Sunteți pe pagina 1din 29

Uzura si durabilitatea

sculelor aschietoare
Formele si parametrii uzurii

In procesul de aschiere scula se uzeaza ca urmare a
interactiunii reciproce cu semifabricatul: scula aschiaza
semifabricatul si acesta, impreuna cu aschia, supun scula unui
proces de uzare.
Uzura sculei aschietoare are o influenta negativa asupra
desfasurarii procesului de aschiere, asupra preciziei
dimensionale si de suprafata a pieselor, precum si asupra
consumului de material. Realizarea unor piese de calitate
ridicata, stabilirea unor regimuri de aschiere mai productive
precum si utilizarea rationala si eficienta a sculelor aschitoare
impun cunoasterea comportarii lor la uzare.
Uzura cutitului
In STAS 12046/1- 81, elaborat dupa ISO 3685-1977, se stabilesc
parametrii pentru caracterizarea uzurii sculelor aschietoare avand partea
activa din oteluri de scule, din carburi metalice sau din materiale
mineralo-ceramice(fig.1.26). Aceste regiuni, avand definiti mai multi
parametrii ai uzurii, se afla :
pe fata de asezare secundara, de lungime a, egala cu lungimea activa a
muchiei secundare (T'
act
) si de latime notata cuVA
A
;
pe fata de asezare principala, de lungime b, egala cu lungimea activa a
muchiei principale (T
act
), care s-a impartit in trei zone, C, B si N; latimea
uzurii se noteaza cu VB si indicele zonei, iar latimea medie a uzurii are
valoarea
pe fata de degajare, pe care uzura apare sub forma unui crater, caracterizat de parametrii
KT - adancimea craterului;
KM - distanta de la muchie pana la mijlocul craterului;
KB - latimea craterului;
KL - distanta de la muchie pana la marginea craterului;
K = KT/ KM , caracteristica de profunzime;
KS = KL/ KB , caracteristica de suprafata
Uzura se produce preponderent numai pe una dintre suprafetele active
ale sculei aschietoare, sau pe ambele suprafete, in urmatoarele conditii :
ouzura numai pe fata de asezare apare, in general, in cazul aschierii cu
viteza mica si grosime mica a aschiei, deoarece creste lucrul mecanic
specific al fortelor de frecare pe fata de asezare;
ouzura numai pe fata de degajare apare, in general, pentru viteza mare
de aschiere si grosime mare a aschiei, deoarece lucrul mecanic al fortelor
de frecare pe fata de degajare este mai mare;
ouzura pe fetele de asezare si degajare apare in conditii medii de aschiere
si este cazul cel mai des intalnit .
Evolutia uzurii in timp reprezinta curba caracteristica a
uzurii (fig.1.27). Aceasta evolutie are aceeasi alura pentru uzura pe fetele
de degajare si de asezare ale sculei. Curba caracteristica se construieste
pe baza datelor experimentale, prelucrand un anumit material, in conditii
date de aschiere (geometria sculei, regimul de aschiere etc.) si masurand
la anumite momente (t) uzura sculei pe fata de asezare (de exemplu VB
B
)
sau pe fata de degajare (de exemplu KT).
Curba caracteristica a uzurii.
Pe curba caracteristica de uzura (fig.1.27) se observa trei zone distincte:
perioada uzurii de rodaj (sau de amorsare - zona OA), in care, intr-un timp relativ
scurt, t
A
, uzura creste foarte repede, in special prin netezirea asperitatilor suprafetei
sculei;
perioada de uzura normala (zona AB), in care uzura creste mult mai lent pe durata de
la t
A
la t
B
,avand o variatie aproximativ liniara si corespunzand regimului de lucru
normal;
perioada uzurii de distrugere (sau catastrofala), care apare dupa un timp t
B
si in care
se produce cresterea brusca a uzurii.
Uzarea se produce cu o anumita intensitate sau viteza , I, a carei valoare
poate fi determinata in fiecare punct al curbei cu relatia
in care u poate fi oricare din parametrii uzurii: VB, KT etc. Intensitatea de
uzare reprezinta grafic panta tangentei la curba caracteristica de uzura si
este aproximativ constanta in cadrul fiecareia dintre cele trei perioade.
Mecanismele de producere a uzurii

