Sunteți pe pagina 1din 93

Din ospatul Stapanului

Din ospatul Stapanului


Introducere, traducere, note i comentarii de IRINEU SLTINEANU
Editura Adonai
1995
Catre cei ce cred ca diavolii ocrmuiesc cele omenesti
CUVNT
Catre cei ce cred ca diavolii ocrmuiesc cele omenesti si se necajesc pentru pedepsele lui
Dumnezeu, si se smintesc pentru ndestularile celor rai si pentru suferintele celor drepti
Socoteam ca din pricina vorbirii nencetate va veti fi saturat de cuvintele mele Dar vad ca s!a
ntmplat dimpotriva, ca din nencetarea ei nu s!a facut satiu, ci dorinta mai mare" nu #reata, ci
dulceata mai mare Si s!a ntmplat aici precum se ntmpla cu iubitorii de vin la ospetele cele
lumesti Ca aceia cu ct beau mai mult vin, cu att mai mult si aprind setea $ar noi cu ct
prelun#im nvatatura, cu att aprindem pofta, nmultim dorinta si ntarim dra#ostea Si cu toate
ca stiu saracia mea, dar nu ncetez a urma ospatatorilor dornici punndu!va deseori masa si
turnndu!va plin pa%arul nvataturii
Caci vad ca dupa ce!l veti bea tot, iarasi veti nseta &ceasta s!a vazut n toata vremea, dar mai
ales n duminica trecuta Si cum ca voi va mpartasiti, fara satiu de dumnezeiestile cuvinte, s!a
dovedit mai ales n ziua aceia, n care v!am nvatat ca nu se cuvine a vorbi de rau unul pe altul, si
v!am dat voie la o vorbire de rau fara primejdie, adica v!am sfatuit sa vorbiti de rau pacatele
voastre, iar nu sa iscoditi cele straine Si v!am adus n fata pe sfinti, care se pri%aneau pe ei nsisi,
iar nu pe ceilalti 'e 'avel care zice( )$isus *ristos a venit n lume sa mntuiasca pe cei pacatosi,
dintre care cel dinti sunt eu+ ,$ Tim -, -./ si iarasi( )$ar la urma tuturor, ca unui nascut nainte
de vreme, mi s!a aratat si mie
Caci eu sunt cel mai mic dintre &postoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca
am pri#onit 0iserica lui Dumnezeu+ ,$ Cor -., 1!2/ 'e 'etru( )$esi de la mine, Doamne, ca om
pacatos sunt+ ,3c .,1/ 'e 4atei care se numea pe sine vames c%iar si n vremea apostoliei ,4t
-5, 6/ 'e David( )7aradele#ile mele au covrsit capul meu, ca o sarcina #rea apasat!au peste
mine+ ,'s 68, 9/ 'e $saia care se tn#uia si pln#ea( ):, ticalosul de mine;< fiindca om
necurat sunt si buze necurate avnd;+ ,$s =, ./ 'e cei trei tineri ce s!au marturisit n cuptorul
cel cu foc( )Ca am pacatuit si am facut faradele#e, departndu!ne de la Tine+ ,Cnt celor 6
tineri, vers ./ 'e Daniil tot de aceasta tn#uindu!se
Si dupa enumerarea acestor sfinti am numit muste pe clevetitori Si pe buna dreptate i!am numit
asa, ca precum acelea se pun pe rani straine, tot asa si cei ce judeca pe altii musca pacate straine,
aducnd boala celor ce petrec mpreuna cu ei $ar pe cei ce se feresc de judecata i!am numit
albine, care nu aduna boabele, ci zburnd n livada faptelor bune ale sfintilor, ntocmesc fa#uri de
mare evlavie
&tunci v!ati aratat pofta voastra cea fara de satiu Cu toate ca cuvntul nostru s!a ntins mult si s!
a lun#it ca niciodata pentru care fapt socoteam ca se va stin#e osrdia voastra, dar s!a petrecut
dimpotriva, ca mai mult s!a nfierbntat inima voastra si mai mare vi s!a aprins dorinta Si de
unde s!a aratat aceasta> De acolo ca la sfrsit s!au facut si #lasuri de multumire deosebite si
stri#ari mai stralucite &sa cum se ntmpla la cuptoarele de pine, la nceput lumina focului nu
este asa de stralucitoare, dar dupa ce flacarile vor cuprinde toate lemnele, vlvataia se ridica la
mare naltime
&sa si atunci, n ziua aceea, s!a ntmplat la fel 3a nceput nu era foarte nflacarata multimea,
dar dupa ce cuvntul s!a ntins si a cuprins toate pricinile cele puse nainte, semanndu!se multa
nvatatura, atunci vi s!a aprins pofta ascultarii, caci sunetele si stri#area mai mari se faceau Si cu
toate ca eram pre#atit sa vorbesc mai putine dect alta data, totusi am ntrecut atunci masura Dar
niciodata nu ntrec masura, ca lun#imea nvataturii o masor, nu cu multimea celor ce ar trebui
vorbite, ci cu asezarea si osrdia celor ce asculta
Cel ce vorbeste ascultatorilor plictisiti, desi va scurta nvatatura, se pare ca face suparare $ar cel
ce va vorbi ascultatorilor fierbinti si treji, desi va ntinde nvatatura, tot nu satura pofta lor Dar
fiindca se ntmpla ca n atta popor sa fie si unii slabi, care nu pot asculta tot cuvntul, pe aceia
i sfatuiesc ca, dupa ce vor lua ct pot duce, sa se duca
Nimeni nu!i opreste sa stea peste puterea lor, dar nici ei sa nu sileasca ca sa se opreasca cuvntul
mai nainte de vremea sa ?ici ca tu te!ai saturat Dar fratele tau nca este flamnd Tu esti beat de
multimea celor ce s!au vorbit, dar fratele tau nca nseteaza Nici acela sa nu forteze neputinta ta,
silindu!te sa primesti mai multe dect poti, nici tu sa nu faci suparare osrdiei lui, oprindu!l de a
lua, ct poate sa duca
&ceasta si la mesele cele lumesti se face Ca unii se satura mai de#rab, iar altii mai cu zabava Si
nici acestia nu pri%anesc pe aceia, nici aceia nu osndesc pe acestia &colo este laudat cel ce
pleaca mai de#rab, iar aici dimpotriva nu este laudat &colo a sfrsi mai cu zabava, pricinuieste
cearta si #raire de rau, iar aici a ramne mai cu zabava este lauda si vorbire de bine 'entru care
pricina> 'entru ca acolo sederea se face din pricina lacomiei, iar aici staruirea si asteptarea se
face din pofta du%ovniceasca si dra#oste dumnezeiasca Dar destul cu acestea
Sa mer#em la datoria care ne!a ramas din ziua aceea Si ce am vorbit atunci>
Ca un #las era la toti oamenii, asa cum sunt de aceiasi fire De unde dar este acum atta
deosebire de #lasuri> Din lenevirea celor ce au luat darul Despre acestea am zis atunci, aratnd
prin unirea #lasului, iubirea de oameni a lui Dumnezeu, iar prin deosebirea lui, nemultumirea
robilor &cela cu toate ca stia mai dinainte ca vom pierde darul, totusi l!a dat, iar cei ce s!au
nvrednicit de el si nu l!au pazit, rai s!au facut
Deci am aratat ca nu Dumnezeu ne!a departat de darul sau, ci noi l!am pierdut Si cu toate ca l!
am pierdut, mai pe urma mai mari daruri am luat dect cele ce am pierdut Ca n loc de osteneli
vremelnice, Dumnezeu ne!a cinstit cu viata vesnica, iar n loc de maracini si ciulini, a facut sa
odrasleasca n sufletele noastre roada Du%ului
Nimic nu era mai defaimat dect omul, iar acum nimic nu este mai cinstit dect el @l era partea
cea mai de pe urma a firii cuvntatoare, dar picioarele s!au facut cap si au fost duse sus la
Scaunul cel mparatesc, prin pr#a
Si precum un om darnic si mpartitor de mari daruri, vaznd pe cineva ca a scapat din naufra#iu
numai cu trupul #ol, l primeste cu minile ntinse, l mbraca cu %aine stralucite si!l aseaza la loc
de cinste, asa si Dumnezeu a facut cu firea noastra
Toate cte le!a avut omul le!a pierdut, ndrazneala, vorbirea cu Dumnezeu, petrecerea n rai,
viata cea fara #reutati si iesind din rai ca dintr!o necare de corabie, #ol s!a aflat
$ar Dumnezeu primindu!l, ndata l!a mbracat si povatuindu!l putin cte putin, l!a suit la cer, cu
toate ca #reseala lui nu era vrednica de iertare Ca nu din pricina silei vnturilor s!a ntmplat
scufundarea aceasta, ci din lenevirea lui Dar n!a cautat Dumnezeu la aceasta, ci a miluit ticalosia
noastra si cu dra#oste ne!a primit, ca si cum am fi suferit necazul n mijlocul noianului Ca fiind
in rai si a cadea n pacat este ca si cum ti s!ar ntmpla necare de corabie la mal 'entru care
pricina>
'entru ca s!a mpiedicat si a cazut cnd nu era m%nire, nici #rija, nici osteneli, nici trude si nca
nu napadise asupra firii noastre valurile cele nenumarate ale poftelor Si precum piratii cu un fier
mic #auresc corabia jefuita si astfel scufunda corabia, asa si atunci diavolul vaznd corabia lui
&dam, adica sufletul lui plin de multe bunatati, cu un #las subtire, ca si cu un fier mic,
apropiindu!se si #aurindu!l, a jefuit toata bo#atia lui, iar corabia a afundat!o Dar Dumnezeu a
facut csti#ul mai mare dect pa#uba, caci firea noastra a suit!o la Scaunul cel mparatesc 'entru
aceasta si 'avel zice( )mpreuna cu @l ne!a sculat si mpreuna ne!a asezat n ceruri, n *ristos
$isus, ca sa se arate n veacurile viitoare covrsitoarea bo#atie a %arului Sau, prin bunatatea ce a
avut catre noi ntru *ristos $isus+ ,@fes A, =!8/
Ce zici> &cum lucrul s!a facut si s!a savrsit Dar cum zici )ca sa se arate n veacurile cele
viitoare+> :are nu s!a aratat> S!a aratat acum cu adevarat, dar nu tuturor oamenilor, ci numai mie
celui credincios, iar cel necredincios nca n!a vazut minunea Caci atunci, n ziua aceea, toata
firea omeneasca fiind adunata, se va minuna de ceea ce s!a facut, iar noua celor credinciosi mai
aratata ni se va face slava aceea
Noi credem si acum, dar nu sunt asemenea cele nadajduite cu cele vazute si auzite Si precum
auzim ca mparatii au %lamida si coroana si %aine de fir si scaunul cel mparatesc si ne minunam
cu adevarat, cu att mai mult ne minunam, cnd tra#ndu!se perdelele, $l vom vedea pe Domnul
seznd pe scaun nalt Cnd se vor tra#e perdelele cerului si $mparatul n#erilor po#orndu!Se,
nconjurat de multimile ceresti, atunci, prin vedere, mai mult ne minunam 'une!ti n minte, ce
minune mai mare este sa vezi firea noastra purtndu!se peste %eruvimi si toata puterea n#ereasca
revarsata mprejurul ei
Cu#eta nca si la ntelepciunea lui 'avel, care cauta multe denumiri, ca sa arate iubirea de oameni
a lui Dumnezeu Ca nu a zis numai )darul+, nici numai )bo#atia+, ci )covrsitoarea bo#atie a
%arului Sau, prin bunatate+ Dar si asa, n!a putut sa arate, caci precum corpurile alunecacioase,
desi s!ar tine de nenumarate mini, tot scapa alunecnd lesne, asa si iubirea de oameni a lui
Dumnezeu, ori cu cte nume am numi!o, tot nu putem sa o definim 4arimea ei covrseste cu
mult si ntrece slabiciunea cuvintelor noastre
3ucru pe care si 'avel l arata" ca puterea cuvintelor este biruita de marimea iubirii lui
Dumnezeu Si care sunt acelea> )$ar lui Dumnezeu multumita pentru darul Sau cel ne#rait+ ,$$
Cor 2, -./ Caci nici un cuvnt si nici o minte nu va putea arata purtarea ! de #rija a lui
Dumnezeu De aceea aici se spune ca este ne#raita, iar n alta parte se spune ca ea covrseste
mintea noastra, caci zice( )'acea lui Dumnezeu, care covrseste toata mintea va pazi sufletele
voastre+
Din ceea ce am zis doua lucruri putem nvata, nti ca nu Dumnezeu ne!a departat de dar, ci noi
l!am pierdut &l doilea, ca mai multe daruri si mai mari bunatati dect cele pierdute ni s!au dat
Voiesc sa zic nca si al treilea Care dar este acesta> Ca de nu ne!ar fi dat Dumnezeu n urma mai
mari daruri dect cele ce le!am pierdut, ci numai ar fi luat cele ce ne!a dat ! si toate s!ar fi facut
din pricina noastra ! si acest lucru era deajuns sa arate purtarea 3ui de #rija fata de noi Ca nu
numai a da, ci si a lua cele date, este semn al iubirii de oameni si nca a celei mari
Si de voiti, c%iar de la rai putem sa dovedim cuvntul Dumnezeu a dat raiul din purtarea sa de
#rija Noi ne!am dovedit nevrednici de el din cauza nemultumirii si a rautatii noastre & luat darul
dupa ce ne!am facut nevrednici, tot din rodul bunatatii 3ui Si ce bunatate este a lua darul>
&steapta si vei auzi; 'une!ti n minte ce ar fi ajuns Cain de petrecea n rai dupa nele#iuita
ucidere> Ca daca si dupa ce a cazut din acea petrecere fericita, si a fost osndit la osteneala si
durere, si nfricosarea cu moartea era proaspata n constiinta lui, si dupa savrsirea ticalosiei
tatalui lui, &dam, care era vie naintea oc%ilor lui, si dupa ce i s!au nsemnat n firea lui urmele
ur#iei lui Dumnezeu si era nconjurat de attea rele, la atta rautate s!a dat, nct a nesocotit firea,
a uitat ca s!a nascut n c%inuri si a jun#%iat pe cel ce cu nimic nu l!a nedreptatit S!a atins de
sn#e fratesc si si!a mnjit dreapta cu el
N!a suferit cnd Dumnezeu l!a sfatuit sa se astmpere, ci s!a ntors sa ocarasca pe 7acatorul lui,
sa necinsteasca pe nascatori Deci daca n rai s!ar fi petrecut aceasta, socoteste la cte rautati ar fi
ajuns Daca attea frie au fost puse peste el si tot s!a ridicat spre ucidere, unde s!ar fi prapastuit,
daca nici o mpiedicare de acest fel nu ar fi avut>
Voiesti si de la mama acestuia sa!ti dovedesc de ct bine s!a nvrednicit din scoaterea din rai>
Cerceteaza si vezi cum a fost @va mai nainte si cum s!a facut mai pe urma>
4ai nainte a socotit mai vrednic de credinta pe ama#itorul si vicleanul diavol, dect poruncile
lui Dumnezeu si din vederea pomului a calcat le#ea cea pusa de @l $ar dupa ce a cazut din rai s!a
facut mai buna si mai nteleapta Ca nascnd fiu, zice( )&m dobndit om de la Dumnezeu+ ,7ac
9, -/ $ndata a aler#at la Stapnul, pe care mai nainte 3!a defaimat, ca nu datoreste nasterea firii
sau le#ii nuntii, ci Stapnului creatiei &celuia $i multumeste pentru nasterea copilului
&ceea ce mai nainte a ama#it pe barbat, mai pe urma a nvatat pe copil si i!a pus nume, care
poate sa!l aduca ntru pomenirea darului lui Dumnezeu Si nascnd altul, zice( )Ca mi!a ridicat
mie Domnul alta samnta n locul lui &bel, pe care l!a omort Cain+ ,$dem, 9, A./ 'omeneste de
ucidere si nu se necajeste, ci iarasi multumeste lui Dumnezeu, si pe copil l socoteste ca dar,
dndu!i pricina totdeauna de nvatatura
&sa face Dumnezeu, dupa ce ia, mai mari bunatati daruieste & cazut femeia din rai, dar s!a
povatuit la cunostinta de Dumnezeu prin iz#onirea aceea $ata ca mai mult a aflat, dect a
pierdut
Si daca a fost de folos a cadea din rai, pentru ce a mai dat Dumnezeu raiul din nceput> Spre
folos s!a facut aceasta, o omule, si din pricina lenevirii noastre Ca daca &dam si @va luau aminte
de sine si ar fi fost ntelepti slujind Stapnului si s!ar fi smerit, ar fi ramas n cinstea aceea Dar
devreme ce au ocart darul ce li s!a dat, atunci de folos a fost ca sa fie scosi afara
Dar pentru ce l!a mai dat Dumnezeu dintru nceput> Ca sa!si arate iubirea Sa de oameni, si cum
ca @l este #ata sa ne aduca totdeauna la mai mare cinste Dar noi suntem peste tot pricina
c%inurilor si a pedepselor, nstrainndu!ne sin#uri de bunatatile cele fa#aduite Deci precum un
parinte iubitor de fii lasa dintru nceput pe copilul sau sa petreaca n casa si sa se ndulceasca de
toate cele parintesti, iar daca!l va vedea ca se face rau, n atta cinste fiind, l departeaza de la
masa si l alun#a de la fata sa, si de multe ori l scoate si din casa parinteasca, ca lipsindu!se de
bunatatile cele parintesti si ndreptndu!se cu ocarile si necinstirile, sa se arate iarasi vrednic de
cinstea fiiasca si ntorcndu!se sa primeasca mostenirea parinteasca
&sa si Dumnezeu a facut & dat omului raiul $ar aratndu!se nevrednic l!a scos afara, ca prin
petrecerea de afara ndreptndu!se, sa se arate iarasi vrednic de ntoarcere Si fiindca dupa aceea
s!a facut mai bun, iarasi l ntoarce si!i zice( )&stazi vei fi cu 4ine n rai+ ,3c A6, 96/
Vezi ca nu numai a da raiul, ci si a scoate din el este semn al purtarii de #rija> Ca de nu ar fi
cazut din rai, nu s!ar fi aratat iarasi vrednic de el
Deci cuvntul acesta totdeauna sa!l pazim si sa ne aducem aminte de el" sa!l folosim si la pricina
ce ne sta nainte Dumnezeu a dat #las si limba de obste tuturor &cest lucru a fost dovada iubirii
sale de oameni :amenii nu au ntrebuintat darul precum se cuvenea, ci s!au abatut la cea mai de
pe urma nebunie Dumnezeu a luat iarasi ceea ce a dat Si avnd toti o limba au cazut n atta
nebunie, nct voiau sa zideasca un turn pna la cer
:are nu ar fi poftit apoi sa ajun#a si pna la vrful cerului, de nu i!ar fi pedepsit ndata> Desi
aceasta le!ar fi fost cu neputinta, dar nsa nele#iurea se savrsea de ei din vointa Si Dumnezeu,
Care mai nainte le vede pe toate, i desparte precum se cuvine cu amestecarea limbilor, pentru ca
n!au ntrebuintat precum se cuvine unirea limbii Si vezi iubirea de oameni a lui Dumnezeu )$ata
un neam este si tututor o limba ! zice Domnul ! si aceasta au nceput a face+ ,7ac --, =/ 'entru
ce nu ndata a despartit limbile, ci mai nti se ndreptateste, ca si cum ar fi vrut sa se judece cu
ei>
Cu toate ca nimeni nu $!a zis( De ce ai facut asa> Caci Stapn este si face cte voieste Dar nsa
ca si cum ar vrea sa dea seama, aduce cuvinte de aparare, nvatndu!ne sa fim blnzi si iubitori
de oameni Caci daca Stapnul da cuvnt de justificare robilor si mai ales celor ce facusera
nedreptate, cu mult mai mult noi trebuie sa ne dam unii altora prilej de aparare, macar ca vom fi
mult nedreptatiti Vezi cum da cuvnt de ndreptare )Si era n tot pamntul, tuturor, o limba si un
#las< si aceasta au nceput a face+
Ca si cum ar fi zis( Nimeni sa nu 4a pri%aneasca, vaznd limbile despartite" nimeni sa nu
socoteasca ca din nceput este pusa oamenilor aceasta deosebire a limbilor, caci zice( )$ata un
neam este si tuturor o limba+
Dar oamenii nu au ntrebuintat darul precum se cuvenea Si ca sa cunosti ca, prin ceea ce a facut,
nu a pedepsit att ceea ce au facut, pe ct a ndreptat mai nainte, cele ce urmau sa se ntmple,
asculta ceea ce adau#a( )Si acum nu vor nceta de la toate, oricte se vor apuca a face+ Si
acestea zise, astfel se ntele#( De nu vor fi pedepsiti acum si nu vor fi mpiedicati de la radacina
pacatelor, nu vor nceta niciodata de la rautate, caci asa se tlcuieste )nu vor nceta de la toate+,
oricte se vor apuca a face+
Ca si cum ar fi zis( Si alte necuviinte mai mari vor adau#a, n acest fel este rautatea, ca ncepnd
nu se opreste, precum nu se opreste focul cnd cuprinde lemnele, ci la mare naltare se suie $ata
ca si mpartirea limbilor a fost fapta a iubirii de oameni a lui Dumnezeu Si i!a mprastiat, prin
mpartirea limbilor, ca sa nu cada n mai mare rautate
Deci pe acest cuvnt sa mi!l paziti si sa!l aveti pururea nfipt n mintea voastra ca Dumnezeu nu
numai cnd face bine este bun si iubitor de oameni, ci si cnd pedepseste Ca pedepsele si bataile
3ui, sunt dovada facerii de bine si a proniei Sale
Deci cnd vei vedea ca se ntmpla foamete, seceta, boli, ploaie nencetata si nepotrivire a
vnturilor, sau alta pedeapsa de acest fel, care ntelepteste firea omeneasca, sa nu te necajesti,
nici sa te scrbesti, ci nc%ina!te Celui ce le n#aduie, lauda!3 pentru purtarea de #rija, caci @l
pedepseste trupul ca sa se ntelepteasca sufletul
Dar oare Dumnezeu face acestea> Da, Dumnezeu le face
Si ntre# orasul de va fi de fata, si ntrea#a lume, nu ma voi sfii a zice acestea
:, de as fi avut #las mai puternic ca al trmbitei si daca ar fi fost cu putinta sa stau pe un loc nalt
si sa stri# tuturor, ca Dumnezeu face acestea Nu din mndrie le zic, ci de la 'roorocul, care
mpreuna cu mine stri#a si zice( ):are va fi rautate n cetate, pe care nu a facut!o Domnul>+
,&mos, 6, =/
$ar rautatea este denumire de obste si voiesc ca voi sa stiti deosebirea clara a celor doua parti ale
ei, ca nu din pricina denumirii, care este una, sa amestecam firea lucrurilor si sa scadem n %ula
Deci este rautate cu adevarat rautate( desfrnarea, preadesfrnarea, lacomia si celelalte
nenumarate rele care sunt vrednice de cele mai aspre pedepse Si este rautate, cum ar fi(
foametea, bolile, moartea si celelalte de acest fel Dar acestea nu sunt rele, ci numai asa se zice
De ce> Ca de ar fi fost rele nu s!ar fi facut noua pricinuitoare de bunatati, nteleptind trufia,
ncetnd trndavia, calauzind spre osrdie si facndu!ne mai cu luare aminte 'roorocul zice(
)Cnd i ucidea pe ei, atunci l cautau si se ntorceau si reveneau la Dumnezeu+ ,'s 88, 61/
Deci si 'roorocul numeste rautate pe ceea ce ne ntelepteste, care ne face mai osrduitori, care ne
ntoarce la credinta, iar nu pe aceea care este vrednica de nvinuiri &ceea nu este lucrul lui
Dumnezeu, ci scornire a relei noastre vointe $ar aceasta se face spre surparea si nlaturarea
aceleia Deci rautate numeste patimirea aceasta, care ni se pricinuieste din pedepse Si se
numeste asa nu dupa firea sa, ci dupa socoteala oamenilor Ca devreme ce obisnuim a numi
rautate nu numai furtisa#urile si preadesfrnarile, ci si primejdiile si nevoile" ele s!au numit asa
de la socoteala oamenilor
&semenea a zis si 'roorocul( ):are nu este rautate n cetate, pe care nu a facut!o Domnul>+
&cest lucru l!a aratat Dumnezeu si prin $saia, zicnd( )@u sunt Dumnezeu, Cel ce fac pace si
zidesc rele+ ,$s 9., 8/ Si numeste rele tot pe primejdii si nevoi De aceasta rautate aminteste si
*ristos n @van#%elie, zicnd catre ucenici( )&jun#e zilei rautatea ei+ ,4t =, 69/, adica
patimirea, necazul Deci din toate partile este aratat caci prin rautate se ntele#e pedepsele, pe
care le aduce Dumnezeu asupra noastra, aratnd dovada purtarii lui de #rija fata de noi Doctorul
nu numai atunci este minunat cnd scoate pe cel bolnav n #radina sau n livada, sau l trimite la
bai, nici atunci cnd i pune nainte masa bo#ata, sau atunci cnd i porunceste sa petreaca
nemncat, cnd pedepseste cu foamea si c%inuieste cu setea, cnd l pironeste la pat, facndu!i
casa temnita si lipsindu!l c%iar de lumina zilei, ntunecnd camera peste tot cu perdele, cnd taie,
cnd arde si cnd da doctorii amare
Deci cum nu este cu necuviinta a numi doctor pe cel ce face attea rele, cu att mai putin a!3 %uli
pe Dumnezeu, cnd va face vreuna din acestea, adica cnd va aduce foamete sau moarte,
spunnd ca nu poarta #rija de lume Cu toate ca @l este Doctorul cel adevarat al sufletelor si al
trupurilor noastre
Ca de multe ori ia firea noastra, care zburda din pricina ndestularii si care se c%inuieste sa nasca
fri#uri ale pacatelor si o doctoreste cu lipsa si cu foamete, cu moarte si cu alte doctorii pe care le
stie, izbavind!o de boli Dar vei zice ca numai saracii simt foamea Nu numai cu foame
pedepseste Dumnezeu, ci si cu alte nenumarate pedepse 'e cel ce este n saracie de multe ori cu
foamea l!a nteleptit, iar pe cel bo#at care se desfateaza n ndestulare cu primejdii, cu boli si cu
moarte fara de vreme Ca Dumnezeu este ntelept si multe feluri de doctorii are pentru mntuirea
noastra
&sa fac si judecatorii Nu numai cinstesc, nici ncununeaza pe cei ce sunt n cetati sau dau numai
daruri, ci de multe ori si pedepsesc De aceea se #asesc la ei sabii ascutite, sunt pre#atite temnite
si roata si butuci si #ealati si alte nenumarate c%ipuri de munci
Si ceea ce #ealatul este la judecatori, este foametea, la Dumnezeu care ca un #ealat ne
ntelepteste si ne departeaza de la pacat 3a fel vedem si la lucratorii de pamnt, ei nu numai
acopere radacina viei si o n#radesc mprejur, ci o si taie, aruncnd multe vite 'entru aceasta ei
folosesc nu numai sapa, ci si cosoare ndemnatece Cu toate acestea nu!i nvinuim, cnd vedem
ca de multe ori taie multe mladite din cele netrebuincioase, ci mai mult ne minunam de ei, caci
prin taierea celor de prisos fac pe cele ce ramn mai sanatoase
Cum dar sa nu ne mpacam cu fapta tatalui, a doctorului, a judecatorului si cu a lucratorului de
pamnt si sa nvinuim pe tatal cnd scoate pe fiul sau din casa, pe doctor cnd c%inuieste pe
bolnav, pe judecator cnd pedepseste, pe lucratorul de pamnt cnd taie
Cine poate sa nvinuiasca pe Dumnezeu, cnd voieste sa ne scoale din betia rautatii ca pe niste
ametiti de cap si sa!3 nvinuim cu nenumarate pri%aniri Si ce nebunie mai mare este a da mai
multa dreptate semenilor nostri, dect Stapnului> &cestea le #raiesc cu frica pentru cei ce
judeca, ca nu lovind cu picioarele mpotriva boldurilor, sa si le umple de sn#e si ca nu azvrlind
cu pietre la cer, sa le cada in cap
Dar si alta mai mare am de zis & cerceta daca ne este de folos nu faptul ca ia darul de la noi !
po#orndu!ma la ntele#erea acelora ! nici asa nu avem dreptul sa!3 nvinuim, caci stapn este
peste ale Sale 3a oameni cnd ncredintam banii, sau mprumutam ar#intul, multumim pentru
vremea n care ne!a mprumutat si nu ne suparam cnd vine timpul sa!si ia napoi cele ale lor $ar
pe Dumnezeu, cnd voieste sa!Si ia pe ale Sale, de ce!3 %ulim> Spune!mi; Si cum nu este
aceasta dovada nebuniei celei mai de pe urma>
4arele $ov n!a facut asa, si nu numai cnd primea multumea foarte mult, ci si cnd i se lua, caci
a zis( )Domnul a dat, Domnul a luat< fie numele Domnului binecuvntat;+ ,$ov -, A-/ Si daca
pentru acestea amndoua si n #eneral pentru toate trebuie sa multumim, ca nu mai putin
folositoare este a lua, dect a da, spune!mi, ce iertare vom avea>
Si Celui att de blnd, iubitor de oameni si purtator de #rija, Care vindeca sufletele noastre cu
mai multa ntelepciune ca doctorul, cu mai multa iubire de fii dect tatal, cu mai multa dreptate
dect orice judecator si cu mai multa silinta dect orice lucrator de pamnt, i rasplatim cu cele
mpotriva &celuia trebuind sa $ ne nc%inam, noi $i aducem nvinuiri
:are ce poate fi mai nebun si mai nesimtit dect aceia care traind n atta buna rnduiala, zic ca
suntem lipsiti de purtarea de #riji a lui Dumnezeu> Si asa sunt precum a sustinut cineva ca
soarele este ntunecat si rece, aratnd prin aceasta nenteleptia cea mai de jos Si nu este soarele
asa de luminat, precum este luminata si aratata purtarea de #rija a lui Dumnezeu
Unii ndraznesc sa zica, ca diavolii ocrmuiesc cele ale noastre Ce sa!ti fac> &i un Stapn prea
iubitor de oameni @l voieste mai mult sa fie %ulit de tine cu cuvintele acestea, dect a slobozi
diavolilor viata ta si a te nvata pe viu cum ocrmuiesc diavolii Caci numai atunci ai fi cunoscut
bine rautatea acelora, cnd ai fi ncercat!o cu lucrul Dar si acum mi este cu putinta sa arat
aceasta cu o mica pilda
&u ntmpinat pe *ristos doi ndraciti, care petreceau prin morminte, iar diavolii vaznd ca vor fi
scosi din cei doi, $l ru#au pe $isus sa le dea voie sa intre n turma de porci care pastea alaturea Si
le!a dat voie si intrnd n ei, i!a prapastuit ndata pe toti $ata asa ocrmuiesc diavolii Si cu porcii
nu au nimic, dar cu tine au de!a pururea razboi si lupta nencetata si vrajba necurmata Daca pe
aceia, cu care nu aveau nimic, nici o clipa nu i!a suferit, ce nu ne!ar fi facut noua daca ne!ar fi
avut sub stapnirea lor, care le suntem vrasmasi si totdeauna i ntartam
Ce rane nevindecate nu ne!ar fi facut> Dumnezeu pentru aceasta i!a lasat sa intre n turma de
porci, ca sa cunosti rautatea lor c%iar cu trupurile dobitoacelor Si cum ca si celor ndraciti tot asa
li s!ar fi facut ca si porcilor, aratat este tuturor, de nu ar fi dobndit c%iar n c%inul acesta purtarea
de #rija a lui Dumnezeu Deci si acum de vei vedea vreun om purtndu!se ca diavolul, nc%ina!te
Stapnului si cunoaste rautatea lor Ca amndoua acestea sunt cu putinta sa le vezi la acei
ndraciti( iubirea de oameni a lui Dumnezeu si rautatea diavolilor Bautatea diavolilor, cnd
tulbura si nviforeaza sufletul celui ndracit, iar iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cnd pe un
asa diavol de salbatec, ce locuieste n om si doreste sa!l piarda, l tine si!l opreste, nedndu!i voie
sa!si puna n lucrare toata puterea lui, ci numai att ca si pe om sa!l ntelepteasca si rautatea lui s!
o faca aratata
Voiesti si o alta pilda din care sa vezi iarasi cum ocrmuieste diavolul, cnd i da voie Dumnezeu
sa!si puna n lucrare puterea sa> &minteste!ti de cirezile si turmele lui $ov, cum ntr!o clipa toate
le!a mistuit, de moartea cea ticaloasa a fiilor lui, de rana care a fost adusa peste tot trupul lui si
vei vedea cruzimea, asprimea si nemilostivirea diavolilor
$ar dintru acestea vei ntele#e luminat, ca daca Dumnezeu ar fi slobozit ca lumea ntrea#a sa fie
n stapnirea lor, toate le!ar fi tulburat si le!ar fi amestecat, si ceea ce a facut cirezilor, turmelor si
porcilor si noua ne!ar fi facut si nici o clipa nu ne!ar fi lasat, sau le!ar fi fost mila de noi De ar fi
ocrmuit diavolii lumea, eram ca si cei ndraciti si nu numai ca aceia, ci si mai rau dect ei, caci
pe aceia nu i!a slobozit Dumnezeu cu totul diavolilor, ca mult mai multe dect acestea ce
patimesc, ar fi patimit
Si nca ceva voi dovedi acelora ce zic acestea, care vaznd neornduiala n unele lucruri spun ca
toate cele din viata noastra sunt ocrmuite de diavoli De attia ani soarele l vedem ca are
rnduiala buna si calatoreste n toate zilele, multimea stelelor cea de multe feluri si pazeste
rnduiala lor, drumurile lumii sunt fara oprire, noaptea si ziua urmeaza una dupa alta cu
nencetata sc%imbare, toate sunt n armonie si cele de sus si cele de jos, miscndu!se ca ntr!un
dans, si mai precis, ca fiecare si pazesc locul sau si nu ies din rnduiala pe care Dumnezeu a
%otart!o
Si ce folos, vei zice, din buna rnduiala a cerului, a soarelui, a stelelor si a tuturor celorlalte, cnd
cele ale noastre sunt pline de tulburare si de neornduiala> Ce tulburare si neornduiala, o
omule> &ceasta pentru ca unii sunt bo#ati si nedreptatesc, rapesc, lacomesc, n#%it n toate zilele
Cunca saracilor, dar nici un rau nu patimeste
$ar altii, care traiesc n blndete, cu nfrnare si dreptate si fiind mpodobiti cu toate celelalte
bunatati, sunt pedepsiti cu saracie si cu boli si cu alte rele &cestea sunt dar, cele care te
smintesc> &cestea sunt Cnd vezi pe unul din cei ce rapesc, ca se pedepseste sau pe altii din cei
ce petrec n fapte bune, ca se ndulcesc de cele bune, de ce nu lauzi pe Stapnul, si de ce nu!mi
raspunzi la aceasta nedumerire> 'entru ca aceasta ma sminteste si mai mult
De ce din doi rai, unul este pedepsit, iar celalalt scapa si se duce Si din doi buni, unul este
cinstit, iar celalalt c%inuit> &ceasta este dovada proniei lui Dumnezeu, ca de ar fi pedepsit aici pe
toti cei rai, si ar fi cinstit pe toti cei buni, de prisos ar mai fi fost Cudecata viitoare Si de nu ar fi
pedepsit pe nici un rau, nici ar fi cinstit pe cineva din cei buni, cei rai s!ar fi facut mai rai si mai
vicleni, fiindca sunt foarte trndavi la fapta buna, iar cei ce se %ulesc, mai mult ar fi nvinuit pe
Dumnezeu, spunnd ca cele ale noastre sunt cu totul lipsite de pronia lui Dumnezeu
Si daca unii din cei rai se pedepsesc si unii din cei buni se cinstesc, zic ca lucrurile omenesti sunt
fara nici o pronie a lui Dumnezeu, ce n!ar fi zis, daca nu s!ar fi zis, daca nu s!ar fi facut nici
aceasta> Cu ce cuvinte n!ar fi brfit> De aceea dar pe unii din cei rai i pedepseste, iar pe altii i
lasa si pe unii din cei buni i cinstesc, iar pe altii nu
Dumnezeu nu pedepseste pe toti ca sa te ncredinteze pe tine ca este nviere Si pedepseste pe
unii, ca prin pedepsirea acestora, ceilalti de frica sa se faca mai osrduitori Si cinsteste pe unii
din cei buni, ca prin aceasta sa tra#a si pe ceilalti la rvna faptei bune Dar nu!i cinsteste pe toti,
ca sa te nveti ca este alta vreme n care va rasplati tuturor Ca de ar fi luat toti dupa cum au
lucrat, nu ar fi crezut n nviere Si daca nici unul n!ar fi fost rasplatit, cei mai multi s!ar fi facut
mai trndavi De aceea pe unii i pedepseste, iar pe altii nu, folosindu!i si pe unii si pe altii Ca
acelora le taie rautatea, iar pe acestia, prin pedepsirea acelora, i ntelepteste &cestea se dovedesc
si din cele ce a spus *ristos, ca spunndu!$ unii ca surpndu!se turnul din Siloam, a ucis
optsprezece oameni @l le raspunde( )<#nditi oare, ca ei au fost mai pacatosi dect toti oamenii
care locuiau n $erusalim> Nu; ?ic voua" dar de nu va veti pocai, toti veti pieri la fel+ ,3c -6, 9!
./
&i vazut ca aceia pentru pacate au murit, iar ceilalti au scapat, dar nu pentru ca erau drepti, ci ca
prin moartea acelora sa se ndrepte si sa se faca buni> Dar poate vei zice ca cei ce au murit asa au
fost nedreptatiti, ca s!ar fi ndreptat vaznd pe altii ca sunt pedepsiti Daca cu adevarat s!ar fi
facut buni, prin pocainta, Dumnezeu nu i!ar fi pedepsit Ca daca pe multi, stiindu!i de mai nainte
ca nu se folosesc cu nimic de ndelun#a lui rabdare, i sufere si!i asteapta sa se destepte cndva
din nebunia lor 'entru aceasta cei ce au murit cu nimic nu au fost nedreptatiti, ci cu aceasta
pedeapsa a taiat rautatea lor, iar munca cea de acolo le va fi mai usoara, pentru ca nca fiind aici
au patimit ceva rau
Si cei ce nu au fost pedepsiti, nu au fost nedreptatiti prin aceasta Ca le era cu putinta, de ar fi
vrut, sa ntrebuinteze ndelun#a rabdare a lui Dumnezeu spre sc%imbarea cea buna si minunndu!
se si cucerindu!se de ea, sa se sc%imbe spre fapta cea buna, iar prin pedepsele altora sa!si
dobndeasca mntuirea $ar de petrec n rautate, nu Dumnezeu este pricinuitorul, ci ei nsisi sunt
nevrednici de iertare, caci nu ntrebuinteaza precum se cuvine ndelun#a rabdare a 3ui, Care
pentru aceasta ndelun# rabda, ca sa!i csti#e Si nu numai dovada aceasta o putem zice, pentru
ce nu sunt pedepsiti aici toti cei rai, ci si alta tot asa de importanta Si care este aceasta>
Daca toti cei ce au savrsit pacate, ndata ar fi fost pedepsiti, s!ar fi mputinat asa de mult neamul
nostru, nct ar fi ajuns la sfrsit Si ca sa te ncredintezi ca aceasta este adevarat, asculta pe
'roorocul, care zice( )De te vei uita la faradele#i, Doamne, Doamne, cine va suferi>+ ,'s -A2,
6/ Si daca vreti sa cercetam cuvntul acesta, sa lasam a cerceta viata fiecaruia cu de!amanuntul,
ca nu ne este noua cu putinta a sti cele lucrate de fiecare n viata aceasta, si cele care toti le
#resim, pe acestea sa le aducem de fata, si din acestea ne va fi aratat luminat, ca de am fost
pedepsiti imediat pentru fiecare pacat, demult ne!am fi prapadit
Cel ce a numit pe fratele sau, nebune, vinovat este #%eenei focului ,4t .,AA/, zice Scriptura
@ste vreunul din noi care nu a facut pacatul acesta> Trebuia dar ca ndata sa fi numit, pe acela ce
a pacatuit si nu numai pe el, ci toti ar fi trebuit sa fim rapiti si ne!am fi stins demult
$arasi cel ce se jura, macar si drept de se va jura, face ceea ce este de la cel rau ,$bid 66/ Care
este dar cel ce nu s!a jurat> Si mai ales cine este cel ce nu s!a jurat strmb niciodata
Cel ce priveste la femeie cu oc%i desfrnati, savrseste desfrnarea n inima sa ,$bid A1/ Si la
acest pacat multi se vor afla vinovati Deci daca acestea amintite de noi sunt asa de #rele, si
fiecare pacat este pricinuitor de mare pedeapsa, vom cu#eta la pacatele cele facute de noi n
ascuns, cu si#uranta vom vedea pronia lui Dumnezeu, ca nu ne pedepseste pentru fiecare pacat
De aceea cnd vei vedea pe cineva rapind, lacomind si nepedepsit ramnnd, desc%ide!ti
constiinta, cerceteaza!ti viata, vezi!ti pacatele si te vei ncredinta ca n primul rnd tie ti este de
folos a nu te pedepsi pentru fiecare pacat 'entru aceasta multi fara de socoteala #raiesc, caci mai
nainte de a cerceta cele ale lor, pe cele straine le judeca Si asa lasnd ale noastre, toti cercetam
cele ale altora, dar sa nu facem aceasta, ci dimpotriva
Si de vei vedea pe vreun drept ca se pedepseste, adu!ti aminte de $ov Caci orict de drept va fi
cineva, nu va fi ca acela, nici c%iar aproape ca el Si oricte rele ar patimi, niciodata nu va putea
zice ca a patimit ca acela Deci acestea lundu!le n minte, nceteaza a pri%ani pe Stapnul si
ntele#e ca Dumnezeu lasnd pe unul ca acesta sa patimeasca rau, nu!l paraseste, ci vrea sa!l
ncununeze si sa!- faca mai stralucit
$ar de vei vedea pe vreun pacatos ca se pedepseste, adu!ti aminte de slabano#ul care patimea pe
pat de treizeci si opt de ani, ca si acela pentru pacate a patimit att de mult, dupa cum spune
*ristos( )$ata te!ai facut sanatos De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu!ti fie ceva mai rau+ ,$n
.,-9/
Noi suferim pentru pacate, cnd suntem pedepsiti, sau pentru a ne pricinui cununi, daca traim n
fapte bune 'entru aceasta ori de traim n dreptate, ori de traim n pacate, de folos ne este
pedeapsa, caci uneori ne lamureste, iar alte ori ne ntelepteste, iar munca ceea ce va fi sa fie mai
usoara ne va fi Si cum ca se poate ca cei ce sunt pedepsiti aici si sufere cu multumire, sa li se
faca acolo c%inul mai blnd, asculta pe 'avel, zicnd( )De aceea multi dintre voi sunt
neputinciosi si bolnavi si multi au murit Caci de ne!am fi judecat pe noi nsine, nu am mai fi
judecati Dar, fiind judecati de Domnul, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osnditi mpreuna cu
lumea+ ,$ Cor --, 65!6A/
Deci stiind acestea si toate cele asemenea, sa laudam pronia lui Dumnezeu, iar acelor ce #raiesc
mpotriva sa le astupam #ura
Daca ceva din cele ce se petrec, covrsesc mintea noastra, sa nu socotim, din aceasta, ca suntem
lipsiti de purtarea de #rija a lui Dumnezeu, ci, ntele#nd pe cele nentelese sa le lasam
ntelepciunii 3ui celei neurmate Si daca mestesu#ul omenesc nu este cu putinta omului neiscusit
sa!l ntelea#a, cu att mai mult va fi cu neputinta mintii omenesti sa ntelea#a nemar#inirea
purtarii de #rija a lui Dumnezeu ,Bm --, 66/
Caci nentelese sunt judecatile 3ui si neurmate caile 3ui Dar nsa luminndu!ne din aceste
putine cuvinte, sa multumim Domnului pentru toate cele ce se fac 'utem si n alt fel sa
multumim lui Dumnezeu pentru purtarea sa de #rija, caruia nimeni nu!$ va putea #rai mpotriva
Sa ntrebam pe cei ce vorbesc mpotriva( :are este Dumnezeu> Si de vor zice ca nu este, nici sa
nu le raspundem
Caci precum celor nebuni nu li se cuvine a le raspunde, asa nici celor ce zic ca nu este
Dumnezeu Si daca o corabie care are putini corabieri si calatori, nici o stadie nu poate mer#e
fara cel ce o crmuieste, cu mult mai mult lumea aceasta att de mare, care are n ea attea
suflete, alcatuite din deosebite sti%ii, nu ar fi tinut atta vreme, daca nu ar fi fost pronia divina,
care sa ntareasca si sa tie lumea aceasta totdeauna
$ar daca rusinndu!se de credinta cea de obste a tuturor si de cercarea cea din lucruri, vor
marturisi ca este drept Dumnezeu, precum cu adevarat si este $ar de este drept, rasplateste
fiecaruia cele dupa vrednicie si dreptate Dar vedem ca nu toti iau aici cele dupa vrednicie si
dreptate Deci dar este nevoie sa nadajduim, ca ni se pastreaza o alta rasplatire, cnd lund
fiecare cele dupa vrednicie, sa fie aratata dreptatea lui Dumnezeu Si cuvntul acesta nu ne aduce
numai credinta in purtarea de #rija a lui Dumnezeu, ci si pe cea n nviere
Deci acestea stiindu!le, si noi nsine sa cu#etam cele pentru pronie si pentru nviere si pe altii sa
nvatam si toata osrdia sa o punem, ca celor ce se turbeaza mpotriva Stapnului, sa le astupam
#urile
Sa!3 slavim n toate, caci asa vom atra#e asupra noastra mai multa purtarea 3ui de #rija si
dobndind mult ajutor, ne vom putea pazi de rautatea cea vesnica &sa vom dobndi bunatatile
cele ce vor sa fie, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru $isus *ristos, Caruia,
mpreuna cu Tatal si cu Sfntul Du%, Se cuvine slava, acum si pururea si n vecii vecilor &min
Catre cei ce cred ca diavolii ocrmuiesc cele omenesti
CUVNT
Catre cei ce cred ca diavolii ocrmuiesc cele omenesti si se necajesc pentru pedepsele lui
Dumnezeu, si se smintesc pentru ndestularile celor rai si pentru suferintele celor drepti
Socoteam ca din pricina vorbirii nencetate va veti fi saturat de cuvintele mele Dar vad ca s!a
ntmplat dimpotriva, ca din nencetarea ei nu s!a facut satiu, ci dorinta mai mare" nu #reata, ci
dulceata mai mare Si s!a ntmplat aici precum se ntmpla cu iubitorii de vin la ospetele cele
lumesti Ca aceia cu ct beau mai mult vin, cu att mai mult si aprind setea $ar noi cu ct
prelun#im nvatatura, cu att aprindem pofta, nmultim dorinta si ntarim dra#ostea Si cu toate
ca stiu saracia mea, dar nu ncetez a urma ospatatorilor dornici punndu!va deseori masa si
turnndu!va plin pa%arul nvataturii
Caci vad ca dupa ce!l veti bea tot, iarasi veti nseta &ceasta s!a vazut n toata vremea, dar mai
ales n duminica trecuta Si cum ca voi va mpartasiti, fara satiu de dumnezeiestile cuvinte, s!a
dovedit mai ales n ziua aceia, n care v!am nvatat ca nu se cuvine a vorbi de rau unul pe altul, si
v!am dat voie la o vorbire de rau fara primejdie, adica v!am sfatuit sa vorbiti de rau pacatele
voastre, iar nu sa iscoditi cele straine Si v!am adus n fata pe sfinti, care se pri%aneau pe ei nsisi,
iar nu pe ceilalti 'e 'avel care zice( )$isus *ristos a venit n lume sa mntuiasca pe cei pacatosi,
dintre care cel dinti sunt eu+ ,$ Tim -, -./ si iarasi( )$ar la urma tuturor, ca unui nascut nainte
de vreme, mi s!a aratat si mie
Caci eu sunt cel mai mic dintre &postoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca
am pri#onit 0iserica lui Dumnezeu+ ,$ Cor -., 1!2/ 'e 'etru( )$esi de la mine, Doamne, ca om
pacatos sunt+ ,3c .,1/ 'e 4atei care se numea pe sine vames c%iar si n vremea apostoliei ,4t
-5, 6/ 'e David( )7aradele#ile mele au covrsit capul meu, ca o sarcina #rea apasat!au peste
mine+ ,'s 68, 9/ 'e $saia care se tn#uia si pln#ea( ):, ticalosul de mine;< fiindca om
necurat sunt si buze necurate avnd;+ ,$s =, ./ 'e cei trei tineri ce s!au marturisit n cuptorul
cel cu foc( )Ca am pacatuit si am facut faradele#e, departndu!ne de la Tine+ ,Cnt celor 6
tineri, vers ./ 'e Daniil tot de aceasta tn#uindu!se
Si dupa enumerarea acestor sfinti am numit muste pe clevetitori Si pe buna dreptate i!am numit
asa, ca precum acelea se pun pe rani straine, tot asa si cei ce judeca pe altii musca pacate straine,
aducnd boala celor ce petrec mpreuna cu ei $ar pe cei ce se feresc de judecata i!am numit
albine, care nu aduna boabele, ci zburnd n livada faptelor bune ale sfintilor, ntocmesc fa#uri de
mare evlavie
&tunci v!ati aratat pofta voastra cea fara de satiu Cu toate ca cuvntul nostru s!a ntins mult si s!
