Sunteți pe pagina 1din 110

O scrisoare pierduta

Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la


sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
/eferat.clopotel.ro 0
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
/eferat.clopotel.ro 6
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
a prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
b !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
/eferat.clopotel.ro :
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
c /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
d "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
/eferat.clopotel.ro 4
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
/eferat.clopotel.ro ;
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
/eferat.clopotel.ro <
e prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
f !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
g /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
% "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
/eferat.clopotel.ro =
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
/eferat.clopotel.ro >
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
/eferat.clopotel.ro ?
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
i prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
j !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
@ /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
l "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
/eferat.clopotel.ro 0A
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
/eferat.clopotel.ro 00
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
/eferat.clopotel.ro 06
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
m prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
n !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
o /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
p "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
/eferat.clopotel.ro 0:
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
/eferat.clopotel.ro 04
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
/eferat.clopotel.ro 0;
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
8 prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
r !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
/eferat.clopotel.ro 0<
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
s /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
t "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
/eferat.clopotel.ro 0=
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
/eferat.clopotel.ro 0>
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
/eferat.clopotel.ro 0?
u prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
v !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
B /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
- "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
/eferat.clopotel.ro 6A
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
/eferat.clopotel.ro 60
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
/eferat.clopotel.ro 66
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
C prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
z !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
aa /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
bb "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
/eferat.clopotel.ro 6:
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
/eferat.clopotel.ro 64
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
/eferat.clopotel.ro 6;
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
cc prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
dd !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
ee /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
ff "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
/eferat.clopotel.ro 6<
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
/eferat.clopotel.ro 6=
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
/eferat.clopotel.ro 6>
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
gg prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
%% !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
/eferat.clopotel.ro 6?
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
ii /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
jj "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
/eferat.clopotel.ro :A
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
/eferat.clopotel.ro :0
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
/eferat.clopotel.ro :6
@@ prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
ll !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
mm /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
nn "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
/eferat.clopotel.ro ::
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
/eferat.clopotel.ro :4
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
/eferat.clopotel.ro :;
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
oo prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
pp !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
88 /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
rr "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
/eferat.clopotel.ro :<
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
/eferat.clopotel.ro :=
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
/eferat.clopotel.ro :>
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
ss prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
tt !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
uu /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
vv "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
/eferat.clopotel.ro :?
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
/eferat.clopotel.ro 4A
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
/eferat.clopotel.ro 40
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
BB prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
-- !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
/eferat.clopotel.ro 46
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
CC /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
zz "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
/eferat.clopotel.ro 4:
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
/eferat.clopotel.ro 44
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
/eferat.clopotel.ro 4;
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
aaa prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
bbb !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
ccc /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
ddd "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
/eferat.clopotel.ro 4<
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
/eferat.clopotel.ro 4=
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
/eferat.clopotel.ro 4>
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
eee prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
fff !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
ggg /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
%%% "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
/eferat.clopotel.ro 4?
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
/eferat.clopotel.ro ;A
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
/eferat.clopotel.ro ;0
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
iii prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales neologismele sunt
deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie, andrisant, plebicist
sau prin etimologie populara (scrofulosi, capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si
prin lipsa de proprietate a termenilor (liber-sc%imbist elastic in conceptii.
jjj !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
@@@ /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
lll "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
/eferat.clopotel.ro ;6
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
/eferat.clopotel.ro ;:
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
/eferat.clopotel.ro ;4
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
mmm prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
nnn !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
/eferat.clopotel.ro ;;
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
ooo /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
ppp "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
/eferat.clopotel.ro ;<
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
/eferat.clopotel.ro ;=
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
/eferat.clopotel.ro ;>
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
888 prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
rrr !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
sss /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
ttt "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
/eferat.clopotel.ro ;?
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
/eferat.clopotel.ro <A
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
/eferat.clopotel.ro <0
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
uuu prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
vvv !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
BBB /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
--- "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
/eferat.clopotel.ro <6
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
/eferat.clopotel.ro <:
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
/eferat.clopotel.ro <4
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
CCC prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
zzz !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
aaaa /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
bbbb "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
/eferat.clopotel.ro <;
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
/eferat.clopotel.ro <<
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
/eferat.clopotel.ro <=
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
cccc prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
dddd !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
/eferat.clopotel.ro <>
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
eeee /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
ffff "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
/eferat.clopotel.ro <?
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
/eferat.clopotel.ro =A
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
/eferat.clopotel.ro =0
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
gggg prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
%%%% !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
iiii/epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza atentia de la
fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important ce spun, ci
cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj se verifica
ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
jjjj"epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un registru
al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului (e-.
discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
/eferat.clopotel.ro =6
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
/eferat.clopotel.ro =:
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
/eferat.clopotel.ro =4
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
@@@@ prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
llll!ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
mmmm /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
nnnn "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
/eferat.clopotel.ro =;
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
/eferat.clopotel.ro =<
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
/eferat.clopotel.ro ==
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
oooo prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
pppp !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
8888 /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
rrrr "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
/eferat.clopotel.ro =>
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
/eferat.clopotel.ro =?
