie termenul de constiinta desemneaza fie constientizarea faptului ca indivizii au
propriile procese psihice, fie functia de control, exercitata de individ asupra propriilor procese
psihice. Freud a afirmat ca a deveni constient de o reprezentare inconstienta inseamna a-I atribui
cuvintul corespondent, de aici deriva importanta cuvintului in tratamentul psihanalitic.
3. Contiina de sine: esena, caracteristica, manifestarea.
Contiina de sine n sens filosofic general presupune contientizarea de sine, de necesitile
personale. n copilrie contiina de sine apare n momentul cnd micuul sesizeaz diferena
dintre eu i noi.
Contiina se manifest sub form individual, specific fiecrei persoane n parte.
Kant mparte contiina de sine n contiin a intelectului i contiin a simului intern, prin care
eul este n acelai timp, subiect al gndirii i obiect al percepiei.
La Schelling actul contiinei de sine este ideal i real deopotriv.
La hegel contiina de sine este raiunea neleas ca subtsan, realitate.
4. Contientul i incontientul. nvtura lui S. Freud i neofreidismul.
Contiina uman este cel mai obinuit i general fenomen sub care se manifest existen
spiritual. Numai omul ca fiin superioar capt atributul contiinei i aceasta l definete ca
existen specific.ca form a psihicului uman este totodat o reflecie anticipativ, graie creia
ne proiectm n viitor, prin scopurile i planurile noastre, prin idealurile i speranele de via,
opiuni, decizii etc.
Incontientul uman are o dimensiune social colectiv. Despre un asmenea incontient colectiv a
vorbit i psihanalistul Carl Jung, n viziunea cruia acesta este format din arhetipuri culturale
motenite. Lucian Blaga identific un incontient cultural colectiv n coordonatele stilistice ale
culturilor naionale. Pe plan sociologic, despre un asemenea incontient vorbea i Marx, care
meniona chiar un instinct de clas.
Freud lanseaz o concepie nou a contiinei care depete concepia tradiional i afirm c
psihica omului conine i alte componente dect raiunea. Sunt 3 componente:
1. libido mulimea instinctelor din care predomin cele sexuale;
2. Ego (eul) sau aceeai contiin de sine;
3. Super ego sau contiina social.
ntemeind psihanaliza, Freud relev funcia crucial a incontientului n dinamica vieii psihice,
menionnd c omul este o fiin att raional pe ct se crede.
Cnd vbim despre acele 3 elemente naintate de ctre Freud trebuie s menionm c eul
reprezint dorinele proprii, super ego societatea, iar sinele fora care trebuie s decid
pasul urmtor. Statistic vbind, n marea majoritate a cazurilor, eul ctig, adic ceea ce
individul i dorete.
28.Contiina i limba. Contiina i memoria. Intelectul artificial i modelarea procesului
de gndire.
Totalitatea elementelor structural ale constiintei apar si se dizvolta in procesul muncii. Ele se
materializeaza mai intii de toate in limba si vorbire. Limba este un system obiectiv deosebit in
care se imprima experienta social istorica, se acumuleaza conostintele, se imbogatesc
personalitatea cu acele valori care au fost elaborate. Limbajul este un mod de comunicare intre
oameni constribuie la formarea structurilor logice, mijloc intre gindire si obiect, verificare a
conostintilor, de argumentare. Constiinta este memorie, fara de care nu am ajunge la identitatea
de noi insine sau ne-am pierde. Memoria constribuie un fel de trasatura de unire intre ce am fost
si ceea ce sintem in prezent si spre ceea ce aspiram sa fim in viitor, este identitatea eului nostru.
Un om care si-a pierdut memoria, si a pierdut in mare parte constiinta. Cunoasterea gindirea se
manifesta ca un process creator. Gindirea creatoare presupune capacitatea omului de asi formula
probleme si de a le oferi solutii.
Filosofia antic oriental: colile, reprezentanii, problematica.
Filosofia antica orientala apare ca o modalitate de rationalizare a religiei, adica ca o continuare
specifica a religiei. Deasemenea in orient de la bun inceput exista o deosebire/diferentiere intre
filosofie si stiintele exacte. Esenta culturii antice induse se contine in asa numitele vede- in
traducere cunostinta, sunt niste carti care au fost alcatuite pe parcursul mileniului I inaintea lui
Hristos- prima jumatate mileniului I era noastar. 4 carti principale 1) Samaveda 2)Jajur veda 3)
Athar va veda 4) Rig veda. Ele constituiau cartea de capatii a aristocratiei. 2 directii: heterodoxa-
care reiesea din interpretarea libera a cunostintelor Vedelor, descriu diferite modalitati de gindire
si conduita, traditii, norme morale. Scoala budista, scoala jainista, scoala Sarvana.
Budismul- la intrebarea sensului vietii , budismul raspunde:
Viata este suferinta
Daca viata este suferinta atunci trebuie sa existe si anumite cauze care o fac asa. Cauza
principala este dorinta omului de asi satisface dorintele
Daca exista anumite cauze trebuie sa existe si anumite mijloace de depasire.
Mijloace: ducerea unui mod de viata corect, folosirea corecta a cuvintelor, evitarea erorilor si a
minciunilor; Mai este o cale: inabusirea tuturor sentimentilor aducerea corpului uman la starea
suprema Nirvana. (starea ideala)
Scoala Joinista- promoveaza ideea ca sufletul trebuie sa biruie corpul. Afirma ca omul este
dominat de 2 pasiuni : dor de a trai si frica de moarte.
Scoala Sarvana- promoveaza edeea ca atit sufletul cit si corpul sunt compuse din particule.
La nastere se unesc, la moarte se divid. Ei spun placerile trebuie traite din plin
Ortodoxa- acre accepta autoritatea vedelor Scoala vendanta, Scoala Nyaya, Scoala Yoga.
Filosofia China-problema ei spun ca lumea este vesnica si prezinta un tot unitar. In centrul ei sta
problema corelatiei dintre om si societate, cetatean si stat, problema functionarilor statului.
Compus din 5 elemente: foc, apa, pamint, lemn, metal. Filosofia din china- incearca de a lamuri
lumea prin ea insasi fara a apela la fortele supranaturale. Cauza miscarii interactiunea dintre
fortele contrare In si Ien caracteristica materiei.
Daosismul- totul se supune Dao (legii). Dao este izvorul tuturor. Omul trebuie sa traiasca in
conformitate cu natura.
Confucianismul- problema functionarii statului ( ca in familie)
Legista- omul este rau de firea lui, nicicind nu poate fi educat, trebuie impus prin lege sa
respecte.Moista.
Problema temeiului ultim n filosofia cosmologic a Greciei Antice.
Problema temeiului ultim in filosofie cosmologica a Greciei antice.Pentru perioada cosmologica
( sec. VI i.e.n.- 430 i.e.n.) este caracteristica studierea cosmosului. Pentru filosofii din aceasta
perioada este primordiala problema temeiului ultim. Ei cauta raspuns la intrebarile: ce este
universul? Din ce este constituit? De unde a aparut? Scoala din Milet< Thales este acel care
promoveaza problema temeiului ultim, a substantei primordiale, ce sta la baza universului.
