Sunteți pe pagina 1din 5

Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le

faceti (I Corinteni 10,31). Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si
nu ca pentru oameni, bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci
Domnului Hristos slujiti.(Coloseni 3,23-24).
In seara aceasta se lasa sec, iar de maine intram cu
ajutorul lui Dumnezeu in perioada postului dinaintea
sfintei Invieri. Cand cineva pleaca la drum lung se
aprovizioneaza cu toate cele necesare, ca sa fie asigurat pe
timpul calatoriei lui si sa nu aiba piedici sau neajunsuri in
ceea ce are de gand sa savarseasca. Asa si noi, facem o
lunga calatorie, desi ni se pare ca stam pe loc, fizic, insa
facem o calatorie in duh, pe un drum care merge la deal,
un drum obositor Dealul catre care mergem este
Golgota, acolo ne vom intalni cu Domnul Iisus Iisus care merge cu crucea in spate,
plin de rani, plin de sange, mereu blestemat si injurat, El, care dezleaga si ridica
pacatele lumii. Catre acest deal, catre aceasta culme a nevointelor incepem sa
urcam, de maine dimineata, pe calea sfantului si marelui Post.
Ce este postul? Postul inseamna in primul rand infranare. Va atrag atentia asupra
acestui lucru: daca mananci o mancare foarte buna de post si mananci bine, ai
incalcat postul. De exemplu, o mancare de cartofi, dar bine unsa cu ulei de cel bun si
gatita cu gust, face ca postul sa fie zadarnic.
De asemenea, va atag atentia ca cel ce posteste de bucate, posteste zadarnic daca
postul lui nu este insotit si de postul celalalt, sufletesc: postul de rele. Postul de rele,
postul de pacate este obligatoriu, mai ales postul gurii. De pilda, daca barfesti, chiar
daca nu mananci nimic, tot in iad te duci. Cine osandeste pe altul, acela e mai
vinovat decat cel care nu posteste, pentru ca intra in drepturile lui Dumnezeu. De
aceea Parintii ne indeamna mai ales la acest post al gurii, cum spune psalmistul:
Pune, Doamne, paza gurii mele (Ps. 140, 3). O vorba odata spusa, nu mai poti fi
stapan pe ea. Zboara de la tine si este mereu comentata si rastalmacita in toate
chipurile. De aceea, tine-ti-o in loc, mai ales cand e vorba de un cuvant rau. Sfantul
Ioan Gura de Aur spune ca de asta snt dintii si buzele in fata limbii, ca doar-doar
vom putea infrana aceasta limba si Doamne, Doamne, cat venin si cat viclesug stie
ea sa verse de multe ori. Citit in seara asta epistola sfantului Iacov, sa vedeti ce ne
indeamna el sa facem ca sa ne tinem in frau limba plina de rautate. Limba
clevetitoare pe multi a lipsit de plata ostenelilor lor - e bine sa nu uitati asta.
Tot asa gandurile, imaginile, aducerile aminte de pacat, toate acestea ataca postul si-
l strica. Asa ca va indemn sa fiti foarte atenti si la postul simturilor, adica sa
inchidem toate usile prin care poate intra pacatul in noi, pentru ca acesta este rostul
postului, frati crestini: sa inchidem usile prin care intra pacatul, sa starpim adica tot
raul din noi.
Si mai este inca un lucru. Evaghelia de astazi ne-a vorbit despre post. (Mat. 18,
23:35 a datornicului nemilostiv). Si Iisus spune asa: Daca nu veti ierta oamenilor
gresalele lor, nici Tatal vostru cel din cer nu va ierta voua gresalele voastre (Mat. 6,
14:21, Mc. 11, 26). Simplu si precis, conditionat. Postul si nevointele, toata truda
noastra pentru mantuire este primita cu aceasta conditie: sa fim, interior, in pace; in
pace cu Dumnezeu, cu semenii si cu noi insine. Imi spunea odata un parintel batran
din muntii Neamtului: Parinte, nu se poate face rugaciune cu ciuda. Adica atunci
cand in loc sa te rogi, esti mereu in dialog cu cel ce ti-a facut un rau si te certi cu el si
il urasti in inima ta, degeaba te rogi si degeaba postesti, nu ai parte de iertare. In
rugaciunea Tatal nostru, ne angajam noi insine: Doamne, iarta-ne, precum si noi
iertam. Si daca noi nu iertam, nici Dumnezeu nu ne iarta pe noi, Iisus ne spune
foarte precis acest lucru. Trebuie sa fim in pace cu toti, daca vrem ca postul nostru
sa fie bine primit de Dumnezeu si sa avem iertare.