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
/eferat.clopotel.ro >A
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
ssss prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
tttt!ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
/eferat.clopotel.ro >0
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
uuuu /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
vvvv "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
/eferat.clopotel.ro >6
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
/eferat.clopotel.ro >:
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
/eferat.clopotel.ro >4
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
BBBB prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
---- !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
CCCC /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
zzzz "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
/eferat.clopotel.ro >;
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
/eferat.clopotel.ro ><
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
/eferat.clopotel.ro >=
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
aaaaa prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
bbbbb !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
ccccc /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
ddddd "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
/eferat.clopotel.ro >>
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
/eferat.clopotel.ro >?
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
/eferat.clopotel.ro ?A
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
eeeee prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
fffff !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
ggggg /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
%%%%% "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
/eferat.clopotel.ro ?0
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
/eferat.clopotel.ro ?6
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
/eferat.clopotel.ro ?:
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
iiiii prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
jjjjj !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
/eferat.clopotel.ro ?4
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
@@@@@ /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
lllll "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
/eferat.clopotel.ro ?;
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
/eferat.clopotel.ro ?<
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
/eferat.clopotel.ro ?=
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
mmmmm prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
nnnnn !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
ooooo /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
ppppp "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
/eferat.clopotel.ro ?>
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
/eferat.clopotel.ro ??
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
/eferat.clopotel.ro 0AA
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
88888 prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
rrrrr !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
sssss /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
ttttt "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
/eferat.clopotel.ro 0A0
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
/eferat.clopotel.ro 0A6
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
/eferat.clopotel.ro 0A:
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
uuuuu prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
vvvvv !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
BBBBB /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
----- "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
/eferat.clopotel.ro 0A4
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
Lucrarea este o comedie in 4 acte si evoca viata publica si de familie de la
sfarsitul secolului trecut. Tema ei este demascarea prostiei umane si a imoralitatii publice
si private, inscriindu-se intre comediile de moravuri si caracter.
Actiunea se desfasoara in capitala unui judet de munte (numele localitatii
nefiind specificat, situatia poate fi generalizata, pe fundalul unei agitate campanii
electorale. !ntre avocatul "ae #atavencu, din opozitie, care aspira la o cariera politica, si
grupul fruntas al conducerii locale ($a%aria Tra%anac%e si &tefan Tipatescu izbucneste
un conflict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-o adresase
sotiei lui Tra%anac%e, $oe.
'ornic de parvenire, #atavencu recurge la santaj (al carui instrument este
scrisorica pentru a obtine candidatura in locul lui (arfuridi.
'ar, dupa ce $oe ii convinge pe Tipatescu si Tra%anac%e sa il aleaga pe adversar,
pe lista candidatilor este trecut din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut)
Agamemnon 'andanac%e.
!nteresele contrare se incalcesc in timpul sedintei de numire oficiala a
candidatului, dar solutia vine de la politaiul *ristanda care pune la cale un scandal menit
sa-l ani%ileze pe #atavencu. !n incaierare, acesta isi pierde palaria in care era ascunsa
scrisoarea, si, devenit inofensiv, este nevoit sa accepte patronajul lui $oe. !n final, toata
lumea se impaca, micile pasiuni dispar ca prin farmec, iar 'andanac%e este ales in
unanimitate.
*iesa este remarcabila, in primul rand, prin arta compozitiei. Te%nica este cea a
amplificarii treptate a conflictului. &criitorul creaza un conflict fundamental (pierderea
scrisorii, care da unitate operei+ dar si altele secundare (cuplul (arfuridi-,ranzovenescu
se tem ca nu sunt considerati membri marcanti ai partidului lor+ aparitia lui 'andanac%e
#omplicatiile se amplifica din ce in ce mai mult, ca urmare a repetitiei, evolutiei
inverse si interferentei diverselor serii de personaje aflate in conflict. (te%nica bulgarelui
de zapada
#aragiale insa, este si cel mai mare creator de caractere din literatura romana,
personajele lui fiind realizate intr-o viziune clasica. #a urmare, ele se incadreaza intr-o
tipologie comica, avand o dominanta de caracter+ aceasta nu presupune o lipsa de interes
pentru omul social, pentru culoarea locala sau pentru particularitatile psi%ice sau de
limbaj.
Autorul alege ca modalitati de caracterizare pe cele specifice genului dramatic)
prin actiuni, limbaj, onomastica si prin intermediul celorlalte personaje.
