Sunteți pe pagina 1din 15

Clasificarea nulitatilor:

1. In functie de natura ocrotita, distingem intre nulitatea absoluta si nulitate relativa


Nulitatea absoluta sanctioneaza nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un interes general, adica nerespectarea unei
norme de ordine publica care instituie o conditie de validitate a actului juridic civil.
Nulitatea relativa sanctioneaza nerespectarea unei norme juridice care ocroteste un interes indivual, particular, deci a unei
norme juridice de ordine privata, care instituie si ea o conditie de validitate pentru actul juridic civil.
2. In functie de intinderea efectelor nulitatii distingem intre nulitate partiala si nulitate totala.
Nulitatea partiala desfiinteaza numai o parte din efectele actului juridic civil.
Nulitatea totala desfiinteaza actul juridic civil in intregime.
In ceea ce priveste raportul dintre nulitatea partiala si totala, principiul care se aplica este cel al salvagardarii actului juridic
civil, ceea ce inseamna ca nulitatea partiala este regula, iar nulitatea totala este exceptia.
3. In functie de modul de consacrare legislativa distingem intre nulitate expresa si nulitate virtuala.
Nulitate expresa este prevazuta in mod explicit intr-o dispozitie legala.
Nulitatea virtuala nu este expres prevazuta, dar ea rezulta din modul neindoielnic in care este reglementata o anumita conditie
de validitate a actului juridic civil.
4. In functie de felul conditiei de validitate, distingem intre nulitate de fond si nulitate de forma.
Nulitatea de fond intervine atunci cand sunt incalacate conditiile de fond ale actului juridic civil.
Nulitatea de fomra intervine in cazul in care nu este respectata conditia de forma ad valaditatem.
5. In functie de modul de valorificare dintingem intre nulitati amiabile si nulitati judiciare.
Aceasta clasificare rezulta din dispozitiile art. 1246 al. 3 CC in conformitate cu care daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea
contractului poate fi constatata sau declarata prin acordul partilor.
Cauzele de nulitate.
Cauze de nulitate absoluta si cauze de nulitate relativa.
1. Cauze de nulitate absoluta
In CC exista dispozitii legale exprese, care prevad sanctiunea nulitatii absolute in anumite situatii. De ex : casatoria fictiva, art.
295 al. 1 CC.; partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor art. 684 al. 2 CC.
Tinand cont de conditiile de valabilitate ale actului juridic civil, urmatoarele cauze atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil.
a. Incalcarea dispozitiilor privind capacitatea civila, in cazul incalcarii incapacitatilor de folosinta a persoanelor
fizice, instituite pentru ocrotirea unui interes general.
b. Lipsa totala a consimtamantului.
c. Nevalabilitatea obiectului actului juridic, sau a obiectului obligatiei.
d. Nevalabilitatea cauzei a actului juridic civil
e. Nerespectarea formei cerute ad valaditatem
f. Nerespectarea dreptului de premtiune in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.
2. Cauze de nulitate relativa
a. Nerespectarea regulilor privind capacitatea civila a persoanei, in cazurile expres prevazute de lege.
b. Lipsa discernamantului in momentul incheierii actului juridic civil.
c. Viciile de consimtamant, eroare, dol, leziune, violenta.
d. Lipsa cauzei.
e. Nerespectarea dreptului de premtiune in cazurile expres si limitativ prevazute de lege.
Regimul juridic al nulitatii.
Regimul juridic al nulitatii este determinat de raspunsul la urmatoarele intrebari:
1. Cine poate invoca nulitatea?
2. Cat timp poate fi invocata nulitatea?
3. Daca nulitatea poate sa fie acoperita, confirmata sau nu.
In functie de raspunsul la aceste intrebari, distingem intre regimul juridic al nulitatii absolute si regimul juridic al nulitatii
relative.
Regimul juridic al nulitatii absolute.
1. Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes de instanta, de procuror, sau de alte organe prevazute de
lege.
2. Nulitatea absoluta este imprescriptibila, astfel potrivit art. 1249 al 1. CC, daca prin lege nu s eprevede altfel,
nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie. Ca exceptie, potrivit art
45, al 5 din legea 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, dreptul la actiune se pprescrie in termen de un an de
la data intrarii in vigoare a legii indiferent de cauzele de nulitate.
3. Nulitatea absoluta, in principiu nu poate fi acoperita prin confirmare.
Exceptii: art 10 al 1, CC care se refera la confirmarea unei liberalitati ai succesorilor universali si titlu universal al
dispunatorilor in cazul incalcarii unei conditii de forma, sau alte motive de nulitate.
Art 303 CC care reglementeaza acoperirea nulitatii casatoriei incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la
varsta matrimoniala.
Regimul juridic al nulitatii relative
1. Nulitatea relativa poate fi invocata in principiu numai de persoana interesata.
2. Nulitatea relativa este prescriptibila pe cale de actiune si imprescriptibila pe cale de exceptie.
3. Nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare expresa sau tacita.
Principiul retroactivitatii.
Principiul repunerii partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum)
Principiul desfiintarii actului subsecvent (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis)

Exceptii in cazul retroactivitatii: exista situatii in care nulitatea nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor.
Exceptii repunere: ceea ce s-a prestat in temeiul contractului este pastrat de catre parti
Exceptii desfiintare: desi principalul este afectat de nulitate, actul juridic subsecvent este pastrat.

