Dragi ascultatori, bine v-am gasit la o noua emisiune despre nchinare.

As vrea sa va
impartasesc in seara aceasta cateva ganduri despre piedicile care apar in inchinarea noastra.
Din pacate acestea exista si nu sunt putine, dar Dumnezeu in intelepciunea Sa ne invata si
cum sa ne ferim de ele si cum sa putem aduce o jertfa placuta inaintea Lui. Nu voi putea
acoperi in seara aceasta toate aceste piedici, dar as vrea sa aflam cateva mai importante,
care ne pot afecta pe fiecare din noi.
In primul rand, cea mai mare piedica in inchinare despre care ne vorbeste Scriptura este
pacatul. Dumnezeu vorbeste prin Isaia 1:10-15 Ascultai cuvntul Domnului, cpetenii ale
Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! Ce-Mi trebuie Mie
mulimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt stul de arderile de tot ale berbecilor i de
grsimea vieilor; nu-Mi place sngele taurilor, oilor i apilor. Cnd venii s v nfiai
naintea Mea, cine v cere astfel de lucruri, ca s-Mi spurcai curile? Nu mai aducei daruri
de mncare nefolositoare, cci Mi-e scrb de tmie! Nu vreau luni noi, Sabate i adunri
de srbtoare, nu pot s vd nelegiuirea unit cu srbtoarea! Ursc lunile voastre cele noi i
praznicele voastre; Mi-au ajuns o povar, nu le mai pot suferi. Cnd v ntindei minile, mi
ntorc ochii de la voi; i orict de mult v-ai ruga, n-ascult, cci minile v sunt pline de
snge! Dumnezeu nu priveste cu placere spre inchinarea adusa de oamenii care traiesc in
pacat. Ea poate fi reusita din punct de vedere uman, poate fi dramatica, emotionanta, dar pe
Dumnezeu nu il impresioneaza cu nimic. Dumnezeu nu poate privi cu placere spre pacat, de
aceea, inchinarea omului nesincer este una urata de Dumnezeu. Vreau totusi sa fac o
precizare, pentru a nu crea confuzie in randul credinciosilor sinceri care il cauta pe
Dumnezeu din toata inima. Cand vorbim de pacat, ma refer aici la acele pacate facute cu
voia, si fara nici o remuscare, pe care oamenii doar incearca sa le ascunda sub niste gesturi
pioase, atunci cand vin la inchinare. Nu vorbesc despre faptul ca ne simtim ca niste pacatosi,
ca niste oameni care stiu ca nimic bun nu locuieste in noi... Aceasta este o stare care de fapt
arata pocainta. Sa nu ne fie teama de acest sentiment, ci mai degraba sa ne temem atunci
cand suntem indiferenti si insensibili la Cuvantul lui Dumnezeu.
In al doilea rand, o alta piedica este lipsa cunoasterii voii lui Dumnezeu. Oamenii tind de
multe ori sa se inchine fara a stii de fapt care e voia lui Dumnezeu. Am amintit pe scurt de
aceasta problema cand am vorbit despre inchinarea in duh si adevar, unde samaritenii se
inchinau lui Dumnezeu fara a stii mai nimic despre El, sau amestecand adevarul lui
Dumnezeu cu tot felul de superstitii. O inchinare care nu este placuta lui Dumnezeu este si
aceasta, a ne inchina dupa mintea noastra, fara a tine seama de ce asteapta El de la noi.
Astfel ajungem de multe ori sa urmarim doar senzationalul si spectacolul, fara ca inima
noastra sa fie deschisa pentru Dumnezeu. Intotdeauna Dumnezeu cauta oameni ce I se
inchina cu dorinta de a face voia Lui. Apostolul Pavel a avut doar doua intrebari in momentul
in care Isus i s-a descoperit pe drumul Damascului: Cine esti Tu, Doamne? Si Ce vrei sa fac?
Astfel de atitudine asteapta Dumnezeu si de la noi. Sa nu ne lasam furati doar de frumusetea
unor momente trecatoare sau a unor daruri care ni se par mai speciale, ci sa nu ne abatem
atentia de la Dumnezeu, care trebuie sa fie intotdeauna in centrul inchinarii noastre.
In al treilea rand, o piedica in inchinare sunt relatiile cu ceilalti credinciosi. Matei 5:23-24
spune: Aa c, dac i aduci darul la altar, i acolo i aduci aminte c fratele tu are ceva
mpotriva ta, las-i darul acolo naintea altarului i du-te nti de mpac-te cu fratele tu;
apoi vino de adu-i darul. De multe ori inchinarea noastra are de suferit pentru ca noi,
credinciosii, acceptam sa rupem relatiile unii cu altii, pentru tot felul de motive copilaresti.