Uzura sculelor aschietoare este rezultatul indepartarii unei cantitati de
material de pe fetele active ale sculei ca urmare a unor mecanisme
mecanice, chimice, electrice ori combinatii ale acestora .
Uzura prin abraziune apare la toate sculele aschietoare si se explica
prin frecarea existenta intre materialul de aschiat si scula, sau prin
prezenta unui material intermediar intre acestea.
In timpul aschierii duritatea materialului aschiat creste de 2-3 ori in
zona de contact cu scula aschietoare, in timp ce duritatea stratului
superficial al sculei din zona activa scade sub actiunea temperaturii
produse, astfel incat materialul de prelucrat erodeaza scula aschietoare,
pe fondul unor presiuni mari in zona de contact. Daca materialul
semifabricatului contine particule dure (impuritati, oxizi, carburi ), aceste
particule pot zgaria scula (brazdare plastica).
Aceeasi actiune o produc particulele dure detasate din materialul
sculei care, inglobandu-se in materialul semifabricatului, abrazeaza
scula.

Uzura prin oboseala mecanica apare la sculele supuse la solicitari
variabile (aschiere discontinua; stunjire intrerupta; frezare s.a.). Ea apare
sub forma unor fisuri, amorsate de defectele de suprafata, provocand
smulgeri, exfolieri sau ruperea stratului de acoperire de pe suprafata
sculei.
Uzura provocata de vibratii (denumita de unii autori si uzura de
sfaramitare) se manifesta mai ales in cazul sculelor prevazute cu placute
din carburi metalice. Procesul de aschiere este insotit intotdeauna de
vibratii mai mult sau mai putin intense ale sistemului tehnologic masina-
unealta- dispozitiv-piesa-scula (MUDPS), astfel incat scula este supusa
la sarcini dinamice care, din cauza rezistentei scazute la soc a carburilor
metalice, produc faramitari foarte fine ale muchiilor aschietoare ale
sculelor.
Uzura datorita depunerii pe tais apare la prelucrarea materialelor
tenace, care formeaza depuneri pe varful sculei. Odata cu indepartarea
periodica a depunerilor metalice sunt indepartate si particule din
materialul sculei.
Uzura de adeziune apare in cazul in care, sub actiune intima,
particulele mici de aschie se sudeaza pe fata de degajare a sculei.
Punctele de sudura sunt rupte de catre aschie, ruperea avand loc pe o
suprafata diferita de suprafata initiala, provocand uzura unuia sau altuia
dintre materiale.
Uzura prin difuziune are loc numai la sculele cu placute din carburi
metalice. Din cauza vitezei mari de curgere si a temperaturilor ridicate
(de ordinul 600 -1000 C), la interfata aschie/scula, unde are loc contactul,
atomii de la una sau mai multe faze ale materialului sculei pot sa
difuzeze in aschie. Procesul de difuziune se poate extinde rapid in masa
intregii placute datorita conductivitatii termice, apar zone sarace in
carbon prin difuziunea acestuia in aschie sau in liantul placutei, iar partea
activa a sculei se degradeaza, avand proprietati fizico-mecanice
necorespunzatoare.