a lun#it ca niciodata pentru care fapt socoteam ca se va stin#e osrdia voastra, dar s!a petrecut
dimpotriva, ca mai mult s!a nfierbntat inima voastra si mai mare vi s!a aprins dorinta Si de
unde s!a aratat aceasta> De acolo ca la sfrsit s!au facut si #lasuri de multumire deosebite si
stri#ari mai stralucite &sa cum se ntmpla la cuptoarele de pine, la nceput lumina focului nu
este asa de stralucitoare, dar dupa ce flacarile vor cuprinde toate lemnele, vlvataia se ridica la
mare naltime
&sa si atunci, n ziua aceea, s!a ntmplat la fel 3a nceput nu era foarte nflacarata multimea,
dar dupa ce cuvntul s!a ntins si a cuprins toate pricinile cele puse nainte, semanndu!se multa
nvatatura, atunci vi s!a aprins pofta ascultarii, caci sunetele si stri#area mai mari se faceau Si cu
toate ca eram pre#atit sa vorbesc mai putine dect alta data, totusi am ntrecut atunci masura Dar
niciodata nu ntrec masura, ca lun#imea nvataturii o masor, nu cu multimea celor ce ar trebui
vorbite, ci cu asezarea si osrdia celor ce asculta
Cel ce vorbeste ascultatorilor plictisiti, desi va scurta nvatatura, se pare ca face suparare $ar cel
ce va vorbi ascultatorilor fierbinti si treji, desi va ntinde nvatatura, tot nu satura pofta lor Dar
fiindca se ntmpla ca n atta popor sa fie si unii slabi, care nu pot asculta tot cuvntul, pe aceia
i sfatuiesc ca, dupa ce vor lua ct pot duce, sa se duca
Nimeni nu!i opreste sa stea peste puterea lor, dar nici ei sa nu sileasca ca sa se opreasca cuvntul
mai nainte de vremea sa ?ici ca tu te!ai saturat Dar fratele tau nca este flamnd Tu esti beat de
multimea celor ce s!au vorbit, dar fratele tau nca nseteaza Nici acela sa nu forteze neputinta ta,
silindu!te sa primesti mai multe dect poti, nici tu sa nu faci suparare osrdiei lui, oprindu!l de a
lua, ct poate sa duca
&ceasta si la mesele cele lumesti se face Ca unii se satura mai de#rab, iar altii mai cu zabava Si
nici acestia nu pri%anesc pe aceia, nici aceia nu osndesc pe acestia &colo este laudat cel ce
pleaca mai de#rab, iar aici dimpotriva nu este laudat &colo a sfrsi mai cu zabava, pricinuieste
cearta si #raire de rau, iar aici a ramne mai cu zabava este lauda si vorbire de bine 'entru care
pricina> 'entru ca acolo sederea se face din pricina lacomiei, iar aici staruirea si asteptarea se
face din pofta du%ovniceasca si dra#oste dumnezeiasca Dar destul cu acestea
Sa mer#em la datoria care ne!a ramas din ziua aceea Si ce am vorbit atunci>
Ca un #las era la toti oamenii, asa cum sunt de aceiasi fire De unde dar este acum atta
deosebire de #lasuri> Din lenevirea celor ce au luat darul Despre acestea am zis atunci, aratnd
prin unirea #lasului, iubirea de oameni a lui Dumnezeu, iar prin deosebirea lui, nemultumirea
robilor &cela cu toate ca stia mai dinainte ca vom pierde darul, totusi l!a dat, iar cei ce s!au
nvrednicit de el si nu l!au pazit, rai s!au facut
Deci am aratat ca nu Dumnezeu ne!a departat de darul sau, ci noi l!am pierdut Si cu toate ca l!
am pierdut, mai pe urma mai mari daruri am luat dect cele ce am pierdut Ca n loc de osteneli
vremelnice, Dumnezeu ne!a cinstit cu viata vesnica, iar n loc de maracini si ciulini, a facut sa
odrasleasca n sufletele noastre roada Du%ului
Nimic nu era mai defaimat dect omul, iar acum nimic nu este mai cinstit dect el @l era partea
cea mai de pe urma a firii cuvntatoare, dar picioarele s!au facut cap si au fost duse sus la
Scaunul cel mparatesc, prin pr#a
Si precum un om darnic si mpartitor de mari daruri, vaznd pe cineva ca a scapat din naufra#iu
numai cu trupul #ol, l primeste cu minile ntinse, l mbraca cu %aine stralucite si!l aseaza la loc
de cinste, asa si Dumnezeu a facut cu firea noastra
Toate cte le!a avut omul le!a pierdut, ndrazneala, vorbirea cu Dumnezeu, petrecerea n rai,
viata cea fara #reutati si iesind din rai ca dintr!o necare de corabie, #ol s!a aflat
$ar Dumnezeu primindu!l, ndata l!a mbracat si povatuindu!l putin cte putin, l!a suit la cer, cu
toate ca #reseala lui nu era vrednica de iertare Ca nu din pricina silei vnturilor s!a ntmplat
scufundarea aceasta, ci din lenevirea lui Dar n!a cautat Dumnezeu la aceasta, ci a miluit ticalosia
noastra si cu dra#oste ne!a primit, ca si cum am fi suferit necazul n mijlocul noianului Ca fiind
in rai si a cadea n pacat este ca si cum ti s!ar ntmpla necare de corabie la mal 'entru care
pricina>
'entru ca s!a mpiedicat si a cazut cnd nu era m%nire, nici #rija, nici osteneli, nici trude si nca
nu napadise asupra firii noastre valurile cele nenumarate ale poftelor Si precum piratii cu un fier
mic #auresc corabia jefuita si astfel scufunda corabia, asa si atunci diavolul vaznd corabia lui
&dam, adica sufletul lui plin de multe bunatati, cu un #las subtire, ca si cu un fier mic,
apropiindu!se si #aurindu!l, a jefuit toata bo#atia lui, iar corabia a afundat!o Dar Dumnezeu a
facut csti#ul mai mare dect pa#uba, caci firea noastra a suit!o la Scaunul cel mparatesc 'entru
aceasta si 'avel zice( )mpreuna cu @l ne!a sculat si mpreuna ne!a asezat n ceruri, n *ristos
$isus, ca sa se arate n veacurile viitoare covrsitoarea bo#atie a %arului Sau, prin bunatatea ce a
avut catre noi ntru *ristos $isus+ ,@fes A, =!8/
Ce zici> &cum lucrul s!a facut si s!a savrsit Dar cum zici )ca sa se arate n veacurile cele
viitoare+> :are nu s!a aratat> S!a aratat acum cu adevarat, dar nu tuturor oamenilor, ci numai mie
celui credincios, iar cel necredincios nca n!a vazut minunea Caci atunci, n ziua aceea, toata
firea omeneasca fiind adunata, se va minuna de ceea ce s!a facut, iar noua celor credinciosi mai
aratata ni se va face slava aceea
Noi credem si acum, dar nu sunt asemenea cele nadajduite cu cele vazute si auzite Si precum
auzim ca mparatii au %lamida si coroana si %aine de fir si scaunul cel mparatesc si ne minunam
cu adevarat, cu att mai mult ne minunam, cnd tra#ndu!se perdelele, $l vom vedea pe Domnul
seznd pe scaun nalt Cnd se vor tra#e perdelele cerului si $mparatul n#erilor po#orndu!Se,
nconjurat de multimile ceresti, atunci, prin vedere, mai mult ne minunam 'une!ti n minte, ce
minune mai mare este sa vezi firea noastra purtndu!se peste %eruvimi si toata puterea n#ereasca
revarsata mprejurul ei
Cu#eta nca si la ntelepciunea lui 'avel, care cauta multe denumiri, ca sa arate iubirea de oameni
a lui Dumnezeu Ca nu a zis numai )darul+, nici numai )bo#atia+, ci )covrsitoarea bo#atie a
%arului Sau, prin bunatate+ Dar si asa, n!a putut sa arate, caci precum corpurile alunecacioase,
desi s!ar tine de nenumarate mini, tot scapa alunecnd lesne, asa si iubirea de oameni a lui
Dumnezeu, ori cu cte nume am numi!o, tot nu putem sa o definim 4arimea ei covrseste cu
mult si ntrece slabiciunea cuvintelor noastre
3ucru pe care si 'avel l arata" ca puterea cuvintelor este biruita de marimea iubirii lui
Dumnezeu Si care sunt acelea> )$ar lui Dumnezeu multumita pentru darul Sau cel ne#rait+ ,$$
Cor 2, -./ Caci nici un cuvnt si nici o minte nu va putea arata purtarea ! de #rija a lui
Dumnezeu De aceea aici se spune ca este ne#raita, iar n alta parte se spune ca ea covrseste
mintea noastra, caci zice( )'acea lui Dumnezeu, care covrseste toata mintea va pazi sufletele
voastre+
Din ceea ce am zis doua lucruri putem nvata, nti ca nu Dumnezeu ne!a departat de dar, ci noi
l!am pierdut &l doilea, ca mai multe daruri si mai mari bunatati dect cele pierdute ni s!au dat
Voiesc sa zic nca si al treilea Care dar este acesta> Ca de nu ne!ar fi dat Dumnezeu n urma mai
mari daruri dect cele ce le!am pierdut, ci numai ar fi luat cele ce ne!a dat ! si toate s!ar fi facut
din pricina noastra ! si acest lucru era deajuns sa arate purtarea 3ui de #rija fata de noi Ca nu
numai a da, ci si a lua cele date, este semn al iubirii de oameni si nca a celei mari
Si de voiti, c%iar de la rai putem sa dovedim cuvntul Dumnezeu a dat raiul din purtarea sa de
#rija Noi ne!am dovedit nevrednici de el din cauza nemultumirii si a rautatii noastre & luat darul
dupa ce ne!am facut nevrednici, tot din rodul bunatatii 3ui Si ce bunatate este a lua darul>
&steapta si vei auzi; 'une!ti n minte ce ar fi ajuns Cain de petrecea n rai dupa nele#iuita
ucidere> Ca daca si dupa ce a cazut din acea petrecere fericita, si a fost osndit la osteneala si
durere, si nfricosarea cu moartea era proaspata n constiinta lui, si dupa savrsirea ticalosiei
tatalui lui, &dam, care era vie naintea oc%ilor lui, si dupa ce i s!au nsemnat n firea lui urmele
ur#iei lui Dumnezeu si era nconjurat de attea rele, la atta rautate s!a dat, nct a nesocotit firea,
a uitat ca s!a nascut n c%inuri si a jun#%iat pe cel ce cu nimic nu l!a nedreptatit S!a atins de
sn#e fratesc si si!a mnjit dreapta cu el
N!a suferit cnd Dumnezeu l!a sfatuit sa se astmpere, ci s!a ntors sa ocarasca pe 7acatorul lui,
sa necinsteasca pe nascatori Deci daca n rai s!ar fi petrecut aceasta, socoteste la cte rautati ar fi
ajuns Daca attea frie au fost puse peste el si tot s!a ridicat spre ucidere, unde s!ar fi prapastuit,
daca nici o mpiedicare de acest fel nu ar fi avut>
Voiesti si de la mama acestuia sa!ti dovedesc de ct bine s!a nvrednicit din scoaterea din rai>
Cerceteaza si vezi cum a fost @va mai nainte si cum s!a facut mai pe urma>
4ai nainte a socotit mai vrednic de credinta pe ama#itorul si vicleanul diavol, dect poruncile
lui Dumnezeu si din vederea pomului a calcat le#ea cea pusa de @l $ar dupa ce a cazut din rai s!a
facut mai buna si mai nteleapta Ca nascnd fiu, zice( )&m dobndit om de la Dumnezeu+ ,7ac
9, -/ $ndata a aler#at la Stapnul, pe care mai nainte 3!a defaimat, ca nu datoreste nasterea firii
sau le#ii nuntii, ci Stapnului creatiei &celuia $i multumeste pentru nasterea copilului
&ceea ce mai nainte a ama#it pe barbat, mai pe urma a nvatat pe copil si i!a pus nume, care
poate sa!l aduca ntru pomenirea darului lui Dumnezeu Si nascnd altul, zice( )Ca mi!a ridicat
mie Domnul alta samnta n locul lui &bel, pe care l!a omort Cain+ ,$dem, 9, A./ 'omeneste de
ucidere si nu se necajeste, ci iarasi multumeste lui Dumnezeu, si pe copil l socoteste ca dar,
dndu!i pricina totdeauna de nvatatura
&sa face Dumnezeu, dupa ce ia, mai mari bunatati daruieste & cazut femeia din rai, dar s!a
povatuit la cunostinta de Dumnezeu prin iz#onirea aceea $ata ca mai mult a aflat, dect a
pierdut
Si daca a fost de folos a cadea din rai, pentru ce a mai dat Dumnezeu raiul din nceput> Spre
folos s!a facut aceasta, o omule, si din pricina lenevirii noastre Ca daca &dam si @va luau aminte
de sine si ar fi fost ntelepti slujind Stapnului si s!ar fi smerit, ar fi ramas n cinstea aceea Dar
devreme ce au ocart darul ce li s!a dat, atunci de folos a fost ca sa fie scosi afara
Dar pentru ce l!a mai dat Dumnezeu dintru nceput> Ca sa!si arate iubirea Sa de oameni, si cum
ca @l este #ata sa ne aduca totdeauna la mai mare cinste Dar noi suntem peste tot pricina
c%inurilor si a pedepselor, nstrainndu!ne sin#uri de bunatatile cele fa#aduite Deci precum un
parinte iubitor de fii lasa dintru nceput pe copilul sau sa petreaca n casa si sa se ndulceasca de
toate cele parintesti, iar daca!l va vedea ca se face rau, n atta cinste fiind, l departeaza de la
masa si l alun#a de la fata sa, si de multe ori l scoate si din casa parinteasca, ca lipsindu!se de
bunatatile cele parintesti si ndreptndu!se cu ocarile si necinstirile, sa se arate iarasi vrednic de
cinstea fiiasca si ntorcndu!se sa primeasca mostenirea parinteasca
&sa si Dumnezeu a facut & dat omului raiul $ar aratndu!se nevrednic l!a scos afara, ca prin
petrecerea de afara ndreptndu!se, sa se arate iarasi vrednic de ntoarcere Si fiindca dupa aceea
s!a facut mai bun, iarasi l ntoarce si!i zice( )&stazi vei fi cu 4ine n rai+ ,3c A6, 96/
Vezi ca nu numai a da raiul, ci si a scoate din el este semn al purtarii de #rija> Ca de nu ar fi
cazut din rai, nu s!ar fi aratat iarasi vrednic de el
Deci cuvntul acesta totdeauna sa!l pazim si sa ne aducem aminte de el" sa!l folosim si la pricina
ce ne sta nainte Dumnezeu a dat #las si limba de obste tuturor &cest lucru a fost dovada iubirii
sale de oameni :amenii nu au ntrebuintat darul precum se cuvenea, ci s!au abatut la cea mai de
pe urma nebunie Dumnezeu a luat iarasi ceea ce a dat Si avnd toti o limba au cazut n atta
nebunie, nct voiau sa zideasca un turn pna la cer
:are nu ar fi poftit apoi sa ajun#a si pna la vrful cerului, de nu i!ar fi pedepsit ndata> Desi
aceasta le!ar fi fost cu neputinta, dar nsa nele#iurea se savrsea de ei din vointa Si Dumnezeu,
Care mai nainte le vede pe toate, i desparte precum se cuvine cu amestecarea limbilor, pentru ca
n!au ntrebuintat precum se cuvine unirea limbii Si vezi iubirea de oameni a lui Dumnezeu )$ata
un neam este si tututor o limba ! zice Domnul ! si aceasta au nceput a face+ ,7ac --, =/ 'entru
ce nu ndata a despartit limbile, ci mai nti se ndreptateste, ca si cum ar fi vrut sa se judece cu
ei>
Cu toate ca nimeni nu $!a zis( De ce ai facut asa> Caci Stapn este si face cte voieste Dar nsa
ca si cum ar vrea sa dea seama, aduce cuvinte de aparare, nvatndu!ne sa fim blnzi si iubitori
de oameni Caci daca Stapnul da cuvnt de justificare robilor si mai ales celor ce facusera
nedreptate, cu mult mai mult noi trebuie sa ne dam unii altora prilej de aparare, macar ca vom fi
mult nedreptatiti Vezi cum da cuvnt de ndreptare )Si era n tot pamntul, tuturor, o limba si un
#las< si aceasta au nceput a face+
Ca si cum ar fi zis( Nimeni sa nu 4a pri%aneasca, vaznd limbile despartite" nimeni sa nu
socoteasca ca din nceput este pusa oamenilor aceasta deosebire a limbilor, caci zice( )$ata un
neam este si tuturor o limba+
Dar oamenii nu au ntrebuintat darul precum se cuvenea Si ca sa cunosti ca, prin ceea ce a facut,
nu a pedepsit att ceea ce au facut, pe ct a ndreptat mai nainte, cele ce urmau sa se ntmple,
asculta ceea ce adau#a( )Si acum nu vor nceta de la toate, oricte se vor apuca a face+ Si
acestea zise, astfel se ntele#( De nu vor fi pedepsiti acum si nu vor fi mpiedicati de la radacina
pacatelor, nu vor nceta niciodata de la rautate, caci asa se tlcuieste )nu vor nceta de la toate+,
oricte se vor apuca a face+
Ca si cum ar fi zis( Si alte necuviinte mai mari vor adau#a, n acest fel este rautatea, ca ncepnd
nu se opreste, precum nu se opreste focul cnd cuprinde lemnele, ci la mare naltare se suie $ata
ca si mpartirea limbilor a fost fapta a iubirii de oameni a lui Dumnezeu Si i!a mprastiat, prin
mpartirea limbilor, ca sa nu cada n mai mare rautate
Deci pe acest cuvnt sa mi!l paziti si sa!l aveti pururea nfipt n mintea voastra ca Dumnezeu nu
numai cnd face bine este bun si iubitor de oameni, ci si cnd pedepseste Ca pedepsele si bataile
3ui, sunt dovada facerii de bine si a proniei Sale
Deci cnd vei vedea ca se ntmpla foamete, seceta, boli, ploaie nencetata si nepotrivire a
vnturilor, sau alta pedeapsa de acest fel, care ntelepteste firea omeneasca, sa nu te necajesti,
nici sa te scrbesti, ci nc%ina!te Celui ce le n#aduie, lauda!3 pentru purtarea de #rija, caci @l
pedepseste trupul ca sa se ntelepteasca sufletul
Dar oare Dumnezeu face acestea> Da, Dumnezeu le face
Si ntre# orasul de va fi de fata, si ntrea#a lume, nu ma voi sfii a zice acestea
:, de as fi avut #las mai puternic ca al trmbitei si daca ar fi fost cu putinta sa stau pe un loc nalt
si sa stri# tuturor, ca Dumnezeu face acestea Nu din mndrie le zic, ci de la 'roorocul, care
mpreuna cu mine stri#a si zice( ):are va fi rautate n cetate, pe care nu a facut!o Domnul>+
,&mos, 6, =/
$ar rautatea este denumire de obste si voiesc ca voi sa stiti deosebirea clara a celor doua parti ale
ei, ca nu din pricina denumirii, care este una, sa amestecam firea lucrurilor si sa scadem n %ula
Deci este rautate cu adevarat rautate( desfrnarea, preadesfrnarea, lacomia si celelalte
nenumarate rele care sunt vrednice de cele mai aspre pedepse Si este rautate, cum ar fi(
foametea, bolile, moartea si celelalte de acest fel Dar acestea nu sunt rele, ci numai asa se zice
De ce> Ca de ar fi fost rele nu s!ar fi facut noua pricinuitoare de bunatati, nteleptind trufia,
ncetnd trndavia, calauzind spre osrdie si facndu!ne mai cu luare aminte 'roorocul zice(
)Cnd i ucidea pe ei, atunci l cautau si se ntorceau si reveneau la Dumnezeu+ ,'s 88, 61/
Deci si 'roorocul numeste rautate pe ceea ce ne ntelepteste, care ne face mai osrduitori, care ne
ntoarce la credinta, iar nu pe aceea care este vrednica de nvinuiri &ceea nu este lucrul lui
Dumnezeu, ci scornire a relei noastre vointe $ar aceasta se face spre surparea si nlaturarea
aceleia Deci rautate numeste patimirea aceasta, care ni se pricinuieste din pedepse Si se
numeste asa nu dupa firea sa, ci dupa socoteala oamenilor Ca devreme ce obisnuim a numi
rautate nu numai furtisa#urile si preadesfrnarile, ci si primejdiile si nevoile" ele s!au numit asa
de la socoteala oamenilor
&semenea a zis si 'roorocul( ):are nu este rautate n cetate, pe care nu a facut!o Domnul>+
&cest lucru l!a aratat Dumnezeu si prin $saia, zicnd( )@u sunt Dumnezeu, Cel ce fac pace si
zidesc rele+ ,$s 9., 8/ Si numeste rele tot pe primejdii si nevoi De aceasta rautate aminteste si
*ristos n @van#%elie, zicnd catre ucenici( )&jun#e zilei rautatea ei+ ,4t =, 69/, adica
patimirea, necazul Deci din toate partile este aratat caci prin rautate se ntele#e pedepsele, pe
care le aduce Dumnezeu asupra noastra, aratnd dovada purtarii lui de #rija fata de noi Doctorul
nu numai atunci este minunat cnd scoate pe cel bolnav n #radina sau n livada, sau l trimite la
bai, nici atunci cnd i pune nainte masa bo#ata, sau atunci cnd i porunceste sa petreaca
nemncat, cnd pedepseste cu foamea si c%inuieste cu setea, cnd l pironeste la pat, facndu!i
casa temnita si lipsindu!l c%iar de lumina zilei, ntunecnd camera peste tot cu perdele, cnd taie,
cnd arde si cnd da doctorii amare
Deci cum nu este cu necuviinta a numi doctor pe cel ce face attea rele, cu att mai putin a!3 %uli
pe Dumnezeu, cnd va face vreuna din acestea, adica cnd va aduce foamete sau moarte,
spunnd ca nu poarta #rija de lume Cu toate ca @l este Doctorul cel adevarat al sufletelor si al
trupurilor noastre
Ca de multe ori ia firea noastra, care zburda din pricina ndestularii si care se c%inuieste sa nasca
fri#uri ale pacatelor si o doctoreste cu lipsa si cu foamete, cu moarte si cu alte doctorii pe care le
stie, izbavind!o de boli Dar vei zice ca numai saracii simt foamea Nu numai cu foame
pedepseste Dumnezeu, ci si cu alte nenumarate pedepse 'e cel ce este n saracie de multe ori cu
foamea l!a nteleptit, iar pe cel bo#at care se desfateaza n ndestulare cu primejdii, cu boli si cu
moarte fara de vreme Ca Dumnezeu este ntelept si multe feluri de doctorii are pentru mntuirea
noastra
&sa fac si judecatorii Nu numai cinstesc, nici ncununeaza pe cei ce sunt n cetati sau dau numai
daruri, ci de multe ori si pedepsesc De aceea se #asesc la ei sabii ascutite, sunt pre#atite temnite
si roata si butuci si #ealati si alte nenumarate c%ipuri de munci
Si ceea ce #ealatul este la judecatori, este foametea, la Dumnezeu care ca un #ealat ne
ntelepteste si ne departeaza de la pacat 3a fel vedem si la lucratorii de pamnt, ei nu numai
acopere radacina viei si o n#radesc mprejur, ci o si taie, aruncnd multe vite 'entru aceasta ei
folosesc nu numai sapa, ci si cosoare ndemnatece Cu toate acestea nu!i nvinuim, cnd vedem
ca de multe ori taie multe mladite din cele netrebuincioase, ci mai mult ne minunam de ei, caci
prin taierea celor de prisos fac pe cele ce ramn mai sanatoase
Cum dar sa nu ne mpacam cu fapta tatalui, a doctorului, a judecatorului si cu a lucratorului de
pamnt si sa nvinuim pe tatal cnd scoate pe fiul sau din casa, pe doctor cnd c%inuieste pe
bolnav, pe judecator cnd pedepseste, pe lucratorul de pamnt cnd taie
Cine poate sa nvinuiasca pe Dumnezeu, cnd voieste sa ne scoale din betia rautatii ca pe niste
ametiti de cap si sa!3 nvinuim cu nenumarate pri%aniri Si ce nebunie mai mare este a da mai
multa dreptate semenilor nostri, dect Stapnului> &cestea le #raiesc cu frica pentru cei ce
judeca, ca nu lovind cu picioarele mpotriva boldurilor, sa si le umple de sn#e si ca nu azvrlind
cu pietre la cer, sa le cada in cap
Dar si alta mai mare am de zis & cerceta daca ne este de folos nu faptul ca ia darul de la noi !
po#orndu!ma la ntele#erea acelora ! nici asa nu avem dreptul sa!3 nvinuim, caci stapn este
peste ale Sale 3a oameni cnd ncredintam banii, sau mprumutam ar#intul, multumim pentru
vremea n care ne!a mprumutat si nu ne suparam cnd vine timpul sa!si ia napoi cele ale lor $ar
pe Dumnezeu, cnd voieste sa!Si ia pe ale Sale, de ce!3 %ulim> Spune!mi; Si cum nu este
aceasta dovada nebuniei celei mai de pe urma>
4arele $ov n!a facut asa, si nu numai cnd primea multumea foarte mult, ci si cnd i se lua, caci
a zis( )Domnul a dat, Domnul a luat< fie numele Domnului binecuvntat;+ ,$ov -, A-/ Si daca
pentru acestea amndoua si n #eneral pentru toate trebuie sa multumim, ca nu mai putin
folositoare este a lua, dect a da, spune!mi, ce iertare vom avea>
Si Celui att de blnd, iubitor de oameni si purtator de #rija, Care vindeca sufletele noastre cu
mai multa ntelepciune ca doctorul, cu mai multa iubire de fii dect tatal, cu mai multa dreptate
dect orice judecator si cu mai multa silinta dect orice lucrator de pamnt, i rasplatim cu cele
mpotriva &celuia trebuind sa $ ne nc%inam, noi $i aducem nvinuiri
:are ce poate fi mai nebun si mai nesimtit dect aceia care traind n atta buna rnduiala, zic ca
suntem lipsiti de purtarea de #riji a lui Dumnezeu> Si asa sunt precum a sustinut cineva ca
soarele este ntunecat si rece, aratnd prin aceasta nenteleptia cea mai de jos Si nu este soarele
asa de luminat, precum este luminata si aratata purtarea de #rija a lui Dumnezeu
Unii ndraznesc sa zica, ca diavolii ocrmuiesc cele ale noastre Ce sa!ti fac> &i un Stapn prea
iubitor de oameni @l voieste mai mult sa fie %ulit de tine cu cuvintele acestea, dect a slobozi
diavolilor viata ta si a te nvata pe viu cum ocrmuiesc diavolii Caci numai atunci ai fi cunoscut
bine rautatea acelora, cnd ai fi ncercat!o cu lucrul Dar si acum mi este cu putinta sa arat
aceasta cu o mica pilda
&u ntmpinat pe *ristos doi ndraciti, care petreceau prin morminte, iar diavolii vaznd ca vor fi
scosi din cei doi, $l ru#au pe $isus sa le dea voie sa intre n turma de porci care pastea alaturea Si
le!a dat voie si intrnd n ei, i!a prapastuit ndata pe toti $ata asa ocrmuiesc diavolii Si cu porcii
nu au nimic, dar cu tine au de!a pururea razboi si lupta nencetata si vrajba necurmata Daca pe
aceia, cu care nu aveau nimic, nici o clipa nu i!a suferit, ce nu ne!ar fi facut noua daca ne!ar fi
avut sub stapnirea lor, care le suntem vrasmasi si totdeauna i ntartam
Ce rane nevindecate nu ne!ar fi facut> Dumnezeu pentru aceasta i!a lasat sa intre n turma de
porci, ca sa cunosti rautatea lor c%iar cu trupurile dobitoacelor Si cum ca si celor ndraciti tot asa
li s!ar fi facut ca si porcilor, aratat este tuturor, de nu ar fi dobndit c%iar n c%inul acesta purtarea
de #rija a lui Dumnezeu Deci si acum de vei vedea vreun om purtndu!se ca diavolul, nc%ina!te
Stapnului si cunoaste rautatea lor Ca amndoua acestea sunt cu putinta sa le vezi la acei
ndraciti( iubirea de oameni a lui Dumnezeu si rautatea diavolilor Bautatea diavolilor, cnd
tulbura si nviforeaza sufletul celui ndracit, iar iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cnd pe un
asa diavol de salbatec, ce locuieste n om si doreste sa!l piarda, l tine si!l opreste, nedndu!i voie
sa!si puna n lucrare toata puterea lui, ci numai att ca si pe om sa!l ntelepteasca si rautatea lui s!
o faca aratata
Voiesti si o alta pilda din care sa vezi iarasi cum ocrmuieste diavolul, cnd i da voie Dumnezeu
sa!si puna n lucrare puterea sa> &minteste!ti de cirezile si turmele lui $ov, cum ntr!o clipa toate
le!a mistuit, de moartea cea ticaloasa a fiilor lui, de rana care a fost adusa peste tot trupul lui si
vei vedea cruzimea, asprimea si nemilostivirea diavolilor
$ar dintru acestea vei ntele#e luminat, ca daca Dumnezeu ar fi slobozit ca lumea ntrea#a sa fie
n stapnirea lor, toate le!ar fi tulburat si le!ar fi amestecat, si ceea ce a facut cirezilor, turmelor si
porcilor si noua ne!ar fi facut si nici o clipa nu ne!ar fi lasat, sau le!ar fi fost mila de noi De ar fi
ocrmuit diavolii lumea, eram ca si cei ndraciti si nu numai ca aceia, ci si mai rau dect ei, caci
pe aceia nu i!a slobozit Dumnezeu cu totul diavolilor, ca mult mai multe dect acestea ce
patimesc, ar fi patimit
Si nca ceva voi dovedi acelora ce zic acestea, care vaznd neornduiala n unele lucruri spun ca
toate cele din viata noastra sunt ocrmuite de diavoli De attia ani soarele l vedem ca are
rnduiala buna si calatoreste n toate zilele, multimea stelelor cea de multe feluri si pazeste
rnduiala lor, drumurile lumii sunt fara oprire, noaptea si ziua urmeaza una dupa alta cu
nencetata sc%imbare, toate sunt n armonie si cele de sus si cele de jos, miscndu!se ca ntr!un
dans, si mai precis, ca fiecare si pazesc locul sau si nu ies din rnduiala pe care Dumnezeu a
%otart!o
Si ce folos, vei zice, din buna rnduiala a cerului, a soarelui, a stelelor si a tuturor celorlalte, cnd
cele ale noastre sunt pline de tulburare si de neornduiala> Ce tulburare si neornduiala, o
omule> &ceasta pentru ca unii sunt bo#ati si nedreptatesc, rapesc, lacomesc, n#%it n toate zilele
Cunca saracilor, dar nici un rau nu patimeste
$ar altii, care traiesc n blndete, cu nfrnare si dreptate si fiind mpodobiti cu toate celelalte
bunatati, sunt pedepsiti cu saracie si cu boli si cu alte rele &cestea sunt dar, cele care te
smintesc> &cestea sunt Cnd vezi pe unul din cei ce rapesc, ca se pedepseste sau pe altii din cei
ce petrec n fapte bune, ca se ndulcesc de cele bune, de ce nu lauzi pe Stapnul, si de ce nu!mi
raspunzi la aceasta nedumerire> 'entru ca aceasta ma sminteste si mai mult
De ce din doi rai, unul este pedepsit, iar celalalt scapa si se duce Si din doi buni, unul este
cinstit, iar celalalt c%inuit> &ceasta este dovada proniei lui Dumnezeu, ca de ar fi pedepsit aici pe
toti cei rai, si ar fi cinstit pe toti cei buni, de prisos ar mai fi fost Cudecata viitoare Si de nu ar fi
pedepsit pe nici un rau, nici ar fi cinstit pe cineva din cei buni, cei rai s!ar fi facut mai rai si mai
vicleni, fiindca sunt foarte trndavi la fapta buna, iar cei ce se %ulesc, mai mult ar fi nvinuit pe
Dumnezeu, spunnd ca cele ale noastre sunt cu totul lipsite de pronia lui Dumnezeu
Si daca unii din cei rai se pedepsesc si unii din cei buni se cinstesc, zic ca lucrurile omenesti sunt
fara nici o pronie a lui Dumnezeu, ce n!ar fi zis, daca nu s!ar fi zis, daca nu s!ar fi facut nici
aceasta> Cu ce cuvinte n!ar fi brfit> De aceea dar pe unii din cei rai i pedepseste, iar pe altii i
lasa si pe unii din cei buni i cinstesc, iar pe altii nu
Dumnezeu nu pedepseste pe toti ca sa te ncredinteze pe tine ca este nviere Si pedepseste pe
unii, ca prin pedepsirea acestora, ceilalti de frica sa se faca mai osrduitori Si cinsteste pe unii
din cei buni, ca prin aceasta sa tra#a si pe ceilalti la rvna faptei bune Dar nu!i cinsteste pe toti,
ca sa te nveti ca este alta vreme n care va rasplati tuturor Ca de ar fi luat toti dupa cum au
lucrat, nu ar fi crezut n nviere Si daca nici unul n!ar fi fost rasplatit, cei mai multi s!ar fi facut
mai trndavi De aceea pe unii i pedepseste, iar pe altii nu, folosindu!i si pe unii si pe altii Ca
acelora le taie rautatea, iar pe acestia, prin pedepsirea acelora, i ntelepteste &cestea se dovedesc
si din cele ce a spus *ristos, ca spunndu!$ unii ca surpndu!se turnul din Siloam, a ucis
optsprezece oameni @l le raspunde( )<#nditi oare, ca ei au fost mai pacatosi dect toti oamenii
care locuiau n $erusalim> Nu; ?ic voua" dar de nu va veti pocai, toti veti pieri la fel+ ,3c -6, 9!
./
&i vazut ca aceia pentru pacate au murit, iar ceilalti au scapat, dar nu pentru ca erau drepti, ci ca
prin moartea acelora sa se ndrepte si sa se faca buni> Dar poate vei zice ca cei ce au murit asa au
fost nedreptatiti, ca s!ar fi ndreptat vaznd pe altii ca sunt pedepsiti Daca cu adevarat s!ar fi
facut buni, prin pocainta, Dumnezeu nu i!ar fi pedepsit Ca daca pe multi, stiindu!i de mai nainte
ca nu se folosesc cu nimic de ndelun#a lui rabdare, i sufere si!i asteapta sa se destepte cndva
din nebunia lor 'entru aceasta cei ce au murit cu nimic nu au fost nedreptatiti, ci cu aceasta
pedeapsa a taiat rautatea lor, iar munca cea de acolo le va fi mai usoara, pentru ca nca fiind aici
au patimit ceva rau
Si cei ce nu au fost pedepsiti, nu au fost nedreptatiti prin aceasta Ca le era cu putinta, de ar fi
vrut, sa ntrebuinteze ndelun#a rabdare a lui Dumnezeu spre sc%imbarea cea buna si minunndu!