Posul a fost intemeiat de Dumnezeu odata cu lumea, frati crestini: primii oameni au
primit porunca postului. Toti sfintii din Vechiul Testament si toti sfintii Sfintii din
Noul Testament au implinit aceasta porunca a postului. Iisus Insusi posteste si El.
Postul este cu adevarat un dar ceresc, nu o povara. Postul era pentru sfinti o mare
bucurie si asa ar trebui sa fie si pentru noi. Bolnavii, daca postesc, se vindeca mai
usor, este de fapt recunoscut si de medicina. Batranii care postesc, capata mai multa
inteleptciune desi copii, batranii si bolnavii au dezlegare din partea Bisericii, sunt
scutiti de post. Dar si ei pot posti, le va prinde bine.
Asadar, postul ajuta si la vindecarea noastra trupeasca. Vindeca foarte multe boli
trupesti. Noi ne temem de post, dar de regimul medical nu ne temem. Cum spune
sfantul Ioan Scararul: Oamenii se tem mai mult de caini, decat de Dumnezeu. Cine
pleaca la furat, nu se teme de Dumnezeu, dar tremura daca latra un caine (Sf. Ioan
Scararul, Scara, treapta I). Nu asa, frati crestini. Postul este o regula de aur pentru
buna noastra oranduire, si trupeasca si sufleteasca. E regula regulilor. Noi avem
nevoie mai ales de vindecarea sufletului de aceea, este de mare folos sa postim. Si
cei vechi au postit. Cititi cartea lui Iona, sa vedeti cat de aspru era postul pagan.
Cand au postit cei din Ninive, au postit de la imparat pana la ultimul animal si
animalele posteau. Si cand a vazut Dumnezeu asa ceva, s-a milostivit indata de
cetate. Si ei erau pagani, iar noi, crestini de doua mii de ani, ne revoltam, ocaram:
Iar post? Iar n-am voie sa mananc cutare sau cutare? Ce-i cu atata post?! Daca
postesti, slabesti, ai dureri de cap, nu poti munci. Nu-i chiar asa, frati crestini!
Sfantul Teodosie cel Mare 30 de ani n-a mancat decat paine din sfanta impartasanie
si a trait 107 ani! Cand manca si putine zarzavaturi, era sarbatoare. Si avea grija de
manastire si avea in curtea manastirii trei spitale, de care trebuia sa se ingrijeasca.
Noi nu ne putem inchipui cat de usor si cat de placut si cu cata bucurie posteau
acesti sfinti! Si astazi sunt foarte multi calugari care postesc cate o saptamana
intreaga, altii postesc cate 40 de zile si nu traiesc decat cu sfanta impartasanie. Dar
nu numai calugarii. A venit odata la mine, intr-o Joi Mare, un muncitor, sa se
impartaseasca. L-am intrebat: Ai postit ceva? Mi-a raspuns: Parinte, de luni
pana acum, n-am mancat nimic. Lucrezi? Da. Unde lucrezi? incarc
vagoane cu piatra. Si nu mancase nimic, de luni.
Asa ca, frati crestini, nu va revoltati impotriva postului. Maica Domnului a postit si
toti apostolii si toti sfintii din calendar au fost mari postitori si pentru post total,
al sufletului si al trupului, ei au avut niste bucurii extraordinare. Stiti cum e cu
postul? Primele trei zile e mai greu e un fel de greva a organismului dar pe
urma aproape uiti ca postesti si incepi sa simti efectul binefacator. Simti cum se
repara in tine toate madularele betegite, pentru ca daca te imbuibi prea mult, chiar
si cu mancare de post, simti cum se razbuna organismul tau si incetincet, depui
armele, te doare ba ici, ba colo .