Uzura datorita tensiunilor termice apare in special la aschierea
materialelor putin tenace si se manifesta sub forma unor fisuri
perpendiculare pe muchia aschietoare (ruptura zimtata). Aceste fisuri
sunt generate de tensiunile termice variabile.
Uzura datorita oxidarii se manifesta numai la sculele cu placute din
carburi metalice, deoarece otelurile de scule isi pierd capacitatea de
aschiere inainte de a surveni oxidarea..
Uzarea datorita curentilor electrici are caracterul unui proces
electrochimic si se explica prin aparitia curentilor electrici in procesul de
aschiere. Piesa, in combinatie cu scula, formeaza un termocuplu in care
scula, in general, constituie polul pozitiv, permitand un transport de
atomi de pe scula, producand uzarea acesteia.
a - uzura mecanica;
b - uzura abraziva;
c - uzura prin forfecarea depunerilor:
d - uzura prin difuziune
e - uzura prin oxidare
f - uzura totala.
Uzura totala a sculei aschietoare. In procesul de aschiere diferitele
mecanisme de uzare actioneaza rareori separat. De obicei uzura sculei
aschietoare este rezultatul actiunii mai multor mecanisme, chiar daca
unul dintre ele este preponderent in functie de conditiile de aschiere:
cuplul de materiale scula-piesa, viteza de aschiere, temperatura de
aschiere etc. In figura 1.28 se prezinta o diagrama de principiu in care
apar componentele uzurii si uzura totala.
Uzura totala. Componentele acesteia
Durabilitatea sculelor aschietoare

