Mecanisme de aparare ale adolescentilor

Adaptarea la stres inseamna actiunea prin care un individ face fata unei
situatii stresante folosind elemente precum aprecierea propriilor activitati si
motivatii.

Astfel, cele mai des intalnite situatii de stres cu care are de a face un
adolescent sunt urmatoarele:

1. Confruntarea
Comportament specific:

actiune optimista (Ai sa vezi ca are sa fie cum spun eu, continuarea
activitatii)
cautarea suportului din partea celorlalti (Uite, spune tu daca nu e
asa, aruncatul privirilor in jurul sau)
interventia menita sa reduca intensitatea factorului stresor (Taci!,
trantitul usilor sau al obiectelor, ridicarea tonului)
Mecanisme implicate:
Cognitive: analizarea logica a problemei, pentru a gasi solutia inlaturarii
sale
Neurobiologice: preintampinarea reactiei biologice la stres sau atacarea
directa a factorului stresant
2. Evitarea
Comportament specific:
evitarea factorului stresant (fuga, consumul de droguri, amanarea
confruntarii, jocurile video si alte tipuri de distractii)
Mecanisme implicate:
Cognitive: blocarea procesarii informatiei stresante
Neurobiologice: neutralizarea efectelor asupra organismului a
factorului stresant, prin evitarea sa.
3. Clivajul
Comportament specific:
tratarea dezacordurilor cu negare blanda sau indiferenta (Nu e
adevarat)
Mecanisme implicate:
prevenirea aparitiei unei incompatibilitati intre doua aspecte polarizante ale
individului sau ale celuilalt
4. Identificarea proiectiva
Comportament specific:
presiune personala este pusa asupra altei persoane, proiectata
(barfa, invinuirea, reprosul). Persoana asupra careia este proiectata
imaginea va incepe sa se comporte conform acesteia. (Efectul
Pygmalion. Cercul vicios ce ne defineste rezultatele.)
Mecanism implicat:
incapacitatea de a suporta o caracteristica proprie a sinelui
5. Proiectia
Diferenta dintre proiectie si identificarea proiectiva consta in faptul ca tinta
nu se schimba, individul reactionand la caracteristica insuportabila ca si
cand ea ar fi in afara Sinelui.