Dezvoltarea are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari si reveniri aparente, cu rennoiri continue.

Ca
proces ascendent, dezvoltarea este rezultatul actiunii contradictiilor ce se constituie mereu ntre capacitatile pe care le are
la un moment dat individul si cerintele din ce n ce mai complexe pe care le releva factorii materiali si socio-culturali cu
care acesta este confruntat n devenirea sa.Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor externi si interni. Cei
externi sunt constituiti din totalitatea actiunilor si influentelor ce se exercita din exterior asupra formarii si dezvoltarii
personalitatii umane. Acestia sunt mediul si educatia. Factorii interni sunt constituiti din totalitatea conditiilor care
mijlocesc si favorizeaza dezvoltarea psihica, conditii care pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala. Toate aceste
influente exercitate asupra personalitatii umane pot fi grupate prin raportare la trei notiuni de baza: ereditatea, mediul
si educatia.
EREDITATEA
Conceptul "ereditate" provine de la cuvntul latin heres-mostenitor. Ereditatea poate fi definita ca nsusirea fundamentala
a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei,
grupului si individului. Remarcam n acest context faptul ca identitatea genetica este practic imposibila ntre antecesori si
descendenti, probabilitatea unei identitati absolute fiind de 1 la 70 de trilioane. Rezulta astfel ca din punct de vedere
genetic fiecare individ este diferit, unic si irepetabil n raport cu toti ceilalti din trecut, prezent, sau viitor. Aceste
informatii se reflecta in insusirile fizice, biochimice si functionale in plasticitatea sistemului nervos central, intensitatea,
echilibrul si mobilitatea proceselor de excitatie si inhibitie, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor si ale
glandelor cu secretie interna, predispozitiile catre o forma sau alta de evolutie a starii de sanatate. Altfel spus, caracterele
ereditare reprezinta expresia morfologica sau functionala a ceea ce este stocat in genomul celulei ca informatie genetica
inglobata in gena. In urma cercetarilor s-a ajuns la concluzia ca majoritatea caracterelor sunt determinate de mai multe
gene, care conlucreaza pentru a exprima un anume caracter.
- mostenirea ereditara apare ca un complex de predispozitii si potentialitatii, si nu ca o transmitere liniara a trasaturilor
antecesorilor,
- diversitatea psihologica umana are cu certitudine si o radacina ereditara (baze comportamentale), dar nu poate fi redusa
la aceasta
- ereditatea caracterelor morfologice si biochimice este mult mai bine cunoscuta decat ereditatea insusirilor psihice, care,
in cele mai multe cazuri, pare a fi rezultatul unor determinari poligenetice
- ceea ce este ereditar nu coincide intotdeauna cu ceea ce este congenital sau innascut, unde sunt cuprinse si elemente
dobandite in urma influentelor din perioada prenatala / intrauterina,
- ceea ce tine de ereditate se poate exprima in diverse etape de varsta sau poate ramane in stare de latenta pe tot parcursul
vietii, in absenta unui factor activator (de exemplu, degenerarea prematura a unor structuri anatomice, aparitia unor
afectiuni organice sau psihice, declansarea unor reactii alergice,pot fi rezultatul unor predispozitii mostenite genetic),
- factorul ereditar confera unicitatea biologica
- factorul ereditar nu se exprima in aceeasi masura in diversele aspecte ale vietii psihice, unele poarta mai puternic
amprenta ereditatii (temperamentul, aptitudinile, emotivitatea), altele mai putin (atitudinile, vointa, caracterul),
- o aceeasi trasatura psihica poate fi, la persoane diferite, rodul unor factori diferiti (pentru unele persoane factorul ereditar
poate fi determinant, in timp ce pentru altele mediul sau educatia poate avea contributia decisiva),
- din perspectiva filogenetica, ereditatea umana are o importanta redusa in determinarea setului de comportamente
instinctive, asa se explica de ce, in comparatie cu alte specii, puiul de om isi pierde specificitatea daca, in dezvoltarea sa
timpurie, este insotit de membrii altei specii (exemplul tipic in acest caz este oferit de copiii crescuti in compania
animalelor si care s-au salbaticit, in ciuda ereditatii de tip uman).
Factorul ereditar genereaza un anumit tip de conduita, acesta avand o mare importanta in procesul de structurare a
personalitatii, dar faptul nu se poate explica independent de actiunea factorilor de mediu si de influentele educatiei.
Majoritatea autorilor sunt de parere ca zestre ereditara la om se manifesta in doua planuri principale, unul in determinarea
trasaturilor anatomo-fiziologice, iar celalalt in determinarea unor particularitati individuale (culoarea pielii, a ochilor, a
parului, amprentele digitale, grupa sanguina).
In conceptia educationala stiintifica privind dezvoltarea personalitatii sunt luate in considerare trei categorii de potente
ereditare de natura anatomo-fiziologica si anume: potentele analizatorilor, potentele sistemului nervos central si
instinctele.
Ereditatea isi face simtita prezenta in formarea personalitatii individului in masura in care ceilalti doi factori ii permit. In
conditiile in care mediul de viata al individului este unul favorabil, iar actiunea educativa ce se exercita asupra lui este una
de calitate, posibilele influente negative ale ereditatii sunt foarte putin simtite in personalitatea acestuia. Astfel, se explica
faptul ca exista copii care nu sunt foarte bine dotati intelectual, dar care reusesc sa faca fata exigentelor scolare, fiind
stimulati si dirijati de parinti cat si de cadrele didactice, atingand performante neasteptate. De asemenea exista si situatii
contrare, in care copii dotati din punct de vedere ereditar nu se pot ridica la nivelul asteptarilor deoarece nu li se creeaza
conditii favorabile de viata si de studiu.
Posibilitatile innascute ale copilului trebuiesc descoperite, stimulate si dezvoltate pentru a se putea transforma in
aptitudini si apoi in talente. In caz contrar ele raman latente, iar in cele din urma se pierd. Ereditatea, fara contributia
celorlalti doi factori - mediul si educatia - este asemenea unui sol fertil, dar necultivat.