In orice proces de prelucrare prin aschiere scula aschietoare se uzeaza
astfel ca, in momentul atingerii unei anumite valori a uzurii, este
necesara intreruperea lucrului in vederea reascutirii taisului.
Se numeste durabilitatea sculei, T, durata de lucru a unei scule, intre
doua reascutiri succesive. Durabilitatea sculei este unul dintre cei mai
importanti parametrii care intervin in procesul de aschiere.
Evolutia durabilitatii in functie de viteza de aschiere
Valoarea durabilitatii este dependenta de o serie de marimi variabile:
caracteristicile materialului piesei de prelucrat si ale materialului sculei,
parametrii geometrici ai sculei, parametrii regimului de aschiere s.a.
Legea de variatie a durabilitatii, in functie de toti acesti parametrii, este
greu de stabilit si de aplicat. De aceea, s-au determinat dependente intre
durbilitatea T si unul sau mai multi parametri. In figura 1.29 este
prezentata dependenta durabilitatii de viteza de aschiere (in coordonate
logaritmice ).
Domeniul uzual al vitezelor de aschiere este domeniul CD al curbei,
domeniu care este practic aproape liniar. Diverse modele matematice
pentru legea de variatie a durabilitatii s-au oprit asupra acestei zone,
valabilitatea lor limitandu-se la acest domeniu.
Primul care a propus un asemenea model a fost inginerul american F.
W. Taylor (1907), model exprimat prin relatia
sau prin relatia echivalenta
in care : T -durabilitatea, in min.; v -viteza de aschiere, in m/min.; k =tg
(fig.1.29); m -exponentul durbilitatii ; C1, C2 -constante.
Modelul Taylor:
a) in coordonate normale ; b) in coordonate logaritmice.
Exponentul m este variabil dar, pentru un domeniu restrans al vitezei de
aschiere, se poate considera constant. In fig.1.30,a se prezinta curba
corespunzatoare relatiei (1.33).
Daca se logaritmeaza aceasta relatie se obtine
log T = k log v + log C1, (1.35)
care reprezinta, intr-un sistem dublu logaritmic, o dreapta
(fig.1.30,b). Daca se considera doua viteze de aschiere diferite, v
1
> v
2
si
se determina experimental durabilitatile T
1
, respectiv T
2
, coeficientul k se
calculeaza cu relatia
iar exponentul durabilitatii, m, este
Cu cat valoarea exponentului k este mai mare (in valoare absoluta ), cu
atat dreapta din fig.1.30,a este mai apropiata de verticala. In acest caz, la
o crestere mica a vitezei de aschiere, rezulta o variatie mare a
durabilitatii T, ceea ce inseamna ca scula este sensibila la variatia vitezei
de aschiere. In cazul vitezelor de aschiere mici (degrosare, brosare),
exponentul k are valori mai mici, scula fiind mai putin sensibila la
modificarea vitezei.
Modelul Taylor corespunde strunjirii cu scule din otel rapid si cu
placute din carburi metalice, la viteze mici de aschiere, dar nu poate
cuprinde toate formele uzurii care apare la aschierea intensiva a
otelurilor bogat aliate. In prezent exista si alte modele matematice care
exprima evolutia durabilitatii sculei aschietoare.
Modelul Gilbert (1950) este o generalizare a modelului Taylor, in
ecuatie intervenind si ceilalti doi parametri ai regimului de aschiere
(adancimea de aschiere a
p
si avansul f ),
Acest model este mai accesibil pentru tehnologi. Din aceasta relatie se
poate explicita viteza de aschiere.
Alte modele au fost propuse de Kronenberg (1968),
de Knig si Depireux (1969), de Opitz s.a.
Pana in prezent nu se poate afirma ca exista un model matematic
pentru durabilitatea sculei aschietoare, care sa fie valabil pentru toate
conditiile tehnologice. Fiecare model acopera un anumit domeniu al
aschierii, in care permite stabilirea optimului de prelucrare.
Criterii de uzura
In functie de conditiile concrete ale prelucrarii, marimea maxima
admisibila a uzurii este diferita: la degrosare, marimea maxima a uzurii
admise poate fi foarte aproape de inceputul uzurii de distrugere, iar la
finisare ea este mult mai mica.
Valoarea uzurii la care este necesara oprirea lucrului si reascutirea
sculei se numeste uzura admisibila, iar durabilitatea corespunzatoare se
numeste durabilitate admisibila. Expresia cantitativa a uzurii admisibile
se numeste criteriu de uzura. In practica se folosesc mai multe criterii de
uzura.
Criteriul petelor lucioase sau al franarii se foloseste numai la
degrosare, in cazul prelucrarii cu scule din otel rapid. Conform acestui
criteriu, scula trebuie reascutita cand pe suprafata prelucrata apar pete
lucioase (la oteluri, deoarece la fonte apar pete intunecate). Acest
fenomen se explica prin faptul ca scula, atingand valoarea uzurii de
distrugere, nu mai patrunde in materialulu piesei, acesta fiind strivit.
Concomitent, se inregistreaza o crestere brusca a apasarilor de aschiere,
in special a componentelor F
p
si F
f
, crestere care poate fi folosita drept
criteriu separat de apreciere a uzarii sculei.
Criteriul dat de forma aschiei se aplica la sculele cu placute din
carburi metalice si se bazeaza pe schimbarea formei aschiei pe masura ce
uzura avanseaza.
La aschierea cu placute din carburi de wolfram, aschia are la inceput
forma unei benzi deoarece nu s-a format craterul pe fata de degajare. Pe
masura ce placuta se uzeaza, aschia capata forma spirala, cu raze de
curbura din ce in ce mai mici. La uzarea completa a placutei, aschia se
desprinde sub forma de spirale scurte sau de bucati separate.
La aschierea cu placute din carburi de titan si de wolfram, aschia ia
forma ondulata la uzarea completa a sculei.
Criteriile tehnologice exprima uzura admisibila a sculei in functie de
conditiile de precizie impuse suprafetei prelucrate : toleranta
admisibila T
p
sau rugozitatea suprafetei R
z
.
Pentru exemplificare, in cazul pieselor rotunde (fig.1.38), uzura
radiala admisibila a sculei ,w
a
, trebuie sa indeplineasca conditia
in care T
p
reprezinta toleranta piesei; inlocuind w
a
= VB
a
tga , se obtine
valoarea admisibila a uzurii pe fata de asezare (VB
a
)
Influenta uzurii asupra preciziei
dimensionale.
Criteriul uzurii optime permite stabilirea valorii uzurii pentru care se
obtine durata totala maxima de lucru a unei scule. Durata totala maxima
de lucru t
max
se calculeaza stabilind maximul functiei din relatia (1.41), in
functie de numarul de reascutiri posibile i
j
pentru diverse valori ale
durabilitatii T
j
,
t = i
j
T
j
[min]. (1.41)
Criteriile de uzura pentru cutitele de strung, prezentate de STAS
12046/2-84, standard care corespunde documentului ISO 3685-1977,
stabilesc valorile admisibile pe fata de asezare a sculei.
Valorile uzurii admisibile se stabilesc, cu precadere, pentru uzura pe
fata de asezare, pe baza urmatoarelor considerente :
uzura pe fata de asezare se produce mai repede decat uzura pe fata de
degajare ;
uzura fetei de asezare are, din momentul aparitiei acesteia, o influenta
negativa asupra desfasurarii procesului de aschiere si asupra calitatii
suprafetei prelucrate ;
uzura pe fata de asezare se masoara mai usor .
Reducerea intensitatii uzurii, respectiv cresterea durabilitatii efective a
sculelor aschietore, se poate obtine pe mai multe cai :
perfectionarea materialelor pentru scule ;
perfectionarea constructiva si optimizarea geometriei sculelor ;
imbunatatirea calitatii suprafetelor active ale sculei ;
folosirea lichidelor de aschiere (de racire-ungere).
Momentul actual in dezvoltarea productiei de scule aschietoare este
momentul fabricarii sculelor acoperite cu straturi dure subtiri, tehnica ce
permite combinarea favorabila a propietatilor materialului de baza al
sculei cu cele ale materialului acoperirii, rezultand o scula care sa
asigure simultan tenacitate, stabilitate termica si duritate ridicate.
Depunerile pe ti.

