Sunteți pe pagina 1din 193

Hamlet-William Shakespeare

CLAUDIUS, rege al Danemarcei HAMLET, fiul fostului rege si


nepotul actualului rege HORAIO, prietenul lui Hamter
POLONIUS, sambelanul curtii LAERTES, fiul sau VOLTIMAND
CORNELIUS ROSENCRANTZ GUILDENSTERN OSRIC
UN GENTILOM UN PREOT MARCELLUS BERNARDO
FRANCISCO, un ostean REYNALJX), slujitorul lui Palo-
nius
UN CPITAN, Soli DUHUL TATLUI LU HAMLET
FORTINBRAS, printul Norvegiei' DOI RANI, gropari
GERTRUDA, regina a Danemarcei si mama lui Hamlet OFELIA,
fiica lui Pblonius
NOBILI, doamne, ofiteri, osteri-, actori, marinari, soli si suita.
10 - Teatru - Shakespeare
ACTUL I
SCENA 1
Elsenor. O terasa n fata castelului, Francisco la postul
sau. Intra Bernardo.
BERNARDO Cine-i acolo ?
FRANCISCO
A, nu, raspunde-mi tu : stai si te-arata.
BERNARDO Traiasca regele !
FRANCISCO Bernardo ? BERNARDO
EI! FRANCISCO
Vii chiar la timp.
BERNARDO
Batut-a miezul noptii, Mergi la culcare Francisc.
FRANCISCO
Multumesc Ca vii sa ma schimbi. Ce ger ! Snt sloi.
'.-
147
BERNARDO
f j a*
Nimic deosebit
n ceasul tau de straja ?
FRANCISCO
Nici un soarec. BERNARDO
Drum bun atunci
si daca-mi vezi tovarasii de straja,
Marcellus si Horatio, zoreste-i.
FRANCISCO I-aud, mi pare. Stai ! CingsL-acoi--?- .
HORAIO Supusii regelui !
MARCELLUS
Copiii tarii !
FRANCISCO Cu bine dar !
MARCELLUS
Viteazule, cu bine ! Au cin' ti-e schimb ?
FRANCISCO
Bernardo. Noapte buna.
MARCELLUS Hei, tu Bernardo !
, BERNARDO
Ce, e si Horatio ?
HORAIO O parte doar din el !
14H
BERNARDO
Bine-ati venit ! MARCELLUS A

S-a mai ivit o data (lucru-axela ?


BERNARDO Eu n-am vazut nimic.
MARCELLUS
Horatio zice ca-i o nalucire
A noastra si nu vrea saTHea crezare
-%4?niei de,doua ori zarita
De noi - de aceea l-am rugat de veghe .'".Sa stea de-a lungu-
acestei nopti cu noi.
.....5*si daca iax-stafia se arata
/ Sa creada-n ce-am vazut si sa-i vorbeasca.
HORAIO
Povesti ! N-o sa se arate ! BERNARDO
sezi o clipa
si lasa iar sa-ti ciocanim auzul, Ce s-a-ndaratnicit sa nu ne
creada, Cu ce-am vazut n doua nopti.
HORAIO
Sa stam si s-auzim ce-are de spus Bernardo.
BERNARDO
Ieri noapte,
Cnd steaua, _caxe-i,Ja_ apusj trecuse Sa lumineze cerul
chiar pe locul Pe care arde-acum, eu si Marcellus, Cnd clopotul
tocmai batea de unu...
(Intra Duhul.)
149
MARCELLUS Tacere. Lasa vorba. Iata-l iar !
BERNARDO
E chipul regelui cel raposat. MARCELLUS Esti carturar, Horatio
: vorbeste-i !
BERNARDO Nu seamana cu regele ? Priveste-l.
HORAIO Leit ! Ma-ncearca spaima si uimirea.
BERNARDO Vrei sa-i vorbim ?
MARCELLUS ntreaba-l tu, Horatio. HORAIO
Tu cine esti, ce folosesti si ceasul Acestei nopti si mndra-
nfatisare Razboinica sub care raposatul Rege al nostru se
ducea la lupta ? Pe Dumnezeu, vorbeste, te conjur.
MARCELLUS Jignit e parca !
BERNARDO
si se departeaza.
HORAIO
Stai, spune, spune, te conjur, vorbeste l (Duhul iese.)
150
BERNARDO
Ce zici, Horatio ? Tremuri si esti palid : Asa-i ca-i vorba nu de-
o nalucire, Ci de-altceva mai mult ?
HORAIO
Pe Dumnezeu, n-as fi putut-o crede, Dar n-ar fi via si adevarata
Marturisire-a chiar ochilor mei.
MARCELLUS Nu seamana cu regele ?
HORAIO
Ca tine Cu tine nsuti.
La fel a fost ar 16116r1718q mura ce-o purta Cnd a rapus
norvegul ngmfat si-aidoma-ncruntat ca-n sfada-n care Din
sanie-n zapada-a napustit De regele polon. Ciudate lucruri.
MARCELLUS
De doua ori l-aceeasi moaja_oxa, Ojjgas solemn pe
lnga straji trecu.
HORAIQ
La care-anume gind sa ma opresc Nu stiu, dar ndeobste-astfel
de semne Snt rau prevestitoare pentru tara.
MARCELLUS
Sa stam atunci si cel ce stie spuna-m
De ce apasa noaptea pe supusi
O vajnica si scrutatoare straja,
De ce attea tunuri de arama
Turnate zilnic, scule de razboi
Aduse din afara, si de ce
Dulgheri de nave, multi si strnsi cu sila,
151
'< ',/ : '. ,
Snt pusi chiar si duminica la lucru ? Ce rost sa aiba asudata
graba !Ce-njuga-n truda noaptea lnga zi ? _Au cine-mi poate
da raspuns ?
HORAIO
Pot eu. ;Se zice cum ca raposatul rege,
Al carui chip de-abia ni s-a ivit,
A fost, cum stiti, de Fortinbras norvegul 'Pe care-l mboldea o
rea trufie - .Chemat la lupta dreapta. Dar viteazul iHamLet,
faimos n lume ca atare, Rapusu-l-a pe Fortinbras, si-acesta,
Prin legamnt pecetluit si scris 'si ntarit prin lege si prin crainici,
Lasa biruitorului la moarte
Tarmurile toate cucerite
De-acesta, iar al nostru rege-n schimb
:
Chezasuia tinuturi, deopotriva
'Lui Fortinbras sortite-n mostenire,
De biruia. Asa cum prin acelasi rHrisov si legaminte-n el
cuprinse ILe-a-nstapnit Hamlet. Dar Fortinbras Cel tnar, ne-
ncercat si plin de clocot .A strns acum n marginea Norvegiei,
;De peste tot, pe toti vntura-lume, 'Ce pentru-o pine-s gata la
orice Ispravi ce nu cer dect cutezanta, Iar scopul lui, la noi mult
prea stiut, "E sa ne smulga cu-armele n mna
si silnice mijloace-acel tinut 'Pierdiut de tatal sau. si iata, cred,
Obrsia acestor pregatiri si tlcul strajii noastre si pricina
nfriguratei grabe si-a alarmei "Din tara.,.
BERNARDO
Cred c-asa-i si nu altfel. De-aceea deci prevestitorul chip
i ;
Soseste armat prin fata strjii noastre Att de-asemeni regelui
ce-a fost si este cel care-a-nceput razboiul.
HORAIO
E-un fir de praf ce-ti tulbur' ochii mintii.
Pe vremea slavei Romei si n preajma
Caderii prea puternicului Cezar,
Ieseau din groapa mortii-n giulgiul lor
Cu tipat si aiurare prin cetate.
Prapad n soare, roua-nsngerata
si stele-n cer cu cozi de foc, si astrul
Cel umed ce domneste peste ape
S-a-ntunecat de moarte n eclipsa.
Tot semne de-astea de-ntmplari cumplite,
Precuvntari dezastrelor ce vin,
Pamntul azi si cerul le arata
Cuprinsului si oamenilor tarii.
(Intra Duhul.)
Tacere ! Iata-l ! Colo-i, vine iar !
Chiar de ma spulbera, l-ntmpin. Stai,
NalucaJ De-ai vreun glas si poti grai
Vorbeste-mi !
Vreo fapta buna daca pot sa fac
Sa-ti fie de ajutor, sa-mi fac pomana,
Vorbeste-mi !
De stii vreun rau de soarta tarii tale,
Ce poate fi pre'ntmpinat, vestindu-l,
O, vorbeste !
De-ai ngropat n viata vreo comoara
Furata, n pntecul pamntului,
Ca, zice-se, de-aceea-adeseori
Voi duhurile pribegiti...
(Cnta cocosul.)
Stai, spune-mi... Opreste-l tu, Marcellus !
Cu lancea ?
MARCELLUS
Sa-l strapung
152
153
HORAIO
Da, de nu se-opreste.
BERNARDO
Iata-l ! HORAIO
Aici! (lese Duhul.)
S-a dus
Nedrepti sntem cu el, maret cum este,
Cu silnicie sa-i atinem calea.
si-i de nevatamat cum e vazduhul,
si-s glume ale noastre lovituri.
BERNARDO Ar fi vorbit, de nu cnta cocosul.
HORAIO
si-a tresarit precum un vinovat
Chemat de-un glas cumplit. Ca, pasamite,
Cocosul, care-i goarna diminetii,
Cu viersul lui semet si ascutit
Pe zeul zilii-l scoala. si semnalu-i,
Oriunde-n mare, foc, pamnt, sau aer,
Vreun duh smintit ar fi ratacitor,
L-ntoarce-n locul cuvenit. Dovada
Stau cele chiar acum aci-ntmplate.
MARCELLUS
La cntecul cocosului s-a stins. Ca-n preajma sarbatorilor, se
zice, Cnd nasterea lui Crist o praznuim, Cocosii,
pasarile diminetii, ntreaga noapte cnta, si atunci Nu-i duh,
sa se ncumete pe-afara, Blajina-i noaptea, zodiile-s blnde,
Nici iele nu pndesc, nici vrajitoare ; Att de plin de har si sfnt e
ceasul.
154
HORAIO
Am auzit si eu si cred n parte.
Dar iata, dimineata-nvesmntata
In manta rosiatica, prin roua,
La rasarit, pe dealul nalt se-arata.
Sa mergem. si sa-mpartasim, mi-e sfatul,
Tot ce-am vazut azi-noapte lui Hamlet
Cel tnar. Duhul asta, eu va jur,
E mut cu noi, dar lui i va vorbi.
Cu voia voastra, sa-l nstiintam
De toate-acestea-asa cum datoria
si dragostea ce i-o purtam ne-o cere.
MARCELLUS
Sa mergem deci. stiu unde sa-l gasim
Fara de gres, n dimineata asta.
(Ies.)
SCENA 2
Sala tronului n castel. Intra
regina, Hamlet; Polonius, Laertes,
Voltimand, Cornelius, gentilomi si suita.
REGELE
Desi ni-i vie-n amintire moartea
Iubitului Hamlet, al nostru frate,
si-ar fi mai potrivit sa ne-nchinam
Tristetii sufletul, si-n tara-ntreaga
Sa fie numai jale si mhnire,
In cuget totusi ne-am luptat cu firea
Att de mult, ca azi cu o cuminte
Durere-l pomenim si totdeodata
Putem a ne-ngriji si de-ale noastre.
Cu o cernita bucurie deci,
C-un ochi rznd, cu celalalt n lacrimi,
155
Voiosi n jale, prohodind la nunta
si cumpanind rasfatul cu mhnirea,
Pe-a noastra, sora ieri, regina astazi,
Partasa-augusta-ntru ocrmuirea
Razboinicului nostru stat, cu noi
Am luat-o de sotie tinnd seama
De sfatul ce ne-ati dat cu-acest prilej
De buna voie. si va multumim.
Aflati acum ca Fortinbras cel tnar -
Punnd nu mare pret pe vlaga noastra ;
Sau socotind ca statul nostru-i gata
Prin moartea fratelui Hamlet scump noua,
Sa se darme, dezbinat ; sau poate
ntemeiat pe visu-i de putere -
Ne-a tot trimis solii peste solii
Sa-i dam'napoi acele tari pierdute
Pe drept, de-al sau parinte, n folosul
Viteazului meu frate. Asta-i totul.
Ct despre noi si rostu-acestui sfat,
Aflati-l : scris-am regelui norveg
Ce tnarului Fortinbras i-e unchi,
Dar slabanog pe patu-i de zacere
Abia de-o fi stiut din auzite
De scopul urmarit de-al sau nepot -
Sa curme toate-aceste pregatiri,
Cu-att mai mult cnd chiar supusii sai
Snt cei nscrisi si strnsi la oaste.
Deci va trimit pe voi cu-acest ravas,
Tu, Voltimand si bunule Cornelius,
La regele batrn, dar fara alta
ndrituire n solia voastra
Dect este cuprins si-amanuntit
Aci-n acest tratat. Drum bun. Iar zelul
Sa va-ndrumeze-n datoria voastra.
CORNELIUS si VOLTIMAND n tot si-n toate slugi prea
credincioase. 156
REGELE
Nu ma-ndoiesc. Din inima, drum bun. (Voltimand si Cornelius
ies.)
si-acum, Laertes, spune-mi, ce-i cu tine ?
Vorbeai de-o rugaminte. Spune-mi, care ?
Ca nu poti regelui sa-i ceri ceva
Pe drept, si glasul n desert sa-ti fie.
Ce poti sa-mi ceri si eu sa nu pre'ntmpin
Cu darul meu ? Caci nu-i mai credincioasa,
Laertes, mintea inimii, nici mna
Mai slujitoare gurii nu-i, dect
Mi-e tronul de legat de tatal tau,
Laertes, spune-mi !
LAERTES
Doamne prea temut : Bunavointa si-nvoirea ta Sa plec n Franta
iar, cu toate ca De buna voie m-am ntors n tara, La-
ncoronare vrnd sa fiu de fata. Dar azi, cnd datoria mi-e-
mplinita, Marturisesc ca gndul meu si dorul Se-ndreapta iar
spre Franta si ma rog Mariei tale sa-ncuviintezi.
REGELE Ce spune tatal tau ? Ce spui, Polonius ?
POLONIUS
Mi-a smuls cu greu ngaduinta, sire, Prin rugaminti prea mult
staruitoare, Dar, n sfrsit, pe-a lui dorinta pus-am Cu greu
pecetea nvoirii mele. ngaduie-i, te rog n genunchi, sa plece.
REGELE
Alege-ti ceasul potrivit, Laertes, A ta e vremea, harul si rasfatul.
si-acum, Hamlet, nepotul meu si fiu-mi...
157
HAMLET
Mai mult de-un neam, Dar mai putin de-un soi...
REGELE De ce atrna nca norii-asupra-ti ?
HAMLET
Prea stau lnga soare.
Parere, sire
REGINA
Dezbara-te de portul tau cernit, Hamlet, iubite, si prieteneste Te
uita l-al tau rege. Nu cata Cu genele necontenit plecate Pe
nobilul tau tata n tarna. Asa e dat. Tot ce traieste moare, Tu
stii, trecnd prin viata-n vesnicie.
HAMLET Da, doamna, asa e dat.
REGINA
si daca-i astfel, De ce ti pare att de nefiresc ?
HAMLET
Sa mi se para, doamna ? Nicidecum. Nu mi se pare : este.
Buna mama, Nici mantia-mi ntunecata, nici Vesmintu-
ndatinat, de mare doliu, Nici furtunosul rasuflarii hohot
Nestapnit, si nici izvorul plin Al lacrimilor, nici mhnirea fetei
158
Cu fel si chip de semne-ale durerii Nu-s n masura sa m-arate
lumii Asa cum snt. Acestea pot sa para Fatarnicii ce snt la
ndemna Oricarui om. Dar ce e-n minte-ntrece Tot ce se vede.
Celclalte-s doar Gateli ale durerii si-amagiri.
REGELE
Spre lauda si cinste firii tale
E acest prinos de lacrimi, nchinat
Parintelui tau. Dar tu stii, Hamlet,
Ca tatal tau si-a fost pierdut un tata,
Tatal acesta mort pierdu pe-al sau,
si urmasul e tinut de datoria-i
De fiu, pe-un timp, la jale-adnca. Dar
Sa starui ntr-un doliu ndaratnic
Semn este de orbire nepioasa,
De chin nentelept; el mai arata
Un cuget razvratit fata de cer,
O minte simpla si nenvatata,
Ca noi, ceea ce stim ca-i scris si-obstesc,
ntocmai celui mai de rnd din lucruri,
De ce s-o pui la inima-n aceasta
Ursuza-mpotrivire ? E un pacat
n fata cerului si-n fata mortii,
n fata firii, si un gnd smintit
n fata judecatii omenesti,
Al carei nteles obstesc e moartea
Parintilor si care de la mortul
Cel mai dinti si pna la cel care
Muri chiar azi, necontenit ne striga :
"Asa e dat sa fie !" Te dezbara,
Rugamu-te, de-un doliu de prisos
si ne priveste ca pe un parinte,
Sa afle lumea toata ca tuesiL
De tronu-mi cel mai apropiat supus,
Iar eu cu o dragoste nu mai prejos
Dect o poarta-un tata mult duios
Odraslei sale, voi veni spre tine.
Ct despre gndul tau de-a te ntoarce
159
La scoala-n Wittemberg e mult potrivnic
Dorintei mele. si staruitor
Te rog, nclina-te ; rami aci,
Rasfat si-alean ochilor mei si cel mai
Dinti printre curteni, nepot si fiu.
REGINA
O, nu lasa, Hamlet, pe mama ta
Sa-si iroseasca rugile-n zadar ;
Rami cu noi aci, si nu pleca
La Wittemberg : aceasta-i rugamintea-mi.
HAMLET
n tot si-n toate celea, doamna mea, Sili-ma-voi sa-ti fiu ct mai
supus.
REGELE
O, iata un raspuns frumos si blnd.
Ca mine nsumi fii n Danemarca.
Sa mergem, doamna. Aceasta-nduplecare
Nesilnica si blnda a lui Hamlet
E un zmbet sufletului meu. si-n cinstea-
Nu va-nchina o cupa regele
Pe care tunul sa n-o dea de stire
si norilor. Iar vorbele regesti
De ceruri fie iarasi ngnate,
Rasunet tunetului pamntesc.
Sa mergem.
(Regele, regina si curtenii ies.)
HAMLET
O, carnea aceasta mult prea nchegata De s-ar topi si s-ar
preface-n roua, \ Sau daca Cel-de-sus n-ar sta-mpotriva. Cu
legea lui, uciderii de sine ! /
O, Doamne, ct de obosit si searbad,/
160
si de prisos, si muced mi se pare
Tot rostu-acestei lumi. E o gradina
Ce creste neplivita. Ierburi rele
n voie-o cotropesc. Unde-am ajuns !
Doar doua luni de cnd muri... nici doua r
Un rege att de bun ! Ca un luceafar
Pe lnga un satir, fata de acesta,
si-atta de duios cu mama mea,
Ca n-ar fi ngaduit sa se atinga
Nici vntului ceresc mai cu asprime
De chipul ei. O, ceruri si pamnt !
Sa mai rni-aduc aminte ? Ct de strns
De el se alipea, de parca doru-i
Crestea din chiar ndestularea sa...
si-apoi, dupa o luna... De-as putea
Sa nu ma mai gndesc ! O, slabiciune^
i-e numele femeie ! Doar o luna,
Cnd nici ncaltamintea-i nu s-a rupt
Cu care a dus pe tatal meu la groapa
n lacrimi toata-ntocmai ca Niobe -
Cum, nsasi ea, chiar mama mea, o, Doamne-,.
Cnd si o fiara fara judecata
Ar fi jelit mai mult - s-a maritat
Cu unchiul meu, al tatalui meu frate,.
Dar semannd cu tata nu mai mult
Dect cu Hercul eu ! O luna-abia,
Cnd sarea mincinoaselor ei lacrimi
Din ochii ei rositi nici nu s-a sters,
S-a luat cu el ! O, desfrnata graba
Ce-atta de dibaci a repezit-o-n
Culcusul patimei nelegiuite !
Nu-i bine asa, si nici poate fi.
Dar frnge-te, o, inima. Ca trebui |
De-acum ncolo lacat sa-mi pun gurii. <
(Intra Horatio, Marcellus si Bernardo.)
HORAIO Ma-nchin mariei tale.
161
11 - Teatru - Shakespear
HAMLET
Bucuros
'Ca esti aci si teafar. Nu ma-nsel, Esti chiar Horatio.
HORAIO
nsusi el, stapne, si slujitor smerit ntotdeauna.
HAMLET
Prieten, domnul meu, asa sa-mi zici. Din Wittemberg ce te-a
adus, Horatio ? Marcellus ?
MARCELLUS Da, stapne.
HAMLET
Ma bucur ca te vad. (Catre Bernardo). Bine-ai venit. '. Dar zau,
ce vnt din "Wittemberg te-aduce ?
HORAIO
"Un dor hoinar, prea bunul meu stapn. HAMLET
"N-as vrea s-aud nc chiar pe-al tau dusman Rostind cuvntul
asta mpotriva-ti si n-ai putea urechea mea s-o-ndupleci Sa
creada-n ce chiar tu mi-ai spus, Horatio : Te stiu prea bine : nu
esti un hoinar. .Ce treburi te-au adus la Elsenor ? Te nvatam
sa bei vrtos aicea.
HORAIO 'Stapne, am venit la-ngropaciune.
162
HAMLET
O, laolalt-am fost prin scoli ; nu-ti rde De mine, rogu-te. Ca mai
degraba Socot ca vii la nunta mamei mele.
HORAIO Au fost, ce-i drept, cam una dupa alta.
HAMLET
Economii, Horatio, economii !
Fripturile ramase de la praznic
Au fost aduse reci la masa nuntii.
Dect sa vad aceasta zi, Horatio,
Era mai bine sa ma fi-ntlnit
n cer cu cel mai crunt dusman al meu.
O, tatal meu ! Parca-l zaresc pe tata.
HORAIO Stapne, unde ?
HAMLET n ochii mintii mele.
HORAIO Eu l-am vazut o data. Mndru rege !
HAMLET
Dar mai presus de toate-a fost un om Cum nu mi-e dat sa vad
ca el un altul.
HORAIO Stapne, cred ca l-am vazut ieri noapte.
HAMLET Vazut ? Pe cine ?
163
11*
HORAIO Pe regescu-ti tata.
HAMLET Pe rege, chiar pe tatal meu ?
HORAIO
Stapne,
Uimirea ta ti-o stapneste-o clipa si fii cu luare-aminte, sa-ti
vorbesc De fata cu-acesti domni ce-mi stau ca martori, De-acea
minune...
HAMLET Te conjur, vorbeste !
HORAIO
De doua nopti de-a rndul - acesti prieteni,
Marcellus si Bernardo, stnd de straja-n
Desertul mort al miezului de noapte,
Au fost ntmpinati astfel : un chip
Asemeni tatalui mariei tale
si-mplatosat la fel, din talpi n crestet,
Iesi-naintea lor cu pas solemn,
Maret si-ncet trecnd pe lnga ei.
De trei ori, el s-a perindat n sir
Sub ochii lor uimiti si plini de groaza,
si-att de-aproape ca-i putea atinge
Cu sceptrul. Dar ei, muti si nghetati
De frica, n-au vorbit nimic cu el.
n mare tain-apoi mi-au spus acestea.
A treia noapte-am stat cu ei de straja.
si-acolo-ntocmai cum mi-au povestit
De ceas si loc si de regescul chip
S-a adeverit n fapta si-n cuvnt.
Stafia s-a ivit. Recunoscut-am
Pe tatal tau. O mna cu cealalta
Nu seamana mai mult.
164
HAMLET Dar unde asta ?
HORAIO Stapne-acolo unde stam de straja.
HAMLET Vorbitu-i-ati ?
HORAIO
Stapne, i-am vorbit,
Dar n-a raspuns. O data-mi pare, totusi, Ca fruntea si-a-naltat
ntr-o miscare De parca ar fi vrut sa ne vorbeasca, Dar chiar
atunci cocosul a cntat si cntul lui, zoritu-l-a deodata si ne-a
pierit din ochi.
HAMLET
Ciudat e foarte ! HORAIO
E-adevarat, stapne, tot att Cum este ca traiesc, si ne-am gndit
Ca-i scris adnc n datoria noastra Sa-ti spunem tot.
HAMLET
Asa-i, asa-i, prieteni, ntr-adevar, ma tulbura ce-mi spuneti. La
noapte snteti iar de straja ?
MARCELLUS si BERNARDO Da!
HAMLET n zale, ziceti ?
MARCELLUS si BERNARDO Da, stapne-n zale.
165
HAMLET Din coif n talpi ?
MARCELLUS si BERNARDO
Din crestet n calcie.
HAMLET
Deci chipul nu i l-ati vazut ? HORAIO
O, da
Stapne, avea viziera ridicata.
HAMLET Era-ncruntat ?
HORAIO
Parea mai mult mhnit, Dect n prada unei mari mnii.
HAMLET si pal sau rumen ?
HORAIO
Palid, foarte palici.
HAMLET Iar ochii lui stateau tintiti asupra-ti ?
HORAIO Staruitor.
HAMLET O, de-as fi fost de fata !
HORAIO Ai fi ramas uimit din cale-afara.
HAMLET Nu-ncape ndoiala. si-a stat mult ?
166
HORAIO
Ct numeri pn' Ia suta fara graba. MARCELLUS si BERNARDO
Mai mult, mai mult.
HORAIO
Nu cnd am fost si eu* HAMLET
si barba lui era carunta oare ? HORAIO
Cum ai vazut-o-n viata- lui, de-un negru > Cu fire de argint.
HAMLET
La noapte fi-voi Cu voi de straja, poate vine iar:
HORAIO
Ma tin chezas ca se arata iar. HAMLET
De-ntr-adevar stafia mi se-arata
Sub chipul nobilului meu parinte,
Am sa-i vorbesc, chiar de se casca iadul t
Silindu-ma sa tac. si-acum, va rog,
De vreme ce-ati ascuns cele vazute,
Pastrati-le-n tacerea voastra nca,
si orisice s-ar mai ivi la noapte
Sa tineti doar n cuget, nu pe buze.
Drum bun. Voi rasplati credinta voastra..
La noapte, deci, pe locul cel de straja,
Voi fi cu voi.
HORAIO, BERNARDO si MARCELLUS. Stipusi mariei tale.
UT
HAMLET Din inima, prieteni, bun ramas.
(Ies toti, afara de Hamlet.)
Al tatalui meu duh, n za. Nu-i bine ! Presimt o mrsavie. Vino,
noapte ! Iar pna-atunci, fii suflete pe pace, Ca far'delegea iese
la iveala .Chiar daca-ntreg pamntul se pravale Ca s-o ascunda
de-ochii omenesti.
(Iese.)
SCENA 3
O camera n casa lui Polonius. Intra Laertes si Ofelia
LAERTES
Rami cu bine, sora. Totu-i gata. Iar daca vnt prielnic se iveste
"si pleaca vreo corabie, nu dormi, Da-mi vesti de-acasa.
OFELIA
Oare te-ndoiesti ? LAERTES
Ct despre gingasiile cu care Hamlet azi te rasfata, ia-le doar Ca
pe o toana - un joc al sngelui, "O floare-a tineretii-n
primavara, Zorita dar nu vesnica, duioasa Dar trecatoare, o
mireasma numai "si-avntul unei clipe. Doar att.
Atta numai ?
OFELIA
168
LAERTES
Nu-i da pret mai mare. Ca firea-n crestere nu se-mplineste Doar
n puteri si-n stat, dar cnd lacasul Cel sfnt sporeste, atunci si
slujba mintii si-a sufletului creste. Se prea poate Sa te iubeasca
azi cu o iubire Curata si neprihanita. Dar Tu trebuie sa te temi
de-a lui marire ; El nsusi nu-i stapn pe voia lui, Ca e supusul
obrsiei sale si nu e slobod sa-si croiasca soarta Ca orice om de
rnd ; si stii prea bine De cununia lui ca-i strns legata
Statornicia-ntregii noastre tari, si-alegerea-i e-anume marginita
De glasul si-nvoirea-acelui trup Al carui cap e el. si daca-ti
spune Ca draga-i esti, tu fii cuminte totusi si crede-l numai n
masura-n care Din naltul loc si din a sa pornire i poate fi
ngaduit sa-si schimbe Cuvntu-n fapta. Dar nu mai departe
Dect da voie glasul Danemarcei. Masoara deci ct poate
cinstea ta si inima sa piarda si comoara Fapturii tale, daca s-ar
supune Nestapnitei sale staruinti. Deci teme-te de el, o dulce
sora Ofelia, si dorul tau ascunde-l Departe de primejdia ispitei.
si cea mai ndaratnica fecioara Prea darnica-i cu frumusetea ei
Dezvaluind-o chiar si-n fata lunii. Virtutea nsasi prada-i
defaimarii, Lastarul primaverii-e ros de viermi Cnd muguru-i nici
n-a prins nca viata si-n roua si n zorii tineretii Ades se-abate-
un vnt nveninat. Ia seama deci ; scaparea e-n veghere ;
Dusmanul tineretii e-n ea nsasi. Chiar si cnd nimeni nu o
ameninta.
169
N

OFELIA
Povata ta-nteleapta-o voi pastra
Ca straja inimii. Dar, bune frate,
Nu-mi arata doar asprul drum spre ceruri
Asemeni preotilor fara har
Pe cnd tu nsuti ca un desfrnat
Satul si fara grija iei poteca
De flori mpodobita-a desfatarii,
Uitnd de-nvatatura ta.