Principiul retroactivitatii: este regula potrivit cu care nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor (ex nunc) ci si pentru
trecut (ex tunc) adica din chiar momentul incheierii actului juridic civil. Art 254 al. 1 CC.
Exceptii:
1. Cazul casatoriei cutative / cel putin unul dintre soti a fost de buna credinta la incheierea casatoriei, si s-a incheiat
(304 al.1 CC)
2. Cazul copiilor dintr-o casatorie anulata (305 al.1 CC)
3. Cazul minorului de buna credinta la incheierea casatoriei (39 al.2 CC)
4. Modificarea numelui de familie numai pentru viitor in cazul anularii recunoasterii de filiatie, precum si in cazul
anularii casatoriei
5. Declararea nulitatii unei persoane juridice (198 al.1 CC)
Principiul repuneriii partilor in situatia anterioara este acel principiu potrivit caruia tot ceea ce s-a executat pe baza unui act
juridic anulat trebuie restituit astfel incat partile raportului juridic sa ajunga in situatia in care actul juridic nu s-ar fi incheiat.
(1254 al.3 CC) Retituirea prestatiilor se face potrivit art. 1639 1647 CC
Exceptii:
1. Pastrarea de catre posesorul de buna credinta a fructelor culese in intervalul in care a fost de buna credinta.
2. Cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa care restituie prestatiile
primite numai in limita folosului realizat. (46 CC)
3. Cazul reglementat de 580 CC care se refera la situatia in care se anuleaza actul juridic de instrainare a
materialelor incorporate in terenul proprietate a cumparatorului . ( .Y. )
4. Cazul dobanditorului dintr-un act juridic prin care s-a constituit sau s-a transmis un drept de proprietate sau un
alt drept real, act juridic lovit de nulitate, situatie in care se poate invoca uzucapiunea.
5. Cazul in care a intervenit prescriptia extinctiva a actiunii in restituirea prestatiilor executate in temeiul actului
juridic lovit de nulitate.
Principiul desfiintarii actului subsecvent
Este acea regula de drept potrivit cu care desfiintarea actului juridic principal (actul initial atrage si desfiintarea actului
subsecvent ca urmare a legaturilor juridice. (1254 al. 2 CC)
Exceptii:
Sunt considerate exceptii acele situatii in care pentru anumite ratiuni anularea actului juridic principal nu atrage
anularea a.j. subsecvent.
1. Se refera la actele de conservare si administrare a bunului care sunt pastrate in temeiul interesului economic sau
social sa al ocrotirii bunei credinte
2. Cazul locatarului de buna credinta care continua sa-si pastreze dreptul de folosinta, care rezulta din contractul de
locatiune in situatia desfiintarii titlului locatorului pe termen de cel mult un an de la data desfiintarii titlului.
3. Situatia altor contracte cu executare succesiva care, cu conditia respectarii formelor de publicitate, vor continua
sa producea efecte pe durata stipulata de parti dar nu mai mult de un an de la data desfiintarii titlului
constitutorului.
4. Cazul aplicarii 937 al. 1 CC, potrivit cu care subdobanditorul unui bun mobil pastreaza acest bun chiar daca actul
juridic prin care autorul sau a dobandit dreptul de proprietate asupra bunului este desfiintat.
Subdobanditorul trebuie sa fie de buna credinta.
5. Se refera la situatia celui care a fost declarat mort pe cale judecatoreasca si care dupa anularea hotararii
declarative de moarte nu primeste inapoi bunurile de la dobanditorul cu titlu oneros de buna credinta.
6. Cea prevazuta in 909 al. 3 CC si 908 al. 1.1 CC, adica ipoteza celui care intemeindu-se pe cartea funciara, a
dobandit un drept real imobiliar cu buna credinta printr-un act juridic cu titlu oneros, sau, dupa caz, in temiul
unui contract de ipoteca, insa numai dupa trecerea unui termen de 3 ani de la data la care a fost inregistrata
cererea sa de inscriere a dreptului real respectiv in cartea funciara. Termenul este de 1 an atunci cand incheierea
prin care s-a ordonat inscrierea care face obiectul actiunii in rectificare a fost comunicata celui indreptatit.
7. Cazul prevazut in 909 al. 2 CC, adica ipoteza subdobanditorului de buna credinta si cu titlu gratuit al unui drept
real, insa numai daca au trecut 5 ani de la data cererii de inscriere a respectivului drept in cartea funciara.
8. Cazul in care tertul subdobanditor ar putea invoca uzucapiunea.

Cazurile in care se inlatura principiul qvod nullum est nullum producit efectum. Ceea ce este nul produce efecte nule.
Alaturi de exceptiile de mai sus, care reprezinta limitari ale principiului, exista si situatii in care acest principiu este inlaturat.
aceste cazuri sunt :
1. conversiunea actului juridic
2. principiul eror communis facit ius
3. principiul raspunderii civile delictuale

Principiul conversiunii actului juridic. Intelegem prin acesta situatia in care manifestarea de vointa care reprezinta un act juridic
valabil poate fi si o manifestare de vointa care reprezinta un act juridic lovit de nulitate.
Conditiile conversiunii:
1. Sa existe un element de diferenta intre actul juridic nul si actul juridic considerat ca fiind valabil.
2. Actul juridic ce urmeaza a fi socotit valabil trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate iar aceste conditii
trebuie sa se regaseasca in actul juridic desfiintat,
3. Manifestarea de vointa sa fie favorabila conversiunii , adica sa nu existe intentia de a exclude aplicarea conversiunii
contractului lovit de nulitate.

