Sfantul Toma din Aquino

Despre guvernarea regala, catre regele Ciprului

Omul are o anumita fnalitate spre care se orienteaza intreaga sa viata si actiune,
deoarece el este activ prin intelect, in privinta caruia este evident faptul ca
opereaza in virtutea fnalitatii.
Fiecaruia dintre oameni ii este sadita in mod natural lumina ratiunii, de care este
calauzit catre fnalitatea din toate actele sale. Daca un om ar hotarai sa traiasca
solitar, precum multe animale, nu ar mai avea nevoie de nici un alt diriguitor, ci, sub
Dumnezeu, rege absolut, si-ar f el insusi siesi rege, intrucat s-ar conduce de unul
singur in actele sale.
Omului ii este necesar sa traiasca in multime, astfel incat sa existe intrajutorare si
fecare sa se deprinda prin ratiune cu domenii felurite. Daca este natural pentru om
sa traiasca in societatea celor multi, atunci este necesar ca, in privinta rteburilor
umane, sa existe ceva care sa conduca multimea, adica sa tina la binele multimii.
Se stabileste in mod rational ceea ce este propriu si ceea ce este comun nu sunt
identice de fapt, lucrurile se diferentiaza dupa cele proprii, iar dupa ceea ce este
comun se unifca. !sadar, pe langa ceea ce determina binele propriu al fecaruia,
trebuie sa fe ceva care determina binele comun al multimii. "nul este pus
conducator al altuia.
#n cazul tuturor ce se orienteaza spre o fnalitate, se poate actiona atat drept, cat si
nedrept. Fiecare este condus drept atunci cand este indreptat catre scopul potrivit,
iar nedrept atunci cand este indreptat catre cel nepotrivit. "nul este scopul potrivit
celor liberi si altul este cel potrivit sclavilor. !sadar, daca multimea celor liberi este
randuita de catre conducator in vederea binelui comun apartinand multimii, atunci,
in masura in care este potrivit celor liberi, regimul va f drept si just. $e de alta
parte, daca guvernarea nu este randuita in vederea binelui comun al multimii, ci in
vederea binelui privat al conducatorului, ea va f injusta si vicioasa.
Daca exista o guvernare nedreapta, in care conducatorul nu urmareste binele
comun al multimii, un astfel de carmuitor este numit tiran. Daca exista insa un
regim injust, condus nu doar de unul singur, ci de catre o pluralitate, atunci, daca
este condus de putini la numar, el este numita oligarhie %nume ce desemneaza
dominarea celor putini&. #ar daca regimul injust este exercitat de catre cei multi, se
numeste democratie, nume ce desemneaza puterea poporului.
Se fac distinctii si in privinta regimului drept. Daca acesta este condus de o anumita
multime, atunci ii revine numele comun de politia %peste cetate sau in provincie
domina o multime de razboinici&. Daca este condus de catre cei putin, insa virtuosi,
se numeste aristocratie, nume ce inseamna puterea celor mai buni. Daca regimul
drept il are in vedere doar pe unul singur, atunci acestuia ii revine numele de rege.
'egele este acela care singur conduce multimea din cetate sau provincie in vederea
binelui comun.
De la oricare conducator, trebuie sa se pretinda ca planul sau sa aduca bunastarea
poporului, cand isi ia sarcina de a conduce. (inele si siguranta multimii asociate
stau in conservarea unitatii sale, fapt ce poarta numele de pace odata pierduta
pacea, piere si sensul vietii sociale, astfel ca multimea dezbinata devine pentru sine
insasi o povara. !cesta este scopul pentru care trebuie sa tinda conducatorul
suprem, adica sa ingrijeasca de unitatea pacii. "nitatea poate f produsa intr-o
masura mai mare de catre cel ce este prin sine insusi unu decat mai multi. !sadar,
este mai utila carmuirea unuia singur decat a mai multora.
Daca regimul regal este cel mai bun, atunci regimul tiranului este cel mai rau.
!stfel, democratiei i se opune regimul constitutional, aristocratiei i se opune
oligarhia, iar tiraniei i se opune regalitatea.
"n regim devine nedrept prin aceea ca, find dispretuit binele comun al multimii,
este urmarit binele privat al celui ce conduce cu cat se indeparteaza mai mult de
binele comun, cu atat regimul este mai nedrept.