In randuiala noastra, copiii, batranii, bolnavii si cei ce lucreaza in medii toxice, nu
sunt obligati sa posteasca. Este aceasta libertate: cum vor ei, sa posteasca sau sa nu
posteasca. Dar daca nu vor sa posteasca, sa spuna la spovedanie, ca sa ia
binecuvantare, pentru ca binecuvantarea le va spori puterea. Biserica nu este tiran
si Dumnezeu nu vrea sa ne ucida cu postul, ci sa strunim in noi aceste apucaturi
rele. Si totodata, ne reparam si sanatatea noastra. Biserica este numita si spital
pentru bolile sufletesti. Fiecare boala fizica are un substrat sufletesc. Oboselile
nervoase, spaimele, abuzurile, mania, mandria, toate acestea ne ataca profund in
launtrul nostru, se varsa aceste toxine in fiinta noastra si ne amarasc viata cea
dinlauntru. De aceea, postul dumneavoastra trebuie sa fie complet. Un post de
mancare, dar si post de toata aceasta rautate omeneasca.
Fiti foarte atenti ca nu cumva prin postul acesta fizic sa-l pierdem pe cel sufletesc.
Paziti-va, sa postiti si cu inima si cu aceasta hotarare de a va curati pe dinauntru.
Mai ales gura si ochii si limba sa posteasca, altfel pierdem toata osteneala postului.
Paziti-va de aceste rautati ale gurii si ale inimii, care spurca omul cel dinlauntru.
Unul nu mananca de dulce, dar il mananca pe celalalt, il sfasie ca un lup. Altul
posteste, dar nu vorbeste ani de zile cu vecinul sau cu colegul de la serviciu. Nu asa.
Impacarea e prima fapta buna pentru post. Impacati-va unii cu altii. Nu asa: Cum,
sa ma plec eu? El mi-a facut, el mi-a zis. Nu, nu asa! Pleaca-te tu, smereste-te tu,
calca-ti tu pe inima, ca va fi spre folosul tau. Impacarea este o conditie
dumnezeiasca, fara de care postul ramane o osteneala zadarnica si suntem pierduti,
frati crestini. Postul inseamna mai ales aceasta abtinere de la orice fapta rea, de la
orice gand pacatos. Suntem temple ale Duhului Sfant, fiinta omeneasca este biserica,
este o biserica extraordinar de pretioasa si aceste rautati ne spurca, frati crestini.
Spune undeva sfantul Pavel: De va batjocori cineva acest templu, il va sfarama
Dumnezeu pe el(I Corinteni 3:17). Acest templu este trupul nostru. Sa ne pazim
de aceasta sfaramare a noastra si sa postim cu umilinta, cu dorinta de a fi mai buni,
mai curati, mai iertatori. Sa fim noi insine ca niste lumini ca sa ne putem apropia
de marea lumina a Invierii, sa fim niste locasuri curate, in care sa aiba loc
Dumnezeu in noi.
Foarte multi incalca acest post. Sunt parinti care nu postesc si nu-i lasa nici pe copii
sa posteasca: Te-ai prostit, cum sa postesti? Nu mai poti, pierzi examenele! Nu-i
asa. Dimpotriva, postul lumineaza mintea, postul e o mare bucurie pentru trupul
nostru. Daca ne abtinem sa mancam de cate ori vrea gura, se reinnoieste
organismul. Chiar daca ne este foame, mai rabdam putin. Pentru ca postul este
porunca, frati crestini. Si trebuie sa plinim aceste porunci.
Daca incalci postul, il incalci in contul tau. Pentru ca orice fapta buna sau rea este
inscrisa undeva de Cel care tine contabilitatea vietii noastre, Acela care ne-a spus
ca in ziua Judecatii, omul va fi tras la raspundere pentru orice cuvant rostit in
desert, prostii, spurcaciuni, murdarii si orice cuvant desert. Si e cumplit, frati
crestini! Daca vom da seama pentru fiecare cuvant desert, desigur si celelalte fapte
vor fi surprinse undeva, intr-o contabilitate foarte precisa: orice fapta, fie buna,
fie rea. Nu vom putea scapa, frati crestini, de acest examen de la sfarsitul vietii
noastre si nu stim cand va veni acest examen. Il dam in fata unei comisii cumplite,
in care Judecatorul suprem este insusi Dumnezeu, Cel care le stie pe toate. Iar in
imparatia luminii, binele nu poate fi amestecat cu raul.
