Curs 2 Drept Roman

Substituirea de mostenitor
Cel instituit mostenitor nu doreste sau nu poate accepta
mostenirea pentru care a fost instituit mostenitor. Astfel, exista
perspectiva deschiderii mostenirii legale.
Cand testatorul dorea evitarea deschiderii succesiunii ab-
intestat in cazul in care instituitul repudia mostenirea sau se
aa in vreo impre!urare care il impiedica s-o dobandeasca,
acesta are posibilitatea de a recurge la substituirea de
mostenitori printr-o clauza introdusa in testament prin care
testatorul numeste o persoana "subtituit# sa ia locul persoanei
instituite care nu primeste mostenire.
Romanii cunosteau mai multe forme de substituire$
- substituirea vulgara "substitutio vulgaris# reprezenta
substituirea unuia sau mai multor mostenitori in locul
mostenitorului substituit.
- substituirea pupilara "substitutio pupillaris# reprezenta
numirea de catre testator a unei persoane in cazul in care
mostenitorul instituit ar muri pana la implinirea varstei de %&
ani, inaintea pubertatii.
- substituirea cvasipupilara "substitutio quasi pupillaris#
reprezenta desemnarea de catre testator a unui mostenitor
pentru descendentul instituit care era alienat mintal (mente
captus), in cazul in care acesta din urma nu se insanatosea
pana la moarte.
'ostenirea deferita contra testamentului "varianta a mostenirii
testamentare#
(n epoca veche in virtutea libertatii de a testa, testatorul putea
institui si dezmosteni liber pe descendentii sai in conditiile
respectarii formelor solemne.
)ater familias pentru a dezmosteni un *u trebuia sa o faca
nominal si in forma solemna$ Titius flius meus exheres esto
"*ul meu +itius sa *e dezmostenit#.
Alti descendenti precum *icele si nepotii puteau * dezmosteniti
in bloc: Ceteri omnes exheredes sunto "toti ceilalti sa *e
dezmosteniti#.
Curs 2 Drept roman )age 1
(n cazul omiterii unui descendent sau nerespectarii formelor
cerute "solemne# testamentul era nul sau recti*cat.
Daca cel omis era un *u testamentul era ruptum, adica nul.
Daca cel omis era alt descendent testamentul era doar
recti*cat, cel astfel dezmostenit culegea o parte din mostenire.
+estamentul ino*cios
Restrangerea libertatii lui pater familias de a testa si, implicit, a
libertatii de a-si dezmosteni rudele a dus la aparitia
testamentului ino*cios, o creatie a practicii tribunalului
centumvirilor.
)rin aceasta forma s-a recunoscut anumitor categorii de rude
dezmostenite posibilitatea de a ataca testamentul prin care
fusesera dezmostenite, chiar daca mostenirea se facuse
regulat.
Aveau aceasta posibilitate rudele apropiate$ descendentii,
ascendentii, fratii si surorile testatorului.
Cel ce isi dezmostenea rudele apropriate isi incalca indatorirea
de ofcium fata de aceste rude, de iubire fata de ele.
Rudele apropriate apelau la querela inofciosi testamenti prin
care puteau ataca testamentul deoarece prin incalcarea
indatoririlor o,cium testatorul nu fusese in deplinatatea
facultatilor mintale la data intocmirii testamentului, astfel
tribunalul centumviri aprecia de la caz la caz daca testamentul
poate * atacat.
Dobandirea unei mosteniri avea la baza o atitudine subiectiva
in raport cu statutul lor !uridic si felul mostenirii ce se
deschidea.
Din punct de vedere al dobandirii mostenirii se clasi*ca
mostenitorii in - categorii$
- heredes sui et necessarii - facea parte din aceasta categorie
sui heredes care veneau la mostenire de plin drept, automat si
necesar fara posibilitatea de a repudia mostenirea, *e legala *e
testamentara. Aceasta obligativitate de venire la mostenire
deriva din sui heredis care erau considerati a * stapanit
impreuna cu defunctul din timpul vietii lui, bunurile, motiv
pentru care nu o puteau repudia.
