Tema acestei pilde dezvolt unul dintre aspectele majore ale pocinei: smerenia.

Pericopa evanghelic (Luca 18,1!1"# ne $n%i&eaz doi oameni care s!au suit la templul din
'erusalim pentru ca s se roage. (nul dintre ei %cea parte din rangul %ariseilor, o categorie
social respectat $n lumea iudeilor, considerai ca oameni pro%und religio&i &i )uni cunosctori
ai Legii. *elalalt $ns era un vame&, adic un perceptor de ta+e ce lucra pentru stp,nirea
roman, considerat trdtor de ctre co!naionalii si, un om pctos cu care nimeni nu
vor)ea si nici nu $l primea $n cas. *u toate acestea, 'isus i!a pus %a $n %a $n aceea&i
para)ol pe ace&ti doi oameni at,t de di%erii, %c,nd o paralel din care noi tre)uie s $nvm
multe adevruri. -ai mult dec,t at,t, spre deose)ire de alte pilde spuse de -,ntuitorul, de
data aceasta .l ne %ace s ptrundem chiar $n su%letele acestor oameni.
Fariseul se ruga $n picioare &i $ncepe prin a!' mulumi lui /umnezeu. /espre vame& ni
se spune ca &i el se ruga dar sta deoparte. 0ariseul sttea undeva $n %a, s!l vad toat
lumea c,t de evlavios este, multumind c nu este ca ceilali oameni 1rpitori, nedrepi,
adulteri2. 3e dm seama c el de %apt nu se ruga, ci se auto-elogia pe sine, ridic,ndu!se
deasupra celorlali semeni. -ai mult, privind cu dispre ctre vame&, i!a mulumit /omnului c
nu este 1ca &i acel vame&2, apoi &i!a continuat lauda de sine, spun,nd c el poste&te &i d
zeciuial din ce c,&tig. Vameul sttea $ntr!un col, $ncerc,nd s treac neo)servat, &i nu
$ndrznea nici mcar s!&i ridice privirea ctre cer, de ru&inea pcatelor, lovindu!se cu pumnul
$n piept, $n semn de peniten, spun,nd doar at,t4 1Dumnezeule, milostiv fii mie pctosului2.
5ceast $nt,mplare, nu este despre doi oameni care au mers s se roage, ci este despre
/umnezeu &i despre %elul $n care prive&te .l ctre omul pctos &i ctre cel vrednic, de %elul $n
care ne prive&te .l pe noi toi, despre %elul $n care ne cunoa&te .l g,ndurile cele mai intime &i
despre marea &i nemrginita 6a mil %a de om, &i mai ales ctre pctosul ce se smere&te &i
$&i pune ndejdea $n milostivirea /umnezeiasc, pentru c, spune /omnul: 15cesta (vame&ul#
s!a co)or,t mai $ndreptat la casa sa, dec,t acela (%ariseul#. 0iindc oricine se nal pe sine se
va smeri, iar cel ce se smerete pe sine se va nla.2
Mndria este considerata un pcat greu, cci din mandrie primii oameni au decazut
din %ericirea paradisiaca, la aceasta viata supusa pacatului, greselilor, adica tocmai ceea ce ne
indeparteaza de /umnezeu, de semeni si de noi insine. -andria ne induce o perceptie
de%ormata asupra realitatii, ne %ace sa nu ne vedem asa cum suntem de %apt, dar si sa!i
dipretuim pe cei din jur, sa!i judecam, sa!i dusmanim. /impotriva, smerenia ne ajut sa
avem luciditatea de a recunoaste ca suntem oameni supusi erorilor, greselilor. *a nu suntem
nici pe departe desavarsiti, cum ne place sa credem adesea. 1Dumnezeu celor mandri le sta
impotriva, iar celor smeriti le da har!2 *at adevar in aceste cuvinte.
-antuitorul su)liniaza atat de )ine antiteza dintre %ariseul corect, drept si ascet, si
vamesul pacatos, nedrept si ne$n%r,nat. *are sunt reperele celor doi7 8eperul %ariseului este
usor de gasit: este vamesul de alaturi la care se raporteaza cu em%aza, caci el $nsusi o zice
lamurit c,nd multumeste ca nu este 1ca acest vames2. *,t despre vames, acesta 1departe
st,nd, nu voia nici ochii sa si!i ridice catre cer, ci!si )atea pieptul zic,nd : 1/umnezeule,
milostiv %ii mie pacatosului2. *are este reperul celui din urma7 /in cuvintele lui, numai unul
singur:Dumnezeu, singurul pe care 'l numeste, $naintea *aruia statea )at,ndu!si pieptul cu
umilinta.
-esajul acestei para)ole este un adevar de care tre)uie sa ne aducem mereu aminte:
atunci c,nd ne rugam lui /umnezeu, se cuvine sa ne raportam numai la /umnezeu, si nu la
oameni. 5m putea $ncerca si cuv,ntul unor Printi : 1De vei avea pururea cuvntul vamesului
n inima ta, te vei mntui!2 (5vva 5mmona, cuv,ntul ", Patericul .giptean#. 'n %ata 6a ne vom
recunoaste sla)iciunile, neimplinirile, realitatea ca suntem departe de a %i per%ecti, dar si %aptul
ca nu tre)uie sa dispretuim pe nimeni dintre semenii nostri. 'naintea perioadei de pregatire
spirituala a Postului -are, 9iserica ne pune inainte acest indemn de a ne cerceta launtrurile
su%letesti si de a vedea cum suntem intr!adevar. 3umai asa putem sa ne corectam de%ectele,
lipsurile, neimplinirile si sa reconsideram relatia noastra cu /umnezeu si cu semenii nostri.
5ceasta ne $nva para)ola vame&ului &i a %ariseului: c numai prin smerenie ne putem
$nla spre 1$nlimile2 spirituale ale lui /umnezeu: ; $nlare prin smerenie, cum <nsu&i
/omnul ne!a artat prin pilda vieii 6ale.

