Teoria Haosului

n matematica sau fizica, ea reprezinta comportamentul unui anumit sistem di

namic nonlinear care in anumite conditii prezinta dinamici care sunt sensibile c
onditiilor initiale.Ca rezultat al acestei sensitivitati, comportamentul sisteme
lor haotice este intamplator datorita unei cresteri exponentiale de erori in con
ditiile initiale.Aceasta se intampla desi aceste sisteme sunt deterministe.Acest
comportament este cunoscut ca haos deterministic sau simplu,haos.
Comportamentul haotic a fost observant in laborator intr-o varietate de s
isteme incluzand:circuite electrice,lasere,reactii chimice oscilante,dinamica li
chidelor,dispozitivele mecanice si magneto-mecanice.Comportamentul haotic din na
tura cuprinde:dinamica satelitilor in Sistemul Solar,evolutia in timp a campului
magnetic al corpurilor ancestrale,cresterea populatiei in ecologie.Exista anumi
te controverse asupra existentei haosului in dinamica placilor tectonice si in d
inamica economiei.
Sistemele haotice au de obicei statistici bine determinate.De exemplu,sis
temul Lorenz din figura este haotic insa are clar o structura bine definita.
Geneza teoriei haosului este complicata,dar cuprinde momente de varf care au sc
himbat perspectiva de abordare a fenomenelor ,atat sub aspect matematic,cat mai
ales sub aspect al interpretarilor,bazate pe modele dinamice ,in cadrul carora ,
influenta conditiilor initiale este esentiala ( uneori conducand la asa numite
conditii" catastrofice").
In anul 1960 Edward Norton Lorenz -realizeaza prima modelae computerizata a feno
menelor complexe din atmosfera terestra,evidentiind o comportare haotica descrip
tibila prin atractorul care-i poarta numele.
In anul 1970 Benoit Mandelbrot -fundamenteaza teoria geometriei fractale in cont
extul dezvoltarii de catre Rene Thom a teoriei catastrofelor si a analizei struc
turale a formelor.
Aceasta marcheaza inceputul consacrarii domeniului stiintific TEORIA HAOSULUI SI
A COMPLEXITATII.
Pentru ca un sistem sa fie haotic,majoritatea oamenilor de stiinta sunt
de acord ca acesta trebuie sa indeplineasca trei reguli:
- Sa fie sensibil la conditiile initiale;
- Sa se imbine topologic;
- Orbitele periodice sa fie dense.
EDWARD LORENZ s-a nascut n 1917, n West Hartford, Connecticut. A urmat cursurile f
acultatii de matematica din cadrul Universitatii Harvard si si-a dat doctoratul n
meteorologie la MIT, n 1948.
Lucrnd ca meteorolog la MIT, Lorenz a descoperit, n 1963, faptul ca se poate obtin
e un comportament haotic doar cu trei variabile, demonstrnd astfel ca o dinamica
foarte complexa poate aparea ntr-un sistem foarte simplu din punct de vedere form
al, idee intuita n secolul al 19-lea de matematicianul francez Henri Poincar.
Aceste observatii au condus la formularea a ceea ce se numeste efectul fluturelu
i, termen prezentat ntr-un studiu din 1972, intitulat "Previzibilitatea: poate ba
taia din aripi a unui fluture din Brazilia sa declanseze o tornada n Texas?".
Descoperirile lui Lorenz au marcat nceputul unui nou cmp de cercetare, care a avut
un mare impact, nu numai asupra matematicilor, ci, virtual, asupra tuturor spec
ialitatilor, de la biologie, la fizica si stiinte sociale.
n meteorologie, teoria sa conduce la concluzia potrivit careia este fundamental i
mposibil sa prevezi vremea pe o perioada mai mare de doua-trei saptamni, cu un gr
ad rezonabil de precizie.
ARD LORENZ s-a nascut n 1917, n West Hartford, Connecticut. A urmat cursurile facu
ltatii de matematica din cadrul Universitatii Harvard si si-a dat doctoratul n me
teorologie la MIT, n 1948.