Avand convingerea ca oamenii sunt turnati dupa calapoade diferite, dramaturgul
isi inzestreaza eroii cu trasaturi distincte. Astfel, $a%aria Tra%anac%e este un vanitos
inselat, un inrait de o viclenie rudimentara (pregateste abil un contrasantaj, dezarmandu-l
pe #atavencu. *osedand o gandire plata, este capabil sa se entuziasmeze de o e-presie de
genul intr-o sotietate fara moral si fara printipuri, carevasazica ca nu le are.
Temperamentul sau domol, intr-un fel, si el e-presie a sireteniei, este sugerat de ticul
verbal ai putintica rabdare, dar si de numele care creaza impresia de za%ariseala, de
/eferat.clopotel.ro 0A;
capacitate de a se modela usor (tra%anaua este o coca moale. .ste incadrat in seria
incornoratului simpatic, deoarece refuza sa creada in autenticitatea scrisorii de amor.
&tefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fi-at intr-un triung%i conjugal banal si
ti%nit, banuit de toti. .l administreaza judetul ca pe propria mosie avand o mentalitate de
stapan medieval) e orgolios, abuziv, incalca legea si admite micile matrapazlacuri ale lui
*ristanda, pentru ca acesta ii foloseste. !nsa, de fapt, este tinut din scurt de o femeie
voluntara si se multumeste cu ti%na burg%eza pe care !-o asigura $oe) musia-! mosie,
fonctia-fonctie, coana 1oitica-coana 1oitica) trai neneo, cu banii lui Tra%anac%e (tip2june
prim, abil, rafinat.
$oe Tra%anac%e este cea mai distinsa intre femeile teatrului lui #aragiale,
reprezentand tipul coc%etei, adulterinei, ambitioasei, voluntarei. .a inc%eie triung%iul
conjugal prin care #aragiale dezvaluie imoralitatea vremii. &periata de santaj si pentru a
pastra aparentele $oe face uz de lacrimi, lesinuri si alte arme din arsenalul lamentatiei
feminine. *enduland intre sot si amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet.
!nvins, #atavencu e consolat de d-na Tra%anac%e cu perspectiva altei camere+
comportamentul natural, fara ranc%iuna este e-plicatia puterii de seductie pe care o
e-ercita asupra tuturor celor din jur.
"ae #atavencu este un arivist, care umbla cu mac%iavelacuri si este constient
de acest lucru pentru ca citeaza deseori propozitia lui 3ac%iavelli scopul scuza
mijloacele, pe care insa o atribuie nemuritorului 4ambetta. 3otivatia actiunilor lui
porneste de la dorinta anularii decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea
ca le e superior celorlalti. 'emagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar
fara tenacitate, are o evolutie inversa fata de momentul initial. *ierzand scrisoarea se
resemneaza rapid, se gudura pe langa $oe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig
ramane tot femeia. (#atavencu cataveica 2 %aina cu doua fete ipocrizie.
(arfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o
teribila fudulie. *arerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in
ipostazele sale civice (.u am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fi- ma duc in targ si
ideologice (tradare sa fie, dar s-o stim si noi. !nsuficienta intelectuala a personajului,
obtuzitatea mintii se releva prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor,
delicioase mostre ale umorului absurd.
!mpreuna cu ,ranzovenescu, (arfuridi alcatuieste un cuplu comic, o perec%e
contrastanta. Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala,
precauta a lui ,ranzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul
de cele ce se petrec in judet, dar se tem sa nu li se recunoasca slova la telegraf. "umele
lor, cu rezonante culinare, sunt derivate subtil cu sufi-e onomastice grecesti sau
romanesti.
Agamemnon 'andanac%e este un ticalos demagog, intruc%ipare a raului cel mai
rau) mai prost decat (arfuridi si mai canalie decat #atavencu (dupa marturisirea
autorului. &antajul este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit
de amnezie, mandru insa de familia sa de la patruzsopt. *ortretul sau e
caricatural-grotesc, starnind deopotriva rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu
numele pe care il poarta.
#etateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca
inainte de a aduce scrisoarea andrisantului, o citeste mai intai sub felinar. &taruinta lui
in actiune este de fapt un tic profesional al unui fost postas. 'evenit apropitar,
/eferat.clopotel.ro 0A<
cetateanul are acum drept de vot, iar vesnica sa enigma este) eu cu cine votez 5. prin
replica lui) 7apoi, daca-! pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni7 se descoperea
mecanismul gaunos al campaniei electorale.