Principiul eror comunis facet ius, in sensul ca atunci cand cineva, impartasind o credinta comuna si invincibila a considerat ca o
persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea
hotari ca actul incheiat va putea produce fata de cel aflat in eroare aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil, afara de cazul in care
desfiintarea lui nu a cauzat niciun prejudiciu.
Principiul raspunderii delictuale. Acest principiu este prevazut cu titlu exemplificativ in art 45 teza 1 CC, potrivit caruia simpla
declaratie a incapabilului, in sensul ca este capabil sa contracteze, nu inlatura anulabilitatea actului decat in situatia prevazuta
in teza a doua, adica atunci cand incapabilul a folosit manopere dolozive.

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA
Definitie si reglementare.
Exista o definitie legala prevazuta in art. 2500 al.1 CC, potrivit cu care prescriptia este acea sanctiune care consta in stingerea, in
conditiile stabilite de lege, a dreptului material la actiune, neexercitat in termen.
De lege lata, (potrivit legii actuale), prescriptia extinctiva este reglementata de norme juridice de ordine privata, si nu de
ordine publica. In consecinta, prescriptia extinctiva nu mai poate fi invocata din oficiu de organul de jurisdictie, nici macar
atunci cand statul sau unitatile administrativ teritoriale ar avea interes in acest sens.
De asemenea, exista posibilitatea renuntarii la prescriptie. Totodata partile pot sa modifice prin acord expres:
a. Durata termenelor de prescriptie
b. Cursul prescriptiei extinctive prin fixarea momentului de inceput sau prin modificarea cauzelor legale de suspendare
sau intrerupere.
De la aceste reguli exista insa si exceptii exprimate in anumite limite, respectiv:
1. In cazul termenelor de prescriptie mai mici de 10 ani, noua durata a acestora nu poate fi mai mica de 1 an, si nici mai
mare de 10 ani
In cazul termenelor de prescriptie mai mari de 10 ani, noua durata a acestora nu poate depasi 20 de ani.
2. O a doua limitare se refera la actiunile derivate din contractele de adeziune, de asigurare, si cele din domeniul
protectiei consumatorului, cazul in care partile nu pot modifica termenele de prescriptie.
3. In al treilea rand, este interzisa orice clauza prin care o actiune prescriptibila este declarata de catre parti
imprescriptibila, sau invers. Este afectata de nulitate absoluta orice conventie contrara dispozitiilor de mai sus (art.
2515 CC)
Efectul prescriptiei extinctive consta in stingerea dreptului material la actiune. In consecinta, dreptul subiectiv civil
supravietuieste, ca si obligatia corelativa, astfel incat, in masura in care obligatia este executata de buna voie, dupa ce termenul
de prescriptie s-a implinit, nu se va mai putea cere restituirea, chiar daca cel in folosul caruia a curs prescriptia nu stia ca
termenul de prescriptie era implinit. (art. 2506 al.3 CC)
In ceea ce priveste renuntarea la prescriptie, aceasta poate fi expresa sau tacita, ultimul caz trebuind sa rezulte din manifestari
neechivoce. Obiectul renuntarii la prescriptie poate fi:
1. Renuntarea la prescriptia implinita, situatie in care incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel
2. Renuntarea la benificiul termenului de prescriptie, scurs pentru prescriptia neimplinita, situatie in care se aplica
regulile de la intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului.
Obs. Spre deosebire de dreptul la actiune in sens material, dreptul la actiune in sens procesual este imprescriptibil extinctiv
deoarece reprezinta o expresie al principiului constitutional al liberului acces la justitie. In consecinta, partea interesata se
poate adresa oricand organului de jurisdictie.

Principiile efectului prescriptiei extinctive.
1. Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept subiectiv principal se stinge si dreptul la actiune privind
drepturile subiective accesorii, in afara cazurilor expres prevazute de lege.
Exceptie: art. 2504 CC si se refera la dreptul de ipoteca, astfel, prescriptia dreptului la actiune privind creanta
principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara.
Exista insa doua limite:
Creditorul ipotecar va putea urmari numai bunurile mobile sau imobile ipotecate, insa numai
in limita valorii acestor bunuri
Valoarea capitalului fara accesorii va putea fi obtinuta prin actiunea ipotecara.
2. In cazul prestatiilor succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii, se stinge printr-o
prescriptie deosebita, cu exceptia cazurilor in care prestatiile succesive alcatuiesc prin finalitatea lor un tot unitar.
Obs. Daca nu s-a stins prin prescriptie dreptul de creanta principal, acest principiu se aplica astfel incat nu se stinge
nici dreptul la actiune privind prestatiile succesive ce alcatuiesc dreptul de creanta accesoriu. Pe cale de consecinta,
daca se stinge dreptul principal, se prescriu si prestatiile succesive ce constituie dreptul accesoriu.

Domeniul prescriptiei extinctive.
Prin acesta intelegem sfera drepturilor subiective ale caror actiuni cad sub incidenta prescriptiei extinctive.
Domeniul prescriptiei extinctive in cazul drepturilor patrimoniale.
I. Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta.
Drepturile de creanta, in principiu, indiferent de izvorul lor, sunt prescriptibile extinctiv (art. 2501 al. 1 CC) . exceptie: art. 2237
CC privind drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezervele tehnice care se constituie in asigurarile de viata.
II. Prescriptia extinctiva si drepturile reale accesorii.
Drepturile reale accesorii sunt supuse prescriptiei extinctive, ca regula, in aceleasi conditii ca si dreptul de creanta principal, cu
exceptia dreptului la ipoteca
III. Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale.
Fiind drepturi patrimoniale, potrivit art. 2501 al. 1 CC, drepturile reale sunt supuse prescriptiei extinctive daca legea nu dispune
altfel.

