George Cosbuc - Drumul Iubirii

Eu o stiu din cartea sfnta,

Si ti-o spun, sa te feresti!

Baiazid, talmacitorul
Vrerilor dumnezeiesti,
Ale carui vorbe-arata
Drumul spre-adevar, precum
Carul de pe cer conduce
Navele spre-al Noptii drum,
Predica-n moscheie-odata:
- Dumnezeu, el ne iubi,
Sa-l iubim si noi. ntr-asta
Ben-Said grabit veni:
- Mare-nvatator al nostru,
Cel de-Alah din cer trimis!
Mi-am pierdut de ieri magarul,
Si-am avut ast noapte-un vis
Sa te-ntreb aici pe tine,
Ca tu stii si poti sa-mi spui.
Baiazid privi la dnsul
Si-a zmbit de vorba lui.
Dar continua cuvntul:
- Spuneti, care dintre voi
Nu-i convins ca peste veacuri
Pna-n zilele de-apoi
Singura iubire este
Sfntul drum adevarat?
Toti tacura. Ahmet singur,
Un batrn ntunecat,
Ridicndu-se, raspunse:
- La ce-a dat-o Dumnezeu?
N-am stiut-o niciodata,
Spune-mi ce-i, s-o stiu si eu!
Baiazid ncet se-ntoarse,
Si-aratnd spre-acel batrn:
- Ben-Said, tu cati magarul,
Iata-l, asta-i, ada-i fn.

Mi-a ramas aminte vorba
Marelui nvatator.
Ben-Saizii nu vad alta
Dect tot durerea lor,
Si cnd unii poarta lupta
Plini de-avnt, grabiti rasar
Ben-Saizii sa-i ncurce
Cu pierdutul lor magar.
Iar cnd vezi ca multi iubirii
Inima tacuti si-o-nchid,
Tu de-Ahmet ti aminteste
Si de ce-a spus Baiazid.