)iranul, dispretuind binele comun, isi cauta binele sau individual. *l este orbit de
patima lacomiei si isi insuseste prin forta bunurile supusilor. Daca este subjugat de
patima maniei, va varsa sange fara motiv. Doarece tiranii doresc mai degraba sa fe
in frunte decat sa fe de folos, impiedica orice progres al supusilor, suspectand ca
orice excelenta din partea supusilor este un prejudiciu adus domniei lor inechitabile.
#ntrucat cel mai bun si cel mai rau regim rezida in monarhie, adica in conducerea
unuia singur, multa lumea a socotit demnitatea regala drept odioasa tocmai din
cauza rautatii tiranilor. +at timp exista teama fata de tiran, se va scapa din vedere
si cel mai bun regim, si anume cel ce ii revine regelui, iar cat timp acest regim regal
va f dorit, puterea regala se va preface in ticalosie tiranica.
!tunci cand trebuie sa se aleaga intre doua variante in care de fecare data
amentinta un pericol, se pare ca este de ales mai degraba aceea din care izvoraste
un pericol mai mic. Din monarhie, daca se transforma in tiranie, izvoraste un rau
mai mic decat regimul mai multor optimati atunci cand acesta se corupe. $entru
multime, pericolele cele mai mari provin mult mai frecvent din regimul celor multi
decat din regimul unuia singur. De mai multe ori se intampla ca cineva din regimul
celor multi sa se abata de la urmarirea binelui comun decat se intampla in cazul
regimului condus doar de unul singur.
!sadar, daca regimul regal, care este cel mai bun regim, pare ca ar trebui sa fe
evitat din cauza tiraniei, se intampla ca tirania sa apara mai degraba in regimul mai
multora decat in cel al unuia singur. *ste mai avantajos, deci, a trai sub un singur
rege decat sub regimul mai multora.
)rebuie, totusi, sa se vegheze asupra regelui astfel incat acesta sa nu ajunga un
tiran.
#n primul rand, este necesar sa fe acordat titlul de rege de catre cei carora le revine
acest serviciu unui om de o astfel de conditie, incat sa fe improbabil ca el sa incline
catre tiranie. Dupa aceea, guvernarea regala trebuie in asa fel stabilita incat regelui
sa nu ii fe oferita ocazia de a institui tirania. #n acelasi timp, puterea acestuia sa fe
temperata astfel incat sa nu poata inclina usor spre tiranie.
#mpotriva cruzimii tiranilor trebuie sa se actioneze nu prin indrazneala personala, ci
prin autoritate publica.
Deoarece regelui ii revine sa caute binele multimii, trebuie ca acestuia sa ii se ofere
o rasplata potrivita.
"nii considera ca rasplata regelui nu este alta decat onoarea si gloria. !ristotel, in
,*tica nocimahica- afrma ca principele caruia nu ii sunt sufciente gloria si onoarea
se preface imediat intr-un tiran, intrucat va cauta placeri si avutii.
Se cade ca regele sa astepte o rasplata de la Dumnezeu. Sevitorul asteapta pentru
serviciul sau o rasplata de la stapan conducand poporul, regele este servitorul lui
Dumnezeu.
Dumnezeu ii rasplateste uneori cu bunuri lumesti pentru serviciul lor, atat pe cei
buni, cat si pe cei rai.
#n mintile tuturor celor ce se folosesc de ratiune a fost sadit faptul ca rasplata
virtutii este fericirea. .irtutea oricarui lucru se defneste ca find ,ceea ce il face bun
pe cel ce o detine si transforma in bine opera sa-. 'asplata virtutii este ca omul sa
fe facut fericit. Daca lucrarea virtutii este de a face bine, rolul regelui este de a-i
conduce bine pe supusi si atunci rasplata lui va f ceea ce il va face fericit.
Fericirea este scopul ultim al dorintelor. $entru ca dorinta naturii intelectuale are ca
obiect binele universal, numai acest bine ar putea duce cu adevarat la fericire
odata dobandit acest bine, nu ar mai ramane nici un altul care sa poate f dorit mai
departe. De aceea se spune despre fericire ca este binele perfect.
Faptul de a exercita bine functia regala este propriu celei mai alese virtuti, iar
rasplata, care consta in gradul inalt de fericire, se datoreaza acesteia. 'egele este
demn de o rasplata mai mare daca i-a guvernat bine pe supusi decat oricare dintre
supusi daca i-a dat ascultare regelui.
/aretia conducerii regale consta in abilitatea de a face intreaga provincie sa se
bucure de pace, de a impiedica aparitia con0ictelor, de a servi justitia si de a stabili
prin legile si poruncile sale ce anume trebuie sa faca oamenii.