Thales- la baza universului se afla apa, tot ce exista contine in sine apa, nimic nu poate exista
fara apa ( spune asa, hrana tuturor vietuitoarelor si insasi caldura se iveste din apa- conditionata
de mitologia egipteana.
Alt reprzentant al scolii din Milet Anaximandru- temei ultim (principiu)- apeironul- este unic
se afla in miscare si este nedeterminat. Reprezinta cauza oricarei nasteri si pierii, totul se naste si
piere in el. Apeironul este vesnic, infinit.
Al treilea reprezentant al sc. Din Milet. Anaximene- temei ultim aerul= cu apeironul aerul este
principiul de baza, inceputul intregii existente, Focul , norii, apa, pamint, pietrele- sunt in sine
diverse stari ale aerului. Aer- divinitate.
Pythagora- temei ultim numerele-sunt esenta si substanta tuturor lucrurilor, este o intruchipare a
finitului si infinitului.
Heraclit- temei ultim- focul. Tot ce exista este un foc , totul se naste din foc si se transforma in
foc. Lumea este un foc vesnic.
Problema omului n filosofia antic greac (sofitii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur,
stoicii .a.).
Meritul sofistilor consta in aceea ca ei au reorientat filosofia de la cercetarea naturii la
cunoasterea omului, gindirii lui. Ideile lor pot fi exprimate, prin 2 maxime:Omul este masura
tuturor lucrurilor. Oamenii pot fi condusi atit prin convingeri cit si prin violenta considera ca
omul se afirma ca o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi: sensibila si
inteligibila.
Socrate_-Cunoastete pe tine insuti- omul trebuie sa se cunosac pe sine si numai atunci
cunoscindu-se pe sine numai atunci se poate atribui pe sine societatii- cunoscindu-si propria
valoare. Omul este centrul universului, omul se invesniceste prin ratiunea si sufletul sau.
Platon- Sufletul conform conceptiei lui Platon este vesnic si nemuritor, dupa moartea corpului
sufletul nimereste in lumea ideilor pure , apoi se reincarneaza in alt corp. Sufletul este compus
din 3 parti: ratiune (filosofii), vointa (ofiterii, soldatii) , sensibilitate (reprezentantii muncii
fizice)
Aristotel- Omul dupa parerea lui este o fiinta sociala ( animal rational si ca animal politic)
omul este unica fiinta care gindeste.
Epicur- scopul vietii- este fericirea , ea se atinge prin satisfacerea necesitatilor naturale , prin
atingerea linistei supreme a sufletului. Filosofia lui Epicur activitate ce duce la o viata fericita a
omului.
Stoicii- Omul trebuie sa se supuna ordinii cosmice, el nu trebuie sa doreasca ceea ce nu e in
puterea lui. Il orienteaza pe om spre lumea interioara, spunind ca doar ei se poate gasi
principalul si unicul sprijin.
Ontologia i gnoseologia n concepia filosofic a lui Platon. nvtura despre lumea
ideilor i lumea lucrurilor senzoriale.
Paradigma ontologica se refera la intelegerea lumii si existentei. In explicarea realitatii Platon
reiese din recunoasterea lumii ideilor si lumii lucrurilor. Adevarata lume, existenta este
lumea ideilor si lumii lucrurilor este numai umbra, copia imperfecta a lumii ideilor. Lucrurile
senzoriale permanent apar si dispar, se schimba si se misca, in ele nu-I nimic stabil si adevarat.
Ideile sunt vesnice, infinite.
Specific este paradigma gnosiologica a lui Platon. El face deosebire clara intre cunostinte si
pareri, cunoasterea rationala si cea senzoriala. Obiectul cunoasterii senzoriale, este lumea
vizibila, lumea lucrurilor, Conoasterea senzoriala ne da cunostinte si pareri. Adevarata
cunoastere este cunoasterea rationala care are obiectul sau lumea ideilor. Cunoasterea este
reamintirea a ceea ce sufletul a privit in lumea ideilor pure. Adevarata cunoastere- accesibila
filosofilor. Cunoasterea necesara pentru educare si modul de trai corect.
1. Caracteristica general a filosofiei lui Aristotel. nvtura despre materie i form.
Aristotel considera ca obiectiv este lumea materiala, iar ideile sunt esenta lumii, reflectarea ei.
Lumea materiala este primara dar nu-I identica cu materia. Materia este materialul din care se
formeaza lucrurile, obiectele concrete sunt combinatie materiei si formei. Materia-I pasiva si
forma- activa. Forma preceda materia in timp. Aparitia lucrurilor este formarea materiei in
procesul careia participa 4 cauze: materiala, formala, afectiva si finala. Ca si la Platon exista in
lumea formelor o anumita ierarhizare care se incheie cu forma suprema- Dumnezeu. Meritul lui
Aristotel- a introdus o suma de concepte : materia , forma.
Caracteristica general a filosofiei medievale: etapele de dezvoltare i problemele
principale.
Filosofia medievala contine urmatoarele perioade:
Sec. I-III care se numeste apologetic
Sec. IV-VIII patristica
Sec. VIII-XIV scolastica.
Caracteristici:Orientare generala si caracter religios (dominatie religiei si a bisericii)
Are un caracter propavaduitor
Se exclude subiectivitatea
Poarta un caracter retrospectiv- principala autoritate era antechitatea. Autoritatea suprema-
biblia.
Interpretarea simbolica si alegorica a realitatii
Principala problema in filosofia medievala a fost raportul dintre credinta si ratiune, religie si
stiinta, filosofie si teologie. Ea s-a rezolvat foarte original: prin formularea teoriei adevarului
dublu: sunt adevaruri ale ratiunii filosofice si adevaruri ale credintei, religiei. Asta a fost un fel
de impacare intre religie si stiinta.
Apologetica- aparare- reprezinta aparatorii ai religiei crestine
Patristica- Augustin, Tertulnen- provine de la cuvintul parinte activitatea unei
pleiade de ginditori care au elaborat dogmele invataturilor principale ale bisericii.
Scolastica- Scoala- trebuie sa faca aceste dogme accesibile pentru oamenii neinstruiti si sa
duca lupta cu falsificarea religiei crestine. Toma dAquino.
9/Caracteristica general a filosofiei renascentiste: umanismul, filosofia naturii, filosofia
social-politic.
Tendinta oamenilor de a renaste valorile si idealurile antichitatii. Orientata spre om, caracter
umanist.
Umanismul- problema omului si locul lui in lume , unitatea lui fizica si spirituala. Cu aceasta
problema se ocupau scriitorii, pictorii, poetii Dante Aligheri, Francesco Petrarea, Djovani
Boccacio. Umanistii dezvolta idei despre libertatea si demnitatea omului , despre valoarea vietii
pamintesti. Societatea trebuie sa formeze un om mare capabil la un comportament binevoitor.
Umanismul este conceptia conform careea omul este valoarea suprema si trebuie de creat
conditii umane pentru dezvoltarea multilaterala si armonioasa a fiecarei personalitati. Omul este
zeificat, maximal se apropie de D-zeu. El este creatur de el insusi,. In sens restrins umanismul
este o miscare ideologica continutul careia este studierea si popularizarea limitilor, literaturii,
artei si culturii antice.