se si cucerindu!se de ea, sa se sc%imbe spre fapta cea buna, iar prin pedepsele altora sa!si
dobndeasca mntuirea $ar de petrec n rautate, nu Dumnezeu este pricinuitorul, ci ei nsisi sunt
nevrednici de iertare, caci nu ntrebuinteaza precum se cuvine ndelun#a rabdare a 3ui, Care
pentru aceasta ndelun# rabda, ca sa!i csti#e Si nu numai dovada aceasta o putem zice, pentru
ce nu sunt pedepsiti aici toti cei rai, ci si alta tot asa de importanta Si care este aceasta>
Daca toti cei ce au savrsit pacate, ndata ar fi fost pedepsiti, s!ar fi mputinat asa de mult neamul
nostru, nct ar fi ajuns la sfrsit Si ca sa te ncredintezi ca aceasta este adevarat, asculta pe
'roorocul, care zice( )De te vei uita la faradele#i, Doamne, Doamne, cine va suferi>+ ,'s -A2,
6/ Si daca vreti sa cercetam cuvntul acesta, sa lasam a cerceta viata fiecaruia cu de!amanuntul,
ca nu ne este noua cu putinta a sti cele lucrate de fiecare n viata aceasta, si cele care toti le
#resim, pe acestea sa le aducem de fata, si din acestea ne va fi aratat luminat, ca de am fost
pedepsiti imediat pentru fiecare pacat, demult ne!am fi prapadit
Cel ce a numit pe fratele sau, nebune, vinovat este #%eenei focului ,4t .,AA/, zice Scriptura
@ste vreunul din noi care nu a facut pacatul acesta> Trebuia dar ca ndata sa fi numit, pe acela ce
a pacatuit si nu numai pe el, ci toti ar fi trebuit sa fim rapiti si ne!am fi stins demult
$arasi cel ce se jura, macar si drept de se va jura, face ceea ce este de la cel rau ,$bid 66/ Care
este dar cel ce nu s!a jurat> Si mai ales cine este cel ce nu s!a jurat strmb niciodata
Cel ce priveste la femeie cu oc%i desfrnati, savrseste desfrnarea n inima sa ,$bid A1/ Si la
acest pacat multi se vor afla vinovati Deci daca acestea amintite de noi sunt asa de #rele, si
fiecare pacat este pricinuitor de mare pedeapsa, vom cu#eta la pacatele cele facute de noi n
ascuns, cu si#uranta vom vedea pronia lui Dumnezeu, ca nu ne pedepseste pentru fiecare pacat
De aceea cnd vei vedea pe cineva rapind, lacomind si nepedepsit ramnnd, desc%ide!ti
constiinta, cerceteaza!ti viata, vezi!ti pacatele si te vei ncredinta ca n primul rnd tie ti este de
folos a nu te pedepsi pentru fiecare pacat 'entru aceasta multi fara de socoteala #raiesc, caci mai
nainte de a cerceta cele ale lor, pe cele straine le judeca Si asa lasnd ale noastre, toti cercetam
cele ale altora, dar sa nu facem aceasta, ci dimpotriva
Si de vei vedea pe vreun drept ca se pedepseste, adu!ti aminte de $ov Caci orict de drept va fi
cineva, nu va fi ca acela, nici c%iar aproape ca el Si oricte rele ar patimi, niciodata nu va putea
zice ca a patimit ca acela Deci acestea lundu!le n minte, nceteaza a pri%ani pe Stapnul si
ntele#e ca Dumnezeu lasnd pe unul ca acesta sa patimeasca rau, nu!l paraseste, ci vrea sa!l
ncununeze si sa!- faca mai stralucit
$ar de vei vedea pe vreun pacatos ca se pedepseste, adu!ti aminte de slabano#ul care patimea pe
pat de treizeci si opt de ani, ca si acela pentru pacate a patimit att de mult, dupa cum spune
*ristos( )$ata te!ai facut sanatos De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu!ti fie ceva mai rau+ ,$n
.,-9/
Noi suferim pentru pacate, cnd suntem pedepsiti, sau pentru a ne pricinui cununi, daca traim n
fapte bune 'entru aceasta ori de traim n dreptate, ori de traim n pacate, de folos ne este
pedeapsa, caci uneori ne lamureste, iar alte ori ne ntelepteste, iar munca ceea ce va fi sa fie mai
usoara ne va fi Si cum ca se poate ca cei ce sunt pedepsiti aici si sufere cu multumire, sa li se
faca acolo c%inul mai blnd, asculta pe 'avel, zicnd( )De aceea multi dintre voi sunt
neputinciosi si bolnavi si multi au murit Caci de ne!am fi judecat pe noi nsine, nu am mai fi
judecati Dar, fiind judecati de Domnul, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osnditi mpreuna cu
lumea+ ,$ Cor --, 65!6A/
Deci stiind acestea si toate cele asemenea, sa laudam pronia lui Dumnezeu, iar acelor ce #raiesc
mpotriva sa le astupam #ura
Daca ceva din cele ce se petrec, covrsesc mintea noastra, sa nu socotim, din aceasta, ca suntem
lipsiti de purtarea de #rija a lui Dumnezeu, ci, ntele#nd pe cele nentelese sa le lasam
ntelepciunii 3ui celei neurmate Si daca mestesu#ul omenesc nu este cu putinta omului neiscusit
sa!l ntelea#a, cu att mai mult va fi cu neputinta mintii omenesti sa ntelea#a nemar#inirea
purtarii de #rija a lui Dumnezeu ,Bm --, 66/
Caci nentelese sunt judecatile 3ui si neurmate caile 3ui Dar nsa luminndu!ne din aceste
putine cuvinte, sa multumim Domnului pentru toate cele ce se fac 'utem si n alt fel sa
multumim lui Dumnezeu pentru purtarea sa de #rija, caruia nimeni nu!$ va putea #rai mpotriva
Sa ntrebam pe cei ce vorbesc mpotriva( :are este Dumnezeu> Si de vor zice ca nu este, nici sa
nu le raspundem
Caci precum celor nebuni nu li se cuvine a le raspunde, asa nici celor ce zic ca nu este
Dumnezeu Si daca o corabie care are putini corabieri si calatori, nici o stadie nu poate mer#e
fara cel ce o crmuieste, cu mult mai mult lumea aceasta att de mare, care are n ea attea
suflete, alcatuite din deosebite sti%ii, nu ar fi tinut atta vreme, daca nu ar fi fost pronia divina,
care sa ntareasca si sa tie lumea aceasta totdeauna
$ar daca rusinndu!se de credinta cea de obste a tuturor si de cercarea cea din lucruri, vor
marturisi ca este drept Dumnezeu, precum cu adevarat si este $ar de este drept, rasplateste
fiecaruia cele dupa vrednicie si dreptate Dar vedem ca nu toti iau aici cele dupa vrednicie si
dreptate Deci dar este nevoie sa nadajduim, ca ni se pastreaza o alta rasplatire, cnd lund
fiecare cele dupa vrednicie, sa fie aratata dreptatea lui Dumnezeu Si cuvntul acesta nu ne aduce
numai credinta in purtarea de #rija a lui Dumnezeu, ci si pe cea n nviere
Deci acestea stiindu!le, si noi nsine sa cu#etam cele pentru pronie si pentru nviere si pe altii sa
nvatam si toata osrdia sa o punem, ca celor ce se turbeaza mpotriva Stapnului, sa le astupam
#urile
Sa!3 slavim n toate, caci asa vom atra#e asupra noastra mai multa purtarea 3ui de #rija si
dobndind mult ajutor, ne vom putea pazi de rautatea cea vesnica &sa vom dobndi bunatatile
cele ce vor sa fie, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru $isus *ristos, Caruia,
mpreuna cu Tatal si cu Sfntul Du%, Se cuvine slava, acum si pururea si n vecii vecilor &min
Cuvant la serafim
CUVNT
la Serafim
&bia am sfrsit cuvntul despre :zia, nu pentru lun#imea caii zic, ci pentru iubirea voastra de
stiinta, pe care o parcur#eti mpreuna cu noi Caci precum crmaciul, care are calatori curiosi si
doritori de a vedea cetati straine, nu ntr!o zi si savrseste calatoria sa, c%iar de va fi si de o zi
departarea, ci mai multa vreme este silit sa petreaca, ancornd corabia n fiecare liman si dnd
voie calatorilor sa viziteze fiecare oras, ca sa mplineasca dorinta lor, asa si noi am facut, nu
nnotnd mprejurul ostroavelor, nici vizitnd tr#uri, limanuri si cetati, ci cercetnd faptele bune
ale barbatilor celor ce s!au nevoit si lenevirea acelora ce au #resit
Nerusinarea mparatului si ndrazneala preotului, mnia lui Dumnezeu si iubirea de oameni,
amndoua s!au facut spre ndreptare Si devreme ce acum am ajuns la cetatea cea mparateasca,
sa nu mai zabovim, ci linistiti, ca cei ce voim sa intram n cetate, asa sa ne suim la $erusalimul
cel de sus, maica noastra a tuturor, care este liber, unde sunt serafimii, unde sunt %eruvimii, unde
sunt miile de ar%an#%eli, unde sunt milioanele de n#eri, unde este Scaunul cel mparatesc
Nimeni dar, sa nu se apropie ntinat, nimeni pn#arit, ca ndraznim sa cercetam lucrurile de taina
Nimeni sa nu fie necurat si nevrednic ascultnd acestea Totusi si cel ntinat si pn#arit sa se
apropie, dar, lasnd afara toata necuratia si rautatea si asa sa intre 'e acela care avea %aine
ntinate, tatal mirelui l!a iz#onit din camara si din orasul Sfnt, nu pentru ca avea %aine ntinate,
ci pentru ca a ndraznit sa intre cu ele Caci n!a zis catre el( )'entru ce nu ai %aina de nunta>+ Ci
)'rietene, cum ai intrat aici, fara %aina de nunta>+ ,4t AA, -A/
Stateai la raspntii si cerseai, dar nu 4!am rusinat de saracia ta, nu 4!am scrbit de necinstea ta,
ci izbavindu!te de toate acestea, te!am ba#at n camara cea sfnta unde te!am nvrednicit de cina
cea mparateasca pe tine care erai vrednic de osnda cea mai #rea $ar tu nu te!ai facut mai bun
cu aceste faceri de bine, ci ai ramas n rautatea ta cea obisnuita, ocarnd nunta si pe 4ire Du!te
dar de acum si!ti primeste osnda care ti se cuvine pentru o nesimtire ca aceasta
Deci fiecare din noi sa ia aminte, ca nu cumva sa auda acest #las, si lepadnd tot #ndul, care
este nevrednic de du%ovniceasca nvatatura, sa se faca partas al Sfintei 4ese
)Si a fost n anul n care a murit mparatul :zia, am vazut pe Domnul seznd pe scaun nalt si
preanaltat+ ,$s =, -/ Cum 3!am vazut nu stiu Caci a spus cum 3!a vazut, iar nu cum 3!am
vazut
'rimesc cele vorbite si nu iscodesc cele tacute" ntele# cele descoperite si nu cercetez cele
ascunse, caci pentru aceasta sunt ascunse
4aterie de aur este povestirea Scripturilor si razboiul de aur si suveica de aur Nu tes tesaturi de
paianjen Stiu neputinta #ndurilor mele )Nu muta %otare vec%i, pe care le!au pus parintii tai+
,'rov AA, A1/ Caci nu e fara primejdie a le muta Cum vom muta cele ce ni le!a pus Dumnezeu>
Voiesti sa stii cum a vazut pe Dumnezeu> 7a!te si tu prooroc Si cum este cu putinta aceasta, vei
zice, avnd femeie si purtnd #rija de %rana copiilor> @ste cu putinta, iubitule, de vei voi Ca si el
avea femeie si era tata a doi feciori, dar nimic din acestea nu l!au mpiedicat Nunta nu mpiedica
pe cineva sa se urce la cer, ca de ar fi fost piedica, iar femeia ne!ar fi vrajmasa, dintru nceput
cnd a facut!o Dumnezeu, n!ar fi numit!o ajutatoare
Voiam sa spun( Ce nseamna sederea lui Dumnezeu, ca Dumnezeu nu sta Starea aceasta este a
trupurilor, iar Dumnezeu este fara de trup Voiam sa mai spun( Ce semnifica scaunul lui
Dumnezeu> Dumnezeu nu este cuprins de un scaun, caci este nescris mprejur Dar ma tem ca nu
cumva zabovind la nvatatura aceasta, sa nu pot mplini datoria Ca va vad pe toti dorind sa
ascultati nvatatura cea pentru serafimi, nceputa nu de astazi, ci din ziua cea dinti 'entru
aceasta taind cu multa iuteala, cu cuvntul, multimea ntele#erilor, sa ne silim sa ajun#em la
tlcuirea care o doriti )Si serafimii stau mprejurul 3ui+ ,$s =, A/
$ata si serafimii pe care de demult pofteati sa!i vedeti Vedeti!i dar si saturati!va pofta, dar nu cu
tulburare, nici cu #raba, precum se face la intrarile mparatesti Caci acolo cu cuviinta se
ntmpla aceasta, fiindca oamenii de ordine nu asteapta ca privitorii sa vada bine, ci repede i
silesc sa treaca $ar aici nu este asa, ci cuvntul n#aduie sa stea privirea noastra, pna cnd vom
vedea toate, care sunt cu putinta a le vedea )Si serafimii stau mprejurul 3ui+
4ai nainte de a ne arata firea lor, ne!a aratat vrednicia lor din misiunea pe care aveau, caci n!a
zis nti ce erau serafimii, ci unde stau $ar vrednicia si dre#atoria aceasta este mai mare dect
aceea Cum> 'entru ca numirea de serafimi nu arata a fi mari cu vrednicia, precum le arata faptul
ca stau aproape de Scaunul mparatesc Si noi pe slujitorii mparatesti i socotim ca sunt mai
nsemnati, pe cei care i vedem aler#nd mai aproape de cartea mparateasca
&sa si dintre puterile cele fara de trup, acelea sunt mai stralucite, care sunt mai aproape de Tron
'entru aceasta si proorocul, lasnd la o parte vorba despre vrednicia din fire, ne arata mai nti
despre misiunea lor, stiind ca prin aceasta si cinstea lor este mai mare si frumusetea mai
mpodobita &ceasta este slava, cinstea si toata vrednicia lor, a sta mprejurul scaunului ceresc
&ceasta si la n#eri este cu putinta a o vedea, caci si pe aceia *ristos vrnd sa!i arate ca sunt
mari, nu a zis numai ca n#eri sunt si a tacut, ci( )Ca n#erii lor, n ceruri, pururea vad fata Tatalui
4eu, Care este n ceruri+ ,4t -1, -5/
Si dupa cum mai mare este a vedea fata Tatalui, dect vrednicia n#ereasca, tot asa mai mare este
a sta mprejurul Scaunului si a!3 avea pe @l n mijlocul lor, vrednicie de care se bucura serafimii
Si acest lucru este mare si de vei voi, ti este cu putinta si tie a!l dobndi
Caci nu numai n mijlocul serafimilor este Domnul, ci si n mijlocul nostru de vom voi, )ca unde
sunt doi sau trei, adunati n numele 4eu, acolo sunt si @u n mijlocul lor+ ,$bid A5/ Si )&proape
este Domnul de cei umiliti la inima, si pe cei smeriti cu du%ul i va mntui+ ,'s 66, -8/ &i vazut
ca si pe noi ne!a pus mpreuna cu serafimii, aducndu!ne aproape de scaunul cel mparatesc
&poi zice 'roorocul( )Sase aripi la unul si sase aripi la altul+ ,$s =, A/ Ce ne arata noua aceste
sase aripi> $naltarea, ridicarea, usurinta si repeziciunea acelor firi 'entru aceasta si Davriil se
po#oara naripat, nu ca are aripi, ci ca sa arate ca din locurile cele preanalte s!a cobort si lasnd
petrecerea cea de sus, a venit jos
Dar numarul aripilor ce nseamna>
&ci nu este trebuinta de tlcuirea noastra, ca nsusi cuvntul Scripturii s!a dezle#at pe sine,
eEplicndu!ne trebuinta lor )Si cu doua si acopereau fetele+ Si cu cuviinta este asa, caci cu ele
ca cu o ndoita aparare si ntaresc vederea, pentru ca nu pot suferi raza aceea ce se revarsa din
acea slava
)Si cu doua si acopera picioarele+, poate pentru nspaimntare Ca si noi obisnuim, cnd suntem
cuprinsi de vreo spaima sau sperietura, sa ne strn#em trupul din toate partile Si ce zic trupul, ca
si sufletul la fel patimeste de frica ce covrseste masura, si strn#ndu!si lucrarile sale, alear#a n
adnc, acoperindu!se peste tot cu trupul, ca printr!un vesmnt
Dar nimeni auzind de spaima, sa nu socoteasca ca se face lor vreo nfiorare nedorita Caci
mpreuna cu aceasta nspaimntare este amestecata si o oarecare dulceata ne#raita( )Si cu doua
zburau+ $ar aceasta este dovada ca iubesc nencetat cele nalte si niciodata nu cauta la cele de
jos )Si stri#a unul catre altul si zicea( )Sfnt, Sfant, Sfnt+ Si stri#area aceasta mult ne
minuneaza pe noi Ca nu simplu lauda, ci cu stri#are mare Si nu numai cu stri#are, ci si nencetat
fac aceasta Caci corpurile cele stralucitoare, cu toate ca vor fi foarte stralucite, obisnuiesc a ne
spaimnta numai atunci cnd le vedem pentru prima data, iar dupa ce le vom privi mai mult
timp, cu obisnuinta nceteaza si mirarea, deoarece oc%ii nostri s!au deprins cu ele
'entru aceasta cnd vedem vreun c%ip mparatesc pus la naltime de curnd si stralucind luminat
cu vopselele, ne spaimntam, iar dupa o zi sau doua nu ne mai minunam de el Si ce zic de c%ip
mparatesc, cnd si la razele soarelui ni se ntmpla la fel, dect care nici un alt corp nu poate fi
mai stralucit
&sadar la toate corpurile apare, obisnuinta care face sa nceteze mirarea Dar la slava lui
Dumnezeu nu este asa, ci cu totul dimpotriva Cu ct puterile acelea petrec n privirea slavei lui
Dumnezeu, cu att mai mult se spaimnteaza si!si maresc mirarea De aceea de cnd au fost
facute si pna acum, vaznd slava aceea, niciodata n!au ncetat sa stri#e cu spaimntare Si ceea
ce noi patimim n putina vreme, cnd vedem un ful#er naintea oc%ilor nostri, aceia nencetat
sufere, avndu!si mirarea amestecata cu o ne#raita dulceata Si nu numai stri#a, ci unii catre altii
fac aceasta, dovedindu!se de aici nspaimntarea cea ntinsa
&sa si noi, cnd se face vreun trasnet, sau se cutremura pamntul, nu numai ca sarim si stri#am,
ci si aler#am unii pe la casele altora 3a fel si serafimii fac De aceea stri#a unii catre altii( Sfnt,
Sfnt, Sfnt
:are ati cunoscut cntarea aceasta> :are a noastra este sau a serafimilor> Si a noastra si a
serafimilor" pentru ca *ristos a ridicat peretele cel din mijloc al vrajbei si a mpacat cele din
ceruri cu cele de pe pamnt si le!a facut pe amndoua una Ca mai nainte numai n ceruri se
cnta lauda aceasta, iar dupa ce Stapnul a primit si a venit pe pamnt, aceasta cntare a cobort!
o si la noi
De, aceea acest mare ar%iereu, cnd sta la Sfnta 4asa, aducnd slujba cea cuvntatoare si
savrsind Certfa cea fara de sn#e, nu ne c%eama simplu la aceasta lauda, ci mai nti zicnd de
%eruvimi si pomenind de serafimi, asa ne porunceste tuturor sa naltam cntarea cea nfricosata"
cu pomenirea celor ce mpreuna dantuiesc sus, smul#nd de la pamnt mintea noastra, nct
numai nu stri#a catre fiecare din noi, zicnd( Cu serafimii cnti, cu serafimii stati, cu aceia
ntinde!ti aripile, cu aceia zburati mprejurul Scaunului celui mparatesc
Si ce lucru de mirare este a sta mpreuna cu serafimii> De mare mirare, caci de cele ce nu au
ndraznit a se atin#e ei, pe acelea Dumnezeu ti le!a dat tie cu slobozenie )Ca s!a trimis la mine
unul din serafimi, si n mna avea un carbune de foc, care l luase cu clestele din altar+
&ltarul acela este nc%ipuire si asemanare a altarului acestuia 7ocul acela, a acestui foc
du%ovnicesc Dar nu au ndraznit serafimii sa se atin#a cu minile, ci cu clestele, iar tu iei cu
mna Deci de vei cu#eta la vrednicia celor spuse nainte, vei vedea ca si pipairea serafimilor
sunt mai nalte $ar de vei cu#eta la iubirea de oameni a Stapnului tau, vei vedea ca nu s!a
rusinat a se po#or, prin cele spuse nainte, catre slabiciunea noastra Deci acestea punndu!ti!le
n minte, o omule, cu#eta la marimea darului, scoala!te si departeaza!te de la pamnt, suie!te la
cer Dar vei zice ca trupul te tra#e n jos $ata se apropie posturile, care fac usoare aripile
sufletului si usureaza sarcina trupului
Cuvntul cel pentru post o sa mai ramie, iar cel pentru taine l voi porni acum
'recum sfrsitul luptelor olimpice, este cununa, asa si sfrsitul postului este mpartasirea cea
curata De aceea de nu vom savrsi aceasta, n zadar ne!am c%inuit, caci att nencununati ct si
fara de nici un dar ne ducem de la nevointa postului 'entru aceasta parintii au ntins vremea cea
de nevointa a postului, dndu!ne timp de pocainta, ca spalndu!ne si curatindu!ne, curati sa ne
apropiem de mpartasanie
Si eu, iata, de acum stri# cu #las luminat si marturisesc, ro# si poftesc, ca sa nu va apropiati la
aceasta Sfnta 4asa cu ntinaciune sau cu constiinta ncarcata Ca astfel de apropiere nu poate fi
mpartasire, cu toate ca de nenumarate ori ne vom atin#e de acest Sfant Trup, ci osnda si c%in si
adau#ire de pedeapsa
Nimeni fiind pacatos sa nu se apropie Dar n!am zis bine nimeni pacatos, caci si pe mine nti ma
opresc de la dumnezeiasca 4asa, ci nimeni ramnnd pacatos sa nu se apropie
De aceea, iata va spun de mai nainte, ca nu cumva sosind cina cea mparateasca si venind acea
sfnta seara, sa poata sa zica cineva( &m intrat ne#atit si pustiu, pentru ce nu ne!ai spus acestea
mai de demult Ca de as fi auzit mai de demult, ne#resit m!as fi sc%imbat si m!as fi curatat si asa
m!as fi apropiat Deci ca nimeni sa nu poata spune acestea, iata va vorbesc de mai inainte si va
ro# sa aratati multa pocainta
Stiu ca toti suntem vinovati si ca nimeni nu se va lauda ca are inima curata Dar nu acesta este
raul, ca nu avem inima curata, ci neavnd inima curata, nici la cel ce poate s!o faca curata nu
aler#am Caci poate, de va voi @l voieste mult mai mult dect noi ca sa fim curati, dar asteapta
de la noi sa porneasca, ca sa ne ncununeze
Cine a fost mai pacatos dect vamesul> Si numai pentru ca a zis( Dumnezeule, milostiv fii mie,
pacatosului, s!a po#ort mai ndreptat dect fariseul ,3c -1, -6, -9/ Si nu numai cuvntul
acesta, care a avut mare putere, l!a curatit, ci felul cum a zis acest cuvnt, forma a atras iubirea
de oameni a lui Dumnezeu
Cta pocainta, spune!mi, ce osteneala, cta sudoare i trebuie pacatosului sa se recunoasca ca este
pacatos, si s!o arate si lui Dumnezeu> Vezi ca nu n zadar am zis, ca Dumnezeu voieste sa
porneasca de la noi o mica dorinta si apoi @l sin#ur face totul spre mntuirea noastra
Sa ne pocaim dar, sa pln#em, sa ne tn#uim Daca ne va muri un fiu, cea mai multa vreme a
vietii noastre o petrecem n plns si n tn#uire, iar de ne vom pierde sufletul oare sa nu
pln#em> Ne!am departat de mntuire si sa nu ne tn#uim> Si ce zic de suflet si mntuire>
Un Stapn att de blnd si milostiv e ntristat si sa nu ne ascundem sub pamnt>
Ca dra#ostea si purtarea 3ui de #rija fata de noi covrseste pe cea a oricarui stapn, purtator de
#rija, sau a oricarui tata iubitor de fii, sau maica iubitoare de prunci ):are va uita mama pe
pruncul sau> Sau nu!i va fi mila de fiii pntecelui sau> Ca de va si uita femeia pe acestia, dar @u
nu te voi uita pe tine, zice Domnul+ ,$s 92, -./
Credincioasa cu adevarat este fa#aduinta si nu mai are nevoie de dovada, caci este a lui
Dumnezeu Dar totusi veniti sa dovedim aceasta si prin lucruri
Bebeca ndemnnd oarecnd pe copilul ei sa se fatarniceasca cu acea plasmuire a furtisa#ului
binecuvntarii si mbracndu!l bine peste tot, ca sa ia c%ipul fratelui sau, vaznd ca nici asa nu
ndraznea sa mear#a la tatal lui si vrnd ca sa ridice de la el toata frica, i zise( )&supra mea sa
fie blestemul tau, fiule+ ,7ac A8, -6/ Baspuns de maica adevarata, care era aprinsa de dra#oste
pentru fiul ei Dar *ristos, nu numai ca a zis, ci a si facut Nu numai a fa#aduit, ci si cu lucrul a
mplinit
Caci 'avel stri#a, zicnd( )*ristos ne!a rascumparat pe noi din blestemul 3e#ii, facndu!Se
pentru noi blestem+ ,Dalat 6, -6/ Deci $l vom ntarta oare, spune!mi> Si cum, nu este lucrul
acesta mai cumplit dect #%eena si dect viermele cel neadormit si focul cel nestins>
Deci cnd vrei sa te apropii de Sfnta 4asa, vezi ca este acolo de fata mparatul tuturor Si este
de fata cu adevarat si cunoaste mintea fiecaruia, vaznd cine se apropie cu sfintenia cuvenita si
cine cu constiinta rea, cu #nduri necurate si ntinate si cu fapte spurcate Si de va afla pe vreunul
n acest fel, mai nti l da la judecata constiintei lui, care l bate cu #ndurile, si de!l va ndrepta,
l primeste iarasi $ar de va ramnea nendreptat, atunci va cadea n minile 3ui, ca un
nemultumitor si necunoscator Ce nseamna aceasta, asculta pe 'avel, care zice( )nfricosator
lucru este a cadea n minile Dumnezeului celui viu+ ,@vrei, -5, 6-/
Stiu ca musca cuvintele acestea, dar ce sa fac> De nu voi pune doctorii amare, nu se vor tamadui
ranele $ar de le voi pune, voi nu suferiti usturimea Strmtorat sunt din toate partile, dar de
nevoie este sa ntind mna De ajuns sunt cele ce s!au zis spre ndreptarea celor ce iau aminte
Dar ca nu numai voua, ci si altora, sa se faca folositoare prin voi, veniti sa le repetam pe scurt
&m vorbit despre serafimi, am aratat cta vrednicie aduce starea aproape de Scaunul mparatesc
si cum ca, si oamenilor le este cu putinta a dobndi vrednicia aceasta
&m spus despre aripi si puterea lui Dumnezeu cea neapropiata si despre venirea 3ui la noi
&m adaus pricina stri#arii si a minunarii cei de!a pururea si cum ca nencetata fiind privirea,
nencetata este si slavoslovia serafimilor V!am adus aminte la care ceata am ajuns, cu care am
laudat mpreuna pe Stapnul cel de obste &m adus cuvintele cele pentru pocainta si mai apoi de
toate am aratat ce rau mare este apropierea de Taine cu constiinta rea si cum ca nu este cu putinta
sa scape cel ce ramne nendreptat
&cestea sa le nvete si femeia de la barbat si copilul de la tata si slu#a de la stapn si vecinul de
la vecin si prietenul de la prieten si c%iar catre vrasmasi sa le spunem, ca suntem datori si pentru
mntuirea acelora
Daca ni se porunceste sa sculam dobitoacele lor de vor cadea si sa le ntoarcem de se vor rataci,
cu mult mai mult trebuie sa ntoarcem sufletul lor de este ratacit si sa!l ridicam de va fi cazut
Daca asa vom iconomisi cele ale noastre si cele ale vecinilor, vom putea sta cu ndrazneala
naintea Cudecatii lui *ristos, Caruia, mpreuna cu Tatal si cu Sfantul si de viata facatorul Du%, se
cuvine slava, cinstea si stapnirea, acum si pururea si n vecii vecilor &min
De folos este sa fie neluminate proorociile
CUVNT
Ca de folos este sa fie neluminate
proorociile cele pentru *ristos, pentru
neamuri si pentru caderea iudeilor
4asa prooroceasca voiesc sa va pun astazi nainte si n noianul ntelepciunii lui $saia ma
pre#atesc sa slobozesc cuvntul Dar ma sfiesc si ma tem, ca nu cumva iesind din liman si
ajun#nd la adncul ntele#erilor proorocesti, sa ne primejduim 3ucru pe care!l sufere cei ce de
obicei mer# pe mare, caci, lasnd pamntul si nimic altceva nevaznd n jurul corabiei, fara
numai marea si cerul, sunt cuprinsi de ameteala si li se pare ca se nvrteste corabia cu marea
Dar aceasta se ntmpla nu din cauza marii, ci din lipsa de obisnuinta a celor ce noata cu
corabia Unii corabieri noata cu trupurile #oale mpotriva valurilor, si nu patimesc nimic &ltii se
po#oara si n adnc, petrecnd acolo mai cu si#uranta dect cei ce umbla pe uscat 'e ct de bun
lucru este deprinderea, pe att de rea este nendemnarea Deprinderea defaima toate cele
nfricosate, iar nedeprinderea pricinuieste temere si n cele si#ure si neprimejdioase" unii stnd pe
locuri nalte ale corabiei, numai privind ametesc, iar altii nu se tulbura nici n mijlocul valurilor
3a fel se ntmpla si cu mintea noastra" de multe ori o cuprinde valurile patimilor, mai salbatece
dect cele ale marii Cum ar fi iutimea mniei, care de jos n sus cuprind inima, vnturile poftelor
rele, care pricinuiesc mintii multa tulburare $ar cel neiscusit si nedeprins, cnd ncepe viforul
mniei, ndata se tulbura, se nvaluieste, se clateste, trece cu vederea sufletul, care se scufunda n
patimi si n cele din urma patimeste stricarea corabiei $ar cel iscusit si deprins a suferi barbateste
unele ca acestea, pune mintea ca pe un conducator la crma si nu slabeste, toate le face pna ce
va ndrepta corabia la limanul cel lin al filozofiei
Deci ceea ce se ntmpla pe mare se petrece si cu mintea, cnd tlcuim Scripturile &tunci cnd
iesim n noian ne tulburam, ne nvaluim, nu pentru ca noianul este nfricosat, ci pentru ca noi
suntem nedeprinsi Cum ca un cuvnt care este lesne de nteles se poate face de nenteles din
pricina nedeprinderii ascultatorilor, l voi aduce martor pe 'avel &cesta zicnd ca *ristos S!a
facut &r%iereu dupa rnduiala lui 4el%isedec si vrnd sa arate cine este 4el%isedec, a spus( )n
privinta aceasta, avem mult de vorbit si lucruri #rele de tlcuit+ ,@vrei ., --/
Ce zici, o fericite 'avel> Tie celui ce ai ntelepciunea cea du%ovniceasca si ai auzit cuvinte care
nu se pot vorbi si ai fost rapit la al treilea cer, ti este cu anevoie de tlcuit> Daca tie ti este cu
anevoie de tlcuit, cui i va fi usor> 4ie, zice, mi este cu anevoie de tlcuit, nu pentru ca este
#reu, ci pentru neputinta ascultatorilor Caci dupa ce a zis( )lucruri #rele de tlcuit+, a spus( )de
vreme ce v!ati facut trndavi cu auzul+
Vezi ca nu firea cuvntului l!a facut #reu de nteles, ci nedeprinderea ascultatorilor> Si nu numai
#reu l face, ci l si lun#este Caci a zis nu numai #reu de tlcuit, ci si mult de vorbit, amndoua
pricinuite de trndavia auzului Si precum la bolnavi le trebuie #atite multe feluri de bucate, ca
daca nu vor voi sa #uste un fel, sa ia din celalalt si de nu vor voi sa mannce nici din acesta sa
primeasca altul, iar de vor respin#e si acesta sa poata #usta din altul, astfel ca prin felurimea
bucatelor sa biruim #reutatea de a!l multumi, iar prin osebirea mesei sa vindecam nempacarea
mintii lui, tot asa, de multe ori, trebuie sa facem si la ospatul cel du%ovnicesc
Cnd suntem neputinciosi trebuie sa #atim cuvnt ndelun#at si cu multe feluri de eEemple, care
sa aiba pilde si asemanari, dovezi si sensuri diferite si multe alte de acest fel, ca din toate acestea
sa ni se faca mai lesnicioasa ale#erea celor de folos
$nsa desi ndelun#at este cuvntul si #reu de tlcuit, totusi nu i!a lipsit de nvatatura cea pentru
4el%isedec 'rin cuvintele )mult de vorbit si lucruri #rele de tlcuit+, a ridicat osrdia lor,
facndu!i mai lesniciosi la ascultare si prin faptul ca le!a pus masa, a saturat pofta lor
3a fel sa facem si noi, sa ndraznim a intra n mare, dupa puterea noastra, desi nemar#init este
noianul proorociilor si mari sunt adncimile Sa tlcuim nu dupa puterea noastra, ci dupa darul
cel dat de sus, nu pentru folosul nostru, ci pentru al vostru, urmnd lui 'avel
Cum ca nu i!a lipsit de nvatatura cea pentru 4el%isedec, asculta cele ce urmeaza Dupa ce a zis
)avem mult de vorbit si lucruri #rele de tlcuit+, a spus( )Caci acest 4el%isedec< mparatul
dreptatii, apoi si mparatul Salemului, adica mparatul pacii, fara tata, fara mama, fara spita de
neam, neavnd nici nceput al zilelor, nici sfrsit al vietii, ci, asemanat fiind 7iului lui
Dumnezeu, ramne preot pururea+ ,@vrei 8, l, A!6/
:are nu s!au tulburat auzurile voastre, auzind despre un om ca este fara tata, fara mama> Cred ca
da, caci nedumerirea aceasta se refera si la *ristos Daca este fara de tata, cum este 7iu si nca
Unul Nascut> 7iul trebuie sa aiba tata, altfel nu va fi 7iu Dar 7iul lui Dumnezeu este si fara tata
si fara mama Cum> 7ara tata dupa nasterea cea de jos, iar fara de mama, dupa cea de sus Caci
n!a avut tata pe pamnt, nici mama n cer )7ara spita de neam+
Sa auda cei ce iscodesc fiinta 3ui Si cu toate ca unii atribuie aceasta, adica )fara spita de neam+,
nasterii celei de sus, dar ereticii nici asa nu voiesc, caci o iscodesc si o cerceteaza $ar unii mai
n#aduitori dintre acestia, socotesc aceasta la nasterea cea de sus, dar nu sunt de acord pentru cea
de jos $ar noi sa aratam ca 'avel a vorbit pentru amndoua nasterile, si cea de sus si cea de jos
Cea de sus este nfricosata, iar cea de jos tainica
Despre aceasta de jos $saia zice( )Si neamul 3ui cine!l va spune+ ,$s .6, 1/ Dar poate vei zice ca
el n!a zis pentru nasterea de sus Dar ce vom avea de zis catre 'avel, care dupa ce a spus despre
amndoua nasterile, pe urma a spus )fara spita de neam+> Dupa ce a zis )fara tata, fara mama+, a
spus )fara spita de neam+ Nu numai dupa nasterea de sus n care este fara mama, sa crezi ca este
fara spita de neam, ci si dupa cea de jos, dupa care este fara tata Deci, dupa ce a zis despre
amndoua nasterile, a zis si fara spita de neam Si daca nasterea de jos fiind nenteleasa, cum
vom ndrazni sa cercetam pe cea de sus> Daca pridvoarele 0isericii sunt att de marete si
pricinuitoare de frica sfnta, cum va ndrazni sa intre cineva n cele neumblate>
Ca 7iul s!a nascut din Tatal, stiu $ar cum, nu stiu
Si cum ca S!a nascut din 7ecioara, stiu Dar cum, nu stiu
Si nici aici nu ntele# c%ipul nasterii Nasterea celor doua firi se adevereaza, nsa c%ipul lor se
tace Si precum nasterea din 7ecioara, este necunoscuta, cu toate ca marturisesc ca S!a nascut si
nu ta#aduiesc din pricina nestiintei c%ipului, asa fa si tu la Tatal
Desi nu stii cum S!a nascut, dar marturiseste ca S!a nascut Si de!ti va zice tie ereticul, cum S!a
nascut 7iul din Tatal, tra#e!i mintea la pamnt si zi catre el( Coboara!te din cer si dovedeste!mi
cum S!a nascut din 7ecioara si dupa aceea ntreaba!l despre acela Tine!l, nconjoara!l si nu!l lasa
sa sara, nici sa aler#e n labirintul silo#ismelor Tine!l si su#ruma!l, nu cu mna, ci cu cuvntul
Nu!i da timp si iesiri @i ne pricinuiesc tulburari, pentru ca le urmam cuvntului lor si nu!i
aducem sub le#ile dumnezeestilor Scripturi Deci pune mprejurul lui zid, din toate partile,
marturiile cele din Scripturi si nu va mai putea sa desc%ida #ura
$ntreaba!l( Cum S!a nascut din 7ecioara> Si nu te departa de aceasta ntrebare @l nu va putea sa!
ti spuna c%ipul nasterii, cu toate ca va ncerca de nenumarate ori Cnd Dumnezeu nc%ide
ntelesul, cine!l va putea desc%ide> Numai cu credinta se primesc aceste taine
$ar daca el nu se astmpara, ci cauta silo#isme, spune!i ceea ce a zis *ristos catre Nicodim(
)Daca v!am spus cele pamntesti si nu credeti, cum veti crede de va voi spune cele ceresti>+ ,$n
6, -A/
Daca te!am ntrebat de nasterea cea din 7ecioara si nu stii si nici a desc%ide #ura nu poti, cum
ndraznesti sa cercetezi cerul> Ci o, de a fi iscodit cerul si nu pe Stapnul cerului )Daca v!am
spus cele pamntesti si nu credeti+, nu a zis nu primiti, ci )nu credeti+, aratndu!ne, ca si pentru
cele pamntesti e nevoie de credinta Daca cele pamntesti au nevoie de credinta, cu mult mai
mult cele ceresti *ristos a vorbit cu Nicodim despre o nastere mult mai de jos, despre botez,
despre nasterea de!a doua, cea du%ovniceasca Dar si aceasta, a zis ca, este nteleasa numai
prin credinta
3e!a numit tainele pamntesti, nu pentru ca sunt pamntesti, ci pentru ca se savrsesc pe
pamnt Comparndu!le cu nasterea cea de sus, cea ne#raita si care covrseste toata mintea, sunt
cu adevarat pamntesti
Deci daca este cu neputinta fara credinta a sti cum ma nasc a doua oara din apa, de cta nebunie
va fi plin acela care, ntrebuintnd cu#etari omenesti va cere dovezi ale nasterii celei de sus a
Unuia!Nascut> Deci cum Cel Unul!Nascut, 7iul lui Dumnezeu este fara de tata si fara de mama
si fara de spita de neam dupa amndoua nasterile, s!a aratat din destul &cum urmeaza sa ne
ntoarcem la ceea ce ne intereseaza si sa ne desteptam auzul, la tainele proorocesti, lasnd
cuvntul cel pentru 4el%isedec pentru alta zi
Cuvintele cele proorocesti sunt asemenea cu #%iciturile si cu multa #reutate se tlcuiesc
&sezamntul cel vec%i si cu anevoie se ntele# cartile lui Cel Nou nsa este mult mai luminat si
mai sor Dar poate va zice cineva( 'entru care pricina s!au scris acestea asa>
&sezamntul cel nou ar trebui sa fie mai nenteles, caci vorbeste despre lucruri mai mari, despre
mparatia cerurilor si nvierea trupurilor, despre bunatatile cele ne#raite, care covrsesc mintea
omeneasca
Deci, pentru care fapt proorociile sunt neluminate>
@le anunta multe rele iudeilor, cum ca vor fi scosi din cinstea avuta si noi le vor lua locul, ca se
va risipi Templul si nu se va mai ridica altul, ca va cadea $erusalimul si va fi calcat de toti, iar
iudeii se vor risipi n toata lumea si nu vor mai avea petrecerea cea dinti, ca toate ale lor se vor
lua de la ei si proorociile, si jertfele si 'reotia si mparatia Si nu numai acestea spuneau de mai
nainte 'roorocii, ci si altele multe ca acestea, nsemnnd n cartile lor nenumarate pricini
vrednice de jale
Deci ca iudeii sa nu omoare pe cei ce prooroceau, ei au ascuns prevestirile lor sub ascunzatoarea
tlcuirii, varsnd mult ntuneric asupra lucrurilor viitoare, Si de unde este aratat aceasta> Va
trebui sa dam socoteala de cele vorbite, desi ntre prieteni le vorbim Dar poate si din cei ce nu ne
sunt prieteni sunt multi de fata, nsasi aceia sa nvete si sa ni se faca si ei prieteni
&m zis ca de ar fi auzit iudeii despre rautatile cele ce aveau sa!i ajun#a, ca $erusalimul va fi robit
dupa venirea lui *ristos, cu robie fara sfrsit si nesc%imbata, daca ar fi auzit acestea luminat de
la prooroci, ndata i!ar fi omort De unde se dovedeste aceasta> $nti din obiceiurile lor" ca erau
turbati si cu deprinderi de fiare, popor care de!a pururi nsetat de sn#ele proorocilor, avndu!si
minile deprinse la jun#%ierea sfintilor
Despre acestea marele $lie stri#a( )Certfelnicele Tale le!au surpat si pe proorocii Tai i!au ucis,, ,$
$mp -2, -5/
$ar *ristos zice( )$erusalime, $erusalime, care omori pe prooroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la
tine+ ,4t A6, 68/
$saia pri%anindu!i zice( )<minile voastre sunt pline de sn#e+ ,$s -, -./
Si iarasi *ristos adau#a( )'arintii vostri au omort pe prooroci, iar voi ziditi mormintele lor,
ntrecnd masura parintilor vostri,,> ,4t A6, A2, 65, 6A/ Vezi ca si Stapnul si slu#ile
marturisesc ca au fost uci#asi> Dar ce nseamna( )mpliniti masura parintilor vostri+> :morti!
4a si pe 4ine
&dau#ati la sn#ele robilor si Sn#ele Stapnului Desi nenumarati oameni au ucis, toti aceia au
fost robi, iar cnd si!au ntins minile asupra Stapnului, atunci au ntrecut masura Si pe buna
dreptate, pna a nu omor pe Stapnul, aveau nadejde de mntuire prin 4ielul lui Dumnezeu,
Care va ridica pacatul lumii, si!i va ierta si pe ei Dar dupa ce au omort pe Doctorul si s!au facut
ocartori ai Certfelnicului ,Crucii/, ntorcndu!se de la Cel ce a venit sa ierte pacatele, s!au lipsit
de toata nadejdea De aceea a zis *ristos )ati ntrecut masura parintilor vostri+ 7aptul ca sunt
varsatori de sn#e si spurcati, s!a dovedit din multe marturii
Dar de unde este dovedit ca n!ar fi crutat pe prooroci, daca ar fi auzit de la ei ca $erusalimul se va
prapadi, ca 3e#ea va nceta, ca &sezamntul cel vec%i se va sc%imba> Din cele ce s!au zis din
Scripturi Si cum ca este adevarat, ca l!ar fi ucis daca auzeau pe vreun prooroc zicnd ca
$erusalimul se va robi vremelnic, n loc ca ei sa se sc%imbe si prin aceasta sa departeze mnia lui
Dumnezeu, sa ascultam istoria
Cetatea era oarecnd nconjurata de babiloneni si multa oaste sta mprejurul ei 'rimejdiile nu
erau ascunse, cetatea $erusalimului era atunci n mijlocul cursei Dar nsa si asa, primejdiile fiind
aratate, cnd $eremia a zis ca cetatea se va da n minile caldeilor ! cu toate ca nu era proorocie,
deoarece vedeau cu oc%ii lor ceea ce avea sa li se ntmple ! dar fiindca numai cele aratate
naintea oc%ilor lor le!a zis, nemultumitorii catre facatorii de bine, asa s!au tulburat, nct l!au
socotit vnzator si pricinuitor al pierderii cetatii( )Sa se omoare dar omul acela, pentru ca el
slabeste minile oamenilor care se razboiesc< si minile a tot poporul+ ,$erem 61, 9/
Dar nu!i slabea, ci i ntarea, le ridica osrdia si cauta sa!i aduca la Dumnezeu, care ca un zid tare
si nebiruit putea sa!i mprejmuiasca Si cu toate acestea ei porunceau ca sa!l omoare &cest fel de
rasplatire dadeau ei facatorilor de bine Si cu toate ca mparatul l!a iertat, ei nici asa nu s!au
linistit si fiindca n!au putut sa!l omoare, l!au aruncat ntr!o #roapa cu noroi
Daca n!au suferit vestea robiei vremelnice, cum ar fi putut suferi pe cei ce le prooroceau robia
nesfrsita> Daca n!au suferit sa auda pe $eremia zicnd ca vor mer#e n 0abilon, ci l!au pedepsit,
oare n!ar fi sorbit sn#ele celor ce ar fi zis ca, vor fi raspnditi, nu n 0abilon, ci n toata lumea>
Si de vi se pare ca n!am spus de ajuns, va voi aduce o dovada luminata, care se refera la cinstea
noastra a neamurilor si caderea lor
'e Stefan, pr#a mucenicilor, pentru ce l!au ucis cu pietre> :are nu cu acestea l nvinuia( )3!am
auzit spunnd cuvinte de %ula<, zicnd ca $isus, Nazarineanul acesta, va strica locul acesta si va
sc%imba datinile pe care ni le!a lasat noua 4oise+ ,7 &p 8, --/ Nu pentru acestea l!au ucis pe
pietre> Daca atunci n!au suferit sa auda, cnd din fapte puteau sa se ncredinteze, cum ar fi
suferit pe prooroci, spunnd acestea>
&i vazut, iubitule, ca pentru vestirea altui le#amnt si a stricarii templului, l!au ucis pe Stefan cu
pietre> &sculta cum si lui *ristos $i aduc aceiasi vina Ca zic ei, cum ca @l ar fi zis( )Stricati
biserica aceasta si n trei zile o voi ridica+ ,$n A, -2/ Vezi ca peste tot stricarea Templului si
sc%imbarea rnduielii vec%i pricinuiau mnia lor> De aceea proorocii ziceau acestea neluminat
Dar si pe 'avel voiau sa!l omoare pentru ca!i convin#ea sa!si sc%imbe obiceiurile lor De unde
este aratat aceasta> Din cele zise de apostolul $acob catre 'avel( )Vezi frate, cte mii de iudei
sunt care au crezut>
Si toti sunt rvnitori ai 3e#ii" si au nteles pentru tine, ca nveti pe toti iudeii cei dintre neamuri sa
se desparta de 4oise+ ,7 &p A-, A5!A-/ Daca credinciosi fiind nu sufereau sa se departeze de
3e#e, cum atunci cnd nca nu crezuse ar fi suferit sa auda ca va nceta cndva 3e#ea>
Deci cum ca iudeii ar fi omort pe prooroci daca ar fi vestit luminat ceva de acest fel, am aratat
cu marturii de la fericitul $eremia, de la ntiul mucenic Stefan, de la $nsusi *ristos si de la
apostolul 'avel Ca ar fi ars si cartile cele proorocesti, daca ar fi nteles cele scrise n ele, voi
ncerca sa dovedesc dintr!o istorie, care va este ascunsa, dar care ndata se va descoperi
Deci care este istoria> &scultati; )$n anul al patrulea al lui $oac%im, fiul lui $osie, mparatul lui
$uda, a fost cuvntul Domnului catre mine, zicnd( ia!ti %rtie si scrie toate cuvintele pe care le!
am #rait catre tine asupra $erusalimului si asupra lui $uda si asupra tuturor neamurilor< din
zilele lui $osif si pna n ziua aceasta Doar va auzi casa lui $uda toate relele pe care #ndesc sa le
fac lor+ ,$erem 6=, -!6/
Vezi ce iubitor de oameni si purtator de #rija este Dumnezeu> 7iindca iudeii nu sufereau sa auda
cele spuse despartite cte una, porunceste proorocului sa le strn#a pe toate, ca spunndu!le sa le
nmulteasca frica, ca macar asa sa se faca mai buni &duceti!va aminte de ceea ce v!am fa#aduit
Ceea ce trebuie sa dovedim este ca si cartile le!ar fi taiat n bucatele, daca ar fi nteles toate cele
ce astazi s!au mplinit )Doar vor auzi relele ! ca trebuie sa ne tinem de istorie ! pe care #ndesc
sa le fac lor si se vor ntoarce fiecare din calea sa cea rea+
:are Dumnezeu zice )doar+> @l nu stie oare cele ce vor fi> Cel ce stie toate mai nainte de a fi,
nu stia daca vor auzi sau nu>
@l cearca inimile si rarunc%ii" este judecatorul cu#etelor si a #ndurilor si 3ui toate $i sunt
descoperite, si #oale naintea oc%ilor
Dar pentru care pricina a zis( )doar vor auzi+> @ste de folos ca si voi sa nvatati aceasta si cei ce
judeca si aduc ntrebari cu privire la Cel Unul!Nascut, 7iul lui Dumnezeu $ata si Tatal rosteste
asemenea cuvinte, ca si cum n!ar sti Dar @l nu este nestiutor, ci toate le stie Deci cnd vei auzi
si pe 7iul zicnd asemenea, n acest fel sa cu#eti, caci 7iu fiind, pretutindeni urmeaza Tatalui
&cestea sa ramna acum, ca sa nu cadem din calea care ne sta nainte Sa zicem dar pentru care
pricina zice Dumnezeu )doar vor auzi+
De ar fi zis ca )vor auzi+, fara acel cuvnt )doar+, ar fi spus minciuna Caci ei nu voiau sa auda
De ar fi zis adevarul cum ca )vor auzi+, de prisos mai trimitea pe proorocul la cei ce nu voiau sa
auda Si nu numai pentru aceasta, ci si ca nu cumva prestiinta lui sa o socoteasca vreunii ca o
piedica a neascultarii lor, pentru aceasta a pus cuvntul cu ndoiala, ca sa nu zica cineva, ca daca
Dumnezeu a zis mai nainte ca vor auzi sau nu, ne#resit trebuie ca cele zise sa se faca ntocmai
Unii si pentru $uda spun asemenea, *ristos spunnd ca el va fi vnzator, l!a silit mai nainte sa
cunoasca ceea ce avea sa faca :, nebunie; :, nerusinare; Nu cunoasterea de mai nainte a lui
Dumnezeu a fost pricinuitoare a rautatii lui $uda @a nu sileste ca lucrurile sa se ntmple asa
dupa cum mai nainte se stiu
Nu pentru ca *ristos a zis mai nainte despre $uda ca va fi vnzator, s!a facut vnzator, pentru ca
acela sin#ur a vrut sa se faca vnzator pentru aceea *ristos a zis mai nainte Deci ca sa nu zica
vreunii, si aici ca prin cuvintele )nu vor auzi+ le!a nc%is calea pocaintei, a nlaturat acea
ndoiala, zicnd catre 'roorocul )doar vor auzi+
&duceti!va aminte de ceea ce v!am fa#aduit ca sa nu uitati ntrebarea de la care am pornit, cnd
vom aduce dezle#area tainei Si care a fost ntrebarea> Ca ar fi nteles iudeii, ce rele vor veni
asupra lor, ar fi taiat bucatele cartile proorocilor, necrutnd nici cuvintele cele dumnezeiesti Dar
sa ne ntoarcem la istorie
&uzind $eremia porunca Domnului a c%emat pe Varu%, feciorul lui Nirie, sa scrie din #ura lui
toate cuvintele Domnului ,$erem 6=, 9/ Dar ce este acesta> Tie ti s!a poruncit de Dumnezeu si
trimiti pe ucenic> :are nu cumva te temi> Nu cumva te nfricosezi> Daca tie ti este frica, cum
va ndrazni ucenicul> Dar nimic dintr!acestea nu patimea Caci este aratata pricina Dupa ce a
scris ucenicul, i!a zis( )eu sunt sub paza+
:, marime de suflet @ra n temnita si nu se departa de proorocie Sa luam aminte la barbatia
dreptului si la filozofia mintii lui Nu a zis ntru sine( &ttea rele mi s!au ntmplat pentru
ndrazneala aceasta" nenumarate cuvinte am rostit si nimic n!am folosit, ci pentru ele acum sunt
le#at" si nca nu m!a slobozii Dumnezeu din le#aturi si iarasi ma trimite la fiarele acelea Nimic
de acest fel n!a zis, nici n minte nu si!a pus, ci numai la una se #ndea, ca sa savrseasca
porunca Domnului
Si fiindca el sin#ur nu putea, prin ucenicul lui a facut!o )Citeste!le si spune!le toate relele, caci
eu sunt la nc%isoare Si spunea $eremia si Varu% scria pe %rtie Cnd se ntmplau acestea era
vreme de post Si sosind praznicul, pe toti i!a c%emat la Templu Ca praznuirea trebuia sa se
faca de obste Si intrnd Varu% la capetenii, a citit n auzul tuturor cuvintelor acelea
Cauza pentru care a citit este( )Ca doar vor cadea naintea fetii Domnului si se vor ntoarce de la
calea lor cea rea+ ,$bid 8/, ca ei sa nu socoteasca ca a venit ca un prs sa!i pri%aneasca, ci ca
sa!i vindece si sa se faca mai blnzi
Dar ce au facut ei> $n loc sa multumeasca, sa ia aminte, mer# si vestesc mparatului cele scrise n
carte, iar acesta a porunci sa fie pazita n casa lui @lisama Si trimitnd mparatul pe $udin, unul
din cei ce sta naintea lui, a porunci sa fie adusa cartea $ar mparatul sta n casa de iarna, ca era
luna a noua, adica noiembrie 'entru ce se aminteste si aceasta> Vei ntele#e luminat din cele ce
urmeaza )Si #ratar cu foc era naintea lui+ ,$erem 6=, AA/
Vedeti cum nimic nu lasa Dumnezeiasca Scriptura> S!a adus cartea cea plina de
nenumarate rele, si se citea &duceti!va aminte ro#u!va, de cele ce v!am fa#aduit Si dupa ce citi
$udin trei foi, le!a taiat cu cutitasul si le!a aruncat pe #ratarul cel cu foc, pna ce s!a sfrsit sfarsit
toata cartea
&i vazut ca nici cartile nu le crutau> Cum nu s!au sfiit nici de cuvintele cele dumnezeiesti> Si le!