In anul 1687, Isaac Newton publica cele 3 principii ale fizicii clasice, legi de
duse prin generalizarea observatiilor experimentale. Aceste legi, spun ca se poa
te caracteriza un sistem in viitor, daca se cunoaste starea lui la un moment dat
. Complet deterministe, se bazeaza pe principiul cauza-efect - orice se va intam
pla in viitor e determinat de ce se intampla in prezent, iar ce se intampla in p
rezent e efectul a ceea ce s-a intamplat in trecut.
Timp de cateva sute de ani s-a crezut ca pentru a spori precizia unei masuratori
este necesar si suficient sa marim cu un numar destul de mare acuratetea aparat
ului de masura, cu alte cuvinte sa marim numarul de zecimale pe care e reprezent
at rezultatul masurarii.
Predictibilitatea
Se refera la gradul de corectitudine, calitativa sau cantitativa, a unei
previziuni sau a starii unui sistem.In timp ce legea a II-a a termodinamicii poa
te sa ne spuna de starea echilibrata in care un sistem poate evolua,in fizica nu
exista o regula care prezice evolutia sistemelor care sunt departe de a fi echi
librate (sistemele haotice) decat daca ele nu se apropie de o forma de echilibru
.Pentru a exprima predicitibilitatea sau impredictibilitatea, rata divergentei t
raiectoriilor in sistemele fazoriale poate fi masurata (entropia Kolmogorov-Sina
i,exponentii Liapunov).
Ipostaze ale determinismului:
Determinismul ideal: poate fi foarte bine ilustrat prin exemplul lansarii din pu
nctul O a unui corp cu viteza initiala daca (v0) sub un anumit unghi (a0) in cam
pul gravitational. fig 8 manual
Un sistem fizic este determinist in sens ideal daca o cunoastere exacta a condi
tiilor initiale si a legilor ce descriu interactiile din sistem permite descrie
rea exacta a oricarei stari ulterioare a sistemului.
Este de remarcat ca trebuie cunoscute valorile numerice exacte ale marimilor ce
corespund conditiilor initiale precum si faptul ca legile de interactie este nec
esar sa fie exprimate sub forma unor ecuatii matematice care au solutii exacte.
Determinismul practic: poate fi ilustrat tot prin exemplul de mai inainte, dar t
inant cont de realitatea fenomenului.
Un sistem fizic este determinist in sens practic daca o cunoastere exacta a cond
itiilor initiale si a legilor ce descriu interactiile din sistem permite descrie
rea in limita preciziei de masurare a oricarei stari ulterioare a sistemului.

La inceputul secolului al xx-lea ,Henri Poincar a acordat o atentie deosebita ecu
atiilor care descriu evolutia in timp a sistemului solar.Pana la acest moment,er
orile de masurare in privinta pozitiilor si vitezelor la un moment dat considera
t ca initial, pentru corpurile ce alcatuiesc sistemul , erau considerate ca fiin
d nesemnificative . Caracterul determinist al legilor dinamicii clasice incuraja
un asemenea mod de gandire.
Sensibilitatea la conditiile initiale, matematic demonstrata , in descrierea sis
temelor complexe studiate de catre Poincar se numeste instabilitate dinamica(sau
"haos").
Atractorii (imagine manual)
Unele sisteme dinamice sunt haotice pretutindeni insa in multe cazuri co
mportamentul haotic numai intr-un subset al spatiului fazorial.
Un mod usor de a vizualiza un atractor haotic este de a porni intr-un p
unct de la baza si apoi sa-i stabilim traiectoria.
De exemplu, intr-un sistem cu pendul, spatial fazorial poate fi bi-dime
nsional continand informatii despre pozitie si viteza.Cand aceasta formeaza o cu
rba, se numeste orbita.Pendulul din imagine are un numar infinit de orbite forma
nd o adunare de elipse in jurul originii.