LAERTES
N-ai teama ! Am zabovit. Dar iata, vine tata.
(Intra Polonius.)
Prilejul mi surde la plecare si-o ndoita binecuvntare Pogoara-
asupra-mi har de doua ori.
POLONIUS
Laert, rusine ! Tot aici ? La nava !
Prielnic vnt se umfla-n pnza ei.
Esti asteptat. Te binecuvntez,
si sa-ti ntiparesti aceste sfaturi
n mintea ta : sa nu dai grai gndinii
Nici mpliniri smintitelor dorinti.
Nu fi trufas, dar nici nu te-njosi.
Prieteni ncercati, de ti-ai ales,
De suflet* prinde-i cu verigi de-otel,
Dar palma sa nu-ti toci n crdasie
Cu-orice frtat golas de-abia ouat.
Fereste-te de vrajba, dar o data
Intrat n ea, te poarta-n asa chip
nct dusmanului sa-i para rau.
Urechea ta ti-o pleaca orisicui,
Dar sa-ti auda glasul doar alesii.
Pe fiecare afla-l ce gndeste,
Dar nu-i destainui ce cugeti tu.
Te-mbraca-n scump vesmnt daca-ti da mna,
Nu nsa fistichiu : bogat, dar nu prea,
C-adesea judeci omul dupa port.
n Franta cei mai mari n rang si-avere Se-arata-n asta iscusiti si
darnici. Nu da si nu lua bani cu mprumut, Ca pierzi si banii si
prietenia, Caci mprumutul seaca buna stare. Iar mai presus de-
orice : nu te minti Pe tine nsuti. si de-aci urmeaza, Ca noaptea
dupa.zi, ca nimanui Nu vei putea sa-i fii de rea-credinta. Drum
bun. si binecuvntarea mea Rodeasca-n tine sfaturile-acestea. /
LAERTES * ' Smerit mi iau, stapne, bun ramas.
POLONIUS Esti asteptat. Te du. E tocmai vremea.
LAERTES
Rami cu bine, sora. ine minte
Povata mea.
OFELIA
Mi-e-n cuget zavorita, Iar cheia ei o vei pastra chiar tu.
LAERTES Adio.
(Iese.)
POLONIUS Ce ti-a spus Laert, Ofelia ?
OFELIA
Cu voia ta, ceva despre Hamlet. POLONIUS
E bine, zau, ca mi-ai adus aminte. Am prins de veste ca de la o
vreme Domnia-sa ti-nchina-ntreg ragazu-i, Iar tu te-arati fata de
el cu mult
170
171
Prea darnica si primitoare. Daca-i
Asa, si-i chiar ce mi s-a spus, ma simt
Dator sa-ti spun ca nu-ti dai bine seama
De ceea ce se cade si ce nu
Fiicei mele si onoarei sale
Sa nu-mi ascunzi nimic : ce e-ntre voi ?
OFELIA
Mi-a dat, stapne, nu demult, dovezi De dragostea ce-mi
poarta.
POLONIUS
De dragoste ? Vorbesti ca o fetita Ce n-a trecut prin sitele
primejdiei. Te-ncrezi n ceea ce numesti dovezi ?
OFELIA Nici eu, stapne, nu stiu ce sa cred.
POLONIUS
Te-nvat eu, zau ! esti chiar ca un copil ! Dovezile-astea tu le iei
drept bune si-s numai fleacuri. ine-te mai mndra, Altminteri,
ca sa nu-mi pierd sirul vorbei - C-am luat-o razna - o sa-mi pari
o proasta.
OFELIA
Zoritu-m-a cu dragostea-ntr-un fel, Stapne, plin de cuviinta.
POLONIUS Un fel sau altul, lasa, zi-i nainte !
OFELIA
si spusele-i si le-a-ntarit, stapne, Jurndu-se pe toate cele
sfinte.
POLONIUS
Hei, laturi de prins prepelite. stiu, Cnd sngele e-n clocot, ct
de darnic E sufletul cu gura-n juraminte.
172
Vpaile acestea, fata mea
Ce stralucesc si nu prea dau caldura,
Stingndu-se cnd crezi ca-s mai n toi,
Tu nu le lua drept foc. Fii mai zgrcita
Cu feciorelnica-ti prezenta ; pune.
Mai mult pret pe tovarasia ta,
nct sa nu i-o darui la porunca.
Ct despre printul Hamlet, sa nu uiti
Ca tnar e si-i este-ngaduit
Sa joace-n ham mai slobod dect tine.
Pe scurt, Ofelia, nu te-ncrede-n el ;
Caci juramintele-i nu snt misitii
Vopselii ce pe straie li se vede,
Ci soli ai unui gnd nelegiuit
soptind ca un codos mironosit
Sa poata pacali mai bine. Att.
De-acum ncolo nu mai vreau s-aud
Ca-ti njosesti pna-ntr-att ragazul
La vorba si la gluma cu Hamlet.
Ia seama,-ti poruncesc. Te du cu bine...
OFELIA
Stapne, am sa te ascult. (Ies.)
SCENA 4
Terasa, Intra Hamlet, Horatio si Mar-cellus.
HAMLET E-un frig cumplit si aeru-i taios.
HORAIO E-un aer aprig si patrunzator.
HAMLET O fi trziu ?
173
HORAIO E-aproape miezul noptii.
MARCELLUS
A si batut.
HORAIO
Adevarat ? N-am auzit. E vremea Cnd duhu-obisnuieste-a
rataci.
(Fanfare. Salve de artilerie.)
HORAIO
Maria ta, ce-nseamna asta ? HAMLET
n noaptea asta regele vegheaza. Falosul face chef, se-
mpleticeste, si cnd mai da pe gt un vin de Rin, Chimvalul si
trompeta rag n cinstea Maretei lui ispravi.
HORAIO E-o datina ? HAMLET
O, doamne, da !
Dar eu socot, desi snt bastinas,
Cu datina crescut, c-ar fi mai bine
S-o rupi cu ea, dect s-o tii. Aceste
Chiolhanuri ne-au facut de rs si-ocara
La rasarit si-apus, la alte neamuri.
Ne zic betivi si cte alte vorbe
Porcesti, spre-a ne mnji, si asta scade
Din meritu-ne-orict de mare-ar fi,
si maduva si miezul vredniciei.
Asa se-ntmpla-ades cu unii oameni
Napastuiti de fire, din nascare
Cu vreun cusur - de care nu-s de vina,
Caci nimeni nu-si alege obrsia -
Prin chiar prisosul vr'unei nsusiri
174
Ce rupe stavilarul cumpatarii, Sau prin cte-un narav dospit n ei
Rupnd tiparul celor cuvenite - Fapturile-astea, zic, purtnd
pecetea Metehnei lor, din soarta sau din fire, Virtutea lor, de-ar
fi ea preacurata Ca sfntul har, si-ar fi nemarginita Ct poate
firea omului s-o-ncapa, si lumea tot o va huli, ca dramul De rau,
i strica-ntregul, vrednic miez.
(Intra Duhul.)
HORAIO Maria ta, priveste !
HAMLET
ngeri si soli ceresti, paziti-ne ! De esti duh sfnt sau blestemat
strigoi, De-aduoi duhori din iad sau o mireasma Din cer, de vii
cu gnd milos sau vitreg - Te-arati c-un chip att de mbietor,
nct ti voi vorbi. ti spun Hamler, Parinte, rege-al tarii. O,
raspunde-mi ! Sa nu ma lasi sa ard n nestiinta ; De ce, sfintite,
ale tale oase, Culcate-n racla, giulgiul si l-au rupt ; De ce
mormntu-n care te stiam Dormind n tihna-ntocmai ca-ntr-o
urna, si casca falcile de marmura Zvrlindu-te afara ? Ce sa-
nsemne Ca tu, les mort, mplatosat cutreieri Sub raza blnda-a
lunii, bntui noaptea, Pe cnd pe noi, paiante ale firii, Ne scuturi
groaznic mintea cu gndiri Ce trec hotarul sufletelor noastre ?
De ce acestea ? Spune-mi, ce sa fac ?
(Duhul i face semn lui Hamlet.)
HORAIO
ti face semn sa-l nsotesti, de parca Doreste sa-ti vorbeasca
numai tie.
175
MARCELLUS
Priveste cu ce-ndemn curtenitor Te-mbie spre un loc mai
singuratic. Dar nu te duce !
HORAIO Nu, cu nici un chip !
HAMLET Nu va vorbi ; deci trebui' sa-l urmez.
HORAIO Stapne, nu-l urma !
HAMLET
De ce m-as teme ? Nu dau pe viata-mi pretul unui ac, Iar
sufletului meu ce-i poate face Cnd e nemuritor cum e si el ?
Ma-ndeamna iar. Am sa-l urmez.
HORAIO
Dar daca
Te-atrage, o stapne, spre talazuri, Sau catre-ngrozitorul stncii
pisc I Ce-atrna aplecat deasupra marii si-acolo, lund vr'un alt
chip, mai de spaima. Ce te-ar putea lipsi de-al mintii reazim, Te
va tr apoi n nebunie ? Gndeste : locul, numai, si-i destul Sa
iste jocurile deznadejdii n orice cuget, daca sta acolo La
naltime de attia stnjeni Sa vada marea si sa o auda Cum urla
dedesubt.
HAMLET
Ma cheama iar. Porneste ! Te urmez !
176
MARCELLUS Stapne, nu te duce !
HAMLET Mna jos !
HORAIO' Fii tare ! Nu te du i
HAMLET
Ma striga soarta,
n orice fir plapnd al cestui trup Turnnd puteri ca-n leul din
Nemeea. Ma cheama iar. Jos mna, domnii mei V Fac un strigoi
din cel ce-mi tine calea, V-o jur. n laturi ! Te urmez ! Porneste;'
HORAIO nchipuirea-l face-a-s pierde mintea.
MARCELLUS Hai dupa el. Sa nu-l fi ascultat !
HORAIO Hai, luati-i urma. Unde-or duce-acestea ?-
MARCELLUS Ceva n tara Danemarcii-i putred.
HORAIO
Pazeasca-l cerul !
HAMLET
Nu ! Hai sa-l urmanr. (Ies.)
177
12 - Teatru - Shakespeare
1
SGENA 5 Alta parte a terasei.
HAMLET
Unde ma duci ? Vorbeste ! Mai departe Nu merg !
DUHUL Asculta-ma.
HAMLET
Te-ascult.
DUHUL
Curnd
mi bate ceasu-ntoarcerii la chinuri n flacari si pucioasa.
HAMLET
Duh sarman ! DUHUL
Sa nu ma plngi. Dar fii cu luare-aminte La tot ce-ti voi destainui.
HAMLET
Vorbeste ! Mi-e dat sa te ascult...
DUHUL
si-ti va fi dat Apoi sa ma razbuni.
HAMLET
Ce vrei sa spui ?
178
DUHUL
Snt duhul tatalui tau si-s osndit sa ratacesc prin noapte O
vreme, ziua sa postesc n flacari, Pacatul vietii-n foc sa-mi
curatesc. De mi-ar fi-ngaduit sa cuvntez, De taina temnitii mele
ti-as spune Ceva din care-o vorba-ar fi destul Sa-
ti rascoleasca sufletul, sa-nghete n tine tnarul tau snge. Ochii
Ca doua stele ti-ar tsni din cap, Zulufii-ti crliontati s-ar dezbina
si fir de fir a sta zbrliti apoi Ca tepii-unui arici nspaimntat.
Vecia nsa nu-i pentru urechi De carne si de snge. O, asculta,
Pe tatal tau de l-ai iubit cndva...
HAMLET
O, Doamne !
DUHUL
Razbuna-i mrsava ucidere.
Ucidere ?
HAMLET
DUHUL
O mrsava ucidere, ca toate - Aceasta nsa mai presus de-
oricare, Ciudata, mrsava-mpotriva firii.
HAMLET
Grabeste-te si spune-mi. Sa-mi iau zborul. Cu aripi iuti ca dorul
si ca gndul Sa ma razbun.
DUHUL
Esti vrednic, vad. si-ai fi Mai lnced dect buruiana grasa Ce
creste-n tarmul apelor uitarii.
179
De nu te-ai ngrozi. Acum asculta, Hamlet. S-a spus ca adormit
fiind Odata, n livada, m-a muscat Un sarpe. Danemarca-
ntreaga a fost Prin ticluita veste-a mortii mele Mintita grosolan.
Dar afl-acum, Nobile tnar, sarpele acela Ce tatalui tau viata i-a
rapus-o i poarta azi coroana.
HAMLET
Unchiul meu ! O, sufletu-mi profetic !
DUHUL
El, scrnava si desfrnata fiara Cu duh de vrajitor, viclene daruri
- O, josnic duh si daruri ce-au putinta De a momi astfel - a-
nduplecat La pofta-i rusinoasa pe regina-mi Ce dupa chip parea
virtutea nsasi ! Ce prabusire, o, Hamlet ! s-ajunga De la iubirea
mea care-i pastrase Sfintenia jurata la altar, De gtul unui
ticalos, ce-n daruri Firesti e-un nevoias pe lnga mine. Dar dupa
cum virtutea nu se lasa De viciu ispitita, chiar cnd pare Ca un
luceafar - patima, n schimb, De-ar fi c-un nger luminos unita,
Se satura de-un pat ceresc ; o cheama Gunoiul. Dar tacere.
Parca simt Mireasma diminetii. Sa fiu scurt. Dormeam ca de-
obicei dupa-amiaza ntr-o gradina, cnd, n tihna mea, Cu
zeama blestemata de cucuta ntr-o sticluta, unchiul tau veni si-n
portile urechii-mi deserta Acel venin, de lepra datator, si-att de
dusman sngelui de om, - Ca iute ca argintul viu patrunde
380
Prin ale trupului poteci si stavili
si cu naprasnica putere-ncheaga,
Precum otelul picurat n lapte,
Un snge limpede si sanatos.
Asa si eu. Am fost, numaidect,
Acoperit, asemenea lui Lazar,
De o pecingine cu hde coji,
Pe trupu-mi neted.
Astfel, n somn, un frate mi-a furat
Cu mna lui regina, tronul, viata,
si m-a trimis neuns, nespovedit,
Nepregatit, la marea judecata,
Taiat cnd nflorea pacatu-n mine,
Cu nedesavrsirea-mi toata-asupra-mi.
O, groaznic, groaznic, groaznic, mult prea groaznic !
De-ai inima n tine, nu rabda
Nu-ngadui regescul pat al tarii
Desfru s-adaposteasca si incest.
Da-n orice chip ai urmari pacatul
Nu-ti pngari nici sufletul, nici gndul,
Cercnd ceva-n potriva mamei tale.
Mai bine las-o Domnului si-acelui
Spin care-n sn o-nghimpa si o-njunghie.
Rami cu bine-acum, ca licuriciul
Vesteste-apropierea diminetii
si-si stinge-ncet zadarnica vapaie.
Sa nu ma uiti. Adio, o adio.
(Iese.)
HAMLET
O, voi ostiri ceresti ! Pamnt ! Ce nca ?
S-adaug iadul ? Inima, fii tare !
iar voi, puteri, nu-mbatrniti deodata,
Ma tineti drept! Sa nu te uit ? Pe tin^ !
Cit timp n globu-acesta ratacit
Va dainui aducerea aminte,
Sarmane duh, n-am sa te uit ! Voi slerge
Din amintire orice dor marunt,
Tot ce-am aflat din carti, nvataturi
181
si chipuri, cercetate-n tinerete,
si fara-amestec cu-alte griji de rnd
Trai-va singura porunca ta
n cartea si-n cuprinsul mintii mele.
Femeie, mult primejdioasa ! O,
Misel, o zmbitor si blestemat
Misel ! Tabletele ! Sa-nsemn ca poti
Zmbi si iar zmbi si fi misel !
Asa e, cel putin, n Danemarca,
Snt sigur. Unchiule, esti al meu ! si-acum
Lozinca mea-i : "Sa nu ma uiti ! Adio,
Adio". Am jurat.
HORAIO si MARCELLUS Stapne Hamlet !
MARCELLUS Hamlet !
HORAIO
Doamne-ajuta-l l
f
HAMLET
Asa sa fie !
MARCELLUS Hehehei ! Lord Hamlet !
HAMLET Hehehehei, baieti ! Hai, puisori !
(Intra Marcellus si Horatio.)
MARCELLUS Marite print, ce e ?
HORAIO Ce-i nou, stapne ?
182
HAMLET O, minunat!
HORAIO Ne spui, stapne ?
HAMLET
Nu ! Veti da-n vileag, HORAIO Eu nu, stapne, jur !
MARCELLUS
Nici eu, stapne !: HAMLET
O, cine si-ar fi-nchipuit ? Ce ziceti > Dar veti tacea ?
HORAIO si MARCELLUS
Pe cer, stapne, da HAMLET
n toata Danemarca nu-i misel Ce ticalos de frunte sa nu fie.
HORAIO
Nu trebuia sa vie-un mort din groapa Ca s-aflam asta !
HAMLET
Sigur, ai dreptate
si fara multa vorba, deci, mai bine-i Sa ne dam mna, sa ne
despartim Care-ncotro-l duc trebile si dorul, Ca toti avem
dorinte si nevoi De-un fel sau alt. Iar eu, vedeti voi, eu Ma duc,
si-am sa ma roe.
183
HORAIO
'Stapne, astea-s vorbc-n vnt si goale... HAMLET
Ca te-au jignit, mi pare rau din suflet, Da crede-ma".
HORATIO
Nici o jignire, printe ! HAMLET
~Ba da, pe sfntul Patrick, este una, Horatio, o jignire grea. Ct
despre Vedenie, ngaduie-mi sa-ti spun, E-un duh cinstit. Iar
nerabdarea voastra S-aflati ce-a fost ntre noi doi, frnati-o
"Cum stiti. si-acum, prieteni dragi de-mi snteti, Ca frati de arme
si de-nvatatura,
ndepliniti-mi o umila ruga.
HORAIO
Tot ce doresti, stapne, spune !
HAMLET TSlci un cuvnt de cele ce-ati vazut!
HORAIO si MARCELLUS Stapne, nu, nu vom vorbi !
HAMLET
Jurati-mi ! HORAIO
Pe legea mea ca nu !
MARCELLUS
Ni oi eu, va jur !
HAMLET Pe spada mea!
MARCELLUS Dar am jurat, stapne !
HAMLET Pe spada totusi, rogu-va, pe spada !
DUHUL Jurati !
HAMLET
Aha, baiete ! spui si tu la fel ? Aci mi-erai comoara mea ? Ei,
haideti, - l auziti pe-acel frtat din beciuri - Va rog, jurati !
HORAIO
Cum suna juramntul ? HAMLET
A nu vorbi nicicnd de ce-ati vazut, Jurati pe spada mea !
DUHUL (Dedesubt.)
Jurati ! HAMLET
Hic et ubique ? Sa schimbam deci locul ; Veniti pe lnga mine,
domnii mei, si puneti mna iar pe spada mea.
Jurati.
DUHUL
HAMLET
Ca bine zici, sobol batrn. Poti oare
Sa scormoni sub pamnt att de grabnic ?
184
Ce vrednic sapator ! nca o data Din loc sa ne miscam, prieteni
buni !
HORATIO O, zi, o, noapte ! Ct de stranii lucruri !
HAMLET
ntmpina-le deci ca un strain, Caci se petrec n cer si pe pamnt
Mai multe lucruri de cte-a visat Horatio, filozofia ta. Veniti dar,
si-mi jurati aci din nou, Pe Dumnezeu, ca niciodat', orict Vi s-ar
parea de ne'nteles, ciudata, Purtarea mea - caci s-ar putea-
ntmpla Sa ma arat, cndva, cam nazdravan - Vazndu-ma
atunci, voi, niciodata, Prin brate-ncrucisate-asa pe piept Sau
clatinari din cap, sau alte vorbe De ndoiala : "Da, se poate",
sau : ,,Snt si-unii ce-nteleg", sau orice alte Cuvinte n doi peri,
sa n-aratati Ca stiti ceva anume despre mine. Asa sa va ajute
sfmtul har.
Jurati !
DUHUL
HAMLET
O, pace tie, suflet chinuit !
si-acum, din toata inima, cu voi snt,
si tot ce poate face, domnii mei,
Un om sarman ca mine, sa v-arate
Iubirea lui, va face-o cu-nvoirea
Lui Dumnezeu. Sa mergem mpreuna.
si tineti degetul, va rog, pe buze,
Ca vremile iesitu-si-au din matca -
O, soarta blestemata, nenoroc
Sa fiu nascut ca sa le-adun la loc.
Veniti, sa mergem mpreuna.
(Ies.)
ACTUL II
SCENA 1
O ncapere n casa lui Polonius. Intra Polonius si Reynaldo.
POLONIUS
Da-i banii si scrisorile acestea, Reynaldo.
REYNALDO Da, stapne.
POLONIUS
Ar fi cuminte, dragul meu Reynaldo, nainte de a-l vedea, sa
cercetezi, Cam cum se poarta.
REYNALDO
Chiar aveam de gnd.
POLONIUS
Nu, zau, ca bine zici. Cata, Reynaldo,
De afla ce danezi snt la Paris,
Ce viata duc, ce cheltuiala fac
Din ce mijloace si cu cin' se-aduna,
si-aflnd prin ntrebari mestesugite
Ca l cunosc pe fiul meu, te-apropie
Mai mult dect daca-i ntrebi de-a dreptul.
Prefa-te ca-l cunosti din auzite,
De pilda : "Mda,-l cunosc pe tatal lui,
si neamurile, poate si pe el"...
Reynaldo, ntelesu-m-ai tu bine ?
187
REYNALDO Stapne, de minune.
POLONIUS
"...si poate si pe el"... si poti s-adaugi :
"Dar nu prea bine ; si, de nu ma-nsel,
E cam nestapnit, cam zvapaiat".
si da-i nainte-asa cu nascociri,
Dar cu masura, nu-l facea de-ocara,
Sa bagi de seama bine la aceasta,
Poti, domnul meu, vorbi despre crailcuri,
Greseli si pozne bine cunoscute
Ca fiind tovarasele tineretii
Lasata-n voia ei.
Stapne...
REYNALDO
Jocul de carti.
POLONIUS
Cheful, sfada sau duelul, Muierile, fireste, dar att !
REYNALDO
Stapne, dar nseamn-a-l necinsti. POLONIUS
Zau nu, de te pricepi a cumpani Sa nu-l mpovarezi cu alt cusur
Dect, de pilda, al nestapnirii. Nu asta-aveam de gnd, dar adu
vorba Att de gingas de-ale lui naravuri, nct sa para-un rod al
libertatii, Scnteia si zbucnirea mintii-n flacari, Dezlantuirea
sngelui n clocot Ce iures da.
REYNALDO Dar, scumpul meu stapn...
188
POLONIUS De ce anume-asa ?
As vrea sa stiu.
REYNALDO O, da, stapne,
POLONIUS
E chiar ce urmaresc si cred ca planul meu e fara gres ; Ca
ponegrind nitel pe fiul meu si-mpovarndu-l cu usoare-abateri, Ia
bine seama,
Acel pe care-l iscodesti cu vorba De l-a vazut cndva pacatuind
Pe tnarul pe care l-ai brfit, n struna-ti va cnta n felul asta :
"Prietene", sau : "domnul meu", "seniore' Precum o cere buna-
cuviinta, Sau graiul tarii, sau al celui om.
Stapne, bine.
REYNALDO
POLONIUS
si, pe urma, domnul meu, El o sa te., el o sa... Pe sfinta
liturghie, tocmai Voiam sa spun ceva. Unde ramasesem ?
REYNALDO
La : "O sa-ti cnte-n struna",
La : "Domnul meu, prietene"... Sau asa ceva.
POLONIUS
Da, tocmai. "Cunosc pe domnu-acesta
- o sa-ti spuna
si l-am vazut chiar ieri-alaltaieri, Sau alta data cu vreun ins sau
altul, si-asa cum spui, juca la carti sau bea Din cale-afara", sau
: "La joc cu mingea
189
Se-ncaiera cu toti", sau : "L-am vazut Intrnd n cte-o casa
deocheata", Adica la bordel, si multe de-astea Ia seama, deci !
Momeala viclesugurilor tale Agata capul adevarului, Iar noi, cei
cu patrundere si minte, Prin sforarii si prin piezise cai Ajungem
cu ocoluri drept la tinta. La fel si tu, prin sfatul meu si prin
nvatatura data, ai sa te-apropii De fiul meu. M-ai nteles, asa-i
?
REYNALDO Stapne-am nteles.
POLONIUS
Drum bun, Reynaldo, si mergi cu Dumnezeu.
REYNALDO
Stapne scump !
POLONIUS Ia seama la naravu-i, pe tacute.
REYNALDO Stapne, da.
POLONIUS si-l lasi sa tot vorbeasca.
REYNALDO Stapne-asa voi face.
POLONIUS
Cale buna ! (Intra Ofelia.) Ofelia, ce-i ? i s-a-ntmplat ceva ?
190
OFELIA Stapne, m-am speriat att de rau.
POLONIUS
n numele lui Dumnezeu, de ce ? OFELIA
Pe cnd coseam, stapne, n iatac, Hamlet intra, cu capul gol, cu
haina n neornduiala, cu ciorapii Desprinsi, cazuti pe glezne,
rasuciti, si alb la fata cum i e camasa ; Genunchii-i se ciocneau
unul de altul si-att de jalnic la nfatisare, Ca parc-atunci ar fi
scapat din iad Sa spuna lumii groaza de acolo, ncet venit-a
pna-n fata mea.
POLONIUS Nebun din dragoste ?
OFELIA
Stapne, nu stiu, Dar, zau, ma tem ca da.
POLONIUS
si ce ti-a spus ?
OFELIA
M-a prins si strns de-ncheietura minii
si dnd 'napoi lungime ca de-un brat,
Cu palma pusa streasina la frunte
Cu-atta luare-aminte s-a uitat
La chipu-mi, parca mi facea portretul ;
A stat asa-ndelung si-ntr-un sfrsit,
Usor de tot m-a scuturat de mna,
A dat din cap, la rnd, de vreo trei ori,
191
si-att de-adnc a suspinat si jalnic De parca-ntregu-i trup se
zguduia Sa-si dea sfrsitul. M-a lasat, si-apoi Cu capu-ntors
spre mine, peste umar, Parea ca fara ochi si afla calea, Caci
fara de-ajutorul lor iesi Pe usa-afara, iar lumina lor Asupra-mi si-
a tintit-o pn' la urma.
POLONIUS
Ma duc la rege. Vino, hai cu mine.
E nebunia dragostei, fireste,
A carei nsusire-i sa se piarda
Pe sine nsasi n mnia ei,
Mnnd pe calea deznadejdii vrerea
Mai mult ca orice patima sub cer
Din cele ce ne bntuie pe noi.
mi pare rau. Vorbitu-i-ai prea aspru ?
OFELIA
Stapne-o, nu ! dar cum mi-ai poruncit, ntorsu-i-am scrisorile,
oprindu-l De-a mai veni.
POLONIUS
Dintr-asta-a-nnebunit ! mi pare rau ca nu l-am cntarit Mai cu
masura si cu judecata. Temutu-m-am c-a vrut doar sa se joace
si sa se duca astfel la pierzare. O, blestemata fie-mi banuiala !
Ma jur ca e cusurul vrstei noastre Sa judecam prea aspru ce
vedem, Asa cum tineretea se pripeste Ades si ea. Sa ne grabim
la rege, El trebuie sa afle de-acest lucru Ce-i mult mai
primejdios tinut n taina Dect daca-l voi da-n vileag. Sa
mergem. (Ies.)
192
SCENA 2
O sala n castel. Fanfara. Intra regele,
regina, Rosencrantz si Guildenstern.
Curteni.
REGELE
Dragi Rosencrantz si Guildenstern, salut.
Pe lnga dorul de-a va revedea
Nevoia mea de ajutorul vostru
Ma-ndeamna sa va chem n mare graba.
Ati auzit ceva despre Hamlet
si de schimbarea-i ? O numesc asa,
Fiindca nici launtric nici la fata
El nu mai seamana cu sine nsusi.
Ce alta pricina l-a scos din fire,
Afara de-a parintelui sau moarte,
Nu-mi pot nchipui. Va rog din suflet
Pe amndoi, voi ce-ati crescut cu el
Din frageda copilarie si
Va potriviti la vrsta si la fire,
Binevoiti a sta un timp la curte.
Caci poate prin tovarasia voastra
Sa-l ispititi catre petreceri iarasi
si c-un prilej sau altul sa culegeti
Din spicuiri, ca sa puteti afla
Ce rau ascuns anume-l copleseste,
Ca dezvelindu-l, sa-i gasim un leac.
REGINA
Aflati, o domnii mei, ca mi-a vorbit Asa de mult de voi, ca nu-s
pe lume Alti doi ce pot sa-i fie-att de dragi. De vreti a fi att de
buni cu noi, Jertfindu-va ragazu-aci-n folosul si-ndeplinire-a
ceea ce dorim, sederea voastra va fi rasplatita Cu multumiri ce-
s vrednice de-un rege.
193
13 - Teatru - Shakespeare
ROSENCRANTZ
Putere-au ale voastre maiestati Prin dreptul suveran asupra
noastra De-a-si mplini temutele dorinti, Dar nu prin rugaminti, ci
prin porunca.