Filosofia naturii- J. Bruno, G. Galilei . Studierea naturii era in strinsa legatura cu dezvoltare a
modului de productie, navigatiei marine, noile descoperiri geografice. Scopul filosofiei in
conceptie reprezentantilor consta in cunoasterea naturii reale , nu in cu noasterea lui D-zeu.
Cazanus il apropie pe D-zeu de natura, atribuindu-I naturii calitati divine. Coperne- formuleaza
conceptia heliocentrica conform careia pamintul se roteste in jurul axei sale ( zi, noapte); se
roteste in jurul soarelui. J. Bruno sistemul mostru solar este numai unul din multiplele sisteme
asemanatoare. In univers exista infinit de sori, paminturi care se rotesc in jurul planetelor. Galilei
considera ca mecanica si matematica stau la baza tuturor stiintilor. Cartea naturii- este scrisul in
limba matematicii.
Filosofia social-politica se refera la crearea teoriilor despre societate si relatii sociale, politica
si relatii politice , stat, formele de guvernare. N. Machiaveli, Martin Luther, J. Bodin. Machiaveli
neaga conceptia religioasa conform careia statul depinde de biserica ca putere suprema. Numai
un stat puternic poate sa faca ordine in societate. Pentru a atinge scopurile politice toate
mijloacele sunt bune. J. Bodin- Interesele statului el le pune mai presus de religie. Statul rezolva
problemele familiei. Monarhul este unirea si absoluta sursa a dreptului.
2. Filosofia modern. Critica scolasticii i problema metodei cunoaterii tiinifice.
Filosofia moderna sec XVII, XVIII, XIX. Sec XVII- secolul stiintei si revolutiilor stiintifice dar
si secolul revolutiilor filosofice. Temelia gindirii filosofice se transfera din sfera religiei in sfera
stiintei.
Empirismul- doctrina filosofica cu referire la domeniul cunoasterii ce afirma ca experienta
sensoriala este unica sau principala sursa a cunoasterii. Toate cunostintele se bazeaza pe
experienta, se dobindesc prin experienta. Empirismul materialist- F. Bacon, Hobbes, Locke.-
sursa experientei senzoriale este lumea exterioara. Empirismul Idealist Hume experienta
reprezinta totalitatea senzatiilor. Francis Bacon evidentiaza faptul ca in procesul cunoasterii omul
se ciocneste cu anumite dificultati cum sunt idolii si notiunile false metoda proprie de depasire
a tuturor obstacolelor in calea dobindirii de cunostinte era cea a inductiei. Pentru a depasi acesti
idoli. Empirismul este aproape de sensualism, opus-rationalismului.Rationalismul- Descartes,
Kant, Spinoza. Hegel care face parte din curent filosofic cu referinta la problema cunoasterii care
recunoaste cunostinta drept baza a cunoasterii, deci se afla numai prin ratiune. Izvorul
cunostintelor- ratiune. Descartes- unica met. De cunoastere, indoiala- Ma indoiesc, deci cuget,
cuget deci exist. Cunoasterea- activitate intelectuala a subiectului de a reproduce realitatea
obiectiv.Spinoza evideniaz 3 feluri de cunoastere: senzoriale care ne d cunotine neclare;
cun. raionale ne d cunotine despre modurile substanei; cun. intuitive ne d adevrul.
Senzualism (vine de la senzaie, simuri) afirm unicul izvor de cunoastere sunt senzaiile
organelor de sim.
12. Problema substantei filosofia modern: dualismul, monismul, pluralismul.
Monismul- conceptie care recunoaste ca temelie a existentului o substan unic fie ea materiale
ori spiritual. n istorie a existat monism materialist i idealist. Monismul caut izvoarele aciunii
tot nuntrul lumii, n fantezia omeneasc. Dualism concepie ce afirm 2 substane egale, 2
nceputuri n explicarea lumii material i spiritual. Reprezentani: Platon, R. Descartes.
Pluralism- teorie ce admite o multitudine de nceputuri ori tipuri de existen. Ex.: concepiile lui
Democrit, Empedocle, Anaxagora. Descartes i Spinoza nelegeau substana ca ultima instan a
existenei. Pluralismul este o concepie filosofic idealist care neag unitatea material a lumii,
susinnd c tot ceea ce exist const dintr-o multitudine de entiti izolate, independente una de
alta.
13. Filosofia iluminismului european: omul, societatea, raiunea.
Iluminismul cunoscut i ca ,,Epoca Luminilor este o micare ideologic i cultural manifestat
n sec. al XVIII-lea n mai multe ri europene, care pune accentul pe ideea luminrii maselor.
A evoluat mai nti n rile care s-au dezvoltat mai rapid i mai trziu n sud-estul Europei.
Punctul de plecare a iluminismului poate fi considerat votarea de ctre parlamentul englez a
Declaraiei drepturilor omului primul act legislativ care consfinete suveranitatea poporului,
libertatea de gndire i de aciune a omului . Principalele direcii a iluminismului european sunt:
combate iraionalitatea gndirii i ornduirea feudal; militeaz gndirea raional i egalitatea
natural a oamenilor; acioneaz pentru iluminarea maselor prin cultur i educaie; susine
libertatea individului. Reprezentani: Kant, Goethe- Germania; Locke, Hume Anglia;
Lomonosov Rusia. Ideile iluministe privind metodele pedagogice pentru instruirea i educaia
tinerei generaii au fost ilustrate de Rousseau n lucrarea, devenit celebr, Emile sau despre
educaie
14. Filosofia clasic german teoria cunoaterii ca expresie activit. cunotinei.
Cuprinde o perioad relativ scurt de timp, anii 80 ai sec. XVII i anul 1931 cnd a murit Hegel.
Cu toate acestea reprezint un punct culminant n dezvoltarea filosofiei germane, avnd ca
reprezentani pe Kant, Hegel, Schelling. Filosofia clasic german a elaborat dialectica modern,
a dus contribuii considerabile la constituirea teoriei cunoaterii, ca disciplin autonom(Kant),
subliniind caracterul activ al cunoaterii. Filosofia cl. germ. a reflectat marile transformri
sociale ale epocii i descoperirile tiinelor naturii. Principalele caracteristici: critic
materialismul din sec. XVIII ca fiind mecanicist; elaborarea metodei dialectice de gndire;
tendina de a transforma filosofia n tiin; continuitatea tradiiilor.
15. Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gindire in filosofia clasica germana(de
la Kant,Hegel).
Dialectica- noiune filozofic, care la origine n antichitate nseamn arta dialogului, miestria de
a ajunge la adevr prin discuie. Prima bre n concepia metafizic despre lume au fcut-o
reprezentanii filosofiei clasice germane sec.XVIII-XIX. Kant prin teoria sa cosmologic i
evidenierea contradiciilor raiunii pure. Hegel, generaliznd i sistematiznd ideile filosofice
precedente el a elaborat un sistem dialectic armonios ce cuprinde toate sferele realitii. El a
formulat principiile i legile fundamentale ale acestei dezvoltri(legea unitii i luptei
contrariilor, legea trecerii schimbrilor cantitative n schimbri calitative i invers, legea negrii
negaiei), a elaborat un sistem de categorii ale dialecticii(esen, fenomen, coninut, form,
cauz, efect). Categoriile dialecticii sunt: singularul i universul; forma i coninutul; esena i
fenomenul; cauza i efectul; posibilitatea i realitatea, necesitatea i ntmplarea.