FRactalii :Pentru a putea depasi aceasta dificultate, matematicienii au inventat
dimensiunile fractale. Cuvantul fractal provine din cuvantul fractional.
Un fractal este o figura geometrica fragmentata sau franta care poate fi divizat
a in parti, astfel incat fiecare dintre acestea sa fie (cel putin aproximativ) o
copie miniaturala a intregului. Dimensiunea fractala a curbei lui Koch e de 1.26
. O dimensiune fractionala e imposibil de perceput, dar are sens
imagine) Istorie
Descoperitorul teoriei haosului este Jaques Hadamard, care in anul 19
89 a publicat un articol important despre studiul miscarii haotice a unei partic
ule care gliseaza fara frecare pe o suprafata plana.In sistemul studiat de el,Ha
daamrd a aratat ca toate traiectoriile sunt instabile.

La inceputul secolului XX, Henri Poincare a demonstrate ca pot exista
orbite neperiodice neapropiindu-se sau indepartandu-se de un punct fix.marea pa
rte a teoriei a fost elaborate de matematicieni sub numele de teoria ergodica.Alte s
tudii despre aceeasi teorie au fost efectuate de catre G.D Birkhoff, A.N. Kolmog
orov, M.L Cartwright, J.E Littlewood si Stephen Smale.

Desi miscarea planetara haotica nu fusese studiata, oamenii de stiint
a au descoperit turbulente in dinamica fluidelor si undele radio oscilante fara
sa poata demonstra aceste lucruri.
Teoria haosului a progresat rapid atunci cand a devenit evident pentr
u oamenii de stiinta din vremea aceea ca teoria liniara nu putea explica comport
amenul unor experimenta ca harta logica.Catalizatorul principal pentru toeria ha
osului l-a reprezentat calculatorul.Unul dintre primele calculatoare,ENIAC, pute
a rula modele simple de prevestire a vremii.
Unul dintre pionierii teoriei haosului a fost Eduard Lorenz, al carui
interest asupra haosului i-a venit atunci cand studia prevestirea vremii in 196
1.Lorenz folosea un calculator simplu.A vrut sa ruleze inca o data o secventa de
date si pentru a economisi timp l-a rulat de la mijloc.Spre surprinderea lui, v
remea pe care aparatul o prevestise era diferita de cea initiala.
Teremnul de haos a fost folosit prima data in mateamtica de catre Jame
s A. Yorke.
De-a lungul instoriei, matematicienii au elaborat mai multe feluri de
a exprima cantitativ comportamentul haotic:dimensiunea fractionala a atractorulu
i, exponentii lui Lyapunov( ),recurenta harta lui Poincare,diagramele de bifurca
tie,operatorul de transformare .
Determinism
Este o presupunere filizofica conform caruia orice actiune este determ
inata de un lant neintrerupt de actiuni precedente.
Filozofii care au studiat determinismul au fost: William James, Pierre
-Simon Laplace, Arthur Schopenhauer, Omar Khayym, David Hume, Thomas Hobbes, Bene
dict de Spinoza, Gottfried Leibniz, Immanuel Kant, Paul Henri Thiry, Baron d'Hol
bach si mai recent, Daniel Dennett, John Searle, Michelle Kozenieki si Ted Honde
rich.


Principalele aspecte ale Teoriei Haosului sunt:
-cea mai mica schimbare a parametrilor initiali vor produce un comportament comp
let diferit al acelui sistem complex.
-principiul incertitudinii neaga acuratetea. De aceea sitiatia initiala a unui s
istem complex nu poate fi determinata cu precizie, prin urmare nici evolutia unu
i sistem complex.
-sistemele complexe, de obicei, incearca sa ajunga intr-o anumita situatie. Acea
situatie poate fi statica (Atractor) sau dinamica (Atractor Straniu).