Legea prevede ca urmatoarele actiuni reale sunt imprescriptibile extinctiv:
- Actiunea in revendicare, mobiliara si imobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate privata, in afara de cazurile
prevazute de lege.
- Actiunea in revendicare, mobiliara si imobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate publica a statului sau a
unitatilor administrativ teritoriale.
- Actiunea privind stabilirea dreptului de trecere pe fondul vecinului in favoarea proprietarului fondului care nu
are acces la calea publica
- Actiunea de partaj
- Actiunea negatorie
- Actiunea confesorie prin care se urmareste apararea unui drept de superficie
- Petitia in ereditate
Urmatoarele actiuni reale sunt supuse prescriptiei extinctive:
- Actiunea in revendicare imobiliara, in cazul avursiunii (art. 572 CC) precum si in cazul revendicarii imobiliare a
bunului adjudecat.
- Actiunea in revendicare a animalelor domestice ratacite pe terenul altuia.
- Actiunea confesorie intemeiata pe dreptul de uz, uzufruct, abitatie si servitudine.
- Actiunea in apararea dreptului de administrare, de concesiune si de folosinta cu titlu gratuit corespunzatoare
dreptului de proprietate publica.
CURS DREPT CIVIL
Domeniul prescriptiei extinctive in cadrul drepturilor personal nepatrimoniale
Principiul imprescriptibilitatii drepturilor nepatrimoniale
-este expres prevazut in art 2502(2)
Exceptii:
-actiunea in nulitatea relativa a unui act juridic nepatrimonial
-actiunea in nulitatea relativa a casatoriei
-actiunea in tagada paternitatii atunci cand este introdusa de sotul mamei sau mostenitorii acesteia, de mama sau mostenitorii
acesteia, precum si de mostenitorii tatalui biologic

Probleme speciale privind domeniul prescriptiei extinctive :
1. Valorificarea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei
In aceasta materie, in acele cazuri in care nu exista norme speciale referitoare la imprescriptibilitatea valorificarii dreptului pe
cale de exceptie, valorificarea dreptului subiectiv civil pe cale de exceptie este supusa prescriptiei extinctive in aceleasi conditii
ca si valorificarea dreptului subiectiv pe cale de actiune. Pe cale de consecinta, un drept subiectiv civil prescriptibil pe cale de
actiune este prescriptibil si pe cale de exceptie. In unele cazuri, legea prevede in mod expres imprescriptibilitatea exceptiei ( art
1095 CC prevede in alin 1 prescriptibilitatea actiunii in reductiunea liberalitatilor excesive, iar in alin 3 prevede ca exceptia de
reductiune este imprescriptibila extensiv. Sunt reglementate si situatii din care rezulta prescriptibilitatea exceptiei. Astfel,
potrivit art 1223 (1) CC nulitatea relativa a contractului pt leziune nu poate sa fie opusa pe cale de exceptie atunci cand dreptul
la actiune este prescris.

2. Actiunea in constatare-actiuni prin care se solicita constatarea existentei sau inexistentei unui drept subiectiv civil. Noul CC
prevede in mod expres in art 2502 (2) pct 2 imprescriptibilitatea actiunii in constatare.

3. Actiunile mixte -actiuni prin care reclamantul urmareste in acelasi timp valorificarea unui drept real si al unui drept de
creanta care sunt efectul aceleasi cauze. Tipuri:
-cele prin care se solicita anularea, rezolutiunea sau rezilierea, precum si revocarea unui act juridic prin care s-a constituit sau s-
a transmis un drept real
-cele prin care se solicita executarea unui act juridic constitutiv sau translativ de drepturi reale

Prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea actiunii urmeaza a se determina in functie de situatia concreta. De exemplu,
actiunea in predare a bunului vandut este imprescriptibila daca este intemeiata pe dreptul de proprietate si prescriptibila daca
este intemeiata pe dreptul de creanta.

4. Dualitatea de actiuni
Spre deosebire de actiunile mixte, in cazul dualitatii de actiuni nu este vorba de un act juridic constitutiv sau translativ de
drepturi reale, deci dreptul real si dreptul de creanta nu au aceeasi cauza, astfel incat izvorul dreptului real este preexistent
izvorului dreptului de creanta.
ex: depozitarul contesta dreptul de proprietate al deponentului ;

5. Drepturile potestative ( sau drepturile secundare ) - acele drepturi care, ca regula, nu dau nastere direct la un drept la
actiune, fiind reprezentat de acele prerogative constand in puterea de a da nastere prin manifestarea unilaterala de vointa a
unui efect juridic ce afecteaza interesele unei alte persoane.
Ex: dreptul de alegere in cazul unei obligatii alternative; dreptul tertilor de buna credinta in cazul simulatiei de a opta intre actul
public si actul aparent.
Exceptie: spre deosebire de alte drepturi secundare, dreptul de optiune succesorala trebuie exercitat intr-un anumit termen.