16. Filosofia marxist.
K. Marx pune la baza dezvoltrii realitatea material. n filosofia marxist dialectica e neleas
i ca teorie a cunoaterii i ca logic. n marxism se abordeaz un ir de probleme extrem de
importante referitor la existen, contiin, legitile dezvoltrii i funcionrii contiinei.
Dezvoltarea societii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciile
modului de producie. Lupta de clas duce la lichidarea societii cu clase antagoniste i
respectiv lichidarea exploatrii. Marxismul a influenat puternic dezvoltarea gndirii filosofice,
economice i social-politice a sec.XX.
17. Filosofia lui A.Schopenhouer si F.Nietzsche.
n concepiile lui Schopenhauer, Nietzche apare scepticismul, o convingere c cunoaterea i
procesul de cptare a adevrului sunt acesibile nu fiecruiindivid. Schopenhauer subliniaz c
principala i singura diferen dintre om i animal este aceea c: omul gndete prin concepte.
Omul este caracterizat ca un element metafizic i instinctul metafizic, ce nelinitete mintea
omeneasc este exprimat prin nevoia de a-i potoli mirarea. Nietzche dezvolt conceptul
supraomului, care presupune ncrederea n progres. El spune c dup cum omul s-a dezvoltat din
speci inferioare, tot astfel se poate presupune c i din el se va nate o nou ntruchipare de via
care l va depi. Construiete o filosofie a vieii n centrul creia este omul, creator de cultur,
ndeosebi geniul. La Nietzche omul nu etse cu adevrat om dac nu se strduie s fie ceea ce nu
poate fi.
18. Fiosofia sec.XX.
Filosofia contemporan este conceput ca analiza logic a tiinei, a refleciei asupra tririlor
personale, ca imagine a lumii obiective. Cu alte cuvinte filosofia contemporan prezint o
multitudine de orientri, curente, sisteme ce interacioneaz i nregistreaz mpreun o
dinamic. n filosofia contemporan sunt puse un ir de probleme, care au un caracter general-
uman: lumea i locul omului n ea, esena omului i menirea lui n lumea contemporan,
individul i ominirea, soarta civilizaiei umane, problemele globale. Pozitivism reprezentantul
curentului este Auguste Conte. Apare la mijlocul secolului trecut. Neag rolul filosofiei ca
concepie generalizat despre lume i se limiteaz la tiinele concrete, confirmate de experien.
Problemele filosofiei fr sens. Neopozitivismul anii 20 ai secolului nostru, reprezent.:
Russel, Austine, Moore. Ei nlocuiesc filosofia cu analiza logic a limbajului tiinei i consider
tiinifice numai acele probleme care au o soluionare experimental, logic. Curentul dat a avut
influen asupra fizicienilor, logicieni etc. Existenialism se ocup cu problema existenei,
principala problem careia este antalogia. Existena este ceva intern care permanent trece n
extern. Stucturalism- absolutizeaz metoda structural, el consider obiectele ca sisteme,
ansambluri organizate de elemente. O structur se reprezint ca un tip sau un model ideal.
19. Apariia i dezvoltarea gndirii filosofice in Moldova.Gndirea filosofic din Moldova
cunoate o cale lung de dezvoltare. Veacuri de-a rndul n Moldova n lipsa unei filosofii
teoretice, nelepciunea popular reprezenta vechea noastr filosofie. Creaia popular
constituia baza gndirii teoretice. Legendele i folclorul reflect concepie popular despre
crearea universului, a omului, lumii. Perioada iniial de dezvoltare a gndirii filosofice din
Moldova purta un caracter mitologico-religios. Literatura, cronicile bisericeti, letopiseele au
devenit purttorii concepiei despre lume. Grigore Ureche- Letopiseul rii Moldovei
istoria joac un rol important. Miron Costin- De neamul moldovenilor originea neamului.
Dimitrie Cantemir- concepia lui despre lume s-a format sub influena teologiei ortodoxe,
filosofiei stoicismului scolasticii medievale. A fost primul care a incercat de a formula o
termenologie filosofic romn. La baza lumii stau 4 elemente: apa, aerul, focul, pmntul.
Dezvoltarea economic a Moldovei din sec. XIX a constituit o premis obiectiv a studierii
bogiilor naturale ale rii, dezvoltrii tiinei i nvmntului, a pregtirii specialitilor din
diferite domenii i mai ales pentru industrie i agricultur. Secolul XIX n Moldova este secolul
iluminismului. Reprezentanii lui luptau pentru instaurarea lumii raionale, societii bazate pe
egalitate, libertatea politic drepturilor civile. Din iluminiti fac parte Gh. Asachi, C.Stamati,
C.Negruzzi, A Donici, A Hjdeu, M. Koglnicianu, B.P Hadeu .a. n operele sale ei criticau
neajunsurile societii existente. Un loc deosebit ocup A Russo, V. Alecsandri, M Eminescu,
care luptau mpotriva feudalismului i exploatrii naionale. Lucrrile lor conin idei social-
politice i filosofice, gnduri despre om, natur, locul i rolul lor n viaa societii, despre
monarhie i formele guvernrii statale, despre religie i proceduri juridice .a. 20.Ontologia ca
parte componenta a filosofiei.Notiunea de existenta si materie ,formele lor.Obiectivitatea
materiei si obiectivitatea spiritului.Ontologia este tiina despre existen. Existena este
noiunea cea mai general care cuprinde tot ce fiineaz independent de voina omului, tot ce
exist: realitatea material obiectiv, valorile spirituale i existena omului. Exist diferite tipuri
de existen:a naturii i a lucrurilor n natur; a omului; spiritual (procese i contiente); social.
Existenta este tot ceea ce exista ,tot ceea ce este,indiferent de forma pe care o are:materiala sau
ideala,indiferent de faptul cine este purtatorul acestei forme.Existenta reprezinta insasi faptul de
a fi,de a avea o realitate obiectiva.
MATERIA este un termen general pt toate elementele care ne inconjoara si din care sintem
alcatuiti.Din perspectiva fizicii,materia apare sub forma de substanta sau energie,din perspectiva
filosofica,materia este tot ceea ce ne inconjoara,trasaturile sale definitorii fiind:masa,necesarul de
spatiu,structura interna si energia termica,interna a materiei.Ea se intilneste in asa stari de
agregare ca:lichida,solubila si gazoasa.Caracteristicile principale ale materiei:-masa,-volum,-
structura.