a taiat pentru ca vesteau robia $erusalimului Neaflnd pe proorocul si!au slobozit mnia asupra
cuvintelor Deci daca cel ce asa se razboia cu cele nensufletite, ce nu ar fi facut cu cel nsufletit
care a scris acestea> Si precum fiarele cele cumplite si varsa toata mnia lor asupra vreunei
%aine a celui ce le!a batut asa a facut si mparatul Nu a putut afla pe posesorul cartii, dar a taiat!
o Si nu numai ca a taiat!o, ci a si aruncat!o n foc, ca nici o ramasita sa nu ramie din ea
$nca nu ati aflat toata tulburarea lui" o veti cunoaste, daca veti lua aminte cu deadinsul la
povestire Scriptura, n!a zis ca dupa ce a citit toata cartea, a rupt!o si a aruncat!o n foc, ci dupa
ce a citit trei foi a facut aceasta numai Nu a asteptat s!o termine de citit, ci ndata, de la nceput,
s!a salbaticit
$ata ca nu era fara primejdie, ca proorocii sa spuna luminat toate relele cele ce aveau sa vie peste
ei Si daca despre robia vremelnica nu au suferit sa auda, cum ar fi putut sa rabde, nstiintndu!se
de cea nesfrsita> Si nu s!a oprit mparatul numai aici, ci a trimis ca sa caute pretutindeni pe
proorocul Dar nu l!a aflat, ca Dumnezeu l!a ascuns 'e el pazindu!l, prin locul cel ascuns, iar pe
ceilalti prooroci prin ntunecarea mintii
Dar nu numai de aici ne este aratat ca a spus slava si cinstea neamurilor si necinstea ce va sa fie
iudeilor, era o ndrazneala a sufletului curajos, ci si din #raiurile lui 'avel Ca acesta vaznd pe
prooroc ca a zis ceva despre bunatatile noastre si relele acelora, s!a spaimntat si s!a minunat de
ndrazneala lui, zicnd( )$ar $saia ndrazneste si zice( &flatu!4!am celor ce nu 4a cautau pe
4ine, aratatu!4!am celor ce nu ntrebau de 4ine" zis!am( iata sunt, la neamul care n!a c%emat
numele 4eu+ ,Bm -5, A5/
Cu toate ca nu era primejdioasa vestirea aceasta, de ce a zis 'avel( )$ar $saia ndrazneste a zice(
&flatu!4!am celor ce nu ma cautau pe 4ine+> 'entru ca aceasta este mare durere pentru iudei
Cei ce nu cautau au aflat, iar cei ce cautau n!au nimerit" cei ce nu au auzit au crezut, iar cei ce au
auzit 3!au rasti#nit
De aceea 'avel a numit pe $saia ndraznet, si cu adevarat mare ndrazneala era a sta n mijlocul
celor razvratiti si a!i mustra fara crutare, scotndu!i, prin proorocie, din cinste si ba#nd pe altii
n slava ce se cuvenea lor Toti cei ce auzeau l tra#eau ca pe un vinovat la judecata Si cine poate
scapa de primejdii ntre judecatorii vrajmasi> De aceea 'avel a spus( )$saia ndrazneste si zice+
Dar voiesc sa va arat si mai luminat despre aceasta S!a zis n Scripturi despre iudei si despre
neamuri neluminate, ca iudeii sa nu ntelea#a mai nainte de vreme despre cele #raite Si aduc
martor pe 'avel, cel cu mare #las, cel ce #raieste de sus, pe trmbita cerurilor, pe vasul ale#erii,
pe cel ce a adus mireasa lui *ristos, )<pentru ca v!am lo#odit unui barbat, fecioara curata, ca sa
va pun naintea lui *ristos+ ,$$ Cor --, A/
'e acesta l aduc martor, care zice aratat ca nu toate proorociile din Scriptura cea vec%e s!au spus
acoperit, ci numai unele" ca de erau sa fie toate neluminate, de prisos s!ar fi spus celor de atunci
'roorociile vorbesc si despre razboaiele cele de atunci, despre boli si foamete Dar spun si cele
ce s!au mplinit astazi, ntemeierea 0isericii, lepadarea sina#o#ii, ncetarea 3e#ii &cestea nu
voiau sa le stie aceia, ci numai cele ce s!au ntmplat n vremea lor
Voi ncerca acum sa va arat ca numai cele pentru noi sunt neluminate, cu privire la sina#o#a, care
acum a luat sfrsit si pentru ncetarea 3e#ii, pe care ei nu trebuiau sa le stie de atunci Caci daca
ar fi cunoscut de atunci ca 3e#ea este vremelnica, ne#resit ca ar fi defaimat!o
De aceea, ci numai timpul l!a spus acoperit Si cum ca nu toata proorocia era acoperita, ci numai
partea aceasta, asculta pe 'avel, care ni le arata luminat pe amndoua( )&vnd deci o astfel de
nadejde, noi lucram cu multa ndrazneala, si nu ca 4oise, care si punea un val pe fata sa, ca fiii
lui $srail sa nu vada sfrsitul stralucirii celei trecatoare Dar mintile lor s!au nvrtosat, caci pna
n ziua de azi la citirea Vec%iului Testament, ramne acelasi val, neridicndu!se, caci el se
desfiinteaza prin *ristos+ ,A Cor 6, -6!-9/
Dar poate nu este clar ceea ce s!a spus, de nevoie este sa o lumineze, aducndu!va aminte de
istoria aceasta
4oise dupa ce a primit lespezile din munte si se cobora, o slava ne#raita si minunata a stralucit
din sfnta lui fata, nct nimeni din cei de rnd nu putea sa se apropie si sa vorbeasca cu el Si ca
poporul sa nu fie totdeauna departe de el si!a pus un acoperamnt pe fata sa, dnd posibilitatea
iudeilor sa se apropie de el Si cnd vorbea cu poporul avea acel acoperamnt, iar cnd se
ntorcea catre Dumnezeu si!l lua &cest lucru s!a facut ca puitorul de le#e pe deoparte sa fie
vrednic de credinta pentru cei ce vor primi 3e#ea adusa de el, iar pe de alta sa se arate de mai
nainte nc%ipuirea adevarului ntruparii lui *ristos
Caci daca vor zice cineva( 'entru care pricina *ristos n!a venit numai cu Dumnezeirea, ci S!a
mbracat n trup> de mai nainte sa primeasca raspunsul prin fata slu#ii 3ui 'entru ca daca iudeii
n!au putut suferi sa vada slava slu#ii, cum vor putea suferi sa vada Dumnezeirea>
Si nu numai aceasta nc%ipuie acoperamntul acela, ci asa cum patimeau iudeii privind fata lui
4oise, patimesc si acum cu privire la 3e#e Caci precum atunci nu vedeau slava fetii puitorului
de le#e din pricina acelei perdele ce era pusa pe fata lui, asa nici acum nu pot vedea slava 3e#ii
&ceasta ntmplare este valabila si mpotriva ereticilor
Caci socotind ca cele ce s!au zis sunt defaimatoare 3e#ii si!au nsusit acest loc al epistolei Si
auzind ca 3e#ea are acoperamnt si se strica, considernd ca aceasta este clevetire, au lasat
ntelesul literal, ca sa se prinda n socotelile lor Dar dimpotriva, aceasta arata ca 3e#ea este
sublima 'recum atunci nu!i era daunatoare lui 4oise, ci iudeilor, iar lui i era slava mare avnd
acest fel de perdea pe fata sa, asa s!a ntmplat si la 3e#e Ca de nu ar fi avut 3e#ea slava
neapropiata, nu ar fi avut trebuinta de acoperamnt Deci cnd zice ca ramne acoperita la citirea
3e#ii Vec%i, arata neluminarea ei, iar cnd zice( )neridicndu!se, caci el se desfiinteaza n
*ristos+, ne arata partea cea neluminata din 3e#e
Si nu partea aceea a 3e#ii era neluminata care ne folosea pe noi n viata si petrecerea noastra,
caci asa de prisos ar fi fost data, ci erau ntunecoase numai partile acelea prin care puteau
ntele#e ca prin *ristos se desfiinteaza &ceasta a fost lucrarea ntelepciunii lui Dumnezeu, care a
dat 3e#ea, ca sin#ura vorbitoare despre sine, si cnd a venit *ristos a stricat!o si a incitat ntru
@l Deci partea aceasta a 3e#ii care zice ca se va desfiinta prin *ristos era neluminata 4arele
'avel aratnd aceasta, a spus( )<neridicndu!se, caci ea se desfiinteaza prin *ristos+, ca nu
cumva auzind ca 3e#ea Vec%e va ramne acoperita, sa socotesti ca toata este neluminata si
ascunsa 'rin acest adaus a ndreptat aceasta parere Caci zicnd ca ramne acoperita la citirea
3e#ii Vec%i, a adus, )neridicndu!se ,nedescoperindu!se/, ca ntru *ristos se desfiinteaza+ &dica
nu s!a descoperit ca ntru *ristos se va desfiinta Si nu s!a descoperit celor ce nu s!au apropiat de
credinta Caci cel ce s!a apropiat de credinta si a dobndit darul Sfntului Du%, nu mai priveste la
3e#e prin perdea, ci vede toata slava ei
$ar slava a 3e#ii este a nvata ca ntru *ristos se va desfiinta &i vazut care este slava 3e#ii> Si
slava ei cea adevarata este sa te povatuiasca la *ristos Si te povatuieste cnd se va arata ca se
desfiinteaza
$ata cum de aici s!a facut ereticilor o rana primejdioasa Caci daca 3e#ea era potrivnica lui
*ristos si nu era data de @l, 'avel nu trebuia sa nvete ca slava ei este aceea ce a putut sa nvete
pe cei ce se apropie de ea, ca prin *ristos se desfiinteaza Si de era 3e#ea rea, nu trebuia sa se
ridice acoperamntul ei, ci trebuia sa ramna si dupa Dar ntunecata $ar daca acest lucru este al
Darului, adica sa faca mai strabatatori cu privirea pe cei ce se apropie de ntele#erea 3e#ii, nct
de aici sa ia toate temeiurile si pricinile credintei ntru *ristos
Ce semn mai mare al nrudirii 3e#ii cu Darul va cere cineva, cnd *ristos va desc%ide oc%ii celor
ce se apropie de @l, ca sa poata vedea si ntele#e nvatatura 3e#ii> Si facndu!se aratata si
cunoscuta aceasta ,3e#ea/, va putea cu multa lesnire sa!i treaca si sa!i trimita ,la Dar/ pe cei ce
ntele# cele ale lui *ristos Si toate acestea nu arata nici pe *ristos mpotrivitor 3e#ii, nici pe
3e#e luptatoare mpotriva lui *ristos, ci dimpotriva, aceea face cale la credinta n *ristos, iar
&cesta lundu!i i aduce la vrful cel prea nalt
$ar pentru toate acestea sa multumim $ubitorului de oameni Dumnezeu, Care iconomiseste toate
la vremea cea cuviincioasa si lucreaza n multe c%ipuri mntuirea noastra Si sa aratam
petrecerea noastra cea dupa putinta vrednica de iubirea 3ui de oameni si de atta purtare de #rija,
si sa nu fim nepasatori nici despre do#me, nici despre celelalte ntele#eri ale Scripturilor, caci
pentru aceasta s!au defaimat toate
Caci, spuneti!mi, cine dintre voi mer#nd acasa, a luat n mna o carte crestineasca si a citit cele
ce se afla n ea, sau a cercetat Scriptura> Nimeni nu poate zice ca a facut asa Ci oscioare de jos
si table vom #asi la multi, iar carti nicaieri, sau la foarte putini Dar si acestia sunt ca si cei ce nu
le au, caci le lea#a si le pun prin lazi Si toata osrdia lor este pentru membrane subtiri si litere
frumoase, iar nu pentru citire, si de aceea nu le dobndesc pentru folos, ci pentru fala
&tt de mare este multimea slavei desarte, nct pe nici unul nu!l aud laudndu!se ca stie cele ce
sunt n ea, ci ca are carte scrisa cu litere de aur Si care este folosul, spune!mi> Caci nu pentru
aceasta s!au dat cele scrise, ca sa le avem n carti, ci ca sa le scriem si pe inimi $ar aceasta fala
cu averile de carti este a mndriei iudaicesti, adica a avea poruncile asezate numai n litere $ar
noua nu asa, ci din nceput ni s!a dat 3e#ea scrisa pe lespezile inimii cei de carne Si zic aceasta
nu oprind a a#onisi carti, ci sfatuind si dorind mult de aceasta Dar voiesc ca ntele#erile si
cuvintele din ele sa le purtam n mintea noastra, ca asa sa se curateasca primind ntele#erea
literelor
Si daca de casa aceea n care se afla @van#%elia, diavolul nu va ndrazni sa se apropie, cu mult
mai mult nu se va atin#e, nici se va apropia, nici diavol, nici pacatul de sufletul acela ce poarta
cuvintele @van#%eliei
Deci sfinteste!ti sufletul" sfinteste!si trupul avndu!le totdeauna n inima si pe limba
Si daca cuvintele cele de ocara ntina si c%eama pe draci, aratat este ca citirea cea du%ovniceasca
sfinteste si atra#e darul asupra Du%ului
Scripturile sunt cntari dumnezeiesti Deci sa cntam ntru noi nsine si sa pre#atim doctoriile
cele din ele pentru patimile cele sufletesti Caci de vom sti si de vom ntele#e cele ce se citesc, le
vom asculta cu multa osrdie Totdeauna voi zice acestea si nu voi nceta a le zice
Si cum nu este necuviincios ca cei ce stau n tr# sa stie numele, neamurile, orasele si lucrarile
judecatorilor si a vizitiilor, nca sa arate bunatatea sau rautatea cailor, iar cei ce vin aici sa nu
ntelea#a nimic din cele ce se fac aici, nici macar sa stie numarul cartilor> $ar daca pe acelea le
nveti pentru dulceata cunoasterii, cu att mai mult ti voi arata ca mai multa dulceata este aici
Si ce este mai dulce, spune!mi> Sau ce este mai minunat> & vedea luptndu!se om cu om, sau
razboindu!se om cu diavolul si mpotrivindu!se trup cu putere netrupeasca si biruind> 3a aceste
lupte sa privim, carora a le urma este lucru cuvios si folositor, si cei ce le practica se pot
ncununa, iar nu la acelea, care aduc rusine
Caci lupta aceea se duce cu dracii, daca o vezi, iar aceasta cu n#erii si cu Stapnul n#erilor Si
spune!mi, de ti!ar fi fost cu putinta sa stai cu dre#atorii, sau cu mparatii si sa!i privesti si sa te
ndulcesti de acea privire, nu ai fi socotit ca acest lucru este o cinste mare> $ar aici seznd
mpreuna cu $mparatul n#erilor si vaznd pe diavolul apucat de la spate, care se sileste mult sa
biruiasca dar nu poate, sa nu aler#i la acest fel de priveliste> 'oate vei zice( Dar cum se poate
aceasta> Se poate daca vei lua cartea sfnta n mini Ca vei vedea n ea si luptele si aler#arile
cele ndelun#ate si apucaturile aceluia si mestesu#ul dreptului Si privindu!le te vei nvata
si tu sa te lupti astfel si te vei izbavi de draci
Cele ce se fac afara sunt sarbatori ale dracilor, nu privelisti ale oamenilor Caci daca nu este
slobod a intra n capistea idolilor, cu mult mai mult a mer#e la sarbatoarea sataniceasca Si nu voi
nceta a zice si a va supara cu acestea, pna cnd voi vedea ntoarcerea voastra, caci #raindu!le,
mie nu!mi este cu lene, iar voua de folos
Deci nu va n#reunati de sfatuire Si de ar fi trebuit sa urmeze n#reuiere, eu ar fi trebuit sa ma
n#reuiez, care zic de multe ori si nu sunt ascultat, iar nu voi care totdeauna ascultati si totdeauna
sunteti neascultatori Ci sa nu fie ca voi totdeauna sa fiti pri%aniti cu acestea, ci izbavindu!va de
rusine, sa va nvredniciti de privirea cea du%ovniceasca si sa va desfatati de slava ceea ce o sa fie,
cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru $isus *ristos, cu Care Tatalui si Sfntului
Du% se cuvine slava n vecii vecilor &min
Cuvant despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu
CUVNT
3a neluminarea scripturii celei vec%i,
la iubirea de oameni a lui Dumnezeu si
cum ca nu se cuvine a ne nvinui unii pe altii
Vacarul cnd si vede cireada de boi #rasa si vioaie, se bucura Se bucura si lucratorul de pamnt
cnd si vede %oldele bo#ate Dar nici vacarul nu se bucura att pentru boi, nici lucratorul de
pamnt pentru %olde, precum ma bucur si ma veselesc eu acum vaznd aceasta arie buna plina de
aceste manunc%iuri du%ovnicesti
Caci atunci cnd samnta bunei credinte se seamana n atta multime si felurime de urec%i, de
nevoie este ca sa odrasleasca de#rab spicul cel bo#at si copt al ascultarii Si precum daca va ara
cineva ntr!o tarina buna, va primi rodire multa, asa si cel ce va semana n sufletele ascultatoare
si pline de evlavie, desi semintele nvataturii vor fi putine, dar secerisul va fi bo#at, fiindca
ntelepciunea celor ce asculta ascunde saracia celui ce vorbeste
&ceasta se ntmpla si la vnarea de pesti Desi pescarii vor fi neiscusiti, dar aruncnd mrejele la
vreun sn care sa aiba pesti multi, lesne dobndesc vnatul, fiindca multimea pestilor acopera
neiscusinta lor $ar daca la acest pescuit multimea de peste prins mn#ie neiscusinta vnatorilor,
cu mult mai mult la aceasta vnare du%ovniceasca se va petrece astfel Caci pestii aceia cnd vor
vedea mrejele ntinse, ndata se ntorc si fu#, dar voi faceti dimpotriva Cnd ma vedeti ma
ascultati si ntinznd mreaja nvataturii, nu numai ca nu sariti si fu#iti, ci mer#eti mai nauntru,
aler#nd din toate partile, si fiecare mpin#e si n#%esuieste pe aproapele, silindu!se ca el mai
nti sa sara si sa cada n mreaja 'entru aceea niciodata nu am tras mreaja #oala, nu pentru
iscusinta noastra, ci pentru pofta voastra
$ndeajuns ne!a ospatat mai nainte limba aceea ce varsa aur lamurit si curat si are n #ura izvoare
de miere ?ic adica limba fericitului 'avel, care mai bine zis covrseste dulceata fa#urului de
miere prin dulceata nvataturii celei du%ovnicesti Dar devreme ce ca niste iubitori de filozofie
cuviincioasa, nici pe cele ale mele nu le lepadati, desi sunt lipsit si sarac, ci precum va minunati
cu adevarat de cele nalte si covrsitoare, primiti dar si cuvintele prostimii mele
'entru aceasta m!am ridicat cu osrdie sa va platesc datoria ce v!am fa#aduit!o mai nainte,
fiindca atunci lun#imea nvataturii ne!a mpins si nu ne!a lasat sa ajun#em la sfrsit Care era
acea datorie> De nevoie este sa va aduc aminte de nceputul mprumutului, ca sa vi se faca mai
luminata tlcuirea
&m cautat atunci sa lamuresc pentru care pricina Scriptura cea Vec%e este mai neluminata dect
cea Noua 'oate va aduceti aminte; Si am zis atunci ca o cauza a fost salbaticia celor ce auzeau si
am adus martor pe 'avel, care zice( )3a citirea Vec%iului Testament ramne acelasi voal,
neridicndu!se, caci el se desfiinteaza prin *ristos+ ,$$ Cor 6, -9/
&m aratat ca precum 4oise, puitorul de le#e avea acoperamnt, asa si 3e#ea are acoperamnt,
adica neluminarea ei Dar acoperamntul nu nvinuieste pe puitorul de le#e, nici pri%aneste
3e#ea, ci vina este a neputintei celor ce o auzeau
4oise nu avea acoperamntul pentru sine, ci pentru ca evreii nu puteau suferi slava fetii lui, iar
cnd se ntorcea catre Domnul si!l lua
3a fel si 3e#ea, fiindca ei nu puteau nsa sa priceapa nvataturile cele desavrsite si pline de
filozofie despre *ristos si despre Scriptura cea Noua, care toate se pastrau n Scriptura cea Vec%e
ca ntr!o vistierie, avea acoperamnt, facndu!le acelora po#oramnt, iar noua pastrndu!ne toata
bo#atia
Ca n vremea cnd va veni *ristos si ne vom ntoarce catre @l, sa se ridice acoperamntul
Vedeti deci la cta vrednicie ne!a adus venirea lui *ristos, care ne!a suit la rnduiala lui 4oise
Dar poate va zice cineva( 'entru care pricina s!au spus acestea atunci, daca nu erau luminate>
'entru ca celor de pe urma sa se faca folositoare Si aceasta este o vrednicie a proorociei, adica a
nu vesti lucrurile cele de fata, ci a spune de mai nainte cele ce vor sa fie
Si proorocia cnd se spune ntunecat, se face mai luminata dupa savrsirea lucrurilor, cu toate ca
mai nainte este ntunecata Si fiindca atunci se #raia ntunecat iar lucrurile erau neluminate,
totusi cnd s!au mplinit, cele ce au fost #raite, s!au luminat Si ca sa cunoasteti ca 'roorocia desi
se spune cu multa vreme mai nainte, totusi este ntunecata si asteapta mplinirea lucrurilor ca sa
se lumineze &ceasta va voi face aratat de la Ucenicii Domnului )Stricati biserica aceasta+ ,$n
A, -2/, zicea *ristos catre iudei Si fiindca cei ce necinsteau Templu cu ne#ustoria lor 3!au
ntrebat( )Ce semn ne arati ca faci acestea>+ @l le!a raspuns( )Stricati 0iserica aceasta si n trei
zile o voi ridica+ Dar @l vorbea despre biserica trupului Sau &ceasta este o proorocie Caci nca
nu s!a mplinit Crucea, nici stricarea bisericii, nici nvierea cea de!a treia zi, pe care @l le!a
savrsit Si vezi cum s!a aratat amanuntit si ndrazneala acelora si puterea Sa> Dar ei nu stiu
cele #raite $ar a nu sti iudeii acestea, nu este un lucru de mirare Nici Ucenicii 3ui n!au nteles,
pna ce a nviat din morti Si atunci au crezut n cele scrise si cuvntului pe care l!a zis $isus
Vezi ca 'roorocia a avut trebuinta de mplinirea celor zise ca sa se faca luminata> Si cum ca
iudeii nu aveau nici o vina ca nu ntele#eau proorociile despre *ristos mai nainte de venirea lui>
Ca prin venirea 3ui toate trebuiau sa se faca aratate si luminate, asculta!3 pe @l $nsusi, zicnd(
)De n!as fi venit si nu le!as fi vorbit, pacat nu ar avea+ ,$n -., AA/ De ce nu ar avea pacat> Caci
le!a vorbit prin proorocii 3e!a vorbit de mai nainte ntr!adevar, dar nu erau luminate, nici
aratate mai nainte de venirea &celuia pentru Care mai nainte se vorbea $ar de ar fi fost luminate
si aratate si mai nainte de venirea 3ui, ar fi avut pacat Dar devreme ce nu au avut pacat, aratat
este ca pentru neluminarea celor #raite n!au avut pacat Si nici nu se cerea lor credinta n *ristos
mai nainte de venirea 3ui &tunci dar pentru care pricina se spunea de mai nainte> 'entru ca n
vremea cnd va veni *ristos acestea sa le fie ca niste nvatatori, care sa!i ndemne, si sa cunoasca
ca cele ce se petrec acum nu sunt scorniri noi, nici de curnd spuse, ci vec%i, caci de multi ani se
propovaduia $ar toate acestea nu erau un lucru mic, ca sa nu!i atra#a la credinta
Deci o pricina este aceasta a neluminarii, pe care prin multe marturii am aratat!o n cuvntul de
mai nainte Deci ca nu iarasi sa va suparam repetnd aceleasi cuvinte, de nevoie este sa ne
departam de la aceasta si sa spunem altceva, care nu numai ca este neluminata si necunoscuta
noua, ci si mai #reu de nteles ne face Scriptura cea Vec%e &ltceva este a nu sti nimic din cele ce
se afla nauntru, vaznd acoperamntul pus deasupra si altceva este a afla cele ce se vorbesc dar
cu osteneala se ntele#
Deci care este pricina cea de!a doua pentru care Scriptura cea Vec%e este mai #rea dect cea
Noua> Scriptura cea Vec%e nu o avem scrisa n limba noastra de aici, ci s!a alcatuit ntr!o limba
si n alta se citeste la noi 3a nceput s!a scris n limba evreiasca, iar noi am luat!o din limba
elineasca Cnd se talmaceste ceva dintr!o limba n alta se face cu multa #reutate &ceasta o stiu
cu dinadinsul cei ce cunosc multe limba cum ca, traducnd din alta limba, nu este cu putinta sa
redai toata ntele#erea ei fireasca Deci din pricina aceasta s!a facut #reoaie priceperea din
Scriptura cea Vec%e Cu trei sute de ani mai nainte de venirea lui *ristos, n vremea lui
'tolomeu mparatul e#iptenilor, s!a tradus Scriptura cea Vec%e n limba elineasca, fiind de
nevoie si foarte de folos Ct timp ea a vorbit numai pentru neamul evreilor, a ramas n limba
evreiasca, n timp ce celelalte neamuri nu luau aminte la ea si nici nu puteau
Dar voind sa vina *ristos si sa c%eme toata lumea la Sine, nu numai prin apostoli, ci si prin
prooroci, caci si aceia ne povatuiesc la credinta si cunostinta lui *ristos, a desc%is atunci
prin talmacire proorociile care mai nainte erau nc%ise din pricina necunoasterii limbii, ca toti
cei din neamuri, care cur#eau din toate partile si eu multa lesnire calatoreau, sa poata veni,
prin ele, la mparatul proorocilor si sa se nc%ine Unuia!Nascut, 7iul lui Dumnezeu
'entru aceasta mai nainte de vremea venirii lui *ristos s!au talmacit toate Caci de ramnea
numai n limba evreiasca, zisa lui David( )Cere de la 4ine si!ti voi da tie neamurile mostenirea
ta si biruinta ta mar#inile pamntului+ ,'s A, 1/, de unde ar fi stiut!o sirianul, sau
#alateanul, sau macedoneanul, sau atenianul>
Si stri#a $saia( )Ca o oaie la jun#%iere S!a adus si ca un miel fara de #las naintea celui ce!l
tunde, asa nu si!a desc%is #ura Sa+ ,.6, 8/
Si iarasi zice( )Si va fi n ziua aceea radacina lui $esei si Cel ce se va scula sa
stapneasca neamurile" spre Dnsul neamurile vor nadajdui+ ,--, -5/ Si iarasi( )Se va umplea
tot pamntul a cunoaste pe Domnul, ca apa multa care acopera marile+ ,--, 2/ Si David iarasi
zice( )Suitu!S!a Dumnezeu ntru stri#are, Domnul n #las de trmbita+ ,'s 9=, ./ Si iarasi(
)?is!a Domnul Domnului meu( Sezi de!a dreapta mea, pna ce voi pune pe vrajmasii tai
asternut picioarelor tale+ ,'s -52, -/
Si toate acestea s!au zis aratnd 'atima, nvierea, naltarea, sederea cea de!a dreapta Tatalui si a
Doua lui Venire si despre toate acestea, ce se afla n Scriptura cea Noua, a vorbit de mai nainte
Scriptura cea Vec%e, ca acestea sa nu ramna nestiute de neamurile cele de pe urma Si ca
sa nu ramna ele necunoscute de puterea proorociilor, darul lui Dumnezeu a iconomisit
ca Scripturile sa se traduca mai nainte de venirea lui *ristos, facndu!le folositoare nu numai
celor din neamuri, ci si iudeilor care erau raspnditi n toata lumea Caci iata a crezut si cel din
neamuri, vaznd semnele iudeilor
Si cum ar fi putut apostolii ntoarce pe iudeu, daca nu i!ar fi dat ca dascal pe proorocul cel luat de
la iudei> Si daca atunci cnd a intrat 'avel n &tena ,7p &p -8/, a avut trebuinta de inscriptia
cea scrisa deasupra capistei, ca sa faca nvatatura catre atenieni, nadajduind ca!i va birui mai
lesne prin armele lor, lucru ce s!a si ntmplat, cu mult mai mult avea trebuinta de ajutorul cel de
la prooroci cnd vorbea cu iudeii, ca sa nu!l nvinuiasca ca ba#a lucruri noi si straine n auzurile
lor
Si poate vei zice( De ce nu este numai o limba, caci am fi fost izbaviti de orice #reutate> : limba
a fost de demult, o omule; Caci precum este o fire a oamenilor, asa a fost si o limba pentru toti
3a nceput nu era nici un om ca sa vorbeasca o alta limba( nu era indian, nici trac, nici scit, ci toti
vorbeau aceeasi limba
Dar care a fost cauza ca nu mai este o sin#ura limba, vei zice> 'entru ca ne!am aratat nevrednici
de aceasta limba, care totdeauna am fost nemultumitori fata de 7acatorul de bine Ce zici>
Nevrednici ne!am aratat de aceasta limba> Dobitoacele au #ustul lor, oile zbiara, zbiara si
caprele, taurul mu#este, calul nec%eaza, boul racneste, lupul urla, balaurul suiera" fiecare din ele
si!au pastrat #lasul lor si numai eu sin#ur m!am lipsit de #lasul meu> Dobitoacele si cele
salbatice si cele domestice, si cele ce se mblnzesc si cele ce nu se mblnzesc au ramas fiecare
cu #lasul ce li s!a dat de la nceput, numai eu, stapnul lor, am fost necinstit> @le si!au pastrat
nesc%imbata cinstea si numai eu am cazut din darurile lui Dumnezeu> Si ce pacat mare am facut>
Nu erau de ajuns pedepsele de mai nainte> 4i!a dat raiul, dar m!a scos din el 'etreceam o viata
fara ticalosie si fara osteneala, dar am fost isbndit cu sudoare si cu osteneala 'amntul mi le
dadea pe toate nesemanate si neplu#arite, dar i!a poruncit sa rasara maracini si ciulini, si m!a
ntors iarasi n el 4!a pedepsit cu moarte 7irea femeiasca a fost pedepsita supunnd!o la c%inuri
si dureri Nu erau de ajuns acestea spre c%inuire, ci si #lasul mi l!a luat, lipsindu!ma de aceasta
cinste, ca sa ma ntorc de la cei de un neam si o semintie cu mine ca de la niste salbatici, #lasul
oprindu!ma de petrecerea mpreuna cu ei
De aceea am adus aici mai multe nedumeriri ca raspunsurile sa se faca mai stralucite Si de voia
sa ma scoata din toate acestea, pentru care pricina mi le!a mai dat din nceput> Voiti ca de la
nsusi acest cuvnt sa aduc raspunsul" de la aceasta #raire fara rost> Caci atta de multa este
multimea si taria apararilor celor ale lui Dumnezeu, nct numai vorbirea mpotriva a celui ce se
mpotriveste, sa fie destula pentru dezle#area nvinuirilor
De voia sa ma scoata din ele pentru care pricina mi le!a dat de la nceput> Si eu zic la fel( De
voia sa te scoata din toate acestea, pentru care pricina ti le!a mai dat> 7iindca nu voia sa te scoata
din ele de aceea ti le!a dat din nceput
Si cum s!a ntmplat> Nu Dumnezeu te!a scos, ci tu ai pierdut cele date 'e &cela lauda!3 pentru
iubirea Sa de oameni ca le!a daruit, iar pe tine te pri%aneste pentru lenevire ca n!ai pazit darul
Nu cel ce a dat este vinovat, ci cel ce a pierdut cele date este supus nvinuirilor Si cum ca era
iubitor de oameni si voia sa daruiasca, se vede din faptul ca nimeni nu 3!a silit, nici nu i!a stat
vreo nevoie nainte, nu s!a minunat de ispravile noastre, nici avea sa ne dea rasplatire pentru
osteneli, ci ndata ce ne!a zidit, ne!a si adus la cinstea aceasta, pentru ca sa arate ca daruirea nu
era o rasplatire, ci numai darul 3ui $ar daca nu ai pazit cele date pe tine te nvinovateste si nu pe
Cel ce a dat darul
:are numai aceasta vom zice despre Stapnul> De ajuns ar fi si raspunsul acesta, dar bunatatea
3ui cea nemar#inita si iubirea lui de oameni cea nespusa ne dau si alta multime de aparari 7aptul
ca @l a dat si tu ai pierdut, @l s!a izbavit de nvinuirile aduse, si mai mult nca S!a facut vrednic
de mare lauda, caci desi stia ca tu vei pierde darul, nsa nu te!a lipsit de el Dar am sa zic una
mult mai mare Si care este aceasta> Ca si dupa ce din lenevirea ta ai pierdut cele date, iarasi ti
le!a dat napoi Si nu numai cele pierdute, ci si altele cu mult mai mari dect acelea &i pierdut
raiul, dar @l ti!a dat cerul Vezi ca mai mare este csti#ul dect pa#uba> Si mai multa este
bo#atia>
Ti!a dar cerul ca sa!Si arate att iubirea Sa de oameni ct si sa raneasca pe diavolul, aratnd ca
desi el va aduce multe primejdii neamul omenesc, cu nimic nu se va folosi, fiindca Dumnezeu
pururea spre mai mare cinste ne ridica
&i pierdut raiul, Dumnezeu ti!a desc%is cerul
&i fost blestemat cu osteneala vremelnica, dar te!ai cinstit cu viata cea vesnica
& poruncit pamntului sa scoata maracini si ciulini, dar sufletul tau a odraslit roada Du%ului
Cu#eta la iubirea de oameni a lui Dumnezeu pna unde s!a po#ort De vom pierde unii dintre
noi oarecare lucruri, desi vom lua altele mai scumpe, totusi le cautam tot pe cele pierdute si nu ne
linistim pna ce nu le vom avea din nou 3a fel si aici tu ai pierdut raiul, dar nu numai cerul ti s!a
dat, ci si raiul, caci zice( )&stazi vei fi cu mine n rai+ ,3c A6, 66/ Ca nu numai cu daruirea
celor mai mari sa mn#ie sufletul, ci si cu dobndirea celor pierdute
Dar, de vreti sa venim la aceea ce ne sta nainte si sa vedem cum am pierdut limba comuna
tuturor, caci nu putin foloseste istorisirea aceasta spre ntarire Si daca cineva se ntareste n cele
din nceput, ntarit va fi si n celelalte De nevoie este dar sa vi le zic pe toate
Si era o limba pentru toti oamenii cei de demult, dar mai pe urma s!au mpartit n mai multe
'na cnd a fost una> Si cnd s!a mpartit n mai multe> Si oare aceea s!a prapadit si s!au adus
altele, sau a ramas aceea si s!au adau#at altele> 'entru care pricina s!a mpartit aceea> Si ntru
care din aceste limbi multe a fost scrisa Scriptura cea Vec%e> $ata ca pentru acea limba am adus
toate aceste ntrebari Nu va speriati;
Ca desi astazi nu vom putea raspunde la toate, ne#resit vom raspunde mai pe urma Dar pentru
care pricina ne!ai nsirat toate, daca nu ne vei raspunde astazi la toate> Ca nadajduind datoria, sa
ne aveti totdeauna n minte Caci cel ce mprumuta pe cineva cu aur si!l face dator, pretutindeni
si nc%ipuie si!l viseaza, n casa, la masa, n tr# si pe pat, iar pofta banilor face ca mpreuna cu
ei si acela sa fie purtat totdeauna n sufletul celui ce a mprumutat
Deci ca si noi sa fim totdeauna n mintile voastre, ori n casa, ori n tr#, ori n alt loc unde veti
fi, nadajduind rasplata celor ce v!am fa#aduit, de aceea v!am nsirat datoriile Dar darea nu o
dam astazi toata, ca prin nadejdea celor ramase, sa lasam ntru voi pricina de aducere aminte
pentru noi Caci mare ntarire ne este noua a dobndi totdeauna dra#ostea voastra, a unui popor
n acest fel si att de mare
$ar cel ce dobndeste dra#oste, va dobndi ne#resit si ru#aciunea
Si ce lucru mare este acesta, vedem de aici( 'avel, care a fost rapit la al treilea cer si a auzit
cuvinte nespuse, care a calcat toate nevoile firii, ajun#nd la starea cea desavrsita, avea
trebuinta si de ru#aciunea ucenicilor, caci zice( )Bu#ati!va pentru mine, ca sa ma izbavesc de cei
nesupusi+ si iarasi( )Bu#ati!va pentru mine, ca sa mi se dea cuvnt spre desc%iderea #urii mele+
,@fes =, -2/ Si pretutindeni l vedeti ca cere ru#aciunile ucenicilor si le multumeste dupa ce le!a
primit Si ca sa nu zica cineva ca alear#a la ru#aciunile ucenicilor din pricina smeritei cu#etari,
arata si puterea lor, zicnd( )Care dintr!o moarte ca aceasta ne!a izbavit pe noi< ntru Care
nadajduim ca nca ne va si izbavi+ ,$$ Cor -, -5/
&sa ajutorndu!ne si voi cu ru#aciunea, darul cel dat noua sa se nmulteasca ntru noi, ca venit de
la mai multi Si daca pe 'avel ru#aciunea multimii l!a izbavit de primejdii, cum sa nu nadajduim
si noi ca vom dobndi foloase mari de la aceasta aparare>
Cnd ne ru#am sin#uri suntem slabi, dar cnd ne adunam ne facem mai tari, mblnzind pe
Dumnezeu cu ru#aciunea De multe ori mparatul, trimitnd pe cineva la moarte, nu se pleaca la
unul ce se roa#a pentru cel osndit, dar pentru o cetate ntrea#a ce se roa#a se milostiveste si pe
cel ce!l ducea la locul osndirii, pentru multimea celor ce l!a ru#at, l rapeste de la osnda si!l
ntoarce la viata &sa de mare este puterea ru#aciunii multimii De aceea ne adunam toti aici, ca
mai mult sa plecam spre milostivire pe Dumnezeu Caci sin#uri ru#ndu!ne suntem slabi,
precum am zis, dar prin le#atura dra#ostei nduplecam pe Dumnezeu sa ne dea ceea ce cerem
Si acestea nu le zic asa simplu, nici numai pentru mine, ci pentru voi ca totdeauna sa va sr#uiti
la slujbele bisericesti Si poate vei zice( )Ce, oare nu pot sa ma ro# acasa>+ 'oti cu adevarat sa te
ro#i, dar ru#aciunea aceea nu are atta putere, precum cnd se face cu toate madularele sale,
adica cnd ntre# trupul 0isericii nalta ru#aciune cu un cu#et si cu un #las
Vrei sa stii cta putere are ru#aciunea ce se face n 0iserica> 'etru era le#at oarecnd n temnita
si nfasurat cu multe lanturi )iar ru#aciunea se facea nencetat de la 0iserica pentru el+ ,7 &p
-A, ./ si ndata l!a izbavit pe el din temnita Ce poate fi mai tare dect ru#aciunea aceasta, care a
folosit pe stlpii si turnurile 0isericii> 7iindca 'avel si 'etru sunt stlpii si turnurile 0isericii
Unuia i!au dezle#at le#aturile, iar celuilalt i!au desc%is #ura
Si pentru ca sa va arat ndoita putere a ru#aciunii, lasnd pe cele ce s!au ntmplat atunci, sa va
aduc aminte de cele ce se fac n fiecare zi si anume de ru#aciunea ce se face de popor Daca
cuiva dintre voi cei multi i se va porunci sa se roa#e sin#ur pentru mntuirea episcopului, s!ar fi
lepadat, zicnd ca aceasta sarcina este mai presus de puterea sa, dar cnd auziti toti pe diacon
poruncind si zicnd( )Sa ne ru#am pentru @piscopul, pentru batrnetele, ajutorul si pentru ca
drept sa nvete cuvntul adevarului" apoi si pentru toti cei ce sunt aici si pentru cei de
pretutindeni+, nu va lepadati a mplini porunca, ci cu osrdie naltati ru#aciune, stiind puterea
adunarii voastre Si cele ce se zic le stiu cei ce au nvatat tainele, iar celor c%emati nu li s!a dat
voie sa faca astfel de ru#aciune, pentru ca nca nu au ajuns la ndrazneala aceasta
Voua vi se porunceste sa faceti ru#aciune pentru lume, pentru 0iserica cea ntinsa pna la
mar#inile pamntului si pentru toti episcopii ce o ocrmuiesc, si asculti cu osrdie, marturisind
cu lucru ca mare este puterea ru#aciunii care se nalta ntr!un #las de popor n 0iserica Dar sa ne
ntoarcem iar la aceea, ca o limba era de demult
De unde era aratat ca era o limba> )Si era tot pamntul o #ura+ ,7ac --, -/, zice 'amntul are
#ura> Nicidecum Dar ce vrea sa zica si pentru cine> Nu zice despre pamntul acesta nesimtitor
si nemiscat, ci a numit asa neamul omenesc, aducndu!le aminte de firea lor si de matca lor din
care au fost facuti Caci jivina aceasta, adica omul, este ndoita, fiind alcatuita din doua firi Din
una simtitoare si din alta ntele#atoare, din suflet si din trup, avnd rudenie si n cer si pe pamnt
Caci prin firea ntele#atoare are mpartasire cu puterile cele de sus, iar prin cea simtitoare s!a unit
cu lucrurile cele de pe pamnt, unind ntru sine ntr!o le#atura tainica amndoua zidirile
Cnd omul face ceva din cele placute lui Dumnezeu, se c%eama du%ovnicesc, nu numindu!se asa
de la suflet, ci de la alta cinste mai mare, de la lucrarea Du%ului
Caci sufletul nu ne este noua de ajuns spre a face fapte de nu vom dobndi ajutorul &celuia Si ca
sa vedeti ca sufletul sin#ur nu numai ca nu poate face fapte bune, dar nici nu pricepe cele ce se
#raiesc, asculta( ):mul firesc nu primeste cele ale Du%ului+ ,$ Cor A, -9/ Si precum numeste
trupesc pe cel ce slujeste trupului, asa numeste sufletesc pe cel ce petrece ntru toate dupa
#ndurile ceresti si primeste lucrarea Du%ului Si precum am zis cnd facem fapte bune ne
numim du%ovnicesti, asa si cnd facem ceva nevrednic de neamul nostru cel bun si ne
mpiedicam, primim numirea de la firea cea proasta, adica cea pamnteasca
Deci si aici ca sa pri%aneasca pe cei ce au zidit turnul, ridicndu!l din mndrie, care si!au pus n
#nd lucruri mai mari dect vrednicia lor, i!a numit cu firea cea proasta, zicnd( )Si era tot
pamntul o #ura+ Si ca sa fi ncredintat ca asa ne numeste pe noi cnd #resim, asculta ce i!a spus
lui &dam( )'amnt esti si n pamnt te vei ntoarce+ ,7ac 6, -2/ Dar el nu era numai pamnt, ci
avea si suflet nemuritor De ce dar l!a numit pamnt> 'entru ca a #resit Cnd l!a zidit nu l!a
numit pe el asa Dar cum> )Sa facem om dupa c%ipul si dupa asemanarea Noastra+ ,7ac -, A2/,
ca sa stapneasca pestii marii si fiarele pamntului si toate vor avea frica si se vor cutremura de
el Vezi care sunt darurile si bunatatile firii> Care este cinstea si lauda> Dar toate acestea erau
mai nainte de pacat $ar dupa pacat s!a zis aceasta( )'amnt esti si n pamnt vei mer#e+
&sculta si pe 4alea%i, dar mai ales pe Dumnezeu Care #raieste prin el, ca zice( )$ata eu voi
trimite voua pe $lie Tezviteanul+ ,9, ./ Dar pentru care pricina l trimite> Ca sa ntoarca inima
tatalui spre fiu Ca nu cumva sosind Divanul acela nfricosat, sa osndeasca Cudecatorul pe
vreunii din cei vinovati Dar venind acela mai nainte si spunnd ca venirea 3ui este aproape
ln#a usi sa faca pe oameni mai ntelepti Caci cele ce s!au #rait cu multi ani mai nainte cad de
obicei ntru defaimare Deci mai nainte se face pomenirea acelora prin 'roorocul acesta Si cum
ca pamnt se numesc cei ce pacatuiesc vom arata acum
Dupa ce 'roorocul acesta a zis )ca sa ntoarca inima tatalui spre fiu+, a spus( )Ca sa nu vin si sa
bat pamntul de tot+ ,9, =/ &dica pe cei ce pacatuiesc Vezi ca cei ce pacatuiesc se numesc
pamnt
Si n alt loc spunnd proorocul $saia despre *ristos, zice( )Si va fi ncins mijlocul 3ui cu dreptate
si coastele 3ui cu adevar nvelite+ ,--, ./ Si asta nu ca Dumnezeu are coaste si mijloc, caci @l
este fara trup, ci ne arata judecata cea nemitarnica si neama#ita a Cudecatorului Caci nu vor mai
fi napastuitori, nvinuitori, sau cei ce dau mita, nici dreptul nu va fi lipsit de cunostinta acestora
3a judecatoriile acestea de cele mai multe ori cel nevinovat se pedepseste, iar cel vinovat scapa,
pentru ca se strica dreptatea $ar cnd va veni Cudecatorul cel drept si nemitarnic, Cel ce are
mijlocul ncins cu dreptate si coastele nfasurate cu adevar, toti vor dobndi cu dreptate ale lor cu
de!amanuntul )Si va bate pamntul cu cuvntul #urii 3ui+ ,--, 9/ Si ca sa te ncredintezi ca nu
zice despre pamnt, ci despre pacatosi a spus( )si cu Du%ul buzelor Sale va omor pe cei
necredinciosi+ Vezi ca si aici a numit pe pacatosi pamnt>
Deci stiindu!le pe acestea, cnd auzi )ca tot pamntul era o #ura+, ntele#e firea omeneasca Si
ne aduce aminte noua de prostimea noastra, caci mare lucru si bun este a cerceta si a stii rudenia
noastra, si ndestulatoare nvatatura este aceasta pentru smerita cu#etare, adica cercetarea firii
&ceasta poate potoli toate patimile si sa aduca liniste n minte De aceea oarecine sfatuia zicnd(
)$a aminte de sineti, cu#eta la firea si alcatuirea ta si de!ajuns ti va fi aceasta pentru a fi
totdeauna smerit+ Din aceasta pricina dreptul acela &vraam n toata vremea avea acest #nd
ntru sine si niciodata nu cu#eta nalt Si cel ce vorbea cu Dumnezeu si!a dobndit atta
ndrazneala, marturisit fiind de @l pentru fapta cea buna, zicea( )$ar eu sunt pamnt si cenusa+
,7ac -1, A8/
$ar altul voind sa smereasca pe omul cel n#mfat si trufas, nu aduce cuvinte lun#i, ci i aduce
aminte numai de fire si!l mustra tare zicnd( )Ce se trufeste pamntul si cenusa>+ ,$nt lui Sira%
-5, 2/ Dar mi spui cele ce vor fi cu minte dupa moarte> 'otoleste!l, caci acum nu stie ca este
pamnt si cenusa Vede podoaba trupului, stapnirea, multimea slu#ilor si a lin#usitorilor care
alear#a dupa el @ste mbracat cu %aine scumpe, suit la treapta nalta de dre#atorie, pompa l
ama#este si!l face sa!si uite firea
Numai noi cei ntelepti si smeriti stim ca suntem pamnt si cenusa, iar acela nu cauta dovada de
la moarte, nici mer#e la mormintele stramosilor, ci priveste numai la cele ce sunt de fata,
ne#ndindu!se deloc la cele ce vor sa fie $nvata!l acum de aici ca este pamnt si cenusa;
&steapta, totusi si nu!l nvata aceasta, ci altceva mult mai smerit, caci daca se va trufi, sa!si
cunoasca prostimea sa Si fiind viu sa!si ia doctoria
Si dupa ce a zis( )Ce se trufeste pamntul si cenusa+, au spus( )ca n viata lui am lepadat cele
dinauntrul lui+ Ce este aceea )ca n viata lui am lepadat cele dinauntrul lui+> Se pare nenteles
ceea ce s!a #rait Cele dinauntru sunt maruntaiele, matele si pntecele cel plin de #unoaie, de
multa necuratie si de putoare Nu nvinuind firea, ci doresc sa!l aduc la smerenie, ca si n viata el
sa vada smerenia firii &i vazut ct de proasta si stricacioasa este firea noastra> Nu astepta ziua
mortii ca sa!ti cunosti neputinta ta, ci nca fiind n viata adu!i aminte de cele dinauntrul sau, ca sa
vada ca este un nimic
Nu deznadajdui, nici te teme, caci Dumnezeu ne!a facut asa nu urnd!ne, ci fiindu!i mila de noi
si dndu!ne pricini mari de smerenie Si daca omul fiind pamnt si cenusa a ndraznit sa zica ca
se va sui n cer ,$s -9, -9/, unde nu ar fi cazut cu mintea de n!ar fi avut frul firii> Deci cnd vei
vedea pe cineva trufindu!se, ntinzndu!si cerbicia, tra#ndu!si sprncenele, umblnd n careta,
n#rozind, ba#nd n temnita, dnd la moarte si nedreptatind, zi!i catre el( )Ce se trufeste
pamntul si cenusa, ca n viata lui am lepadat cele dinlauntrul lui>+
Si acestea se pot zice nu numai pentru omul cel simplu, ci si pentru cel ce sta pe scaunul cel
mparatesc Sa nu privesti la porfira, nici la coroana sau la %ainele cele de fir, ci cearca firea si
vei vedea ca nimic nu are mai mult dect oamenii cei de rnd $ar daca vrei sa privesti porfira,
coroana si %ainele cele de fir si toata pompa priveste!le, dar vei vedea ca toate acestea au ca
materie pamntul Caci zice( )Si toata slava omului, ca floarea ierbii+ ,$s 95, 8/ $ata ca toata
podoaba aceea s!a aratat mai proasta si dect pamntul
Vezi cum aducerea aminte de fire smereste trufia si surpa toata mndria> De ajuns este sa
cu#etam cine suntem si din ce lucruri suntem alcatuiti si va pieri toata mndria #ndurilor Din
aceasta pricina ne!a facut Dumnezeu din doua firi Ca daca te vei nalta cndva spre mndrie, sa
te smereasca prostimea trupului, iar daca vei lua n minte ceva nevrednic si strain de cinstea ce ti
s!a dat de Dumnezeu, sa te nalte neamul cel bun al sufletului spre rvna puterilor celor ceresti
Si cercetarea si cu#etarea la firea noastra este ndemnateca si folositoare nu numai pentru
surparea mndriei, ci si a oricarei alte pofte, ori a banilor, ori cea trupeasca care ndeamna spre
necuratie" de ajuns este lucrarea aceasta spre ncetarea patimii Deci cnd vei vedea o femeie
frumoasa, avnd oc%i luminosi si veseli, cu obrazul stralucind si cu c%ipul de o neasemanata
frumusete, care ti va aprinde #ndul si!ti va creste pofta, pune!ti n minte ca este pamnt si
cenusa si sufletul tau va nceta sa se mai turbeze Descopere pielea fetii ei si atunci vei vedea
care este frumusetea
Nu privi numai fata cea de deasupra, ci treci cu #ndul nauntru si nu vei afla altceva fara numai
oase si vine si fle#ma Si de nu sunt de ajuns acestea #ndeste!te ca ea se sc%imba, mbatrneste,
se mbolnaveste, i se afunda oc%ii, obrazul i se n#albeneste si toata floarea aceea se strica
Dndeste!te de ce te minunezi si rusineaza!te de judecata ta, ca te miri de lut si de cenusa si te
aprinzi de praf si spuza Si zic acestea nu pri%anind firea Sa nu fie; Nici ocarnd!o si defaimnd!