6.Actiunea in repararea prejudiciului moral
Desi prejudiciul este moral, repararea acestuia poate fi atat nepatrimoniala, cat si patrimoniala. Actiunea in repararea
nepatrimoniala a unui prejudiciu moral este imprescriptibila extinctiv (art 253 (1) CC si art 2502 (2) CC) . In schimb, actiunea in
repararea patrimoniala a unui prejudiciu moral este prescriptibila extinctiv.


Termenele de prescriptie extinctiva-intervalul de timp stabilit de lege sau chiar de parti in interiorul caruia trebuie exercitat
dreptul la actiune sub sanctiunea stingerii dreptului material la actiune. Spre deosebire de reglementarea anterioara, potrivit
noului CC termenele de prescriptie pot fi legale sau conventionale. Desi, de regula, termenul de prescriptie nu poate fi
modificat decat prin acordul partilor, potrivit art 1394 CC in toate cazurile in care despagubirea deriva dintr-un fapt supus de
legea penala unei prescripitii mai lungi decat cea civila, termenul de prescriptie a raspunderii penale se aplica si dreptului la
actiune in raspunderea civila.
Termenele de prescriptie extinctiva pot fi, in functie de izvorul lor, legale sau conventionale.
In functie de sfera lor de aplicare:
-termeni generali de prescriptie
-termene speciale
In functie de izvorul normativ:
-termeni de prescriptie stabilite de CC
-termeni stabilite de legi speciale

Termenul general de prescriptie extinctiva-termen ce se aplica ori de cate ori nu isi gaseste aplicatie un termen special de
prescriptie extinctiva intr-un anume caz dat sau partile nu au convenit un alt termen.
Potrivit art 2517 CC termenul general de prescriptie este de 3 ani.

Termene speciale de prescriptie extinctiva.
Exemple: CC stabileste urmareste urmatoarele termene speciale de prescriptie:
-termenul de 10 ani aplicabil actiunilor reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile sau nu sunt supuse unui alt
termen de prescriptie
-termenul de 10 ani privind actiunile in repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortura ori acte de
barbarie sau, dupa, caz, acelui cauzat prin violenta sau agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane
aflate in imposibilitatea de a isi exprima vointa.


Cursul prescriptiei extinctive
In aceasta materie avem o regula generala, prevazuta in art 2523 CC, in conformitate cu care prescriptia extinctiva incepe sa
curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, dupa imprejurari, nasterea lui.
Reguli speciale privind inceputul prescriptiei extinctive:
1. In cazul obligatiilor de a da sau de a face, prescriptia incepe sa curga de la data cand obligatia devine exigibila si debitorul
trebuia sa o execute.
2. In cazul actiunilor in restituirea prestatiilor facute in temeiul unui act juridic anulat ori desfiintat pe cale rezolutiunii sau pt
alta cauza de ineficacitate prescriptia incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii prin care a fost desfiintat actul
sau de la data de la care declaratia de rezolutiune sau reziliere a devenit irevocabila.
Exceptie: situatia in care actiunea in restituirea prestatiei are caracterul unei actiuni reale imprescriptibile extinctiv.
3. In cadrul prestatiilor succesive, prescriptia incepe sa curga de la data la care fiecare prestatie devine exigibila, iar daca
prestatiile alcatuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestatie a devenit exigibila.
4. In cazul asigurarii contractuale,prescriptia incepe sa curga de la expirarea termenelor legale sau conventionale pt plata primei
de asigurare, respectiv pt plata indemnuzatiei sau dupa caz a despagubirilor datorate de asigurator.
5. Actiunea in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe ss curga de la data cand pagubitul a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
6. In ceea ce priveste prescriptia actiunii in anularea unui act juridic trebuie sa facem urmatoarele distinctii :
a. in caz de violenta, din ziua cand aceasta a incetat
b. in cazul dolului, in ziua cand a fost descoperit
c. in caz de eroare ori in celelalte cazuri de anulare, din ziua cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal ori cel chemat de lege
sa ii incuvinteze sau sa ii autorizeze actele a cunoscut cauza de anulare, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data incheierii actului
juridic.
In conformitate cu art 2529 (2) CC, in cazurile in care nulitatea relativa poate fi invocata de o terta persoana, prescriptia incepe
sa curga daca prin lege nu se dispune altfel de la data cand tertul a cunoscut despre cauza de anulare.
Obs :
Aceste reguli generale nu se aplica in cazul in care, prin lege, se prevede un alt moment de la care prescriptia incepe sa curga.
ex: art 301 CC prevede momente speciale de la care incepe sa curga termenul de 6 luni in anularea .casatoriei
Suspendarea prescriptiei extinctive.
Suspendarea este acea modificare a cursului prescriptiei extinctive care consta in oprirea de
drept a curgerii termenului de prescriptie pe timpul cat dureaza situatiile care il pun pe titularul
dreptului la actiune in imposibilitate de a actiona.
Obs. Pentru a opera suspendarea, imprejurarile care constituie cauza de suspendare trebuie sa apara
inainte de implinirea termenului de prescriptie. Daca aceste cauze apar inainte de inceperea cursului
prescriptiei, efectul este acela de amanare/ intarziere a inceputului prescriptiei extinctive. ( Y )
Cauze de suspendare.
1. Cauze generale (2532 CC): Prescriptia nu incepe sa curga, sau daca a inceput sa curga se
suspenda:
a. intre soti cat timp dureaza casatoria si nu sunt separati in fapt.
b. Intre parinti, tutore sau curator si cei lipsiti de capacitate de exercitiu, sau capacitate
restransa, ori intre curator si cei pe care ii reprezinta cat timp dureaza ocrotirea si
socotelile nu au fost date si aprobate.
c. Intre orice persoana care in temeiul legii, al unei hotarari judecatoresti sau al unui
act juridic, administreaza bunurile altora si cei al caror bunuri nu sunt administrate,
cat timp administrarea nu a incetat si socotelile nu au fost date si aprobate.
d. In cazul in care cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa nu are reprezentant sau ocrotitor legal, in afara de cazurile in care exista o
dispozitie legala contrara.
e. Cat timp debitorul, in mod deliberat ascunde creditorului existenta datorie sau
exigibilitatea acesteia.
f. Pe intreaga durata a negocierilor purtate in scopul rezolvarii pe cale amiabila a
neintelegerilor dintre parti, insa numai daca acestea au fost tinute in ultimele 6 luni
inainte de expirarea termenului de prescriptie.
g. In cazul in care cel indreptatit la actiune trebuie sau poate sa foloseasca o anumita
procedura prealabila, cum sunt reclamatia administrativa, incercarea de impacare,
sau altele asemenea, cat timp nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca rezultatul
unei astfel de proceduri, insa nu mai mult de 3 luni de la declansarea procedurii,
daca prin lege sau contract nu se prevede un alt termen.
h. In cazul in care titularul dreptului, sau cel care l-a incalcat, face parte din fortele
armate ale Romaniei, cat timp acesta se afla in stare de mobilizare sau razboi.
i. In cazul in care cel impotriva caruia curge prescriptia este impiedicat dintr-o cauza
de forta majora sa faca acte de intrerupere cat timp nu a incetat aceasta
impiedicare. Atunci cand forta majora este temporara, nu reprezinta o cauza de
suspendare decat atunci cand intervine in ultimele 6 luni ale termenului de
prescriptie.