21. Spaiul i timpul. Timpul i spaiulsocial.
Spaiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a
avea intindere, dimensiuni, structuralitate si interactiune. Timpul este modul de existen a
materiei care reflect durata, succesiunea schimbrii i dezvoltriisistemelor material. Spaiul i
timpul sunt nsuiri a obiectelor material i ele nu pot exista n afara materiei. Din acest punct de
vedere puten evidenia spaiul i timpul astronomic, fizic, biologic, psihic i social. Timpul
social caracterizez durata, succesiunea activitilor umane i relaiilor sociale n dezvoltarea
proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epoc la alta. Spaiul social are un sens
uman. Poate fi neles numai lundu-se n considerare activitatea omului. Structurile spaiale
sociale se formeaz datorit activitii oamenilor. Aristotel consider c spaiul este suma
locurilor pe care le ocup corpurile i c att material ct i spaiul ar fi finite. Hegel spaiul i
timpul ca fiind 2 categorii ale ideii absolute. Kant consider c n lumea ociectiv nu exist
spaiu i timp.
22.Miscarea si formele ei.Notiunea de progres si regres.
Miscarea este o categorie filosofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc in
Univers. In calitate de categorie filosofica presupune examinarea diferitor schimbari, de la
deplasari mecanice pina la procesele de gindire. Miscarea este un mod fundamental de existenta
a materiei, un atribut esential al acesteia si consta in totalitatea schimbarilor, proceselor,
sistemelor materiale care constituie universul. In dependenta de modul de organizare a materiei
se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala.
Micarea mecanic- deplasarea corpurilor n spaiu. Micarea fizic- mecanica moleculelor,
ex.:temperatura, sunetul, lumina. Micarea chimic fizica atomilor, reaciile de oxidare i
reducere. Micarea biologic chimia proteinelor, metabolismul, viaa. Micarea social
include viaa material, totalitatea relaiilor sociale. Progresul este o dezvoltare ascendenta, un
process de inoire continua, o succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre superior.
Progresul presupune o imbogatire a caracteristicilor, o apropiere fata de un anumit
obiectiv. Regresul este sensul descendent al dezvoltarii sistemelor si obiectelor, a fenomenelor
realitatii, la fel ca si progresul, regresulare un character relative.
23.Esenta dialecticii si legile ei.
Dialectica (grec. dialegomai - ntrein o conversaie, disput) - noiune filosofic, care la origine
n antichitate nseamna arta dialogului, miestria de a ajunge la adevr prin discuie, prin
descoperirea contrazicerilor n raionamentul oponentului. Dialectica filosofilor greci din acea
perioad purta caracter spontan. Cel mai mare dialectician al Greciei antice Heraclit afirma c
totul exist i concomutent nu exist, deoarece totul curge i se transform necontenit, apare i
dispare. E bine cunoscut maxima lui Panta rei (totul curge). Lumea, dup Heraclit, este
constituit din contrarii, iar lupta dintre contrarii este cauza dezvoltrii. Socrate privea dialectica
ca miestria de afla adevrul prin ciocnirea prerilor contrare, modul de a duce o discuie
tiinific. Platon numea dialectica metod logic care cu ajutorul analizei i sintezei duce la
cunoaterea adevratului existent ideilor. Aristotel nelegea dialectica ca miestria
demonstrrii i respingerii Lui Aristotel i aparine meritul de a defini i cerceta formele eseniale
ale gndirii dialectice. Dialectica n aceast perioad este nc foarte primitiv i
simplist,deoarece filosofii greci antici mai mult atrgeau atenia asupra micrii i a legturilor
dintre lucruri, dect asupra a ceea ce se mic, se transform i se leag. Ei nu ajunseser la
descompunerea obiec-telor i fenomenelor naturii n prile componente i la analiza lor, fr de
care este imposibil cunoaterea profund i multilateral a lor.
Legile dialecticii sunt cele mai generale legi ale dezvoltrii naturii, societii i gndirii umane.
Legea este reflectarea legturilor i relailor dintre obiecte i fenomene care au un caracter intern,
stabil, repetabil, esenial.
Legea trecerii schimbrilor cantitative n calitative - una dintre legile fundamentale ale
dialecticii, conform creea schimbarea calitii obiectului are loc atunci, cnd acumulrile
schimbrilor cantitative ating o anumit limit.Pentru medicin aceast lege are importan n
nelegerea proceselor patologice, diferenierea lor i determinarea tacticii tratamentului.
Legea unitii i luptei contrariilor - una din legile fundamentale ale dialecticii, care dezvluie
sursa automicrii i dezvoltrii obiectelor i fenomenelor. Ea exprim esena, nucleul
dialecticii, deci reflect procesele din profunzime, de la nivelul esenei. Izvorul dezvoltrii este
contradicia dialectic. Orice obiect i fenomen prezint unitatea i lupta prilor contrare.
Contrariile sunt acele laturi i tendine ale obiectelor i fenomenelor ce se exclud i se
condiioneaz reciproc. Ele au caracter obiectiv i universal i interaciunea lor formeaz
contradicia dialectic. Contradicia dialectic exist n toate obiectele i fenomenele, se schimb
numai strile lor, parametrii cantitativi, caracterul contradiciilor i semnificaia lor pentru
sistem. Laturile ei sunt unitatea i identitatea (armonia), deosebirea i contrariul (disarmonia),
contradicia (conflictul, lupta). Contradicia dialectic acutizndu-se duce la conflict, iar ultimul
cu necesitate trebuie s fie rezolvat. n procesul rezolvrii contradiciilor se lichideaz numai
acele momente care s-au nvechit i frneaz dezvoltarea. Cu rezolvarea unor contradicii apar
altele i asta are loc permanent.
Legea negrii negaiei - proces a dezvoltrii, conform cruia vechiul este negat de ctre nou, iar
noul la rndul su este negat de ceva i mai nou. Negarea dialectic este categoria filosofic care
exprim momentul de legtur, succesiune a diferitor etape, stadii n procesul de dezvoltare a
realitii. Dezvoltarea este un proces de trecere de la o calitate la alta, de la vechi la nou, de la
interior la superior.
24. Determinismul si indeterminismul.Notiunea de lege.Clasificarea legilor.
n literatura filosofic prin determinism se desemneaz pe de o parte caracterul determinant al
proceselor din univers i mecanismele proceselor de determinare. n literature filosofic ntlnim
cel puin 3 modaliti de concepere i definire a determinismului. 1)modalitatea descriptiv;
2)modalitatea explicativ(teoria cauzalitii); 3)modalitatea global(exprim sensul i ordinea
lucrurilor). Legea- categorie filosofica care exprima raporturile esentiale necesare, generale,
relativ stabile si repetabile intre laturile interne ale aceluiasi fenomen . Legile se clasific: n
dependen de gradul de generalitate: legi particulare(ntr-o anumit sfer); legi specifice(cazuri
pariculare). n depende de sfera de aciune: ale naturii, ale societii, ale gndirii. n
dependen de caracterul aciunii: legi statistice, legi dinamice.
29.Gnoseologia ca teorie a cunoaterii. Subiectul i obiectul cunoaterii.
Cunoasterea este un proces de productie al cunostintelor. Procesul cunoasterii reprezinta un act
care are loc in cadrul constiintei individuale, care folosind cunostinte initiale produce alte noi.
Cunoasterea este proces dialectic contradictoriul al reproducerii treptata in constiinta.
