REZISTENTA SI RIGIDITATEA - ELEMENTELOR DE TIP BARA

1. ELEMENTE SOLICITATE LA INTINDERE SI COMPRESIUNE CENTRICA

1.1. INTINDEREA SI COMPRESIUNEA CENTRICA. DEFINITIE; EXEMPLE
Intinderea/compresiunea centrica este solicitarea simpla n prezenta careia, n
sectiunea transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche de forte axiale
(fig.3.1).


fig.3.1.
O pereche de forte echilibrate aplicate pe o bara dreapta de-a lungul axului ei
genereaza ntre punctele de aplicatii ntindere/compresiune centrica (fig.3.2). Forta
axiala N are intensitatatae P a fiecaruia din cele doua forte exterioare


Fig.3.2.
In practica, ntinderea/compresiunea centrica este solicitarea caracteristica
barelor grinzilor cu zabrele (si n general sistemelor alcatuite din bare drepte articulate la
capete, ncarcate cu forte n punctele de articulare), numai sub forma de ntindere, ea
este proprie firelor (drepte, poligonale sau curbe).
1.2. REZISTENTA BARELOR INTINSE/COMPRIMATE CENTRIC
1.2.1. Eforturi unitare pe sectiunea transversala


Studiul geometric (privind modul de deformare). Pe suprafetele laterale ale unei
bare drepte cu sectiune dreptunghiulara se traseaza un sistem de linii longitudinale
(paralele cu axa) si transversale (perpendiculare pe axa). In regim de solicitare (fig.3.3)
liniile transversale se departeaza /aproape (prin translatii) ramnnd drepte, paralele
ntre ele si normale pe cele longitudinale.


Fig.3.3.
Observatia corespunde ipotezei Bernoulli (sectiuni transversale plane si normale
pe axa ramn plane si normale tot timpul deformarii), confirmnd-o (cu putin pe
suprafata - vizibila - a barei)
Cu privire la cele doua tipuri de deformatii (liniare si unghiulare) se constata
- lipsa deformatiilor unghiulare ( = 0) caci unghiurile retelei nu se modifica
- prezenta unor deformatii liniare egale n toate fibrele longitudinale ale barei (Al
= const., deci c = const.).
Studiul fizici consemneaza conditia de elasticitate liniara (legea lui Hooke)
acceptata n Rezistenta materialelor.
Sinteza studiu geometrica - studiu fizic. Daca = 0, rezulta t = 0. Daca c =
const., rezulta = const. Pe sectiunea transversala, interactiunea punctuala este
exprimata prin eforturi unitare normale t egale (uniform distribuite) (fig.3.4).


Fig.3.4.
Studiul static. Efortul sectional N si sistemul de eforturi unitare sunt masura
aceleasi interactiuni. Studiul static consemneaza echivalenta dintre cele doua moduri de
exprimare ale ei:
N = o dA
Sinteza studiu geometric - studiu static. Intruct o = const.





N = o dA = t
A,

de unde:
o = (3.1).
Marimea efortului unitar o depinde de doi parametri:
- forta axiala N, parametrul global al interactiunii din sectiune, masura solicitarii
- aria A, parametrul geometriei sectiunii transversale.
I.2.2. Proiectarea de rezistenta a sectiunii barelor ntinse/comprimate centric
1.2.2.1. Conditii de rezistenta. Verificare; dimensionare, capacitate portanta.
Conditia de rezistenta impusa de metoda rezistentelor admisibile
(1.1) devine
s o
a

Relatia contine trei parametri; ei corespund celor trei factori care apar an procesul
celor trei factori care apar n procesul proiectarii sectiunii:
- solicitarea, exprimata prin forta axiala N;
- materialul, exprimat prin rezistenta sa admisibila t
a
;
- geometria suprafetei sectiunii transversale, exprimata prin aria A. 737h72h
Dupa felul n care acestia intervin (ca parametrii cunoscuti sau necunoscuti),
proiectaread mbraca trei aspecte: verificarea, dimensionarea si determinarea capacitatii
portante a sectiunii.
Cele trei aspecte ale proiectarii sunt prezentate sintetic n tabelul 3.1 si
comentate n continuare.
Tabelul 3.1.