GUILDENSTERN
De buna voie nsa, amndoi, Mariei-voastre punem la picioare
Supunerea deplina si-asteptam Poruncile.
REGELE
Prea scumpe Guildenstern si Rosencrantz, va multumim.
REGINA
Da, voua,
Prea scumpe Rosencrantz si Guildenstern, Va multumim si va
rugam din suflet n chiar aceasta clipa sa-l vedeti Pe mult
schimbatu-mi fiu. Iar dintre voi Sa-i duca unul pe acesti domni la
print.
GUILDENSTERN
si faca cerul ca sederea noastra si felul cum ne vom purta cu el
Sa-i placa si sa-i foloseasca.
REGINA
Amin !
(Ies Rosencrantz, Guildenstern si ctiva curteni. Intra Polonius.)
POLONIUS
Solia din Norvegia, stapne S-a^ntors cu voie buna.
REGELE Ai fost mereu un tata de vesti bune.
194
POLONIUS
Stapne-asa-i ? Maria ta sa stie Ca sufletul si datoria mea Le-
nchin pe amindoua deopotriva Lui Dumnezeu si bunului meu
rege. si cred, sau mintea-mi nu mai este-n stare S-adulmece o
urma ca pe vremuri, C-am deslusit pricina-adevarata A nebuniei
printului Hamlet.
REGELE
Te rog, vorbeste-mi. Ard de nerabdare. POLONIUS
nti solia, sire. stirea mea Va fi desert ospatului acesta.
REGELE ntmpina-i si adu-mi-i aci.
(lese Polonius. Catre regina.)
mi spune c-a gasit, regina scumpa, Izvorul si pricina tulburarii
Care-a cuprins pe fiul tau Hamlet.
REGINA
Socot ca alta nici nu poate fi Afara de a tatalui sau moarte si de
zorita noastra cununie.
REGELE
Tot ce se poate. l voi cerceta. (Reintra Polonius cu Voltimand si
Cornelius.)
Prietenii mei buni, bine-ati venit !
Ce vesti de la-al meu frate din Norvegia
Mi-aduci tu, Voltimand ?
VOLTIMAND
Cu bucurie
Salutul si urarea ti le-ntoarce. A luat masuri din chiar ntia zi
13*
li'5
S-opreasca ridicarile de osti
Facute de nepotul sau, de care
Credea ca-i ameninta pe poloni.
Dar mai de-aproape cercetnd afla
Ca-s mpotriva naltimii tale.
Mbnit ca vrsta, boala si sleirea-i
Au fost neomenos batjocorite,
A dat porunca sa-l ntemniteze
Pe Fortinbras. Pe scurt, el se supuse,
Primi dojana regelui, si-n urma
Fagadui, jurnd unchiului sau
Ca niciodata n-are sa porneasca
Razboi potrivnic naltimii tale.
Atunci mosneagu-n culmea bucuriei
I-a dat n dar, venit, trei mii de galbeni
si-i porunci sa-si foloseasca-ostasii
Din vreme strnsi, Poloniei mpotriva,
Cu ruga-nscrisa-aci, sa-ngaduiti
Cu telu-acesta, trecerea prin tara,
Chezasuind de liniste si pace,
Precum arata-aci.
REGELE
Solia-mi place.
La cel dinti ragaz o voi citi si chibzuind asupra-acestei trebi Voi
da raspunsul. n acelasi timp Va multumesc pentru stradania
voastra. Duceti-va acum de v-odihniti Deseara ne vom ospata-
mpreuna. Cu bine.
(Ies Voltimand si Cornelius.)
POLONIUS
Iata o isprava buna. Stapne-ocrotkor si doamna mea, De-ar fi
sa talmacesc ce-i maiestatea si ce e datoria si apoi De ce e
ziua zi, si noaptea noapte, si timpul timp - atunci ar nsemna Sa
pierd asa si timp si zi si noapte.
196
Fiind scurtimea sufletul gndirii, Iar vorba lunga trupul si
podoaba-i, Voi fi deci scurt. Prea nobilul tau fiu E chiar nebun si
spun ca e nebun Caci nebunia ce poate sa fie, La drept
vorbind, dect a fi nebun ? Sa trecem mai departe.
REGINA
Miez mai mult Te rog si mai putin-oratorie.
POLONIUS
Jur, doamna, ca nu fac oratorie.
Ca e nebun, e drept. Ca-i drept, pacat e,
Pacat ca-i drept. Prosteasca vorbarie -
Adio ei : am sa vorbesc deschis.
Nebun, sa-i zicem. si ne mai ramne
S-aflam de unde vine-acest efect,
Sau mai degraba de-unde-acest defect,
Efect-defect, ce-i vine de-undeva.
Ramne asta si o ramasita, :
Gnditi-va :
O fata am - o am ct timp e-a mea -
si care-ascultatoare si supusa
Mi-a dat, vedeti ? aceasta
Culegeti deci si trageti ncheieri.
(Citeste.)
"Cerestei fapturi si-al sufletului meu idol, mult prea frumoasei
Ofelia". E o vorbire schimonosita. E o vorbire urta. "Mult prea
frumoasa", e o vorbire vulgara, dar ascultati ce vine. Iata :
(Citeste.) "La sinul tau cel dalb si fara seaman, aceasta..." etc.
etc.
REGINA I-a scris Hamlet aceasta ei ?
197
POLONIUS
O clipa, doamna, n-am s-ascund nimic. (Citeste.)
"Tu poti sa te-ndoiesti de soare, De focul ce scnteie-n stea, De
legile nemuritoare, Dar nu si de iubirea mea.
O, scumpa Ofelia, nu ma pricep la versuri, nu cunosc mes-
tesugul de-a-mi potrivi suspinele, dar crede-ma ca te iubesc cu
o dragoste adevarata. Adio. Al tau pe veci, doamna mea mult
iubita, cita vreme lutul asta mai este nca al meu. H."
Deci iata ce anume fata mea Mi-a-ncredintat, supusa si cuminte
si nca si mai mult, destainuindu-mi n ce fel, cum si unde-a
urmarit-o.
REGELE Dar ea, Ofelia, i-a primit iubirea ?
POLONIUS Stapne, oare ce crezi despre mine ?
REGELE Esti om cinstit si de credinta-n toate.
POLONIUS
As fi prea bucuros s-o dovedesc.
Ce-ai fi crezut de imine, nsa, daca
n fata-acestei dragoste-nfocate
si^n plin avnt - ca va marturisesc
C-am prins de ea de veste chiar nainte
Ca fata mea sa-mi fi vorbit de el -
Ce-ai fi crezut maria-ta de mine,
si scumpa-ne regina-aci de fata,
De-as fi facut pe surdul si pe mutul,
Ca un pupitru sau un catastif,
Facndu-mi inimii un semn cu ochiul
si-as fi privit cu nepasare totul ?
Ce-ai fi crezut ? Dar nu, m-am pus pe lucru,

Vorbit-am astfel, domnisoarei mele : "Hamlet e print, nu esti de


seama lui. Ce-ar vrea el, nu se poate !" Poruncit-am Sa-si puna
lacat inimii si usii, Sa nu primeasca daruri, nici solii. Curnd
culese-al sfatului meu rod. Hamlet respins - sa nu lungesc
povestea -Cazu-n tristete-adnca, flamnzi, De-aci-n nesomn,
apoi n vlaguire, De-aici n aiureala, lunecnd n nebunia n
care-acum se zbate si care ne-a-ntristat pe toti.
Crezi asta ?
REGELE
REGINA
Pare foarte cu putinta. POLONIUS
As vrea sa stiu de s-a-ntmplat vreodata Sa spun eu cu tarie
: este-asa si-altfel sa fie ?
REGELE
Nu, prect stiu eu. POLONIUS (aratnd spre capul si umerii sai)
Desparte ce-i aici de ce-i aici, Dac-o fi altfel. si daca m-ajuta
mprejurarile-aflu adevarul De-o fi ascuns si-n iad.
REGELE
Atunci, cum facem ? POLONIUS
Hamlet, cum stiti, se plimba uneori Pe-aci, prin galerie, ore-
ntregi.
198
199
REGELE ntr-adevar, asa e.
POLONIUS
Chiar atunci,
Pe fata mea o fac sa-i iasa-n cale Iar noi pndim de dupa o
perdea Tot ce se-ntmpla. Daca n-o iubeste, si daca nici nu si-a
iesit din minti, Ma las de sfetnicie si ma fac Plugar si carutas.
REGELE Sa ncercam.
REGINA Dar ct de trist, citind, vine sarmanul !
POLONIUS
n laturi, rogu-va pe amndoi. L-ntmpin eu. O, dati-mi voie.
(Ies regele, regina si curtenii. Intra Hamlet, citind.)
POLONIUS Cum i mai merge bunului meu stapn Hamlet ?
HAMLET Slava Domnului, bine.
POLONIUS Ma mai cunosti, maria ta ?
HAMLET Cum sa nu ! Esti un negustor de peste.
POLONIUS Eu nu, stapne.
200
HAMLET Macar de-ai fi att de cinstit.
POLONIUS Cinstit, stapne ?
HAMLET
Ei, domnul meu, n lumea noastra a fi cinstit nseamna a fi unul
dintr-o mie.
Adevarat, stapne.
POLONIUS
HAMLET
Caci daca soarele da nastere la viermi ntr-un dine mort,
dar'mite cnd e vorba de un hoit bun de sarutat. Ai vreo fata ?
Am, maria ta.
POLONIUS
HAMLET
Nu lasa s-o bata soarele. A zamisli e un har al cerului, dar nu n
felul n care ar putea zamisli fata domniei-tale. Ia seama,
prietene !
POLONIUS
Ce vrei sa spui, maria-ta ? (Aparte.) Merge cu gndul la fata
mea. Totusi la nceput nu m-a recunoscut. Ma lua drept un
negustor de peste. A luat-o razna de tot. La drept vorbind, am
ndurat si eu n tinerete multe necazuri din dragoste. Aproape
tot ca si el. Sa-i mai spun ceva. (Tare.) Ce citesti maria-ta ?
HAMLET Vorbe, vorbe, vorbe.
POLONIUS si despre ce e vorba, stapne ?
201
HAMLET ntre cine si cine ?
POLONIUS
Adica despre ce e vorba n cartea pe care o citesti, maria-ta.
HAMLET
Vorbe de claca, domnul meu. Pamfletarul asta nemernic sustine
ca batrnii au barbi carunte, obrazuri zbrcite, ca din ochi le
curge un clei vscos ca rasina prunului, ca snt cu totul slabi la
minte si totodata au si ncheieturile slabite. Toate acestea,
domnul meu - desi snt pe deplin ncredintat ca asa si este - nu
se cuvine totusi sa fie asternute pe hrtie, fiindca si domnia-ta,
domnul meu, ai putea fi de vrsta mea, daca ai da napoi ca
racul.
POLONIUS (aparte)
Orict ar parea ca e nebunie ceea ce spune, e totusi o nebunie
bine chibzuita. (Tare.)Maria-ta, nu ai vrea sa pleci din aerul asta
?
HAMLET
Unde ? n mormnt ?
POLONIUS
Da, n adevar, nseamna a pleca din aer. (Aparte.) Ce ras-
punsuri pline de nteles are uneori. E un noroc de care mai
adesea are parte nebunia dect un cuget sanatos si chibzuit,
care nu le nimereste asa de usor. Sa-l las singur. O sa pun la
cale ndata un prilej de ntlnire cu fata mea. (Tare.) Marite
stapne, mi iau cu plecaciune bun ramas.
HAMLET
Nici nu poti, domnul meu, sa-mi iei ceva de care sa ma despart
mai bucuros, n afara de viata mea, de viata mea, de viata mea.
POLONIUS Rami cu bine, maria-ta.
202
HAMLET Plicticosi mai snt nebunii astia batrni !
(Intra Rosencrantz si Guildenstern.)
POLONIUS l cautati pe printul Hamlet ? Iata-l aci.
ROSENCRANTZ
(catre Polonius) Domnul sa te aiba n paza !
(Iese Polonius.)
GUILDENSTERN Marite stapne !
ROSENCRANTZ Prea iubitul meu stapn !
HAMLET
Bunii mei prieteni ! Cum ti mai merge, Guildenstern ? si
Rosencrantz ! Ce mai faceti, dragii mei ?
ROSENCRANTZ Ce face orice copil al pamntului.
GUILDENSTERN Ferice de noi ca nu sntem prea fericiti.
ROSENCRANTZ Nu sntem chiar margaritarul de pe tichia
Norocului.
HAMLET Dar nici sub talpa ncaltarilor lui.
ROSENCRANTZ Nici acolo, maria-ta.
HAMLET Atunci va aflati cam pe la bru, n mijlocul placerilor.
203
GUILDENSTERN Fireste. Sntem alesii soartei.
HAMLET
n locurile ei cele mai tainuite. ntr-adevar, soarta e o curtezana.
Ce vesti mi aduceti ?
ROSENCRANTZ
Nici una, stapne. Doar att ca lumea s-a facut cinstita. HAMLET
Atunci se apropie sfrsitul lumii. Dar vestea voastra nu e
adevarata. Lasati-ma sa va ntreb ceva ce va priveste ndeosebi
: cu ce-ati gresit, prieteni, soartei voastre, de v-a trimis n
aceasta temnita ?
GUILDENSTERN Ce temnita, maria-ta ?
HAMLET Danemarca e o temnita.
ROSENCRANTZ
Atunci si lumea ntreaga e tot o temnita. HAMLET
si nca una strasnica, plina de cotloane, hrube si carcere.
Danemarca e una dintre cele mai rele.
ROSENCRANTZ
Noua nu ni se pare asa, stapne. HAMLET
Atunci, pentru voi nici nu e temnita ; fiindca orice lucru e 'bun
sau rau, numai dupa cum l face nchipuirea noastra. Pen tru
mine e o temnita.
ROSENCRANTZ
Doar ambitia te face s-o vezi asa. Danemarca e prea nen-
capatoare pentru mintea mariei tale.
204
HAMLET
O, Doamne ! As putea fi nchis ntr-o coaja de nuca si sa ma
socotesc un rege al vazduhului nemarginit, numai de n-as. avea
visuri rele.
GUILDENSTERN
Visurile acestea nu snt, fireste, dect ambitie. Fiindca cel
ambitios se hraneste doar cu umbra unui vis.
HAMLET Visul nsusi nu e dect o umbra.
ROSENCRANTZ
Adevarat ; si socotesc ambitia un lucru att de usor si de
straveziu nct nu e dect umbra unei umbre.
HAMLET
Daca e asa, cersetorii snt trupuri, iar domnii si vitejii cei vestiti
snt doar umbra cersetorilor. Mergem la curte ? Pe legea mea,
nu mai snt n stare sa judec.
GUILDENSTERN si ROSENCRANTZ Stam la porunca mariei
tale.
HAMLET
Nicidecum. Nu vreau sa va numar printre ceilalti slujitori ai mei.
Cinstit va spun ca snt cumplit de prost slujit. Dar, n numele
vechii noastre prietenii, ce cautati la Elsinor ?
ROSENCRANTZ
Am venit sa te vedem, stapne, nimic mai mult. HAMLET
Un cersetor ca mine e sarac pna si n multumiri. Va multumesc,
totusi ; de buna seama, nsa, multumirile mele nu fac nici doua
parale. Nu v-a chemat nimeni ? Ati venit din chiar ndemnul
vostru ? De buna voie ? Hai ! spuneti drept. Haide, haide, vorbiti
o data.
205
GUILDENSTERN Ce-am putea spune, maria-ta ? HAMLET
Orice, numai sa-mi raspunda la ntrebare. Ati fost chemati. E n
ochii vostri ca o marturisire pe care sfiala nu e n stare s-o
ascunda. stiu ca bunul nostru rege si regina au trimis dupa voi.
ROSENCRANTZ n ce scop, maria-ta ?
HAMLET
Voi sa mi-l spuneti. Dar, va rog din suflet, cu dreptul pe care mi-
l da prietenia noastra si n numele ntelegerii depline din
tinerete, al fagaduintelor de nestramutata dragoste si al tuturor
nestematelor ce altul mai mester la vorba ca mine vi le-ar mai
putea nsira, vorbiti deschis, fara nconjur : fost-ati chemati, sau
nu ?
Tu ce zici ?
ROSENCRANTZ (catre Guildenstern)
HAMLET (aparte)
Daca e asa, n-am sa va slabesc din ochi. (Tare.) Daca ma
iubiti, nu-mi ascundeti nimic.
GUILDENSTERN Stapne, am fost chemati.
HAMLET
Sa va spun de ce. Astfel, cele ghicite de mine o sa pren-
tmpine marturisirile voastre, iar taina voastra cu regele si re-
gina nu va fi jumulita de penele ei. De la o vreme - nu stiu nici
eu din ce pricina - mi-a pierit toata veselia si m-am lasat de
toate deprinderile si ndeletnicirile mele, si ma simt att de
coplesit de aceasta toana rea, nct si minunata alcatuire care
206
e pamntul mi pare doar o stnca stearpa. Vedeti voi, acel prea
frumos baldachin, vazduhul, mndra bolta ce atrna asupra-ne,
ca un acoperamnt falnic, batut n scntei de aur, nu e pentru
mine altceva dect un valmasag de miasme spurcate si rau mi-
rositoare. Ce lucru desavrsit e omul ! Ce aleasa i e cugetarea !
si ct de nemasurate nsusirile ! Ce falnic si minunat n portul si
miscarile sale ! ntocmai ca un nger n fapte si ca un zeu n
nazuintele lui. Podoaba luminii ! Pilda a vietatilor ! si totusi ce e
pentru mine aceasta mna de lut ? Barbatul nu ma ncnta, nici
macar femeia, desi zmbetul domniei tale ar vrea sa spuna ca
da.
ROSENCRANTZ
Stapne, nu mi-a trecut prin gnd o astfel de nerozie. HAMLET
Atunci de ce ai rs cnd am spus ca barbatul nu ma ncnta ?
ROSENCRANTZ
Ma gndeam, stapne, ce primire de post i asteapta pe actori
din partea mariei tale, daca spui ca omul nu te ncnta. I-am
lasat n urma ; vin ncoace sa se puna n slujba mariei tale.
HAMLET
Cel ce joaca pe regele va fi bine primit. Am sa-i platesc tributul
meu mariei sale. Cavalerul ratacitor o sa-si poata folosi spada si
scutul, ndragostitul n-are sa suspine de pomana, comicul o sa-
si sfrseasca tirada lui nestingherit, mascariciul o sa stmeasca
hohotele celor al caror rs porneste ca din prastie. Iar domnita
si va spune fara teama gndul ntreg, ca sa nu schiopateze
versul. Dar despre ce actori e vorba ?
ROSENCRANTZ
Snt chiar cei care te faceau sa petreci odinioara. Actorii de
tragedie ai orasului.
HAMLET
Prin ce ntmplare snt pe drumuri ? Nu le pria mai bine sa stea
locului, att pentru renumele lor, ct si pentru cstig ?
207
ROSENCRANTZ
Cred ca piedica le vine de la o schimbare ivita n teatru de
ctava vreme.
HAMLET
Faima le e aceeasi ca atunci cnd eram eu n oras ? Tot mai au
cautare ?
ROSENCRANTZ La drept vorbind, nu prea.
HAMLET Cum se face ? Au prins rugina ?
ROSENCRANTZ
Ba de loc. Ei si dau toata silinta. Dar s-au ivit, stapne o droaie
de copilandri care tipa ct i tin gura n toiul jocului si snt
aplaudati nebuneste tocmai din pricina asta. Ei snt acum la
moda. si teatrele de rnd - cum le spun ei - snt att de
defaimate, nct multi din cei ce poarta sabie, speriati de cei cu
pene de gsca, de-abia mai ndraznesc sa se arate pe-acolo.
HAMLET
Cum ? Snt doar niste copilandri ? Dar cine-i sprijina ? Cu cine
se nsotesc ? N-au sa se tina de meseria asta dect atta vreme
ct pot cnta ? N-au sa spuna mai trziu, ajungnd si ei actori de
rnd - cum o sa li se ntmple daca n-au alte mijloace - ca le-au
facut mai mult dect bine scriitorii aceia care i pun sa
ponegreasca propria lor mostenire ?
ROSENCRANTZ
ntr-adevar cele doua tabere au avut de furca mpreuna. si
multimea socotea ca nu-i un pacat sa-i ntarite n cearta lor. si
ntr-o vreme nu era rost de nici un cstig de pe urma piesei
praa ce poetul si actorii nu-si carau ctiva pumni.
Cum e cu putinta ?
HAMLET
208
ROSENCRANT2 Au fost multe capete sparte.
HAMLET si au nvins baietandrii astia ?
ROSENCRANTZ
Mai ntrebi, stapne ? Chiar si pe Hercule cu globul sau.
HAMLET
Nu e de mirare. Unchiul meu e regele Danemarcei ; iar cei ce
si-ar fi batut joc de el cta vreme traia tatal meu, dau astazi
douazeci, patruzeci, cincizeci, o suta de ducati ca sa-i aiba
chipul zugravit. Pe legea mea, e ceva nefiresc ntr-asta, macar
de s-ar ncumeta filozofia sa-l dezlege.
(Sunete de trmbite nauntru.)
Au sosit actorii.
GUILDENSTERN
HAMLET
Domnii mei, bine-ati venit la Elsinor ! Hai, dati-mi mna. Anumite
forme si ceremonii snt nelipsite la o primire buna ; dati-mi voie
sa ma supun acestui obicei n ce va priveste ; ca nu cumva
bunavointa mea fata de actori, care va spun dinainte ca trebuie
sa se vadeasca tuturor, sa va para mai mare dect fata de voi.
Fiti bineveniti ! nsa unchiul care mi-e tata si mama care mi-e
matusa se nsala.
GUILDENSTERN Cum asta, scumpul meu stapn ?
HAMLET
Nu snt nebun dect dinspre nord-nord-vest: cnd adie vntul de
la miazazi, pot sa deosebesc un soim de un cocostrc.
(Intra Polonius.)
POLONIUS Bine v-am gasit, domnii mei.
209
14 - Teatru - Shakespeare
HAMLET
Asculta, Guildenstern, si tu de asemenea ; la fiecare ureche un
ascultator : pruncul asta batrn pe care l vedeti nca nu a iesit
din scutecele cu care a fost nfasat.
ROSBNCRANTZ
Pesemne ca s-a ntors din nou n ele : se spune doar ca orice
batrn e copil a doua oara.
HAMLET
Va fac o prorocire : vine sa-mi spuna despre actori. Bagati de
seama. Bine zici, domnul jneu ; luni de dimineata, asa e, fara-
ndoiala.
POLONIUS Stapne, ti-aduc vesti.
HAMLET Stapne... ti-aduc vesti. Pe cnd Roscius era actor la
Roma...
POLONIUS Au sosit actorii, stapne.
Bz... bz...
Pe cinstea mea !
HAMLET
POLONIUS
HAMLET Fiece actor pe un magarus calare...
POLONIUS
Cei mai buni actori din lume, fie n tragedie, n comedie, piese
istorice, pastorale, pastorale comice, pastorale istorice, tragico-
istorice, pastorale tragi-comico-istorice, piese ce respecta
regulile, si poeme libere. Seneca nu poate fi prea greoi pentru
ei, nici Plaut prea usor. Snt nentrecuti, att n ce priveste
respectul celor scrise ct si n usurinta exprimarii.
210
HAMLET "O, Iefta, judecator al Israelului" - ce comoara ai avut !
POLONIUS Ce comoara a avut, maria-ta ?
HAMLET
"O fata ncntatoare si alta nimic, la care tinea ca la ochii din
cap".
POLONIUS (aparte) Iar fata mea !
HAMLET
N-am dreptate, batrne Iefta ? POLONIUS
Daca mie-mi zici Iefta, maria-ta, apoi am o fata la care tin ca la
ochii din cap.
Nu e asta urmarea.
Dar care-i urmarea ?
HAMLET
POLONIUS
HAMLET
"si soarta a facut si Dumnezeu a stiut, si mai departe,
A fost sa fie, asa precum se stie".
Primul stih al acestui cntec bisericesc are sa te lamureasca mai
bine. Fiindca, iata, snt silit sa ma ntrerup.
(Intra patru sau cinci actori.)
Mesterilor, bine-ati venit! Bine-ati venit cu totii! Ma bucur ca va
vad sanatosi. Bun venit dragii mei ! Oho ! Vechiul meu prieten !
De cnd nu ne-am vazut, ti-ai pus o perdeluta la barbie. Oare vii
n Danemarca sa-mi pui si mie o barba ?
211
14*
Ce vad ? Tnara doamna si stapna ! Sfnta Nascatoare J
naltimea voastra e mai aproape de cer dect ultima oara cnd
ne-am vazut : a crescut cu un toc de pantof. Deie Domnul ca
glasul tau, ca un galben tocit, sa nu-si fi schimbat sunetuL
Mesterilor, fiti bineveniti cu totii ! Sa mergem drept la tinta,
ntocmai ca soimarii din Franta, care se reped la tot ce le iese n
cale. Sa ascultam pe loc o tirada. Hai aratati-ne ce snteti n
stare. Haide, o tirada plina de patima.
NTIUL ACTOR Ce fel de tirada, maria-ta ?
HAMLET
Te-am auzit spunnd de mult o tirada, dar n-a fost jucata
niciodata, sau sa fi fost cel mult o data, fiindca, dupa cte mi
amintesc, piesa nu placuse multimii. Era ca icrele negre pentru
norodul de rnd. Dar dupa pretuirea mea si-a altora mai vrednici
ca mine sa-si spuna raspicat parerea n astfel de pricini, era o
piesa minunata, bine njghebata, alcatuita cu masura si is-
cusinta. Se spunea - mi-aduc aminte - ca nu are destula sare
printre rnduri, ca sa dea gust lucrarii, dar nici fraze greoaie care
sa-l faca vinovat pe autor de pedanterie. Socotea ca felul lui de
a scrie e cinstit, puternic si duios totodata, nsa mai curnd
maret dect mestesugit. mi placea mai cu seama o parte :
povestirea lui Eneas catre Didona si ndeosebi acolo unde
pomeneste de uciderea lui Priam. Daca-ti mai aduci aminte,
ncepe cu stihul asta... Ia sa vad... stai...
"Cumplitul Pirus, unei fiare-asemeni..." Nu, nu-i asa : se-ncepe
chiar cu Pirus
"Cumplitul Pirus cu-arme-ntunecate,
Ca gndul lui de negre si ca noaptea,
Pndind pitit n blestematul cal,
Mnjitu-si-a fioroasa-nfatisare
Din cap n talpi cu si mai crunte steme.
Vapsit ngrozitor cu-atta snge
De mume, tati, de fii si fiice,
Cojit si ars de-al strazilor prjol
Ce-ntinde-o crncena de iad lumina
Pe cei ce si-au macelarit stapnii,
De foc si de mnie mistuit
si naclait de sngele-nchegat,
232
Cu ochii lui de jar, dracescul Pirus l cauta pe Priam cel batrn."
Acum, vi-e rndul.
POLONIUS
Pe legea mea, stapne, bine recitat! Cu nsufletire si cu
patrundere.
INTIUL ACTOR
"l gaseste-ndata,
Izbind n greci nespornic. Vechea-i spada,
Prea grea puterii lui, sta-nfipta-n loc
si nu-l asculta. O, nedreapta lupta !
Da iures Pirus n batrnul Priam,
Iar n turbarea lui, loveste-n gol.
Dar vntul cruntei sabii, suiernd,
Trnti pe-acest mosneag fara de vlaga.
Atunci ne'nsufletitul Uium, parca
Simtind lovirea, se surpa deodata
Cu crestetul n flacari la pamnt,
si vuietul naprasnic prinse-auzul
Lui Pirus. Sabia lui ce s-abatea
Pe capul dalb al regelui, paru
Oprita n vazduh, si astfel Pirus
Statu ca un tiran scris n icoana
si cumpanit de fapta si vointa
Ramase-ncremenit.
Dar acum, ades, nainte de furtuna
Vedem n cer tacere, pace-n neguri
si vntul aprig astfel, fara glas,
Pamntul mut de-o liniste de moarte,
Apoi un trasnet despicnd vazduhul,
La fel si Pirus, dupa scurtu-i preget,
Razbunator s-a pus pe lucru iar :
si niciodata n-a cazut ciocanul
Ciclopilor pe zalele lui Marte
Ce pentru vesnicie-s faurite
Mai fara de crutare dect spada
Cea crncena-a lui Pirus se-abatu
Pe crestetul lui Priam.
n laturi, Soarta fara de rusine,
Voi zei n plin zbor, sa-i luati puterea,
213
'
Sfarmati-i spitele si-obada rotii, si-i pravaliti de sus din cer
butucul Rotund n fundul iadului."
Prea lung !
POLONIUS
HAMLET
Am s-o trimit la barbier cu barba domniei tale. Te rog, continua !
Nu-i plac dect mascarile, cntecele de rusine si istorioarele
piperate - altfel adoarme. Zi-i mai departe. Treci la Hecuba.
NTIUL ACTOR
"Dar cine, o, cine a vazut regina mbrobodita..."
HAMLET Regina-mbrobodita ?