Cunostintele sunt rezultatul activitatii cognitive a omului, ele apar si functioneaza in procesul
activitatii practice a omului. Procesul cunoasterii presupune un obiect si un subiect. Obiectul este
acea parte a realitatii spre care este orientate activitatea subiectului. El exista idependent de
subiect. Subiectul poate fi atit un individ luat aparte cit si un grup de persoane. In procesul
cunoasterii obiectul si subiectul se afla intro permanenta interactiune.
30.Cunoaterea tiinific, specificul i structura ei. Epistemologia. Paradigma tiinific.
Cunoasterea stiintifica apare pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii urmarind
descoperirea legilor structurilor profunde. Au un character systematic si metodic, rezultatele
fiind organizate in sisteme logice autonome. Ele cerceteaza mecanismele principiile si legitatile
cunoasterii. Epistemiologia este teoria cunoasterii stiintifice, este o ramura a filosofiei care se
ocupa cu originea natura metodele scopurile cunoasterii stiintifice. Paradigma stiintifica este un
set de idei caracteristice impartasite de o comunitate de savant care servesc drept model pentru
formularea si rezolvarea problemelor teoretico-stiintifice. Ea reprezinta un anumit stil de gindire
ce determina o etapa concreta a dezvoltarii stiintei.
31.Logica si metodologia cunoasterii stiintifice.Specificul cunoasterii economice.
Logica si metodologia cunoasterii stiintifice studiaza raportul dintre logica si
metodologie.Logica stiintei reflecta logica structurilor stiintifice, reprezinta teoria principiilor pe
baza carora se organizeaza investigatia stiintifica.Logica stiintei abordeaza problema metodelor
si formelor cunoasterii stiintifice, natura descoperirelor stiintifice,dialectika traditiei si inovatiei
in procesul cunoasterii stiintifice.Logica stiintei analizeaza ansamblul bine ordonat de propozitii
ale sintaxei logice ale limbajului.Logica stiintei se ocupa cu analiza formala si confruntarea
diferitor notiuni stiintifice intre ele cu scopul de a le evidentia sensul, corectitudinea
formala,legaturile si valoarea relative a adevarului.Problema fundamentala a logicii stiintei este
cercetarea legaturii ce se stabileste intre cunostintele data si cele noi, atat la etapa elaborarii
ipotezelor cat si la etapa verificarii lor.Ca metodologie generala a cercetarilor stiintifice logica
stiintei cuprinde metodele utilizate in procesul descoperirii si sistematizarii cunostintelor.Printre
acestea mentionam analiza si sinteza, inductia si deductia,observatia,experimentul,
ipoteza,modelarea,formalizarea, etc.De asemenea sunt studiate
procedeele:generalizarea,abstractizarea,analiza, sinteza, definitia, observatia, experimentul,
preclucrarea datelor experimentale.Unitatea logicii si metodologiei stiintei este observata de
Aristotel, cugetatorul care in lucrarea Organonul analizeaza aspectul logic ce instrument
apriori in activitatea savantului.Logica este utilizata de Aristotel cu scopul de ai oferi stiintei
forma demonstrativa,iar opiniei forma argumentarii.
32.Problema adevrului n tiina i filosofie. Obiectivitatea adevrului. Adevrul i
credina.
ADEVARUL ESTE O CATEGORIE FILOSOFICA CE VIZEAZA CORESPONDENTA
ADECVATA A IMAGINII CU OBIECTUL, A CUNOstintelor cu realitatea. Mijloacele de
destinatie intre adevar si fals si de a califica ceva ca fiind adevarat sunt:
1)Ratiunea
2)Intelegerea
3)Legi logice
Adevar stiintific este adevarul dobindite si dovedite de stiinta experimentata este exact
incomplete.
Adevar filosofic este mai radical mai esential , atributul adevarului stiintific. Poate exista adevar
material formal metafizic. Adevar a credintii sau a unei opinii. Adevar absolut este coincidenta
absoluta a obiectului cu imaginea. Adevar obiectiv este cel ce nu implica atitudinea subiectului.
Conceptul adevarului se inscrie in cadrul uneia dintre temele fundamentale ale reflectiei
filosofice- tema valorii cunoasterii umane in genere, acele stiintifice in particular. Aceasta tema,
la rindul ei, poate fi situate in contexte mai largi, sau mai restrinse, intrebarile puse si solutiile
cautate stind sub semnul unor obtiuni si idei directoare in care recunostem o gama intinsa de
interese, de cai de abordare si interpretare mai mult sau mai putin distincte.
Adevarul este determinat de subiectul cunoasterii cit si de obiectul cunoasterii,ce produce
realitatea asa cum este el in afara si independent de cunostinta.Adevarul este un ideal
reglamentator al cunoasterii. Nu este vesnic,neschimbat,stabilit o data pentru totdeauna.Este
obiectiv ,deoarece corespunde lumii obiective. Adevarul este valoarea cognitiva fundamentala.
Forma de exprimare a adevarului obietiv, dependenta de conditiile concret istorice,ce
caracterizeaza gradul preciziei,strictetii, e numita adevar relativ. Adevarul relativ este
cunoasterea limitata veridica despre ceva.Cunostintele depline, precise, multilaterale,referitaore
la un anumit fenomen, constituie adevarul absolute.Adevarul absolut este acel continut al
cunostintelor care nu este combatut de dezvolatrea ulterioare a stiintei.
Teoria adevarului este una din cele mai fundamentale teme filosofice, referindu-se la
valoarea cunoasterii umane in genere si acele stiintifice in special. Gnoseologia plaseaza tema
adevarului cunoasterii in contextual restrins al relatiei cognitive- relatia dintre om si lume. In
afara teoriei corespondentei sint de retinut:
a) teoria coerentii, ea sustine in esenta ca adevarul exprima acordul formal intre instituentii unui
system epistemic, absolutizarea acestui moment real al adevarului si ignorarea acordului cu
realitate extraconceptuala si extralingvistica conduc la formalism.
b) teoria pragmatista, ea identifica adevarul cu ceea ce se dovedeste a fi util si eficace in
rezolvarea unor situatii problematice, in stapinirea practica a proceselor. Situarea consecventa pe
pozitiile materialismului impune aducerea in primplan a ideii obiectivitatii adevarului si,
corelativ, respingerea pozitiilor subiectivist- relativiste si agnostice. Obiectivitatea adevarului
inseamna reproducerea adecvata a unui continut real care exista independent de vointa si
constiinta subiectului cunoscator.
c) teoria adevarului-corespondenta. Apare in formularea sa deplina deja cu Aristotel, este
considerate, pentru raspindirea sa si datorita prestigiul filosofilor care au sustinut-o teoria
clasica a adevarului. Ea se bazeaza pe faptul ca propozitiile au o functie afectiva, adica spun ceva
despre realitate, astfel incit daca spun cum este realitatea, atunci sunt adevarate si daca nu spun
cum este realitatea atunci sunt false. Este numita astfel, intrucit adevarul consta in corespondenta
intre continutul propozitiei (starea de lucruri exprimata de ea) si realitate.
d) teoria redundantei. Isi propune sa reduca la minim sau chiar sa elimine semnificatia teoretica a
notiunii de adevar. Teoria redundantei sustine un punct de vedere asemanator cu cea pragmatica,
intrucit identifica afirmarea adevarului cu actul acordului, realizind transformarea predicatului
adevarului intr-o locutiune cu o functie performativa, adica avind valoare de actiune.