Parametri
cunoscuti
Parametri
necunoscuti
Relatia de calcul
Verificare N, o
a
, A -
s o
a

Dimensionare N, o
a
Aria necesara
A
nec

A
nec
=
Capacitate portanta o
a
, A forta capabila
N
cap

N
cap
= o
a
A
In problemele de dimensionare, dupa stabilirea ariei necesare A
nec
, dimensiunile
sectiunii (carora le va corespunde aria efectiva Aef) se aleg astfel, nct, indiferent de
forma ei , A
ef
> A
nec
.
Capacitatea portanta a unei sectiuni se masoara prin forta axiala - numita forta
capabila, N
cap
- corespunzatoare unor eforturi unitare egale cu rezistenta admisibila.
Rezistenta barei este asigurata daca efortul axial N corespunzator solicitarii (determinat
n functie de ncarcari) nu depaseste efortul capabil N s N
cap
.
1.2.2.2. Observatie privind proiectarea barelor comprimate.
Barele comprimate se pot distruge mai nainte cu eforturile unitare (determinate
cu raport ntre forta axiala si aria sectiunii transversale) sa atinga limita de rupere sau de
curgere a materialului, prin fenomenul numit flambaj*. In principiu, pericolul flambajului
este cu att mai mare cu ct barele sunt mai svelte. Numai barele robuste (cu lungimea
redusa si sectiuni transversale desvoltate) pot fi proiectate la compresiune n conditiile
analizate n capitolul de fata.
1.2.3. Concentrari de eforturi
In sectiuni transversale foarte apropiate de punctul de aplicatie a fortei exterioare
axiale (fig.3.8) ipoteza lui Bernoulli (a sectiunilor plane.) este infirmata de experiment.
Fibrele longitudinale din preajma axei barei, cu deformatii longitudinale mai mari, vor fi
mai puternic solicitate;


*) Flambajul va fi analizat pe larg n unul din capitolele urmatoare ale cursului.






Fig.3.8.
fig.3.8 prezinta distributia eforturilor unitare o n trei sectiuni (a, b, c) aflate la distante
diferite de punctul de aplicatii a fortei exterioare.
In sectiuni transversale suficient de departate de punctul de aplicatie a fortelor
exterioare, distributia n sectiune a eforturilor unitare nu este influentata de modul de
aplicare a acestor forte (principiului Saint-Venant).
Neuniformitatile n distributia eforturilor unitare pe sectiunea transversala apar si
la variatii ....ale formei sectiunii (gauri, crestaturi etc.) (fig.3.9).
Concentratiile de eforturi din sectiunile slabite de gauri sau crestaturi au
consecinte diferite la materialele casante si ductile.
La materialele casante bara se rupe brusc cnd "vrful" eforturilor atinge tr (deci
la o valoare a efortului mediu mult mai mica dect tr (fig.3.10). La materialele ductile (cu
curgere, sau cu deformatii plastice mari) ruperea este un proces ndelungat, care se
sfrseste chiar dupa ce, treptat, pe masura ce creste solicitarea, toate eforturile unitare
din sectiune ating rezistenta de curgere; distributia eforturilor unitare n cteva faze
premergatoare ruperii unei bare alcatuite din material ductil este prezentata n fig.3.11.


fig.3.10







fig.3.10



fig.3.11.
1.3. DEFORMATIILE BARELOR INTINSE/COMPRIMATE CETRIC
1.3.1. Calculul deformatiilor
Intre deformatii si eforturi exista legatura liniara exprimata de legea lui Hook o =
Ec; de aici se deduce expresia formatiilor specifice liniare c:
c =
Deformatia specifica liniara c este proportionala cu solicitarea (N) si invers
proportionala cu factorul de rigiditate la ntindere /compresiune (produsul EA); acesta, la
rndul lui, depinde de doua categorii de parametri: modulul de elasticitate E (care
exprima rigiditatea materialului) si aria suprafetei sectiunii transversale A (care exprima
rigiditatea sectiunii).
Cum c reprezinta deformatia unitatii de lungime, deformatia ntregii unitati de
lungime, deformatia ntregii bare (alungirea sau scurtarea Al) e proportionala cu
lungimea l:
Al = cl (3.3)
Al = (3.4)
1.3.2. Efectul static al variatiilor de temperatura n bare
O bara libera, cu lungimea l, supusa unei variatii de temperatura At
o
se
dilata/contracta (alungeste/scurteaya) cu cantiatea.
Al
t
= At
o
o l (3.5)
unde o este coeficientul de dilatatie termica al materialului; pentru otel,
o = 1,2 . 10
-5