2. Cauze speciale, cand se refera la alte cauze prevazute de lege (2532 pct. 10 CC)
a. Exista 3 cauze de suspendare in materie succesorala:
1. Prescriptia nu curge in contra creditorului defunctului, in ceea ce
priveste creantele pe care acestia le au asupra mostenirii, cat timp
mostenirea nu a fost acceptata de succesibili, ori, in lipsa acceptarii,
cat timp nu a fost numit un curator care sa ii reprezinte.
2. Prescriptia nu curge nici contra mostenitorilor defunctului, cat timp
acestia nu au acceptat mostenirea, ori nu a fost numit un curator
care sa ii reprezinte.
3. Prescriptia nu curge contra mostenitorilor in privinta creantelor pe
care acestia le au asupra mostenirii, de la data acceptarii mostenirii,
si pana la data lichidarii ei.
Efectele suspendarii:
Efectul general este prevazut in art. 2534 al.1 CC, potrivit cu care, de la data cand cauza de suspendare a
incetat, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se pentru implinirea termenului si termenul scurs inainte de
suspendare.
Efectul special consta in faptul ca prescriptia nu se va implini mai inainte de trecerea unui termen de 6
luni de la data cand suspendarea a incetat, cu exceptia termenului de prescriptie mai scurt 6 luni, care
nu se vor implini decat dupa trecerea unui termen de 1 luna de la incetarea suspendarii.
Beneficiul si extinderea efectului suspendarii.
Potrivit art. 2535 CC, suspendarea prescriptiei poate fi invocata numai de catre cel impiedicat sa faca
actul de intrerupere afara de cazul in care legea dispune altfel.
Suspendarea opereaza de drept (ope legis) la intervenirea cauzei de suspendare.
In cazul in care obligatia corelativa dreptului a fost garantata de un fideiusor, suspendarea prescriptiei
fata de debitorul principal ori fata de fideiusor, produce efecte in privinta amandorura (fideiusor =
garant personal).
In ceea ce priveste obligatiile indivizibile, suspendarea prescriptiei fata de unul dintre creditori, sau dupa
caz, debitor, produce efecte si fata de ceilalti.
La fel, in cazul obligatiilor solidare, suspendarea prescriptiei fata de unul dintre creditorii solidari poate fi
invocata si de catre ceilalti creditori solidari, iar suspendarea prescriptiei fata de unul dintre debitorii
solidari produce efecte si fata de ceilalti debitori.

INTRERUPEREA PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE. Inseamna modificarea cursului prescriptiei, constand in
inlaturarea prescriptiei scurse inainte de cauza de intrerupere si inceperea unei alte prescriptii extinctive
(2537 CC):
1. Printr-un act voluntar de executare sau prin recunoastearea in orice alt mod a dreptului a carui
actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia
2. Prin introducerea unei cereri de chemare in judecata sau de arbitrare, prin inscrierea creantei la
masa credala (in cadrul procedurii insolventei), prin depunerea cererii de interventie in cazul
executarii silite pornite de alti creditori, sau prin invocarea pe cale de exceptie a dreptului a
carui actiune se prescrie.
3. Prin constituirea ca parte civila pe parcursul urmaririi penale sau in fata instantei de judecata
pana la inceperea cercetarii judecatoresti. In cazul in care despagubirile sa acorda potrivit legii
din oficiu, inceperea urmaririi penale intrerupe prescriptia extinctiva, chiar daca nu a avut loc
constituirea de parte civila.
4. Prin orice act in folosul caruia curge prescriptia este pus in intarziere.
5. Alte cazuri prevazute de lege.

