Sunteți pe pagina 1din 1

D

escoperirile genetice moderne fac posibil plagiatul


biologic: clona. Societatea îns\[i se bazeaz\ structural
[i vital pe plagiatul pedagogic: imitarea p\rin]ilor,
însu[irea valorilor unanim acceptate [i preluarea tradi]iei.

comentarii critice

Ion Simu] Plagiatul universal

O
„filosofie“ relativ banal\ a plagiatului, u[or din zona discutabilului sau a contesta]iei.
bazat\ pe un scepticism fundamental, Al. Dobrescu aduce o serie impresionant\ de
ne poate duce foarte departe în a cazuri de plagiat, de la cronicari la Titu Maiorescu,
în]elege [i accepta plagiatul ca grupându-le în câteva capitole distincte. Punerile pe dou\
principiu universal încorporat în coloane sunt principalul instrument al demonstra]iei
imita]ie sau repeti]ia identic\. de plagiat. Prima secven]\ arat\, f\r\ dubii, cum „cronicile
Formule sapien]iale consacrate se fac din cronici“ (p. 3-64). Macarie, Azarie [i Mihail
certific\ lipsa de imagina]ie a oric\rei Moxa preiau din Manasses. Ureche copiaz\ pasaje din
evolu]ii. Nimic nou sub soare. cosmografia lui Münster, dintr-o cronic\ a polonezului
Istoria se repet\. Ce a fost va mai fi, ce este a mai fost. Bielski, dintr-un letopise] de la Putna [i din Azarie ([i
Lumea îns\[i, umanitatea sunt întemeiate pe un el îndatorat altora). Miron Costin preia din Twardowski.
plagiat ontologic: omul este f\cut dup\ chipul [i asem\narea Nicolae Costin preia „copios“, f\r\ a recunoa[te, fragmente
lui Dumnezeu. Omul se poate repeta din proprie voin]\, din textele tat\lui s\u [i din numeroase alte surse. Nu
calomniindu-[i unicitatea. Descoperirile genetice moderne numai cronicarii moldoveni sunt vinova]i de p\catul
fac posibil plagiatul biologic: clona. Societatea îns\[i se plagiatului, ci [i cei munteni. Al. Dobrescu reia, semnalând
bazeaz\ structural [i vital pe plagiatul pedagogic: imitarea ajutorul, argumente dezvoltate de savan]i cunoscu]i,
p\rin]ilor, însu[irea valorilor unanim acceptate [i preluarea ca B. P. Hasdeu, Ioan Bogdan, P. P. Panaitescu [i G.
tradi]iei. Organizarea modern\ a statelor nu ar fi posibil\ Mih\il\. Singurul caz în care nu a[ fi întru totul de acord
f\r\ plagiatul economic (urmarea unor modele verificate), cu Al. Dobrescu e chiar primul invocat: Letopise]ul de
plagiatul legislativ (constitu]ii [i legi trec cu mici modific\ri la Putna preia pasaje dintr-un letopise] anonim anterior;
sau adapt\ri, complet\ri sau suprim\ri de la o na]iune la ambele sunt f\r\ autori declara]i, deci textele circul\, ca
alta), plagiatul administrativ etc. Plagiatul electronic adesea în vechime, f\r\ orgoliul propriet\]ii. Al doilea
(softuri [i programe copiate) a devenit o practic\ capitol (p. 67-132) se ocup\ de „[tiin]a de contraband\“
incontrolabil\. Istoria umanit\]ii se conduce tehnic din a unor istorici: Nicolae Milescu (în num\rul 41 din mult decât atât: este o carte ce trebuie studiat\.
dou\ butoane: „copy“ [i „paste“. Dup\ modelul România literar\, Daniela Dumbrav\ arat\ c\ Preocupat de mai mul]i ani de acest subiect al plagiatului,
istoriei colective merge [i istoria individual\. Ontogeneza „Nicolae Milescu nu a plagiat“), Dimitrie Cantemir, Al. Dobrescu nu este ferit de deforma]ia profesional\
repet\ (adic\ plagiaz\) filogeneza. Istoria culturii eviden]iaz\ Nicolae B\lcescu, D. Bolintineanu. Un paragraf rediscut\ de a vedea peste tot plagiate, cu o suspiciune devastatoare
reveniri [i repet\ri de stiluri [i etape. Ucenicii îi copiaz\ sursele esteticii lui Titu Maiorescu. Alt paragraf dezv\luie [i neproductiv\: „Plagiatorii dovedi]i cu acte s-au recrutat
pe mae[tri. Iar mae[trii – zic scepticii distructivi – îi prelu\rile primului nostru mare botanist, Dimitrie Brândz\. f\r\ excep]ie dintre novicii breslei, în vreme ce asupra
copiaz\ pe al]i mae[tri, într-un mod imperceptibil pentru Istoricul Grigore Tocilescu este deconspirat pe îndelete. adev\ra]ilor corsari ai min]ii nu a planat nici m\car umbra
profani. Dar unde-i zestrea inalienabil\ [i indiscutabil\ {i acestea sunt cazuri care au fost discutate la timpul lor. unei suspiciuni. Fiindc\ plagiator în sensul propriu al
de originalitate, unde ne oprim cu aceste ve[nice întoarceri Al treilea capitol dezv\luie cum plagiaz\ dasc\lii în cuvântului nu e cel care se înst\pâne[te pur [i simplu
înapoi la un model ireductibil [i nedeductibil din altceva? manuale [i cursuri universitare: P. I. Cern\tescu, profesor peste bunurile intelectuale ale aproapelui, cât acela care
În istoria culturii lucrurile sunt sau par mai complicate improvizat de istorie universal\, latinistul N. Quintescu,
decât în istoria politic\, social\, economic\, pentru c\ o face f\r\ a fi prins. Prin[ii îngroa[\ rândurile ageamiilor,
chirurgul Grigore Râmniceanu, matematicianul D. ale fraierilor, ale novicilor, ale amatorilor, ale veleitarilor,
infla]ia de bunuri simbolice e foarte mare. Petrescu. Revin în vizorul autorului, cu alte situa]ii, D.
Problema etic\ a limitelor imita]iei [i ale prelu\rilor nepricepu]i a [terge complet urmele ce-i pot da de gol.
Brândz\, Titu Maiorescu (cursul de logic\), istoricul Ei sunt ru[ina]i pe dou\ coloane în ziare [i reviste, în
în cultur\ s-a pus târziu [i s-a legiferat [i mai târziu. Grigore Tocilescu. Nici predicatorii [i oratorii nu au
Ea depinde de statuarea [i definirea a cel pu]in dou\ bro[uri [i pe înc\p\toarele pagini de internet, ei sunt
sc\pat tenta]iei de a plagia, crezând c\ „verba volant“, târâ]i prin tribunale [i eventual condamna]i, dup\ cum
realit\]i obiective: proprietatea intelectual\ [i conceptul de la Coresi [i Antim Ivireanul la Petru Maior, Eufrosin
de autor. O istorie a plagiatului nu se poate face, în tot ei ajung în perpetuitate pilde vii ale conduitei intelectuale
Poteca [i Anghel Demetriescu (p. 175-212). Unii traduc\tori reprobabile. Îns\ adev\ra]ii exper]i în plagiat, singurii
mod corect, f\r\ o istorie a legifer\rii propriet\]ii intelectuale uit\ c\ au tradus [i-[i însu[esc textul altora, pe care îl
[i nici f\r\ o istorie a no]iunii de autor. Alexandru Dobrescu cred pierdut sau uitat în alt\ limb\: Vasile Aaron, Dimitrie
cunosc\tori ai «secretelor» meseriei, au fost, sunt [i vor
o întreprinde, totu[i, cu mâinile libere [i f\r\ a face r\mâne de-a pururi «negustori cinsti]i» de bunuri ale
}ichindeal, Grigore Ple[oianul, Ioan Barac [i, poate cazul spiritului“ (p. XI). Mi s-a p\rut foarte ciudat\ aceast\
apel la cele dou\ istorii paralele, într-un prim volum din cel mai notoriu la acest capitol, C. Negruzzi (p. 215-
Corsarii min]ii. Istoria ilustrat\ a plagiatului la români comp\timire a plevu[tei, a plagiatorilor dovedi]i,
240). În sfâr[it, un ultim capitol este rezervat juri[tilor,
România literar\