Mediul
Mediul este constituit din totalitatea elementelor externe cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul
dezvoltarii sale. Distingem n acest context existenta a doua planuri majore n care factorii de mediu actioneaza asupra
individului: planul factorilor natural-geografici si planul factorilor de ordin social. n rndul factorilor natural-geografici
includem relieful, clima, temperatura, iar factorii de ordin social includ alaturi de educatie, familia, grupul de prieteni,
contextul cultural al existentei individului etc.
Din punctul de vedere al tipului de influente exercitate din partea factorilor de mediu distingem influente ale mediului
proximal (persoane si situatii cotidiene) si influente ale mediului distal (mass-media, internet-ul). Datorita progresului
tehnologic asistam n prezent la o eliberare progresiva a individului de sub influentele mediului proximal, la o crestere a
expunerii acestuia la fluxul informational, nu ntotdeauna benefic, al mijloacelor media. Factorii de mediu nu trebuie
redusi nsa la nivelul realitatii lor fizice, fiind necesara luarea n calcul a semnificatiei acordate de catre subiectul uman
acestora. Altfel spus conditia dezvoltarii este ca factorii de mediu sa actioneze asupra subiectului uman iar acesta sa
reactioneze prin intermediul unei activitati proprii specifice. Concluzionnd putem spune ca actiunea factorilor de mediu,
la fel ca si cea a ereditatii, este si ea una de factura aleatorie, probabilistica, putnd fi n egala masura o sansa a dezvoltarii
sau un blocaj al acesteia.


