Sunteți pe pagina 1din 4

Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin istetimea lui scapase in mai multe

rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu
stia nici de frica, nici de inselaciune.
- Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni.
r9n22!rz"9urn
#osul din padure, vra$itorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta
voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga tot ce va dori din
bogatiile adunate acolo.
Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor al turmelor, ii
a$ungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor in care se rasfringea seninul
cerului.
%iindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari.
- &ad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un fluier' (aca e un fluier, da-mi-l,
baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la pasune cu oile!
- Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vra$itorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe,
nici bani de aur, nici) pietre nestemate! (ar ai ales o comoara nepretuita. %luierul acesta,
pe care l-a faurit un mester din vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea
imblinzi fiarele si darima cetatile! *astreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine!
Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si se-ntoarse in sat.
A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i zica din fluier.
#are-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la
el, il incon$oara si incep sa $oace! +ulaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se
pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. +lopotul de la git ii suna, ii
suna, tinind isonul fluierului, iar ,heorghita, magarusul turmei, $uca si el, cand pe trei
picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept, cand ridicat pe doua
picioare ca oamenii.
+it despre -rsu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap.
+inta el Tudorel ce cinta. mioarele, berbecele, magarusul si dulaul $ucara, pana cand zise
ciobanasul/
- Acum destul! (ac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si se supara
satul pe mine ca va tiu nemancate.
0ntr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase in bietele oi, iar
ciinele o tuli si el, caci nu putea sa lupte de unul singur cu douazeci de fiare.
&azind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta/ duse fluierul la gura si incepu sa
cinte. Si ce sa vezi' -nul cite unul, lupii se astimparau, incepeau sa ridice cite un picior
usor, usurel - si se porneau pe dantuit.
Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in $os de trei ori, inclinindu-se si o
poftea la $oc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea laba dreapta in $urul mi$locului
oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parc-ar fi fost curtezan imparatesc nu alta.
(ouazeci de perechi se invirteau in $urul ciobanasului, care ii zicea de zor din fluierasul lui
de soc.
A intrat in hora si -rsu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele lupilor si au facut fratie
amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei, legindu-se sa nu se mai
prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai!
(ar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. #ai-marele lor se apropie, $ucind si el mereu
1ca nu putea sa nu $oace daca ii cinta ciobanasul din fluier2 si-i vorbi lui Tudorel asa/
- +iobanasule draga - mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem! (upa ce suntem
flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa topaim intruna!
- 3u, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va carabaniti! (aca ma opresc,
sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le sfisiati!
- *e cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici incolo! raspunse
celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze.
+u mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! (upa ce le-au $ucat, mare
pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu ghearele alintind
mioarele, numarindu-le oscioarele! (ar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea
codrului.
Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului, Tudorel isi dezlipi
buzele de fluier, odihnind astfel si oile care incepura sa pasca marunt si repede, de foame
ce le era.
. . . *ovestea cu fluierul vra$it a$unse si la urechea imparatului. 4umea spunea minuni,
minunile cresteau pe masura ce erau povestite.
- (aca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si vra$masilor
mei' isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala unor vecini hrapareti.
Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul!
(ar Tudorel nici gind sa-l dea.
A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. +alareti imbracati numai in zale si fireturi, cu
platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene si mantai de cati fea.
0n fruntea calaretilor mergea unul mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si
coroana pe cap.
5aietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune.
.- Tu esti Tudorel-+iobanasul' il intreba calaretul cel falnic.
- 3u.
- (a pe mine ma stii cine sunt'
- Nu ...
- 3u sunt imparatul acestei tari!
- Sa fii sanatos!
- #a, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat'!
- 3u sunt neobrazat' raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia #ariei-Sale. 3ram
neobrazat daca-ti spuneam 6sa fii bolnav6, dar eu ti-am spus/ 6sa fii sanatos!6
- 5ine-bine! i-o reteza scurt *re-inaltul. Apoi, aspru/
- +um ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele'
- (a ce-am facut'
- Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi
ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu.
- Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului ie gasesc cand vreau la mosul
din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele. 3u atita am, fluierul!