- heredes necessarii . in acesta categorie intrau scalvii
instituiti, *e cei proprii ai testatorului, *e cei ai altor persoane si
Curs 2 Drept roman )age 2
carora romanii le-au recunoscut posibilitatea de a veni la
mostenire "testamenti factio pasiva#. Sclavii nu venea decat la
mostenirea testamentara, daca erau instituiti ei nu aveau
posibilitatea de a repudia mostenirea. (nstituirea sclavului era
insotita de o clauza de dezrobire.
- heredes extranei "heredes voluntarii# . din acesta categorie
faceau parte cei care erau considerati a * straini de persoana
lui de cuius, cei ce nu se aau sub puterea acestuia la
momentul decesului "al 2-lea si al --lea cerc agantic#. Aceasta
categorie era singura ce putea accepta / repudia in mod liber
mostenirea.
Acceptarea mostenirii "additio hereditatis#
Romanii cunosteau mai multe moduri de acceptare a
mostenirii$
- Cretio . este cel mai vechi mod de acceptare a mostenirii, se
realiza printr-o declaratie solemna prestat in fata martorilor
reprezentand un mod solemn si expres de acceptare$ 0uod me
)ublius 'aevius testamento suo heredem instituit eam
hereditatem adeo cerno0ue "pentru ca )ublius 'aevius m-a
instituit mostenitor in testamentul sau, accept aceasta
mostenire#. Acceptantul nu putea insera in aceasta declaratie
vreu termen sau o conditie.
1 varietate a lui cretio era cretio perfecta care intervenea
atunci cand testatorul impunea mostenitorului sa accepte
mostenirea in acest fel, sub sanctiunea exhereditarii acestuia
daca nu o facea intr-un anumit termen "de regula %22 zile
calculate de la deschiderea succesiunii "cretio continua# *e de
la data la care cel instituit luase cunostinta de aceasta cerinta
si putea sa o indeplineasca "creti vugaris##.
- )ro herede gestio . reprezenta un mod tacit de acceptare a
mostenirii, consta in savarsirea oricarui act sau fapt din care
decurgea concluzia ca mostenitorul a acceptat mostenirea,
cum ar * vanzarea de catre mostenitor a unui bun succesoral.
- 3uda voluntas . era un mod expres de acceptare a mostenirii,
dar nesolemn. Se putea realiza in orice forma devenind modul
general de acceptare a amostenirii.
Curs 2 Drept roman )age 3
Conditii de acceptare a mostenirii
)entru a accepta o mostenire trebuiau indeplinite urmatoarele
conditii$
%. capacitatea de a se obliga a mostenitorului
2. mostenitorul sa se bucure de ius capiendi "dreptul de a
culege o mostenire# introdusa prin legile caducare$ legea
(ulia si legea )apia )oppaea care cuprindeau 2 mari
categorii de dispozitii$
a. pars nuptiaria . s-a prevazut ca femeile intre 22-42 ani
si barbatii intre 24-52 ani trebuiau sa se casatoreasca si sa
aiba copii.
b. pars caducaria - s-au prevazut incapacitati de
dobandire a unei mosteniri testamentare, daca cei instituiti
nu se conformasera prevedrilor din pars nuptiaria. Cei ce se
incadrau in aceste limite de varsta si nu se casatoreau
"caelibes# nu aveau dreptul de a dobandi nimic din
mostenire. Cei ce se casatoreau dar nu aveau copii "orbi# nu
puteau dobandi decat !umatate din mostenirea pentru care
au fost instituiti.
6egile edictate de imparatul August au fost date in scopul
prote!arii familiei romane datorita crizei pe plan moral ce
dusese la evitarea constituirii de familii, fenomen ce punea
in pericol stabilitatea institutiilor romane. 7amilia reprezenta
un element fundamental in organizarea romanilor si a
institutiilor lor.
8fectele acceptarii mostenirii
Confuziunea de patrimonii reprezenta contopirea ce se
producea intre patrimoniul defunctului si patrimoniul
heredelui cu efecte negative pentru herede/creditorii
defunctului. Dezavanta!ele pentru herede se nasteau atunci
cand mostenirea era insolvabila, incarcata de datorii ce
depaseau activul succesoral.
'ostenirea insolvabila
6a origine datoriile defunctului au fost preluate odata cu
mostenirea, mostenitorul raspundea ulta vires hereditatem
Curs 2 Drept roman )age 4
"dincolo de limitele activului succesoral#. 'ostenitorul era
tinut la acoperirea datoriilor si din bunurile sale.