Textofficial:
Domnul ne nvat s nu ne mndrim cu realizrile si cu puterile noastre,
pentru c, dup cum am vzut din Pilda Semntorului, tot ceea ce avem este
dar de la Dumnezeu. Dumnezeu nu i iueste pe oamenii n!mfati, ci pe cei
smeriti: Dumnezeu celor mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d
"ar#$aco %:&'.
Si s nu uitm cuvintele Domnului $isus ce spune: (u )udecati, ca s
nu fiti )udecati. *ci cu )udecata cu care )udecati, veti fi )udecati, si cu
msura cu care msurati, vi se va msura#+atei ,:-./'.
Pe vremea +ntuitorului exista o !rupare format din niste oameni
care, desi nclcau poruncile dumnezeiesti, se credeau sfinti si drepti:
fariseii. 0cestia erau doar n aparent credinciosi: se ru!au la colturi de
strad, cnd posteau si puneau n cap sac si cenus, totul pentru a.i induce
pe oameni n eroare cu privire la adevrata lor fire. 1rau mndri si aro!anti,
dispretuindu.i pe ceilalti oameni, pe care i considerau pctosi.
$isus a condamnat de multe ori ftrnicia fariseilor, pentru ei rostind pilda
aceasta:
23*0 45$$$:
6. *atre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a
zis pilda aceasta:
-7. Doi oameni s.au suit la templu, ca sa se roa!e: unul fariseu si celalalt
vames.
--. 8ariseul, stand, asa se ru!a in sine: Dumnezeule, $ti multumesc ca nu
sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames.
-/. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate casti!.
-9. $ar vamesul, departe stand, nu voia nici oc"ii sa.si ridice catre cer, ci.si
atea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.
-%. :ic voua ca acesta s.a coorat mai indreptat la casa sa, decat acela.
8iindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine
se va inalta.

Dup cum ine stim, din cauza mndriei lui 2ucifer, el si n!erii care
i.au urmat au czut n pcat, transformndu.se n diavoli; la fel si 0dam si
1va, creznd c dac vor mnca din pomul cunoasterii vor fi ca Dumnezeu.
Deci, mndria este nceputul<mama tuturor pcatelor.
Deasemenea, smerenia este cea care l duce pe om alturi de
Dumnezeu. Dac $isus, care este atoatestiutor si atotputernic este lnd si
smerit, cu att mai mult treuie s fim noi care avem totul prin darul lui
Dumnezeu.
(u treuie s dispretuim pe nimeni, pentru c toti oamenii poart n ei
c"ipul lui Dumnezeu. Dumnezeu urste pcatul ns i iueste pe pctosi,
asteptndu.i s se ntoarc la 1l.