(Ed. Emolis, Ia[i, 2007). Ne lipsea o asemenea cercetare prin[i în locul marilor rechini ai culturii. V\d aici un
de fapt unuia singur: Constantin Hamangiu, autorul reflex meschin al vie]ii noastre actuale: toat\ lumea fur\,
de sintez\, înlocuit\ pân\ acum de investiga]ii pe cazuri primului tratat juridic, la noi, despre proprietatea literar\
izolate (Co[buc, Caragiale, Blaga-Dan Botta) sau de dar condamna]i sunt numai g\inarii. A transpune în
[i artistic\, lucrare – culmea! – plagiat\ (p. 243-254). În cultur\ o asemenea judecat\ e cu totul nepotrivit. E cel
colec]ii de polemici publicistice, ca în antologia de anexele acestui prim volum (p. 257-358), în ultima sut\
învinuiri [i r\spunsuri Plagiatul la români, ap\rut\ la pu]in dezolant s\ crezi c\ toat\ lumea plagiaz\, numai
de pagini, Al Dobrescu reproduce câteva din textele c\ unii sunt prin[i, iar al]ii nu. Dac\ e adev\rat c\
Editura Arc din Chi[in\u, în 2004, în selec]ia lui Pavel publicistice care au constituit acuzele [i dovezile de
Balmu[ [i cu prefa]a lui Dan C. Mih\ilescu. Exist\ plagiat: Grigore Tocilescu despre istoricul Petru Cern\tescu, ho]ul neprins e negustor (om, scriitor) cinstit, conform
deci precedentul unor cercet\ri în domeniu. Alexandru redac]ia „Revistei contimporane“ despre naturalistul D. prezum]iei de nevinov\]ie, reciproca e dezolant\ pentru
Dobrescu colec]ioneaz\ [i sistematizeaz\, de fapt, cazuri Brândz\, polemica din jurul cursului maiorescian de un cercet\tor: omul cinstit (negustorul, scriitorul) e un
semnalate în dezbaterile academice sau în publicistica logic\, în care intervin un anume dr. Zotu, acuzator, ho], deocamdat\, nedovedit. S-ar putea ca o „filosofie“
nr. 42 / 26 octombrie 2007