)retorul a venit in spri!inul mostenitorilor necessarii si le-a
oferit ius abstinendi-mi!loc !uridic prin care mostenitorul
necessarii avea dreptu de a se abtine sa satisfaca pe
creditorii defunctului dincolo de activul succesoral.
(n epoca lui (ustinian s-au inlocuit sistemele anterioare prin
acordarea acestora bene*ciul de inventar "benefcium
inventarii#, astfel mostenitorul care la data deschiderii
succesiunii intocmea o lista a tuturor bunurilor si valoarea
acestor bunuri nu va putea * tinut decat in limitele acestei
liste. 'ostenitorul accepta raspunderea intra vires
hereditatis "in limitele activului succesoral#.
(n urma confuziunii de patrimonii creditorii se vedeau pusi in
situatia de a veni in concurs cu creditorii proprii ai
mostenitorilor riscand sa nu-si mai poata valori*ca creantele,
posibilitate pe care ar * avut-o in absenta acestei confuziuni.
)retorul a pus la dispozitia lor separatio bonorum ce oferea
creditorilor defunctului dreptul de a cere si obtine separarea
bunurilor succesorale de cele ale mostenitorului acceptatar,
astefel incat sa *e satisfacuti prioritar din bunurile
succesorale.
Dobandirea dreptului de proprietate asupra succesiunii.
Daca era vorba despre creante/datorii acestea se imparteau de
drept automat potrivit cotelor mostenitorilor.
Daca era vorba de lucruri corporale ce nu puteau * parta!ate
comod mostenitorii erau in indiviziune fortata, care inceta prin
conventia mostenitorilor, *e prin mi!locul actio familae
herciscundae "legea celor %2 table-iesirea din indiviziune#.
Collatio bonorum "raportul bunurilor#
Reprezenta efectul special al acceptarii mostenirii si se
producea in cazul in care bunurilor succesorale li se adaugau
alte bunuri, apartinand unor mostenitori care nu puteau
participa la mostenire daca nu le aduceau la masa succesorala.
1bligatia mostenitorilor de a aduce la masa succesorala toate
bunurile pe care le primisera in timpul vietii acestora, bunurile
donative, bunurile dotale "in cazul fetelor#, revenea tuturor
Curs 2 Drept roman )age 5
mostenitorilor sui iuris. 8mancipatul trebuia sa realizeze o
collatio emancipati aducand la mostenire bunurile dobandite in
calitatea sa de sui iuris.
9eredes extranei
Repudierea se facea in baza unei simple declaratii lipsite de
forma solemna, chiar si tacerii i-au fost conferite efecte !uridice.
Daca mostenitorul nu se pronunta in legatura cu acceptarea
mostenirii se considera ca el a repudiat acea mostenire.
8fectele repudierii$
- cand existau mai multi mostenitori si unul repudia
mostenirea se producea acrescamandul "ius adcrescendi# adica
cota mostenitorilor ce acceptau se ma!ora cu cota
mostenitorului repudiant.
- daca exista un singur mostenitor si repudia mostenirea
acesta era mostenitor substituibil si astfel se declansa
mostenirea legala rezultand faptul ca mostenirea era socotita
vacanta si era culeasa de statul roman.
Sanctiunea mostenirii
Sanctiunea mostenirii diferea dupa felul mostenirii civila sau
pretoriana.
%. 'ostenirea civila era sanctionata prin hereditatis petitio
"petitiunea de hereditate#, actiune cu caracter universal ce are
ca obiect intreaga mostenire "o universalitate de bunuri#, prin
aceasta se deosebeste de actiunea in revendicare ce avea ca
obiect numai bunuri individual determinate.
Actiunea intentata de mostenitorul civil nu trebuia sa
dovedeasca calitatea de proprietar, ci doar ca el este
mostenitorul civil.