La prelucrarea metalelor prin achiere, n special a celor cu o bun
plasticitate, pe suprafaa de degajare, n apropierea vrfului
cuitului,apare un strat de metal presat, dur, numit depunere pe ti.
Aceast depunere pe ti este de 13 mm i depinde de
natura materialului de prelucrat, de geometriasculei achietoare, de
regimul de achiere i n special de viteza de achiere. Din cauza
depunerilor pe ti dimensiunile pieselor prelucrate se modific. Din
cnd n cnd depunerea pe ti se rupe mpreun cu poriuni din tiul
propriu-zis al sculei, ceea ce are ca urmare nrutirea netezimii
suprafeei prelucrate
Depunerea pe ti Uzura pe faa de aezare
Uzura pe faa de degajare
Forme de uzur
Influena paremetrilor condiiilor de achiere asupra durabilitii
efective

Uzura tiului rezult ca efect combinat al cldurii degajate n timpul
achierii, al forelor de frecare pe cele dou fee active ale tiului, al
presiunilor de contact pe faa de degajare i pe feele de aezare,
fenomene ale cror intensiti de manifestare depind de toi parametrii
condiiilor de achiere i este firecs ca i intensitatea uzurii, deci i
durabilitatea efectiv s fie influenat de acetia.
Fiind vorba de durabilitatea efectiv, care msoar durata de existen
efectiv a sculei achietoare, este necesar a se cunoate cum este
influenat de toi parametrii condiiilor de achiere i este firesc ca i
intensitatea uzurii, deci i durabilitatea efectiv, s fie influenat de
acetia. De asemenea, este necesar a se cunoate cum este influenat de
toi parametrii condiiilor de achiere, pentru a putea remarca n ce
condiii scula achietoare este mai bine exploatat.
Fiind un efect al unor cauze combinate, avnd o variaie n sens invers
cu al intensitii uzurii, variaia durabilitii efective va fi discutat prin
infulena parametrilor asupra tuturor fenomenelor fizice ale procesului de
achiere i apoi asupra intensitii uzurii.
Caracteristicile de rezisten ale materialului de prelucrat. S-a dovedit
c la creterea rezistenei a materialului de prelucrat, att forele ct i
cldura degajat, deci temperatura tiului cresc.
Prin urmare, crete i intensitatea uzurii I, ceea ce face ca durabilitatea
efectiv s descreasc.
ntr-o reprezentare calitativ, folosind simbolurile de cretere i de
descretere , influena rezistenei mecanice a materialului piesei de
prelucrat asupra durabilitii efective poate fi exprimat astfel:
R;F
z
; adeziunea mol.; I; T
, (HB) Q; ; I ; T
abraziunea; I; T
Se poate evidenia c durabilitatea efectiv este descresctoare i c
variaia ei cu rezistena mecanic a materialului de prelucrat este dat de
o lege politropic de forma:


Influena parametrilor regimului de achiere. S-a demonstratc
temperatura tiului i forele de achiere cresc cu creterea celor trei
parametrii ai regimului de achiere b(t), a(f), i v
a
,
ntr-o reprezentare calitativ, influena parametrilor regimului de
achiere asupra durabilitii efective poate fi exprimat astfel:
adncimea de achiere (sau limea achiei b)
t(b)
F
z
; I ; T
; I ; T
, scris sub form politropic



avansul f (sau grosimea achiei a)
f(a)
F
z
; I ; T
; I ; T
, scris sub form politropic



Dintre cei trei parametrii ai regimului de achiere, viteza principal de
achiere v
a
are cea mai pronunat influen asupra intensitii uzurii i,
deci, asupra durabilitii efective. Aceasta, deoarece cu creterea vitezei
crete foarte mult temperatura tiului care este principala cauz a uzurii
tiului. Aceast afirmaie este confirmat i de mrimile relative ale
celor trei exponeni politropici x
T
, y
T
i z.
x
T
= (0,15...0,25)z, y
T
= (0,25...0,5)z
Exponentul politropic z depinde, n cea mai mare msur, de natura
materialului prii active a sculei achietoare i, orientativ, are valorile:
oel carbon de scule z = (15...20)
oel rapid z = (8...12)
amestecuri de carburi metalice z = (2...5)
materiale mineralo-ceramice z = (2...3)

viteza de achiere
v
a

F
z
puin; I ; T puin
; I ; T
, legea politropic de forma


5. Determinarea durabilitatii sculelor aschietoare.
Durabilitatea sculei aschietoare (definita in 3) poate atinge diverse valori, functie de valorile parametrilor participanti la procesul de aschiere. Din definitia durabilitatii rezulta ca la epuizarea acesteia scula, de regula, nu si-a pierdut capacitatea de aschiere, dar nu asigura satisfacerea cerintelor impuse de criteriul de uzura adoptat.
Deoarece pretul de cost al sculei reprezinta pana la 30% din pretul de cost al prelucrarii prin aschiere, este de dorit ca durabilitatea totala a sculei sa fie cat mai mare. Durabilitatea sculelor aschietoare poate fi exprimata sub urmatoarele forme:
- T[min]
f
timpul de aschiere efectiv;
- T
m
[min] timpul de masina la aschierea intrerupta (cu avans intermitent);
- L
T
= T v
c
[m], drumul de aschiere efectiv, corespunzator durabilitatii sculei;
- S
T
= T v
c
b [m
2
], suprafata aschiata pe perioada durabilitatii sculei;
- N
T
= T / t
b
[buc], numarul de piese executate in timpul unei durabilitati a sculei;
- V
T
= a
p
f v
c
T [m
3
], volumul de aschii indepartat, aferent durabilitatii sculei.
Durabilitatea totala a sculei aschietoare (T
t
), reprezinta durata de serviciu a sculei si se poate exprima in functie de numarul total de reascutiri cu relatia:


[min] (19)
unde: Tk
,
durata de exploatare intre doua reascutiri succesive; n, numarul de reascutiri posibile.
Cercetarile experimentale au demonstrat ca T1

> T2
>>
Tk
.
.
Pentru sculele cu dinti sau placute amovibile, care nu se reascut, numarul n de reutilizari este dat de numarul de taisuri amovibile existente si de numarul dintilor sau placutelor care se pot folosi pana la uzarea elementelor de pozitionare-fixare. Asa cum rezulta din figura 17, valori mari pentru n inseamna valori mici pentru T si invers. D = 0,10,2 mm reprezinta grosimea de siguranta eliminata prin reascutire.