POLONIUS
Bun ! Regina-mbrobodita e foarte bine. NTIUL ACTOR
"Fugea desculta-amenintnd prjolul
Cu-al lacrimilor orbitor suvoi,
Cu o basma pe capu-ncoronat
Odinioara, si purtnd drept straie
Pe trunchiu-i supt de-a fi rodit att,
O scoarta smulsa-n graba spaimei ei -
Acela care-ar fi vazut-o astfel,
Ar fi rostit cu glas 'necat de ura
Ca soarta-i vinovata de tradare :
Dar daca nsisi zeii-ar fi vazut-o,
Privind cum Pirus n fiorosu-i joc
Pe sotul ei l cioprtea cu sabia,
O, urletul ce i-a scapat atunci -
Afara doar de nu4 nduioseaza
Nimic din ce se-ntmpla pe pamnt -
Ar fi facut si stelele sa plnga
si zeii sa se-ndure."
214
POLONIUS
>
Uite cum s-a ngalbenit la fata si are ochii plini de lacrimi.
Rogu-te, e deajuns.
HAMLET
un ! ai sa-mi reciti n curnd si ce urmeaza! Scumpul meu i, ia
seama sa fie bine ngrijiti actorii. M-ai auzit ? Vezi
Bun
domn, ia seama sa rie bine ngrijiti
sa fie cinstiti cum se cuvine ; doar ei snt cronica vie si pre-
scurtata a vremurilorJ.Mai bine sa ai parte de un epitaf prost
dupa moarte dect de brfeala lor ct esti n viata.
POLONIUS Stapne, am sa-i cinstesc asa cum merita.
HAMLET
La naiba, omule : cu mult mai bine. Dac-ai cinsti pe fiecare
dupa merit, cine ar mai scapa de bici ? Poarta-te cu ei dupa
cinstea si nobletea domniei tale. Cu ct merita mai putin, cu att
mai vrednica de lauda ti-e darnicia. Arata-le calea.
Poftiti, domnii mei.
POLONIUS
HAMLET
Urmati-l, prieteni. Mine o sa ne jucati o piesa.
(Ies Polonius si toti actorii, afara de primul.)
Asculta, draga prietene, ai putea juca Omorul lui Gon-zago ?
Da, stapne.
NTIUL ACTOR
HAMLET
Sa ni-l joci mine seara. La nevoie, ai putea nvata o tirada de
vreo douasprezece pna la saisprezece rnduri, pe care as scri-
o eu si pe care am adauga-o la piesa ? Ce crezi ?
215
Cum nu, stapne.
1NTIUL ACTOR
HAMLET
Foarte bine. Du-te cu gentilomul acela. Dar vezi sa nu-ti bati joc
de el. (Iese primul actor.) Dragii mei (catre Roseti-crantz si
Guildenstern) va las pna deseara. si bun venit la Elsinor.
ROSENCRANTZ Scumpul meu stapn !
(Ies Rosencrantz si Guildenstern.)
HAMLET
Domnul sa va aiba n paza. Asa, acum snt singur. Ce ticalos,
ce sclav becisnic snt ! Sa nu te-nfiori cnd vezi un comediant
Doar ntr-un vis de chin, o-nchipuire, Ca-si poate sufletul
supune mintii Att de mult, ca prin silinta-i, chipul De-a binelea-i
paleste, ochii-i plng si pare ratacita-nfatisarea-i, si glasu-i frnt
e, si cu-ntregu-i zbucium El cugetului potriveste chipuri, si toate-
acestea snt pentru nimic ! Pentru Hecuba !
Ce-i lui Hecuba si ce-i el Hecubei, De-o poate plnge-asa ? Ce-
ar face el C-un gnd s-o pricina de suferinta C-a mea ? Ar
potopi cu lacrimi scena si l-ar nnebuni pe ucigas, Cel fara vina
s-ar ngalbeni, Pe cel nestiutor l-ar ngrozi si-ar tulbura vederile
si-auzul Oricui. Iar eu,
Un aiurit s-un josnic ins, tnjesc, Lunatic si nevrednic de-al meu
tel, Ne-nstare de-un cuvnt nici pentr-un rege Al carui tron si
viata-au fost rapite Prin mrsave mijloace. Nu cumva Snt un
misel ? si cine oare-mi spune
216
i
Ca-s doar un ticalos si-mi sparge teasta si-mi smulge barba si
mi-o zvrle-n fata, mi da un bobrnac si-mi baga-n gt Minciuna
p*na-n piept, o, cine oare ? Ha!
Asa mi-ar trebui, pe legea mea, Caci nu-s dect un pui
nesimtitor De-amarul unei asupriri, fiindc-altminteri As fi-ngrasat
eretii-acestui cer Cu maruntaiele tlharului Misel, destrabalat si
sngeros, Pizmas si tradator si crud tlhar, O, razbunare !
Asin ce snt ! O, ce mai vitejie : Eu fiul unui drag parinte-ucis, 1
mpins de cer n iad la razbunarea-mi, l Sa-mi vars n vorbe
focul, ca o trfa, \ Sa-njur ntocmai ca o trtura, O slujnica !
Rusine ! Puah ! Sus, cugete ! Se zice Ca la teatru-odata-un
vinovat A fost att de rascolit de jocul Actoricesc, nct marturisit-
a Pe loc nelegiuirea savrsita, Omorul limba n-are, dar graieste
Prin alte mijloace mai minunate. Voi pune-acesti actori sa-mi
joace-o piesa, Ceva cum tatal meu a fost ucis, n fata regelui.
Am sa-l pndesc, Am sa-l patrund. Daca macar tresare, A stiu ce
voi face. Duhul ce-am vazut E poate diavolul, ca-i sta-n putere
Sa-si dea cea mai placuta-nfatisare si folosindu-se de-a mea
tristete si slabiciune - ca-i puternic foarte Pe-astfel de suflete -
sa m-amageasca si sa ma duca Ja pierzare. Vreau
I Dovezi rriuit_jnai_j^meinice_ca__._Stea:____-
1 Iar piesa mea-i capcana ce-n curnd ' Va prinde-n ea pe rege
si-al sau gnd.
217
AGTUL III
SCENA 1
O sala n castel. Intra regina, regele, Polonius, Ofelia,
Rosencrantz si Guil-denstern.
REGELE
si n-ati putea afla, far-a-l sili, De ce se nvesmnta-n ratacire si
tihna-acestor zile si-o sfsie Cu-al nebuniei 2'bucium si
primejdie ?
ROSENCRANTZ
El recunoaste ca e tulburat,
Dar pricina nu vrea s-o dea-n vileag.
GUILDENSTERN
Nici nu se lasa iscodit de noi, Ci cu-aiurari sirete ne-ocoleste
Cnd vrem sa-l facem sa marturiseasca Ceva-n privinta lui.
REGINA
Cu voie buna ?
si v-a primit
ROSENCRANTZ Ca un gentilom.
GUILDENSTERN Dar cu o silnica bunavointa
218
ROSENCRANTZ
Nimic nu-ntreaba, dar de-l ntrebam Raspunde din belsug.
REGINA
Nu l-ati poftit La vreo petrecere ?
ROSENCRANTZ
ntmplator am ntlnit pe drum
O trupa, doamna, de actori. I-am spus
si parca vestea l-a cam bucurat.
Ei snt aici si stiu ca au porunca
Sa joace-n fata lui deseara.
POLONIUS
Asa e
si m-a rugat sa starui sa poftiti Maria voastra amndoi de fata.
REGELE
Din toata inima. Snt bucuros S-aud ca se desfata. Voi, domnii
mei, mereu sa-l ndemnati Catre placeri calauzindu-i gndul.
ROSENCRANTZ Prea bine, doamne.
(Ies Rosencrantz si Guildenstern.)
REGELE
Tu, regina, du-te,
Caci pe Hamlet chematu-l-am in taina S-o poata ntlni aci pe-
Ofelia, Asa, ca dintr-o simpla ntmplare. Eu nsumi si-al ei tata,
ca iscoade ndrituite-a sti, am pus la cale Ca stnd la pnda far-a
fi vazuti Sa judecam n voie, dupa fapte si dupa vorba si
purtarea lui, De-s chinurile dragostei de vina, Ori nu, n
suferinta-i.
219
REGINA
Ma supun.
Ct despre tine, as dori, Ofelia, Ca frumusetea ta sa fie tlcul
Durerii lui Hamlet. si harul tau Sa-l duca iar pe-adevarata-i cale,
Spre cinstea ta si-a lui.
OFELIA
De-ar fi asa ! (Iese regina.)
POLONIUS
Ofelia, plimba-te pe-aci. Stapne
Cu voia ta, sa ne pitim. (Catre Ofelia.) Citeste-n
Aceasta carte,-a ta singuratate
Printr-o asemenea-ndeletnicire
Sa para cu att mai potrivita.
Ades sntem de-ocara pentru asta,
E mult prea dovedit ca aratnd
Un chip smerit, cucernice purtari,
Putem sa-l ndulcim chiar si pe dracul.
REGELE (aparte)
O, asta este prea adevarat, Ce bici cumplit pe cuget, ti-e
cuvntul ! Obrajii trfei dresi cu iscusinta Nu-s mai urti sub
sulimanul lor Ca fapta mea sub vorbele-mi alese. O, grea
povara !
POLONIUS L-aud venind. Sa ne ascundem, sire !
(Ies regele si Polonius, intra Hamlet.)
HAMLET
A fi sau a nu fi : iata-ntrebarea, ' E oare mai de lauda sa suferi
n sinea ta, sagetile si prastia
Norocului vrajmas, sau mai degraba
Sa te-narmezi n fata unei mari
De zbucium si prin lupta s-o rapui ?
Sa mori, sa dormi... nimic mai mult. Sa stii
Ca printr-un somn poti pune-odata capat
Durerii sufletesti si-attor chinuri
Ce-s partea carnii, iata o-ncheiere
Spre care nazuim. Sa mori, sa dormi ;
Sa dormi poate visnd ? Aici sta totul.
Ce vise-n somnul mortii poti visa
Cnd am scapat vremelnicei strnsori ?
E tocmai ce ne-ndeamna-a pregeta,
si-aici se afla si acea-ndoiala
Ce da restristii-o viata - att de lunga.
O, cine-ar mai rabda dispretul, biciul
Acestor vremi si-obida asupririi,
Jignirea-adusa numelui de om,
Durerea dragostei ne'mpartasite,
Trufia dregatorilor, dreptatea
Zabavnica, bataia din picior
Pe care vrednicia rabdatoare
O tot ndura de la nedestoinici,
Cnd linistea si-ar capata-o singur
C-un vrf de jungher. Cine-ar sta sa-si duca
Povara vietii-n geamat si sudori,
De n-ar fi spaima de ceva de-apoi,
De tarmul nestiut de unde nimeni
N-a mai venit si care ne-ngrozeste
Facndu-ne mai lesne sa-nduram
Urgiile de-aici, dect sa tindem
Spre altele pe care nu le stim.
si cugetul ne schimba-n bieti misei,
nct firescul chip al hotarrii
Sub raza slaba-a gndului paleste,
si-avnturile cele mai marete
Sub semnu-acesta se abat din drum
si pier ca fapta. Dar tacere, iat-o
Pe mndra-Ofelia. Nimfa, pomeneste
n ruga ta de mine, pacatosul.
OFELIA
Stapne scump, ce faci de-atta vreme ?
HAMLET Smerite multumiri. Eu ? Bine, bine...
OFELIA
Pastrez, maria ta, din parte-ti daruri, si vreau de mult sa ti le-
napoiez. Primeste-le, te rog.
HAMLET
Nu, nicidecum, Eu niciodata nu ti-am dat nimic.
OFELIA
Marite doamne, mi le-ai dat, stii bine, si nsotite de att de dulci
Cuvinte,-nct pareau si mai bogate. De vreme ce mireasma le-a
pierit, Ia-le napoi, caci pentru-o fire-aleasa Bogatul dar si
pierde-ntregul pret Cnd cel ce-a dat se-arata rau la suflet.
Stapne, iata-le aci.
HAMLET Ha ! ha ! Esti cinstita ?
OFELIA Stapne ?
HAMLET Esti frumoasa ?
OFELIA Ce vrei sa spui, maria ta ?
HAMLET
Ca daca esti cinstita si frumoasa, cinstea ta nu trebuie sa stea
la sfat cu frumusetea.
222
OFELIA
Dar stapne, cu cine oare s-ar putea mai bine nsoti frumusetea
dect cu cinstea ?
HAMLET
Adevarat ! Fiindca puterea frumusetii e mai curnd n stare sa
faca o codoasa din nevinovatie, dect nevinovatia sa faca
frumusetea sa-i semene. Lucrul acesta parea cndva un para-
dox, nsa vremurile de azi i dau dreptate. Te-am iubit odata...
OFELIA Cel putin, stapne, asa m-ai facut sa cred.
HAMLET
N-ar fi trebuit sa ma crezi. Fiindca virtutea nu poate altoi un
trunchi batrn pna ntr-att, nct sa nu se mai simta nici urma
din ce-a fost nainte.
Nu te-am iubit.
OFELIA Cu att mai rau m-am nselat.
HAMLET
Du-te la manastire ! De ce sa dai nastere unor pacatosi ? Eu
nsumi snt oarecum cinstit, totusi m-as putea nvinui de
asemenea fapte, nct ar fi fost mai bine de nu ma aducea
mama pe lume. Snt prea semet, razbunator, ambitios si attea
pacate mi stau la ndemna, cte nu am gnduri sa le cuprind,
nchipuire sa le dau viata, sau ragaz sa le nfaptuiesc. La ce
bun sa se mai trasca ntre cer si pamnt unul ca mine ? Toti
snteni niste pacatosi nemaipomeniti. Sa nu-l crezi pe nici unul
dintre noi. Du-te la manastire ! Unde e tatal tau ?
Acasa, maria ta.
OFELIA
HAMLET
nchideti usile peste el, ca sa nu faca pe nerodul dect la .el
acasa. Rami cu bine !
223
OFELIA O, Doamne sfinte, ajuta-i !
HAMLET
Daca te mariti, ti dau ca zestre acest blestem : de-ai fi ca
gheata de curata, ca zapada de neprihanita si de brfeala tot sa
nu scapi. Du-te la manastire ! Du-te ! Adio ! Sau daca trebuie sa
te mariti cu orice pret, ia un nerod, caci oamenii cu. cap stiu
prea bine ce dihanii faceti din ei. La manastire ! Du-te,. ct mai
repede. Drum bun !
OFELIA
O, puteri ceresti ! Tamaduiti-l ! HAMLET
Am auzit vorbindu-se destule si despre sulimanurile voastre.
Dumnezeu v-a dat un chip si voi va faceti altul ; topaiti,, umblati
n buiestru, pociti cuvintele, dati felurite porecle fapturilor
Domnului si va prefaceti poftele n nevinovatie. Pleaca. Nu mai
vreau sa aud nimic ; m-ati nnebunit. ti spun ca n-o sa mai fie
casnicii. Toti cei care au apucat sa se nsoare mai de-\ mult o
sa traiasca, afara de unul. Ceilalti sa ramna asa cum. se afla.
Du-te la manastire !
(Iese.)
OFELIA
Cu minte-aleasa se destrama-aici ! El, ochi si grai si spada
totodata, Curtean si carturar si-ostas. Nadejdea si floarea-
acestei mndre tari. Oglinda si pilda frumusetii-n chip si port. El,
pilda tuturor, s-a prabusit ! Iar eu, din doamne cea mai oropsita,
Ce supt-am mierea, cntul soaptei lui, Vad azi cum mintea-i ieri
atotstapna, Cu aspru glas, din tonul lui clintit, Rasuna-asemeni
unui clopot spart. Faptura-i fara seaman si n floare De suflul
nebuniei vestejita-i.
22 i
Vai mie, c-am vazut ce am vazut si vad acum ce mi-a fost dat
sa vad.
(Reintra Regele si Polonius.) REGELE
Iubire ? Alta-i suferinta lui,
Iar spusele-i, desi-s cam fara sir,
Nu-s tocmai de nebun. n al sau suflet
Tristetea lui cloceste-un gnd ascuns,
si de-o rodi, ma tem, de vreo primejdie.
Ca s-o pre'ntmpin deci, am hotart
Sa plece-n mare graba-n Englitera
Sa ceara-ntrziatul ei tribut.
si poate-attea mari si tari straine
Cu noua lor priveliste s-alunge
Din inima acel ceva ce-l roade
si-l scoate din sarite. Ce crezi oare ?
POLONIUS
Ca bine-ar fi ! Cred totusi ca-nceputul si-izvorul suferintei lui
porneste Dintr-o iubire nempartasita. Ofelia, tu nu mai esti
tinuta Sa-mi povestesti ce spusu-ti-a Hamlet ; Aflat-am totul.
Sire, cum ti-e voia, Dar daca socotesti ca-i nimerit, ngaduie-i
reginei, mamei lui Ca singura, dupa sfrsitul piesei, Sa-l
ntlneasc, sa-i asculte pasul. Reginei spune-i sa-i vorbeasca
neted. Voi sta la pnda, cu-nvoirea ta, S'-aud tot ce-or vorbi. De
nici regina Nu poate sa-l descoase, atunci trimite- n Anglia,
sau poate-ntemniteaza-l Oriunde gndul tau cel prea-ntelept Va
hotar.
REGELE
Sa fie precum zici. Sminteala cnd la cei de sus s-arata Nu
trebuie n voia ei lasata.(Ies.)
225
15 - Teatru - Shakespeare
SCENA 2
O sala n castel. Intra Hamlet si actorii. HAMLET
Te rog spune tirada raspicat si curgator, asa cum am ros-aat-o
eu ; daca nsa te-apuci sa racnesti, cum fac multi actori de-ai
vostri, pun mai bine pe crainicul trgului sa-mi strige rstihurile.
Nici sa nu dai din mini prea tare, asa de pilda ca si cum ai taia
aerul cu ferestraul. Fii ct mai potolit. Chiar n mijlocul noianului,
al furtunii - ca sa zic asa - n vrtejul pasiunii, trebuie sa cauti
sa pastrezi o masura care s-o mai astmpere putin. Oh ! Ma
doare n suflet cnd aud vreun vlajgan cu capatna vrta ntr-o
peruca, sfsiind o pasiune n ibucati, facnd-o zdrente, si
spargnd urechile spectatorilor de la parter, care, de cele mai
multe ori, nu snt n stare sa pre-tuiasca altceva dect
pantomime de nenteles si galagia. Pe .unul ca asta, ce se
crede mai grozav dect Termagant si mai Irod dect Irod-
mparat, as pune sa-l bata cu biciul. Te rog, fereste-te de astfel
de lucruri.
NTIUL ACTOR Iti fagaduiesc, maria-ta.
HAMLET
Sa nu fii totusi nici prea molatic. Dar lasa-te calauzit de bunul
simt. Potriveste fapta cu vorba si vorba cu fapta ; ia aminte
numai sa nu depasesti masura ; fiindca tot ce ntrece armura se
abate de la scopul teatrului, acest scop fiind nca de la
nceputurile sale si pna astazi sa se pastreze ca o oglinda a firii
; sa arate virtutii adevaratele ei trasaturi, pacatului icoana lui si
tuturor vremilor si vrstelor tiparul lor. Daca depasesti acest tel,
sau daca nu-l poti atinge, chiar de-ai face sa rda de prostanaci,
nu poti dect sa nemultumesti un om cu mintea ntreaga. Iar
parerea unuia ca acesta trebuie, n pretuirea voastra, sa atrne
tot att de greu ct multimea ntreaga care umple teatrul. Snt si
unii actori, i-am vazut jucnd si am auzit pe altii ridicndu-i n
slava cerului, n-as vrea sa vorbesc cu patima, care nu -mai
aveau nimic crestinesc n spusa lor, nici macar nfatisarea de
crestin, de pagn, sau chiar de om n-o mai aveau. Se umflau
n pene si rageau de am ajuns sa .cred ca i-a facut oameni
vreun salahor de-al creatiunii si ca i-a facut gresit, asa de
cumplit maimutareau tot ce e omenesc.
226
INT1IUL ACTOR
Trag nadejde ca noi am ndreptat oarecum cusurul asta.
HAMLET
ndreptatii cu totul. si nu ngaduiti celor ce fac pe paiatele sa
spuna mai mult dect e scris pentru ei. Snt unii care se pornesc
pe rs, ca sa faca sa rda ctiva spectatori nerozi, desi ntre timp
se joaca vreo scena nsemnata, pe care ar trebui s-o ^asculte.
Urt obicei ! si tradeaza o ambitie vrednica de mila la
caraghiosul care se foloseste de asemenea mijloace. Duceti-va
sa va pregatiti !
(Ies actorii, intra Polonius, Rosencrantz si Guildenstern.)
HAMLET
piesa
Ce s-a ntmplat, domnul meu ? Doreste regele sa asculte
POLONIUS Da. si regina de asemenea. Chiar acum.
HAMLET
Roaga-i pe actori sa se grabeasca. (Iese Polonius.) Voi doi vreti
sa dati ajutor ca sa fie gata mai repede ?
ROSENCRANTZ si GUILDENSTERN Negresit, maria-ta.
(Rosencrantz si Guildenstern ies.)
HAMLET Hei, Horatio !
(Intra Horatio.) Aici snt, stapne drag, la porunca mariei tale.
HAMLET
Horatio, tu esti omul cel mai drept Cu care am avut vreodat-a
face __
227
15*
HORA1O
O, scumpul meu stapn... HAMLET
Nu-i magulire,
Caci ce folos as trage de la tine, Tu care-ai numai voia ta cea
buna Drept hrana si vestmnt ? Ce lingusire Cuvine-se saracului
? Mai bine Mieroasa limba s-o lasam sa linga Desarta si
neroada stralucire, Genunchii sa se-ndoaie din ttni Cstigului
adus prin lingusire. M-auzi ? De cnd mi-e sufletul stapn, si stie
osebi pe-un om de altul, Pe tine te-am pecetluit si-ales ; Ai fost
ca unul ce tot suferind, Nu sufera nimic, barbatul care Primea
lovirea sau sursul soartei si multumea la fel pentru-amndoua.
Sa fie binecuvntati acei n care sngele si judecata Se afla-att
de bine contopite nct ei nu-s asemeni unui fluier Ce-n degetele
soartei va sa cnte Ce-i place ei. Da-mi omul care Nu-i robul
patimei, si-1 voi purta n miezul inimii,-n strafundul ei, Precum te
port pe tine. Dar destul. Deseara-n fata regelui se joaca O piesa
amintind mprejurarea De care ti-am vorbit, asa cum fost-a Ucis
al meu parinte. Rogu-te, Pe cnd vei urmari desfasurarea, Din
rasputerea sufletului tau, Pndeste-l pe-al meu unchi. si dac-
ascunsa Nelegiuire nu va fi strnita, Ca un vnat, de-anume
amanunte, Atunci e necurata aratarea Pe care am vazut-o
amndoi, Iar ale mele-nchipuiri snt negre Precum cuptorul lui
Vulcan. Ia seama
La el, ca ochii mei nu-l vor slabi, si-apoi ne vom mpartasi
gndirea, Sa talmacim nfatisarea lui.
HORAIO
Bine, stapne. Daca mi-o fura Un ct de ct, pe cnd se joaca
piesa si-mi scapa ochilor, atunci platesc Eu paguba.
HAMLET ; ',
Ia-ti locul. Iata-i vin. Eu trebuie acum sa fiu
nebun. ]
(Mars danez. Fanfara. Intra regele,
regina, Polonius, Ofelia, Rosencrantz,
Guildenstern si altii.)
REGELE 'Cum i mai merge varului nostru Hamlet ?
HAMLET
Cum nu se poate mai bine, pe legea mea ! Ma nfrupt din Tirana
cameleonului : ma ndop cu aer, care e plin de fagaduinte. N-ai
putea ngrasa astfel un clapon.
REGELE
Raspunsul acesta nu ma atinge, Hamlet. Asemenea cuvinte nu
snt ale mele.
HAMLET
Nici ale mele nu mai snt. (Catre Polonius.) Domnul meu, dupa
cte mi-ai spus, ai jucat teatru pe vremuri, la universitate.
POLONIUS Am jucat, maria-ta, si treceam drept un actor bun.
HAMLET si ce rol ai jucat ?
228
POLONIUS
Rolul lui Iuliu Ce2ar. Am fost ucis n Capitol. Ma ucidea Brutus.
HAMLET
Ce brutal din partea lui sa omoare un cogeamite vitel. Snt gata
actorii ?
ROSENCRANTZ Da, stapne. Asteapta porunca voastra.
REGINA Vino ncoace, scumpul meu Hamlet. Stai lnga mine.
HAMLET
Nu, mama draga, e aici un magnet care ma atrage mai mult.
POLONIUS (catre rege) Oho, Ai auzit, maria-ta ?
HAMLET
Domnita, ma pot culca n poala ta ?
(Se ataza la picioarele Ofeliei.)
OFELIA Nu, maria-ta.
HAMLET Vreau sa zic, cu capul pe genunchii tai ?
OFELIA Da, maria ta.
HAMLET Crezi ca m-am gndit la lucruri necuviincioase ?
230
OFELIA 'Nu cred nimic, maria-ta.
HAMLET Strasnic gnd, sa stai ntre picioarele unei fecioare.
OFELIA Ce anume, stapne ?
HAMLET Nimic.
Esti vesel, stapne.
Cine, eu ?
Da, stapne.
OFELIA
HAMLET
OFELIA
HAMLET
Oh ! Nu snt dect paiata ta. Ce poate face un om pe lume dect
sa se bucure ? Uita-te numai ce vesela arata mama. s tatal
meu a murit numai de doua ceasuri.
OFELIA
Cum ? snt de doua ori doua luni, stapne. HAMLET
E asa de mult de-atunci ? Daca-i asa, dracul sa mai poarte
doliu, eu am sa ma-mbrac n negru. O ! Ceruri ! E raposat de
doua luni si nca n-a fost uitat. Atunci poti sa tragi nadejde ca
amintirea unui om mare va dainui o jumatate de an dupa
savrsirea sa din viata. Dar, pe Sfnta Nascatoare, doar daca a
ctitorit biserici. Altminteri, o sa aiba parte de uitarea tuturora, la
fel cu calul de lemn, care poarta epitaful t Vai ! vai ! uitat e bietul
calusel !
231
(Trmbitele, suna. Urmeaza pantomima. Intra un rege si o
regina ce par foarte ndragostiti. Regina l mbratiseaza si el
\ pe dinsa. Apoi ea ngenuncheaza si
l arata ca-i face fagaduieli. El o ridica
si-si pune capul pe umarul ei. Pe urma, el se culca pe o pajiste
nflorita. Cum l vede adormit, ea l lasa singur. ndata dupa ea
intra un barbat, care-i scoate lui coroana si o saruta, toarna
otrava n urechea regelui si iese. Regina se ntoarce, l gaseste
pe rege mort si da semne de deznadejde. Ucigasul, mpreuna
cu vreo doua-trei personaje mute, se ntoarce si el si pare ca
plnge alaturi de ea. Cadavrul este scos afara. Otravitorul o
mbie pe regina cu daruri; ea ; se mpotriveste la
nceput si pare ca-l
dispretuieste, dar se ndupleca n cele
din urma si i primeste dragostea. Actorii ies )
OFELIA Ce nseamna asta, maria-ta ?
HAMLET Hei, asta e miching mallecho, si
nseamna nelegiuire.
OFELIA
Pesemne ca ni s-a nfatisat subiectul piesei. (Intra Prologul.)
HAMLET
O sa aflam acum de la actorul acesta. Actorii nu pot pastra nici
o taina. Spun totul.
OFELIA O sa ne spuna ce nsemneaza scena aceea muta ?
232
<
HAMLET
Da. si orice alta scena muta pe care i-ai nfatisa-o. Sa nu te
rusinezi sa-i arati orice si nici el n-are sa se rusineze sa-ti spuna
ce nseamna.
OFELIA
Esti rautacios, esti rautacios. Vreau sa ascult piesa. PROLOG
Pentru a noastra tragedie Rugamu-ne de ndurare si va cerem
ascultare.
(Iese.)
HAMLET E oare un prolog sau deviza de pe un inel ?
OFELIA E scurt, maria-ta.
HAMLET
Ca si dragostea femeii.
(Intra doi actori: un rege si o regina.)
REGELE DIN PIESA
De treizeci de ori al lui Apollo car A dat ocol abisului sarat Al lui
Neptun precum si l-al lui Tellus Tarm rotund. si treizeci de
duzini De luni, cu-a lor lumina de-mprumut Trecut-au tot de-
attea ori prin lume De cnd prin dragoste-ale noastre inimi si
minile prin nunta ni-s unite Cu cele mai sfintite legaturi.
REGINA DIN PIES
O, soarele si luna de ne-ar da Sa numaram ocolurile lor,
233
De tot attea ori ca pn-acum,
Nainte de-a se stinge dorul nostru !
Vai mie, nsa : esti bolnav de-o vreme
si-att de abatut si de schimbat,
Ca ma-nspaimnt. si totusi spaima mea
Nu trebuie, stapne, sa-ti dea grija ;
Ca frica si iubirea la femei
Se cumpanesc ntru nimic si-n totul.
Tu stii, iubirea mea ti-a dat dovezi,
De-o seama-mi snt si dragostea si frica
si-acolo unde dragostea e mare
Se schimba-n teama cea mai mica grija
si-acolo unde temerile cresc
Sporeste si iubirea deopotriva.
REGELE DIN PIESA
Simt, dragoste, c-am sa te las curnd ; Puterile treptat ma
parasesc, Iar dupa moartea mea tu vei trai Pe lumea asta
mndra, prea cinstita si rasfatata. Poate s-ai si parte De-un sot
blajin.
REGINA DIN PIES
O, cruta-ma, te rog ?