4%ita *ristanda este tipul politaiului slugarnic, marioneta in mana puternicilor
zilei, cu o etica modelata dupa interes. &e deda la marunte afaceri, dupa o deviza practica)
daca nu curge, pica, ori indemnat de sotie) 4%ita, 4%ita, pupa-l in bot si-! papa tot, ca
satulul nu crede la al flamand. !ncalca legea din ordinul superiorilor sai,si egata sa-si
ofere serviciile celui mai puternic. *ersonajul este admirabil caracterizat verbal) foloseste
frecvent termeni populari (mai ales regionalisme, deformeaza neologismele (bampir,
famelie, catrindala, renumeratie, si incalca fara comple-e regulile gramaticale.
Ticul sau verbal) curat produce asociatii comice (curat murdar. "umele
personajului, luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta, fara
sa se porneasca niciunde, este de o mare putere de sugestie, potrivindu-se cu siretenia
primitiva a lui *ristanda.
Autorul &crisorii pierdute pune in slujba satirei toata gama comicului) ironia,
zeflemeaua, batjocura, invectiva, grotescul, etc.
.-ista, in primul rand, un comic al situatiilor, rezultat din fapte neprevazute si din
prezenta unor grupuri insolite (triung%iul conjugal $oe-Tra%anac%e-Tipatescu, cuplul
(arfuridi-,ranzovenescu, diversele combinatii de adversari, etc.. #aragiale foloseste
sc%eme tipice, modalitati cunoscute in literatura comica universala, cum ar fi)
incurcatura, confuzia, coincidenta, ec%ivocul, revelatiile succesive, 8uipro8uo-ul
(substituirea de personaje, acumularea progresiva, repetitia, evolutia inversa, interferenta
etc.
!n al doilea rand, e-ista un comic al intentiilor, care reiese din atitudinea
scriitorului fata de evenimente si oameni. #aragiale nu
pss
iarta trasaturile care ii fac pe
oameni ridicoli, tratandu-i cu ironie, cu umor, punandu-! in situatii absurde sau grotesti,
demontand mecanismele sufletesti si reducandu-i uneori la conditia simplificata a
marionetei.
#omicul caracterelor surprinde, in comedia clasica) avarul, fanfaronul, orgoliosul,
ipocritul, mincinosul, gelosul, laudarosul, pedantul, pacalitorul pacalit, prostul fudul, etc.
*ersonajul purtator al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a
trasaturilor unei categorii mai largi, devenind un e-ponent tipic al clasei umane
respective. #aragiale creeaza si el o tipizare comica, dar eroii lui au intotdeauna elemente
care ii particularizeaza, astfel ca nici unul nu seamana cu celalalt.
#omicul de limbaj este cu totul admirabil prin capacitatea cu totul iesita din
comun a dramaturgului de a retine cele mai fine nuante ale limbii vorbite. /asul in acest
caz este starnit de)
CCCCC prezenta numeroaselor greseli de vocabular. #uvintele (mai ales
neologismele sunt deformate prin pronuntie gresita (famelie, renumeratie,
andrisant, plebicist sau prin etimologie populara (scrofulosi,
capitalisti-locuitori ai #apitalei, dar si prin lipsa de proprietate a termenilor
(liber-sc%imbist elastic in conceptii.
zzzzz !ncalcarea regulilor gramaticale si a logicii, cum ar fi) polisemia (ne-am racit
impreuna, contradictia in termeni (dupa lupte seculare care au durat aproape zece
ani sau 06 trecute fi-, asociatii incompatibile (!ndustria romana este admirabila e
sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire, nonsensul (din doua, dati-mi voie,
/eferat.clopotel.ro 0A=
ori sa se revizuiasca, primesc9 dar sa nu se sc%imbe nimica7, truismele-adevaruri
evidente (un popor care nu merge inainte sta pe loc, sau o sotietate fara printipuri,
carevasazica ca nu le are, e-presii tautologice (intrigi proaste sau constructii
proli-e (care va sa zica7cum am zite7in sfarsit sa traiasca etc.
aaaaaa /epetitia aproape obsedanta a unei specificitati de limbaj care deplaseaza
atentia de la fondul comunicarii la forma ei. La multe personaje, nu mai e important
ce spun, ci cum spun, ele fiind pecetluite in propria lor vorbire, pentru ca prin limbaj
se verifica ceea ce se pretind si ceea ce sunt in fond.
bbbbbb "epotrivirea rezultata din interferenta stilurilor. 3ulte personaje folosesc un
registru al limbajului (stil in totala contradictie cu situatia concreta a momentului
(e-. discursul lui 'andanac%e
.-ista, in sfarsit, un comic de nume, de o savoare inimitabila. #aragiale dovedeste
mai mult rafinament decat inaintasul sau Alecsandri, si alege nume care sa sugereze
dominanta de caracter a personajelor, originea sau rolul lor in desfasurarea evenimentelor.
4eniul comic al celui mai mare dramaturg roman este profund original si
rezultatele lui tin de o combinare inimitabila a tuturor mijloacelor.
/eferat.clopotel.ro 0A>
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p
p