Aplicatie. La o variatie de temperatura de 30
o
, o bara de otel de 8 m lungime se
alungeste/scurteaza cu
Al
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 8000 mm = 2,88 mm
Daca dilatatia/contractia barei este mpiedicata de legaturile acesteia n sistem,
n bara apar eforturi t
t
de compresiune/ntindere corespunzatoare alungirii/scurtarii
blocate (ca si cum eforturi axiale de compresiune N ar constrnge bara dilatata cu
cantitatea Al
t
sa revina la pozitia initiala printr-o scurtare Al
N
egala
Al
t
= Al
N
;
At
o
. o . l = ,
de unde
o
t
= = At . o . E (3.6)
Aplicatie. Pentru bara din exemplul precedent, blocarea deformatiilor de
dilatare/contractie genereaya eforturi unitare care consuma mai mult de jumatate din
reyistenta admisibila a materialului:
o
t
= 30 . 1,2 . 10
-5
. 2,1 . 10
6
= 755 Kgf/cm
2

De remarcat ca n expresia eforturilor unitare (3.6) nu intervine geometria barei
(nici aria sectiunii transversale, nici lungimea). Eforturile nu pot fi moderate
prin dimensionare, ci printr-o conformare de ansamblu a structurii care sa permita
deformatii libere.
In sistemul static determinate (cu numar minim de legaturi) deformatiile de
dilatare/contractie se produc liber (fig.3.12.a), deci fara consecinte asupra starii de efort
din bare.
Legaturile suplimentare ale sistemelor static nedeterminate ngradesc libertatea
de deformare, genernd n bare eforturi (fig.3.12.b).
Podurile metalice sunt
totdeauna structuri simplu rezemate (cu un reazem fix si altul mobil), cu posibilitatea de
dilatare sau contractii neblocata n lungul axului podului.
fig.3.12
2. ELEMENTE SOLICITATE LA FORFECARE PURA. FORFECAREA
PIESELOR CU SECTIUNE REDUSA.
2.1. FORFECARE PURA. DEFINITIE; EXEMPLE.
Forfecarea pura este solicitarea simpla n prezenta careia, n sectiunea
transversala, interactiunea este exprimata printr-o pereche de forte taietoare (fig.3.14).


Fig.3.14.
Doua forte P, paralele, egale si de sens contrar, actionnd, la distanta neglijabila
ntre ele, normal pe axul barei, genereaza forfecare pura (fig.3.15). Forsa taietoare T are
intensitatea P a fiecareia din cele doua forte exterioare.


Fig.3.14.
2.2. CADRUL PROBLEMEI

Sub forma pura (sau macar aproximativ) solicitarea apare rar.
In cele ce urmeaza studiul se limiteaza la cazane curent al forfecarii pieselor cu
sectiuni transversale mici (mituri, buloane, cordoane de sudura , etc. - folosite la
mbinarile elementelor din metal) la care efectul unor solicitari secundare este redus.
2.3. APROXIMATIV SI IPOTEZE SIMPLIFICATOARE





A. Chiar si n cazul din fig.3.15 forfecarea lor nsotita la ncovoiere; momentul
cuplului este mic nsa si se neglijeaza.
B. La forfecarea pieselor cu suprafata sectiunii redusa se admite ca forta
taietoare este rezultanta unor eforturi elementare tangentiale paralele, a caror masura
este un efort unitar t cu intensitate constanta.
2.4. EFORTURI UNITARE PE SECIUNEA TRANSVERSALA
In conditiile ipotezei B facuta n paragraful precedent (t = const),
T = A;
de unde,
t = (3.7)
2.5. PROBLEME DE FORFECARE LA O IMBINARE CU NITURI SOLICITATA
AXIAL
2.5.1. Descrierea imbinarii
O mbinare realizeaza legarea elementelor ntr-un ansamblu indeformabil.
Imbinarilse cu nituri solicitate axial blocheaza deplasarile relative n lungul unui ax
comun celor doua elemente. Fig.3.16 prezinta o astfel de mbinare.


Fig.3.16.
Niturile sunt piese din otel (rezistenta otelului nitului este putin inferioara celei a
otelului pieselor care se mbina) cu forma din fig.3.17.a. Imbinarea se realizeaza prin
introducerea niturilor ncalzite la rosu n gauri date n prealabil si formarea, prin baterie,
a celui de-al doilea cap (fig.3.17.b.).






fig.3.17.
2.5.2. Proiectarea mbinarilor cu nituri
2.5.2.1. Modul de lucru. Sub actiunea fortelor P, de sens contrar, care solicita
mbinarea, cele doua elemente au tendinta de a luneca relativ (fig.3.18). Ca urmare,
mbinarea se poate distruge n doua feluri:


fig.3.18
- prin forfecarea tijei sitului n sectunea transversala din dreptul planului de
separatie a celor doua elemente;
- prin strivirea tijei pe suprafata de contact dintre tija si peretii gaurii de nit.
"Transportul" fortelor prin mbinare (adica efectul lor pe suprafata forfecata si pe
suprafata strivita) este reprezentat n fig.3.19 prin forte interioare de legatura.