- %luierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul minios. (e aceea zic,
baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum nici nu gindesti, te voi duce la curtea
mea sa te cresc, sa-ti dau invatatura si sa fac din tine un curtean de vaza.
- 3u, din ce sunt, nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel.
- Asa!' striga imparatul. *uneti mina pe el si luati-i fluierul, sa-nvete minte cum se
vorbeste cu stapinul imparatiei!
(oi osteni se repezira la baiat. +iobanasul se gindi sa duca fluierul la gura, sa cinte si sa
vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu imparatul ingimfat.
(ar alti osteni ii sarira baiatului in spate. unul il apuca de coate si i le strinse sa i le fringa,
iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse #ariei-Sale.
4acom, imparatul insfaca $ucaria ciobanasului. 7chii ii luceau de bucurie la gindul ca
acuma nu-l va mai birui nimeni: a$unge sa-si treaca buricele degetelor pe gaurile
fluierului, a$unge sa sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa $oace si sa i se supuna! 0 se va
duce vestea-n lume! Nimeni nu va mai indrazni sa-i calce hotarele, ba va porni el insusi sa
cucereasca si sa prade imparatiile altora!
*orni voios, cu tot alaiul dupa el.
(ar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. 4asa turma pe seama unui alt baiat si
se lua dupa imparat, alergind pe langa calul lui si strigand/
- #aria-Ta, da-mi fluierul, ca-i al meu. N-auzi' ...
- *iei din ochii mei, nerusinatule! (ar Tudorel nu se lasa.
+itiva osteni trasera palosele, altii il amenintara cu suli tele si-l pusera pe goana. +redeau
c-au scapat de el. Asi! Se po- menira iar cu Tudorel iesindu-le in drum, dupa ce trecusera
printr-o padure/
- N-auzi, imparate, da-mi fluierul ca e a.l meu!
- #a8 blestematule, iar imi iesi in cale' %ugi mai repede ca pun sa-ti reteze urechile!
- 9eteaza-mi urechile, dar da-mi fluierul!
7stenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar. -f! 5ine c-au scapat de el!
0ata, insa, ca a$ungind la palat si dind sa treaca pragul portilor, se pomeni prea puternicul
imparat cu Tudorel, care-i apucase friul armasarului domnesc si-l zgiltiia.
- %luierul, #aria-Ta! %luierul, ca nu scapi de mine nici mort!
Scos din fire, imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat, sa-l lege si
sa-l arunce in beciul cel mai adinc. :is si facut! 0ata-l pe bietul Tudorel al nostru legat fede-
les, aruncat pe pamintul muced al inchisorii, singur, singurel, in bezna si racoare!
3i, dar in vremea aceasta, ostile vra$mase napadira pamintul tarii si pradau toate in calea
lor. 0n fruntea armiilor, imparatul porni sa le infrunte si sa nimiceasca pe cotropitori.
#indru nevoie mare, calare pe armasarul impopotonat, craiul tot sufla in lemnul de soc,
asteptind sa se intimple minunea!
(egeaba! isi cocosase degetele, isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de fluieras, dar ostilor
din tara putin le pasa de $ucaria aceea neputincioasa! 5a, dimpotriva, imparatul fu
incon$urat de niste capitani potrivnici, care parca iesisera din pamint! +it ai clipi din ochi, se
pomeni legat de coate, stra$a lui imprastiata si el robit vra$masului.
%luierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un sfetnic
intelept, care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui Tudorel, nu l-ar fi ridicat cu gri$a.
in vremea asta ostile imparatesti, spaimintate. de prinderea stapinului lor, o luau la fuga,
risipindu-se prin paduri? \
#are prapad ar fi fost pe tara, daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa se repeada la
palat, sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si sa-l duca pe cimpul de batalie, din-
du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe navalitori. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier,
ostile dusmane se oprira din iuresul lor naprasnic, isi aruncara palosele si buzduganele si
incepura sa $oace.
+it erau de falnici acei osteni si capitani, a$unsera ca niste biete oi, la porunca
ciobanasului! ;ucau si topaiau de zor.. Se tineau dupa el, tot dantuind si paraseau de-a-
ndaratelea paminturile cucerite atit de usor.
Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii, cu imparatul cel
hapsin cu tot