Efectele intreruperii: rezulta chiar din definitie, stergerea prescriptiei extinctive incepute inaintea
aparitiei cauzelor de intrerupere, si inceperea, dupa intrerupere, a cursului unei noi prescriptii
extinctive.
Beneficiul si intinderea efectului intreruperii. Potrivit art. 2542 al.1 CC, efectele intreruperii profita celui
de la care emana actul intreruptiv, si nu pot fi opuse decat celui impotriva caruia a fost indreptat un
asemea act, in afara de cazul in care legea dispune altfel.
Obligatiile garantate de fideiusor, cele indivizibile si solidare, extinderea efectului intreruparii este
acelasi ca si in cazul suspendarii, cu exceptia cazului in care intreruperea prescriptiei fata de un
mostenitor al codebitorului solidar nu produce efecte fata de ceilalti codebitori, decat pentru partea
acelui mostenitor, chiar daca este vorba despre o creanta ipotecara.
Repunerea in termenul de prescriptie extinctiva. Este reglementata in art. 2522 si se refera la acea
situatie in care titularul dreptului la actiune nu si-a exercitat acest drept din motive temeinice in
termenul de prescriptie. In ceea ce priveste domeniul repunerii in termenul de prescriptie, putem spune
ca acesta incepe unde inceteaza culpa si inceteaza unde incepe forta majora.
Potrivit art. 2522 al.2 CC, cel care invoca repunerea in termen trebuie sa-si excercite dreptul la actiune
intr-un termen de 30 de zile de la incetarea motivelor care au justificat depasirea termenului de
prescriptie.
In ceea ce priveste implinirea prescriptiei extinctive, cele stabilite pe saptamani, luni sau ani se
implinesc in ziua corespunzatoare din ultima saptamana, luna sau din ultimul an. In cazul celor calculate
pe zile sau pe ore, termenul se calculeaza pe zile libere, in sensul ca nu se iau in calcul prima si ultima zi a
termenului de prescriptie.
Drept Civil. Ultimul curs.
Persoanele
CAPACITATEA DE FOLOSINTA A PERSOANEI FIZICE.
Personalitatea juridica presupune si existenta capacitatii civile, capacitatea civila fiind o capacitate de
ramura, respectiv de drept civil.
Capacitatea civila cuprinde capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Capacitatea de folosinta este acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea de a avea drepturi
si obligatii civile.
Capacitatea de exercitiu este tot o aptitudine a persoanei de a dobandi si exercita drepturi civile
concrete, precum si de a-si asuma obligatii civile concrete prin incheierea de acte juridice civile.
Noul cod civil da o definitie legala capacitatii de folosinta in art. 34, potrivit cu care capacitatea
de folosinta este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii civile.

Inceputul capacitatii de folosinta. Regula este cea potrivit cu care capacitatea de folosinta incepe de la
nasterea persoanei (art. 35 CC). Exceptia este cea prevazuta de art. 36 CC potrivit cu care drepturile
copilului sunt recunoscute de la conceptie, insa numai daca el se naste viu (infans conceptus pronato
habetur de qvoties de commodis aeius agitur)
Trebuie intrunite cumulativ doua conditii: sa fie vorba de dobandirea de catre copil a unor drepturi, si nu
de asumarea unor obligatii, iar cea de-a doua, copilul sa se nasca viu dar nu si viabil (poa sa dea coltu
dupa).
Timpul legal de conceptiune al copilului. Potrivit art. 412 CC, intervalul de timp cuprins intre a
300-a si a 180-a zi inaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se calculeaza zi cu zi.
Art 412 contine 2 prezumtii: prima este aceea potrivit cu care o sarcina nu poate dura mai mult de 300
de zile si mai putin de 180 de zile. Aceasta prezumtie este o prezumtie relativa, fapt care rezulta din art.
412 al. 2 CC, in conformitate cu care prin mijloace de proba stiintifice se poate face dovada conceptiunii
copilului chiar in afara acestui interval.
Cea de-a doua prezumtie, este cea potrivit cu care conceptiunea copilului poate avea loc in orice zi a
intervalului de 121 de zile. Si aceasta prezumtie este una relativa, in sensul ca se poate face dovada
conceptiunii copilului intr-o anumita perioada din timpul de 121 de zile.
Declararea nasterii se face pe baza unui certificat constatator al nasterii, care se elibereaza de
unitatea sanitara, certificat in care este trecuta data nasterii, anul, luna, ziua, ora, minutul, locul nasterii
si sexul copilului. In baza acestui certificat se face inregistrarea nasterii in registrul de stare civila, in care
sunt trecute toate mentiunile de mai sus, cu exceptia orei si minutului nasterii.