fig.3.19.
Se remarca echilibrul care controleaza parametrii tuturor acestor forte.
Forta pe care o poate transmite mbinarea prin intermediul unui singur nit (numita
rezistenta nitului) depinde de rezistenta la forfecare Rf (n sectiunea transversala a tijei)
si de rezistenta la strivire Rs (pe suprafata de contact dintre dija si elementele mbinate.
2.5.2.2. Rezistenta nitului la forfecare. Capacitatea de rezistenta n sectiunea
transversala a tijei depinde de aria sectiunii forfecate, Af, si de rezistenta admisibila la
forfecare, t
af
, a materialului tijei. In baza relatiei (3.7);
Rf = Af . af
Rf = af, (3.8)
unde d este diametrul nitului.
Pe baza experimentale, se considera
af = 0,8 ta,
unde ta este rezistenta admisibila la compresiune a materialului elementelor care
se mbina. Pentru elemente din OL37 (cu nituri din OL34), af = 0,8 x 1500 = 1200
Kgf/cm
2
.
2.5.2.3. Rezistenta nitului la strivire. Presiunile reciproce dintre tija si peretii gaurii
au distributia neuniforma din fig.3.2 pentru simplificarea calculelor, volumul matizat,


avnd o distributie uniforma, pe edeala, de forma dreptunghiulara, a unui plan diametral
(fig.3.20.b).


fig.3.20
In aceste conditii simplificatoare, capacitatea de rezistenta la strivire Rs depinde
de aria sectiunii strivite.
As = dt
si de rezistenta admisibila la strivire de peretii gaurii de nit tag. Daca elementele care se
mbina au grosimi diferite (t1ft2), aceeasi forta P se distribuie pe suprafete cu arii
diferite; eforturile unitare de strivire fiin mai mari pe piesa mai subtire, n determinarea
ariei As se va considera tmin :
Rs = dt
min
t
ag
(3.9)
Rezistenta admisibila la strivire t
ag
se considera dat n raport cu rezistenta
admisibila t
a
a materialului elementelor de mbinat:
ag = 2 a
Pentru OL37, ag = 2 x 1500 = 3000 Kgf/cm
2

2.5.2.4. Rezistenta nitului. Rezistenta nitului (forta P pe care o poate transmite
mbinarea prin intermediul unui singur mit), R, este cea mai mica dintre valorile Rf si Rs
definite anterior.
2.5.2.5. Rezistenta nitului cu mai multe sectiuni de forfecare. La o mbinare
de trei elemente (fig.3.21) forta P se transmite prin forfecare a doua sectiuni. Rezistenta
nitului la forfecare Rf se va dubla, caci numai jumatate din forta P trebuie echilibrata de
eforturile tangentiale dintr-o sectiuune transversala a tijei. La limita de rezistenta,
= Af . af,



de unde
Rf = 2 af
Pentru mai multe sectiuni de forfecare, daca nf este numarul lor

Rf = ng af (3.10)
La determinarea rezistentei nitului la strivire, interactiunile ce apar la contactul tijei
cu elementele cu tendinte de lunecare opuse



Fig.3.21.
se considera separat; strivirea maxima apare pe suprafeta minima si aceasta este
suprafata care intervine n determinarea rezistentei Rs
Rs = d (Et) min ag (3.11)
unde (Et) min este suma minima a grosimilor elementelor care tind sa se deplaseze n
acelasi sens.
2.5.2.6. Determinarea numarului de nituri. La mbinarea elementelor solicitate la
ntindere sau compresiune centrica se admite ca forta transmisa prin mbinare se
repartizeaza n mod egal tuturor niturilor. In aceasta ipoteza, numarul necesar de nituri,
n, se determina mpartind forta P care "traverseaza" mbinarea la rezistenta R a unui
singur mit:
n = (3.12)
Diametrul nitului (care intervine n calculul rezistentei sale) se alege n functie de
grosimea celui mai subtire element din pachet, pe baza unor prevederi constructive
cuprinse n standarde (cu aproximatie, d = 2t). Tot standardele precizeaza reguli privind
propozitia niturilor n mbinare.
Desi calculul mbinarilor nituite are un caracter conventional (fiind condus pe
baza mai multor ipoteze simplificatoare), rezultate obtinute corespund capacitati reale de
rezistenta, ntruct rezistentele admisibile acceptate sunt determinate, experimental,
tocmai prin ruperea unor astfel de mbinari.