O noua dragoste ar fi tradare, Blestem asupra-mi sot urmas
de^mi iau, Ca nimeni nu nunteste-a doua oara De n-a ucis pe
mirele dinti.
HAMLET (aparte) Amar pelin, amar pelin.
REGINA DIN PIESA
Temeiul unei cununii de-a doua Nu-i dragostea, ci numai
socoteala, Pe sotul mort l-ucid a doua oara Cnd celalt sot n
pat m-o saruta.
234
REGELE DIN PIESA
Te cred ca spui doar gndul ce-l gndesti ;
Dar noi uitam ades ce-am hotart.
Caci scopu-e doar un rob al amintirii ;
Pornit cu-avnt, dar prea plapnd din fire :
Un fruct necopt, legat de creanga sa,
Ce cade singur cnd a dat n prg.
Caci noi pe noi uitam a ne plati
De datoria ce ne-o datoram.
Ce-n toiul patimii ne-am pus n gnd,
Cnd patima s-a stins, s-a dus si gndul.
n focul lor, dureri si bucurii
si mistuie si tlcul si fiinta :
Cnd bucuria-n voie se rasfata,
Atunci durerea mai amarnic plnge,
Iar jalea rde, rsul jeluieste
La cea mai ne-nsemnata ntmplare
Pamntul nu-i ciudat, nici vesnic nu-i ;
Cum trece dragostea, norocul trece,
Nu stim care din noi calauzeste.
Cnd cade-un om de seama, ai lui zboara ;
Calicu-ajuns, dusmanii-l ndragesc.
Iar dragostea se tine de noroc :
Nu duce lipsa de prieteni omul
Cnd el nevoie n-are de nimic,
Dar cel ce-i pune totusi la-ncercare
Cnd e-n impas, dusmani si i-a facut.
Dar vorba ca sa n-o schimb si sa-nchei,
Vointa, soarta-asa ni-s dezbinate :
nti zadarnic stam si planuim
Ca tot ce planuim e spulberat ;
Al nostru-i gndul, nu si-nfaptuirea-i
Dar moara-ti sotul, mort ti e si gndul.
REGINA DIN PIES
Sa n-am de pine si lumina parte,
De somn si voiosie zi si noapte,
Sa-mi fie crez si dor doar deznadejdea,
si-un trai de schivnic pus n fiare soarta-mi.
Napasta-n fata careia paleste
AI bucuriei chip, sa iasa-n calea
A tot ce mi-am dorit, sa-l nimiceasca.
235
Pedeapsa vesnica sa cada-asupra-mi Aci si dincolo de lume,
daca O data vaduva, ma fac mireasa.
HAMLET
Dar daca nu se tine de cuvnt ! REGELE DIN PIESA
Greu juramnt. Ma lasa, draga, singur, Mi-e duhul tulbure si-as
vrea o clipa Sa uit n somn povara zilei.
REGINA DIN PIES
Dormi
si fie somnul leagan mintii tale
Iar ceasul rau, departe-n veci de noi.
(Iese.)
HAMLET Cum vi se pare piesa, doamna ?
REGINA Cred ca regina face prea multe juraminte.
HAMLET Da, dar si va tine cuvntul.
REGELE
Cunosti subiectul piesei ? Nu e nimic suparator ? HAMLET
Nu, nu, ei nu fac altceva dect sa glumeasca. O otravire tn
gluma. Nu poate jigni pe nimeni.
REGELE
Cum se numeste piesa ?
HAMLET
Capcana de soareci. Cum ? Binenteles la figurat. Piesa
nfatiseaza un omor ce s-a ntmplat la Viena. Pe duce l
236
cheama Gonzago si pe sotia sa Baptista. Veti vedea ndata ca
e o ticalosie fara seaman. Dar ce ne pasa noua ? Pe
maiestatea-voastra si pe noi, cei cu suflete curate, nu ne atinge
cu nimic. Gloaba mpunsa n-are dect sa zvrle, noi ne tinem
bine n sa.
(Intra Lucianus.) Acesta e un oarecare Lucianus, nepotul
regelui.
OFELIA
Ce bine joci rolul corului, maria-ta. HAMLET
As putea talmaci ce se petrece ntre tine si iubitul tau numai de-
as vedea jocul papusilor.
OFELIA Vai ! ce ntepator esti, stapne ! Ce ntepator !
HAMLET Te-ar costa un geamat ca sa-mi tocesti vrful.
OFELIA nca si mai bine si mai rau.
HAMLET
Asa snt sotii... ncepe o data, ucigasule ! Lasa strmbatu-rile
astea, blestemate si ncepe! Haide! Corbul ragusit cron-cane a
razbunare
LUCIANUS
Cnd negru, aprigi mini, prielnic ceas,
Prilej sosi, otrava descntata,
si-n preajma nici un suflet viu ramas.
Tu, zeama puhava si-amestecata,
Din buruieni culese-n miez de noapte,
De trei afurisenii-nveninata
si de trei ori spurcata de Hecate
Cumplita-ti vraja-n trup si sanatate.
(Toarna otrava n urechea celui adormit.) 237
HAMLET
l otraveste n gradina, ca sa-i ia coroana. l cheama Gon-2ago.
Povestea e adevarata si scrisa ntr-o italiana aleasa. Veti vedea
ndata cum cstiga ucigasul iubirea sotiei lui Gonzago.
OFELIA
Regele se ridica ?
HAMLET Cum ? Se sperie de un foc de paie ?
REGINA Cum se simte stapnul meu ?
POLONIUS ncetati jocul !
REGELE Aduceti lumini ! Haideti !
POLONIUS Lumina, lumina, lumina !
(Ies cu totii n afara de Hamlet si Horatio.)
HAMLET
Tu lasi sa geama ciuta sagetata, Sa zburde cerbul teafar ct o
vrea. Pe cnd plng unii, altii se desfata : Asa e lumea de cnd
este ea.
Daca soarta va fi vitrega cu mine de aci ncolo, nu crezi oare,
domnul meu, ca stihurile acestea cu o padure de pene la
palarie si cu doi trandafiri de Proventa pe pantofii mei m-ar
putea face sa fiu primit ntr-o trupa de actori ?
HORAIO
La partea jumatate.
HAMLET
Ba pe de-a-ntregul. Ca tu, prietene, ma crezi, t Acest
regat paraginit
Ce-a fost de Dumnezeu iubit E stapnit de-o... bufnita.
HORAIO Nu strica daca-i punea-i o rima.
HAMLET
O, dragul meu Horatio, pun ramasag o mie de galbeni pe
spusele stafiei. Vazut-ai ceva ?
HORAIO Foarte bine, maria ta.
HAMLET Cnd a fost vorba de otrava.
HORAIO Am bagat de seama.
HAMLET
Aha ! Haide, sa vina muzica ! Sa vie flautistii !
Caci piesa daca regelui nu-i place
Desigur ca i-a displacut si pace ! Sa vie muzica !
(Intra Rosencrantz si Guildenstern.)
GUILDENSTERN Bunul meu stapn, ngaduie-mi sa-ti spun un
cuvnt.
HAMLET si o ntreaga poveste, domnul meu.
GUILDENSTERN Regele, stapne...
239
HAMLET
Ce i s-a ntmplat, domnul meu ? GUILDENSTERN S-a retras n
odaile sale nespus de tulburat.
HAMLET Din pricina bauturii ?
GUILDENSTERN
Nu, maria ta, din pricina mniei. HAMLET
Ar fi fost cu mult mai ntelept daca ai fi mpartasit aceasta
medicului sau, fiindca nu m-as ncumeta eu sa-i dau o
curatenie, s-ar putea sa se nfurie si mai rau.
GUILDENSTERN
Stapne, fii bun si pune oarecare rnduiala n vorba si nu te
abate att de tare de la cele ce am sa-ti spun.
HAMLET
Iata, m-am domolit, domnul meu ; vorbeste.
GUILDENSTERN
Regina, mama mariei tale, cu sufletul plin de durere, m-a trimis
ncoace.
Fii binevenit !
HAMLET
GUILDENSTERN
Nu, bunul meu stapn, curtenia aceasta nu e tocmai nimerita.
Daca binevoiesti sa-mi dai un raspuns bine chibzuit, am sa
mplinesc porunca mamei mariei tale ; iar daca nu, sa-mi fie cu
iertare, am sa ma napoiez, punnd capat nsarcina.-rii mele.
HAMLET
Nu pot, domnul meu.
240
GUILDENSTERN
Ce anume, stapne ?
HAMLET
Sa-ti dau un raspuns bine chibzuit. Nu snt teafar la minte. Dar,
domnul meu, daca-i vorba de un raspuns asa cum snt eu n
stare, oricnd la porunca domniei tale, sau, mai bine zis, a
mamei. Destul acum, sa trecem la fapte. Ziceai ca mama...
ROSENCRANTZ
Purtarea mariei tale a uimit-o si a umplut-o de mhnire.
HAMLET
Nemaipomenit e fiul asta care e n stare sa-si uimeasca in asa
hal mama ! Dar aceasta uimire a mamei nu are nici o urmare
? Spune !
ROSENCRANTZ
Doreste sa stea de vorba cu maria-ta n iatacul sau, nainte de
culcare.
HAMLET
Ne vom supune, chiar de-ar fi de zece ori mama noastra. Mai
doresti si altceva ?
ROSENCRANTZ Stapne, ntr-o vreme tineai la mine.
HAMLET
si mai tm si acum, o jur pe aceste scule apucatoare si hoate.
(si arata minile.)
ROSENCRANTZ
Bunul meu stapn, care e pricina tulburarii tale ? ti fereci singur
lanturile, cnd ti ascunzi necazurile fata de un prieten.
241
j6 - Teatru - Shakespeare
HAMLET
Nu nainte2 de loc, domnul meu. ROSENCRANTZ
Cum se poate ? Cnd regele nsusi te numeste mosteni-Sor la
tronul Danemarcei ?
HAMLET
Da, domnul meu, dar pna ce creste iarba... zicatoarea s-
a cam nvechit.
(Intra actorii cu flaute.)
HAMLET
Ah, flaute ! Dati-mi unul sa-l vad. si, ca sa ispravesc cu
voi... (Ini Guildenstern). De ce tot mi dai trcoale, de parc-ai
vrea sa ma prinzi n lat ?
GUILDENSTERN
O, daca datoria ma face prea ndraznet, dragostea
ma face nepoliticos .?
HAMLET Nu prea nteleg. Vrei sa cnti cu flautul asta ?
GUILDENSTERN Nu pot, stapne.
HAMLET IFe rog eu.
GUILDENSTERN Crede-ma ca nu pot.
HAMLET Te rog din suflet.
GUILDENSTERN -Nu stiu nici macar sa-l mnuiesc, maria ta.
242
i
HAMLET
E la fel de usor cum ar fi sa minti. Potriveste degetul cel .mare
si celelalte patru degete pe aceste gaurele ; pune-l la .:gura si
sufla n el ; si flautul va viersui cea mai ncntatoare muzica.
Uite, acestea snt clapele.
GUILDENSTERN
Dar nu-i pot smulge nici un sunet armonios. HAMLET
Vrei sa ma faci sa cnt, vrei sa arati ca-mi cunosti stru-'nele ;
vrei sa smulgi pna si inima tainei mele, vrei sa ma faci sa
vibrez de la nota cea mai joasa pna la cea mai nalta. Acest
micut instrument e plin de melodii, de sunete minunate, si totusi
nu-l poti face sa vorbeasca. La naiba, cum ti nchipui ca snt
mai usor de mnuit dect un fluier ? Poti sa ma iei i drept orice
fel de instrument, orict m-ai suci, tot n-ai sa ma faci sa cnt.
Dumnezeu sa te aiba n paza, domnul meu.
(Reintra Polonius.)
POLONIUS Stapne, regina vrea sa-ti vorbeasca numaidect.
HAMLET Vezi norul acela n chip de camila ?
POLONIUS Pe sfnta liturghie, ntr-adevar, e ntocmai ca o
camila.
HAMLET Eu gasesc ca seamana cu o nevastuica.
POLONIUS Este adus de spate ca o nevastuica.
HAMLET Sau ca o balena ?
POLONIUS Chiar ca o balena.
243
HAMLET
Atunci, am sa vin ndata la mama. Oamenii astia ma scot din
sarite. Vin ndata.
POLONIUS
Ma duc sa-i spun.
(Iese Polonius.)
HAMLET
ndata, e usor de zis. Prieteni, lasati-ma singur. (Ies
Rosencrantz, Guildenstern, Horatio etc.)
HAMLET
Acum e ceasul vrajilor de noapte, Cnd casca cimitirile, cnd
iadul Rasufla-a molima-ntr-aceasta lume Acum as bea si snge
cald, as face Vreo fapta-att de rea, ca ziua nsasi, Vaznd-o, s-
ar cutremura. Tacere. M-asteapta mama. Inima, nu-ti pierde
Adevarata fire. Nu lasa Sa intre sufletul lui Nero-n pieptu-mi.
Pot fi chiar crud, dar nu neomenos : Sa am pumnale-n glas, dar
nu si-n mini. Fatarnic fie-mi sufletul si graiul si-orict de aspru-n
vorbe-as vesteji-o, Tu, suflete, nu-ngadui vreodata Cuvntu-mi
sa-l pecetluiesc prin fapta.
(Iese.)
SCENA 3
O sala n castel. Intra regele. Rosencrantz si Guildenstern
REGELE
Nu-mi place si gasesc ca nu-i cuminte Sa las fru slobod
nebuniei lui.
Fiti gata deci. Va pregatesc solia,
Iar el va va-nsoti n Englitera ;
Nu pot sa-ngadui ceas de ceas n preajma-mi
Amenintarile smintelii lui.
GUILDENSTERN
Ne pregatim de drum. E pentru noi O sfnta si pioasa datorie Sa
ne-ngrijim de mntuirea-attor si-attor insi a caror vieti si pine
Snt strns legate de maria-ta.
ROSENCRANTZ
si-un om de rnd si singur e tinut
Din toata vlaga sufletului sau
Sa-si apere de nimicire viata.
Cu-att mai mult acelui de-a carui soarta
Fiinta tuturora-i strns legata.
Cnd moare-un rege, el nu moare singur :
Ca o vltoare, trage dupa sine
Tot ce-i prin jur. E-o roata uriasa
De culmea celui mai nalt munte prinsa
si de-ale carei spite mari lipite-s
Marunte amanunte fara numar.
Cnd cade roata, micile fapturi
Se pravalesc - urmare ne'nsenmata -
n vuietul ruinii. Totdeauna,
Cnd regele suspina, tara geme.
REGELE
Gatiti-va pentru-acest grabnic drum, Va rog ; am hotart sa
stavilesc Aceasta spaima care prea de tot A luat-o razna.
ROSENCRANTZ si GUILDENSTERN Vom fi gata, sire.
(Rosencrantz si Guildenstern ies. Intra Polonius.)
244
245
POLONIUS
Se-ndreapta spre iatacul mamei sale,
Stapne. Eu voi sta dupa perdea
S-aud tot ce-si vorbesc. Ma tin chezas
Ca ea-l va dojeni cu mare-asprime.
Dar cum ai spus - si prea-ntelept grait-ai -
Un alt ascultator, nu numai mama
- Caci mama e firesc partinitoare -
Sa traga cu urechea din loc sigur.
Rami cu bine, ocrotitorul meu ;
Nainte de ora stingerii ma-ntorc
Sa-ti spun tot ce-am aflat.
REGELE
ti multumesc. (Iese Polonius.)
Pacatu-mi rncezit la cer duhneste.
Blestemul cel mai vechi apasa asupra-i :
Uciderea de frate ! Sa ma rog
As vrea si nu pot. Tare mi-e dorinta
si vrerea mi-e la fel de tare, totusi
Pacatul mi nfrnge nazuinta
si ca un om aflat ntre ispite
Potrivnice, nu-ncep nu-ncep nimic si preget,
Din doua n-alegnd nici una. Cum ?
De-ar fi aceasta blestemata mna
De sngele de frate ngrosata,
Au n-are cerul blnd destule ploi
S-o spele alba ca zapada ? Oare
La ce-o fi buna mila daca nu
Sa-nfrunte chipul crimei ? Ce e ruga,.
De nu-i puterea ceea ndoita
De-a ne feri nainte de pacat
si-a ne ierta apoi dupa cadere ?
Sa cercetez. Am savrsit pacatul.
Ce fel de ruga mi se potriveste ?
"si iarta-mi, Doamne, mrsava mea crima."
Dar asta nu se poate, cta vreme
Mai snt n stapnirea-acelor lucruri
Ce-mpinsu-m-au sa fac omor, si-anume
Regina mea, trufia-mi si coroana.
246
Pcti fi iertat pastrndu-ti rodul crimei, t
Pe caile piezise ale lumii
Pacatul poate, cu-aurita-i mna,
S-abata si dreptatea de la telu-i-,.
si-ades vazut-am mrsavu-i cstig,
A legii hotarre cumparnd-o.
Acolo sus nu-i nsa tot asa,
Nu-ncap acolo mashueli, acolo
Se merge fara gres cu cercetarea,
Iar noi, de fata cu-ale noastre fapte
Ce rnjetul si chipul si-l arata,
Siliti sntem a ne marturisi.
Atuncea ? Ce mai am ? Doar pocainta ?
S-o-ncerc ce poate. Ce nu poate oare ?
De nsa nu ma pot cai, e vana.
Ct snt de slab ! O, gnd ca moartea negrui-
O, suflet ncleiat care te zbati
Sa scapi, si totusi tot mai mult te-nclei !
O, ngeri, ajutor ! fie-va mila ;
Jos, voi, genunchi semeti, pna-n pamnt,
Tu inima de-otel, te fa plapnda
Ca trupusorul unui nou-nascut.
Dar poate totul va fi bine.
(Ingenunche si se roaga. Intra Hamlet.)) HAMLET
j Acum ar fi s-o fac. E-n rugaciune..
Acum e clipa. si se duce-n ceruri. j si astfel ma razbun. Sa
chibzuiesc.
Un ticalos ucisu-l-a pe tata
si singurul sau fiu, eu, l trimit
Pe ticalos n cer. i
Nu-i razbunare "asta, ci rasplata.
El l-a rapus, cumplit, pe tatal meu
ngreuiat de masa, cu pacate
n plina floare, ca-nflorirea-n mai,
si ct de mari, o stie numai cerul,
Dar dupa-mprejurari, si-a mea parere
Snt grele foarte, atunci, drept razbunare,..
. Cnd tocmai sufletu-i, curat prin ruga,\
De moarte-i pregatit, eu l ucid.
Nu.
247
Stai, spada, ca vei fi cu mult mai cruda Beat-mort sau n turbare
cnd o fi, n patu-i de incest si desfatare La jocuri, blestemnd,
si-n orice stari Ce nu-l gatesc de mntuire, - atunci l Izbesti sa
dea cu talpile de cer, Iar sufletu-i cel blestemat sa fie Mai negru
dect iadu-n care intra. M-asteapta mama. Leacul asta doar
JDe-ti mai lungeste zilele bolnave. (Iese.)
REGELE (ridicndu-se)
'Cuvntu-mi zboara, gndul mi-e stingher, Cuvinte fara gnd n-
ajung la cer.
(Iese.)
SCENA 4
Iatacul reginei. Intra regina si Polonius
POLONIUS
Soseste-ndata. Spune-i raspicat Ca poznele-i au ntrecut
masura. Ca scut ai stat ntre-a mariei sale Mnie si Hamlet. M-
ascund acolo. Te rog, fii aspra.
HAMLET (n culise) Mama, mama, mama !
REGINA
N-ai grija. i-am fagaduit. Acum Retrage-te. L-aud ca vine.
(Polonius se ascunde dupa perdea. Intra Hamlet.)
248
HAMLET Ei, mama, despre ce e vorba ?
REGINA Hamlet, jignit-ai greu pe tatal tau.
HAMLET Jignit-ai, mama, greu, pe tatal meu,
REGINA Ia seama, nu-mi raspunde fara rost.
HAMLET Ia seama, nu-ntreba fara rusine.
REGINA Hamlet, ce-nseamna asta ?
HAMLET Care asta ?
Uiti cine snt ?
REGINA
HAMLET
Pe sfnta cruce, nu ! Regina esti, iar azi nevasta chiar A fratelui
barbatului dinti, Iar din pacate, nsasi mama mea.
REGINA
Prea bine, atunci am sa-ti trimit pe cei Ce se
pricep cum trebui sa-ti vorbeasca.
HAMLET
sezi jos si n-ai sa misti din loc nainte Sa-ti^pun n fata o
oglinda-n care Ai sa te vezi aproape-asa cum esti.
249
REGINA Ce vrei sa faci ? Sa ma omori ? Sariti, sariti !
POLONIUS Ce s-a-ntmplat ? Sariti, sariti !
HAMLET (scotnd sabia) Un sobolan ! Pe-un galben, ca e mort !
(mpunge cu sabia prin draperie.)
POLONIUS Am fost ucis!
REGINA O, Doamne, ce-ai facut ?
HAMLET \ Nici eu nu stiu. Nu-i regele, cumva ?
REGINA Ce crncena si ce cumplita fapta !
HAMLET
Aproape-aidoma, o, scumpa mama, Ct sa ucizi un rege si pe
urma Sa te mariti cu nsuti al sau frate.
REGINA
Ct
sa ucizi un rege
HAMLET
Doamna, da,
Asa am spus. Iar tu, rami cu bine, Biet prost, cutezator si
nepoftit. Te-am luat drept altul, care ti-e stapnul. Primeste-ti
soarta. Te-ai ncredintat Ca-i primejdios sa prea te afli-n treaba.
250
De ce-ti frngi, mama, minile ? Destul.
sezi la un loc, si lasa-ma sa-ti frng
Eu inima. si-asa voi face daca
Facuta nu-i din prea vrtos aluat
si daca blestemata-obisnuinta
N-a otelit-o n asa masura
Ca nu-i fior s-o poata-nduiosa.
REGINA
Dar ce-am facut ca-ngadui limbii tale Sa-mproaste-n mine cu
venin ?
HAMLET
O fapta
Ce vestejeste harul si bujorii Sfielii, iar virtutea o numeste
Fatarnicie, smulge si coroana De trandafiri a dragostei curate
si-n locul ei asaza doar buboaie.
Din sfntul legamnt al cununiei Un juramnt de cartofor ea
face, E-o fapta care smulge nsusi duhul Din trupul legii, si-n
sirag de vorbe Credinta ne-o preschimba. Se-nroseste si fata
cerului si chiar aceasta Plamada deasa cu-al ei jalnic chin
Doar auzind de ea se-mbolnveste Ca-n fata judecatii de apoi.
REGINA
Vai mie, oare ce am savrsit
De tuni si fulgeri astfel mpotriva-mi ?
HAMLET
Priveste-acest portret si-acestalalt,
n care cei doi frati snt zugraviti.
Ct farmec, vezi-l, e pe chipu-acesta :
Cu parul inelat al lui Hiperion,
Cu fruntea parca a lui Jupiter,
Cu ai lui Marte ochi poruncitori
si plini de-amenintare, si-o statura
Asemeni celei a lui Hermes, crainic
Vazut sub cer, pe-o culme pogort.
O-ntruchipare si o plasmuire
De parca zeii toti si-au pus pecetea
S-arate lumii ce-nsemneaza-un om.
Acesta fost-a sotul ru. si-acum
Priveste-l si pe celalt : ca neghina-i
Ce creste-n spicul-frate si-l usuca.
N-ai ochi ? Ai f@st n stare sa cobori
Maretul munte datator de viata
si-n mlastina-asta sa te-nfunzi ? N-ai ochi ?
Nu poti sa spui ca-i vorba de iubire,
C-al sngelui pojar, la vrsta ta
S-a stins, s-a cumintit. Ce cumintenie
E asta nsa care te-a-ndemnat
Sa cazi de unde-ai fost la ce-ai ajuns ?
Desigur, ai simtire, caci altminteri
Nu te-ai putea misca. Simtirea-ti nsa
Lovita-i de dambla. Nici nebunia
Nu poate rataci-n asa masura,
"Caci niciodata simtul nu-i robit
Cu totul, ci-si pastreaza oarecare
Putinta de-a alege, ce-i slujeste
Sa poata osebi macar att.
Ce drac a fost cel ce te-a pacalit
De parca te-ai jucat de-a baba oarba ?
Ochi fara simturi, simturi fara vaz.
Auz lipsit de mini, de ochi, mirosul
Lipsit de toate, nici chiar un crmpei
Beteag al unui simt nevatamat
Nu poate-n gropi sa dea asa !
O, tu, rusine ! unde ti-e roseata ?
Tu, iad n razvratire, daca poti
si-n oasele unei femei trecute
Sa clocotesti asa, da voie-atunci
si-nflacaratei tinereti, n focu-i
Virtutea ca pe-o ceara s-o topeasca.
Rusinea nu mai este nicaieri
Cnd patima-asmutita, dnd navala,
Aprinde chiar si gheata, care arde
Att de tare-nct din judecata
si face o codoasa.
252
REGINA
nceteaza
Hamlet. Ai ndreptat a mea privire Spre-adncurile sufletului
meu si vad n el attea negre pete, Ce n-au sa iasa.
HAMLET
Nu, dar sa traiesti n rnceda sudoare-a unui pat Soios si puhav,
sa mi te dezmierzi, Sa te desfeti n cocina spurcata...
REGINA
Nu-mi mai vorbi asa, Hamlet, o, nu ! n sufletu-mi cuvintele-ti
patrund, De parca snt pumnale ascutite. O, drag Hamlet, nu-mi
mai vorbi asa !
HAMLET
Un ticalos si-un ucigas, un rob Ce nici a mia parte nu-i din cel
Ce-a fost stapnul tau. Un mascarici De regi, pungas de sceptre
si de tronuri, si care fura de pe raft coroana Cea fara pret si-o
baga-n buzunar !
REGINA O, cruta-ma, Hamlet !
HAMLET
Un rege De Vicleim, n petice si zdrente...
(Intra Duhul.)
O, scapa-ma, si-asupra mea deschide ti
Aripile, ceresc ocrotitor.
Sfintita-ti fata, spune-mi, ce doreste ?
REGINA
Vai mie, e nebun.
253
HAMLET
^
Nu vii cumva sa-ti mustri fiul care Tot zabovind si iroseste
vremea si patima, lasnd nendeplinita Cumplita fapta a poruncii
tale ? O, spune-mi !
DUHUL
Nu uita ca vin la tine Doar ca s-ascut imboldul tau tocit.^ Dar
iata deznadejdea mamei tale : Fii scut ntre-al ei suflet
zbuciumat si-a ei fiinta. n trupurile slabe Gndirea bntuie mai
cu putere. Vorbeste-i, Hamlet.
HAMLET
Ce-i cu tine, mama ? REGINA
Cu tine ce-i, vai mie !
Ca stai asa cu ochii tinta-n gol
Vorbind vazduhului cel fara trup ?
Salbatic gnd n ochii tai pndeste
si ca ostasii-n somn cnd suna-alarma
Stau firele-ti de par n cap zbrlite.
De parca-au prins viata. Draga Hamlet,
Pe arsita si focul urii tale
Revarsa unda rece a rabdarii.
La ce te uiti ?
HAMLET
La el ma uit, la el ! Priveste-l cum ne fulgera din ochi si ct de
palid e ! Dreptatea lui Unita cu-al sau chip, ar fi n stare, De ar
vorbi, sa miste si o piatra. I O, nu, nu te uita la mine. Nu vreau j
Sa fiu clintit din aspra-mi hotarre De ochii-ti tristi. Iar ce-am de
gnd sa fac si-ar pierde-atunci adevarata-i fata. si-n loc de
snge-ar curge numai lacrimi.
254
REGINA Dar cui i spui acestea toate, Hamlet ?
HAMLET Nu vezi nimic ?
REGINA
Nimic, si totusi vad In jurul nostru tot ce-i de vazut.
HAMLET
si nici n-ai auzit nimic ? REGINA
Nimic, Afara de noi nsine si-att.
HAMLET
Dar uite-l, vezi cum se departeaza, Pe tatal meu, ca-n viata-
nvesmntat, si cum se duce, iata-l, prin portal.
(Iese Duhul.) REGINA
E nascocirea mintii tale doar : n astfel de desarte plasmuiri E
foarte iscusita nebunia.
HAMLET
Cum ? Nebunia ?
Dar pulsu-mi bate aidoma cu-al tau,
Masura lui e-a nsasi sanatatii
si ce-am rostit nu-s vorbe de nebun ;
ncearca-ma, sa vezi ca-ti spun din nou
Aceleasi spuse fara sa-mi pierd sirul.
Pe sfntul har, o, mama, nu-ti asterne
Acest balsam adormitor pe suflet,
Ca nu pacatul tau, ci nebunia-mi
Vorbeste asa. Pe locu-nsngerat
O pielita subtire-ar prinde coaja,
255
Sub care nsa nevazut puroiul Ar cotropi launtrul putrezit.
Tu spovedeste-te dumnezeirii, Fereste-te de-a mai cadea-n
ispita si pocaieste-te. Gunoiul nu-l ntinde Pe balarii ca sa le-
ngrasi mai tare.
j si, mama, ti mai cer sa-mi ierti virtutea
j Ca-n aste vremi ce gfie-n placeri, Virtutea nsasi trebuie sa
ceara
| Iertare viciului si sa-ngenunehe
\ n fata lui s-o lase sa-l ajute.