vremii, pe care le cerceteaz\ din nou, dând o rezolvare Eminescu [i Slavici, ap\r\tori; B. P. Hasdeu [i Anghel ieftin\ a plagiatului s\-]i insufle gândul c\ nu exist\
sau un verdict. În volumul I nu d\ decât cazurile dovedite, Demetriescu dovedesc pe larg plagiatul lui Grigore originalitate în cultur\, dar lipsa de originalitate nu e
în care reia argumenta]ia folosit\ anterior în declan[area Tocilescu din sinteza istoric\ Dacia înainte de Romani sinonim\ totu[i cu plagiatul. Nu putem studia istoria
acuzelor, o îmbog\]e[te [i o comenteaz\. Nu se ocup\ (1880). Peisajul intelectual e întrist\tor. Dup\ cum se culturii, f\r\ a deveni ridicoli, ca pe un [ir nesfâr[it de
de acuzele nefondate de plagiat (poate în volumele poate constata din sumar, Al. Dobrescu l\rge[te aria ho]ii, unele dovedite, altele nu. Plagiatul nu e, din fericire,
urm\toare). Nu disculp\ pe nimeni, nu caut\ circumstan]e de aplica]ie [i de investiga]ie mult dincolo de literatur\, o fatalitate, în sensul c\ de la primul cuvânt pe care îl
atenuante. Plagiatul e un furt, indiferent c\ autorul lui ceea ce este un merit incontestabil al cercet\rii. Autorul scrii plagiezi inevitabil. Originalitatea (creativitatea,
e con[tient sau nu de ceea ce face, indiferent c\ a însu[i recunoa[te c\ aceste cazuri au mai fost semnalate inven]ia, imagina]ia, unicitatea) exist\!
f\cut-o inten]ionat, din interesul dobândirii unor profituri, [i c\, prin urmare, nu în gradul de noutate a dezv\luirilor S\ nu hr\nim o convingere pl\cut\ mediocrilor,
sau neinten]ionat, ca un copist anonim. Al. Dobrescu st\ performan]a. Îns\ aducerea lor la un loc are un profund neadev\rat\: istoria culturii se confund\ cu
are drept ghid o defini]ie simpl\ a plagiatului, care se efect exploziv. Incisivitatea criticului literar de actualitate istoria plagiatului. Sper c\ Al. Dobrescu nu se iluzioneaz\
aplic\ în toate timpurile [i în toate împrejur\rile: plagiatul Al Dobrescu, cronicar la „Convorbiri literare“ în anii c\, scriind o Istorie ilustrat\ a plagiatului la români, a
este „însu[irea nem\rturisit\ [i ad litteram a unui text cu 1970-1990, nu s-a tocit [i trece în incisivitatea istoricului scris o istorie a culturii române. E adev\rat c\ plagiatul

13
întindere de la nivelul propozi]iei simple pân\ la acela (nu numai literar), un istoric al moravurilor intelectuale. d\uneaz\ grav s\n\t\]ii individuale [i colective. De
al c\r]ii întregi“ (p. XXIV). Plagiatul înseamn\ deci Spiritul investiga]iei polemice, necru]\toare, demitizatoare, efectele nocive ale unei istorii a plagiatului Al. Dobrescu
sustragerea unui bun care apar]ine, de drept, altcuiva, se combin\ cu erudi]ia documenta]iei [i a argumenta]iei. se va putea vindeca scriind o istorie a originalit\]ii, mult
f\r\ a-i recunoa[te explicit proprietarul. Cu cât defini]ia De aceea, acest prim volum din Istoria plagiatului la mai grea [i mai cople[itoare, care îl va scoate din
e mai simpl\, cu atât exemplific\rile vor putea ie[i mai români este o carte care nu trebuie doar citit\, ci mai mizantropie. „