Din dezndejde la lumin

Cltoresc pribeag prin Valea Umbrei Morii,

Deasupra mea doar norii alearg spre zenit
i sentimentul rece c sunt n voia sorii
Al nimnui, un nimeni, de nicieri venit...

i singur sunt cu mii de gnduri sumbre
Ce vin de pretutindeni i se strecoar lin
n vorbe fr noim ce sunt mrave umbre
Venite s m-atrag spre un trm strin.

i totui am Credina i Glasul l aud
Dar o ndejde slab n mine tnguiete
E prea ncet, sau eu prea surd
S neleg ce tnguirea mi vorbete.

Ce dulce este oapta, spre ea s m strecor
i s-i ascult dorina, chiar ne-neleas nc
Ar trebui n Valea asta, ca s aud, s mor
i-apoi, cu nelesul, s m prefac n stnc.

Ce zbucium trist ! Un cerc ameitor
n care nelesul nicicum nu mai ptrunde
Iar eu, prin Valea Umbrei Morii mor
Spre nicieri, pe nu-tiu-unde...

S mori, se auzi deodat Credina
De moartea Celui Prea Iubit
n moartea Lui gsi-vei biruina
i vei pricepe Valea desluit

S mori de neputina de-a-nelege
De ce strbai pribeag aceast Vale rea
i s nvii pentru-a culege
Un neles curat din voia Sa

S mori n cugetarea vieii moarte
i s nvii n cugetul curat
i-atunci, pribeag prin vi ntunecate,
Vei lumina un altul prin Vale ncercat.

S mor, acesta-i nelesul sacru
Al vieii Celui nviat !
i moar venic eul idolatru
n Valea Umbrei Morii ngropat.