o, ci pre#atind doctorii celor bolnavi Si pentru aceasta a facut!o Dumnezeu n acest fel, ca sa!Si
arate si puterea Sa si purtarea Sa de #rija fata de noi, caci cu prostimea firii ne ndeamna la
smerenie si ne potoleste orice pofta, si sa!Si arate si ntelepciunea Sa, facnd din lut atta
frumusete
De aceea atunci cnd micsoram firea, descoperim mestesu#ul ?iditorului Si precum mai mult ne
minunam de sculptorul de statui atunci cnd face una frumoasa din aur, dect atunci cnd va face
din lut c%ipul desavrsit si bine ntocmit, asa si de Dumnezeu ne minunam si!3 slavim ca n
cenusa si n lut, adica n trupurile noastre, a pus frumusete ne#raita si ntelepciune nespusa Si nu
numai n trupurile noastre a facut aceasta, ci n toata zidirea
'este tot crend fapturi simple a amestecat n ele semnul cel luminat al mestesu#ului Sau cu
slabiciunea, ca privind mestesu#ul si frumusetea sa te minunezi de ?iditorul, iar privind
slabiciunea firii, sa nu te nc%ini celor create
Soarele este luminos cnd straluceste si lumineaza toata lumea, dar cnd vine noaptea lipseste,
caci zice( )Ce este mai luminos dect soarele> Dar si acesta lipseste+ ,$nt lui Sira% -8, A=/ Si nu
a lipsit numai noaptea ci si ziua de multe ori, ca sa te minunezi de ?iditorul pentru aceasta si sa
nu te nc%ini celui zidit pentru slabiciunea sa
Vezi cerul acesta ct este de mare> Ct de frumos si ct de stralucitor este> 4ult mai placut la
vedere dect trupurile noastre, dar este nensufletit 'riveste n el si mestesu#ul, dar si
slabiciunea Si le!a unit pe amndoua numai pentru ntarirea ta Ca sa nu defaimi pe ?iditorul ca
pe un slab, a facut fapturi frumoase, iar ca sa nu te nc%ini lor ca unor dumnezei, le!a facut si cu
lipsa
Sa va aduceti aminte de acestea totdeauna Caci tlcuim Scripturile nu numai ca sa le nvatati, ci
ca sa va si ndreptati naravurile Si de nu se va face aceasta de prisos citim, de prisos tlcuim Si
pentru un luptator intrnd n locul cel de lupta uns si pre#atit cu toata #rija de minile
antrenorului, dar venind lupta acel mestesu# se va dovedi nefolositor, atunci de prisos a mai
intrat n locul cel de lupta, asa si voi venind aici si nvatndu!va toate luptele si mestesu#urile
diavolului, dar daca atunci cnd va veni vremea luptelor va veti mpiedica, vaznd fata frumoasa,
naltndu!va cu mndria, sau biruindu!va de orice alt #nd rau, n zadar ati intrat aici
&duceti!va aminte de cuvintele pe care le!am #rait nu mpotriva firii, ci mpotriva poftei cei
desfrnate Si nu am zis acestea ca sa nvinuim firea, ci ca sa alun#am pofta Si asa potoliti
mnia, asa alinati pofta, asa dobnditi mndria
)Si era tot pamntul o #ura si un #las tututor+ Nu pentru sunetul #urii s!a spus, ci cum ca toti
oamenii aveau o limba Dar de ce a numit limba #ura> 'entru ca Scriptura are obicei sa
numeasca asa Dar de nevoie este sa stiti si de ereticii care pri%anesc zidirea lui Dumnezeu si zic
ca trupul este rau Si fiindca Scriptura numeste miscarile cele rele ale mintii cu nume de animale,
sau de obiecte, cum ar fi( )&scutit!au limba lor ca a sarpelui+ ,'s -62 6/ si )3imba lor sabie
ascutita+ ,'s .=, =/, ei zic ca despre limba ca madular s!a zis Dar nu s!a zis pentru ea Sa nu fie;
Caci limba este facuta de Dumnezeu
Ci s!a zis despre #rairile cele uci#atoare care omoara oameni, uci#ndu!i mai cumplit dect cu
sabia )3imba lor sabie ascutita,, si iarasi( )0uze viclene n inima au #rait rele+ &cestea s!au zis
nu despre madularul trupului, ci despre cuvintele cele cu viclesu# 3a fel si cnd zice( )Si era tot
pamntul o #ura+, nu a aratat ca toti oamenii aveau o #ura, ci #lasul, adica #raiul, l!a numit #ura
Caci dupa ce a zis )era tot pamntul o #ura+ a spus )si un #las tuturor+
De asemenea si cnd zice( )Droapa desc%isa este #tlejul lor+ ,'s ., 2/, nu pri%aneste #tlejul, ci
cuvintele cele rele care se suie de acolo 4ormntul este locul care primeste trupurile moarte, si
n acest fel sunt #urile acelora care pri%anesc pe ?iditorul si #urile oamenilor care #raiesc cuvinte
de ocara si care scot cuvinte spurcate si rele din #urile lor
:, omule, umple!ti #ura de buna mireasma, nu de putoare" fa!o vistierie mparateasca, iar nu
#roapa sataniceasca Si de este #roapa astup!o, ca sa iasa afara putoarea
&i #nduri rele> Nu le scoate afara prin cuvinte 3asa!le sa zaca jos si de#rab se vor su#urma
:ameni suntem si de multe ori #ndim sfaturi rele, necuvioase si de ocara, dar sa nu lasam ca
#ndurile sa se faca cuvinte, ci strmtorndu!le jos sa se faca slabe si sa piara Si precum de va
pune cineva ntr!o #roapa multe feluri de fiare nemblnzite, de va astupa #roapa le omoara cu
lesnire, nsa de le va lasa o #aura mica spre rasuflare le face multa mn#iere, nelasndu!le sa
piara si salbatacindu!le mai rau, asa se face si cu #ndurile cele rele cnd se vor naste nauntru
Caci de le vom nc%ide iesirea lor de#rab le prapadim, iar daca le vom scoate afara prin cuvinte,
mai tari le!am facut, dndu!le rasuflare prin limba, si noi cadem de#rab n prapastiile faptelor
celor necuvioase de la rostirea cuvintelor celor de ocara
'roorocul n!a zis simplu )#roapa+, ci )#roapa desc%isa+ Caci nu numai pe sine se rusineaza cel
ce #raieste cuvintele cele de ocara, ci si pe cei de aproape si pe cei care petrec mpreuna cu el i
umple de multa vatamare Si precum de vom desc%ide #ropile si mormintele, vom umplea
orasele de ciuma si boala molipsitoare, tot asa de se vor desc%ide #urile cele de ocara, pe toti acei
cu care petrec mpreuna i va umplea de boala cumplita De aceea trebuie sa punem la #ura usa,
ncuietoare si zavor
Si cum ca atuncea era o limba s!a aratat destul din acestea, dar acum de nevoie este sa spunem
pentru care pricina s!au adaus celelalte multe limbi> Ci mai nti sa vorbim despre ndreptarea
obiceiurilor
Sa punem limbii noastre fru, ca sa nu scoata afara cum ar vrea toate cele din minte" sa nu
#raiasca de rau pe frati" sa nu ne muscam si sa nu ne mncam unii pe altii, caci cei ce musca cu
cuvintele sunt mai rai dect cei ce musca cu dintii
Caci aceia cu dintii musca trupul, iar acestia cu cuvintele musca sufletul, raneste cinstea, facnd
rana nevindecata Si va primi pedeapsa mai mare, cu ct mai cumplita este muscarea Si cel ce
musca, adica #raitorul de rau, nu va scapa de pedeapsa, fiindca nu are pricina, dreapta sau
nedreapta, a rautatii sale Celelalte pacate cu toate ca au pricini necuviincioase" curvarul si
mplineste pofta, %otul si usureaza lipsa, uci#asul de oameni si potoleste mnia, dar #raitorul de
rau nu poate aduce nici o pricina
Caci spune!mi( Ce avutie de bani dobndeste> Ce pofta si mplineste> Nici una din astea, ci
#rairea de rau este o fiica a zavistiei, care nu are nici o pricina, nici dreapta, nici nedreapta De
aceea s!a lipsit de toata iertarea
Voiesti sa pri%anesti> $ti voi da tie materie folositoare
Voiesti sa #raiesti de rau> Draieste de rau pacatele tale Caci zice( )Spune tu nti pacatele tale ca
sa te ndreptezi+ ,$s 96, A=/ &i vazut #raire de rau ndreptatita, care aduce lauda si cununa> Si
iarasi( )Dreptul sin#ur este prsul sau de la ntiul cuvnt+ ,'ilde -1, -8/ &l sau nu al altuia
De te vei face prs si #raitor de rau al altuia, te vei pedepsi, iar de te vei face al tau, te vei
ncununa Si ca sa cunosti ce lucru mare si bun este a!si pri%ani cineva #reselile sale, auzi ca
)dreptul sin#ur este prsul sau de la ntiul cuvnt+ Dar daca este drept, cum este si prs> Si
de este prs, cum este drept> Dreptul nu este vinovat prii si #rairii de rau, dar s!a zis asa ca sa
stii ca daca cineva va fi pacatos, dar se va pr si!si va pri%ani pacatele sale se face drept prin
nvinuirea sa Dar ce nseamna )de la ntiul cuvnt+>
$a aminte cu dinadinsul 3a tribunale judecata se face n doua parti, fiindca unii tra# la judecata
pe altii, iar altii sin#uri se tra#" unii prasc, altii se parasc" unii sunt vinovati, iar altii nevinovati
Si n partea cea dinti a judecatii da cuvantul celui ce paraste, celui ce este nevinovat Dar aici
este invers, tu cel ce esti vinovat rapeste mai nti cuvntul, ca sa te faci vinovat Nu astepta pe
prsul tau, daca esti dintre cei vinovati Ci mai nainte de a auzi de la acela pra, pri%aneste tu
cele #resite de tine
3imba este sabie ascutita, dar sa nu facem rani altora cu ea, ci sa taiem cu ea putrejunile noastre
Voiesti sa cunosti ca dreptii aveau obicei de a nu #rai de rau pe altii, ci numai pe ei> &sculta pe
'avel, care stri#a( )4ultumesc Celui ce m!a ntarit, lui *ristos $isus, Domnul nostru, ca m!a
socotit credincios si m!a pus sa!$ slujesc, pe mine, care mai nainte %uleam, pri#oneam si
batjocoream+ ,$ Tim -, -A, -6/ Vezi cum se #raieste de rau pe sine> Si iarasi zice( )$isus *ristos
a venit n lume ca sa mntuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dinti sunt eu+ ,$ Tim -, -./, si
iarasi( )< nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am pri#onit 0iserica lui Dumnezeu+
,$ Cor -., 2/
&i vazut ca peste tot se #raieste de rau pe sine> Caci stia folosul acestei #rairi de rau cum ca
lucreaza dreptate Deci cnd era trebuinta a se pri%ani si a se #rai de rau pe sine, facea aceasta
fara crutare $ar cnd vedea pe altii judecnd relele straine cu multa asprime le astupa #urile,
zicnd( )De aceea, nu judecati ceva nainte de vreme, pna ce nu va veni Domnul, Care va
lumina cele ascunse ale ntunericului si va vadi sfaturile inimilor+ ,$ Cor 9, ./
3asa judecata &celuia care stie cele ascunse ale mintii Si desi socotesti ca stii cu de!amanuntul
cele ale aproapelui, #resita este judecata ta, )caci cine dintre oameni stie cele ale omului, dect
du%ul omului, care este n el>+ ,$ Cor A, --/
Cti din cei lepadati si prosti vor straluci mai luminat dect soarele>
Si cti din cei vestiti si mari se vor descoperi ca sunt cenusa si morminte varuite>
&i auzit pe 'avel cum se #raieste de rau pe sine, pomenind adeseori cu tarie pacatele pentru care
nu mai trebuia sa dea seama> Ca a fost %ulitor, pri#onitor si batjocoritor, dar pacatele acestea le!a
dezle#at botezul Cu toate acestea si aduce aminte de ele, nu ca ar avea sa dea seama pentru ele,
ci ca sa arate iubirea de oameni a lui Dumnezeu, ca cine fiind el ce i!a facut, adica din pri#onitor
l!a facut apostol Si daca acela si aducea aminte de pacatele cele stinse si iertate, cu mult mai
mult trebuie sa ne aducem noi aminte de cele facute dupa 0otez
Caci ce ndreptare, sau ce iertare vom avea, auzind pe acela ca de multe ori si pomeneste
pacatele care nu mai sunt sub vina, iar noi nici pentru acelea de care vom da seama nu ne aducem
aminte, ci lasnd cele ale noastre, iscodim cele straine> &sculta pe 'etru zicnd( )$esi de la mine,
Doamne, ca sunt om pacatos+ &sculta cum si 4atei si pri%aneste petrecerea sa, numindu!se
vames nerusinndu!se a!si vadi viata sa cea mai dinainte Si fiindca nu aveau cu ce se pri%ani
dupa 0otez, si aduceau aminte de cele mai dinainte, nvatndu!ne ca sa nu purtam #rija de relele
cele straine, ci de ale noastre si adeseori sa le cu#etam cu mintea
Caci nu este alta doctorie mai buna ca aceasta spre ster#erea pacatelor, precum este pomenirea
lor cea deasa si pri%anirea lor nencetata
&stfel facnd vamesul a putut sa!si lepede relele lui cele nenumarate, caci a zis( )Dumnezeule,
milostiv fii mie pacatosului;+ ,3c -1, -6/ $ar fariseul a cazut din toata dreptatea, pentru ca
lasnd cu#etarea la cele #resite de el, osndea lumea zicnd( )Nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori,
nedrepti adulteri, sau ca acest vames+ De aceea si 'avel sfatuia( )$ar fapta lui nsusi sa si!o
cerceteze fiecare si atunci va avea lauda, dar numai fata de sine nsusi si nu fata de altul+ ,Dalat
=, 9/,
Voiesti sa stii ca si n Scriptura cea Vec%e dreptii se pri%aneau pe ei> &sculta!i #raind asemenea
David zice( )7aradele#ile mele au covrsit capul meu" ca o sarcina #rea s!au n#reuiat peste
mine+ ,'s 68, 9/
$ar $saia stri#a( ):, ticalosul de mine, ca om fiind si buze necurate avnd+ ,=, ./
$ar cei trei tineri petrecnd n cuptor si dndu!si trupurile lor la moarte pentru Dumnezeu, se
numarau ntre cei mai de pe urma pacatosi, zicnd( )Dresit!am faradele#e am facut+ ,Cnt celor
6 tineri, vers ./ Cu toate ca ce era mai stralucit si mai curat dect ei> C%iar daca ar fi facut ceva
pacate, totusi pe toate le!a sters vapaia aceea Cu toate acestea nu cu#etau la ispravile lor, ci la
pacatele lor
3a fel si Daniil dupa ce a fost aruncat n #roapa cu lei, si dupa pedepsele cele nenumarate pe care
le!a suferit, tot pe el se pri%anea
Si pentru ce faceau asa> 'entru ca cel ce #raieste de rau pe altii ntarta pe Stapnul $ar cel ce se
#raieste de rau pe sine, $l mblnzeste si!3 mpaca cu el Si pe cel drept mai drept l face, iar pe
cel pacatos l izbaveste de vina #reselilor si!l face vrednic de iertare
Deci acestea stiindu!le, sa nu iscodim relele cele straine, ci cele ale noastre
Sa cercetam constiinta noastra, sa ne aducem aminte de toata viata noastra si sa cercetam pe
fiecare din cele #resite de noi Si nu numai sa nu #raim de rau pe altii, si nici sa ascultam pe altii
cnd #raiesc de rau, caci si pentru aceasta este pre#atita vina si osnda mare
7iindca zice( )&uz desert sa nu primesti+ ,$es A6, -/ Si n!a zis )auz desert sa nu crezi+ ci nici
sa!l primesti &stupa!ti urec%ile oprind intrarea #rairii de rau si arata ca tu cel ce auzi nu esti un
vrasmas si potrivnic mai mic celui ce #raieste de rau dect cel ce se pri%aneste si se #raieste de
rau Urmeaza 'roorocului care zice( )'e cel ce clevetea n ascuns pe vecinul sau, pe acela l!am
iz#onit+ ,'s -55, ./ Nu a zis ca )nu am crezut+, sau ca )nu am primit cele #raite de el+, ci )l!am
iz#onit+ ca pe un vrajmas si potrivnic
Dar sunt unii care se mn#ie pe ei nsisi, zicnd( )Doamne, nu!mi socoti mie pacatul acesta;+
socotind ca auzind ceva rau au #resit si sunt datori lui Dumnezeu De ce este trebuinta de aceasta
ndreptatire> De ce trebuie sa ceri iertare pentru aceasta> Taci si te!ai izbavit de toata vina
Nu zi nimic si vei fi curat si fara frica De ce ti mpletesti tie #nduri, suparnd pe Dumnezeu si
pe oameni> De ce te nvinovatesti> De ce!ti faci sarcina mai #rea> Nu!ti este de ajuns sa dai
seama pentru #reselile tale, ci mai #ramadesti si iertare pentru aceasta> Taci si te!ai izbavit de
toata vina Nu ai pacat cnd auzi un cuvnt, ci ai pacat cnd auzindu!l, nu vei tacea, facndu!te
astfel vinovat nu numai de cuvntul acela, ci de #rairea de rau
)Caci din cuvintele tale te vei ndrepta, si din cuvintele tale vei fi osndit+ ,4t -A, 68/ Si
acestea s!au zis nu pentru cei clevetiti, ci pentru cei ce clevetesc, apoi se tem sa se marturiseasca
Caci cel clevetit nu a fost vatamat cu nimic Ci cele #raite despre el de vor fi minciuni, plata va
lua, iar de vor fi adevarate, nici asa nu patimeste nici o vatamare de la #rairea ta de rau
Caci Cudecatorul nu va %otar pentru el lundu!se dupa ocara ta Si ca sa zic ceva mai minunat, de
va suferi cu bucurie %ula, mare folos va dobndi, precum a dobndit vamesul $ar cel ce #raieste
de rau, desi mincinoase sau adevarate de vor fi cele #raite de el, foarte mult se va pa#ubi Si nu
mai este trebuinta de a dovedi aceasta
Si cum ca desi va #rai lucruri adevarate mai #rea si face lui judecata aratat este tuturor, caci n
loc sa acopere nevoile si pacatele aproapelui le descopera si le publica la toti, facndu!se
pricinuitor de smintele
Si daca cineva va sminti numai pe unul va lua pedeapsa mare, atunci cel ce sminteste multi cu
vestea cea rea, cta pedeapsa nu va suferi> 7ariseul nu mintea, ci #raia adevarul, numind pacatos
pe vames, dar nsa a fost pedepsit Deci acestea stiindu!le, iubitilor, sa fu#im de #rairea de rau,
caci nu este alt pacat mai cumplit si mai usor de facut dect acesta 'entru care pricina> 'entru ca
se face mai repede dect alta calcare de le#e si rapeste de#rab pe cel ce nu ia aminte
Celelalte pacate au trebuinta de vreme, de c%eltuiala, de rabdare, de ajutatori si de multe
ori cu ndelun#area vremii nu se mai fac De pilda( Voieste cineva sa omoare, voieste cineva sa
fure, sau sa nedreptateasca> Dar trebuie sa lucreze mult, si zabovind, i s!a potolit mnia, s!a
departat de la el pornirea cea rea, i s!a stricat scopul lui cel rau si n!a mai dus la sfatul lui
lucrarea
3a #rairea de rau nu este asa Caci de nu vom fi foarte treji, iute ne rapeste Si ca sa #raim de rau
nu este nevoie nici de vreme, nici de rabdare, nici de c%eltuiala, nici de vreo alta lucrare, ci de
ajuns este numai a voi si ndata vointa s!a facut lucrare, caci numai limba este aceea ce slujeste
Si devreme ce raul acesta se raspndeste iute, nconjurndu!ne cu lesnire, iar osnda si pedeapsa
sunt cumplite Sa fu#im de boala aceasta cu multa luare aminte
$ar rautatile altora sa le acoperim si sa nu le vadim, ci sa sfatuim pe cei ce #resesc, precum zice
Domnul( )De!ti va #resi tie fratele tau, mer#i de!l mustra pe el ntre tine si el sin#ur+ ,4t -1,
-./, caci mustrarile care se fac asa mai lesne aduc vindecarea
Sa nu muscam sau sa descoperim ranile cele straine, asemanndu!ne mustelor, ci sa urmam
albinelor
4ustele se pun pe rani si musca, iar albinele zboara peste flori De aceea acestea ntocmesc
fa#uri, iar acelea aduc boli trupurilor pe care stau &celea aduc dez#ust, iar acestea sunt placute
si laudate
Deci si noi sa facem ca sufletul nostru sa zboare n livada faptelor celor bune ale sfintilor si
adeseori sa sorbim buna mireazma a ispravilor lor, iar ranile celor de aproape sa nu le dezvelim
Si de vom vedea pe vreunii vorbind de rau, sa le astupam #urile, punndu!le nainte frica osndei
si aducndu!le aminte ca toti suntem frati $ar daca nu vor lua aminte la nici una din acestea, sa!i
socotim ca niste muste, ca macar aceasta ocara sa!i departeze de la cu#etarea cea rea Ca
izbavindu!se astfel de aceasta ndeletnicire desarta, toata osrdia lor s!o c%eltuiasca la cercetarea
rautatii lor 7acnd asa si cei cazuti se vor scula, si cei ce cu#eta adeseori la rautati se vor lepada
de ele cu lesnire, mpiedicndu!i pomenirea celor #resite ale altora
Cei ce cerceteaza adeseori faptele bune ale sfintilor vor csti#a mare rvna spre urmarea acelora
Si prin toate acestea cuprinznd ntre# trupul 0isericii, vom putea si noi, mpreuna cu adunarea
aceasta desavrsita, sa intram n mparatia cerurilor 'e care fie s!o dobndim cu totii, cu darul si
cu iubirea de oameni a Domnului nostru $isus *ristos, prin Care si mpreuna cu Care Se cuvine
slava Tatalui si Sfntului Du%, acum si pururea si n vecii vecilor &min
Ctre cei ce au lsat biserica
CUVNT
CFtre cei ce au lFsat biserica
si s!au dus la aler#Frile de cai si la teatre
&cestea sunt de suferit>
&cestea sunt de rFbdat>
'e voi nGivF voiesc sF vF pun judecFtori asupra voastrF &Ga si Dumnezeu a fFcut cu evreii, cF
nvinuindu!i le zicea( H'oporul 4eu, ce am fFcut eu tie, cu ce te!am ntristat, sau cu ce te!am
n#reuiat> BFspunde!mi mie;+ sau( HCe #reGealF au aflat pFrinIii voGtri ntru 4ine>+
3ui i voi urma si eu si iarFGi voi #rFi cFtre voi( &cestea sunt de suferit> &cestea sunt de rFbdat>
DupF attea cuvinte ndelun#ate si dupF atta nvFIFturF unii, lFsndu!ne pe noi, s!au dus sF
priveascF la caii ce se ntrec n %ipodrom Gi aGa au nnebunit, nct toatF cetatea au umplut!o de
stri#are Gi de rFcnete fFrF rnduialF, pricinuind mult rs, dar mai vrtos plns
@u stnd n casF Gi auzind izbucnind stri#area aceea pFtimeam mai cumplit dect cei ce se
nviforeazF Ji precum aceia se tem pentru viaIa lor cnd valurile lovesc n pereIii corFbiei, aGa si
eu mF ruGinam Gi priveam la pFmnt, cnd auzeam acele stri#Fri, mai cumplite dect valurile Cei
de sus stri#au cu necuviinIF, iar cei de jos n mijlocul tr#ului stnd, lFudau pe cFlFreIi, stri#nd
mai cumplit dect ceilalIi
Ce vom #rFi, sau ce vom rFspunde spre a ne ndreptFIi, dacF vreun strFin venind va vedea unele
ca acestea :are nu va zice( H&ceasta este cetatea &postolilor> &ceasta este aceea care a luat un
astfel de DascFl> &cesta este poporul cel iubitor de *ristos, cel curat Gi du%ovnicesc>+
Nu v!aIi sfiit nici de ziua n care s!au sFvrGit tainele mntuirii neamului nostru, ci n Vinerea n
care StFpnul tFu se rFsti#nea pentru lume, n care se aducea o jertfa ca aceasta, n care se
desc%idea raiul Gi tl%arul se ntorcea la patria cea vec%e, n care blestemul se dezle#a Gi se
pierdea pFcatul, n care a ncetat vrajba cea de multF vreme si s!a facut mpFcarea oamenilor cu
Dumnezeu Gi toate s!au prefFcut, n ?iua aceea n care trebuia sF posteGti, sF te mFrturiseGti Gi sF
nalIi ru#Fciuni de mulIumire cFtre Cel ce a fFcut attea bunFtFIi lumii, atunci tu, lFsnd 0iserica
Gi Certfa cea du%ovniceascF, adunarea fraIilor si cinstea postului, ai fost dus, robit de diavolul, la
priveliGtea aceea
&cestea sunt de suferit> &cestea sunt de rFbdat> Nu voi nceta sF zic adeseori acestea,
mn#indu!mi astfel rFbdarea Gi punnd!o naintea oc%ilor voGtri Cum vom putea sF facem iarFGi
pe Dumnezeu milostiv> Cum sF!3 mpFcFm fiind mniat>
4ai nainte cu trei zile s!a vFrsat ploaie mare, ducnd apele cu ele toate de la #urF, ca sF zic aGa,
rFpind masa lucrFtorilor de pFmnt, adicF culcnd la pFmnt lanuri ncFrcate si toate celelalte
putrezind din pricina umezelii celei multe Ji s!au fFcut litanii Gi ru#Fciuni, Gi toatF Cetatea
noastrF a aler#at ca un ru la locaGurile &postolilor, lund de ajutFtori pe Sfntul 'etru Gi pe
fericitul &ndrei, pe 'avel Gi pe Timotei $ar dupF aceasta, potolindu!se mnia, trecnd noianul Gi
ndrFznind mpotriva valurilor, am aler#at la ver%ovnici, la 'etru temelia credinIei Gi la 'avel
vasul ale#erii, sFvrGind praznic du%ovnicesc Gi propovFduind nevointelor lor si biruinIele
mpotriva dracilor
Ji tu nenspFimntndu!te de cele ce s!au fFcut, nici nvFtndu!te de mFrimea isprFvilor
apostoleGti, deodatF, dupF ce a trecut de abia o zi, sari si stri#i, trecnd cu vederea sufletul tFu cel
robit Gi trt de patimi, n locul aler#Frii de cai, de ce nu Ii!ai strunit patimile cele dobitoceGti care
sunt n tine, mnia Gi pofta, Gi sF!Ii fi pus peste ele ju#ul cel bun Gi uGor al filozofiei, avnd
cFlFreI #ndul cel drept, Gi aGa sF fi aler#at la darul c%emFrii celui de sus Nu din ntinFciune, ci
aler#nd de la pFmnt la cer, cFci acest fel de aler#are are nju#atF dulceaIF Gi mult folos Dar tu
lFsnd cele ale tale sF se poarte prost Gi la ntmplare, ai stat privind biruinIa altora, c%eltuind n
zadar si spre rFu atta vreme
:are nu Gtii cF precum noi ncredinInd niGte bani slu#ilor noastre, le cerem socoteala pnF la un
ban, aGa si Dumnezeu pentru zilele vieIii noastre, ne va cere socotealF cum am c%eltuit fiecare zi>
Ce vom zice dar> Ji ce vom rFspunde cnd ni se va cere socotealF pentru ziua aceea>
'entru tine a rFsFrit soarele si luna a luminat noaptea Gi a strFlucit multimea cea feluritF a
stelelor
'entru tine au suflat vnturile si au curs rurile
'entru tine au rFsFrit seminIele si pomii au fFcut rod ?iua Gi noaptea cFlFtorind Gi!au pFzit
rnduiala lor cea fireascF Toate acestea s!au fFcut pentru tine $ar tu, cnd toate fFpturile Ii
slujesc, mplineGti pofta diavolului> Ji lund o aGa casF mare cu c%irie de la Dumnezeu, lumea
aceasta zic, n!ai plFtit c%iria
Si nu Ii!a fost destul n ziua dinti, ci Gi a doua zi, cnd trebuia sF te odi%neGti puIin de rFutatea
aceea, te!ai suit din nou la teatru, aler#nd din fum n foc si aruncndu!te n altF prFpastie mai
cumplitF 0Ftrnii si!au ruGinat bFtrneIea lor, tinerii si!au prFpFstuit tinereIea, iar pFrinIii Gi!au
dus acolo copiii, bF#ndu!i n prFpFstiile rFutFIilor, ncF din vrsta cea lipsitF de rFutate
De aceea nu va #reGi cineva de va numi pe astfel de pFrinIi uci#aGi de fii, fiindcF cu rFutatea lor
pierd sufletele celor nFscuIi
Dar poate vei zice( Ce rFutate este aceasta> 4F tn#uiesc cF fiind bolnav, nu Gtii cF eGti bolnav,
ca sF cauIi Doctoral Te!ai umplut de preadesfrnare Gi ntrebi( ce rFutate este aceasta> :are n!ai
auzit pe *ristos zicnd( HCF oricine se uitF la femeie poftind!o a Gi preadesfrnat cu ea+> ,4t .,
A1/ Ji dacF voi privi fFrF sF o poftesc> Vei zice DacF nu Ii!ai nfrnat privirea, ci ai pus atta
osrdie pentru aceasta, cum vei putea rFmne nentinat dupF ce ai privit> :are trupul tFu este
piatrF, sau fier>
@Gti mbrFcat cu trup, cu trup omenesc care se aprinde de poftF mai repede ca fnul Ji ce sF zic
de spectacol> $n tr# de multe ori de vom ntlni o femeie ne tulburFm $ar tu seznd sus unde
este atta ndemnare spre necuviinIF Gi vFznd femeie desfrnatF intrnd cu capul descoperit Gi
cu multF neruGinare, mbrFcatF cu %aine de fir, ademenind, cntnd cntece desfrnate, #rFind
cuvinte de ocarF Gi fFcnd alte necuviinIe, care dacF te vei #ndi dupF aceea la ele pleci capul
privind n jos, ndrFzneGti sF zici cF nu pFtimeGti nimic omenesc> :are trupul tFu este piatrF, sau
fier>
CF nu voi nceta a zice iarFGi acestea :are tu eGti mai filozof dect bFrbaIii cei mari Gi viteji, care
au cFzut dintr!o simplF vedere> Nu ai auzit ce zice Solomon( H:are va cFlca cineva pe cFrbuni
aprinGi Gi nu!Gi va arde picioarele> :are de va ascunde cineva foc n sn, nu!Gi va arde %ainele>
&Ga cel ce intrF la femeie strFinF+ ,'ilde =, A8!A2/ CF deGi nu te!ai mpreunat cu desfrnata, dar
cu pofta te!ai mpreunat cu ea, Gi cu mintea ai lucrat pFcatul Ji nu numai n acel timp, ci
terminndu!se spectacolul Gi dupF ce ea s!a dus idolul ei zace n sufletul tFu, lund de acolo
cuvintele, #esturile, privirile, umbletul podoaba, cntecele cele desfrnate si alte nenumFrate rele
:are nu de aici sunt stricFrile caselor>
:are nu de aici divorIurile>
:are nu de aici luptele si vrajbele> :are nu de aici toate cele urte, care nu se pot spune n
cuvinte> CFci dupF ce te!ai umplut de ea si te duci acasF nrobit, femeia nu!Ii va mai pFrea
drF#FstoasF, ci urtF, copii ca o sarcinF, slu#ile n#reuietoare, casa de prisos, iar #rijile cele
obiGKnuite spre c%iverniseala lucrurilor de nevoie Ii se vor pFrea supFrFcioase, Gi oricine se va
apropia de tine Ii se va pFrea ca o #reutate si o sarcinF
3ucru Gi mai #rav este cF nu te ntorci sin#ur acasF, ci mpreunF cu tine ai pe desfrnata, nu cu
trupul, ci cu ima#inea Si ar fi fost mai uGor sF fi fost cu trupul, cFci de#rab ar fi alun#at!o femeia
ta Dar ea stF n mintea si ima#inaIia ta Gi!Ii aprinde dinFuntru cuptorul cel babilonesc, sau mult
mai cumplit ca acela CFci %rana focului acestuia nu este smoala Gi catranul, ci ceea ce s!a zis
mai sus, Gi toate se ntorc n sus Gi n jos Ji precum cei bolnavi de fri#uri, cu toate cF n!au nici o
pricinF sF nvinuiascF pe cei ce i slujesc, dar din cauza bolii, se n#reuiazF de toIi &runcF
bucatele, pri%Fnesc pe doctori, se necFjesc pe cei de acasF Gi se turbeazF asupra celor ce i
slujesc, aGa Gi cei ce bolesc cu aceastF boalF cumplitF se m%nesc, se necFjesc, vFznd totdeauna
pe aceea
: lucruri cumplite; 3upul si 3eul Gi celelalte fiare de vor fi sF#etate fu# de vnFtor, iar omul cel
cuvntFtor de se va rFni, alear#F dupF ceea ce l!a rFnit, ca sF ia o sF#eatF mai cumplitF si sF se
ndulceascF rana sa Si lucrul acesta este mai dureros dect toate, cFci face boala nevindecatF Ji
cel ce nu urFGte rana, nici voieGte sF se tFmFduiascF, cum va cFuta doctorul>
'entru aceasta mF c%inuiesc si mF scrbesc cF po#orndu!vF de acolo luaIi aGa de mare vFtFmare,
si pentru puIinF dulceaIF pFtimiIi c%inuire nesfrGitF Si mai nainte de #%eenF Gi de osndF
pFtimiIi aici pedeapsa cea mai de pe urmF :are nu este aceasta munca cea mai de pe urmF,
spune!mi> Ca sF %rFneGti o poftF ca aceasta Gi sF te aprinzi totdeauna Gi sF porIi pretutindeni
cuptorul acestei pofte necuvioase si mustrarea conGtiinIei>
Cum vei cFlca pe pra#urile cele sfinte>
Cum te vei atin#e de 4asa cea cereascF> Ji cum vei auzi cuvntul cel despre nfrnare Gi curFIie,
fiind plin de attea bube Gi rFni Gi mintea avnd!o slujitoare patimii>
Ji ce sF mai zic celelalte> CFci vFd numai pentru cele ce am zis acum este cu putinIF sF se
ntrezFreascF durerea cu#etului, fiindcF unii se lovesc peste frunte Ji vF mulIumesc foarte cF
sunteIi un popor aGa de milostiv Dar socotesc cF poate mulIi din cer ce n!au #reGit fac aceasta,
durndu!i pentru rFnile fraIilor De aceea mF c%inuiesc Gi mF ntristez cF pe acest fel de turmF o
vFtFma diavolul
Dar de voiIi ndatF putem sF oprim intrarea lui
Cum si n ce fel>
DacF pe cei bolnavi i vom vedea sFnFtoGi DacF ntinznd mrejele nvFIFturii vom nconjura
cFutnd pe cei prinGi de ilarF, rFpindu!i c%iar din #ura leului Ji sF nu!mi zici cF putini sunt acei
care au rFtFcit din turmF> Si numai zece de ar fi, nu este micF pa#uba Sau cinci, doi, sau mFcar
unul CFci Gi 'Fstorul nostru lFsnd cele nouFzeci Gi nouF de oi, a aler#at la cea sin#urF, si nu S!a
ntors pnF ce nu a adus!o, mplinind astfel numFrul cel de o sutF care Gc%iopFta din lipsa celeia
ce se rFtFcise
SF nu zic cF numai unul este cel ce s!a rFtFcit Ci #ndeGte!te cF Gi el este un suflet pentru care s!
au fFcut toate cele ce se vFd" pentru care s!au dat le#ile Gi pedepsele Gi s!au fFcut minunile cele
nenumFrate si lucrFrile lui Dumnezeu cele de multe feluri" pentru care n!a cruIat nici pe Unul!