Postul inseamna in primul rand cumpatare continua, frati crestini, cumpatare. Eu,
de pilda, am invatat de la un cal cum se poate posti de bautura. I-am umplut ciutura
de mai multe ori si-i plecam capul in ciutura, rugandu-l sa bea si n-a mai vrut sa bea
cu nici un chip. Adica ceea ce este saturatie peste masura, aceasta este pacat. Sa te
inveti sa mananci simplu, sa ai doar strictul necesar pentru viata ta. Plusul de orice
fel, e pacat; luxul de care te poti lipsi, e pacat. Adica satiul vostru sa nu depaseasca
masura bunei cuviinte. Asta vrea Iisus sa ne spuna.
Nimeni sa nu flamanzeasca pentru saturarea ta. Eu mananc si ma ghiftuiesc, iar
altul rabda de foame. Totdeauna sa ne gandim si la altul, pentru ca daca toti ne
rugam cu Tatal nostru, [atunci] ne socotim toti frati, avand fiecare dragoste si grija
de fratele lui, grija de parinte pentru fiecare din semenii lui. Mantuitorul Hristos, in
Evanghelie, staruie asupra acestei griji exagerate pentru existenta noastra. Pentru
existenta aceasta pamanteasca, noi avem nevoie de foarte putine lucruri. Si este
nevoie de cumpatare in viata aceasta era si intelepciunea celor vechi: sa te scoli
putin flamand de la masa ca sa fie loc pentru a mai manca.
Sfantul Eftimie cel Mare manca in fiecare zi, dar manca foarte putin. El nu postea
ca sfantul Macarie, dar avea aceeasi smerenie adanca. El spunea asa: Daca postesti
mult, mai ales fara blagoslovenie, se poate ascunde in tine acel fariseu fatarnic, care
nu-i place lui Dumnezeu si plata ta o inghite mandria din tine. Adica, in toate, sa
mergi pe calea de mijloc. Acest discernamant sa-l ai intotdeauna. De pilda: sa nu dai
totul la saraci, daca plang de foame copiii tai dar pe ei sa nu-i imbuibi,
bineinteles. Sau postesti pana esti gata sa mori de foame, dar judeci pe altul care nu
posteste. Este foarte gresit. Postul este foarte bun, dar numai daca e smerit, altfel
poti sa mori de foame, tot degeaba. Diavolul nu mananca deloc, dar e diavol, pentru
ca nu are smerenie. Smerenia este mai mare decat postul.
Asadar, frati crestini, sa retinem mai ales aceasta dreapta socoteala; sa nu gresim
nici prin caderile de-a stanga, in pacatele murdare care manjesc viata noastra, nici
prin caderile de-a dreapta, de exemplu prin trufie sau printr-un post fara socoteala
dreapta. Faceti asa, frati crestini. Cine posteste tot postul, pana la Pasti, e tare buna
mancarea de Pasti . Cine nu posteste, parca nu are nici o bucurie la sarbatoarea
cea mare a Invierii.
Grijiti-va de viata dumneavoastra launtrica, pentru ca nu stim zilele in care
Dumnezeu ne va chema pe fiecare si in ceea ce ne va gasi, in aceea vom fi judecati.
Lucrati la mantuirea dumneavoastra, cu dragoste de Dumnezeu si cu scarba pentru
pacate, caci diavolul ca un leu se misca prin vazduh, cautand pe cine sa inghita (I
Petru 5: 8). Poruncile lui Hristos nu sunt imposibile pentru noi, de vreme ce le-au
implinit sfintii acesti titani ai vietii duhovnicesti, smeriti cu duhul, dar atat de
inalti prin smerenia vietii lor. Si trebuie sa plinim si noi aceste porunci, altfel ne
inraim si devenim ca niste fiare, daca nu ne straduim sa mergem pe calea sfintilor
Parinti, cu duh de bunatate, de dragoste, de pace, duhul pacii crestine, fara de care
pamantul acesta devine un adevarat iad.
Sa postim asadar, post bine placut Domnului, post de mancare, post de bautura,
post de orice rautate. Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu! Amin.