Educatia
Educatia controleaza si organizeaza influentele mediului asupra individului, adaptndu-le la particularitatile de vrsta si
individuale ale acestuia. Altfel spus, educatia face legatura si mediaza ntre potentialitatea de dezvoltare, propusa de
ereditate si oferta de posibilitati ale mediului. Astfel educatia armonizeaza interactiunea ereditate-mediu si creeaza un
climat favorabil actualizarii potentialitatilor genetice, fapt pentru care putem spune ca educatia este o activitate umana
specializata n dezvoltare.
Fara a nega importanta factorilor ereditari si de mediu suntem totusi ndreptatiti sa afirmam ca educatia, care include un
sistem complex de actiuni si influente de natura formativa si informativa, are un rol hotartor n dezvoltarea psihica si n
formarea personalitatii umane. Personalitatea umana este unica, originala si irepetabila. Ea apare si se formeaza n cadrele
unui proces complex de asimilare si prelucrare de informatii, proces ce poarta numele generic de nvatare. Desfasurarea
acestui proces se realizeaza la intersectia a doua mari categorii de factori:
a. factori interni (biologici si psihologici);
b. factori externi (mediul si educatia);
Factorii biologici includ ca si componente esentiale ereditatea, vrsta, gradul de dezvoltare fizica, starea de sanatate etc.
Factorii psihologici se refera n special la aspecte cum sunt cunostintele, capacitatile operationale, motivatia, vointa etc.
Factori de mediu ( mediul familial, mediul cultural, mediul socio-economic si mediul fizic )
Sintetiznd putem afirma ca:
a. dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii complexe ereditate-mediu-educatie;
b. educatia este o forma organizata, sistematica si continua de formare a personalitatii umane optimiznd, n masura
posibilitatilor, relatia ereditate-mediu;
c. pentru dezvoltarea predispozitiilor ereditare si a personalitatii umane n general este necesar un mediu prielnic;
d. prin exercitiu si nvatare trebuie dezvoltate calitatile psihice deja existente si n acelasi trebuie stimulata formarea
unor capacitati psihice noi;
TEORII PRIVIND EDUCABILITATEA : ESENA, MECANISME, LIMITE
Pe terenul educabilitatii fiintei umane s-au confruntat diferite pozitii de gndire pedagogica, avnd drept criteriu de
departajare accentuarea pna la absolutizare a rolului unui factor n detrimentul altuia n formarea personalitatii omului.
n functie de orientarea lor, au aparut :
-teoriile ereditariste
-teoriile ambientaliste
Contradictiile fundamentale dintre ereditarist si ambientalism au determinat specialistii sa adopte o a treia orientare :
-teoria dublei determinari

2.1. Teoriile ereditariste ( ineiste) : Aceste teorii sustin rolul fundamental al ereditatii n devenirea fiintei umane,
avndu-si originile n cercetarile biologilor. n viziunea lor ereditatea determina orice evolutie a omului.
Unicitatea biologica este astfel una din trasaturile definitorii ale fiintei umane. Ea si pune amprenta asupra ntregii
deveniri umane, nu ntr-un mod independent ci n corelatie cu factorii externi, de mediu si educatie.
Ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea include un complex de elemente de ordin biologic si psihofunctional. ,,Purtatorii"
materiali ai informatiei ereditare sunt genele din cromozomii nucleelor celulare. Structura biochimica a acestora este cea
care explica infinita diversitate umana. Totalitatea genelor constituie programul genetic sau potentialul ereditar. Fiecare
specie si individ din cadrul speciei poseda propriul sau program genetic. Din punct de vedere psihologic, cantitatea de
informatie stocata ntr-o celula constituie mesajul genetic care, n forma sa latenta, prealabila actiunii factorilor de mediu,
este cunoscuta sub denumirea de genotip. Din interactiunea genotipului cu mediul nconjurator apare fenotipul, ca o
sinteza a ceea ce este ereditar si influentele mediului.
Zestrea ereditara constituie o premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Ea nu produce direct aptitudinile si atitudinile,
capacitatile si interesele, caracterul si conceptia despre lume a individului. Fructificarea potentialitatilor ereditare este
mijlocita de mediu si de modalitatile de organizare a activitatii celui care se dezvolta. Astfel, n fazele de nceput ale
dezvoltarii, actiunea factorilor ereditari este mai pregnanta si efectele ei mai usor vizibile. La vrste mai trzii, influenta
lor devine mai putin evidenta, ea contopindu-se cu experienta deja achizitionata.
n relatie cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerati premise necesare, dar nu si suficiente pentru
dezvoltarea acestora si pentru formarea nsusirilor lor.

1.2. Teoriile ambientaliste : Spre deosebire de ereditaristi, reprezentantii acestor teorii afisau o ncredere absoluta n
puterea si valoarea factorilor socio-educationali :
- mediul,
- educatia.
Mediul, ca factor al dezvoltarii psihice, este si mai profund implicat n devenirea psihica umana, oferind materialul de
constructie.n sens larg, mediul cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale ce ne nconjoara si cu care
omul este n interactiune permanenta, pe tot parcursul vietii sale. Factorii de mediu actioneaza n anumite contexte sau
cadre sociale - grupurile familiale, de joc, de nvatatura - care constituie si ele tot attea medii. Influenta factorilor de
mediu se exercita nu numai asupra constituirii psihicului n ontogeneza, dar si asupra proceselor fizice - osificarea,
dentitia, greutatea - prin conditiile alimentare, igienice si de protectie pe care le ofera.
Actiunea mediului fizic este mereu corelata cu cea a mediului social care directioneaza valorificarea posibilitatilor oferite
de mediul fizic si modifica actiunea acestuia n concordanta cu nevoile organismului.
Limitele celor doua tipuri de teorii : ambientaliste si ereditariste, constau deci, n absolutizarea rolului unui anumit grup de
factori n formarea si dezvoltarea personalitatii umane, negndu-i pe ceilalti.