NFscut 7iul SFu
DndeGte!te ct preI s!a dat numai pentru unul Gi nu defFima mntuirea lui, ci ducndu!te
ntoarce!l iarFGi la noi Gi!l convin#e sF nu mai cadF n aceleaGi pFcate Gi vom avea platF mare
Dar de nu ne va suferi pe noi nvFIndu!l, nici pe voi sfatuindu!l, voi pune n lucrare puterea pe
care ne!a dat!o Dumnezeu, nu spre surpare, ci spre zidire
De aceea vF spun Gi stri# cu mare #las( CF dacF dupF nvFIFtura Gi sfatuirea aceasta va mer#e
cineva la vFtFmarea teatrelor celor cFlcFtoare de le#e, nu!l voi mai primi nlFuntrul acestor curIi,
nu!l voi lFsa sF se atin#F de Sfnta 4asF, nici l voi mpFrtFGi cu Tainele, ci precum pFstorii
despart pe oile cele pline de rie de cele sFnFtoase, ca sa nu se molipseascF de boalF, aGa voi face
si eu Si daca in 3e#ea Vec%e leprosului i se poruncea sa stea afara de tabFrF, c%iar dacF ar fi fost
Gi mparat, cu mult mai vrtos noi vom scoate afarF din aceastF tabFrF sfntF pe cel lepros cu
sufletul
3a nceput am folosit nvFIFtura Gi sfatuirea, dar acum dupF acestea de nevoie voi Gi tFia CFci am
un an de cnd am venit n cetatea aceasta Gi nu am ncetat mereu sF vF sfFtuiesc, dar devreme ce
unii au rFmas ntru putrejune, trebuie sF aducem tFierea Ji deGi nu am fier, dar am cuvnt mai
tFios dect fierul DeGi nu port foc, dar am certare mai fierbinte ca focul ce poate arde mai tare
&Gadar nu defFima %otFrrea noastrF, cF deGi suntem simpli Gi nevrednici, dar ni s!a ncredinIat
de la Dumnezeu puterea care poate face aceasta
Deci sF se scoatF afarF unii ca aceGtia, ca Gi cei sFnFtoGi dintre noi mai sFnFtoGi sF se facF, iar cei
bolnavi sF se ridice din aceastF boalF cumplitF V!aIi cutremurat auzind aceastF %otFrre, fiindcF
vFd cF v!aIi posomort la faIF SF se sc%imbe Gi voi sc%imba %otFrrea CFci precum am luat
putere a le#a, aGa si a dezle#a Gi a ntoarce iarFGi Ji noi nu voim sF tFiem si sF despFrIim pe fraIii
noGtri, ci vrem ca sF lepFdFm ocara adusF 0isericii CFci acum Gi elinii rd de noi Gi iudeii ne
batjocoresc, vazndu!ne cF #reGim Gi trecem cu vederea $ar cnd vor vedea cF pFzim le#ile
noastre ne vor lFuda foarte Gi se vor minuna de 0isericF
Deci nimeni din cei ce petrec n aceastF desfrnare sF nu calce n 0isericF Ji de voi nGivF sF fie
mustraIi ca niGte vrFjmaGi de obGte, cFci zice( HDacF vreunul nu ascultF de cuvntul nostru prin
epistolF, pe acela sF!l nsemnaIi si sF nu mai aveIi cu el nici un amestec+ ,$$ Tes 6, -9/
Ji sF faceIi aceasta nevorbind cu el, nici primindu!l n casF, nici mpFrtFGindu!l de %ranF, nici de
intrare, nici de ieGire, nici petrecnd cu el n tr# Ji fFcnd aGa cu lesnire i vom dobndi CFci
precum vnFtorii nconjurF din toate pFrIile fiarele cele ce nu se prind cu uGurinIF ci %Fituindu!le
le ba#F n cursF, aGa si noi pe cei ce s!au sFlbFticit sF!i alun#Fm de#rab n mrejele mntuirii, noi
dintr!o parte, iar voi din cealaltF
&m fFcut aceasta sF vF necFjiIi Gi voi mpreunF cu noi, dar mai ales sF vF preocupaIi pentru
3e#ile lui Dumnezeu si sF va ntoarceIi puIin de cFtre fraIii aceGtia care bolesc de cFlcarea le#ii,
ca sF!i aveIi apoi totdeauna
CFci Gi voi de veIi trece cu vederea cele poruncite de noi nu micF pedeapsF veIi lua Ji dacF n
casele oamenilor de se va prinde vreuna din slu#i furnd aur sau ar#int, se pedepseGte nu numai
acela care a fost prins, ci Gi cei ce au Gtiut Gi nu au spus, cu ct mai mult n 0isericF> CFci Ii va
zice atunci Dumnezeu( DacF ai vFzut cF din Casa 4ea s!a prFdat nu ar#int sau un vas de aur, ci
curFIia Gi nfrnarea, iar pe cel ce a primit Cinstitul Trup, mpFrtFGindu!se cu astfel de Certfa, cF s!
a dus la locul diavolului, fFcnd astfel de cFlcare de le#e, de ce ai tFcut> De ce ai suferit Gi n!ai
vestit preotului> De ce n!ai luat n seamF cu mare osrdie acestea> De aceea Gi cu toate cF vF voi
m%ni, dar nu voi cruIa nimic
CF este mai bine ca sF ne m%nim aici Gi sF ne izbFKvim de judecata ce va sF fie, dect
n#Fduindu!vF cu cuvinte blnde, sF fim osndiIi atunci mpreunF cu voi
Ji nu este spre folos, nici fFrF primejdie a n#Fdui unele ca acestea tFcnd CFci fiecare din voi va
da seama pentru sine, iar eu voi da seama pentru mntuirea tuturor De aceea nu voi nceta a zice
si a face totul, deGi va fi trebuinIF sF m%nesc
Cu toate cF mF voi arFta aspru, dar o fac ca sF pot sta naintea acelui Divan nfricoGat, neavnd
ntinFciune sau zbrciturF sau altceva de acest fel Ji, o, de!ar fi, ca prin ru#Fciunile sfinIilor, si
deci ce s!au stricat sF se ntoarcF de#rab si cei ce au rFmas sF sporeascF nevFtFmaIi n curFIie Ca
Gi voi sF vF mntuiIi si noi sF ne bucurFm Gi Dumnezeu sF se slFveascF acum si pururea Gi ntru
nesfrGiIii vecii vecilor &min
Cum c este primejdios a merge la teatre imorale
CUVNT
Cum cF este primejdios a mer#e la teatre imorale
care provoacF la desfFtFri" cum cF David, n cele ce a
fFcut lui Saul, a covrGit ntru totul virtutea iertFrii"
si cum cF a suferi cu blndeIe nedreptatea
este la fel cu a da milostenie
Socotesc cF mulIi din cei de mai nainte ne!au lFsat si s!au dus la teatrele cele nele#iuite se aflF
astFzi de fatF Doresc sF!i Gtiu si#ur, ca sF!i alun# afarF de pra#urile cele sfinte, nu ca sF petreacF
afarF totdeauna, ci ca, ndreptndu!se sF se ntoarcF iarFGi 'entru cF si pFrinIii alun#F de multe
ori pe copiii cei ce #reGesc si i opresc de la masF, ca prin sfatuirea Gi cercetarea aceasta
ndreptndu!se la casa cea pFrinteascF
3a fel fac Gi pFstorii cu oile cele pline de rie pe care le despart de ele sFnFtoase, ca lepFdnd
boala cea rea, sF se ntoarcF iarFGi curate la cele sFnFtoase, iar nu rFmnnd bolnave sF umple de
boalF toatF turma De aceea Gi noi voim sF!i Gtim pe aceia Ji deGi cu oc%ii cei trupeGti nu!i putem
deosebi, dar cuvntul i va cunoaGte ne#reGit, cF atin#ndu!se de conGtiinIa lor, i va ndupleca cu
lesnire sF iasF afarF de voie, arFtndu!le cF numai acela este nFuntru care are mintea vrednicF de
petrecerea de aici
CFci cel ce se uneGte cu aceastF adunare sfntF avnd viaIF stricatF este scos afarF, deGi este cu
trupul nFuntru, Gi este mai iz#onit dect cei nc%iGi afarF care nu pot sF se mpFrtFGeascF de
Sfnta 4asF &ceia care sunt scoGi afarF dupF le#ile lui Dumnezeu Gi petrec acolo, pnF acum au
nFdejdi bune Gi de vor sF!Gi ndrepteze #reGalele pentru care au cFzut de la 0isericF, vor putea
iarFGi sF se ntoarcF cu conGtiinIF curatF $ar cei ce s!au ntinat si li s!au poruncit sF nu intre mai
nainte pnF ce nu!Gi vor curaIi ntinFciunea lor, dar ndrFznesc fFrF de ruGine sF intre, Gi fac rana
mai cumplitF Gi buba mai mare CFci a pFcFtui nu este un lucru aGa de cumplit, cum este
neruGinarea cea de dupF pFcat ce face sF nu te pleci preoIilor care poruncesc unele ca acestea
Ji poate va zice cineva( Ce #reGalF aGa de mare au fFcut aceGtia, ca sF fie scoGi afarF din aceste
sfinte curIi> Ce pFcat mai mare ca acesta cauIi, cnd ei facndu!se pe sine cu totul preadesfrnaIi
sau fFrF de ruGine, ca niGte cini turbaIi, la aceastF sfntF 4asF>
Si de voiesti sF cunoGti Gi felul cum au preadesfrnat Ii voi #rFi un cuvnt nu al meu, ci al Celui
ce va judeca toatF viata noastrF H:ricine se uitF la femeie, poftind!o, a si preadesfrnat cu ea
inima lui+ ,4t ., A1/ Ji dacF o femeie mpodobitF, pe care din ntmplare ai ntlnit!o n tr#,
te!a robit fiindcF ai privit la ea cu iscodire, cum cei ce nu la ntmplare, ci cu atta osrdie s!au
dus acolo, lFsnd 0iserica, au petrecut toatF ziua pironindu!Gi privirile la fetele acelor femei
necinstite, vor zice cF nu au privit cu poftF>
CFci acolo sunt si cuvinte desfrnate, cntece necuviincioase, #lasuri atrF#Ftoare, oc%i mac%iaIi,
obraji sulemeniIi, %aine indecente, forme pline de ispitire Gi multe alte meGteGu#uri fFcute spre
amFK#irea si nGelarea celor ce privesc &poi lenevirea sufletelor celor ce privesc, ndemnul spre
poftF din pricina locului, a cuvintelor ce s!au auzit mai nainte si a lucrurilor ce se vor ntmpla
pe urmF, cntarea din trompete, din fluiere Gi din celelalte de acest fel, care amF#esc Gi nmoaie
tFria minIii, Gi dansul si veselia desfrnatelor, care aprind sufleKtele celor ce stau acolo si le fac
lesne robite
CFci dacF unde sunt psalmi si ru#Fciuni, unde este ascultarea cuvintelor lui Dumnezeu, unde este
fricF Gi multF evlavie, de multe ori a intrat n tainF pofta, cu att mai mult cei ce stau la teatru si
nu vFd nici nu aud nimic sFnFtos, ci sunt plini de nesaIiu prin urec%i Gi prin oc%i si prin toate
celelalte mFdulare, nu vor putea fi mai presus de acea poftF rea Ji neputnd, cum vor putea
cndva sF se izbFveascF de pFcatul preadesfrnFrii> $ar cei ce nu sunt izbFviIi de el, cum vor
putea cFlca aceste pra#uri sfinte fFrF pocFinIF Gi sF se uneascF cu aceastF adunare bunF>
De aceea vF sfFtuiesc Gi vF ro# ca mai nti spFlnd pFcatul cu privirea prin spovedanie, pocFinIF
Gi toate celelalte, sF ascultaIi dumnezeestile cuvinte CFci #reGala care aIi facut!o nu este micF Ji
o vom vedea din pilde
DacF n lada n care pFstrezi %ainele cele scumpe Gi cu fir o slu#F de a ta va pune o %ainF plinF de
ntinFciune Gi cu mulIi pFduc%i, oare vei suferi aceastF ocarF cu blndeIe> Spune!mi; Sau dacF
ntr!un vas de aur n care de obicei pFstrezi miruri, ar fi turnat cineva noroi, oare nu l!ai fi bFtut
pe cel ce a fFcut aceasta> Ji dacF n cel ce s!a turnat mirul cel dumnezeesc, cum vom putea oare
pune ntinFciuni diavoleGti, cuvinte satanicesti si cntece pline de desfrnare> Cum va suferi
Dumnezeu acestea, spune!mi> 4ai ales cF deosebirea ntre darul cel du%ovnicesc si ntre aceastF
lucrare rea este mai mare ca cea dintre %ainele cele de fir si ntre cele ntinate si dect cea dintre
mir si noroi
Nu te temi, o omule, ca sF priveGti cu aceiaGi oc%i att scena pe care este orc%estra si pe care se
sFvrGeGte lucrurile cele spurcate ale curviei ct Gi aceastF 4asF SfntF pe care se sFvrGesc
Tainele cele nfricoGate> Nu cu aceleaGi urec%i auzi pe desfrnatF #rFind cuvinte de necinste Gi cu
aceleaGi pe 'rooroc Gi pe &postol nvFIndu!te cuvinte de tainF> Cu aceeaGi inimF primind Gi
otrava si Certfa cea nfricoGatF Gi sfntF>
:are nu de aici se stricF moravurile, se ncep divorIurile, nenIele#erile Gi vrFjbile n case> CFci
ndatF te vei umplea de desfrnare privind la cele de acolo, te faci slFbFno# la virtute si
nverGunat si vrFjmaG curFIiei si nfrnFrii, iar ntorcndu!te acasF femeia ta Ii va pFrea mai
urtF Ji fiind aprins de pofta cea de la teatru Gi biruit de privirea cea strFinF si amF#itoare,
ocFrFGti, necinsteGti si aduci nenumFrate pri%ane tovarFGei tale de viaIF, cu toate cF nu ai nici un
motiv s!o nvinuieGti
Ci ruGinndu!te sF!Ii spui patima Gi sF arFIi rana pe care ai primit!o de acolo, pricinuieGti alte
motive, cFutnd prilejuri necuvioase de ceartF Trecnd cu vederea pe toate cele de acasF,
#ndeGti numai la pofta cea spurcatF Gi necuratF de la care ai primit rana Ji nu mai priveGti nimic
din cele din casF cu plFcere pentru cF #lasul ei stF n sufletul tFu, precum Gi forma, privirea,
miGcFrile si toIi idolii desfrnFrii Ji ce zic femeia Gi casa> CFci Gi 0iserica o vei vedea fFrF
plFcere, pFrndu!Ii!se cuvintele cele despre curFIire Gi nfrnare urte
&cestea nu!Ii vor mai fi ca nvFIFturF, ci acuzarea ta, care trF#ndu!te puIin la deznFdejde, te va
rupe cu totul de aceastF folositoare nvFIFturF de obGte
De aceea vF ro# pe voi pe toIi sF fu#iIi de spectacolele cele rele de la teatre, iar pe cei ce mer# sF!
i tra#eIi de acolo
CFci cele ce se fac acolo nu aduc mn#iere, ci pierzanie, pedeapsF Gi osndF Si ce folos este de
aceastF dulceaIF vremelnicF, cnd c%inuirea cea de!a pururea acolo se naGte Gi fiind mboldit ziua
Gi noaptea de poftF eGti tuturor de nesuferit
Dar cerceteazF!te cum eGti cnd ieGi din 0isericF Gi cum eGti cnd ieGi de la teatru ComparF pe
cele douF Gi nu vei mai avea trebuinIF de cuvintele noastre CFci de ajuns va fi compararea celor
douF sF!Ii arate mFrimea folosului de ici Gi vFtFmarea cea de acolo
&cestea le!am zis acum dra#ostei voastre Gi niciodatF nu voi nceta sF le zic CFci Gi pe cei ce
bolesc de aceste suferinIe i vom mn#ia Gi pe cei sFnFtoGi mai tari i vom face 3a amndouF
pFrIile le este de folos cuvntul acesta, unora ca sF se depFrteze, iar celorlalIi sF nu cadF Dar
fiindcF cei ce mustrF trebuie sF facF aceasta cu mFsurF, voi sfrGi aici sfatuirea Gi voi continua
cele ntrerupte din pricina celor de mai sus ntorcndu!ne iarFGi la David
'ictorii cnd vor sF picteze un c%ip, aGeazF aproape de ei pe cel cFruia voiesc sF!l picteze o zi,
douF sau trei, ca prin privire deasF sF ntocmeascF c%ipul fFrF de #reGealF 7iindcF Gi noi avem
datoria sF pictFm, nu forme trupeGti, ci frumuseIea sufletului Gi podoaba care se nIele#e cu
mintea, vom pune astFzi pe David sF stea aproape de voi, ca fiecare privind la el sF adune n
sufletul lui frumuseIea, blndeIea, milostivirea, mFrimea de suflet si toate celelalte fapte bune ale
dreptului
Si dacF ima#inile trupurilor aduc oarecare mn#iere celor ce privesc, cu mult mai mult
ima#inile sufletului &celea nu le poIi vedea peste tot, ci se pun sF stea ntr!un loc mereu, dar pe
acestea le poIi purta oriunde vei voi, nefiind nimic ca sF le opreascF CFci aGezndu!le n cFmara
minIii, vei putea sF priveGti la ele deseori, oriunde vei fi, Gi mult folos vei dobndi Ji precum cei
bolnavi cu oc%ii poartF bureIi Gi bucFIi de stofa albastrF si privind adeseori la ele, dobndesc
oarecare mn#iere a bolii din culoarea aceea, aGa Gi tu de vei avea naintea oc%ilor tFi icoana lui
David si vei privi adeseori la ea, deGi de multe ori te va supFra mnia si te va tulbura, dar privind
la c%ipul acela vei primi desFvrGitF sFnFtate Gi filozofie curatF
Si sF nu!mi zicF cineva cF are un duGman viclean, stricat Gi nendepFrtat :ricum ar fi el nu este
mai rFu dect Saul, care fiind ajutat de multe ori de David l vrFGmFGuia mereu Gi care cu toate cF
a primit numai faceri de bine Gi!a pFstrat vicleGu#ul sFu Ji ce zici> CF Ii!a tFiat o parte de
pFmnt, Ii!a fFcut nedreptate la o#or, Ii!a trecut %otarele casei Ii!a rFpit robul, te!a ocFrt, te!a
nedreptFIit, sau te!a adus la sFrFcie> Dar ncF nu Ii!a luat sufletul, precum se sr#uia Saul Ji deGi
s!a sr#uit sF!Ii ia sufletul, poate numai odatF a ndrFznit, nu de nenumFrate ori ca acesta Ji dacF
de douF, trei sau nenumFrate ori a ndrFznit, totuGi nu cnd i fFceai bine Gi cnd, cFznd n
minile tale, l!ai iertat $ar dacF Gi aceasta ai fFcut, totuGi David te ntrecea, cFci nu este la fel a
trFi unele ca acestea n 3e#ea cea Vec%e cu a face aceiaGi dupF ce Du%ul a dFruit niGte daruri ca
acestea
David nu auzise pilda celor zece mii de talanIi Gi a celor o sutF de dinari Nu auzise ru#Fciunea(
$ertaIi oamenilor #reGalele lor, precum si TatFl vostru cel ceresc ,4t =, -./ Nu vFzuse pe *ristos
rFsti#nit, nici Sn#ele cel Scump ce s!a vFrsat Nu auzise cuvintele cele multe despre trFirea
aceasta Nu se ndulcise de o Certfa ca aceasta, nici se mpFrtFGise de Sn#ele stFpnesc Ci
crescnd n le#i nedesFvrGite, care nu cereau nimic de acest fel, a ajuns la vrful filozofiei celei
dupF *ar Tu de multe ori te mnii pentru cele viitoare, cFci Gtia cu dinadinsul cF de va cruIa pe
vrFjmaGul sFu, nu va locui n cetatea sa si va avea viaIF nesi#urF
@l purta #rijF de Saul, fFcnd toate, ca sF tra#F spre sine pe vrFjmaGul sFu Cine poate avea o mai
mare ndurare a rFutFIii ca acesta>
Dar ca sF Gtii, din cele ce vom spune acum, cF este cu putinIF sF mpFcFm pe orice om care se
poartF cu vrFjmFGie cu noi, te ntreb( ce este mai sFlbatec dect leul> Dar nsF si pe acesta l
mblnzesc oamenii, meGteGu#ul lor silindu!i firea si cel mai sFlbatec dintre fiare, devine mai
blnd dect oaia, umblnd prin tr# Gi nevFtFmnd pe nimeni Deci ce ndreptare vom avea Gi ce
iertare cnd pe fiare le mblnzim, iar pe oameni zicem cF nu putem sF!i potolim niciodatF, nici
sF!i facem sF se ntoarcF cu dra#oste spre noi> 4ai ales cF la fiare blndeIea nu este fireascF,
precum nu este sFlbFticia la om
Ce rFspuns vom avea cnd biruim firea Gi zicem cF nu putem ndrepta voinIa cea liberF>
Ji dacF ncF te mai ndoieGti, Ii zic cF de vei purta #rijF de vindecarea celui ce boleGte
nevindecat, pe ct de mare Ii va fi osteneala pe atta si plata Dar numai una sF avem n vedere,
nu ca sF nu pFtimim nici un rFu de la vrFjmaGi, ci ca sF le facem lor nici un rFu Ji nici un rFu nu
vom pFtimi, cu toate cF vom suferi nenumFrate rele CFci si David cnd era pri#onit, dorind sF!i
ia Gi sufletul, nu a pFtimit nici un rFu, ci s!a fFcut mai cinstit Gi mai iubit de toIi, nu numai de
oameni, ci si de Dumnezeu
Cu ce a fost nedreptFIit atunci Sfantul pFtimind attea rele de la Saul> :are nu pnF n ziua de
astFzi se vesteGte fapta lui, fiind strFlucit pe pFmnt, dar mai ales n mpFrFIia cerurilor unde l
aGteptau bunFtFIile cele ne#rFite> Ji cu ce s!a folosit ticFlosul Gi miGelul acela fFcnd attea
vrFjmFGii> :are n!a cFzut din mpFrFIie Gi a suferit moarte ticFloasF mpreunF cu fiul lui si se
pri%FneGte de toIi> 4ai cumplit l!au aGteptat c%inurile cele fFrF de sfrGit
Dar de ce nu voieGti sF te mpaci cu vrFjmaGul tFu> Si!a luat bani> Dar de vei suferi rFpirea cu
bFrbFIie, vei lua acea platF ca Gi cum i!ai fi pus n minile sFracilor CFci Gi cel ce a dat sFracilor
Gi cel ce a fost nedreptFIit Gi a furat, nu vrFjmFGuiesc, nu blesteamF pentru ca toate le rabdF
pentru Dumnezeu $ar dacF pricina c%eltuielii este aceeaGi, arFtat este cF Gi cununa este aceeaGi
'oate a ndrFznit la viaIa ta dorind sF te omoare> DacF pe vrFjmaGul tFu, care a ndrFznit pnF la
atta, l vei numFra printre fFcFtorii tFi de bine Gi te vei ru#a pentru el, mijlocind la Dumnezeu ca
sF!i fie lui milostiv, lucrul acesta Ii se va socoti ca mucenicie
Ji nu te uita cF Dumnezeu a oprit ca David sF fie omort, ci #ndeGte!te cF a luat ntretFitF Gi
mpFtritF cununF a muceniciei din aceastF vrFjmFGie a lui Saul CFci cel ce pentru Dumnezeu
iartF pe vrFjmaGul sFu, care de multe ori a aruncat cu suliIa asupra lui Gi apoi avnd prilej sF!l
omoare, dar l!a miluit, deGi Gtia cF dupF ce!l va lFsa iar se va porni asupra lui, arFtat este cF de
cte ori a iertat, de attea ori si!a jun#%iat voinIa Ji jun#%iindu!se astfel de multe ori pentru
Dumnezeu a primit multe cununi ale muceniciei
Ji ceea ce zicea 'avel cF n fiecare zi moare pentru Dumnezeu, aceasta a mplinit!o Gi David cF
putnd sF omoare pe cel ce!l vrFjmFGuia, pentru Dumnezeu, n!a voit Ci a ales sF se
primejduiascF n fiecare zi, dect sF se rFzbune, Gi sF se lipseascF de attea cununi
$ar dacF cineva te vrFjmFGuieGte mer#nd pnF a!Ii lua viaIa nu trebuie sF!i rFsplFteGti urndu!l
4ultora li se pare cF a fi clevetiIi Gi a li se lua cinstea de cFtre vrFjmaGii lor este un lucru mai
nesuferit dect orice moarte
*aideIi sF cercetFm Gi aceasta Te!a clevetit pe tine cineva, numindu!te preadesfrnat sau
desfrnat> DacF acestea sunt adevFrate, ndrepteazF!te, iar dacF sunt minciuni, rzi De Gtii cF ai
ntru tine din cele ce s!au zis, intelepIeste!te, iar de nu Gtii, defaimF!te Dar mai nu rde, nici
defFima, ci bucurF!te Gi saltF dupF cuvntul Domnului, care ne porunceGte asta CFci zice( HCnd
vF vor ocFr Gi vor zice tot cuvntul rFu mpotriva voastrF minIind pentru 4ine, bucuraIi!vF Gi vF
veseliIi, cF plata voastrF multF este n ceruri+ ,4t .,--/ Gi iarFGi( H0ucurati!vF si vF veseliIi cnd
vor scoate numele voastre ca un rFu din pricina 7iului :mului+ ,3c =, AA!A6/
$ar dacF cele zise vor fi adevFrate si tu vei suferi cuvintele cu blndeIe, vei suspina cu amar Gi!Ii
vei osndi #resalele tale, iar nu vei ocFr mpotrivF si nu vei osndi, vei lua nu mai puIinF platF
de la cel dinti Ji aceasta mF voi sili sF v!o arFt din Scripturi, ca sF cunoaGteIi cF pe ct nu ne
folosesc prietenii cnd ne laudF, pe att ne folosesc vrFjmaGii cnd ne #rFiesc de rFu De multe
ori prietenii ne lin#uGesc, acoperindu!ne pFcatele, pe cnd vrFjmaGii ni le aduc n faIF Ji de
vreme ce din pricina iubirii de sine nu ne vedem pFcatele noastre, aceia, vrFjmFGindu!ne si
nfruntndu!ne, de multe ori le vFd mai cu de!amanuntul dect noi Gi astfel vrFjmFGia lor ni se
face pricinF de mare folos
Nu numai cF aceia ni le aduc aminte sF le cunoaGtem, ci ne cautF sF le Gi lepFdFm pe urmF, cF de
te va ocFr vrFjmaGul cu un pFcat, care Gtii cF este n tine, auzindu!l, nu numai cF nu trebuie sF!l
ocFrFsti, ci cu att mai mult de nevoie este a suspina cu amar Gi ru#ndu!te lui Dumnezeu, ndatF
vei lepFda acel pFcat Ji oare ce lucru poate fi mai fericit dect acesta> Si ce este mai lesnicios
dect scFparea de pFcate>
Dar ca sF nu socoteGti cF te mn#iem att de simplu Gi cu cuvinte omeneGti, Ii voi aduce Gi
mFrturia dumnezeeGtilor Scripturi, ca sF nu te mai ndoieGti ntru nimic de aceasta
@ra un fariseu si un vameG, din care unul ajunsese la rFutatea cea mai de pe urmF, iar celFlalt
purta de #rijF de dreptatea cea desFvrGitF 7ariseul Gi mpFrIea averile, petrecea vremea vieIii
sale n rFpiri si silnicii &mndoi s!au suit la Templu sF se roa#e 7ariseul zicea( HDumnezeule, Ii
mulIumesc cF nu sunt ca ceilalIi oameni, rFpitori, nedrepIi, nici ca acest vameG+< $ar vameGul,
departe stnd, n!a rFspuns mpotrivF ocFrnd, nici a pri%Fnit, nici a zis cuvintele ce obiGnuiesc sF
le zicF mulIi( ndrFzneGti sF te le#i de viaIa mea Gi sF osndeGti faptele mele>
:are nu sunt mai bun dect tine> $Ii voi vesti #resalele tale Gi voi face ca niciodatF sF nu mai
calci pe aceste pra#uri sfinte Nici un cuvnt dintre acestea n!a zis, pe care noi le zicem n toate
zilele nvinuindu!ne unii pe alIii Ci suspinnd cu amar si bFtndu!Gi pieptul numai att a zis(
H4ilostiv fii mie, pFcFtosului+; ,3c -1, -6/ Ji s!a po#ort ndreptat &i vFzut filozofie> & primit
ocarF, dar s!a spFlat prin ea Ji!a cunoscut pFcatele, dar le!a lepFdat Ji nvinuirea pFcatului i s!a
fFcut pricinF de ndreptare, iar vrFjmaGul fFrF voia lui i s!a fFcut fFcFtor de bine Ct trebuia sF se
osteneascF vameGul postind, prive#%ind, dormind pe jos, mpFrIindu!Gi averile sale Gi Geznd
multF vreme n sac Gi n cenuGF, ca sF!si poatF lepFda pFcatele sale> Nimic din acestea n!a fFcut,
ci numai cu un cuvnt simplu a lepFdat toatF rFutatea Cel care l ocFra Gi l clevetea i!a adus
cununa dreptFIii, fFrF sudori, osteneli Gi vreme ndelun#atF
Vezi cF deGi va #rFi cineva lucruri adevFrate despre noi, pe care Gtim cF le avem, dar de nu vom
ocFri pe cel ce #rFieGte, ci vom suspina cu amar si vom ru#a pe Dumnezeu pentru pFcate, vom
putea lepFda toate #resalele> &Ga si acesta s!a ndreptat, fiindcF n!a ocFrit pe acela, ci a suspinat
pentru pFcatele sale
Vezi ct folos aduce ocara vrFjmaGilor de o vom suferi cu rFbdare> De ce ne m%nim> DacF tu nu
te vei vFtFma, o omule, nici prietenul, nici vrFjmaGul, nici c%iar diavolul nu te va putea vFtFma
Si dacF cei ce ne ocFrFsc, ne clevetesc si ne vrFjmuiesc pnF a ne lua viaIa, unii mpletindu!ne
cununF de mucenicie, precum am arFtat, iar alIii ne ocFrFsc pFcatele noastre Gi ne fac drepIi,
precum a fFcut vameGul, de ce ne mai sFlbFticim mpotriva lor>
Ji sF nu zicem( Cutare m!a zFdFrt, sau cutare m!a provocat sF!i zic cuvinte de ocarF Nu ei, ci
noi suntem pricinuitorii vrajbelor CFci dacF vom voi sF rFbdFm, nici dracul nu ne va putea porni
spre mnie Ji acest lucru este arFtat din multe locuri, dar mai ales din istoria despre David care
ne stF nainte Cuviincios este sF v!o spun astFzi, aducndu!vF aminte dra#ostei voastre, unde am
lFsat cuvntul nostru Si unde l!am lFsat>
3a rFspunsul de ndreptare a lui David De nevoie dar este sF spunem astFzi cuvintele lui Saul, ca
sF vedem ce a rFspuns acesta la ndreptFIirea aceluia CFci nu numai din cuvintele pe care le!a
#rFit David vom cunoaGte fapta lui bunF, ci si din cele ce zice Saul Si de se va arFta cF acesta
#rFieGte ceva blnd Gi liniGtit, acest lucru sF!l datorFm celui care a sc%imbat omul, care a nvFIat
Gi a pus n rnduialF sufletul lui
Deci ce zice Saul cnd aude pe David spunnd acestea( H$atF poala %ainei tale este n mna mea+
,$ $mp A9, -A/ Gi toate celelalte pe care le!a spus spre dovedirea blndeIii lui HDlasul tFu
este acesta, fiule David>+ ,$ $mp A9, -8/ :, ce sc%imbare bruscF s!a fFcut; CFci cel ce nu
suferea niciodatF sF!l c%eme pe nume, urnd Gi nsFGi numele lui, acum l face si rudF, numindu!l
pe el fiu al sFu Cine este mai fericit dect David care pe uci#aGul de oameni l!a fFcut tatF, pe lup
oaie, cuptorul mniei l!a umplut de multF rouF, valurile le!a aliniat Gi a strins toatF aprinderea
mniei>
Cuvintele acelea ale lui David intrnd n mintea celui sFlbFticit, au lucrat toatF aceastF
sc%imbare, pe care ne!o aratF aceste cuvinte Si n!a zis HCuvintele tale sunt acestea, fiule
David>+ Dar ce> HDlasul tFu este acesta, fiule David>+ CFci si numai #lasul lui a sc%imbat
starea lui Saul Si precum un tatF auzind #lasul copilului sFu, care s!a ntors de undeva dupF
multF vreme, se veseleGte cunoscndu!l fFrF sF!l vadF, aGa si Saul, fiindcF cuvintele lui David
intrnd au scos afarF vrajba, a cunoscut pe Sfntul si lepFdnd patima a primit afecIiune
CFci scoInd afarF mnia a primit voie bunF si milostivire Ji precum de multe ori cunoaGtem pe
prieten Gi noaptea dupF #las, c%iar nefiind el aproape, pe care ziua Gi de departe l cunoaGtem, la
fel se ntmplF si la vrajbF Ct timp ne aflFm ntre noi nvrFjbiIi, si #lasul l auzim altfel si faIa o
vedem cu mintea stricatF $ar dupF ce lepFdFm mnia, #lasul cel mai nainte ni se pFrea pizmaG Gi
vrFjmaG ni se aratF acum dulce Gi plFcut, iar faIa vrFjmaGului cea nesuferitF ni se aratF cu %ar Gi
doritF
3a fel se face n vremea cea rea 4ulIimea norilor nu lasF sF se vadF frumuseIea cerului Ji deGi
am avea oc%iul de mii de ori mai strFbFtFtor nu vom putea vedea strFlucirea cea de sus Dar dupF
ce fierbinIeala razei va spar#e norul, va apFrea soarele arFtnd iarFGi buna podoabF a ceKrului
&Ga se ntmplF Gi la noi cnd suntem mnioGi Vrajba stF naintea oc%ilor Gi urec%ile noastre ca
un nor #ros, iritnd astfel Gi #lasurile Gi feIele noastre $ar dacF rFbdnd vom lepFda vrajba si vom
spar#e norul m%nirii, atunci cu #nd curat Gi drept vom vedea Gi vom auzi toate cele folositoare
nentinFrii 3ucru care s!a ntmplat Gi la Saul, cFci dupF ce s!a spart norul vrajbei, a cunoscut
#lasul lui David care zice( HDlasul tFu este acesta fiule, David+ Care #las> Care a surpat pe
Doliat Gi a scos Cetatea din primejdii
CFci atunci cnd toIi erau n primejdie de robie Gi de moarte, le!au dat si#uranIa Gi libertatea" Gi
multe alte faceri de bine le!a dFruit Cu acel #las a surpat pe barbarul acesta, cFci mai nainte de a
lovi cu piatra, a fost ntFrit de puterea ru#Fciunii, cFci zice( HTu vii la mine cu sabie Gi cu suliIF Gi
cu pavFzF, iar eu voi mer#e la tine ntru numele Domnului Dumnezeului Savaot, pe Care 3!ai
ocFrt astFzi+ ,$ $mp -8, 9=/ Ji aGa a aruncat piatra $ar #lasul acesta a luat ca cu mna piatra Gi
a dus!o asupra lui Doliat" acesta a pus fricF n acel barbar" acesta a tFiat ndrFzneala vrFjmaGului
Ji ce te minunezi cnd #lasul dreptului potoleGte mnia Gi surpF pe vrFjmaGi, cnd el iz#oneGte Gi
pe diavoli &postolii abia #rFiau Gi toate puterile potrivnice fu#eau $ar #lasul SfinIilor a facut ca
de multe ori sF stea sti%iile Gi sF sc%imbe rnduiala lor CFci $sus al lui Navi numai cnd a zis(
HSF stea soarele< si luna<+ ,-5, -A/ au stat 3a fel 4oisi a le#at marea Gi apoi a slobozit!o $ar
cei trei tineri au sc%imbat lucrarea focului prin #lasul laudelor lor
'entru aceasta Gi Saul nfiorndu!se de acel #las, a zis( HDlasul tFu este acesta, fiule David>+ Dar
ce rFspunde David> HBobul tFu sunt, Doamne al meu mpFrate+
Cine cinsteGte mai mult pe aproapele dect pe sine face ca Gi acela sF!l cinsteascF, cercetndu!se
oarecum ntre ei, care va da cinstea mai nti celuilalt &cesta a fFcut ca Saul sF!l facF pe David
rudF a sa, iar acesta l!a numit stFpn 'rin aceste cuvinte parcF David ar zice( HNumai un lucru
caut, mntuirea si sporirea ta n fapta bunF 4!ai numit pe mine fiu> @u mF mulIumesc dacF mF
consideri robul tFu, numai sF lepezi ur#ia, sF nu mF mai bFnuieGti de ceva rFu si sF nu socoteGti
cF sunt vrFjmaGul tFu+
Ji aGa mplinea le#ea cea apostoleascF, care porunceGte( H$n cinste, unii altora daIi
ntietate+ ,Bm -A, -5/
Nu precum fac mulIi, care fiind mai rFi dect dobitoacele, nu vor ca ei mai nti sF ierte pe
aproapele, socotind cF de va face aGa se ocFrFGte si se micGoreazF Ce poate fi mai de rs dect
aceastF nebunie> Ce poate fi mai de ocarF dect aceastF trufie Gi mndrie> CFci atunci te!ai
njosit Gi te!ai ocFrt, o omule, cnd aGtepIi ca tu mai nti sF fii iertat de aproapele Ce este mai
rFu dect mndria> Ji ce este mai de rs dect trufia si slava deGartF> DacF tu mai nti vei ierta
Gi Dumnezeu te va lFuda Gi vei lua toatF plata $ar de vei aGtepta ca tu mai nti sF fii cinstit Gi
apoi sF cinsteGti pe aproapele, nici un lucru mare n!ai fFcut
CFci cel ce a fFcut ncepFturF cinstei, acela va lua toatF plata Deci sF nu aGteptFm ca noi sF fim
cinstiIi mai nti dect alIii, ci noi sF aler#Fm cinstind pe aproapele si totdeauna sF facem
nceputul iertFrii SF nu socotim cF acest lucru este defFimFtor si njositor, deoarece iertarea a
nc%e#at multe prietenii, a tFiat multe certuri Gi a potolit multe rFutFIi
Deci sF nu te leneveGti, o iubitule, de lucrarea aceasta, ci de va fi cu putinIF pe toIi cei ce!i
ntlneGti, oricare ar fi ei, sF le dai tu mai nti cinstea iertndu!i $ar dacF aproapele va apuca mai
nainte de ct tine, aratF!i si mai mare cinste CFci aceasta a sfatuit!o Gi 'avel, zicnd( HUnul pe
altul socoteascF!l mai de cinste dect el nsuGi+ ,7ilipA,6/
&Ga a fFcut Gi David, cinstind el mai nti pe Saul, iar dupF ce a fost cinstit Gi el, zicnd( HBobul
tFu sunt, Doamne al meu mpFrate+ Si vezi ct folos a cGti#at DupF ce David a zis aceasta,
Saul nu a putut sF primeascF fFrF de lacrimi sFnFtatea si filozofia pusF de David n sufletul sFu
Cine poate fi mai fericit dect 'roorocul acesta, care ntr!o clipF a sc%imbat pe vrFjmaGul sFu al
cFrui suflet nsetat de sn#e Gi de ucidere l!a fFcut deodatF izvortor de plnsuri Gi de vaiete>
Nu mF minunez att de 4oise, care a scos izvoare de ape din piatrF vrtoasF, cum mF minunez
de David, care a scos izvoare de lacrimi din oc%i de piatrF CFci acela a biruit firea, iar acesta a
biruit voinIa liberF &cela a lovit piatra cu toia#ul, iar acesta a lovit inima cu cuvntul nu ca s!o
m%neascF, ci ca s!o facF curatF Gi blndF
Si mplinind acest lucru a arFtat mai mare facere de bine ca mai nainte, ntr!adevFr lucru de
mare cinste Gi de mirare este cF David nu si!a scos sabia ca sF taie capul vrFjmaGului, dar de mult
mai multe cununi este vrednic faptul cF a sc%imbat voinIa lui, facnd!o bunF, si prefacndu!l
blnd &ceastF facere de bine este mai mare dect aceia, cFci nu este la fel a dFrui viata si a aduce
la filozofie Nu este deopotrivF a izbFvi de mnia ceea ce sufla ucidere nedreaptF si a!l izbFvi de
nebunia care!l ducea la atta rFu David oprind pe ostaGii sFi sF nu ucidF pe Saul, i dFruieGte
viaIF, iar scoInd rFutatea din sufletul sFu cu cuvintele cele blnde, i!a dFruit viaIa ce va sF fie Gi
bunFtFIile cele veGnice
3audF!l deci pe David pentru blndeIea lui, dar mai mult minuneazF!te de el pentru sc%imbarea
lui Saul 4ai mare este a birui nebunia altora, dect a!Gi stFpni patimile sale, potolind inimF
aprinsF de mnie, prefacnd tulburarea n alinare Gi umplnd de lacrimi fierbinIi oc%ii care
priveau spre ucidere Ji lucru de mai mare mirare este cF, de ar fi fost Saul dintre oamenii cei
blnzi Gi smeriIi uGor ar fi putut fi ntors la bunFtatea fireascF, dar el era sFlbFticit Gi ajunsese la
rFutatea cea mai de pe urmF, silindu!se la ucidere TotuGi David ntr!o clipF face ca sF se stin#F
toatF amFrFciunea aceea 'e care dintre cei vestiIi cu filozofia nu!i va ntrece David>
Deci Gi tu cnd vei prinde pe vrFjmaGul tFu n minile tale, nu cu#eta cum sF te rFzbuni pe el Gi cu
ce mulIime de ocFri sF!l sperii Gi sF!l alun#i, Gi cum sF!l vindeci si cum sF!l ntorci la blndeIe
Si sF nu te depFrtezi de el pnF ce n!ai fFcut Gi n!ai zis totul ca sF biruieGti cruzimea lui cu
blndeIea ta
CFci nimic nu este mai vrednic dect blndeIea Cu cuvntul blnd frn#i oasele, cu toate cF ce
este mai tare dect osul> CFci de va fi cineva vrtos si nenduplecat, va fi biruit cu lesnire de cel
ce se poartF cu el cu blndeIe
Ji iarFGi( HBFspunsul cucernic ntoarce mnia+ 'entru aceasta arFtat este cF a porni pe vrFjmaG
spre mnie, sau a se mpFca stF mai mult n puterea ta, dect ntr!a lui Ji ntru noi, nu ntru cei
mnioGi, stF puterea de a stin#e sau a aprinde flacFra mniei acelora $ar cel ce a zis cele de mai
sus le adevereGte cu o pildF zicnd( HDe vei sufla ntr!un cFrbune aprins vei aprinde flacFra, iar
de vei scuipa peste el l!ai stins+

Ji peste amndouF lucrFrile tu eGti stFpn, cFci amndouF ies din #ura ta &Ga Gi cnd eGti
nvrFjbit cu aproapele De vei scoate cuvinte trufaGe Gi nebune aIIi focul aceluia suflnd peste
cFrbuni, iar dacF vei folosi cuvinte blnde si smerite mai nainte de a se ridica vFpaia, ai stins
toatF mnia
Deci sF nu zici cF attea am pFtimit Gi attea am auzit, cFci peste toate tu eGti stFpn DupF cum
am zis, a aprinde Gi a stin#e flacFra mniei stF n voinIa ta
Cnd vei vedea pe vrFjmaGul tFu, sau Ii va veni n minte c%ipul lui, uitF toate cele de m%nire pe
care le!ai auzit $ar de nu vei putea sF le uiIi, pune!le pe seama diavolului Gi adunF!Ii numai pe
cele bune pe care Ii le!a #rFit sau fFcut cndva acela CFci de vei nceta sF pomeneGti acestea
de#rab vei nceta vrajba Ji de vei voi sF!i vorbeGti, iartF!i cele fFcute Iie Gi, lepFdnd patima Gi
stin#nd mnia, ceartF!l Gi!l mustrF Gi numai aGa vei putea birui CFci fiind mnioGi nu vom putea
vreodatF nici auzi, nici #rFi ceva sFnFtos, iar izbFvindu!ne de patimi nici noi nu vom scoate
cndva vreun cuvnt aspru, nici pe alIii nu vom auzi #rFind aGa
Nu cuvintele n sine obiGnuiesc sF ne sFlbFticeascF, ci petrecerea n vrajbF Gi aprinderea
de ea CFci de multe ori aceleaGi cuvinte auzindu!le de la prieteni, care #lumesc, sau de la copiii
cei mici, nu numai cF nu pFtimim nimic rFu din auzirea lor, ci rdem Gi ne veselim de ele
Suntem aGa pentru cF nu le auzim cu minte stricatF, nici cu suflet cuprins de mnie &Ga Gi de la
vrFjmaGi de vei auzi oarecare cuvinte, nu vor putea sF te vateme de vei lepFda vrajba Gi vei stin#e
mnia
Ji nu numai cele ce se #rFiesc, dar nici mFcar cele ce se fac Iie, precum nu s!a vFtFmat nici
7ericitul acesta Ci vFznd pe vrFjmaGul sFu narmndu!se mpotriva sufletului sFu Gi fFcnd totul
ca sF!l piardF, nu numai cF nu s!a sFlbFticit, ci s!a ntors spre mai multF milostivire CFci cu
ct Saul vrFjmFGuia mai mult, cu att David pln#ea mai tare pentru el 7iindcF Gtia cu adevFrat
cF nu cel ce pFtimeGte nedreptate este vrednic de lacrimi Gi de plns, ci cel ce o face, pentru cF se
vFtFma pe sine
De aceea a alcFtuit Gi o cuvntare ndelun#atF de dezvinovFIire Gi nu s!a lFsat pnF ce nu l!a fFcut
si pe acela sF se dezvinovFIeascF Gi sF se ndepFrteze prin lacrimi Gi plns $ar dupF ce a plns Gi
s!a vFitat, a scos un #las amar Gi a zis( H4ai drept eGti tu dect mine+ CFci tu mi!ai dat mie cele
bune, iar eu ti!am rFsplFtit cu rele Vezi cum Gi nvinuieGte rFutatea sa Gi se ndreaptF nesilit de
nimeni, iar fapta cea bunF a Dreptului o laudF>
&Ga fa Gi tu
Cnd vei avea pe vrFjmaGul n minile tale nu!l pedepsi, ci dezvinovFteste!te pe tine, ca sF!l faci
Gi pe el sF se umileascF CFci de!l vom acuza se opreGte, iar de!i vom arFta #ndurile noastre se
va umili, rusinndu!se de blndeIea noastrF Ji astfel Gi mustrarea se face fFrF patimF si acela se
izbFveGte de toatF rFutatea 'recum s!a ntmplat Gi aici, cel ce a nedreptFIit se pocFieGte, iar cel
nedreptFIit tace CFci Saul n!a zis( H4i!ai dat mie bune+, ci Hmi!ai rFsplFtit mie bine+ &dicF n
locul vrFjmFGiei, a dorinIei de ucidere Gi ale celorlalte nenumFrate rele, mi!ai rFsplFtit cu mari
faceri de bine $ar eu nici aGa n!am devenit mai bun, ci Gi dupF acele faceri de bine ale tale am
rFmas n rFutate Dar tu nu te!ai sc%imbat, ci ai rFmas pFzindu!Ii obiceiul tFu, facndu!mi bine
mie celui ce te vrFjmFGuiam
De cte cununi nu este vrednic David din cuvintele acestea CF deGi le #rFia #ura lui Saul, dar
nIelepciunea si meGteGu#ul lui David le!a sFdit pe ele n sufletul lui
HJi tu mi!ai arFtat mie astFzi ! zice Saul ! ce bine mi!ai fFcut" cum Domnul 4!a dat astFzi n
minile tale Gi nu m!ai omort+ Saul mFrturiseGte o altF faptF bunF a lui David, cum facndu!i
bine n!a tFcut, nici n!a trecut!o cu vederea, ci venind i!a spus ,lui Saul/ fFcnd aceasta nu spre
laudF, ci voind sF arate Gi sF!l nveIe cu lucrurile nsFGi, cF este din cei ce cu#etF bine Gi poartF
#rijF de el, iar nu din cei ce vrFjmuiesc si viclenesc &tunci este de folos a spune cineva facerile
sale de bine numai cnd se urmFreGte folosul aproapelui $ar cnd le va arFta cineva Gi le va
propovFdui neavnd nici o nevoie, nu va fi mai bun dect cei ce ocFrFsc
Dar cnd va face aceasta voind sF ncredinIeze pe cel pFcFtos de care are o pFrere rea, este
purtFtor de #rijF Gi fFcFtor de bine 3ucru acesta l!a fFcut Gi David, nu poftind laudF de la Saul, ci
voind sF smul#F din el mnia cea nrFdFcinatF Saul l!a lFudat pe el, cF i!a fFcut bine Gi i!a spus
acea facere de bine
&poi Saul voind sF!l rFsplFteascF pe David, dar neputnd sF afle ceva pe mFsura celor fFcute, pe
$nsuGi Dumnezeu i!3 dF rFsplFtitor, zicnd( HCF de va afla cineva pe vrFjmaGul sFu n necaz Gi!l
va ajuta sF #FseascF calea cea bunF, Domnul i va rFsplFti lui cele bune, precum ai fFcut tu
astFzi+ Ji cu ce avea sF!i rFsplFteascF lui David pentru aGa vrednice faceri de bine, cF de i!ar
fi dat Gi mpFrFIia cu toate cetFIile, n!ar fi fost de!ajuns CFci David nu numai mpFrFIia Gi
cetFIile i!a dat, ci nsFGi viaIa i!a dFruit!o Ji fiindcF Saul nu putea sF!i rFsplFteascF cu altF
viaIF, $l roa#F pe Dumnezeu sF!l cinsteascF cu rFsplFtirile cele de acolo, lFudndu!l Gi
nvFInd pe toIi cF atunci cnd vor face nenumFrate faceri de bine vrFjmaGilor lor, Dumnezeu le
vor rFsplFti n ceruri
&poi zice( HJi iatF eu acum cunosc cFci cu adevFrat vei mpFraIi Gi va sta n mna ta mpFrFIia lui
$srail $nsF jurF!te cF nu vei pierde sFmnIa mea dupF mine Gi nu vei pierde numele meu din casa
tatFlui meu+
Dar de unde cunoGti acestea, spune!mi> :stile sunt sub comanda ta, banii, armele, cetFIile, caii,
ostaGii Gi toatF puterea mpFrFteascF la tine este $ar acesta este #ol Gi lipsit, neavnd nici cetate,
nici casF, nici familie De unde zici acestea, spune!mi> De la faptele lui CF nu m!ar fi biruit cel
#ol, lipsit si fFrF de arme cel ntrarmat Gi cu atta putere de nu ar fi avut pe Dumnezeu cu el $ar
cel ce are pe Dumnezeu cu sine este mai tare dect toIi
&i vFzut cum filozofeazF Saul dupF izbFvirea de vrFjmFGie> &i vFzut cF este cu putinIF ca
vrFjmaGul sF lepede toatF rFutatea, sF se sc%imbe Gi sF se ntoarcF la cele bune>
SF nu ne lenevim dar de mntuirea noastrF CF deGi ne vom po#ori c%iar n prFpFstiile rFutFIii
este cu putinIF sF ne ridicFm Gi sF ne ndreptFm, lepFdnd toatF rFutatea
Ji apoi ce zice> HJi acum jurF!mi!te pe Domnul cF nu vei pierde sFmnIa mea dupF mine si nu
vei pierde numele meu din casa tatFlui meu+, mpFratul se umileGte naintea celui simplu, cel
ncoronat face ru#Fciune pentru fii lui, ru#nd pe cel fu#ar 7aptul cF Saul ndrFzneGte sF roa#e
pe vrFjmaGul sFu pentru unele ca acestea, este lucrarea faptei bune a lui David Ji cere jurFmnt,
nendoindu!se de obiceiul cel bun al lui David, ci cu#etnd la mulIimea relelor ce i le!a fFcut
HCurF!te mie sF nu pierzi sFmnIa mea dupF mine+ 'une pe vrFjmaGul sFu ocrotitor al copiilor sFi
Gi!i dF pe minile lui, ca si cum i!ar lua de mnF prin cuvintele acestea si i!ar aduce naintea lui
Dumnezeu
Dar David ce face> :are e viclenit, sau s!a prefFcut auzind acestea> Nicidecum Ci ndatF s!a
plecat Gi a primit ru#Fmintea Ji dupF ce a murit Saul nu numai cF n!a omort pe urmaGii lui, ci a
mplinit si mai mult dect ceea ce a fF#Fduit CFci pe fiul lui Saul, care era bolnav la picioare l!a
primit n casa sa, l!a fFcut pFrtaG mesei sale si l!a nvrednicit de cea mai mare cinste
Ji nu se ruGina de el, nici considera cF se necinsteGte masa cea mpFrFteascF cu copilul cel olo#,
ci se fFlea socotind aceasta de mare cinste 7iecare din cei ce cinau mpreunF cu el se duceau
lund mare nvFIFturF 'entru cF vFznd pe fiul lui Saul, care a fFcut attea rele lui David, cF a
primit atta cinste de la el, de ar fi fost mai sFlbatec dect toate fiarele, vFznd aceasta, se ruGina
Gi se roGea Gi apoi se mpFca cu toIi vrFjmaGii DacF David ar fi poruncit ca fiul lui Saul sF i se
dea %ranF Gi leafa din altF parte era lucru mare Dar a!l aduce pe el la masa sa, era mare filozofie
JtiIi cF nu este lesne a iubi pe fiii vrFjmaGilor Ji ce zic a!i iubi> & nu!i ur, nici a pri#oni este
lucru mare CFci mulIi dupF ce au murit vrFjmaGii lor, mnia ce o aveau asupra acelora au
slobozit!o asupra copiilor lor Dar viteazul acesta n!a fFcut aGa, ci Gi cnd vrFjmaGul era viu l!a
pFzit si dupF ce a murit, dra#ostea faIF de el a arFtat!o copiilor lui
Ce este mai sfinIitF dect masa aceluia mpreKjurul cFreia stFteau fiii vrFjmaGului lui> Ce este
mai du%ovnicesc dect ospFIul acela din care izvorau attea binecuvntFri> $ar lucrarea aceasta
era de n#er, iar nu de un om care a fFcut ospFI CF a imbratiGa Gi a iubi pe fiii vrFjmaGului, care
s!a ispitit de nenumFrate ori sF!l omoare, l suie la ceata acelora
7F Gi tu aGa, iubitule, Gi poartF de #rijF de copiii vrFjmaGului tFu Gi cnd sunt vii si dupF moartea
lor Cnd sunt vii prin lucrarea aceasta te mpaci cu parinIii lor $ar dupF ce mor, purtnd de #rija
de copiii lor, vei tra#e de la Dumnezeu multa dra#oste, te vei incununa cu nenumarate cununi Gi
vei primi binecuvntFri de la toIi, nu numai de la cei ce primesc facerile noastre de bine ci Gi de
la cei ce vFd
&ceasta Ii va ajuta n ziua aceea, iar vrajmaGii tFi, care au primit de la tine faceri de bine, Ii vor
fi mari apFrFtori n ziua judecaIii Gi tu te vei slobozi de multe pFcate Si desi ai facut nenumFrate
#reGale, dar mplinind porunca care zice( H$ertaIi vrFjmaGilor voGtri, ca si TatFl vostru sa vF ierte
#reGalele voastre+, vei lua iertare de toate pFcatele tale
$ar aici Ii vei petrece viaIa cu bunF nFdejde Gi pe toIi i vei avea prieteni CFci cei ce vad cF
iubeGti aGa de mult pe vrFjmaGii tFi si pe fiii acelora, cum nu vor dori sF fie prieteni ai tFi, dorind
sF facF Gi sF pFtimeascF toate pentru tine> $ar cnd vei dobndi de la Dumnezeu atta dra#oste,
nct pe toIi i vei avea doritori Iie de toate cele bune, ce ntristare vei mai simIi> Ji cine va
petrece viaIF mai fericitF dect tine>
Deci nu numai sF ne minunFm de acestea, ci Gi ieGind afarF sF le pFzim Gi cercetnd fiecare pe
vrFjmaGii sFi, sF!i mpace cu sine Gi sF!i facF prieteni adevFraIi Ji de va cere trebuinIa ca sF
arFtFm isprFvile noastre Gi sF cerem iertare de la aceia, sF nu ne lepFdFm a o face, cu toate cF noi
vom fi cei nedreptFIiIi &stfel fFcnd mai mare ne va fi nouF plata, mai multF ndrFznealF, Gi vom
dobndi ne#reGit mpFrFIia cerurilor, cu darul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru $isus
*ristos cu Carele, mpreunF TatFlui si Sfantului Du%, se cuvine slava, stFpnirea Gi cinstea acum
Gi pururea Gi n vecii vecilor &min
Ctre cei ce las slujbele bisericeti si se duc la petreceri
CUVNT
CFtre cei ce lasF slujbele bisericeGti si se duc la petreceri
Cum cF mult mai folositoare este petrecerea n bisericF
dect zFbava la teatre si mult mai dulce
Despre al doilea cuvnt la ru#Fciunea &nei"
si cum cF trebuie a ne ru#a adeseori n tot locul,
c%iar de vom fi n tr#, pe cale, sau n pat
Nu Gtiu ce cuvinte sF ntrebuinIez astFzi 'entru cF voiesc sF nvinuiesc, cFci vFd mulIimea
mpuIinndu!se de la slujbe
'roorocii se ocFrFsc, &postolii se trec cu vederea si 'FrinIii se defFima, iar prin slu#i ocara trece
la StFpnul Dar nu!i vFd pe cei care trebuie sF audF mustrarea, ci numai pe voi care nu aveIi
trebuinIF de nvFIFtura si sfatuirea aceasta
$nsF nici aGa nu trebuie sF tFcem, ca durerea pe care o avem pentru aceia s!o scoatem afarF prin
cuvinte, rFsuflndu!ne puIin si pe aceia sF!i plecFm sF se ruGineze si sF roGeascF, slobozind
asupra lor atIia mustrFtori, care sunteIi voi cei ce auziIi CF de ar fi venit ei aici numai pe noi ne!