)entru intentarea actiunii era necesar ca reclamantul sa *e
mostenitor civil si sa nu posede bunurile succesorale, iar
paratul sa posede bunurile succesorale, *e pro herede "cu buna
credinta# crezand ca este mostenitor civil, *e pro possessore
"de rea credinta# stiind ca nu este mostenitor dar !usti*cand
stapanirea asupra bunurilor succesorale prin formula posed,
pentru ca posed ")ossideo, 0uia possideo#. )uteau * parati si
posesorii *ctivi. (n baza intentarii actiunii se produceau efecte
reglementate prin senatusconsultul :uventian- paratul de buna
credinta era tinut sa raspunda pentru bunurile ce lipseau din
Curs 2 Drept roman )age 6
succesiune numai in masura in care el a realizat o imbogatire
de pe seama acelui bun, cel de rea credinta era raspunzator
pentru tot ce lipsea din succesiune, inclusiv fructele percepute
si pe cele care ar * trebuit sa le perceapa.
2.Sanctiunea mostenirii pretoriene "bonorum possessio#
'ostenirea pretoriana era sanctionata prin interdictul quorum
bonorum "interdictul cu privire la bunurile succesorale#. Cel ce
pretindea ca este mostenitor pretorian trebuia sa faca o
declaratie in acest sens, declaratie fata de care pretorul acorda
bonorum possessio, dar in mod formal caci de fapt pretorul ii
conferea calitatea de mostenitor pretorian intrucat eliberarea
propriu-zisa a interdictului si punerea in posesie a petentului
intrunea conditiile pentru a * considerat mostenitor pretorian.
6egate
De*nitie$ pot * de*nite ca *ind dispozitiile formulate in termeni
imperativi si solemni ce greveaza asupra heredelui si prin care
testatorul dispune de anumite bunuri in principal individual
determinate in favoarea unei persoane numite legatar.
7igureaza in testament sub aspectul conditiilor de forma trebuie
redactate sub forma unor clauze in imediata apropiere a
instituirii de mostenitori.
Din punct de vedere al formei romanii cunosteau & forme de
legate$
a. legatul per vindicationem
b. legatul per damnationem
c. legatul per praeceptionem
d. legatul sinendi modo
a. egatul per vindicationem . testatorul transmitea un bun
individual determinat$ Titio hominem !tichum do lego "dau si
leg lui +itius pe sclavul Stichus#. 6egatarul devine direct
proprietar al bunului legat din momentul decesului testatorului,
legatarul are la indemana actiunea in revendicare, nu se
nasteau raporturi !uridice intre legatari si mostenitorii
testamentari.
b. egatul per damnationem . testatorul obliga pe un herede sa
transmita un anumit bun legatarului$ "eres meus !tichum
Curs 2 Drept roman )age 7
servum Titio dare damnas esto "heredele meu sa *e obligat sa
dea lui +itius pe sclavul Stichus#, se naste un raport !uridic
obligational intre legatar si mostenitor.
6egatarul are calitatea de creditor, are o actiune personala
impotriva mostenitorilor.
(n epoca clasica a fost dat senatusconsultul 3eronian care a
prevazut ca un legat vindicationem, nul pentru nerespectarea
conditiei de forma putea * considera valabil ca legat per
damnationem. :urisprudenta romana a extins aceste dispozitii
si a aratat ca daca un legat per vindicationem considerat nul
poate * considerat valabil ca legat per damnationem, cu atat
mai mult un legat valabil va * considerat legat damnationem.
6egatarul per vindicationem a dobandit un drept de optiune in
sensul ca daca dorea sa primeasca bunul se considera legatar
per vindicationem, iar daca era multumit cu contravaloarea
acestui bun el se socotea legatar per damnationem.
c. egatul per praeceptionem . in vederea favorizarii unuia
dintre mostenitori testatorul grati*ca pe unul dintre
mostenitorii sai acordandu-i si un legat, astfel incat cel in cauza
avea dubla calitate de mostenitor si de legatar. (n calitate de
legatar avea dreptul de a lua mai inainte bunul legat, dreptul
de a intra in posesia obiectului respectiv inainte de inceperea
impartirii mostenirii.
d. egatul sinendi modo . conceput ca o permisiune acestui
legatar de a intra in stapanirea bunului legat reprezentand o
obligatie de non facere in sarcina mostenitorului care avea
obligatia de a nu intreprinde nimic de natura a-l impiedica pe
legatar sa intre in stapanirea bunului legat$ "eres meus
damnas esto sinere Titium hominem !tichum sumere sibique
habere "heredele meu sa *e obligat sa permita lui +itius sa ia
cu el pe sclavul Stichus si sa-i apartina#.
Curs 2 Drept roman )age 8