Figura17 Grosimea de siguranta a sculei eliminata prin reascutire
In practica uzinala se pune problema determinarii durabilitatii optime a sculei aschietoare dupa anumite criterii specifice prelucrarii prin aschiere.
Durabilitatea dupa criteriul productivitatii maxime. Corespunzator acestui criteriu, durabilitatea (Tp
) este optima cand se
realizeaza un numar maxim de piese intr-o anumita unitate de timp. Valoarea Tp

se deduce pe baza timpului de executie a piesei si este data de relatia:

(20)
Durabilitatea dupa criteriul costului minim. Corespunzator acestui criteriu, durabilitatea (Tc
)
este optima, cand operatia de prelucrare se realizeaza cu costuri minime si este data de relatia:

(21)
unde:
- m, exponentul durabilitatii din rel. (10);
- ti

[mm], timpul de intrerupere a procesului de aschiere pentru inlocuirea sculei uzate;
- Cg

[lei], cheltuieli generale legate de realizarea operatiei;
- Cs

[lei], cheltuieli legate de ascutirea sculei.
Durabilitatea optima. Cercetarile experimentale si practica uzinala au demonstrat ca domeniul durabilitatii optime corespunzator criteriilor productivitate maxima si cost minim este cel reprezentat in figura 18 (zona hasurata).

Figura 18 Evolutia costului si productivitatii prelucrarii
in functie de durabilitatea sculei
Durabilitatea corespunzatoare productivitatii maxime majoreaza cheltuielile de prelucrare fata de cele minime cu aproximativ 2%, iar prelucrarea cu o durabilitate optima dupa criteriul costului minim duce la o scadere a productivitatii cu aproximativ 7%.
6. Marirea durabilitatii sculelor aschietoare.
Practica experimentala a demonstrat ca la prelucrarea prin aschiere durabilitatea sculelor variaza intr-un spectru foarte larg.
A aparut astfel necesitatea studierii acestui fenomen in vederea elaborarii unor metode si modele de estimare a durabilitatii. Acest lucru permite determinarea anumitor valori pentru factorii participanti la procesul de aschiere, valori care sa asigure o durabilitate optima in raport cu un anumit criteriu.
Marirea durabilitatii sculelor aschietoare se poate realiza prin abordarea a doua categorii de probleme:
- probleme privind proiectarea, executia si alegerea sculei;
- probleme privind exploatarea sculei aschietoare.
Referitor la prima categorie se pot face urmatoarele precizari.
Proiectarea sculelor aschietoare:
- materialul sculei aschietoare trebuie sa fie corespunzator tipului de scula in privinta proprietatilor de baza (duritate, termostabilitate, rezistenta la uzura, economicitate la realizarea sculei, etc);
- parametrii geometrici stabiliti trebuie sa permita desfasurarea optima a procesului de aschiere;
- partea de fixare a sculei, prin solutia constructiva adoptata, sa asigure cerintele impuse (simplitate constructiva, rezistenta, rigiditate, disiparea caldurii degajate in procesul de aschiere);
- rezerva de reascutire sa asigure o durabilitate totala ridicata prin numar mare de reascutiri posibile si cheltuieli reduse legate de operatie.
Tehnologia de executie:
- functie de tipul sculei si solutia constructiva adoptata, trebuie stabilita tehnologia de executie ce asigura o durabilitate cat mai mare;
- tratamentele termice complexe aplicate partii active a sculei (calire izoterma, tratamente la temperaturi negative, calire in bai de saruri, etc.) permit marirea considerabila a durabilitatii;
- operatiile de ascutire si netezire a suprafetelor active (ascutire anodo-mecanica, netezire electrochimica, etc.) micsoreaza uzura prin adeziune;
- realizarea pe suprafetele active a unor straturi cu rezistenta ridicata la uzura (tratamente termochimice, durificare prin scantei electrice, acoperiri superficiale, etc.). In timpul realizarii procesului de aschiere, printr-o observare atenta a tipului de uzura si a fenomenelor care o insotesc, se pot stabili principalele cauze ce provoaca uzura si se pot lua masuri in vederea maririi durabilitatii sculei aschietoare.
Cateva solutii practice aplicabile in cazul sculelor cu taisuri din carburi metalice sunt prezentate in tabelul 1.
In cazul utilizarii lichidelor pentru aschiere, de regula se constata o crestere a durabilitatii sculei. Exista insa cazuri in care la utilizarea lichidelor pentru aschiere se constata o diminuare a duratei de exploatare a sculei aschietoare.