33.Societatea ca obiect de studiu al filosofiei. Structura societii, elementele ei.
Societatea desemneaza ansamblul in care este integrate viat afiecarui om cu preocuparile,
dorintele si actele sale. Societatea este un complex unital, system integrat de relatii intre oameni.
Kant afima ca omul se poate realize in cadrul societatii. Hegil afirma ca omul are nevoie de
semen pentru a fi recunoscut. Structura societatii constituie subectii sociale, relatii dintre oameni,
institutiile sociale, activitatea umana. Principalele sfere ale societatii sunt: sfera economica, sfera
politica, sfera sociala, sfera spirituala.
34.Sistemul economic al societii. Economia ca scop i mijloc de existen a societii.
Sfera economica este una dintre ce le mai fundamentale ce cuprinde productia, schimbul si
consumul bunurilor. Importanta sferei economice rezida faptul ca ea creeaza o baza materiala a
societatii, influenteaza stratificarea sociala procesele politice si sfera spiritual (cultura).
Importanta sferei economice pentru societate este satisfacerea nevoilor omului de hrana, adapost
imbracaminte, de aparare constituie obiectivul prim al activitatii economice. Economia se ocupa
tot mai mult pentru a gasi mijloacele si solutiile optime pentru a obtine cel mai mare randament
cu cel mai mic effort.
35.Societatea i natura, corelaia lor. Probleme ecologice contemporane, biosfera i
noosfera.
Natura si societatea exista ca un tot intreg care in permanent interactioneaza. Societatea
Constituie o treapta in dezvoltarea naturii dar ea se condce de legile sale proprii. Cel mai vechi
mod de interactiune social natura: este modul coievolutiv-culegetor. Notiunea de natura este una
larga si inglobeaza si lucrulire din natura: lumina, stelele indepartate, transformarilor reciproce
ale particulelor, intinderile nemarginite ale oceanelor. Biosfera este invelisul pamintului cuprins
de viata si dotat cu o organizare geologica si fizio-chimica specifica. Biosfera include
organismele vii inclusive omul si mediul ambient. Odata cu aparitia societatii umane biosfera
poate fi transformata in
noosfera ea constituie invelisus Terrei ce cuprinde sfera interactiunii naturiisi societatii pe baza
actiunii rationale a omului. Cunoscind legitatile naturii si perfectionind tehnologiile omenirea
devine o forta constienta de transformare a spatiului planetar si cosmic. Noosfera are tendinta de
a se largi permanent.
36.Sistemul social i politic al societii.
Prin system politic inlegem acest system partial al societatii ce cuprinde ansamblu relatiilor
institutiilor conceptiilor, comunicatiilor de natura politica prin care se asigura organizarea,
functionarea si conducerea societatii. Societatea se prezice ca un system social global care este
structurat in subsisteme care constituie la rindul lor sisteme de sinestatatoare cu structure,
mecanisme si functii proprii. Din cadrul oricarui system social global cele mai importante sunt
partiale: system politic, system economi, informational, spiritual, militar. Conceptul de sistem
politic sa impus sub notiunea de ,, organizare politica.
37.Raportul dintre natural i social n om. Noiunile de individ, individualitate, om,
personalitate.
Omul traiste si isi desfasoara activitatea intrun mediu natural si social. Aristotel spunea ca omul
este natural, o fiinta politica destinata de a trai in societate . Natura il impinge pe om spre
asocieri. Prin Individ se intelege ceva singular in sens spatial temporal, se foloseste cu referire la
oameni. Prin individualitate se intelege totalitatea particularitatilor specific unui individ sau unei
persoane care deosebesc un individ de altul, persoana cu insusiri morale sau intelectuale
deosebite. Prin personalitate inlegem trasaturi emotionale, cognitive si .
38.Obiectul si problematica antropologiei filozofice,notiulele ei de baza.Principalele conditii
filozofice despre om. Antropologia-ea studiaza problematica omului sub aspectele sale cele mai
generale prin sintetizarea datelor tuturor stiintelor particulare despre om.Se ocupa cu studiul
stiintific al omului.Studiaza toti oamenii din toate epocile si trateaza toate dimensiunele
umanitatii.In centrul antopologiei-este ideea de cultura. Principalele teorii antopologice ale
epocii sunt cele datorate lui H.Spencer(organismul social),Karl Marx(determinismul social si
evolutia umanitatii:ca lupta intre clase),Taylor(definirea culturii). Conceptia crestina despre
om-reiese credinta ca omul este ultimul si cea mai superioara dintre creaturile pamintesti.
39.Sensul si scopul vietii omului.Fenomenul alienarii. Problema sensului vietii omului este
esentiala pentru filosofie.Sensul vietii este cel pe care ni-l atribuim.Sensul se constituie in noi
insene fiindca rezultatul interactiunelor structurilor constituante ale constiintei.In prim aspect in
abordarea sensului vietii umane este acela de a pune problema in centrul constiintei,de a medita
asupra urmatoarelor chestiuni:are valoare viata?merita ca sa fie traita? Camos afirma ca sensul
vietii este cea mai prezenta dintre chestiuni. Viata are valoare daca e traita in conditii
umane,daca e luminata de constiinta de sine a omilui,daca dobindeste un sens,dar viata poate
dobindi sensul numai prin activitatea umana. Sensul vietii-un produs social.
40.Axiologia-esenta si notiunele de baza.Tipuri de valori si dealectica lor.Valori general
umane. Axiologia-obiectul axiologiei il constituie studierea valorilor generece si a legaturilor
generale ale sistemelor de valori.Axiologia este o teorie a creatiei orientate spre finalitatea
inconstienta cu trasaturi differentiate in functie de domeniul de studii. Este stiinta desspre
originea caracteristicile si legaturile dintre valori. Valoarea exprima atitudinea omului fata de
lucrurile, fenomenele ce se intimpla, exista. Valoarea poate avea un character obiectiv prin
existenta omului in diferite activitati, dar totodata si un character subiectiv, unde valorile erau
considerate ca exprima reflectarea sentimentelor, emotiilor, conditionate de catre un oarecare
obiect. Ca univers de semnificatii, lumea valorilor reflecta nu aprecieri, necesitati si aspiratii
individuale, ci idealurile, necesiattile si nazuintele unei perioade istorice concrete. Totodata
valorile sunt o realitate artificiala, construita de om in procesul realizarii anumitor scopuri.
Valoarea e caracteristica a obiectelor care satisfac anumite nevoi, ele sunt relationale, ele pe
parcurs evolueaza, unele pierzindu-si calitatea de valoare, altele capatind-o. Caracteristici:
1. polaritatea ce are loc in interiorul valorii
2. Ierarhizarea dupa importanta pentru om
3. Egalitatea proclama suprematia principiului egalitatii oamenilor
4. Raritatea unele valori se bucura de pretuirea maxima, care implica sacrificial, altele nu se
bucura de pretuire.