REGINA O, Hamlet, mi-ai frnt inima n doua,
HAMLET
Arunca partea-i rea, ca sa traiesti O viata mai curata cu
cealalta. Deci, noapte buna. Nu te duce nsa n patul unchiului.
Fii ca si cum Ai fi virtuoasa, chiar de n-ai virtute, Caci monstru-
acesta-obisnuinta, care Simtirea toata ne-o mannca, este Un
diavol naravit, dar si un nger. Ce faptelor frumoase deopotriva
Le da vesminte lesne de purtat. Tu stapneste-te la noapte.
Mine Cu-att mai lesne te vei stapni, si-asa-ti va fi mereu tot
mai usor, Caci sta-n puterile obisnuintii Sa schimbe-aproape si
tiparul firii, Chiar si pe diavol sa l stapneasca, Sau ca prin
farmec chiar sa l alunge. Deci nc-o data, noapte buna, mama,
Iar cnd nevoia binecuvntarii Se va trezi si-n tine, am sa-ti cer
La rndu-mi binecuvntarea ta.
(Aratndu-l pe Polonius.)
Ct despre domnu-acesta, ma caiesc ; Dar asta-a fost a cerului
vointa :
256
Prin el pe mine si pe el prin mine
Sa ne loveasca. Fost-am slujitorul
si biciul hotarrilor ceresti.
Ma voi griji de el si-am sa raspund
De moartea lui. Deci noapte buna iar,
si de-am fost crud, am fost spre-a fi milos...
ncepe rau - dar fi-va si mai rau.
O vorba nca, mama.
REGINA
Ce sa ao ?
HAMLET
Nimic din tot ce te-am rugat, fireste. Tu lasa-l iar pe regele cel
puhav n patul sau sa te ademeneasca, De-obraji sa te
ciupeasca strengareste, Sa-ti zica soricelul lui iubit, si-n
schimbul unor scrnave saruturi Sau pipaieli prelinse pe grumaz
Cu degetele lui afurisite, Destainuieste-i adevarul tot si-anume
ca nu snt nebun de loc, Ci numai ma prefac. I-ar prinde bine.
Caci numai o regina cumpatata, Frumoasa si cuminte, n-ar fi n
stare S-ascunda de-un motan, de un liliac si de-un broscoi o
stire ca aceasta. Ca altul cine-ar mai putea s-o faca ? si-n ciuda
judecatii si a tainei De care esti si tu legata, suie Pe-
acoperisuri si deschide cosul, Da drumul pasarilor sa-si ia
zborul si-asemenea maimutii din poveste Tu baga-te n cos, sa
vezi cum e, si frnge-ti gtul.
REGINA
Fii sigur : daca vorbele-s facute Din rasuflare, iar suflarea daca
Din viata e facuta, nu am viata Sa pot sufla o vorba din ce-ai
spus.
257
17 - Teatru - Shakespeare
HAMLET
Eu trebuie sa plec n Englitera. stiai ?
REGINA Uitasem, vai ! S-a hotart asa.
HAMLET
Scrisorile au fost pecetluite, Cei doi colegi ai mei, n cari ma-
ncred Ca-n doua vipere coltate, duc solia. Ei trebuie sa-mi
netezeasca drumul De-a dreptul n capcana. Treaba lor. Caci
jocul e sa-i faci sa sara-n aer Cu pocnitoarea lor cu tot pe
mesteri si rau mi-ar merge de n-as izbuti Sa sap de-un cot pe
dedesubtul minei si-n luna pe mineri sa-i napustesc. O, ce
placut sa vezi ca se-ntlnesc Pe-aceeasi matca doua
viclesuguri.
(Arata spre Polonius.)
Cu omul asta-ncep sa-mi fac de drum, Sa-l duc trs deci pe
burtos alaturi. Cu bine mama. Sfetnicul acesta Ce-n viata-a fost
flecar si natarau si cam misel, acum, ntr-adevar, E linistit, tacut
si foarte grav. Pofteste, domnul meu, sa ispravim Iar tie, noapte
buna, mama.
(Ies imul ntr-o parte, celalalt ntr-alta, Hamlet trndu-l pe
Polonius.)
CORTINA
ACTUL IV
SCENA 1
O sala n castel. Intra regele, regina,
Rosencrantz si Guildenstern
REGELE
Suspinele si gemetele tale Au tlc. mpartaseste-mi-l si mie :
Snt dornic sa-nteleg. Dar fiu-ti unde-i ?
REGINA
(catre Rosencrantz si Guildenstern) Lasati-ne, va rog, o clipa
singuri.
(Rosencrantz si Guildenstern ies.) Stapne drag, ah, ce-
am vazut azi-noapte !
REGELE Gertrudo, ce-ai vazut ? Hamlet ce face ?
REGINA
Nebun ca marea si ca vntul cnd Dezlantuite se masoara-
n lupta : n furia lor oarba, auzind Ceva miscndu-se dupa
perdele, si-a tras din teaca sabia strignd :
"Un sobolan, un sobolan !" si-n spaima-i Descreierata, l-
a ucis pe bietul Batrn, pe care nici nu l-a vazut.
17*
REGELE
Cumplita fapta, - aveam aceeasi soarta In locul lui daca eram
acolo. Dar libertatea lui ne ameninta Pe amndoi, pe mine, pe-
orisicine. Cum oare voi raspunde de aceasta Isprava
sngeroasa ? Toata vina Asupra-mi va cadea, ca n-am stiut Sa-l
tin din scurt, s-l departez la vreme Pe tnarul acesta scos din
minti. Dar dragostea mi-era att de mare, Ca seama nu mi-am
dat ce trebuia Sa fac. ntocmai cum un om bolnav De-o
boala rusinoasa si-o ascunde Pe cnd ea-i roade maduva fiintei.
Dar unde oare s-o fi dus Hamlet ?
REGINA
S-ascunda trupul cel ucis de el, Pe care-l plnge-n nebunia lui ;
Caci sufletul, ca aurul n zgura, Se-arata-n toata curatia lui.
REGELE
Sa mergem, o, Gertruda mea,
si-n zori l vom porni de-aci-n corabie,.
Cnd soarele de munte se atinge
Iar fapta-i mrsava o voi ierta
si-o voi acoperi cu dibacia
si cu puterea-mi toata. Guildenstern !
(Reintra Rosencrantz si Guildenstern.)]
Prieteni, mergeti, luati-va-ajutoare : Hamlet, n nebunia-i, pe
Polonius L-a omort si l-a trt afara Din camera reginei. Cautati-l
Vorbiti-i blnd si duceti mortul trup n Capela. Dar va rog, ct mai
degraba. si-acum, Gertrudo, cheama din prieteni: Pe cei mai
ntelepti, sa le-aratam Ce-avem de gnd si ce s-a ntmplati
260
Att^de far' de veste. Defaimarea, A carei soapta lumea o
strabate Precum si-atinge tunul tinta lui Cu-mpuscatura sa
ucigatoare, De data asta numele sa-mi crute, Lovind zadarnic n
vazduh. O, vino ; Mi-e sufletu-ngrozit si dezbinat.
(Ies.)
SCENA 2 O alta sala n castel. Intra Hamlet.
HAMLET L-am. pus la pastrare.
ROSENCRANTZ, GUILDENSTERN
(de afara) Hamlet ! Prir.te Hamlet!
HAMLET
^ Ce e larma asta ? Cine-l striga pe Hamlet ? A ! Iata-i ca
vm.
(Intra Rosencrantz si Guildenstern.)
ROSENCRANTZ Stapne ce-ai facut cu trupul mort ?
HAMLET
Ce ? Una cu pamntul ; era ruda Cu pulberea, caci se tragea din
ea.
ROSENCRANTZ
Ne spune unde e, sa-l luam de acolo si sa-l depunem n capela.
261
Sa nu credeti...
Ce anume ?
HAMLET
ROSENCRANTZ
HAMLET
Ca as putea urma sfatul vostru si nu pe al meu. si de altfel, la
ntrebarea unui burete, ce raspuns poate da fiul unui rege ?
ROSENCRANTZ
Ma iei drept un burete, maria-ta ? HAMLET
Da, domnul meu ; ceva care suge hatrurile, rasplata si puterea
de la rege. La urma urmelor, astfel de curteni l slujesc cel mai
bine pe rege. li tine ntre falci, cum tine o maimuta nucile ; mai
nti i mesteca si mai pe urma i nghite. Cnd are nevoie de ce
ati cules, va stoarce putin, si voi, ca buretii, o sa fiti iar uscati.
ROSENCRANTZ Nu te nteleg, stapne.
HAMLET Ma bucur. O vorba isteata adoarme ntr-o ureche
bleaga.
ROSENCRANTZ
Maria-ta, trebuie sa ne spui unde e trupul si sa mergi cu noi la
rege.
HAMLET
Trupul e cu regele, dar regele nu e cu trupul. Maria-sa e un
lucru mic.
GUILDENSTERN Un lucru mic, stapne ?
262
HAMLET
Mic si de nimic. Duceti-ma la el. Hai sa ne jucam de-a v-ati
ascunselea. Gata !
(Ies cu totii)
SCENA 3
O sala n castel, Intra regele nsotit de curteni,
REGELE
Porunca-am dat sa fie cautat si lesul sa mi-l afle. Ce primejdie !
Un om ca el e rau sa fie slobod. si nu-l putem supune asprei
legi : Caci prea e drag nesocotitei gloate, Ce nu cu minte-alege,
ci cu ochii. si dac-asa-i, nu vina, ci pedeapsa Acestui vinovat
atrna greu. Dar ca s-o linistim si s-o-mpacam, Aceasta
grabnica plecare-i bine Sa para chibzuita pe-ndelete. Iar raul
ce-a crescut fara crutare Se vindeca prin leac necrutator, Sau
nu se vindeca de loc.
(Intra Rosencrantz.)
Ce est.; ? ROSENCRANTZ
Nu vrea sa spuna unde-i lesul ascuns.
REGELE Dar unde-i el ?
ROSENCRANTZ Stapne. asteapta-afara a ta porunca.
263
REGELE Aduceti-l aici.
ROSENCRANTZ Ei ! Guildenstern ! Sa vie printul !
(Intra Hamlet si Guildenstern.)
REGELE Ei, Hamlet, unde e Polonius ?
HAMLET
La ospat.
La care ospat ?
REGELE
HAMLET
Acolo unde nu mannca, ci e mncat ; o anumita adunare de
viermi politici e mprejurul lui. Viermele e mparatul mncailor.
ngrasam toate vietuitoarele, ca sa ne ngrasam noi. si noi ne
ndopam pentru viermi. Un rege pntecos si un cersetor costeliv
nu snt dect doua feluri de mncare, servite deosebit la acelasi
ospat ! Acesta-i sfrsitul.
Vai ! Vai !
REGELE
HAMLET
Un om poate pescui cu un vierme care a mncat dintr-un rege ;
si poate mnca apoi din pestele care s-a hranit cu acel ^vierme.
Ce vrei sa spui ?
REGELE
HAMLET
Nimic dect sa va arat cum poate un rege sa faca o
calatorie n maruntaiele unui cersetor.
264
Unde e Polonius ?
REGELE
HAMLET
n ceruri. Trimite sa vezi. Daca solul tau nu-l gaseste pe acolo,
cauta-l singur prin partea cealalta. Dar, de buna seama, daca
nu-l descoperi pna ntr-o luna, ai. sa-i simti mirosul cnd urci
scarile spre galerie.
REGELE
(catre slujitori) Duceti-va si-1 cautati acolo.
HAMLET Va asteapta pna ce veniti.
(Slujitorii ies.)
REGELE
Hamlet, a ta scapare dupa fapta-ti Ce-adnc ne-a ndurerat,
precum si grija Ce-avem de paza ta, ne porunceste Sa pleci la
drum ca fulgerul de iute. Fii gata deci. Te-asteapta la corabie
nsotitorii tai. si-un vnt prielnic Spre Anglia va va purta.
HAMLET
Spre Anglia ? REGELE
Da, Hamlet.
HAMLET
Bine.
REGELE Tot bine ai zice, de mi-ai cunoaste gndul tot.
265
HAMLET
Eu vad un nger care-l vede. Rami cu bine, mama draga-Deci,
haidem, n Anglia !
REGELE
Tatal tau care te iubeste, Hamlet. HAMLET
Ba mama ! Tatal si mama snt sot si sotie ; sotul si sotia snt un
singur trup. Deci, mi esti mama. Sa mergem i* Anglia.
(Iese.)
REGELE
Urmati-l pas cu pas. si la corabie L-ademeniti degrab' ! Nu
pregetati. Sa-l stiu la noapte chiar pornit de-aci. La drum ! Caci
totul pentru-aceasta fapta E bine ticluit si sub pecete. Va rog sa
va grabiti !
(Ies Rosencrantz si Guildenstern.)
Tu, Englitera !
De pui vreun pret pe-a mea prietenie, Asa precum puterea mea
o cere si rana ta ce nca sngereaza De palosul danez pricinuita
si teama ce mi te-a ngenuncheat, Sa nu respingi porunca-mi
suverana, Cuprinsul careia sta n scrisori Staruitoare, care cer
ca Hamlet Sa piara de ndata. Englitera, Fa ce ti cer, caci
Hamlet, ca o boala mi clocoteste-n snge ; sa ma vindeci ! Eu
nu am parte, pn's-o-nfaptui, De nici o bucurie, orice-ar fi.
(Iese.) 266
SCENA 4
O cimtie n Danemarca. Intra Fortin-bras, un capitan si
soldati n mars.
FORTINBRAS
Du regelui danez salutul meu si spune-i, capitane, ca, cu voia
Mariei sale, Fortinbras i cere Fagaduita ncuviintare De-a trece
prin mparatia lui stii unde-i locul de-ntlnire. Daca Maria-sa
doreste sa ma vada, Sosesc n graba-n fata-i sa ma-nchin. Asa
sa-i spui.
CPITANUL Stapne, la porunca !
FORTINBRAS Sa fii cu luare-aminte.
(Ies. Intra Hamlet, Rosencrantz, Guildenstern si altii.)
HAMLET A cui e oastea-aceasta, domnul meu ?
CPITANUL E, domnul meu, a regelui norveg.
HAMLET si, rogu-te, n ce scop e-adunata ?
CPITANUL In contra-unui tinut de prin Polonia.
HAMLET si, cine-i, domnul meu, n fruntea ei ?
267
CPITANUL
E Fortinbras, al regelui nepot. HAMLET
Se-ndreapta chiar spre inima Poloniei ? Sau spre-un tinut al ei
de la hotar ?
CPITANUL
La drept vorbind, si ca sa nu ma laud, Vrem doar sa luam un
petic de pamnt, Nu pentru vreun cstig, ci pentru faima. N-as da
pe el nici cinci ducati arenda. Polonul sau norvegul n-ar lua Mai
mult pe el vnzndu-l chiar pe veci.
HAMLET Atunci polonul nu-l va apara.
CPITANUL A si trimis acolo ntariri.
HAMLET
Nici doua mii de morti, nici douazeci De mii de galbeni nu vor fi
de-ajuns Acestei vrajbi pentru-o nimica toata, Aceasta-i buba
care obrinteste Din pace si prea mult belsug si sparge Pe
dinauntru far-a da alt semn Dect prin moartea omului bolnav.
Smerite multumiri, cinstite domn.
CPITANUL Cu Dumnezeu nainte, domnul meu.
ROSENCRANTZ Stapne, pot pleca ?
HAMLET Porniti, v-ajung. (Ies cu toti, afara de Hamlet.)
268
Cum fiece prilej ma-nvinuieste ,
Dnd pinteni razbunari-mi amortite !l
Ce^i omul, daca n-are alt gnd pe lume
De<4t sa doarma si sa se hraneasca ?
Un dobitoc si alt nimic mai mult.
Desigur, cel ce ne-a facut cu-atta
Cuprindere de minte sa vedem
Ce-a fost si ce va fi, nu ne-a-nzestrat
Cu-aceasta judecata si putere
Dumnezeiasca, pentru-a le lasa
Sa prinda mucegai n sinea noastra.
si fie ca-i becisnica uitare,
Sau poate doar sfiala miseleasca
Aceea ce ma face-a cumpani
Prea mult asupra faptei planuite,
Un gnd ce-i doar pe-un sfert ntelepciune,
si numai miselie pe trei sferturi,
Nici eu nu stiu de ce traiesc spunndu-mi :
( "Lucrul acesta trebuie sa-l fac si am de ce sa-l fac, si l voiesc
. si am puteri si mijloace sa-l fac.
j Ma-ndeamna pilde mari ct tot pamntul,. si-aceasta oaste-mi
sta de marturie Cu numarul si greutatea ei, C-un print firav si
blnd care-o comanda Al carui duh purtat de-o sfnta rvna si
bate joc de piedicile sortii, Iar tot ce-i nestatornic si vremelnic
ntr-nsul, el le-arunca-acum n fata Norocului, primejdiei si-a
mortii, Spre cucerirea unei coji de ou". A fi om mare ntr-adevar
nu-nseamna Sa te framnti, doar pentru pricini mari,, Ci sa te
bati chiar pentr-un fir de pai, Atunci cnd cinstea-ti nsasi este-n
joc, De ce mai stau pe gnduri, cnd un tata Ucis si-o mama
pngarita snt ndemn pentru-al meu gnd si pentru snge. si las
s-adoarma tot, pe cnd privesc - Spre-a mea rusine - douazeci
de mii De-ostasi amenintati sa moara-ndata. si care numai
pentru-o-nchipuire
269
\
si numai pentru umbra unei glorii Se duc la groapa cum s-ar
duce-n pat, Se bat pentru un petic de pamnt n care nici n-au
loc toti sa se lupte, si-n care nu-s nici locuri de mormnt Destule
sa-si nmormnteze mortii. O, de-azi nainte, gndurile-mi pline
Sa-mi fie, ori de snge-ori de rusine.
(Iese.)
SCENA 5
La Elsinor. O sala n castel. Intra regina, Horatio.
REGINA Nu vreau s-o vad.
HORAIO
Dar staruie. I-e mintea-i ratacita ; S-o vezi, mai mare mila.
REGINA
Ce doreste ? HORAIO
Vorbeste mult de tatal ei si spune
Ca lumea-i tradatoare, si ofteaza,
si da mereu cu pumnii-n piept, se-ncrunta
si bate din picior pentru nimica,
Vorbeste n doi peri si fara sir,
Dar cei care-o aud rastalmacesc
Cuvintele-i lipsite de-nteles,
Le cerceteaza si le potrivesc
Cu-adaosuri pe banuiala lor.
Cum da din mini, din cap, si cum clipeste,
ti vine-a crede-n minte-i ca se isca
270
si gnduri limpezi, totusi tare triste. si bine-ar fi sa i se mai
vorbeasca, Ca nu cumva sa semene gnd rau La cei cu-
nchipuiri rauvoitoare.
REGINA Lasati-o sa se-apropie.
(Iese Horatio.)
v, Mi-e sufletul bolnav. Cel cu pacat n orice semn se vede-
amenintat ; De-o vesnica neliniste cuprins, Fugar mereu, se
lasa singur prins.
(Intra Horatio si Ofelia.) OFELIA
Dar unde e regina prea frumoasa A Danemarcei ?
REGINA Draga mea Ofelia !
OFELIA (cnta)
Cine-i vietii tale drag i-l ghicesc dupa toiag, Dupa cusma cu
margele si-ncaltarea-i de-opincele.
REGINA
Domnita mea, ce rost au vorbele-^astea ? OFELIA
i spus ceva ? asculta numai :
A murit si mi s-a dus,
Iarba i s-a pus la capati,
A murit si mi s-a dus
I s-a pus o piatra de calci. f, of !
87U
REGINA Dar, draga Ofelia...
OFELIA
Rogu-te, asculta : Cu giulgiu-i alb ca neaua de pe munte...
(Intra regele.)
REGINA Priveste-o, vai, stapne...
OFELIA
Cu flori dalbe-mpodobit si la groapa, plns l-au dus si cu lacrimi
l-au stropit.
REGELE Ce-ai tu, gingasa domnita ?
OFELIA
Multumesc. Domnul va aiba n paza. Se zice ca bufnita a fost
odata fata de brutar. Doamne, noi stim ce sntem, dar nu stim
ce putem fi. Domnul fie-ti oaspete.
REGELE
Tot cu gndul la tatal ei.
OFELIA
Rogu-te, nici un cuvnt despre asta. Dar daca te-ntreaba cineva
ceva, spune-i asa :
Mine-i sfntul Valentin
Dis-de-dimineata,
La fereastra-ti iata vin
Ca sa-ti fiu mireasa.
S-a sculat, s-a mbracat,
I-a deschis ndata
Fata-n casa i-a intrat
N-a mai iesit fata.
Draga de Ofelia !
REGELE
272
OFELIA
ntr-adevar, sa nu vorbesc cu pacat, mai are si-un sfrsit r.
Pe domnul nostru Isus Hristos,
E vai si-amar de mine,
Baietii toti snt niste hoti,
Zau, fie-le rusine.
Mi-a spus nevasta c-am sa-i fiu
si m-a pus jos, sl-i prea trziu. Iar el i raspunde :
Pe soare jur ca te-as fi luat,
Dar ce-ai catat la mine-n pat ?
REGELE De cnd e n starea asta ?
OFELIA
Nadajduiesc ca totul va fi bine. Trebuie s-avem rabdare,, dar nu
pot sa nu plng la gndul ca o sa-l culce n pamntut rece.
Fratele meu o sa afle si el : asa ca va multumesc pentru bunele
voastre sfaturi. Sa-mi vie trasura. Noapte buna,, doamnelor,
noapte buna, dragele mele doamne, noapte bunar, noapte
buna.
(Iese Ofelia.)
REGELE
Va rog, purtati-i grija. Urmariti-o De-aproape. (Iese Horatio.) O,
acesta e veninul Durerii ei adnci. El izvoraste Din moartea lui
Polonius. O, Gertrudo, Cnd vin rastristile, nu vin n chip De
singuratice iscoade, ci-n legiuni. Batrnul omort. Iar fiul tau,
Naprasnic vinovat de ce pateste, E surghiunit. si drojdia
rascolita A gloatei susoteste niste gnduri Urte despre moartea
lui Polonius ; Ct despre noi, am fost prea usuratici Cnd ne-am
pripit sa-l ducem pe furis La groapa. si Ofelia, ratacita De sine si
de mintea-i fara care Un om e doar chip zugravit sau fiara. La
urma, si-asta pune vrf la toate,
273
18 - Teatru - Shakespeare
ntors pe-ascuns din Franta, fratele-i, De veste zapacit, cu
capu-n nori, E-ntartat de fel de fel de zvonuri si vorbe care-i
tiuie-n urechi De moartea lui Polonius si tinznd, Din gura-n
gura, sa ma-nvinuiasca Pe mine nsumi. O, regina scumpa,
Asemeni unei tinte vii-n bataia T\Tecontenita-a unei guri de foc,
Ma simt ucis de mii si mii de ori.
REGINA Vai mie, ce e larma asta-afara ?
REGELE nchideti poarta. Unde mi-este garda ?
(Intra un gentilom.) Dar ce se-ntmpla ?
GENTILOMUL
Fugi, maria ta.
Nici marea revarsata peste tarmuri Nu cotropeste-ogoarele mai
lacom In graba-i apriga, dect Laertes 'Ce-n fruntea unor cete
razvratite Rastoarna-mpotrivirea garzii tale. n cale, gloata si l-a
pus stapn, si ca si cum cu ea se-ncepe lumea, Uitnd de datina
si de trecut, Ea striga : "L-am ales ! Laerte-i rege !" Caciuli si
guri si mini l salta-n slava : "Laert sa fie rege, el e rege !"
REGINA
Ce vesel striga ei pe cai gresite ! Ati luat-o razna, cinilor danezi
!
REGELE Au spart si portile.
(Zgomot. Intra. Laertes narmat si ctiva danezi cu el.)
274
LAERTES
Dar unde-i regele ? Stati, domnii mai, Va rog afara.
DANEZUL Nu, mai bine-aici.
LAERTES
Va rog, lasati-ma o clipa. DANEZUL
Bine, bine. (Ies te usa.) LAERTES
Va multumesc. De paza stati la poarta. O, rege josnic, da-mi pe
tatal meu !
REGINA
O, fii pe pace, dragul meu Laertes. LAERTES
De-ar fi n mine doar un pic de snge mpaciuit, el mi-ar striga
: "Bastard !" Pe tatal meu, ncornorat l-ar face, Iar dalba si
neprihanita frunte A mamei mele-att de credincioase, Ar
nfiera-o ca pe-a unei trfe.
REGELE
Ce te-a facut, Laert, sa te ridici Cu razvratire-att de uriasa ?
Gertrudo, lasa-l. Pentru viata mea Nu-ti fie teama. De atta har
Dumnezeiesc e aparat un rege, nct tradarea nu poate razbi La
el, ci doar sa l ntrezareasca. Laertes, spune-mi, ce te-a-
nversunat ? Gertrudo, lasa-l. Vino, drag prieten, si spune-mi
mie...
275
18*
LAERTES Unde-i tatal meu ?
REGELE
E mort.
REGINA Dar nu din vina lui.
REGELE
Tu, lasa-l
Sa-ntrebe tot ce are de-ntrebat.
LAERTES
De ce-a murit ? Cu mine nu te joci ! n iad cu legamntul de-
nchinare, si duca-se la dracu ce-am jurat ! Strafund de-abis sa-
nghita har si suflet, Sa fiu afurisit: ca de-unde snt nfrunt osnda
vesnica, nu-mi pasa Nici de-asta lume, nici de cea de-apoi,
ntmpla-se ce s-o-ntmpla ! Vreau numai Pe tatal meu sa mi-l
razbun, si-att !
REGELE si cine oare te-ar putea opri ?
LAERTES
Nici lumea toata, doar vointa mea. Mijloacele-mi, ca sa vorbim
de ele, Le voi gospodari att de bine Ca mult-putine-mi voi
atinge tinta.
REGELE
Prietene, de vreme ce doresti
Sa afli adevaru-adevarat
Asupra mortii scumpului tau tata,
De ce stau scrisi n razbunarea ta
si cei ce pierd si cei ce trag foloase.
si dusmani si prieteni deopotriva,
si-i faci la fel raspunzatori ?
278
LAERTES Pe dusmani doar !
REGELE
Atunci, vrei sa-i cunosti ? LAERTES
Acelor care mi-s prieteni buni Att de drag eu bratele-mi deschid
-si-asemeni pelicanului milos De viata datator, am sa le darui si
sngele din vine.
REGELE
Ai vorbit
Ca nobil gentilom si vrednic fiu. Ca vina n-am n moartea lui
Polonius De care snt adnc ndurerat, Vei ntelege tot att de
bine Cum vezi cu ochii tai lumina zilei.
(Zgomot n culise.)
DANEZUL Deschideti-i sa intre.
LAERTES
Asta ce-i ? Ce-nseamna zgomotul acesta iar ?
(Intra Ofela.)
O, arsita, usuca-mi mintea ! Lacrimi De sapte ori sarate-orbiti-mi
ochii, Sa nu mai stiu, sa nu mai vad cu ei. Pe cer, sminteala ta
va fi platita n cumpana dreptatii-att de greu, Ca talerul va-
ncovoia vergeaua. O, floare-a primaverii, scumpa fata, Duioasa
sora, dulcea mea Ofelia ! O, ceruri, cum e oare cu putinta,
Lumina duhului unei fecioare
277
Sa fie pieritoare tot att Ca suflul vietii unui om batrn ? Ca firea
omului se subtiaza n dragoste si-n destramarea ei Trimite pe-
urma celui prea iubit Tot ce-i de pret n sine-si.
OFEL1A (cnta)
Cu capul gol n racla mi l-au pus3 Vai, puiu mamii, nani, nani,
nani, si-n groapa lacrimi multe-au curs. Rami cu bine,
porumbelul meu.
LAERTES
si-n toate mintile de-ai fi, si-ai vrea Sa-mi dai imbold n-ai izbuti
mai bine !
OFELIA (cnta)
Sa-i tot cnti, vin' jos, vin' jos si sa-i strigi sa cada jos.
O ct e de potrivit refrenul asta. E povestea unchiului
necredincios care a furat pe fata stapnului.
LAERTES
Nimicurile astea au totusi un tlc.
OFELIA
Uite flori de rosmarin ca sa-ti aduci aminte ; te rog, iubitule, sa
nu ma uiti. si iata si panselute, florile gmdului ca sa te gndesti.
LAERTES
nvatatura trasa din nebunie : gndul si amintirea mbinate.
OFELIA
Uite si sulfina pentru tine si caldaruse, uite si floarea raiului
pentru tine. si uite am ceva si pentru mine, sa le zicem florile
harului sfintei duminici. si tu trebuie sa porti
278
floarea raiului, dar nu ca mine. Uite si o margarita. As fi doiit sa-
ti dau si cteva viorele, dar toate s-au vestejit cnd a murit tata.
Se zice ca a murit de moarte buna.
(cnta) Ca doar dragul de Robin e bucuria mea...
LAERTES
Durere, patimi, gnd si chiar si iadul Prin ea se schimba-n har si-
n gingasie.
OFELIA (cnta)
si n-are sa mai vie ? si n-are sa mai vie ? E mort si ngropat
Culcat pe-al mortii pat. Nicicind n-o sa mai vie. Cu barba-i
colilie, Cu pletele lui sure, Departe mi s-a dus ; Amarul mi-e
nespus si domnul paza-i fie.
si tuturor sufletelor crestinesti ! Pre tine, Doamne, te
rog. Domnul fie cu voi.