Declararea nasterii trebuie facuta intr-un termen de 15 zile de la data nasterii, inclusiv
inregistrarea in registrul de stare civila. Daca se depaseste timpul de 15 zile, dar inainte de a se implini
un an se poate face declararea tardiva a nasterii, numai cu aprobarea primarului. Dupa trecerea
termenului de un an, inregistrarea nasterii se poate face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti
definitive.
Caracterele juridice ale capacitatii de folosinta.
a. Legalitatea. Capacitatea de folosinta este reglementata de lege si ea excede vointei
persoanelor fizice.
b. Generalitatea, in sensul ca ea presupune ca persoana fizica sa aiba aptitudinea de a avea
drepturi si obligatii civile in general. Generalitatea presupune ca toate persoanele fizice au
capacitate de folosinta, precum si faptul ca aceasta nu se confunda cu totalitatea drepturilor
pe care le poate dobandi o persoana, ci exprima aptitudinea generala si abstracta de a le
dobandi.
c. Inalienabilitatea, in sensul ca aceasta capacitate nu poate face obiectul unor acte juridice de
renuntare sau instrainare, nici in tot si nici in parte (art 29 al.2 CC)
d. Intangibilitatea capacitatii, care inseamna faptul ca nicio persoana nu poate fi limitata sau
ingradita in capacitatea de folosinta, decat in cazurile si conditiile prevazute de lege. Art 29
In consecinta, capacitatea reprezinta regula, si se prezuma ca orice persoana are capacitate de
folosinta, iar incapacitatile de folosinta reprezinta exceptia, si in consecinta trebuie prevazute in
mod expres de lege.
e. Egalitatea, in sensul ca c.d.f este recunoscuta tuturor persoanelor (art. 28 al. 1 CC),
indiferent de sex, rasa, nationalitate religie grad de cultura origine (art. 30 CC)
f. Universalitatea capacitatii de folosinta potrivit cu care aceasta este recunoscuta tuturor
persoanelor fizice.
Pentru a determina concret continutul capacitatii de folosinta trebuie sa respectam urmatoarele reguli,
si anume :
1. Acest continut se afla prin raportarea la sistemul legislativ al unui stat, in vigoare la un moment
dat.
2. Potrivit cu care SFERA continutului se determina prin luare in considerare a ingradirilor
prevazute de lege a capacitatii de folosinta.
3. In stabilirea continutului vor fi avute in vedere nu numai izvoarele de drept civil, ci si legislatia
din cadrul altor ramuri de drept, dar numai in masura in care contine elemente ale capacitatii de
folosinta.
4. Continutul capacitatii de folosinta se refera la drepturi si obligatii civile si nu de alta natura
apartinand altor ramuri de drept.




Sfarsitul capacitatii de folosinta (moartea persoanei fizice)
Moartea poate fi fizic constatata sau constatata printr-o hotarare judecatoreasca declarativa de moarte.
In cazul mortii constatata fizic, ea se face pe baza unui certificat medical constatator al decesului care se
intocmeste de catre medic si in care se mentioneaza cauza mortii, data si locul decesului. Pe baza unui
certificat medical se face inregistrarea decesului la oficiul de stare civila de la locul decesului,
inregistrare care presupune intocmirea actului de deces, si eliberarea unei adeverinte de inhumare.
Dupa inregistrarea decesului, ofiterul de stare civila are obligatia de a comunica acest fapt primariei
localitatii unde se pastreaza actul de nastere.
Inregistrarea decesului trebuie facuta in 3 zile de la data incetarii din viata, iar in cazul mortii violente, in
termen de 48 de ore. In cazul in care se depaseste acest termen, intocmirea actului de deces se va putea
face numai cu aprobarea Parchetului.
Disparitia persoanei fizice. Exista situatii in care o persoana fizica poate sa dispara fara sa se fi
constatat decesul acesteia. In ceea ce priveste persoana disparuta, ea este considerata a fi in viata, atat
timp cat nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte definitiva (art. 53 CC). In consecinta, persoana
disparuta isi pastreaza capacitatea de folosinta care nu este afectata in niciun fel.
In masura in care persoana disparuta si-a numit un administrator sau un mandatar general, deschiderea
unei curatele are un caracter supletiv. In caz contrar, este obligatorie instituirea tutelei (art. 178 lit. D,
art. 110 CC)
Atunci cand persoana disparuta reapare sau sunt vesti din care rezulta ca este in viata, instanta va putea
dispune ridicarea curatelei la cererea persoanei interesate.
Declararea judecatoreasca a mortii (art. 49-57 CC si 931-938 din CDPC), astfel, potrivit art. 49 in
cazul in care o persoana este disparuta si exista indicii ca a incetat din viata, aceasta poate fi declarata
moarta prin hotarare judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin 2
ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca aceasta era in viata.
Calcularea termenului de 2 ani :
- Atunci cand exista dovezi certe privind ziua ultimelor informatii sau indicii (aceste ultime
informatii se stabilesc prin inscrisuri, martori, etc.)
- Atunci cand nu exista dovezi cu privire la ziua ultimelor stiri. In aceasta situatie, termenul de
2 ani incepe sa curga de la sfarsitul lunii in care s-au primit ultimele informatii, iar in cazul in
care nu se poate stabili nici luna, de la sfarsitul anului calendaristic.
Cazuri speciale de declarare judecatoreasca a mortii:
- Sunt prevazute in art 50 al. 1 CC si se refera la acele situatii in care o persoana dispare in
imprejurari deosebite (inundatii, cutremure, catastrofe de cale ferata si catastrofe aeriene,
naufragiul, in cazul unor fapte de razboi si in alte imprejurari asemanatoare). Pentru a se
declara judecatoreste moartea, trebuie sa fie indeplinite doua conditii:
a. Persoana sa fi disparut intr-o situatie exceptionala
b. Sa fi trecut cel putin 6 luni de la data imprejurarii disparitiei persoanei respective.
Pe cale de exceptie, potrivit art. 50 al.3 CC, nu mai trebuie asteptata intrunirea
termenului de 6 luni atunci cand este sigur ca decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate
fi gasit sau identificat.s