ar fi auzit mustrndu!i, dar acum fu#ind de mustrarea noastrF, vor auzi de la voi toate acestea
&Ga fac Gi prietenii, atunci cnd nu ntlnesc pe cei vinovaIi, spun toate prietenilor lor, ca
mer#nd la ei sF le spunF cele zise &Ga a fFcut si Dumnezeu, cF lFsnd pe cei ce au #reGit,
vorbeGte cu $eremia care nici o nedreptate n!a fFcut, zicndu!i( HVezi ce 4i!a fFcut fiica cea
nebunF a lui $uda+ De aceea Gi noi vorbim cu voi despre aceia, ca mer#nd sF!i ndreptaIi
CFci cine va suferi atta defFimare> :datF pe sFptFmnF ne adunFm aici Gi nici n ziua aceasta nu
voiesc sF treacF cu vederea #rijile vieIii acesteia De!i vor nvinovFIi si mustra cineva, ndatF pun
nainte sFrFcia, nevoia a#onisirii %ranei cei de nevoie Gi alte treburi care i silesc, aflnd cu
mintea lor ndreptFri, care sunt mai rele dect orice dojana CF ce poate fi mai rFu dect aceastF
ndreptFIire> Ji cFrui lucru de nevoie trebuie sF!i dFm mai multF silinIF dect lucrurile lui
Dumnezeu> Ji cu toate cF ndreptFIirea s!ar pFrea ntemeiatF, dar ea este osndF precum am zis
$ar ca sF cunoaGteIi cF toate acestea sunt scorniri Gi acoperFmnt al lenevirii, nimic nu voi #rFi, ci
ziua de poimine i va vFdi pe toIi aceGtia care inventeazF unele ca acestea CFci toatF cetatea se
va duce la aler#area cailor, #olindu!se casele Gi tr#urile, ca sF vadF acea priveliGte cFlcFtoare de
le#e &ici nici locul 0isericii, care este cel mai ales, nu este cu putinIF a!l vedea plin, iar acolo nu
numai locul aler#Frii de cai este plin, ci Gi pridvoarele Gi casele, locurile cele netede Gi
prFpFstioase Gi alte locuri le apucF de mai nainte
Ji nici sFrFcia, nici treaba, nici neputinIa trupului, nici boala picioarelor, nici orice altceva
de acest fel nu opreGte turbarea acea nenfrnatF Ci oameni bFtrni alear#F acolo mai tare
dect tinerii cei zburdalnici, ruGindu!Gi cFrunteIele lor, ocFrnd vrsta Gi fFcndu!si de rs
bFtrneIele
&ici cnd intrF ascultF cu dez#ust Gi cu lenevire cuvintele cele dumnezeieGti pricinuind
n#%esuialF, sufocare Gi altele de acest fel $ar acolo stnd cu capetele descoperite la soare,
cFlcndu!se, mpin#ndu!se, n#%esuindu!se Gi pFtimind multe alte rele se desfatF ca Gi cum s!ar
afla ntr!o livadF
'entru aceasta cetFIile noastre sunt stricate, pentru cF au dascFli rFi ai tineretului
Ji cum vei putea sF mblnzeGti pe tnFrul cel fFrF de rnduialF, dacF tu la bFtrneIe faci lucrurile
tinerilor>
Cum dupF atta vreme nu te!ai sFturat de acea privire urtF>
Cum vei putea pune n rnduialF pe fiul tFu, sau cum vei pedepsi pe slu#a ta cnd #reGeGte> Cum
sF sfatuieGti pe altul care se leneveGte de cele cuviincioase, cnd tu la bFtrneIe faci niGte
necuviinIe ca acestea>
Ji dacF bFtrnul va fi ocFrt de tnFr, ndatF i pune nainte vrsta, Gi mulIi vin n ajutorul lui Dar
cnd va fi trebuinIF de a nIelepIi si de a nfrna pe cel tnFr, nu mai pune nainte vrsta, ci cu
mai multF turbare dect tnFrul, alear#F la acea priveliGte cFlcFtoare de le#e Ji zic acestea
atin#nd pe cei bFtrni, iar nu izbFvind de pri%Fnire si nvinovFIire pe cei tineri, ci prin aceia
ntFrind pe aceGtia
CFci dacF cel bFtrn nu trebuie sF facF aceasta, cu mult mai mult cel tnFr 3a bFtrni este
mare necuviinIa si pricinuieGte rs cnd fac unele ca acestea 'entru tineri mai cumplitF este
pierzarea, mai adncF prFpastia, cu ct este mai mare puterea poftei Gi mai cumplitF flacFra
patimei Ji de va prinde numai putinF materie de afarF, pe toate le arde, cFci si la mnie Gi la
poftF tnFrul este mai plecat 'entru aceasta are trebuinIF de mai multF pFzire, de fru mai tare,
de n#rFdire mai severF
Ji sF nu!mi zici, omule, cF priveliGtea aceea pricinuieGte dulceaIF Ci vezi dacF nu cumva
mpreunF cu dulceaIa are Gi vFtFmare> Ji ce zic vFtFmare> CFci nici dulceaIF nu are lucrul acela
Ji vei vedea aceasta dacF vei privi Gi pe cei ce vin de la aler#area de cai Gi pe cei ce ies de la
0isericF Cine are mai mare dulceaIF cel ce a auzit pe 'rooroci, cel ce s!a mpFrtFGit de
binecuvntare, cel ce s!a ndulcit de nvFIFturF, cel ce s!a ru#at lui Dumnezeu pentru pFcatele
sale, uGurndu!Gi conGtiinIa Gi nemaicunoscnd nici o vinF de acest fel ntru el> Sau tu cel ce ai
lFsat pe 4aica, ai necinstit pe 'rooroci, ai ocFrt pe Dumnezeu, ai dFnIuit mpreunF cu diavolul,
ai auzit %ule Gi ocFri, ai c%eltuit vremea n zadar Gi nici un folos, trupesc sau du%ovnicesc, n!ai
adus de acolo acasF>
De aceea de voiai dulceaIF trebuia sF vii aici, cFci acolo ndatF urmeazF osndire, mustrare a
conGKtiinIei, cFinIF pentru cele ce ai fFcut, ruGine, ocarF Gi privire farF ndrFznealF $ar aici toate
sunt dimpotrivF, ndrFznealF si libertate de a vorbi cu toIi despre toate cele ce s!au zis aici
Deci cnd vei mer#e la tr# si vei vedea pe toIi cF alear#F la acea priveliGte, tu alear#F ndatF la
0isericF Gi zFbovind aici puIinF vreme, desfateazF!te totdeauna de cuvintele cele du%ovniceGti
$ar dacF vei fi tras de cei mulIi si te vei duce acolo, puIin te vei mn#ia, dar apoi toatF ziua vei
petrece m%nit osndindu!te pe tine si pentru ziua aceea Gi pentru multe altele Deci puIin sF te
sileGti, ca toatF ziua aceea sF te desfatezi CFci nu numai la rFutatea aceasta de obicei se ntmplF
aGa, ci si la toate celelalte
BFutatea are o oarecare dulceaIF vremelnicF, iar durerea Gi m%nirea este pentru totdeauna
7apta bunF are nsF puIinF ostenealF, iar folosul Gi veselia cea din ea este pururea Unul s!a ru#at
lui Dumnezeu, a lFcrimat Gi s!a m%nit puIin n vremea ru#Fciunii &ltul a dat milostenie, a
postit, sau a fFcut altceva din lucrurile cele bune &ltul a fost ocFrt, dar n!a ocFrt mpotrivF
Deci osteKneala este de puIinF vreme, dar totdeauna se bucurF si se veseleGte aducndu!Gi aminte
de isprFvile acelea
3a rFutate nu este aGa, ci dimpotrivF & ocFrt cineva, sau a rFspuns la ocarF cu ocarF Dar dupF
ce va mer#e acasF se roade pe sine cu#etnd la cuvintele pe care le!a zis, care de multe ori i!au
adus multF vFtFmare
De aceea de doreGti sF vnezi dulceaIF, fu#i de poftele tinerilor, poartF #rijF de nfrnare si
curFIire si ia aminte la ascultarea dumnezeiestilor cuvinte
Toate acestea le zicem cFtre voi, ca si voi sF le ziceIi la aceia Ji mustrndu!i adeseori cu aceste
cuvinte, sF!i tra#eIi de la orice obicei rFu si sF!i plecaIi sF facF toate cu c%ibzuialF cuviincioasF
CFci a celor ce nu fac aGa, nici osrdia lor nu o va lFuda cineva Ji vF voi arFta aceasta de la
slujba ce va sF fie
3a sfantul praznic de Cincizeci de zile, care se va sFvrGi de noi, atta mulIime va aler#a, nct
toate cele de aici vor pFrea strmte Dar eu nu laud mulIimea aceasta, cFci este din obicei, iar nu
din evlavie Deci ce poate fi mai ticFlos dect aceasta, cnd Gi lenevirea lor este plinF de atta
osndF Gi ceea ce se pare a fi osrdie este lipsitF de laudF> CFci cel ce se mpFrtFGeGte de
aceastF adunare dumnezeiascF cu rvnF, cu dorinIF Gi cu #nd curat, trebuie s!o facF totdeauna,
iar nu sF vinF numai la praznic ca Gi cei mulIi Gi apoi iarFGi sF se ducF, tras fiind ca un dobitoc de
patimile lumeGti
&s fi putut sF ntind Gi mai mult cuvntul, dar fiindcF Gtiu cF Gi fFrF de sfatuirea noastrF aIi fi
fFcut cele cuviincioase Gi aIi fi #rFit acelora mai multe dect cele ce am zis
Ji pentru ca sF nu vF fac supFrare cu mustrFrile, cercetndu!vF toate cele ce lipsesc, mF voi
apuca de nvFIFtura obiGnuitF, ntorcnd cuvntul la istoria despre &na Si sF nu vF miraIi cF ncF
n!am terminat vorbind despre ea, pentru cF nu pot scoate pe femeia aceea din mintea mea, ci mF
minunez de frumuseIea sufletului ei si de podoaba minIii ei
CFci iubesc oc%ii care lFcrimeazF n ru#Fciuni, mintea care totdeauna cu#etF la cele cereGti, #ura
Gi buzele care se mpodobesc nu cu rujuri, ci cu mulIumirea cea cFtre Dumnezeu, precum erau
ale aceleia Si mF minunez cF a filozofat, dar mai mult mF minunez cF femeia fiind a iubit
nIelepciunea" femeia pe care mulIi de multe ori au vorbit!o de rFu
HDe la femeie este nceputul pFcatului si prin ea toIi murim+, zice $isus Sira% ,A., 66/ si iarFGi(
HToatF rFutatea este micF pe ln#F rFutatea femeii+ ,A., A-/ $ar 'avel zice( HJi nu &dam a fost
amF#it, ci femeia amF#itF fiind, s!a fFcut cFlcFtoare de poruncF+ ,$ Tim A, -9/
De aceea mai mult mF minunez de ea cF lepFdnd aceste nvinuiri si ndepFrtnd #rFirea de rFu a
Gters toate ocFrile cele mpotriva ei, deGi era din firea cea clevetitF Gi pri%FnitF Ji a nvFIat cu
fapta cF toate acestea nu s!au fFcut din fire, ci din voinIa liberF Gi cF Gi din #enul lor este cu
putinIF sF se ajun#F la vrful faptei bune
7irea femeiascF este foarte sc%imbFtoare CF de se va pleca la rFutate, face mai rele, iar de se va
apuca de fapta bunF, mai de#rabF Gi va da sufletul dect sF se lase de scopul ei &Ga Gi aceasta a
biruit firea Gi prin stFruirea la ru#Fciune a fFcut sF odrFsleascF fiu din pntece sterp $ar dupF
aceasta alear#F iarFGi la ru#Fciune Gi zice( HntFritu!s!a inima mea ntru Domnul" nFlIatu!s!a
cornul meu ntru Dumnezeul meu+ ,$ $mp A, -/
Talcuirea cuvintelor HntFritu!s!a inima mea ntru Domnul+ am arFtat!o mai nainte dra#ostei
voastre $ar acum de nevoie este sF tlcuim zicerea care urmeazF CFci dupF ce a zis( HntFritu!s!a
inima mea ntru Domnul+ a spus HnFlIatu!s!a cornul meu ntru Dumnezeul meu+
Ce este Hcornul meu+> CFci deseori l ntreKbuinIeazF Scriptura, cnd zice( HnFlIa!se!va cornul
dreptului+ ,'s89, -5/ HnFlIatu!s!a cornul *ristosului lui )
Deci ce nseamnF corn> 'uterea, slava si cinstea
Si este asemenea ca la dobitoacele cele necuvntFtoare, cFci la ele n loc de putere Gi slavF au
cornul pus de Dumnezeu Ji de!- vor pierde, au pierdut cea mai mare parte a puterii lor
'recum este un ostaG fFrF arme, aGa este si un taur fFrF coarne
Deci prin aceasta nimic altceva nu zice femeia, fFrF numai cF Hs!a nFlIat slava mea+ Ji cum s!a
nFlIat> H$ntru Dumnezeul meu+ 'entru aceasta, Gi ntFritF este nFlIarea, cFci are temelie tare Gi
nemiGcatF
Slava cea de la oameni se datoreGte slFbiciunii celor ce se mndresc, de aceea se Gi rFstoarnF
lesne $ar slava cea de la Dumnezeu nu este aGa, ci de!a pururi rFmne nemiGcatF
'roorocul arFtnd pe aceste douF, adicF Gi rFsturnarea cea lesne a aceleia Gi statornicia acesteia,
zice( HTot trupul iarbF Gi toatF slava omului ca floarea ierbii Uscatu!s!a iarba Gi floarea a cFzut+
,$s 95, 8!1/ $ar pentru slava lui Dumnezeu nu spune aGa Dar cum> H$ar cuvntul Dumnezeului
nostru rFmne n veac+ Ji s!au adeverit acestea la aceastF femeie CFci mulIi mpFraIi, voievozi
si puternici au meGteGu#it multe si s!au ostenit de multe ori ca pomenirea lor sF rFmnF nestearsF
Si si!au zidit morminte strFlucite, Gi!au ridicat statui Gi c%ipuri n multe locuri Gi au lFsat amintire
de nenumFrate isprFvi, dar toate au pierit si nici numele lor nu!lmai Gtie cineva Dar peste toate
aceste locuri vei auzi spunndu!se isprFvile femeii acesteia Gi tot pFmntul peste care lumineazF
soarele este plin de slava &nei
Ji nu numai faptul acesta este minunat cF se vesteGte femeia n toatF lumea, ci cF trecnd atta
vreme, nicidecum nu s!a stins lauda ei, ci creste si se ntinde si mai mult @a este cunoscutF de
toIi n cetFIi, pe cmp, n case, n taberele ostaGilor, n corFbii, n prFvFlii, pretutindeni vei auzi cF
se laudF aceastF femeie
CFci cnd Dumnezeu va voi sF slFveascF pe cineva, cu toate cF va muri, sau va trece multF
vreme sau altceva de se va ntmpla, slava aceluia rFmne pentru totdeauna Gi nimeni nu va putea
ntuneca strFlucirea ei De aceea Gi aceasta nvFInd pe toIi cei ce aud cF nu trebuie sF aler#e la
cele stricFcioase, ci la &cela de la care ne vin cele bune, adevFrate Gi nemiGcate
&poi a arFtat pe pricinuitorul slavei dupF ce a zis( HntFritu!s!a inima mea ntru Domnul+ a spus(
HnFlIatu!s!a cornul meu ntru Dumnezeul meu+, arFtndu!ne de aici cF bunFtFIile sunt ndoite,
care nu le poate dobndi cineva uGor Ji zice ea( 4!am izbFvit de tulburare si am lepFdat
necinstea, dar am dobndit Gi ntFrirea Gi m!am mpFrtFGit de slavF $ar pe acestea amndouF nu le
va putea vedea cineva lesne unite CFci mulIi se izbFvesc de primejdii, dar nu au viaIF slFvitF
&lIii dobndesc slavF Gi cinste, dar sunt siliIi sF se primejduiascF pentru slava aceea
4ulIi preadesfrnaIi, vrFjitori, jefuitori de morminte Gi alIii care fac unele ca acestea stau n
temniIe, iar dupF o vreme, din care oarecare milostivire mpFrFteascF sunt sloboziIi &ceGtia s!au
izbFvit de pedeapsF, dar n!au Gters ocFrile faptelor lor, ci Gi poartF pretutindeni ruGinea lor 4ulIi
ostaGi viteji vnnd viaIa cea slFvitF Gi strFlucitF, s!au aruncat n primejdii Gi n rFzboaie Gi de
multe ori au primit rFni, iar mai pe urmF au murit fFrF de vreme &ceGtia poftind slavF, s!au
eEpus primejdiilor Gi riscului
$ar la femeia aceasta, acestea amndouF s!au mplinit, a cGti#at Gi ntFrire Gi a dobndit Gi slavF
&Ga s!a petrecut si la cei trei tineri, care Gi de primejdie s!au izbFvit, scFpnd de foc Gi strFluciIi
s!au fFcut, biruind mai presus de fire puterea acestei sti%ii
&stfel sunt isprFvile lui Dumnezeu, dFruieGte deodatF viaIF Gi strFlucire fFrF de priKmejdii 'e
acestea amndouF arFtndu!le &na zice( HntFrindu!s!a inima mea ntru Domnul, nFlIatu!s!a
cornul meu ntru Dumnezeul meu+ Nu a zis simplu Hntru Dumnezeu+, ci Hntru Dumnezeul
meu+, rFpind la sine pe StFpnul lumii
& fFcut aceasta nu micGornd stFpnirea 3ui, ci arFtndu!si dra#ostea ei si mn#indu!se CFci
astfel este obiceiul celor ce iubesc @i nu sufere sF iubeascF mpreunF cu mulIi, ci sin#uri, ca sF!
si arate dra#ostea lor mai cu covrGire &Ga face si David, zicnd( HDumnezeule, Dumnezeul
meu, cFtre Tine aler#+ ,'s =A, -/ CFci dupF ce a numit stFpnirea 3ui cea de obGte, a arFtat Gi pe
cea osebitF care este peste sfinIi Ji iarFGi zice( HDumnezeule, DumKnezeul meu, ia aminte spre
mine, pentru ce m!ai lFsat> H,'s A-, -/ Ji iarFGi( H?ice!voi lui DumKnezeu( Sprijinitorul meu
eGti+ ,'s 25, A/ $ar aceste cuvinte sunt ale sufletului celui fierbinte, aprins Gi care arde de
dorinIF
&Ga a fFcut Gi femeia aceasta $ar cnd oamenii fac aGa nu este nici un lucru de mirare Dar cnd
vei vedea pe Dumnezeu fFcnd aGa, atunci spFimnteazF!te CFci precum aceGtia nu voiesc ca @l
sF fie de obGte pentru toIi, ci numai pentru ei, numindu!3 Dumnezeu al lor, aGa si @l nu zice cF
este numai Dumnezeu de obGte pentru cei mulIi, ci Gi deosebit al unora De aceea zice( H@u sunt
Dumnezeul lui &vraam Gi al lui $saac Gi al lui lacov+ ,$eG 6, =/ Nu n#ustndu!Ji stFpnirea zice
aGa, ci mai mult ntinzndu!Gi!o
CFci stFpnirea 3ui o aratF mai mult fapta bunF a supuGilor dect mulIimea lor Ji nu se bucurF
mai mult numindu!Se( Dumnezeul cerului, al pFmntului, al mFrii si al tuturor celor ce sunt n
ele, precum Se bucurF numindu!Se( Dumnezeul lui &vraam, al lui $saac Gi al lui $acov Ji ceea ce
nu se face la oameni, vedem cF se ntmplF la Dumnezeu
:amenii supuGi sunt numiIi de stFpni Gi toIi au obicei sF zicF( Cutare este epitrop al cutFruia"
cutare este econom al cutFruia" cutare este voievod, sau epar% al cutFruia Ji nimeni nu zice(
@par%ul este al cutFruia epitrop, ci pe cei mai mici i numim totdeauna de la cei mai mari, ca
supuGi ai lor Dar la Dumnezeu s!a fFcut invers CFci nu se zice numai &vraam al lui Dumnezeu,
ci Gi Dumnezeul lui &vraam, StFpnul numindu!Se de la slu#F
$ar 'avel spFimntndu!se de aceasta zice( H'entru aceasta Dumnezeu nu se ruGineazF ca sF se
numeascF Dumnezeul lor+ ,@vr --, -=/ StFpnul nu Se ruGineazF a se numi de la slu#i Dar
pentru ce nu Se ruGineazF> 'entru ca Gi noi sF!$ urmFm 3ui
Trebuia sF se ruGineze de cei strFini Gi pribe#i, vei zice, cFci ei se par cF sunt nensemnaIi Gi
defFimaIi Dar sfinIii aceia nu erau strFini n felul acesta, precum socotim noi, ci se bucurau de
un loc preaslFvit Noi numim strFini pe cei ce Gi!au lFsat locul lor Gi s!au dus n alt pFmnt Dar
aceia nu erau strFini n felul acesta, ci trecnd cu vederea toatF lumea aceasta Gi socotind cF
pFmntul este mic, cFutau cetatea cea din ceruri, nu din mndrie, ci din mFrime de suflet" nu
pentru trufie, ci pentru dra#ostea lui Dumnezeu CFci dupF ce au cu#etat la toate cele de pe
pFmnt si au vFzut cF trec Gi pier, cF nimic nu este ntFrit Gi nemiGcat aici, nici bo#FIia, nici
stFpnirea, nici slava, nici c%iar viaIa, ci fiecare are un sfrGit Gi se sileGte sF ajun#F la el, iar cele
din cer nu sunt n acest fel, ci fFrF de sfrGit Gi nemiGcFtoare, au ales sF fie strFini de cele
cur#Ftoare Gi trecFtoare, ca sF dobndeascF cele stFtFtoare
Deci ei erau strFini nu cF nu aveau patrie aici pe pFmnt, ci pentru cF doreau patria cea de!a
pururea stFtFtoare 3ucru pe care Gi 'avel l aratF zicnd( H$ar cei ce #rFiesc unele ca acestea
dovedesc cF ei Gi cautF a lor patrie+ ,@vr --, -9/
Dar care patrie> :are cea mai dinainte pe care au lFsat!o> Nicidecum CF HdacF ar fi avut n
minte pe aceea din care ieGiserF, aveau vreme sF se ntoarcF Dar acum ei doresc una mai bunF,
adicF pe cea cereascF+ ,@vr --, -.!-=/, al cFreia 4eGter Gi ?iditor este Dumnezeu 'entru
aceasta Dumnezeu nu se ruGineazF a se numi Dumnezeul lor
Deci sF urmFrim Gi noi acestora, ro#u!vF, sF trecem cu vederea cele de faIF Gi sF poftim cele
viitoare SF luFm ca nvFIFtoare pe femeia aceasta si sF aler#Fm pururea cFtre Dumnezeu Gi toate
sF le cerem de la @l CFci nimic nu este ntocmai cu ru#Fciunea
Bu#Fciunea pe cele ce sunt cu neputinIF le face cu putinIF" pe cele dificile le face lesnicioase
'e aceasta Gi fericitul David o folosea, cFci zice(
HDe Gapte ori n zi Te!am lFudat pentru judecFIile dreptFIii Tale+ ,'s --1, -==/ $ar dacF mpFrat
fiind, afundat n nenumFrate #riji Gi tras n toate pFrIile, se ru#a lui Dumnezeu de attea ori n zi,
ce rFspuns sau iertare vom avea noi, cei care avem atta timp liber si nu ne ru#Fm 3ui deseori,
mai ales cF voim sF dobndim attea foloase>
CFci cu neputinIF este ca omul ce se roa#F cu osrdie Gi face cereri dese cFtre Dumnezeu sF cadF
vreodatF n pFcat Dar cum> @u vF voi spune
Cel ce si!a concentrat mintea si si!a ridicat sufletul la cer, acela c%eamF pe StFpnul sFu si
vorbeGte cu @l pentru iertarea pFcatelor sale $l roa#F sF!i fie milostiv si blnd 'etrecnd n
cuvintele acestea leapFdF toatF #rija acestei vieIi, se ntraripeazF Gi se face mai nalt dect
patimile cele omeneGti Ji dacF va avea vreun vrFjmaG, dupF ru#Fciune nu!l mai vede ca pe un
vrFjmaG Sau de va vedea vreo femeie frumoasF, dupF ru#Fciune, nu va mai fi atras cu oc%ii la
faIa ei, cFci focul ru#Fciunii petrece nFuntru lui Gi alun#F de acolo orice #nd nebunesc
Dar devreme ce oameni fiind cFdem cu lesnire n lenevire, dupF un ceas, douF sau trei de la
ru#Fciune, fierbinIeala aceea ce s!a fFcut n tine de la ru#Fciune puIin cte puIin se va stin#e De
aceea alear#F iarFGi de#rab la ru#Fciune Gi nfierbntF iarFGi mintea ta care s!a rFcit $ar de vei
face aceasta toatF ziua n rFstimpuri, nfierbntndu!te cu desimea ru#Fciunilor, nu vei da
diavolului pricinF Gi intrare n #ndurile tale Ji dacF apa care s!a rFcit o punem iarFGi la foc, ca
sF se nfierbnte de#rab, ca sF putem prnzi, aGa sF facem Gi aici Si punnd #ura noastrF pe
ru#Fciune ca pe niGte cFrbuni, sF ne aprindem iarFGi mintea noastrF spre evlavie si sF urmFm
zidarilor CFci aceia vrnd sF zideascF ceva cu cFrFmizi, din pricina nestabilitFIii lor strn# toatF
zidirea cu lemne lun#i Gi nu fac aceasta punndu!le rar, ci des, ca prin desimea lemnelor,
alcFtuirea cFrFmizilor sF se facF tare &Ga fa Gi tu
Toate faptele tale din viaIa aceasta sF le teGi cu desimea ru#Fciunilor, ca cu niGte le#Fturi si aGa
sF!ti ntFreGti din toate pFrIile viaIa ta Ji dacF vei face aGa, cu toate cF vor sufla nenumFrate
vnturi ale ispitelor, scrbelor sau a oricFror #nduri urte, sau va veni orice rFu asuprFte, nu vor
putea sF!Ii surpe casa, fiind le#atF cu aGa dese ru#Fciuni
Ji cum se poate, vei zice, ca un om avnd attea #riji si cu dre#Ftorie sF se roa#e la fiecare trei
ceasuri ale zilei Gi sF aler#e la 0isericF>
Se poate Gi este foarte lesnicios
CF deGi a mer#e la 0isericF nu se poate, dar stnd acolo la slujba ta poIi sF te ro#i Ji nu este
trebuinIF de #las, ci de minte" nici de ntinderea minilor, ci de suflet osrduitor" nici de poziIia
trupului, ci de cu#etarea minIii
CFci si &na a fost ascultatF nu pentru cF a slobozit #las tare, ci pentru cF stri#a tare nFuntrul
inimii, precum zice Scriptura( HJi #lasul ei nu se auzea+ ,$ $mp -, -6/ Ji mulIi de multe ori au
fFcut aGa, cFci stnd afarF la uGile stFpnilor care nFuntru stri#au, se iuIeau, n#roKzeau Gi se
turbau, ei nsemnndu!se cu semnul cel sfnt si ru#ndu!se cu mintea puIin, intrau la acela Gi!l
sc%imbau potolindu!l, facndu!l din sFlbatec blnd 'e aceastF ru#Fciune n!a oprit!o nici locul,
nici vremea, nici faptul cF n!a fost rostitF n auz
7F Gi tu aGa SuspinF cu amar, adu!Ii aminte de pFcatele tale, cautF la cer Gi zi n mintea ta(
H4iluieste!mF, Dumnezeule+ si iatF cF s!a sFvrGit ru#Fciunea ta CFci cel ce a zis HmiluieGte!
mF+ face o mFrturisire, cFci Gi!a cunoscut pFcatele sale Ji numai celor ce au #reGit le este
propriu a cere milF Cel ce a zis Hmiluieste!mF+, a luat iertare de #reGeale, iar cel ce s!a miluit nu
se mai pedepseGte Cel ce a zis HmiluieGte!mF+ a dobndit mpFrFIia cerurilor CFci pe care l va
milui Dumnezeu nu numai cF este izbFvit de osndF, ci se mpFrtFGeGte Gi de bunFtFIile cele ce
vor sF fie
Deci sF nu ne scuzFm zicnd cF nu este aproape locaGul de ru#Fciune, cFci dacF noi nGine ne
vom ndrepta darul Du%ului ne face locaGuri ale lui Dumnezeu De aceea lucrarea ru#Fciunii ne
este lesne din toate pFrIile, nc%inarea si slujirea noastrF nu este ca a iudeilor de mai nainte
trupeascF care avea trebuinIF de multe lucrFri eEterioare Ci dacF voiau sF se roa#e trebuiau sF se
suie la Templu, sF cumpere turturele, sF aibF n mini lemne de foc, sF aibF cuIit, sF stea ln#F
Certfelnic Gi multe alte porunci sF sFvrGeascF Dar aici nimic de acest fel nu este, ci oriunde vei
fi ai jertfelnicul cu tine, ai cuIitul Gi jertfa, tu nsuIi fiind Gi preot Gi jertfelnic Gi jertfa :riunde vei
fi poIi sF ridici jertfelnic numai de vei arFta voinIF cu trezvire Cu nimic nu opreGte locul Gi nici
mpiedicF vremea Gi de nu vei pleca #enunc%ii, de nu!Ii vei bate pieptul Gi de nu!Ii vei ridica
minile la cer, ci numai de vei arFta minte fierbinte, ai sFvrGit toatF ru#Fciunea
Ji femeia care Iine n mini suveica si Iese poate sF caute cu mintea la cer Gi sF c%eme pe
Dumnezeu cu fierbinIealF
Ji omul mer#nd la tr# poate face ru#Fciuni ntinse
Ji cel ce sade la atelierul lui si coase piei, poate sF afieroseascF sufletul sFu StFpnului
Ji slujitorul care alear#F Gi vine, face cumpFrFturi, sau sade la bucFtFrie, poate sF facF ru#Fciuni
ntinse cu mintea treazF, cnd nu!i este cu putinIF sF vinF la 0isericF
Dumnezeu nu se ruGineazF de loc, ci numai un lucru cere, minte fierbinte Gi suflet nfrnat Gi
curat Ji ca sF cunoGti cF nu este trebuinIF de locuri si de vremi, ci de cu#etare a minIii viteazF Gi
treazF, cautF la 'avel care zFcea ntins n temniIF, nu n picioare, cFci butucul n care i erau
bF#ate picioarele nu!l lFsa Dar fiindcF s!a ru#at cu osrdie, a cutremurat temniIa, a clFtinat
temeliile ei, iar pe temnicer l!a nfricoGat, pe care apoi l!a povFIuit la Sfnta TainF
$ezec%ia nu stnd drept, nici plecndu!Gi #enunc%ile, ci zFcnd n pat din pricina bolii si
ntorcndu!se la perete a ntors %otFrrea care era datF asupra lui @l si!a cGti#at multF dra#oste
Gi s!a nsFnFtoGit ca mai nainte, fiindcF s!a ru#at lui Dumnezeu cu fierbinIealF si cu suflet
nfrnat si curat
Si nu numai la bFrbaIii cei sfinIi si mari, ci si la cei rFi se poate vedea aceasta Tl%arul nu a stat
n locaG de ru#Fciune, nici Gi!a plecat #enunc%ile, ci fiind ntins pe Cruce cu puIine cuvinte a
dobndit mpFrFIia cerurilor Unul fiind n #roapF si n noroi, altul n #roapF cu fiarele, altul n
pntecele c%itului, dar ru#ndu!se lui Dumnezeu toate cele mpotriva lor le!au risipit, Gi au tras
spre ei dra#ostea cea dumnezeiascF
?icndu!vF acestea vF sfFtuiesc sF mer#eIi adeseori la 0isericF, iar dacF nu puteIi Gi acasF sF vF
ru#aIi n multF liniGte, plecndu!vF #enunc%ii fFrF tulburare Gi ntinzndu!vF minile $ar dacF vF
veIi ntmpla sF fiIi ntre mulIi, nu se cuvine ca pentru aceasta sF lFsaIi ru#Fciunile cele obiGnuite,
ci sF vF ru#aIi c%emnd pe Dumnezeu n felul n care v!am arFtat Ji nu veIi avea mai puIin folos
de la acest fel de ru#Fciune
Ji am zis acestea nu pentru ca sF le lFudaIi Gi sF vF minunaIi de ele, ci sF le mpliniIi cu lucru,
c%eltuind vremea zilei, a nopIii Gi a lucrFrii n ru#Fciuni Gi n cereri DacF vom iconomisi aGa
lucrurile noastre si viata aceasta de acum o vom petrece ntFriIi Gi mpFrFIia cerurilor o vom
cGti#a 'e care fie ca noi toIi s!o dobndim cu darul Gi cu iubirea de oameni a Domnului nostru
$isus *ristos mpreunF cu Care TatFlui Gi Sfantului Du% se cuvine slava, acum si pururea Gi n
vecii vecilor &min
Si era tot pmntul o gur si o limb tuturor
CUVNT
3a cuvntul ce zice( HSi era tot
pFmntul o #urF si o limbF tuturor+
,7ac -5, -/
$atF cF am ajuns la sfrGitul sfintelor patruzeci de zile &m sFvrGit notarea postului Gi am sosit la
liman cu darul lui Dumnezeu Dar sF nu ne lenevim, ci sF arFtFm mai multF osrdie Gi
prive#%ere CFci Gi corFbierii dupF, ce trec noianuri nenumFrate, cnd voiesc sF intre n liman cu
corabia plinF, atunci mai ales au mai multF #rijF, ca nu cumva corabia sF se loveascF de vreo
stncF acoperitF cu apF Gi aGa sF facF nefolositoare toatF osteneala lor de mai nainte
&Ga fac si aler#Ftorii Cnd ajun# la sfrGitul cursei, atunci alear#F mai tare, ca sF cGti#e Gi sF se
nvredniceascF de daruri 3a fel si luptFtorii cnd se vor lupta pentru cununF, mai mare nevoinIF
aratF dect n luptele de mai nainte, ca lund premiul sF se veseleascF Deci precum corFbierii,
aler#Ftorii Gi luptFtorii atunci nmulIesc osrdia Gi prive#%erea cnd se apropie de sfrGit, aGa Gi
noi, care am ajuns cu darul lui Dumnezeu la aceastF SFptFmnF 4are, trebuie sF arFtFm mai
multF osrdie la post" sF facem ru#Fciunile mai cu tFrie" sF ne mFrturisim mai cu de!amFnuntul Gi
mai des pFcatele noastre" sF lucrFm faptele cele bune, milostenie ndestulatF, blndeIe, smerenie
si toate celelalte fapte bune, ca ajun#nd la ?iua cea domKneascF a 'aGtilor cu aceste isprFvi, sF
dobndim daruri de la StFpnul
SFptFmna aceasta o numim mare nu pentru cF are mai multe ceasuri, nici pentru cF are mai
multe zile, ci are acelasi numFr de ceasuri Gi zile
Dar pentru care pricinF o numim mare>
'entru cF bunFtFIile ce ni s!au fFcut n ea sunt mari $n aceasta s!a stricat vrajba cea vec%e,
moartea a fost biruitF, blestemul a fost ridicat, tirania diavolului s!a risipit, mrejele lui s!au
pierdut, mpFcarea oamenilor cu Dumnezeu s!a fFcut, cerul s!a desc%is, oamenii cu n#erii s!au
amestecat, cele despFrIite s!au unit, zidul cel din mijloc s!a ridicat, ncuietorile s!au stricat,
Dumnezeul pFcii a mpFcat cele de sus cu cele de pe pFmnt
De aceea numim mare aceastF sFptFmnF, pentru atta mulIime de daruri ce ne!a dFruit StFpnul
n ea Ji din pricina aceasta mulIi aspresc postul, fac prive#%eri mai ntinse si dau milostenii mai
bo#ate, arFtnd prin cele ce fac cinstea faIF de aceastF SFptFmnF Ji dacF StFpnul nostru ne!a
dat attea bunFtFIi n ea, cum noi sF nu ne arFtFm recunoGtinIa si evlavia prin cele ce putem
Ji mpFraIii, arFtnd ct respectF aceste cinstite zile poruncesc tuturor celor ce ocrmuiesc
treburile statului sF nceteze" sF nc%idF uGile judecFtoriilor" sF se alun#e orice fel de #lceava si
nenIele#ere, ca toIi sF fie liberi sF se sileascF n liniGte Gi pace la cele du%ovniceGti Ji nu numai
aceasta, ci Gi altF dFruire aratF, cFci libereazF din le#Fturi pe cei din temniIe, urmnd StFpnului
dupF puterea omeneascF CFci precum StFpnul ne libereazF din temniIa cea cumplitF a pFcatelor
si ne dFruieGte desfFtarea bunFtFIilor celor nenumFrate, n acest fel Gi noi trebuie sF ne facem
urmFtori iubirii lui de oameni n cele ce putem
&i vFzut cum fiecare, prin ceea ce poate, Gi aratF evlavia si cinstea pentru zilele acestea ce ni s!
