Teoria Haosului

Cum a aparut haosul?

In 1963 un metrolog pe nume Edward Lorentz a vrut sa faca o simulare pe calculator a unor evenimente
meteorologice. A folosit niste ecuatii care modelau acele fenomene. Dupa mai multe teste si-a dat seama
ca pentru seturi de date identice rezultatele simularii incepeau sa difere foarte mult dupa o perioada
scurta de timp. Imposibil pentru ca masina de calcul era de fiecare data aceiasi.
Dupa ce a studiat mai atent seturile de date, si-a dat seama ca ele nu sunt chiar identice, dar diferentele
erau atat de mici incat pareau nesemnificative. Cum se face atunci ca dupa un timp scurt diferentele
dintre sisteme atingeau un ordin de marime observabil, foarte semnificativ? Ce putem invata din aceasta
observatie?
Importanta conditiilor initiale
In anul 1687, Sir Isaac Newton publica cele 3 principii ale fizicii clasice, legi deduse prin generalizarea
observatiilor experimentale. Aceste legi, spun ca se poate caracteriza un sistem in viitor, daca se
cunoaste starea lui la un moment dat. Complet deterministe, se bazeaza pe principiul cauza-efect - orice
se va intampla in viitor e determinat de ce se intampla in prezent, iar ce se intampla in prezent e efectul a
ceea ce s-a intamplat in trecut.
Timp de cateva sute de ani s-a crezut ca pentru a spori precizia unei masuratori este necesar si suficient
sa marim cu un numar destul de mare acuratetea aparatului de masura, cu alte cuvinte sa marim numarul
de zecimale pe care e reprezentat rezultatul masurarii.
Punand acest rezultat in legile lui Newton, putem sa estimam cu o precizie depinzand de aparatul de
masura evolutia unui sistem, fie el traiectoria unui corp in cadere sau orbita unei planete.
Cu ce schimba observatia lui Lorentz aceasta situatie?
Sisteme neliniare dinamice
Exista unele sisteme, numite sisteme dinamice neliniare ale caror evolutie nu poate fi prezisa. Mici variatii
in conditiile initiale ale acestor sisteme produc variatii semnificative pe termen lung. Pentru a vedea cu de
ce nu se poate calcula evoutia acestor sisteme pe termen lung trebuie sa stim cum se face aceasta
predictie.
Procesul de masurare
Pentru a prezice ce se va intampla cu un sistem, trebuie sa ii stim starea la un moment dat. Asta
inseamna ca trebuie sa masuram toti parametrii importanti care caracterizeaza acest sistem. Dupa ce
masuram acesti paramentrii introducem conditiile initiale in ecuatiile care modeleaza fenomenul pe care il
studiem si obtinem starea lui peste un anumit timp. Dar de ce aste lucru nu e posbil si pentru sistemele
dinamice neliniare? Pentru ca evolutia sistemului depinde atat de tare de conditiile initiale incat oricat de
precis ar fi acestea masurate, eroarea se propaga in timp atat de tare incat e imposibil de corectat.
Singura metoda de aflare cu exactiate a evolutiei sistemului este de a introduce ca si condtii initiale o
masuratoare cu o infinitate de zecimale, ceea ce este, cel putin deocamdata, imposibil.
Exemple de sisteme ale caror evolutie nu poate fi prezisa
Cel mai la indemana sistem e vremea, care nu poate fi prezisa decat pe perioade mici de timp, in jur de o
saptamana.
Un alt exemplu e cel al unei bile care se afla pe varful unui deal si careia i se aplica o forta. Nu se poate
prezice exact ce traiectorie va avea.
Atractorul Lorentz
Un alt exemplu e atractorul Lorentz. Graficul sistemului dinamic neliniar:



are forma de fluture.
In acest sistem:
se numestenumarul Prandtl
se numeste numarul Rayleigh
Urmatorul atractor Lorentz e particularizat pentru
= 10.0; = 28.0; = 2.667