1.3. Teoria dublei determinari : Cu intentia de a depasi caracterul nestiintific si unilateral al celor doua orientari
mentionate, unii cercetatori au adoptat o pozitie de mijloc. Ei recunosteau interactiunea celor trei factori : ereditate, mediu,
educatie n procesul formarii fiintei umane.

3.1. Ereditatea -o premiza a dezvoltarii psihoindividuale
3.2. Mediul, cadru de existenta si dezvoltare psihoindividuala :


Astazi, putini psihologi ar fi dispusi sa afirme fara echivoc ca dezvoltarea s-ar datora exclusiv unuia sau altuia dintre
factorii enumerati mai sus - este evident ca att ereditatea, ct si mediul si educatia contribuie la devenirea umana. nsa, n
trecut, oamenii nu erau att de ponderati n afirmatii.
Ereditatea si mediul, ntr-o interactiune si unitate perfecta, promoveaza necontenit dezvoltarea omului, dar nu la modul
spontan, ci ntr-o structura cu functie noua, constienta, un factor nou n formarea omului - educatia.
Din aceasta perspectiva putem afirma ca educatia controleaza si organizeaza influentele mediului asupra individului,
adaptndu-le la particularitatile de vrsta si individuale ale acestuia. Astfel spus, educatia face legatura si mediaza intre
potentialitatea de dezvoltare, propusa de ereditate si oferta de posibilitati ale mediului.
Educatia armonizeaza interactiunea ereditate-mediu si creeaza un climat favorabil actualizarii potentialitatilor genetice,
fapt pentru care putem spune ca educatia este o activitate umana specializata n dezvoltare.
Fara a nega importanta factorilor ereditari si de mediu, suntem totusi ndreptatiti sa afirmam ca educatia, care include un
sistem complex de actiuni si influente de natura formativa si informativa, are un rol major n dezvoltarea psihica si n
formarea personalitatii umane. Mediul, asemenea educatiei, influenteaza individul ntre limitele stricte pe care le traseaza
ereditatea. Cu toate acestea, parafrazndu-l pe H. Pieron, am putea spune despre copil, ca n absenta actiunii factorului
,,educatie", acesta ar ramne un simplu candidat la umanitate.
Izvorul dezvoltarii psihice l constituie, dupa cum se stie, contradictiile interne care apar ca urmare a solicitarilor
externe. Crearea mijloacelor necesare pentru depasirea si rezolvarea acestor contradictii revine, n primul rnd,
educatiei. Pe de o parte, educatia ofera continuturile ce urmeaza sa fie asimilate, pe de alta parte ea se preocupa de modul
n care sa fie asimilate, de formarea capacitatilor omului de a nu se lasa derutat de obstacole sau de influente nefavorabile
si de a fi receptiv la influentele pozitive ale mediului. Rolul conducator al educatiei rezulta si din interventia acesteia n
ameliorarea conditiilor de mediu, n crearea unui climat educational favorabil, cu valente educative puternice asupra
formarii personalitatii umane.
Sintetiznd, putem afirma cu certitudine ca dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii complexe ereditate-mediu-
educatie. Educatia este o forma organizata, sistematica si continua de formare a personalitatii umane, educatia optimiznd,
n masura posibilitatilor, relatia ereditate-mediu.
Educatiei i revine rolul conducator n formarea si dezvoltarea personalitatii, deoarece organizeaza ntr-o maniera optima
influentele factorilor de mediu si, n acelasi timp, depisteaza predispozitiile ereditare, le diferentiaza si le grabeste intrarea
n functiune suplimentandu-le forta. Educatia creeaza premisele interne favorabile actiunii prielnice anumitor factori
externi, formarea personalitatii fiind att efect al actiunii educative, ct si premisa pentru derularea acesteia.