Certuri de genul celei purtate de ucenici, cand voiau sa afle care este cel mai mare dintre ei
sunt prea des in mijlocul nostru, si de multe ori cand ne cerceteaza Dumnezeu tacem si noi
din gura de rusine, ca si ucenicii, dandu-ne seama ce copii am fost. Dorinta de a ne impune
punctul de vedere e unul din cele mai dese motive pentru care relatiile noastre au de suferit.
Dar sa nu uitam ca nu doar relatiile noastre unii cu altii sufera. Sufera si relatia noastra cu
Dumnezeu, care uraste certurile si vrajba dintre noi. Este nevoie sa invatam din nou un
adevar esential daca vrem ca inchinarea noastra sa aiba parte de prezenta lui Dumnezeu
intre noi. In Efeseni ni se spune ca Hristos nu a murit doar pentru pacatele noastre ci si
pentru a ne face pe toti una in El si sa surpe zidul care ne despartea. Va rog sa incercati data
viitoare la inchinare, cand va ganditi la jerfa Domnului, sa va ganditi ca El a murit pe cruce ca
sa faca din noi un singur trup. Asa ca cel de langa noi este la fel de important ca si noi in ochii
Domnului. Este adevarat, intotdeauna vor aparea conflicte, si este normal sa apara, pentru
ca suntem diferiti. Dar nu absenta conflictelor dintre noi ne face mai sfinti, ci modul cum
alegem sa le abordam. Daca invatam sa cautam impacarea atunci cand relatiile se rup, daca
invatam sa renuntam la opinia personala cand vedem ca facem mai mult rau decat bine,
atunci Dumnezeu va privi cu placere la inchinarea noastra si vom vedea ca si relatiile noastre
se imbunatatesc.
In ultimul rand, o piedica in inchinare este modul cum ne folosim darurile. Pe de o parte,
sunt mult prea multi critici in adunarile noastre. Oameni care nu misca un deget sa faca ceva,
dar care stiu cum trebuie sa fie totul facut. Acesti oamenii, in loc sa caute sa foloseasca
darurile lor pentru a aduce o inchinare placuta Domnului si pentru a zidi biserica, ii
demoralizeaza si pe cei mai slabi sa renunte la slujirea lor. Astfel, apar oameni care gandesc
ca As sluji si eu... daca as fi la fel de bun ca si.... In Vechiul Testament, nu toti oamenii
aduceau aceleasi jertfe. Unii care erau mai instariti aduceau jerfe mai consistente, cei mai
saraci aduceau jertfe mai putin costisitoare. Singura asemanare era ca jerfa trebuia sa fie
fara cusur. Datorita parerii prea bune sau prea putin bune despre noi, scapam din vedere
acest aspect. Atunci cand ne inchinam, trebuie sa aducem ce avem mai bun inaintea
Domnului. Chiar daca darul nostru nu este cel mai stralucitor din adunare, chiar daca este,
Dumnezeu apreciaza jertfa, sacrificiul care il facem pentru a aduce acea inchinare. Nu exista
loc de comparatie in biserica. Nu este un concurs cu premii, o competitie de castigat, ci este
un loc unde oamenii dau ce au mai bun lui Dumnezeu si unii altora. Cei care sunt foarte
talentati la un lucru, sa nu creada ca pot sa se leneveasca in lucrul lor si ca Dumnezeu ii va
primi asa. Cei care nu au asa talent, sa nu renunte sa creasca si sa se lase doborati de
comparatia cu altii. Toti trebuie sa dam ce avem mai bun si aici este valabil principiul
Scripturii: Celui care i s-a dat mult i se va cere mult.
Pe scurt, acestea ar fi problemele mai uzuale care impiedica inchinarea noastra. Ceea ce
sper, este ca Dumnezeu sa ne ajute sa le putem indeparta din mijlocul nostru, pentru a
putea, cu o inima si un gand, cu tot ce avem mai bun, sa ii dam Domnului inchinarea noastra
in asa fel in cat El sa gaseasca placere in a fi prezent in mijlocul nostru. Chiar daca suntem
oameni pacatosi, slabi, fara multe daruri, atata vreme cat inima noastra tanjeste dupa
Dumnezeu, sunt sigur ca nu ne vom impiedica de nimic in dorinta de a-i fi placuti Domnului si
a ne inchina placut Lui.