LAERTES Vezi tu asta, Dumnezeule ?
REGELE
Laertes, vreau sa-mpartasesc durerea-ti,
Altminteri mi tagaduiesti un drept;
Te du acum, si-alege-ti din prieteni
Pe cei ce-i socotesti mai ntelepti
S-asculte si sa judece-ntre noi.
si de-or gasi ca am avut amestec
Cu mna mea sau printr-o alta mna, (,
ti dau regatul meu, coroana, viata,
si tot ce am, spre-a te despagubi.
Dar daca nu, spre mine-atunci ndreapta-ti
279
Cu multumire-a ta rabdare-ntreaga, si-mi voi uni stradania cu-al
tau suflet Sa-i pot da cuvenita mngiere.
LAERTES
Asa sa fie. Moartea lui ciudata, si tainica-i nmormntare, fara
Podoabe, spada, stema pe-al lui trup, si nici alai maret si nici
prohod, mi striga de se-aude ca un glas Pornit din ceruri pna
la pamnt Ca trebuie sa aflu.
REGELE
Vei afla.
si unde-i vina, cada si securea !
Te rog, urmeaza-ma.
(Ies.)
SCENA 6
Alta sala n castel. Intra Horatio si un slujitor.
HORAIO
Cine snt cei care vor sa-mi vorbeasca ? SLUJITORUL
Niste marinari, stapne ; si spun ca ar avea scrisori pentru
.domnia ta.
HORAIO Lasa-i sa intre.
(Slujitorul iese.)
N-as sti din care parte-a lumii pot Primi salut, de nu-i de la
Hamlet.
(Intra marinarii.) 280
1NT1IUL MARINAR Domnul sa te binecuvnteze, stapne.
HORAIO si pe tine de asemenea.
NT1IUL MARINAR
Asa o sa si faca, stapne, daca vrea el. Am o scrisoare pentru
domnia-ta - e de la solul trimis n Englitera - daca te cheama
Horatio, dupa cum mi s-a spus.
HORAIO (citeste)
"Horatio, dupa ce vei fi citit acestea, nlesneste acestor oameni
sa ajunga pna la rege; i aduc niste scrisori. Eram abia de doua
zile n largul marii cnd se lua dupa noi o corabie de pirati, bine
narmata. si cum naintam destul de ncet, n-am avut alta
scapare dect n vitejie. n ncaierare, am sarit pe puntea lor.
Dar chiar n clipa aceea s-a desprins de corabia noastra si
astfel, singur, am ramas prizonier. S-au purtat cu mine ca niste
tlhari plini de omenie. stiau ei ce fac! Le dau prilejul sa ncheie
un trg bun. Fa n asa fel ca sa-i ajunga regelui scrisorile ce i-
am trimis si alearga la mine cu graba cu care ai fugi de moarte.
Am sa-ti soptesc la ureche cteva vorbe care au sa te lase mut.
Snt totusi prea nevinovate pentru, greutatea faptelor. Oamenii
acestia de treaba te vor aduce la mine. Rosencrantz si
Guildenstern calatoresc nainte spre Englitera. Am multe sa-ti
spun despre ei.
Rami cu bine Acela pe care-l stii al tau, Hamlet".
Veniti cu mine si-nmnati de graba Scrisorile, si fiti-mi calauze
Spre cel ce v-a trimis.
(Ies.) 281
SCENA 7
O sala n castel. Intra regele si Laertes
REGELE
Acuma constiinta ta nu poate Sa nu-mi pecetluiasca izbavirea.
Pastreaza-mi deci n inima un loc De bun prieten, caci ai auzit si
te-ai ncredintat ca omul care L-a omort pe tatal tau a vrut Sa-
mi ia viata.
LAERTES
Pare-a fi a$u.
Dar spune-mi din ce pricina n-ai luat Masuri n contr-acestor
fapte-att De sngeroase si nelegiuite, Asa cum grija ta de tine
nsuti si gndu-ti ntelept si cte toate i le cereau ?
REGELE
Din doua-anume pricini Ce poate-ti vor parea nensemnate, Dar
pentru mine-s foarte cu temei. Regina, mama lui, prin el
traieste. Ct despre mine - pacoste, sau poate Norocul meu -
mi-s sufletul si viata De ea legate att de strns, nct, Ca steaua
ce nu-si iese din orbita, Nu pot fara de ea. Pe lnga asta - si-i
tocmai ce ma-mpiedica sa-i cer n public socoteala - e iubirea
Pe care tot poporul meu i-o poarta si scalda-n ea greselile-i,
scotnd Ca apa ce preschimba lemnu-n piatra Podoabe din
chiar lanturile lui. Asa nct sagetile-mi, taiate
282
Din lemn prea slab sa-si poata face drum Pe-un vnt naprasnic,
s-ar ntoarce-n arcu-m, n loc s-ajunga unde le-am tintit.
LAERTES
Eu am pierdut un tata-att de vrednic si-o sora-n stare
deznadajduita, si care - daca lauda mai poate Sa-ntoarca-n loc
ce nu mai e - a fost n vremea de-azi o pilda fara seaman Prin
meritu-i. Dar razbunarea vine !
REGELE
Sa nu-ti strici somnul pentru grija asta. Nu trebuie sa crezi ca
snt croit Dintr-un tesut att de rar si moale Ca pot fi zdravan
zgltit de barba si sa mi para gluma. Mai multnca : Iubeam pe
tatal tau ; dar ma iubesc Pe mine nsumi. si nadajduiesc Ca
asta te va face sa-ntelegi...
(Intra un sol cu scrisori.)
G
e vesti
SOLUL
Scrisori de la Hamlet, stapne. Reginei, una. Regelui, cealalta.
REGELE
Scrisori de la Hamlet ? Dar cin' le-aduce ? SOLUL
Se 2ke ca-s matrozi. Nu i-am vazut. Horatio mi le-a dat. El le-a
primit Din mna celui care le-a adus.
REGELE
Laertes, vei sti tot. (Catre sol.) Ne lasa singuri
(Citeste.)
283
I
"nalt prea puternic stpne, afla ca am fost lasat gol si despuiat
pe. tarm, n regatul tau. Mine voi cersi nvoirea sa pot vedea
regeasca-ti fata : si dupa ce mai nti ti voi fi cerut iertare, ti voi
povesti pricina neasteptatei si prea ciudatei mele ntoarceri.
Hamiet."
Ce-nseamna asta ? 'Ntorsus-au cu totii ? Sa fie-nselaciune, sau
nimic ?
LAERTES
Scrisu-l cunosti ?
REGELE
E a lui Hamiet: Iar sub iscalitura scrie "singur". Ce sfat mi dai ?
LAERTES
Nici eu nu stiu. nsa lasa-l sa vie, Ca inima-mi bolnava
clocoteste La gndul ca-i voi spune n obraz : "stiu, tu ai facut
asta !"
REGELE
De-i asa -
si cum n-ar fi asa, si cum, altminteri ? -Vrei tu s-asculti de sfatul
meu, Laertes ?
LAERTES Stapne, doar de nu ma-ndemni la pace.
REGELE
La pacea sufletului tau, Laertes De Hamiet s-a ntors din drum
cu gnd Sa nu mai plece, atunci l voi supune La o-ncercare ce-
mi rnijeste-n minte si-n care fara gres si afla moartea. si nici un
zvon nu va zvoni de rau La moartea-i. nsasi mama lui va spune
'Ca nimeni alt n-a fost de vina, afara De ceasul rau.
LAERTES
Stapne-am sa te-ascult. Cu-att mai mult, de faci asa nct Sa-ti
fiu unealta.
REGELE
Se si potriveste.
De cnd cu lipsa ta, s-a tot vorbit, De fata cu Hamiet, de-o-
ndemnare n care zice-se, ca n-ai pereche. Din meritele-ti toate
laolalta Pe-acesta numai ti-1 invidiaza, si-i tocmai cel mai ne-
nsemnat n ochii-mk
LAERTES Stapne, care-i meritul acesta ?
REGELE
O panglica-n tichia tineretii, Dar si folositoare, tineretul Se-
mbraca n vesmntul cel usor Al nepasarii, cum cei vrstnici
poarta Samuru-ntunecat, n potrivire Cu sanatatea si-ncruntarea
lor. Snt doua luni de cnd a fost pe-aci Un gentilom normand.
Eu pe francezi I-am cunoscut, m-am razboit cu ei; Snt strasnici
calareti. Viteazul asta Parea un vrajitor ; nfipt n sa, stia sa-si
joace-att de minunat Frumosu-i cal, nct parea crescut si ca
turnat pe el. Eram att De uluit, ca tot ce nascoceam : Galopuri,
salturi, jocuri, sa-l ntrec, Era-n zadar.
LAERTES si zici, era normand >
REGELE Normand era.
284
25
LAERTES Pe viata mea,-i Lamord !
REGELE Chiar el !
LAERTES
l stiu de mult. E-ntr-adevar podoaba si piatra nestemata-a-
ntregii natii.
REGELE
Ne-a spus ce crede despre tine,
Ca ai atta maiestrie-n jocul
si mestesugul luptei, mai ales
La spada-nct a spus n gura mare
C-ar fi nemaivazut sa fie vr'unul
Sa-ti tie piept. si s-a jurat ca-n tara
La el nu se gaseste spadasin
Cu ochiul, garda, si-agerimea-n stare
Sa-ti stea-mpotriva. Iar de-aceste spuse,
Hamlet, n pizma lui, e-att de-acrit,
Ca nu mai are-alt dor si alta ruga
Dect sa vii-napoi ct mai curnd,
Cu tine sa se poata masura.
Din treaba asta...
LAERTES
Care ni-i folosul ? REGELE
Laert, iubitu-l-ai pe tatal tau ? Sau esti doar o icoana a durerii,
Un chip lipsit de suflet...
LAERTES
Ce ma-ntrebi ? REGELE
Nu vreau sa spun ca pun la ndoiala Ca l-ai iubit pe tatal tau.
Dar stiu Ca dragostea se naste-n timp si vad
286
Din fel de fel de fapte cu temei
Ca timpu-i sufla-n focu-i si-n scnteia-i.
In chiar vapaia dragostei traieste
Ceva pe care vremea-ncet l stinge ;
Nimic nu-i tot mereu desavrsit ;
Desavrsirea-mpinsa prea departe
Sortita-i mortii prin prea plinul ei.
Iar ceea ce noi vrem sa facem, trebui
Facut atunci cnd vrem. Iar "vrem" acesta,
Se schimba, sovaie,-ntlneste piedici
La fel de multe cte brate, guri
si cte lucruri se gasesc pe lume,
Iar "trebuie" acesta este-asemeni
Suspinului bolnav care te doare
n clipa cnd rasufli. Dar sa punem
Pe rana degetul : Hamlet se-ntoarce.
Tu ce-ai de gnd sa faci ca sa te-arati
Al tatalui tau fiu cu-adevarat,
Nu numai n cuvinte ?
LAERTES
Sa-i tai gtul n timpul sfintei slujbe.
REGELE
Pentru-omor
Altar pe lume nu-i ca sa-l opreasca Nici stavili nu-s n fata
razbunarii. Dar, dragul meu Laert, de vrei s-asculti, nchide-te o
vreme-n casa. Hamlet ntors aci, va sti ca esti n tara. Voi face
sa fii ridicat n slavi Cu el de fata, ca maestru al spadei, Ca
faima ta, facuta de francez, Sa straluceasca nc-o dat-atta si
fata-n fata-ajunsi, ntr-un sfrsit Vom pune ramasag pe capul
vostru. Marinimos si lasator din fire, Hamlet, nebanuind nimic,
nu are Sa cerceteze spadele, si-atunci Va fi usor, cu vreo
scamatorie,
287
S-alegi o sabie cu vrful slobod si dintr-o lovitura maiestrita,
Plateste-i !
LAERTES
i platesc - si pentru asta Voi unge spada mea cu o unsoare Pe
vremuri cumparata la un vraci, Att de-otravitoare-nct de-nmoi
n ea un ascutis, cnd da de snge, Nu-s oblojeli pe lume-
alcatuite Din ierbi de leac culese-n nopti cu luna, Sa vindece
pe-un ins de-abia zgriat. mi ung al spadei vrf cu-acea
unsoare, Usor apoi l zgrii si e mort.
REGELE
La treaba asta sa ne mai gndim,
Sa cumpanim si mijlocul si clipa
Prielnice ca sa ne-atingem tinta.
Ca gres de-om da si sntem luati la ochi,
Mai bine nici sa nu mai fi-ncercat.
De-aceea s-ar cadea la planul nostru
Sa adaugam un altul, ca sa poata
Sa fie-nlocuit la trebuinta.
Ia stai. Ia sa vedem. Un ramasag
De mare pret vom pune pe voi doi ;
Da, asta-i :
n focul luptei, cnd veti fi-nsetati,
- Tu vei zori din rasputeri spre asta -
si-o cere de baut, eu voi fi gata
Cu-o cupa anume. E de ajuns o gura,
si de-a scapat de spada-ti otravita,
Noi treaba ne-am facut-o. Ce se-aude ?
(Intra regina.) Regina scumpa, ce s-a ntmplat ?
REGINA
Nenorocire una dupa alta. Laertes, sora ta s-a necat.
288
LAERTES
S-a necat ? Cum ? Unde ? REGINA
E linga ru o salcie plecata Ce frunza-i sura-n ape si-oglindeste.
Purtnd cununi ciudate de urzici, De margarete si de galbinele
si floarea rosie careia pastorii i zic c-un nume de rusine, dar
Fecioarele sfioase-i spun cervana - Acolo ea-ncercnd sa se
agate, S-anine ierburile-i mpletite De ramurile plngatoare,-o
creanga Vrajmasa ruptu-s-a si dintr-o data, Cu-ale ei podoabe
cmpenesti Cu tot, cazut-a-n rul plin de lacrimi. Vesmintele-i,
umflmdu-se de ape, O dusera, o vreme, ca pe-o nimfa. Cnta-
ntre timp frnturi de cntec Nedndu-si seama de rastriste, ea,
De parca se gasea n lumea ei Nascuta si crescuta chiar acolo.
Dar asta nu putea sa tina mult. La urma, valurile-i, grele de-apa
Au tras la fund n namolos mormnt Pe biata fata, smulsa de la
cntu-i Cel prea duios.
LAERTES Vai mie, s-a-necat ?
/echi
Da, s-a-necat !
REGINA
LAERTES
Te plng destule ape-acum, Ofelia,
si lacrimile mele-s de prisos.
Asa ni-i dat. si chiar de ni-i rusine,
si are firea legile. Ma duc
Sa plng, s-alung din mine slabiciunea.
289
19 - Teatru - Shakespeare
Adio, rege. Vorbele-mi de foc
Ar izbucni sa prjoleasca totul,
De nu le-ar stinge deznadejdea mea.
(Iese.)
REGELE
Sa-l urmarim, Gertrudo. Anevoie Am potolit cumplita lui mnie si
teama mi-i ca izbucneste iar. De-aceea, sa-l urmam.
(Ies.)
ACTUL V
SCENA 1
La Elsinor. Un cimitir. Intra doi gropari cu brlete.
NTIUL GROPAR
si-o sa mai aiba ea parte de ntnormntare crestineasca, daca
si-a facut seama singura ?
AL DOILEA GROPAR
Pai daca-ti spun eu ! Asa ca apuca-te de-i sapa groapa.
Judecatorul a vazut cum stau lucrurile si a gasit ca trebuie s-o
ngroape crestineste.
NTIUL GROPAR
Cum se poate una ca asta? Doar daca s-a necat fara sa vrea,
aparndu-si viata.
Asa o fi.
AL DOILEA GROPAR
NTIUL GROPAR
Mai degraba si-a facut seama, altcum nu se poate. Aci sta tot
siretlicul : daca ma nec de buna voie, s-a ntmplat o fapta. si o
fapta are trei parti : adica sa nfaptuiesti, sa mplinesti, si sa duci
la bun sfrsit. Asa ca tragem confuzia ca s-a necat de buna
voie.
AL DOILEA GROPAR Ia asculta cumetre...
291
NT1IUL GROPAR
Stai sa vezi ! Apa e aici. Bun !... Omu-i acolo ? Bun !... Daca
omul merge spre apa si se neaca, asta nseamna, vrnd-
nevrnd, ca el singur s-a dus. Baga la cap ! Dar daca apa vine
la el si-1 neaca, va sa zica nu s-a necat singur. n confuzie,
acela nu-i vinovat de moartea sa, nu-si scurteaza viata.
AL DOILEA GROPAR
Oare asa suna legea ?
NTIUL GROPAR
Pai sigur. Legea judecatorului de constructie. AL DOILEA
GROPAR
Vrei sa stii cum vine treaba ? Daca n-ar fi fost femeie de neam
mare, n-ar fi ngropat-o n pamnt sfintit.
NTIUL GROPAR
Ca bine zici ! i-e mai mare mila sa vezi ca cei sus-pusi pe
lumea asta au mai mult drept sa se nece sau sa se spnzure
dect bietii crestini de rnd. Hai ! Da-mi lopata. Nici nu-i pe lume
nobil mai de soi dect gradinarul, muncitorul cu sapa si groparul.
Ei au mostenit meseria lui Adam.
AL DOILEA GROPAR si ce, Adam era boier de neam ?
NTIUL GROPAR A fost cel dinti care a purtat arme ca nobilii.
AL DOILEA GROPAR Cum asta ? Ca n-avea arme de loc.
NTIUL GROPAR
Ce, esti pagn ? Cum talmacesti sfnta scriptura ? Scriptura
spune ca Adam sapa. Dar ce, sapa nu-i o arma ? Sa te mai
ntreb ceva ; daca nu esti n stare sa-mi raspunzi la ntrebare.,
spune-o fara nconjur.
AL DOILEA GROPAR
Zi!
292
NTIUL GROPAR
Cine cladeste mai trainic dect zidarul, dulgherul si mesterul de
corabii ?
AL DOILEA GROPAR
Cel care face spnzuratori. Prin cladirea lui se perinda chiriasii
cu miile.
NTIUL GROPAR
Pe legea mea, mi place ca esti destept. Buna-i spnzura-
toarea, dar n ce fel e buna ? E buna pentru cei care fac ru. Tu
rau faci cnd spui ca spnzuratoarea e mai trainic zidita dect
biserica : n confuzie, spnzuratoarea ar fi buna si pentru tine.
Hai, mai cauta.
AL DOILEA GROPAR
Cine cladeste mai trainic ca zidarul, mesterul de corabii si
dulgherul ?
NTIUL GROPAR Dar spune o data, fara gluma.
AL DOILEA GROPAR Iaca, acuma spun...
NTIUL GROPAR
Ei?
AL DOILEA GROPAR Zau ca nu pot !
(Intra Hamlet si Horatiu, care rann la o parte.)
NTIUL GROPAR
Nu-ti mai framnta creierii de pomana. Ca magarul ndaratnic tot
nu-si schimba naravul daca-l bati. Cnd ti-o mai pune cineva
ntrebarea asta, sa-i spui ca groparul. Locuintele pe care le face
el tin pna la judecata de apoi. Hai, du-te pn' la crciuma de ada
o cana de rachiu.
(lese al doilea gropar.) 293 i
INTIUL GROPAR (sapa si cnta)
n tinerete cnd iubeam, iubeam, Ce dulce n brate strngeam,
Ce vremuri pline de folos, Cnd pe toate le ntorceam pe dos.
HAMLET
Omul asta nu-si da seama ce face ? Cnta n timp ce sapa un
mormnt.
HORAIO Obisnuinta l-a facut nepasator.
HAMLET
Asa e ! Mna nemuncita e mai simtitoare. INTIUL
GROPAR (cnta)
Dar batrnetea cu pas mic n gheara ei m-a nhatat si sub
pamnt m-a ngropat Ca pe un lucru de nimic.
HAMLET
Hrca aceasta avea si ea o limba si putea cnta. si cum o mai da
de-a rostogolul nemernicul cela, de parca ar fi falca lui Cain, cel
care a savrsit ntiul omor. si asta, de care si bate joc
dobitocul, poate ca o fi capatna unui politician ; vreunul care
era n stare sa-l traga pe sfoara si pe bunul Dumnezeu.
HORAIO
Se prea poate, maria ta.
HAMLET
Sau al vreunui curtean, care se pricepea sa zica : "Bine v-am
gasit, scumpul meu stapn ! Cum va mai merge, bunul
meu stapn ?" Ar putea fi al seniorului cutare, care lauda
294
calul seniorului cutare, cu gndul ca o sa-i fie daruit. si de ce nu
?
HORAIO
Fara ndoiala, maria ta.
HAMLET
Chiar asa e. Iar acum a luat-o n primire jupnul Vierme,
scoflcita si lovita peste falca de sapa unui gropar. Ce adnca
prefacere, daca am fi noi destul de iscusiti ca s-o vedem. Oare
aceste oseminte nu au pretuit nimic atunci cnd au fost facute,
daca ajungi sa joci arsice cu ele ? Numai la gndul asta, ale
mele ma dor.
INTIUL GROPAR
Sapa si hrletul, si hrletul,
si giulgiul...
0 groapa-n cimitir
E de-ajuns pentru-asa musafir.
(Scoate la iveala o hrca.) HAMLET
nca una ! De ce n-ar fi aceasta capatna unui avocat ? Unde i-
or fi acum viclesugurile, chitibusurile, pricinile, csti-gurile, si
toata iscusinta ? Cum de poate ndura ca ticalosul cela mojic
sa-l pocneasca peste scafrlie ou lopata lui murdara si nu-l da n
judecata pentru loviri si raniri ? Hm ! Frtatul asta poate ca era
pe vremuri un mare cumparator de pamn-turi, cu zapise, tidule,
amenzi, privilegii si garantii. Cu atta privilegiu s-a ales din toate
privilegiile lui : capul lui care nu visa dect pamnturi, i e plin cu
pamnt. Oare martorii si rasmartorii lui o sa-i poata garanta din
toata agonisita lui macar att ct ai ntinde cteva contracte ?
Toate actele mosiilor sale ar ncapea cu greu n cutia asta. si
sigur ca nici chiar mostenitorul n-o sa aiba parte de mai mult.
Hai, ce zici ?
HORAIO Nici o iota mai mult, maria ta.
HAMLET Oare nu se fac pergamentele din piele de oaie ?
295
HORATIO
Da stapne, ca si din piele de vitel. HAMLET
Oi si vitei snt cei ce-si pun ncrederea n ele. Am sa
vorbesc cu omul cela. A cui e groapa asta, prietene ?
1NTIUL GROPAR
A mea, domnule.
(cnta)
O groapa-n cimitir
E de-ajuns pentru-ast musafir.
HAMLET
Adevarat o fi a ta. Doar stai ntr-nsa. NTIUL GROPAR
Dumneata stai deasupra, domnule, asa ca nu e a dumitaie. Ct
despre mine, chiar daca nu stau n ea, tot a mea e.
HAMLET
Stai n ea, fiindca esti n ea si zici ca e a ta. Doar e pentru morti
nu pentru cei vii. Asa ca minti !
NTIUL GROPAR
si minciuna mea e vie, domnule, o sa vie napoi de la mine
la dumneata.
HAMLET Cine-i omul caruia i sapi groapa ?
NTIUL GROPAR
Nu-i nici un om.
HAMLET Atunci, cine-i femeia ?
NTIUL GROPAR Nu-i nici o femeie.
296
HAMLET
Atunci, cine o sa fie ngropat ntr-nsa ? NTIUL GROPAR
Cineva care a fost femeie, domnule ; dar a raposat. Dumnezeu
s-o odihneasca.
HAMLET
ncapatnat mai e hotomanul ! Trebuie sa-i vorbesti ca din carte,
altfel te omoara cu glumele lui n doi peri. Doamne, Horatio, am
bagat de seama de trei ani ncoace ca vremea noastra s-a facut
att de subtire, nct taranul se tine n pas cu nobilul de la curte
si-1 calca pe picioare. De cta vreme esti gropar ?
NTIUL GROPAR
Din toate zilele anului. Am nceput sa sap n ziua. n care
raposatul rege Hamlet l-a nvins pe Fortinbras.
Ct e de-atunci ?
HAMLET
NTIUL GROPAR
Nici atta lucru mu stii ? Orice natarau stie asta. Era n ziua cnd
s-a nascut Hamlet cel tnar, cel care-i nebun si l-au trimis n
Englitera.
HAMLET
Ce spui ? si de ce l-au trimis n Englitera ? NTIUL GROPAR
Ei, fiindca era nebun ; acolo o sa-i vina mintea la cap ; si daca
nu-i vine, nu e nici o paguba.
De ce?
HAMLET
NTIUL GROPAR
Acolo n-o sa se bage de seama, fiindca pe-acolo oamenii sint
tot asa de nebuni ca el.
297
HAMLET si cum de-a nnebunit ?
INTIUL GROPAR Se zice ca ntr-un chip foarte ciudat.
HAMLET Cum anume ?
INTIUL GROPAR Pai... pierzndu-si mintile.
HAMLET Dar de unde i-a venit nebunia ?
INTIUL GROPAR
De unde sa-i vie ? De aici, din Danemarca. Am fost aci gropar,
ca om n toata firea si ca baiat tnar, vreme de treizeci de ani.
HAMLET
Ct timp zace un om n pamnt, pna ce putrezeste ? NTIUL
GROPAR
De ! Cnd nu e gata putrezit nainte de moarte - ca. vedem n
zilele noastre multe mortaciuni descarnate care abia de mai tin
pna le bagi n pamnt - apoi trebuie sa tina vrea opt, noua ani.
Un tabacar tine noua ani.
HAMLET De ce el mai mult dect altul ?
NTIUL GROPAR
Apai, domnule, pielea i e asa de argasita de meseria lui, ca nu
primeste apa multa vreme. si apa e prapadul cel mai grozav
pentru pacatele astea de hoituri. Uite o capatna ! Capatna
aceasta a stat n pamnt douazeci si trei de ani.
HAMLET
A cui era ?
298
NTIUL GROPAR A unui smintit de fecior de lele. A cui crezi ?
HAMLET Habar n-am.
NTIUL GROPAR
Mnca-l-ar ciuma de zanatec i O data mi-a turnat n cap o
sticla de vin de Rin. Hrca asta, domnule, e a lui Yorick
mascariciul regelui.
Asta?
Chiar asta !
HAMLET
NTIUL GROPAR
HAMLET
Da-o ncoace ! (Ia hrca n mina.) Vai, bietul Yorick X L-am
cunoscut, Horatio. Era un om plin de haz si de o minunata
fantezie. De mii de ori m-a dus n crca si acum ct mi se
ngrozeste mintea ! mi vine rau. Aci se deschideau buzele, pe
care le-am sarutat de attea ori. Unde-ti snt poznele ?. Tumbele
? Cntecele ? Sclipirile acelea de veselie, care strneau hohote^
la masa ? N-a mai ramas nici una, ca sa-si rda de strmbatura
ta de-acum ? Stai cu falcile nclestate ? Du-te pna n iatacul
frumoasei doamne si spune-i ca, chiar de i-ar fi sulimanul de un
deget de gros, tot aci o sa ajunga. Fa-o sa rda de gluma asta
buna. Dar, te rog, Horatio, spune-mi un lucru.
HORAIO
Ce anume, maria-ta ?
HAMLET Crezi oare ca Alexandru arata a fel n pamnt >
HORAIO ntocmai.
299
HAMLET si tot asa mirosea ? Puah !
(Pune jos tidva.) HORAIO
Tot asa, stapne.
HAMLET
La ce josnice ntrebuintari putem cobor, Horatio ! si de ce n-am
putea sa cautam cu nchipuirea urma nobilei tarne a lui
Alexandru, pna ce o gasim astupnd o vrana de butoi?
HORAIO
Ar nsemna sa privesti lucrurile ntr-un chip prea neobisnuit.
HAMLET
Nicidecum, pe legea mea. Poti urmari asta, cu gndul plin .de
sfiala si tinnd seama de ceea ce pare cu putinta. Cam n felul
acesta : Alexandru a murit, Alexandru a fost ngropat,
Alexandru s-a prefacut n tarna. arna e pamnt. Din pamnt
facem lut. si cu lutul acesta n care s-a preschimbat el, de ce
n-ar putea cineva sa astupe un butoi cu bere ?
Cezarul mort si-ajuns nitel pamnt Azi umple-o borta si-apara de
vnt. Ast pumn de lut, mai ieri a lumii fala, Cu viscolul se lupta-n
tencuiala ! Dar sst ! La o parte : vine regele.
(Intra o procesiune de preoti. Trupul Ofeliei purtat n sicriu
deschis, urmat de Laertes si de bocitoare. Regele, regina, suita
lor etc.)
HAMLET
Regina, curtea. Cine-i dus la groapa si c-un tipic att de mult
trunchiat ? Pesemne raposatul si-a pus singur, Cu mna
deznadejdii, capat vietii, Era un om de seama. Sa ne-
ascundem, si sa vedem.
(Hamlet si Horatio se ascund.) 300
LAERTES Ce rugaciuni urmea2a ?
HAMLET
E Laertes. Un foarte vrednic tnar. Sa vedem.
LAERTES Ce rugaciuni urmeaza ?
