Capitolul 12

Nu. Chestia asta nu trebuia sa se fi intamplat.

Prima ora m'am gandit sa stau pe tusa si am observat ca si Edward incerca sa faca aceiasi
chestie, pentru ca i'am vazut de la o departare destul de mare. M'am grabit sa ma bag in
masina ca totul sa para normal. Mi'am dat drumu' la caldura si am pornit radioul. Da. Era exact
cum ma gandeam ca se v'a intampla. El si'a trant portiera Mercedesului negru si a venit la
mine, in masina. Eu eram distrusa, nu eram in apele mele deloc si , in plus, eram in soc,
Edward venea la mine in masina. Ce naiba il apucase. Am stabilit ca nu o sa dam de banuit
deloc. A deschis portiera si s'a asezat pe scaunul din dreapta mea. Si a stat acolo , fara sa zica
nimic. Nu facea nimic, mai aveam putin pana il pocneam. Si dupa alte 4 minute chiuitoare, am
deschis amandoi gura, eu incercand sa spun ceva. Dar m'am oprit, am vrut sa'l las pe el sa
vorbeasca. Si el s'a oprit. Apoi liniste. Liniste si ... iar liniste.
-Bun. Ce vrei? l'am intrebat cu un ton ascutit.
-Sunt dependent de tine. mi'a zis in soapta.
-Edd, nu esti dependent de mine. Nu e asta motivul pentru care ai incalcat limita.... Ce e cu
tine?
-N'am nimic, pe bune. Dar .. vriam sa ma asigur ca esti bine. L'am auzit pe Newton ca vrea sa
se ia de tine si l'am "atins" un pic. Da! L'am batut azi.
-Cum.. Doamne Edward.. n'ai cum sa fii facut asta. Azi eu m'am luat de.... si atunci mi'a picat
fisa.
-Deci asa se explica de ce venea din padure vanat. Tu...... i'ai facut toate alea?
-Mda. Am vrut sa'i dau o lectie .. sa nu se mai puna cu tine.
-Bells stii ca nu trebuia sa faci nimic. Si m'a luat in brate. Imi cauta buzele reci, in timp ce
masina se umplea de mirosul lui, mirosul dulce.
-Poate ca nu trebuie sa ne mai ascundem atata. i'am spus dupa, dar trebuie sa stii ceva.O
cheste pe care o vei afla in seara asta. Sunt constienta de sentimentele mele pentru tine, dar
trebuie sa stiu sigur ca si tu ma iubesti.
-Stii bine ca o fac.
Stiam? Desi trecusera mai multe luni de la prima mea intalnire cu Edward si chiar daca stiam ce
simt pentru el, nu eram sigura ca era si el sigur ca ma iubea. Oricum, tipu; trebuia sa stie ca
iese cu un vampir. Desi el nu era un om normal, nu avea aceiasi nuanta a pielii cu restul
oamenilor din Forks.
S'a dat jos din masina, m'a asteptat sa cobor si eu, Apoi m'a luat de mana, m'a sarutat si am
intrat in scoala. Tate privire erau atintite asupra noastra. Pana si Mike si Jessica se uitau la noi,
cu o ura in ochi, de parca i'am fi omorat. Si am intrat in laboratorul de biologie. Si am stat
impreuna toate aceste ore si la pranz, am luat o masa libera numai pentru noi doi.
-Si ce trebuie sa stiu eu?
Uitasem ca i'am promis ca trebuie sa'i spun .I'am luat mana intr'a mea.
- Ce simti acum? l'am intrebat
- Esti, ca deobicei, foarte rece. Si foarte palida,dar extrem de frumoasa. Culoarea ochilor ti se
schimba foarte des. Cateodata vorbesti foarte incet incat numai eu pot sa aud, te misti foarte
repede si esti izolata de ceilalti.
Deci observase. Stia ceva.
-Bun. Atunci banuiesti ce sunt?
- Stiam ca nu poti fi om, asa ca m'am documentat putin de pe net. Si .. eu cred ca esti... un ...
-Da.
-Vampir. Am zis amndoi in acelasi timp. Se auzeau numai zumzetele celor din jur, dar nimic din
partea noastra. Nu parea deloc speriat.
-Si.. nu ti'e frica?
-Bella, eu nu'ti spun nimic? Nici eu nu sunt om. Sunt un fel de half-vampire. Si nu esti primul
vampir pe care l'am vazut in viata mea.
-Macar stiu ca nu exista astfel de informatii pe net.. am spus uitandu'ma in gol.
Apoi s'a sunat. Am mers amandoi, catre urmatoarea clasa, eu miscandu'ma foarte greu, eram
confuza. Trebuia sa aflu mai multe. Si asta trebuia sa se intample cat mai repede.