Valoarea constituie obiectivizarea fortelor creatoare, esentiale omului, iar natura si componentele
ei obiecte valorizate sau dupa Marx natura umanizata. Valorile: nu sint concepte (orice
rationamente ar face cineva, nu poate explica de ce ii place muzica lui Verdi sau sculptura lui
Brincusi); nu sint lucruri, dimpotriva constituie o lume aparte de cea a lucrurilor, o lume de
sensuri care o dubleaza pe cea a obiectelor fizice, ele nu se pot confunda cu purtatorii lor
materiali; nu sint fenomene psihice, chiar daca sint strins legate de dorintele subiectului uman;
nu sint obiecte ideale, asemeni modelelor din fizica teoretica. Valoarea este proprie subiectului,
implica un suport obiectiv si un act subiectiv de semnificatie. Odata cinstituite, valorile au o
relativa independenta de subiectul creator, o evolutie proprie si o obiectivitate specifica.
Referitor la geneza valorilor, ele sunt creatia omului si reprezinta o dimensiune esentiala a
existentei umane.
41.Cultura ca obiect de studiu a filosofiei.Cultura si societatea,subcultura,contracultura.
Cultura cuprinde intregul mosaic al creatiei umane. In cultura intra tot ce a creat,a conservat
si a difuzat ca valoare mintea omineasca din momentul cind a facut primul pas desprinzindu-se
de natura.Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om in dramaticul
process de afirmare a sa ca fiinta sociala. Deosebirea dintre cultura si natura:
-daca natura este stiinta obiectiva independenta de constiinta,cultura este stiinta constientizata.
-procesele din natura se manifesta spontan.Orice act de cultura necesita componenta spirituala.
-realizarile culturale,traiesc prin oameni.
-natura este supusa unor cause,legi,necesitaticultura apare ca o expresie a libertatii umane ca
rezultat al succesului repurtat de om.
42.cultura de masa si cultura de elita.Cultura si globalizarea.
Toata viata sociala este dominate de cultura.Din aceasta cauza pretutindeni traiesc oameni ei
creeaza cultura neexistind societati aculturale si aici macar indivizi lipsiti de cultura.Orice
societate are cultura,oricit de simpla ar fi ea.
Dezvoltarea culturii reprezinta intotdeauna rezultatul unitatii continuitatii si discontinuiitatii.
43.Cultura si civilizatia:unitatea si deosebirea.Contradictiile civilizatiei comporane.
Notiunea de cultura se afla in strinsa legatura cu cea de civilizatie.Cultura constituie masura
dezvoltarii personalitatii umane. Cultura si civilizatia sint concepte in actiune,nu orice valoare
culturala rezulta din faptele civilizatiei dar orice fenomen de civilizatie presupune valori
culturale. Gradul de civilizatie se apreciaza nu numai dupa amploarea activitatii culturale dar si
de masura in care patrimonial cultural,artistic sau stiintific transforma conditiile externe de viata
ale oamenilor. Unii savanti,cultura o opun civilizatiei.Considera ca stiinta si tehnica
dezvoltindu-se in sinul civilizatiei este ostila culturii. Cultura si civilizatia: unitatea si
deosebirea. Contradictiile civilizatiei contemporane.
Civilizatia: toatalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului (fizic si
social), reusind sa-l supuna si sa-l transforme, sa-l organizeze si sa i se integreze: satisfacerea
nevoilor materiale, confortului si securitatii, alimentatia, imbracaminte, constructii, tehnologie,
activitati econ, soc, pol, educatie, invatamint etc.
Unitatea:
Dupa Blaga, civilizatia si cultura sunt forme ale creatiei umane
Ambele sunt forme ale creatie prin care omul a devenit o fiinta unica in univers
Civilizatia este insertia culturii in existenta oamenilor, circulatia valorilor culturale sau cultura
in actiune
Deosebirea: Civilizatia e considerate ca o cultura material ape cind cultura e privita ca domeniu
spiritual Pentru Spenglov, cultura reprezinta prima faza de plamadeala si dezvoltare a formelor
creatiei culturale miturile, religia , artele. Civilizatia este etapa finala cind elementele creatiei
culturale incep sa se ofileasca, secatuind. E considerate declinul fatal al culturii Tot la Blaga,
cultura are o finalitate spirituala insa civilizatia una practica Intre cultura si civilizatie nu este un
raport de pozitie reductibila ci de interactiune permanenta, de conjugare.
Contradictiile civilizatiei contemporane: civilizatia a fost interpretata in mod diferit pe de o parte
ca criteriu a dezvoltarii, pasirea barbarismului, nivelul trecerii, depasirii de catre societate a starii
si originii inculte si animalice. Pe de alta parte civilizatia era interpretata ca dauna a progresului
social. Criza valorilor morale se exprima si in degradarea relatiilor umane, care extinde violenta,
infractionalitatea, criminalitatea. In secolul nostrum se desfasoara criza civilizatiei industriale si
trecerea spre o noua civilizatie postindusriale. Sunt aparente disproportiile intre dezvoltarea
stiintelor si tehnicii si alte domenii ale creatie si valorilor spirituale, care au ramas in urma.
Accentuarea unor fenomene de pierderea increderii si sperantei in viitor. Este vadita si criza
moralitatii, combaterea saracimii sufletului marei mase a indivizilor. Criza valorilor morale se
exprima si in degradarea relatiilor umane cotidiene.
44.Notiunea de morala.Structura moralei.Specificul normelor morale. Morala-un sistem de
norme,idealuri,cerinte care caracterizeaza anumite comunitati sociale si de aceea morala are
intotdeuna un caracter istoric.-un set de reguli,norme de care se conduc oamenii in activitatea lor
vitala. La baza moralei-sta constiinta de sine,constientizarea de catre individ a propriei sale
valori in raport cu valorile altora. Normele morale se manifesta in toate domeniile de activitate.
Norma morala este datoria autoimpusa de catre fiecare constiinta libera si care ii cere omului sa
vrea prin tot ceea ce gindeste si face sa fie om la nivelul maxim al posibilitatilor sale. Normele
morale se bazeaza pe autonomia vointei,fiind impuse de constiinta morala,sunt insotite de
sanctiuni spirituale si au drept fire sociala promovarea unui maximum de societati.
48.Religia si stiinta.Religia si libera cugetare.Locul si rolul religiei in contextul civilizatiei
contemporane. Din timpurile stravechi pe om l-a interesat problema originii sale.Astazi exista
doua pareri:-evolutie(Charles Darvin)-creatie(Biblia)Stiinta si religia sunt doua exemple ale
dorintei omului:de a cunoaste adevarul dar exista si o diferenta semnificativa intre modul de
cautare a adevarului stiintific si cel a adevarului religios. Tocmai de aceea de-a lungul timpului
cele doua au fost in conflict,datorita ipotezelor si conceptiilor diferite care le promovau.
Giokdono Bruno-a fost ars pe rug pentru conceptiile pe care le promova.Liber-cugetator este
acela care isi formeaza opiniile bazindu-se pe fapte pe care le vede.Ea sa manifestat cu
respingerea doctrinelor religioase impuse de biserica pe parcursul timpului.Liber cugetator-cere
libertate deplina de gindire,expresie,publicare si actiune.