au fFcut nouF pricinuitoare de attea bunFtFIi> 'entru aceasta vF ro#, acum mai mult dect
altFdatF, ca lepFdnd tot #ndul cel lumesc Gi avnd oc%iul mintii curat si treaz, sF venim aici, si
nimeni venind n 0isericF sF nu tra#F dupF el #riji lumeGti, ca sF se ntoarcF acasF cu rFsplFtire
vrednicF a ostenelilor sale
VeniIi dar sF vF pun iarFGi masa cea obiGnuitF Gi din cele ce s!au citit acum de la fericitul 4oisi,
sF ospFtFm dra#ostea voastrF, ca sF vF arFt cu de!amFnuntul nIelesul DumnezeeGtii Scripturi Ji
dupF ce s!a pus sfrGit povestirii despre Noe, s!a nceput de la Sim istorisirea neamului, zicnd(
HJi s!a nFscut Gi Sim, tatFl tuturor fiilor lui @ver, fratele celui mai mare al lui $afet+ ,7ac -5, A-/
&poi arFtnd numele fiilor lui zice( H$ar lui @ver s!au nFscut doi feciori( numele unuia 7ale#,
pentru cF n zilele lui s!a mpFrIit pFmntul+ ,7ac -5, A./
Vezi cF la numirea celui ce s!a nFscut a arFtat de mai nainte ceea ce trebuia sF se facF nu dupF
multF vreme, adicF despFrIirea limbilor Ca vFznd apoi sFvrGindu!se lucru sF nu te mai
minunezi, cFci cu mult mai nainte a fost vestit prin numirea copilului Ji dupF ce a enumerat pe
cei ce s!au nFscut pe urmF din aceGtia, zice( HJi era tot pFmntul o limbF Gi un #las tuturor+ ,7ac
--, -/, nu zicnd pentru pFmnt, ci despre neamul omenesc, ca sF ne nveIe pe noi cF toatF firea
omeneascF avea o limbF
$n acest sens vorbeGte Scriptura si despre @nos HSi lui Sit s!a nFscut fiu si i!a pus numele @nos"
acesta a nFdFjduit n c%emarea numelui Domnului Dumnezeu+ ,7ac 9, A=/ &i vFzut numire mai
strFlucitoare dect coroana si mai luminatF dect porfira> CFci ce poate fi mai fericit dect unul
ca acesta care se mpodobeGte cu c%emarea lui Dumnezeu, Gi pe ea o are n loc de nume> Vezi Gi
cum cei vec%i nvFIau pe copiii cei ce se nFGteau, prin numele ce le punea, sF se sileascF Gi sF se
Iie de fapta bunF>
Ji nu fFceau precum cei de acum, care pun numele precum se ntmplF CFci ei zic( HSF se
numeascF copilul cu numele moGului sau al strFmoGului+ Ji aceia puneau toatF osrdia ca sF
numeascF pe cei ce se nFGteau cu astfel de nume, care nu numai pe cei ce!l primeau i ndemna la
fapta buna, ci si pe urmaGii lor, si tuturor neamurilor de pe urmF pricinuia nvFIFturF la toatF
virtutea
Deci nici noi sF nu punem nume la copii la ntmplare, nici sF le dFruim numele moGilor, ale
strFmoGilor sau ale rudeniilor, ci a sfinIilor bFrbaIi care au strFlucit n fapta bunF Gi care au avut
multF ndrFznealF cFtre Dumnezeu
Dar nici pFrinIii, nici copii care primesc aceste nume sF nu nFdFjduiascF mntuirea numai
de la nume, cFci numele lipsit de fapta bunF nu foloseGte la nimic Ci nFdejdea mntuirii trebuie
s!o aibe lucrarea faptelor bune Ji sF nu se mndreascF pentru nume, nici pentru rudenia cu
sfinIii bFrbaIi, nici pentru altceva, ci numai pentru ndrFzneala faptelor lor bune Dar nici pentru
aceasta sF nu cu#ete nalt, ci mai mult sF se smereascF si sF se plece CF fFcnd aGa cu mai multF
si#uranIF vom pFstra bo#FIia cea strnsF Gi vom tra#e la noi dra#ostea lui Dumnezeu
Despre aceasta Gi *ristos zicea ucenicilor 3ui( HCnd veIi face toate, ziceIi cF sunteIi slu#i
netrebnice+, potolindu!vF cu#etele voastre veIi nvFIa sF cu#etaIi smerit Gi sF nu vF nFlIaIi cu
mintea cnd lucraIi ceva, ci sF Gtii cF a avea fapte bune si a vF smeri este fapta bunF cea mai mare
dect toate celelalte Dar sF ne ntoarcem iarFGi la firul cuvntului nostru
HJi era tot pFmntul o #urF Gi un #las tuturor+
DurF si #rai nsemnnd limbF, cFci toIi vorbeau aceiaGi limbF Ji ca sF te adevereGti cu cuvntul
Hera tot pFmntul o #urF+ se referF la #rai, ascultF Scriptura ce zice n alt loc( H:travF de aspidF
sub buzele lor+ ,'s -62, 6/, prin Hbuze+ nIele#nd #raiul
HJi a fost dupF ce au purces ei de la rFsFrit, au aflat cmp n pFmntul Senaar si au descFlecat
acolo+ ,7ac --, A/ Vezi cum firea omeneascF nu poate sta n %otarele ei, ci pururea pofteGte Gi
doreGte lucruri mai mari> &ceasta prFpFdeGte mai mult neamul omenesc, fiindcF nu voieGte sF!si
cunoascF mFsurile firii sale, ci pururea pofteGte lucruri mari Gi mai presus de vrednicia ei
De aici se nasc cei ce doresc fFrF mFsurF lucrurile acestei lumi, care, uitndu!Gi firea lor, adunF
multF bo#FIie Gi dobndesc stFpnire, Gi voiesc sF se ridice la mare nFlIime, neGtiind cF vor
cFdea pnF n adncul cel mai de jos 3ucrul acesta l poate vedea oricine n fiecare zi, dar nici
aGa nu se nIelepIesc ceilalti, ci puIin timp nfricoGndu!se, uitF de#rab toate si iarFGi pe aceiaGi
cale cFlFtoresc, cFznd apoi n aceleaGi prFpFstii
HJi a fost dupF ce au purces ei de la rFsFrit, au aflat cmp n pFmntul Senaar Gi au descFlecat
acolo+ ,7ac --, A/ Vezi cum cte puIin ne aratF nestatornicia minIii lor> CFci dupF ce au vFzut
cmpul, lFsndu!Gi locuinIa dinti s!au mutat Gi au descFlecat acolo &poi zice( HJi a zis omul
cFtre vecinul sFu( veniIi sF facem cFrFmizi Gi sF le ardem n foc" si le!a fost cFrFmida n loc de
piatrF Gi asfaltul n loc de lut+ Ji au zis( veniIi sF ne zidim nouF cetate si turn, al cFruia vrf sF
fie pnF la cer" si sF ne facem nouF nume mai nainte de a ne risipi pe fata a tot pFmntul+ ,7ac
--, 6!9/
Vezi cF unirea limbii n!au ntrebuinIat!o precum se cuvenea> Si cum cF sfatul cel deGert al vieIii
acestora se face pricinF a tuturor rFutFIilor>
HVeniIi, zice, sF facem cFrFmizi Gi sF le ardem n foc Ji le!a fost lor cFrFmida n loc de piatrF, Gi
asfaltul n loc de lut+ Dndeste!te ctF ntFrire voiesc sF dea zidirii, neGtiind cF Hde n!ar zidi
Domnul casa, n zadar s!ar osteni cei ce zidesc+ ,'s -A=, -/ HJi sF ne zidim nouF cetate+, nu lui
Dumnezeu, ci HnouF+
Vezi ct de mare este rFutatea si la ctF turbare s!au abFtut, cu toate cF le era proaspFtF Gi le suna
ncF n urec%i pomenirea acelei prFpFdenii de peste tot> HJi sF ne zidim nouF cetate si turn, al
cFrui vrf sF ajun#F pnF la cer+
Numind aici cer, Dumnezeiasca ScripturF a voit sF ne arate mFrimea ndrFznelii lor
HJi sF ne facem nume+ &i vFzut rFdFcina rFutFIii> SF dobndim pomenire veGnicF, ca lucrul
nostru niciodatF sF nu fie dat uitFrii Si aceasta sF facem mai nainte de a ne risipi pe faIa
ntre#ului pFmnt Ct timp suntem mpreunF sF punem n lucrare ceea ce am #ndit noi, ca sF
lFsFm pomenire veGnicF la neamurile cele de pe urmF
Sunt mulIi care urmeazF acelora si voiesc ca, prin case strFlucite, bFi, #rFdini si locuri de
plimbare, sF fie pomeniIi Ji de vei ntreba pe fiecare dintre aceGtia pentru care pricinF se
ostenesc si c%eltuiesc atIia bani fFrF nici un folos, altceva nu auzi fFrF numai cuvintele acestea(
ca sF i se pFstreze pomenirea totdeauna" ca sF se Gtie cF aceastF casF este a cutFruia" iar Iarina
aceasta este a cutFruia Dar acest lucru nu este vrednic de pomenire Gi de laudF, ci mai mult
de pri%Fnire CFci dupF cuvintele acestea, se adau#F #raiurile de pri%Fnire( a cutFruia care a fost
jefuitor, care a fost rFpitor, care a dezbrFcat pe vFduve si pe sFrmani Deci lucrarea aceasta nu
aduce pomeKnire, ci pri%anF, cFci ndeamnF limbile privitorilor sF %uleascF Gi sF osndeascF pe
cel ce a fFcut acestea
Dar de pofteGti cu adevFrat pomenire veGnicF, Ii voi arFta o cale prin care vei putea fi pomenit
totdeauna, Gi pe ln#F lauda cGti#atF aici Ii vei dobndi Gi mare ndrFznealF n veacul ce va sF
fie
$mparte banii aceGtia n minile sFracilor Gi lasF pietrele Gi zidirile cele mari, Iarinile Gi bFile
'omenirea aceasta este nemuritoare" pomenirea aceasta va fi pricinuitoare de multe bunFtFIi"
pomenirea aceasta te va uGura de sarcina cea #rea a pFcatelor tale Gi!Ii va dobndi ndrFznealF
la StFpnul Ji pe ln#F acestea pune!Ii n minte Gi cuvintele ce le vor zice oamenii( omul acesta
este milostiv si iubitor de oameni, este blnd, bun si a mpFrIit cu multF ndestulare CFci zice(
HBisipit!a, dat!a sFracilor" dreptatea lui rFmne n veac+ &stfel este bo#FIia banilor, cnd se
risipeGte atunci rFmne si stF, iar cnd se tine Gi se nc%ide pierde mpreunF cu ea si pe cei ce o
Iin si o pFzesc
HBisipit!a, dat!a sFracilor+ Dar ascultF si cele ce urmeazF HDreptatea lui rFmne n veac+, ntr!o
zi a risipit bo#FIia, dar dreptatea lui rFmne pentru totdeauna Gi pomenirea lui se face
nemuritoare
&i vFzut pomenire care se ntinde peste tot veacul> &i vFzut pomenire plinF de bunFtFIi mari si
nespuse> 'rin astfel de zidiri sF ne silim sF ne lFsFm pomenire CF zidirile cele cu pietre nu
numai cF nu ne pot folosi cu nimic, ci toatF vremea vor stri#a ca un martor mpotriva noastrF $ar
pFcatele dintru acestea le luFm cu noi Gi ne ducem, lFsnd aici numai zidirile pentru care nici de
pomenirea omeneascF cea nefolositoare nu ne vom nvrednici Ji de cele mai multe ori ea trece
sub numele altuia, cFci aGa sunt lucrurile, de la acesta se mutF la altul, iar de la acela la celFlalt
&stFzi casa este a cutFruia, mine a cutFruia, iar poimine a altuia Si ne nGelFm de bunF voie pe
noi nGine, socotind cF avem vreo stFpnire, nestiind cF numai le ntrebuinIFm, apoi le lFsFm pe
ele altora vrnd sau nevrnd Si cum cF le lFsFm c%iar cFrora nu voim nu voi spune acum
De pofteGti cu adevFrat pomenire si te sr#uiesti la aceasta, ascultF pe vFduve cum pomenea pe
Tavita Gi cum au stat mprejurul lui 'etru pln#nd, arFtndu!i %ainele pe care le fFcea CFprioara
ct a fost cu ele
&i vFzut zidiri care au slobozit #lasuri nsufleIite, care au avut atta putere nct sF o ntoarcF de
la moarte la viaIF> 'e cnd sFracii stFteau mprejurul lui 'etru si lFcrimau cu fierbinIealF,
cFutnd %ranF Gi ajutor, acesta a scos pe toIi afarF Gi n#enunc%ind s!a ru#at, si nviind!o au
c%emat pe sfinIi si pe vFduve Gi au dat!o lor vie
De voieGti sF fi pomenit Gi de pofteGti slavF adevFratF urmeazF acesteia si lucreazF astfel de
zidiri, nu c%eltuindu!te cu lucrurile cele pFmnteGti, ci arFtnd multF milostivire la cei de un
neam cu tine 'omenirea aceasta este lFudatF Gi aduce mult folos Dar sF ne ntoarcem iarFGi la
cele ce ne stau nainte si sF vedem ndrFzneala acelor bFrbaIi de atunci CFci patimile acelora ne
vor nIelepIi Gi ne vor ndrepta pe noi de vom vrea sF ne trezvim
HJi sF ne zidim nouF cetate Gi turn+ Gi HsF ne facem nouF nume+ Vezi cF dupF pierzarea tuturor
din nou se ispitesc la mari rFutFIi> Cum vor fi opriIi de la turbarea lor> Dumnezeu s!a fF#Fduit
urmnd iubirea Sa de oameni, sF nu mai aducF potop pe pFmnt Dar aceGti nu s!au nIeleptit de
pedepse, nici nu s!au fFcut mai buni De aceea ascultF cele ce urmeazF ca sF cunoGti mFrimea
iubirii de oameni cei ne#rFite a lui Dumnezeu
HJi s!a po#ort Domnul sF vadF cetatea si turnul care l zideau fiii oamenilor+ Vezi cum
Scriptura vorbeGte omeneGte> HJi s!a po#ort Domnul+, nu ca sF nIele#em omeneGte, ci ca sF ne
nvFIFm prin aceasta ca niciodatF sF nu %otFrm asupra fraIilor noGtri fFrF de cercetare, nici sF
osndim din auz, fFrF ca sF primim multF ncredinIare Ji toate cele fFcute de Dumnezeu cu atta
po#orFmnt, sunt pentru nvFIFtura oameKnilor HJi s!a po#ort Domnul sF vadF cetatea Gi
turnul+
Vezi cF nu de la nceput Gi nu ndatF opreGte nebunia lor> Ci ntrebuinIeazF ndelun#a sa rFbdare
si aGteaptF sF vadF toatF rFutatea, si numai atunci mpiedicF lucrul la care s!au ispitit sF!l facF Ji
sF nu poatF zice cineva cF s!au sfFtuit cu adevFrat, dar nu au pus n lucrare cele ce au #ndit,
Dumnezeu aGteaptF ca ei sF plineascF cele sfFtuite si numai dupF aceasta le aratF cF s!au an#ajat
la lucruri nefolositoare
HJi S!a po#ort Domnul sF vadF cetatea si turnul, care l!au zidit fiii oamenilor+ Vezi mFrime a
iubirii de oameni> & n#Fduit sF se osteneascF Gi sF se c%inuiascF, ca toatF lucrarea sF li se facF
nvFIFtoare Si fiindcF a vFzut cF rFutatea zburdF si boala se ntinde, nu i!a lFsat pnF n sfrGit, ci
arFtndu!si bunFtatea, ca un Doctor prea iscusit, de#rab a fFcut tFierea, nimicind cu desFvrGire
pricina bolii
Ji a zis Domnul( H$atF toIi sunt de un neam Gi o limbF si aceGtia au nceput a face Gi acum nu vor
nceta de la ceea ce Gi!au pus n #nd sF facF+ ,7ac --,=/ Vezi iubire de oameni a StFpnului
7iindcF voieGte sF opreascF pornirea lor, Gi alcFtuieGte mai nti un cuvnt de apFrare Ji nu
numai cF nu aratF mFrimea pFcatului lor, necunoGtinIa Gi nemulIuKmirea, ci Gi ntrebuinIarea n
rFu a unitFIii #raiului
H$atF toIi sunt de un neam Gi o limbF au iatF ce s!au apucat sF facF Gi nu se vor opri de la ceea ce
Gi!au pus n #nd sF facF+
Dumnezeu, cnd vrea sF aducF cuiva vreo pedeapsF, obiGnuieGte sF arate mai nti mFrimea
pFcatelor Gi apoi aduce certarea Ji la potop, cnd Dumnezeu a voit sF aducF acea pedeapsF
nfricoGatF, Scriptura ne spune( HJi vFznd Dumnezeu cF s!au nmulIit rFutFIile oamenilor pe
pFmnt Gi cum cF fiecare cu#etF n inima sa cu dinadinsul la rFutFIi n toate zilele+ &i vFzut cum
mai nti aratF mulIimea rFutFIii lor Gi dupF aceea zice( H'ierde!voi pe om+ 3a fel si aici H$atF
un neam sunt si o limbF au Gi iatF ce s!au apucat sF facF+ DacF ei erau atunci att de uniIi n
cu#et Gi n #rai Gi abFtuIi la atta nebunie, cum nu vor face lucruri Gi mai rele cu trecerea vremii>
HCF nu vor nceta de la toate cte se vor apuca a face+ Nimic nu va putea opri pornirea lor, ci pe
toate cele ce le!au sfFtuit se vor sili sF le punF n lucrare, dacF nu vor fi pedepsiIi pentru cele ce
au ndrFznit sF facF
&semenea lucruri s!au mplinit Gi cu cel nti zid 4ai nainte de a fi scos din rai, a fost ntrebat(
HCine Ii!a spus Iie cF eGti #ol>+ Gi( H$atF &dam s!a fFcut ca unul din Noi cunoscnd binele Gi rFul;
Si acum ca nu cumva sF!si ntindF mna sa sF ia din pomul vieIii Gi sF mFnnce Gi sF trFiascF n
veci, l!a scos pe el Domnul Dumnezeu din rai+ ,7ac 6, --, AA!A6/
$ar acum zice( H$atF un neam sunt Gi o limbF au" Gi au nceput a face Gi acum nu vor nceta din
acele toate cte se vor apuca a face VeniIi si po#orndu!Ne sF amestecFm acolo limba lor, ca sF
nu inIelea#F nici unul #lasul celui de aproape al sFu+ ,7ac --, =!8/
Vezi iarFGi po#orFmnrul cuvintelor> HVeniIi Gi po#orndu!Ne+ Ce vor sF spunF #raiurile
acestea> :are StFpnul are trebuinIF de mpreunF lucrare spre ndreptare> Sau de ajutor spre
surparea acestora> Nicidecum SF nu fie; Dar precum a zis Scriptura mai nainte( HSi s!a po#ort
Domnul+, ca sF ne nveIe prin aceasta, cF @l Gtie cu de!amFnuntul mulIimea rFutFIii lor
HVeniIi Gi po#orndu!Ne sF amestecFm acolo limba lor, ca sF nu nIelea#F nici unul #lasul
celui de aproape al sFu+
&ceasta s!a zis fFrF ndoialF cFtre cei de o cinste @i dau astfel pedeapsF asupra lor ca o mFrturie
care sF rFmnF n tot veacul Gi sF n!o uite nici o clipF Si fiindcF au ntrebuinIat unitatea #raiului
precum nu se cuvenea, voiesc sF!i pedepsesc prin despFrIirea lui CFci aGa obiGnuieGte sF facF
StFpnul totdeauna &Ga a fFcut din nceput si la femeie 7iindcF ea n!a ntrebuinIat cum se
cuvenea cinstea datF, a supus!o bFrbatului 3a fel Gi cu &dam, fiindcF n!a dobndit nimic din
odi%na cea multF Gi din petrecerea n rai, ci a cFlcat porunca facndu!se pe sine vinovat
blestemului, l!a scos din rai Gi a pus asupra lui de!a pururea osteneala, zicnd( HSpini si
pFlFmidF va rFsFri Iie ,pFmntul/+ ,7ac 6, -1/ &Ga si aceGtia fiindcF au fost cinstiIi cu unitatea
#raiului, dar l!au ntrebuinIat spre rFutate, pentru aceasta prin despFrIirea lui a fFcut sF
nceteze cur#erea rFutFIii
HSF amestecFm acolo limba lor, ca sF nu nIelea#F nici unul #lasul celui de aproape al sFu+
'recum unitatea #raiului fFcea sF locuiascF mpreunF, aGa si despFrIirea lui sF le pricinuiascF
mprFstierea CFci cei ce nu aveau acelaGi #rai cum ar mai fi putut sF locuiascF mpreunF>
HJi i!au mprFGtiat pe ei Domnul de acolo peste faIa a tot pFmntul Ji au ncetat a zidi cetatea si
turnul+
Vezi iarFGi iubire de oameni a StFpnului> Vezi la ctF nenIele#ere i!a adus pe ei> CFci erau ca
niGte nebuni Unul poruncea una, celFlalt fFcea alta Gi nefolositoare le era toatF osteneala Drept
aceea au ncetat a zidi cetatea si turnul
H'entru aceea s!a c%emat numele locului acelui amestecare, cF acolo a amestecat Domnul limbile
a tot pFmntul" si de acolo i!a risipit peste faIa a tot pFmntul+
Dndeste!te cte s!au fFcut ca pomenirea sF se ntindF tot veacul, nti despFrIirea limbilor, dar
mai bine zis mai nainte de aceasta punerea numelui CFci numele 7ale# pe care @ver l!a pus
copilului sFu, nseamnF mpFrIire &poi numirea locului CF locul acela s!a numit amestecare,
adicF 0abilon DupF aceea @ver a rFmas cu limba care era mai nainte, ca si aceasta sF fie un
semn luminat al despFrIirii &i vFzut cu cte fapte a voit Dumnezeu sF se pFstreze pentru
totdeauna pomenirea despFrIirii, ca niciodatF sF nu se dea uitFrii ceea ce s!a fFcut atunci> Si de
atunci tatFl de nevoie trebuia sF spunF pricina despFrIirii #raiului, iar fiul iarFGi voia sF Gtie de la
tatFl pricina numirii locului aceluia
Si s!a numit locul acela 0abilon, adicF amesKtecare, cF acolo a amestecat Domnul Dumnezeu
limbile a tot pFmntul Gi de acolo i!a mprFGtiat Numirea locului mi se pare cF nsemneazF
amnKdouF, adicF si amestecarea limbilor Gi mprFstierea
&Ii auzit iubiIilor, de unde s!a fFcut pricina mprFGtierii Gi despFrIirea limbilor> SF fu#im, ro#u!
vF, de a urma acelora Gi sF ntrebuinIFm cum se cuvine cele dFruite nouF de la Dumnezeu
Cu#etnd la firea noastrF omeneascF sF ne sfFtuim, precum se cuvine a se sfFtui oamenii muritori
Gi #ndindu!ne la cur#erea acestei vieIi, care este scurtF, sF ne pre#Ftim multF ndrFznealF acolo,
lucrnd aici faptele cele bune
Ji nu numai la post sF arFtFm osrdie n zilele acestea, ci Gi la milostenii ndestulate si la
ru#Fciuni ntinse CFci mpreunF cu postul, trebuie nju#atF totdeauna ru#Fciunea Si cum cF
acest lucru este adevFrat, ascultF pe *ristos, care zice( H&cest neam de demoni nu iese fFrF
numai cu ru#Fciune Gi cu post+ ,4t -8, A5/ Ji iarFGi despre &postoli se scrie( HJi ru#ndu!se
cu posturi, i!au ncredinIat pe ei Domnului n Care crezuserF+ ,7 &p -9, A6/ $ar &postolul
zice( HSF nu vF lipsiIi unul de altul< ca sF vF ndeletniciIi cu postul Gi cu ru#Fciunea+ ,$ Cor 8,
./ &i vFzut cF postul are trebuinIF de acest ajutor> CF si ru#Fciunile se fac atunci mai uGor Gi mai
cu trezvire, fiindcF mintea este mai uGoarF Gi nen#rFditF de nimic, nici strmtoratF de sarcina cea
#rea a desfFtFrii
Bu#Fciunea este armF puternicF, ntFrire neclFtitF, vistierie nejefuitF, liman nenviforat, loc
liniGtit, numai de ne vom apropia de StFpnul cu trazie, strn#ndu!ne mintea din toate pFrIile Gi
nednd nici o intrare vrFjmaGului mntuirii noastre Ji fiindcF el Gtie cF n vremea ru#Fciunii
vorbim despre cele ce privesc mntuirea noastrF, ne mFrturisim pFcatele Gi arFtFm Doctorului
rFnile noastre, ca sF dobndim vindecare, pentru aceasta atunci mai ales se sileGte Gi face totul ca
sF ne abatF de la ea Gi sF ne arunce n lenevire
De aceea sF ne trezvim, ro#u!vF, Gi Gtiindu!i vicleniile lui, sF ne silim mai ales n vremea
ru#Fciunii sF!l mpin#em, ca Gi cum ar fi naintea oc%ilor noGtri, sF lepFdFm tot #ndul care
tulburF mintea noastrF si sF ne ru#Fm cu dinadinsul, ca nu numai limba sF #rFiascF, ci si mintea
sF se uneascF cu cele ce se #rFiesc
CFci dacF limba va zice cuvintele, iar mintea se risipeGte n cele dinafarF, socotind cele din casF,
sau nc%ipuindu!ne cele din tr#, nici un folos nu ne va aduce, ci poate mai multF osndF Ji dacF
apropiindu!ne de oameni arFtFm atta atenIie, nct si pe cei ce stau aproape de ei nu!i vedem, ci
ne fiEFm mintea numai asupra aceluia de care ne apropiem, cu mult mai mult trebuie sF facem
aceasta cnd ne apropiem de Dumnezeu Si deseori Gi nencetat sF petreceIi n ru#Fciuni CFci
zice 'avel( H7aceIi n toatF vremea, ntru Du%ul, tot telul de ru#Fciuni Gi de cereri+ ,@fes =, -1/
Nu numai cu limba, ci si cu sufletul ntru Du%ul
Si cererile noastre sF fie du%ovniceGti, trezvindu!se #ndul si nIele#nd cu mintea cele ce se
#rFiesc &Ga sa cereIi, cum se cuvine sF cereIi de la Dumnezeu, ca sF dobndiIi cele ce cereIi Si
vF nevoiIi la aceasta scurtnd somnul, trezvindu!vF cu mintea, iar nu cFscnd, molesindu!vF si
invartindu!vF cu #ndul ncoace si ncolo, ci sF lucraIi cu fricF Gi cu cutremur mntuirea voastrF
CFci Hfericit este omul care se teme de toate pentru evlavie+ ,'ilde A1, -9/
3ucru mare si mbunFtFIit este ru#Fciunea CFci daca vorbeGte cineva cu un om mbunFtFIit
dobndeGte mare folos de la el, oare cel ce s!a nvrednicit a vorbi cu Dumnezeu cte bunFtFIi nu
va dobndi>
7iindcF ru#Fciunea este vorbire cu Dumnezeu Ji ca sF te ncredinIezi de aceasta asculta pe
'roorocul ce zice( HndulceascF!se 3ui vorba mea+ ,'s -56, 6./ &dicF vorba mea sF se arate
dulce naintea lui Dumnezeu
Si oare Dumnezeu nu poate sF dea mai nainte de cerere> 'oate, dar aGteaptF pricinF de la noi
pentru a ne nvrednici de dreptate prin purtarea Sa de #rijF Deci ori de vom dobndi cele cerute
ori de nu, sF petrecem n ru#Fciune si sF mulIumim nu numai cnd dobndim, ci Gi cnd nu CF a
nu dobndi ceea ce cerem, cnd nu voieGte Dumnezeu, nu este mai prejos dect a dobndi,
fiindcF noi nu Gtim aGa de bine cele ce ne folosesc precum Gtie @l De aceea ori de dobndim, ori
de nu suntem datori sF mulIumim
Ji ce te miri cnd Ii spun cF noi nu Gtim cele ce ne sunt de folos> 'avel cel att de mare, care s!a
nvrednicit de darurile cele ne#rFite, nici el nu Gtia, cFci cerea cele care nu!i foloseau 'entru cF
vFzndu!se nconjurat de nevoie Gi de ispitele cele dese, s!a ru#at sF se izbFveascF de ele, Gi nu o
datF sau de douF ori, ci de multe ori, cFci zice( HDe trei ori am ru#at pe Domnul+ ,Cor -A, 1/, iar
cuvintele Hde trei ori+ nseamnF de multe ori, dar n!a dobndit cererea
Ji sF vedem dar ce a pFtimit :are s!a scrbit> :are s!a fFcut mai trndav> Nicidecum Dar ce
zice> ?ice rFspunsul pe care l!a primit( HIi este de ajuns %arul 4eu, cFci puterea 4ea se
desFvrGeGte n slFbiciune+ Si nu numai cF nu l!a izbFvit de cele ntristFcioase care!l asupreau, ci
l!a lFsat sF petreacF n ele &Ga este, dar de unde se aratF cF nu s!a scrbit> De acolo cF 'avel
nvFIndu!se cele ce plac StFpnului, a zis( HDeci foarte bucuros mF voi lFuda mai ales ntru
slFbiciunile mele+ Ji nu numai cF nu mai cer sF mF izbFvesc de ele, ci mai ales cu multF bucurie
mF voi lFuda cu ele &i vFzut suflet mulIumitor> &i vFzut dra#oste cFtre Dumnezeu>
&scultF!l pe el ce zice Gi n altF parte H,Noi/ nu Gtim sF ne ru#Fm cum trebuie+ ,Bm 1, A=/
:ameni fiind nu este cu putinIF sF le Gtim pe toate cu de!amFnuntul, ci trebuie sF le lFsFm la
purtarea de #rijF a ?iditorului nostru Ji pe cele pe care le va voi @l, sF le primim cu bucurie
multF, necFutnd la cele ce se ntmplF, ci la faptul cF ele sunt dorite de StFpnul, Care Gtie cum
trebuie sF iconomiseascF mntuirea noastrF, ca Cel ce Gtie mult mai bine dect noi cele ce ne sunt
de folos
Deci nouF ni se cere un sin#ur lucru, sF petrecem totdeauna n ru#Fciuni, neturburndu!ne pentru
ntrzierea rFspunsului, Gi sF arFtFm multF ndelun#atF rFbdare CFci nu ne mplineGte cererile
de#rab nu lepFdndu!le pe ele, ci vneazF stFruinIa noastrF, vrnd sF ne tra#F la @l totdeauna
'entru cF Gi un pFrinte iubitor de fii, deGi ru#at de multe ori de fiul sFu nu se pleacF la ru#Fmintea
lui, nu pentru cF nu vrea sF!i dea, ci voieGte sF!i vadF stFruinIa lui
Jtiind toate acestea, niciodatF sF nu ne deznFdFjduim, nici sF ne lepFdFm a ne apropia de
@l prin ru#Fciuni CFci dacF pe judecFtorul cel aspru, care nici de Dumnezeu nu se temea,
stFruirea femeii l!a silit Gi l!a nduplecat s!o apere si s!o ajute, cu mult mai mult noi, de vom voi
sF urmFm acelei femei, vom ndupleca spre apFrarea Gi ajutorul nostru pe StFpnul nostru cel
blnd, iubitor de oameni si milostiv, Care alear#F spre mntuirea noastrF
Deci sF ne deprindem totdeauna cu ru#Fciuni, ziua si noaptea, dar mai ales noaptea, cnd nu ne
supFrF nimeni, cnd #ndul ne este n multF alinare, cnd este liniGte multF si n casF nu este
tulburare, nefiind nimeni sF facF z#omot care sF te abatF de la ru#Fciune, cnd mintea fiind
adunatF poate sF le aducF si sF le punF pe toate cu de!amFnuntul naintea Doctorului sufletelor
Si dacF fericitul David, care era mpFrat si prooroc, fiind supFrat de attea necazuri, dar deGi
mbrFcat cu coroana si cu porfira zicea( Hn miezul nopIii m!am sculat ca sF Te laud pe Tine,
pentru judecFIile dreptFIii Tale+ ,'s --1, =A/, ce vom zice noi cei ce trFim o viaIF obiGnuitF,
fFrF pricini de tulburare Gi nu facem nici cele ce fFcea el> Ji fiindcF ziua multe l rFspndeau,
pricinile, tulburarea si nu avea vreme cuviincioasF spre ru#Fciune, vremea odi%nei, pe care alIii o
petrec toatF n somn culcaIi pe aGternuturi moi si ntorcndu!se pe o parte Gi pe alta, mpFratul,
asupra cFruia zFcea atta #rijF, o fFcea vreme de ru#Fciune, vorbind deosebi cu Dumnezeu
si sFvrGea cele ce voia prin ru#Fciunile cele curate si ntinse cFtre @l CFci prin ele purta
rFzboaie ridicnd semne de biruinIF, fiindcF avea ajuKtorul cel de sus care l ajuta nu
numai la rFzboaiele cele cu oamenii, ci Gi la cele cu taberile diavolilor
Si noi sF urmFm acestuia" oamenii de rnd mpFratului" cei ce petrec viatF netulburatF si liniGtitF
celui ce cu coroanF Gi porfira fiind a covrGit viaIa mona%ilor &scultF!l pe el ce zice n altF parte(
H7Fcutu!mi!s!au lacrimile mele pine ziua si noaptea+ ,'s 9-, 9/
&i vFzut suflet care era n umilinIF totdeauna> CFci zice( %rana mea, pinea mea si toatF
mncarea mea nu era alta, fFrF numai lacrimile mele si ziua si noapte Ji n altF parte zice(
H:stenit!am ntru suspinul meu, spFla!voi n toate nopIile patul meu+ ,'s =, =/
Ce vom zice sau ce vom rFspunde, noi, care nu voim sF ne umilim nici ct mpFratul care se
rFspndea si avea attea #riji> Ji, spune!mi, ce putea fi mai frumos dect oc%ii aceia care erau
mpodobiIi de mulIimea lacrimilor ca de niGte mFr#Fritare> &i vFzut pe mpFratul care s!a predat
pe sine ziua si noaptea lacrimilor si ru#Fciunilor>
UitF!te Gi la nvFIFtorul lumii, care fiind nc%is mpreunF cu Sila n temniIF Gi cu picioarele
bF#ate n butuc, se ru#a toatF noaptea nefiind oprit nici de c%inuire, nici de le#Fturi, ci
dimpotrivF arFta mai multF Gi mai fierbinte dra#oste cFtre StFpnul CFci zice( H$ar la miezul
nopIii, 'avel Gi Sila, ru#ndu!se, lFudau pe Dumnezeu+ ,7 &p -=, A./
David mpFrat fiind Gi petrecea toatF viaIa n ru#Fciuni Gi n lacrimi &postul, cel ce a fost rFpit
pnF la al treilea cer a fost nvrednicit de taine ne#rFite, n miezul nopIii, fiind n le#Fturi, aducea
ru#Fciuni si laude StFpnului Ji mpFratul se scula la miezul nopIii si se mFrturisea si apostolii
n miezul nopIii Gi fFcea cu dinadinsul ru#Fciunile si laudele &cestora sF urmFm Gi cu
ru#Fciunile cele dese sF ne n#rFdim viaIa noastrF si nimic, sF nu ne fie spre mpiedicare
vrednicF CFci nimic cu adevFrat nu este care sF ne poatF mpiedica, de ne vom trezvi
:are avem trebuinIF de loc, sau de vreme> Tot locul Gi toatF vremea ne este potrivitF pentru acest
fel de ru#Fciune Ji ascultF iarFGi pe nvFIFtorul lumii ce zice( Hn tot locul ridicnd mini curate,
fFrF de mnie Gi fFrF de ndoire+ De ai mintea curatF de patimile cele necuvioase, c%iar de eGti n
tr#, n casF, pe drum, sau la judecatF, pe mare, sau la case de oaspeIi, n prFvFlie, sau ori unde
vei fii, vei putea dobndi cererea, c%emnd pe Dumnezeu
Ji Gtiind aceasta, vF ro#, ca mpreunF cu postul sF dFm atenIia cea cuvenitF ru#Fciunii, cGti#nd
ajutorul cel din ea Ca nvrednicindu!ne de darul lui Dumnezeu, sF petrecem viaIa aceasta dupF
plFcerea 3ui, iar n ceea ce va sF fie, sF ne nvrednicim de iubirea de oameni a Sa, cu darul Gi cu
ndurFrile Domnului nostru $isus *ristos, CFruia mpreunF cu TatFl Gi cu Sfantul Du% se cuvine
slava, stFpnirea Gi cinstea, acum Gi pururea si n vecii vecilor &min
Despre pocin
:4$3$@
Despre pocFinIF si
despre cei ce pleacF de la Sfnta 3itur#%ie<
DupF cum semFnFtorii n!au nici un folos dacF aruncF seminIele pe cale, tot aGa Gi noi n!avem
vreun folos de pe urma numelui de creGtin, dacF faptele noastre nu sunt pe mFsura numelui
$ar dacF vreIi, am sF vF aduc martor de credinIF pe $acov, fratele Domnului, care zice( HCredinIa
fFrF fapte este moartF+ ,$$acov $$, -8/ @ste deci nevoie de fapte" fFrF de ele nici numele de
creGtin nu ne poate fi de folos SF nu te minunezi; Spune!mi, te ro#, este de vreun folos soldatul
care stF n armatF, dar nu!i vrednic de armatF Gi nu luptF pentru mpFratul, care l %rFneGte> &r fi
poate mai bine sF nu stea n armatF dect sF batjocoreascF cinstea mpFratului
&Ga Gi cu creGtinii Nu meritF oare sF fie pedepsiIi cnd nu luptF pentru mpFratul lor> Dar pentru
ce spun( cnd nu luptF pentru mpFratul lor> Dare!ar Dumnezeu sF lupte pentru sufletele lor;
! Dar cum pot, mi se poate spune, sF fiu n lume, nconjurat de treburi, sF slujesc mpFratului Gi
sF mF mntui
! Ce spui, omule> Vrei sF!ti spun pe scurt cF nu locul te mntuie, ci purtarea Gi voinIa> &dam era
n rai, ca ntr!un port, Gi s!a necat ,7acere $$$, -!A9/" 3ot era n Sodoma, ca pe mare, Gi s!a
mntuit ,7acere L$L, -=/" $ov stFtea pe #unoi Gi s!a ndreptFIit ,$ov $$, 1/, iar Saul era n mijlocul
bo#FIiilor si Gi!a pierdut mpFrFIia ! Gi pe cea de aicea si pe cea de dincolo
Nu te poIi apFra spunnd( HNu pot sF fiu si n lume, nconjurat de treburi si sF mF si mntui+
Jtii de unde ne vine acest #nd> De acolo cF nu ne ru#Fm des si nici nu venim des la bisericF
:are nu vedeIi pe cei care vor sF primeascF dre#Ftorii de la mpFratul pFmntesc, cum stFruiesc
si cum pun pe alIii sF intervinF, ca sF dobndeascF ce doresc> &ceste cuvinte le spun celor ce
pleacF de la dumnezeieGtile slujbe si celor care se pun la sfat Gi pFlFvrF#esc n timpul nfricoGatei
Gi sfintei litur#%ii Ce faci, omule> N!ai fF#Fduit zicnd( H&vem cFtre Domnul+, cnd preotul a
spus( HSus sF avem mintea si inimile+> Nu ti!i teamF, nu te ruGinezi sF fii #Fsit mincinos n acel
ceas nfricoGFtor>
Vai ce minune; 4asa cea de tainF este pre#FtitF, 4ielul lui Dumnezeu este jun#%iat pentru tine,
preotul se nevoieste pentru tine, foc du%ovnicesc izvorFGte din preacurata masF, %eruvimii stau
mprejur, serafimii, care cu Gase aripi Gi acopFr feIele, zboarF pe deasupra, toate puterile cele
netrupesti mpreunF cu preotul se roa#F pentru tine, focul cel du%ovnicesc se po#oarF, sn#e
cur#e din precurata coastF n potir spre curFIirea ta, Gi tu nu te nfricoGezi, cF eGti #Fsit mincinos
n acest nfricoGFtor ceas> &i o sutF Gaizeci Gi opt de ore pe sFptFmnF" Gi din acestea Dumnezeu
Gi!a oprit pentru @l numai o sin#urF orF" Gi c%eltuieGti Gi aceastF orF n treburi lumeGti, n #lume,
n discuIii Cu ce ndrFznire, deci, te mai apropii de sfintele taine> &i ndrFzni oare sF pui mna
pe pulpana %ainei mpFratului pFmntesc, dacF Ii!ar fi mna plinF de murdFrie> Nicidecum;
SF nu socoteGti cF este pine, nici cF este vin ceea ce vezi; CF nu se dau afarF ca celelalte
mncFri 7ereascF Dumnezeu; SF nu #ndeGti aGa;
Ci, dupF cum ceara unindu!se cu focul nu pierde nimic Gi nimic nu prisoseGte, tot aGa socoteGte Gi
aici; Sfintele taine intrF n fiinIa trupului De aceea cnd ne apropiem sF ne mpFrtFGim, sF nu
socotim cF ne mpFrtFGim cu dumnezeiescul Trup ca din mna unui om, ci sF socotim cF ne
mpFrtFGim cu dumnezeiescul Trup ca din cleGtele de foc al serafimilor, pe care l!a vFzut $saia
,$saia V$, =!8/" iar cu dumnezeiescul sn#e aGa sF ne mpFrtFGim ca si cum am atin#e cu buzele
dumnezeiasca Gi preacurata coastF a lui *ristos
&Gadar, fraIilor, sF nu plecFm din bisericF n timpul Sfintei 3itur#%ii" Gi iarFGi, nici cnd suntem
n bisericF, sF stFm de vorbF SF stFm cu fricF si cu cutremur, cu oc%ii plecaIi n jos, dar cu
sufletul ridicat n sus SF suspinFm, fFrF sF ni se audF #lasul, dar cu inima sF ne bucurFm :are
nu vedeIi ct de nemiGcaIi stau cei ce sunt ln#F mpFratul acesta pFmntesc, trecFtor Gi muritor>
Nu scot o vorbF, nu se clintesc, nu aruncF oc%ii ici si colo, ci stau nfricoGaIi, triGti Gi plini de
cutremur $a pildF de la ei, omule, Gi te ro# sF te nfFIiGezi naintea lui Dumnezeu aGa cum te!ai
duce naintea mpFratului celui pFmntesc Dar trebuie sF te nfFIiGezi cu mult mai multF fricF
naintea mpFratului celui ceresc &cestea vi le!am spus adeseori si nu voi nceta a vi le spune,
pnF ce nu voi vedea cF v!aIi ndreptat
Cnd intrFm n bisericF, sF intrFm cum se cuvine lui Dumnezeu SF nu avem n suflet dor de
rFzbunare, ca nu cumva ru#ndu!ne cnd spunem( H$artF!ne nouF, precum Gi noi iertFm #reGiIilor
noGtri+ ,4atei V$, -A/, sF ne ru#Fm mpotriva noastrF, nfricoGFtoare sunt cuvintele acestea; Cel
ce le rosteGte, aproape cF stri#F aGa lui Dumnezeu( H&m iertat, StFpne, iartF!mF; &m dezle#at,
dezlea#F!mF; 3e!am lFsat, lasF!mi!le; DacF le!am Iinut, Iine!mi!le; DacF n!am iertat vecinului
pFcatele lui, nu mi le ierta nici Tu pe ale mele Cu mFsura cu care am mFsurat, mFsoarF!mi Gi Tu
mie;+
Jtiindu!le, dar, pe toate acestea, #ndindu!ne la ziua cea nfricoGFtoare a judecFIii, la focul
iadului Gi la muncile cele nfricoGFtoare de acolo, sF ne ntoarcem de pe calea noastrF cea rFtFcitF
Va veni vremea cnd teatrul lumii acesteia se va risipi
&tunci nu mai putem lupta" dupF trecerea acestei vieIi, nu mai putem ne#uIFtori" dupF ce s!a
nc%is stadionul, nu mai putem fi ncununaIi
Timpul de acum e timp de pocFinIF" acela, de judecatF;
Timpul de acum e timpul luptelor" acela al cununilor;
Timpul de acum e timp de ostenealF" acela de odi%nF;
Timpul de acum e timp de muncF, acela de rFsplatF;
DeGteptaIi!vF, vF ro#, deGtepKtaIi!vF si sF ascultFm cu rvnF cele spuse; &m trFit cu trupul, sF
trFim Gi cu du%ul; &m trFit n plFceri, sF trFim Gi n fapte de virtute; &m trFit n trndFvie,
sF trFim Gi n pocFinIF; H'entru ce te trufeGti, tinF si cenuGF>+ ,Sira% L, 2/
'entru ce te mndreGti, omule> 'entru ce te fFleGti> Ce nFdFjduieGti de la slava lumii Gi de
la bo#FIie> SF ne ducem la morminte, vF ro#, Gi sF vedem tainele de acolo SF vedem pe om
descompus, oasele roase, trupurile putrezite
DacF eGti nIelept, priveGte; DacF eGti priceput, spune!mi( Cine e mpFratul, cine e ostaGul>
Cine e stFpnul, cine robul> Cine e nIeleptul, cine e nenIeleptul> Unde!i frumuseIea
tinereIii> Unde!i faIa cea frumoasF> Unde!s oc%ii cei strFlucitori> Unde!i nasul cel bine
ntocmit> Unde!s buzele cele arzFtoare> Unde!i frumuseIea obrajilor> Unde!i fruntea cea
luminoasF> Nu!s toate praf> Nu!s toate cenuGF> Nu!s toate pulbere> Nu!s toate putreziciune>
Dndindu!ne la acestea, fraIilor, Gi aducndu!ne aminte de ziua noastrF cea din urmF, sF ne
ntoarcem, ct mai avem timp, de pe calea noastrF cea rFtFcitF &m fost cumpFraIi cu sn#e
scump ,$ 'etru $, -1!-2/ 'entru aceasta Dumnezeu pe pFmnt s!a arFtat ,0aru% $$$, 61/
'entru tine, omule, Dumnezeu pe pFmnt s!a arFtat Gi nu avea unde sF!si plece capul ,3uca $L,
.1/
Vai, ce minune;
CudecFtorul vine sF fie judecat pentru cei vinovaIi;
ViaIa #ustF moarte;
Creatorul este pFlmuit de creaturF;
Cel ce nu poate fi privit de serafimi, este scuipat de rob, #ustF oIet Gi fiere, este mpuns cu suliIa,
este pus n mormnt;
Ji tu, spune!mi, te trndFveGti, dormi, dai din umeri cu dispreI, omule> Nu Gtii cF c%iar dacF Ii!ai
vFrsa sn#ele tFu pentru @l, nici aGa n!ai fFcut ce erai dator sF faci; CF altul e sn#ele StFpnului
si altul sn#ele robului; 'ocFieste!te Gi ntoarce!te nainte de ieGirea sufletului, ca nu cumva sF
vinF moartea si tot leacul pocFinIei sF fie fFrF de folos CF aici pe pFmnt are putere pocFinIa" si
numai aici" n iad n!are nici o putere SF cFutFm pe Domnul, ct avem timp SF facem binele, ca
sF scFpFm si de iadul cel fFrF de sfrGit ce va sF fie Gi sF ne nvrednicim si de mpFrFIia cerurilor,
cu %arul Gi iubirea de oameni a Domnului nostru $isus *ristos, CFruia slava si puterea n vecii
vecilor, &min

S-ar putea să vă placă și