1NTIIUL GROPAR
I s-a slujit att ct s-a putut Caci moartea ei a dat de banuit, si
daca n-ar fi fost porunca-nalta Ce-a-nfrnt canonul cel
bisericesc, n groapa nesfintita-ar fi fost pusa S-astepte pn' la
trmbita de-apoi. n loc de milostive rugaciuni, Pietris, taciuni si
cremeni ar fi fost Asupra-i aruncate. Iata nsa Ca feciorelmcele-i
cununii I-au fost ngaduite si tot astfel Podoabele-i de fata si-
nsotirea Cu clopote la locul cel de veci.
LAERTES Att si alt nimic ?
NTIUL PREOT
Atta tot.
Ar fi sa pngarim sfintita slujba A mortilor, de i-am cmta
prohodul Ca celor dusi cu sufletu-mpacat.
LAERTES
Culcati-mi-o-n pamnt daca-i asa si din frumosu-i trup neprihanit
Sa creasca viorele. Afla-acum, Tu, preot nemilos, ca sora mea
LTn nger fi-va-n cer cnd ai sa urli Tu-n iad.
301
HAMLET
Cum, e chiar Ofelia ? REGINA (punndu-i flori)
Pllpnde flori pentru plapnda floare : Rami cu bine. Am
nadajduit Sa fii a lui Hamlet al meu sotie. .Credeam s-astern cu
flori un pat de nunta, Iar nu mormntul tau, fecioara blnda.
LAERTES
Napasta ntreita sa se-abata
De zeci de ori pe blestematul cap
A carui fapta ucigasa-a scos
Din minti gndirea ta cea cumpatata !
O clipa nca, n-aruncati pamnt
Asupra-i. S-o mai tin o data-n brate.
(Sare-n groapa.)
Acum zvrliti pe mort si viu tarna, Din sesu-acest un munte sa-
naltati Mai sus ca Pelionul sau cerescul si-albastrul vrf al
muntelui Olimp.
HAMLET (naintnd)
Dar cine-i cel ce-n marea lui durere Se vaita n ouvinte-att de-
umflate, Cel care-amesteca-n jelania lui Chiar stelele pribege si
le-opreste Ca sa-l asculte buimacite ? Iata, Snt eu, Hamlet al
Danemarcii.
(Sare n mormint.) LAERTES
Dracul Sa-ti ieie sufletul.
(Se ncaiera cu el)
302
HAMLET
Ce strmb te rogi. Ia-ti mna, rogu-te, din gtul meu, Ca far-a fi
aprins, nici mnios, Ceva e-n mine totusi de primejdie, si-ai fi
cuminte daca ti-ar fi teama. Jos mna.
REGELE
Despartiti-i.
REGINA
O, Hamlet... TOI Dar, domnilor...
HORAIO
Fii linistit, stapne !
(Ii despart. Hamlet si Laertes ies din groapa.)
HAMLET
Ma voi lupta cu el pentru acest lucru Ct timp din pleoape-am sa
mai pot clipi.
REGINA Sa lupti, dar pentru ce ?
HAMLET Eu o iubeam
Pe Ofelia. Chiar zece mii de frati
si n-ar iubi-o att ca mine
Ce-ai fi tu-n stare-a face pentru ea ?
E, vai, nebun !
REGELE
REGINA
Pe Dumnezeu, lasati-l !
303
HAMLET
La naiba, spune-mi ce-ai de gnd sa faci ?
Sa plngi, sa lupti, sa te sfsii ? Faci post ?
Sau bei otet ? nghiti un crocodil ?
si eu ! Sau vii sa gemi ? Sau sa ma-nfrunti
Sarmd n groapa-i ? Fii-ngropat de viu Cu ea cu tot : voi fi si eu
! si daca ndrugi de munti, lasa-i sa si pravale Asupra-ne
pogoane-ntregi, sa-si arda Mormanu nostru piscu-n soare, -nct
Pe lnga el, nu neg sa para Ossa, Iar daca zbieri, am sa
racnesc si eu !
REGINA
Aceasta e curata nebunie. Asa-l apuca sl-1 framnt-o vreme, si-
apoi mai blnd deet o porumbita Cnd pun ei de aur ies din ou,
Reintra-n mohorta lui tacere.
HAMLET
Asculta, domnul meu, pe ce temei Te porti cu mine-asa ? Eu te-
am iubit ntotdeauna - ce folos - cnd Hercul El nsusi n-ar putea
nimic : pisica Tot miorlaie, iar cinele tot musca.
(Iese.)
REGELE Fii bun, te rog, Horatio, nsoteste-I.
(Horatio iese.) Laertes, ai rabdare. Nu uita si crede-n cele
hotarte-azi-noapte, Grabi-voi totul catre-un bun sfrsit, Gertruda
draga-ai grija de-al tau fiu. Pe acest mormnt se cade sa-naltam
Un falnic monument spre pomenire. Curnd ne suna ceasul de
odihna ; Dar pn-atunci, rabdare si veghere,
(Ies amndoi.)
304
SCENA 2
(O sala n castel. Intra Hamlet si Horatio.)
HAMLET
Destul cu asta. Trecem la cealalta. ii minte-mprejurarea ?
HORAIO Da, stapne. HAMLET
n mine se dadea un fel de lupta Ce somnul mi-alunga. Ma f
ramntam Ca ra2vratitii-n lanturile lor, n chip pripit - si fie
laudata Pripeala mea, ca uneori, ia seama, Nesocotinta ne
slujeue bine Atunci cnd socotelile dau gres, si-ar trebui de-
aicea sa-ntelegern Ca soarta ni-i de Dumnezeu croita, Orict ne-
am stradui s-o peticim...
HORAIO Nu-ncape ndoiala.
HAMLET
Sarii din pat
nfasurat n manta-mi si prin bezna Pe dibuite-i caut, i gasesc,
Insfac pachetul si-n sfrsit ma-ntorc La locul meu. Mi-am
ngaduit. Caci temerile m-au facut sa uit De buna-cuviinta,-am
rupt pecetea Cumplitei lor solii. si-n ea gasit-am - Horatio, vai,
regeasca miselie - Porunca strasnica si mpanata Cu fel de fel
de argumente despre A Engliterii si a Danemarcii
20 - Teatru - Shakespeare
Prosperitate, iar pe seama mea
Attea sperietori si scrnavii,
Inct fara o clipa de zabava
Nu, nici macar pentru-ascutit securea -
Sa mi se taie capul.
HORAIO
Cu putinta-i !
HAMLET
Porunca iat-o. Cnd ai timp, citeste-o.
Dar vrei acum sa stii ce-am mai facut ?
Cuprins ntr-o retea de mrsavii
Pe care nici n-o banuiam, cnd ei
Se si pusesera pe lucru, eu
M-asez si ticluiesc un nou ravas
si-l scriu frumos. Pe vremuri socoteam,
Ca orice om de stat, ca-i de rusine
Sa scrii frumos, si deci m-am straduit
Sa uit ce-am nvatat - dar, domnul meu,
Am tras, acum, din asta mari foloase.
Nu vrei sa stii cuprinsul celor scrise ?
Stapne-ascult.
HORAIO
HAMLET
O cerere fierbinte A regelui, cum ca, "de vreme ce" Englezu-i
este tributar supus ; "De vreme ce" iubirea care leaga Menita-i
a-nflori ; "de vreme ce" Sub spicele-mpletite ale pacii Unirea lor
sortita-i vesniciei, si cte altele "de vreme ce" De mare-
nsemnatate, e tinut De-ndata ce-a vazut si a citit Acest cuprins,
la moarte sa-i trimita Pe-aducatorii lui, fara-ntrebare si nici
ragaz de a se spovedi.
306
HORAIO si ce pecete pus-ai ?
HAMLET
Cerul, iata
Mi-a fost din nou prielnic. Am n punga Sigiliul tatei, dupa care-a
fost Turnata si pecetea Danemarcei, ndoi scrisoarea-asemeni
celeilalte, Semnez, pecetluiesc, o pun la loc, si nimeni n-a bagat
de seama pruncul C-a fost schimbat. A doua zi s-a dat Pe
mare, lupta. Ce-a urmat, stii tot.
HORAIO Deci Guildenstern si Rosencrantz... s-au dus !
HAMLET
Ei, frate, au cersit aceasta slujba ; Nu-i am pe suflet. Ce-au
cautat, gast-au. ' E vai de-un om marunt prins ntre doua
Cumplite sabii ale-unor vrajmasi Puternici.
HORAIO Dar, ce fel de rege-i asta ?
HAMLET
Nu crezi ca snt dator sa pedepsesc Cu bratul meu pe cel ce-a
omort Pe regele-mi si-a pngarit pe mama, Pe cel ce-a stat
ntre nadejdea mea si tron, si-a-ntins o cursa vietii mele Cu-atta
viclenie - nu-i drept oare ? si^n-as fi bun de-osnda cea de veci
Sa las un vierme de-asta-n trupul meu Sa roada mai departe ?
307
20*
HORAIO
Curnd el va afla din Englitera Deznodamntu-acestei ntmplari.
HAMLET
Curnd va sti : rastimpul nsa-al meu, e, si-o viata de-om se
curma ct zici "unu". Horatio, nsa-mi pare rau c-am fost
Nestapnit n fata lui Laertes ; n propriul meu chin eu vad
icoana Durerii lui ; cerca-voi sa-l mbun, Dar, singur, plnsul lui
plin de-nfruntare M-a scos din minti. Tacere. Cine vine ?
(Intra Osric.)
OSRIC Fii binevenita naltimea ta ntoarsa n Danemarca.
HAMLET
Smerite multumiri, domnul meu. l cunosti pe tntaru asta
?
HORAIO
Nu, bunul meu stapn.
HAMLET
Ferice de tine ; e pacat sa-l cunosti. Are mosii multe si foarte
manoase : o vita ajunsa stapna peste vitei, valaul lui e la masa
regelui. E un filfizon ; dar cum ti spun, e stapn peste mari
ntinderi de noroaie.
OSRIC
Scumpul meu stapn, daca naltimea ta mi da ragaz, i voi
mpartasi ceva din partea mariei sale.
HAMLET
Am sa ascult, domnul meu, cu toata agerimea mintii mele. Pune
palaria la locul ei, e facuta pentru cap.
308
mea...
OSRIC Multumesc naltimii tale dar e foarte cald.
HAMLET Nu, crede-ma, e foarte frig. Vntul bate de la
OSRIC Adevarat, stapne, e cam frig.
HAMLET si totusi, mi se pare ca e zapuseala si cald, sau poate
firea
miazanoapte.
OSRIC
Din cale-afara, stapne ; este mare zapuseala, de... parca nici
nu stiu cum sa spun. Dar, stapne, maria-sa m-a trimis sa te
nstiintez ca a pus o prinsoare mare pe capul naltimii tale : iata
despre ce e vorba...
(Hamlet l pofteste sa-ti puna palaria.)
HAMLET Te rog din suflet, nu uita...
OSRIC
Nu, pe legea mea ; ma simt mai bine asa, pe legea mea !
naltimea ta, Laertes a sosit de curnd aici la curte. Crede-ma,
un gentilom absolut, plin de cele mai distinse detalii, foarte
delicat n societate, si de mare exterior ; ntr-adevar, ca sa
vorbesc n mod sensibil despre el, e manualul si harta nobletei,
si vezi n el compendiul a ceea ce n mod partial ar trebui ia
arate un gentilom.
HAMLET
Domnul meu, circumscrierea lui nu sufera nici o lacuna de la
dumneata ; desi stiu ca disociindu-l exhaustiv, am tulbura
matematica memoriei ; si chiar dac-am face doar o schita, att e
de veloce. Dar n veridicitatea elogiului, l socotesc un suflet de
mare esenta ; n concoctiunea lui e de asemenea pret si
raritate, nct ca sa-l formulam adecvat, unicul semn al sau 11 e
oglinda ; si oricine i-ar calca pe urme doar umbra.
300
OSRIC
naltimea voastra vorbeste de el deosebit de fara gres.
HAMLET
Dar semnificatia, domnul meu ? De ce sa nvaluim pe
acest gentilom n rasuflarea noastra att de grosolana ?
OSRIC
Stapne ?
HORAIO
Nu e oare cu putinta sa ne ntelegem ntr-alta limba ? ncearca,
2au, domnul meu !
HAMLET
Ce rost are mentionarea acestui gentilom ?
OSRIC
A lui Laertes ?
HORAIO
I s-a si golit punga ; toate vorbele aurite si le-a cheltuit.
HAMLET
A lui, domnul meu.
OSRIC
stiu ca nu ignorati...
HAMLET
As vrea sa stii ; la drept vorbind, da:a ai sti, nu prea mi-ar
folosi la ceva. Ei, domnul meu ?
OSRIC Nu ignorati eminenta lui Laertes n...
HAMLET
Nu ndraznesc sa marturisesc acest lucru, de teama ca
m-as lua cu el la ntrecere. Dar ca sa cunosti bine un om, n-
seamna ca te stii pe tine nsuti.
310
OSRIC
Vreau sa spun ca e eminent n mnuitul armelor. Din imputatia
ce i-au facut, reiese ca maiestria lui n aceasta privinta e fara
pereche.
Ce arma mnuieste ?
Spada si pumnalul.
HAMLET
OSRIC
HAMLET
Atunci snt doua ; dar fie... Mai departe ?
OSRIC
Stapne, regele a pus ramasag sase cai din Barbaria, mpo*
triva carora Laertes a pus, dupa cum am aflat, sase spade si
pumnale franceze cu tot ce le nsoteste, adica : cingatori, aga-
tatori si celelalte. Trei dintre afeturi snt ntr-adevar de o bo gata
fantezie, n totul demne de mnerele lor, afeturi pline de
gingasie si de o conceptie ct se poate de originala.
HAMLET Ce numesti domnia ta afeturi ?
HORAIO
stiam eu ca o sa fie nevoie sa recurgeti la note marginale, ca sa
ntelegi textul, si iata ca asa s-a si ntmplat.
OSRIC Afeturile, stapne snt agatatorile.
HAMLET
Cuvmtul ar fi mai nrudit cu faptul, daca am purta la sold un tun.
Pna atunci, mi place mai mult "agatatori". Dar, mai departe !
sase cai de Barbaria, mpotriva a sase spade franceze cu tot ce
le nsoteste si trei afeturi de o originalitate bine conceputa. lata
ramasagul francezului fata de cel danez. si pentru ce oare au
fost "impuse", cum zici domnia-ta, toate acestea ?
311
OSRIC
Stapne, regele a pus ramasag ca ntr-o duzina de asalturi ntre
naltimea ta si Laertes, el nu te va ntrece dect cu trei lovituri.
Iar el s-a prins pe noua lovituri din douasprezece si e gata sa se
nfatiseze la o ntrecere, daca naltimea voastra binevoieste a-i
raspunde.
HAMLET si daca raspund nu ?
OSRIC
Vream sa zic, stapne, a raspunde cu persoana naltimii tale n
aceasta ntrecere.
HAMLET
Domnul meu, eu am sa ma plimb acum prin sala asta ; cu voia
mariei sale, e ceasul meu de odihna ; sa se aduca floretele, si
daca acel gentilom se nvoieste si regele si tine ramasagul, am
sa-l cstig, de-mi va fi cu putinta ; iar de nu, am sa ma aleg doar
cu rusinea si cu loviturile date nainte.
OSRIC
Sa transfer raspunsul acesta ntocmai ?
HAMLET
ntocmai, domnul meu ; si cu toate nfloriturile cerute de firea
dumitale.
OSRIC
Ma recomand naltimei tale cu tot devotamentul.
(Ies.)
HAMLET
si eu, si eu, domniei tale. Bine face ca se recomanda singur. Nu
s-ar gasi nimeni altul care s-o faca.
HORAIO
Gugustiucul acesta fuge cu gaoacea oului pe cap.
312
HAMLET
Asta facea temenele si sfrcului nainte de a suge. si el si multi
altii de o seama cu el - cu care vad ca se mpauneaza veacul
nostru decazut - prind doar tonul modei si spoiala obiceiurilor de
lume : un fel de spuma usoara, care-i poarta de colo pna colo,
ciugulind parerile cele mai zvnturate. Dar e de ajuns sa sufli
asupra lor si basicile de spuma se sparg.
(Intra un curtean) CURTEANUL
Stapne, maria-sa ti-a trimis salutul sau prin tnarul Osric, care i-
a adus raspunsul ca-l astepti n aceasta sala. Doreste sa afle
daca ti-e voia sa te iei acum la ntrecere cu Laertes, sau daca
vrei o amnare.
HAMLET
Snt nestramutat n hotarrea mea : ea urmeaza bunul plac al
regelui ; daca e gata, snt si eu, acum sau oricnd alta data,
numai sa-mi fie tot de la ndemna.
CURTEANUL Regele si regina cu toata curtea se ndreapta
ncoace.
HAMLET ntr-un ceas bun !
CURTEANUL
Regina doreste sa-i spui cteva vorbe prietenoase lui Laertes,
nainte de-a ncepe asaltul.
HAMLET mi da povata buna.
HORAIO Ai sa pierzi prinsoarea asta, stapne.
HAMLET
Nu prea cred. De cnd a plecat el n Franta, m-am pregatit ntr-
una. Am sa cstig cu punctele care mi s-au dat nainte. Dar nici
nu-ti nchipui ce ciudat ma simt pe-aci pe la inima. Dar nu-i
nimic.
313
HORAIO
Cum sa nu, scumpul meu stapn. HAMLET
E o prostie. Totusi e un fel de presimtire, de care s-ar tulbura
poate o femeie.
HORAIO
Daca mintea ta e mpotriva, ascult-o. Am sa le ies nainte cnd
vin ncoace si am sa le spun ca nu esti gata.
HAMLET
Ba de loc. Sfidez prevestirile. Nu moare nici macar o vrabie fara
stirea Proniei. Daca mi-a sunat ceasul acum, n-o sa-mi sune
alta data, si daca n-o fi sa fie alta data, trebuie sa fie acum ;
acum sau mai trziu, tot o sa sune o data. Totul e sa fii gata. De
vreme ce nu-ti mai dai seama de cele ce lasii dupa tine, ce-ti
pasa daca pleci mai curnd ? Fie ce-o fi.
(Intra regele, regina, Laertes, seniori, Osric, si slujitorii cu spade
etc.)
REGELE
Te-apropie, Hamlet, si-aceasta mna Primeste-o de la mine-n
mna ta.
(Regele pune mna lui Laertes n mna lui Hamlet.)
HAMLET
Iertare, domnul meu, ca te-am jignit ;
Dar iarta-ma cum iarta-un gentilom.
Toti cei de fata stiu
si-ai auzit fara-ndoiala
Ca snt lovit de-o ratacire grea.
Ce-am facut
si ti-a trezit brutal onoarea, firea,
N-a fost, o spun deschis, dect sminteala.
Hamlet jignit-a oare pe Laertes ?
El ? Niciodata. Daca, scos din minti,
Atunci cnd nu mai este el, Hamlet
Jigneste pe Laert, nu el jigneste.
314
Hamlet reneaga. Cine-i deci de vina ? Sminteala lui. si daca
este-asa, Hamlet e dintre cei jigniti, sarmanul, Caci nebunia e
vrajmasul lui. De fata, domnul meu, cu toata curtea Ma lepad
de-orice rea precugetare, si-n gndul tau marinimos, ma iarta
Ca fara voie mi-am ucis un frate Zvrlind sageata pe deasupra
casei.
LAERTES
Mi-e sufletu-mpacat. El ma-ndemna La razbunare. Ct priveste
cinstea, Ma tin deoparte, nu vreau mpacare, si-astept ca
mesteri vechi si respectati Sa-mi spuna daca f ost-au si-n trecut
Asemenea-mpacari - ca sa-mi pastrez Un nume nepatat. Dar
pna-atunci Primesc si cred n dragostea pe care Mi-o-mbii
acum si n-o dispretuiesc.
HAMLET
Primesc cu drag si voi lupta cu cinste-In acest asalt fratesc. Sa
mi se dea O spada. Gata.
Da, si mie una.
LAERTES
HAMLET
Voi fi unealta biruintii tale, Laert. Pe lnga nestiinta mea,
ndemnarea ta va straluci Ca steaua-n bezna, cu att mai viu..
LAERTES Stapne, rzi de mine !
HAMLET
Nu, ti-o jui-
315
REGELE
Osric, da spadele. Nepoate Hamlet, Cunosti prinsoarea ?
HAMLET
Foarte bine, sire ; Ai partinit n joc pe cel mai slab.
REGELE
N-am teama. V-am vazut. Laert fiind si mai maestru, ti-am dat
nainte.
LAERTES Aceasta-i mult prea grea. Sa vad si alta.
HAMLET mi place asta. Snt la fel de lungi ?
OSRIC Da, bunul meu stapn.
REGELE
Pe masa puneti cupele cu vin. si daca la ntia lovitura, Sau la a
doua, Hamlet l atinge Sau de-o raspunde bine la a treia. Sa
traga toate gurile de foc. Iar regele va bea n sanatatea-i si-n
cupa un margaritar va pune Mai scump dect acela din coroana
Purtata-n sir de patru regi danezi. Voi dati-mi cupele.
Vorbeasca toba Trompetelor, trompeta catre tunuri :si tunurile
catre cer si cerul Pamntului, ca regele acum Bea-n cinstea lui
Hamlet. ncepeti lupta, Iar voi, judecatori, luati bine seama.
316
HAMLET Sa-ncepem, domnul meu.
LAERTES Stapne-ncepem
HAMLET O data !
LAERTES Nu!
HAMLET
Ce spun arbitrii ? OSRIC
Atins. E ne'ndoios atins.
LAERTES
Sa-ncepem iar.
REGELE
Stati. Dati-mi de baut. Hamlet, al tau e Acest margaritar. Fii
sanatos !
(Suna trmbitele. Salve de artilerie afara.)
Sa-i dati o cupa.
HAMLET
Pune-mi-o deoparte ;
nti sa ispravim. (Se lupta.) Atins din nou. Ce zici ?
LAERTES Atins. E drept, am fost atins.
317
REGELE
Cstiga fiul nostru.
REGINA
si-i gras. Naframa mea-i aici. Tu ia-o, Hamlet, si sterge-ti
tmplele. Regina nchina pentru biruinta ta.
HAMLET O, buna doamna !
REGELE
Nu bea, nu, Gertrudo !
REGINA
Cu voia ta, stapne, vreau sa beau. (Bea.)
REGELE (aparte) E cupa cu venin. E prea trziu.
HAMLET O clipa, doamna. Nu cutez sa beau.
REGINA Dar vino sa-ti sterg fata.
l voi lovi.
LAERTES
Sire-acum
REGELE
Nu cred. LAERTES
si totusi parca-i Ceva-mpotriva cugetului meu.
318
HAMLET
Laertes, hai, e pentru-a treia oara, Dar lupta-te, te rog, din
rasputeri : Te porti, ma tem, de parc-as fi copil.
Asa-ti par ? Hai !
LAERTES
(Se lupta.) OSRIC Nimic, de nici o parte.
LAERTES Acum, ia seama !
(Laertes raneste pe Hamlet. n ncaierare si schimba spadele si
Hamlet raneste pe Laertes.)
REGELE
Opriti-i ! Se-ntaita. HAMLET A nu ! Sa ncepem iar.
(Regina cade.)
OSRIC I-c rau reginei !
HORAIO Snt plini de snge. Cum ti e, stapne ?
OSRIC Laertes, cum te simti ?
LAERTES
Precum sitarul prins n lantul sau, Ucis de drept, prin chiar
tradarea mea.
319
HAMLET Dar ce e cu regina t
REGELE
A lesinat Vazndu-i plini de snge pe-amndoi.
REGINA
O, nu ! e cupa, dragul meu Hamlet, E cupa, cupa... fost-am
otravita.
(Moare.)
HAMLET
O, ce ticalosie ! -Ncmdeti poarta ! Tradare. (Laertes
cade.) Unde e tradarea ?
LAERTES
Aicea e, Hamlet, Hamlet, esti mort ;
Nu-i leac pe lume-n stare sa te scape,
si viata n-ai mai mult de-un sfert de ceas.
n mna ta-i unealta tradatoare
Cu vrful slobod si-n venin muiata.
Ticalosia-ntorsu-s-a-mpotriva-mi
si zac aci, dar n-am sa ma mai scol,
Iar mama ta, si ea e otravita,
Ah, nu mai pot... regele e de vina...
HAMLET
si vrfu-i otravit ! Atunci, la lucru, otrava !
(7/ strapunge pe rege.)
TOI Tradare! Tradare I
REGELE Sariti, prieteni ! Nu-s dect ranit.
320
HAMLET
Danez tu, incestuos si ucigas si blestemat, bea din fiertura as
tar,. Vezi, nu e-n ea margaritarul tau ?. Te du pe urma mamei !
(Regele moare.);
LAERTES
E o dreapta^
Rasplata. Caci i-ai dat sa bea otrava-Pe care-a pregatit-o nsusi
el. Noi, unul altuia sa ne iertam, O, vrednicule Hamlet. Moartea
mea, si-a tatei sa nu cada-asupra ta, si nici a ta, asupra-mi.
HAMLET
Te izbaveasca cerul. Te urmez.
Eu mor, Horatio. Tu, rami cu bine,
Nefericita doamna. Voi, ce-n tremur,.
Palizi priviti l-acest prapad, muti martori;
Ai celor petrecute, de-as avea
Doar vreme - aspra moarte nsa este
Un temnicer ce nu stie s-astepte -
V-as spune... las' sa fie-asa ; eu mor,
Horatio, tu traiesti... fi-mi mie martor
si vietii mele, spre-a ma-ndreptati"
n fata celor ce s-ar ndoi.
HORAIO
Nu crede asta niciodata, snt
Mai mult un vechi roman dect danez:
Mai e ceva pe fund.
HAMLET
Barbat esti oare ?
Da-mi cupa. Las-o. Jur, o voi avea Horati, dragul meu, ce
nume vested Las dupa mine, cta vreme totul Ramne-o taina.
Daca m-ai purtat
21 - Teatru _ Shakespeare
321
Vreodata-n a ta inima, atunci Te mai lipseste-un timp de fericire
si-n lumea asta hda tu mai poarta-ti Durerea, ca sa-i spui
povestea mea.
(Se aud un mars militar si salve.) Dar ce-i aceasta larma de
razboi ? HORAIO
E Fortinbras cel tnar, care da, ntors cu biruinta din Polonia,
Salut razboinic solilor englezi.
HAMLET
Horatio, mor. Napraznica otrava Gndirea-mi covrseste. Nu mai
pot Trai s-aud din Englitera vesti. Dar Fortinbras, va spun, va fi
alesul, si glasul meu ce moare-i pentru el ; Asa sa-i spui, si cam
ce a dus La aceste ntmplari. Restu-i tacere. (Moare.)
HORAIO
O mare inima se f rnge-acum. O, noapte buna, blnde print. Sa
cnte Un stol de ngeri spre odihna ta. Dar ce bat tobele tot mai
aproape ?
(Intra Fortinbras si solii englezi, cu tobe, steaguri si suita.)
FORTINBRAS Vrem sa vedem ce-a fost.
HORAIO
Ce-ai vrea sa vezi ? O jale-adnca, sau cumplita groaza ? Te-
opreste-atunci si nu mai cauta.
322
FORTINBRAS
Gramada asta striga a macel. Trufasa moarte, ce ospat gatesti
n vesnicu-ti celar, de-ai dobort Attia principi, cu o lovitura Att
de sngeroasa, la pamnt ?
SOLUL
Privelistea-i de spaima. Prea trziu
Sosim cu vestile din Englitera,
si-urechea celui ce-ar fi vrut s-auda
E surda-acum la stirea ca porunca-i
A fost adusa la ndeplinire.
Ca Guildenstern si Rosencrantz snt morti.
Dar cine sa ne multumeasca ?
HORAIO
El, cel de-aici, chiar viata de-ar avea Sa-ti poata multumi, el
niciodata N-a dat porunca pentru moartea lor. Dar fiindc-ati
nimerit aci n toiul Acestei sngeroase ntmplari, Voi cei sositi
din Anglia, voi din Razboiul cu Polonia, dati porunca Sa fie
asezate-aceste lesuri Pe-un catafalc nalt, n vazul lumii. Iar
pentru cei ce nu cunosc povestea, Lasati-ma sa spun cum s-a-
ntmplat. Veti auzi de fapte sngeroase si scrnave si nefiresti,
de-omoruri Nevrute si de strmbe judecati, De insi ucisi prin
viclesug si silnic, si-n tot acest sfrsit, de-o cursa-n care Cazut-
au nsiri cei ce au ntins-o. Aceste toate pot sa le destanui Cu-
adevarat.
FORTINBRAS
Sa-l ascultam ndata, si pe cei mari sa-i adunam s-asculte - Iar
eu salut norocu-mi cu mhnire ;
323
21*
Am drepturi vechi pe-acest regat, pe care Prilejul ma-nlesneste
sa le cer.
HORAIO
si eu, aici, am de vorbit din parte-i, Iar glasul lui va cntari mai
greu. Dar astea toate-acum sa le-ncheiem, Ct mintile snt nca
ravasite, Ca nu cumva greseli sau uneltiri Sa se ntmple.
FORTINBRS
Patru capitani
Sa-l poarte pe Hamlet ca pe-un ostas Pe catafalc. El ar fi fost,
snt sigur, Un rege mare dac-ar fi domnit ; n calea lui,
razboinice saluturi si muzicile ostasesti sa cnte Spre-a lui
cinstire. Luati mortii. Potrivite-n batalii, Privelisti de-astea nu-si
au rostu-aci. Sa mergem ; comandati foc.
(Mars funebru. Ies toti, lund trupurile. Se aud salve de artilerie.)