2.

1 Dragostea si familia
Dupa Gerald Calot Parsons ca si P. Osterith, familia este de foarte mare importanta in structurarea si formarea
personalitatii copilului. Parintii influenteaza copii prin conceptia lor despre lume si vaiat dar si prin
comportamentele lor in care actioneaza temperamente, atitudini, dorinte, intolerante etc. Influenta familiei privind
alegerea profesiunii este in scadere in familia moderna. Mama influenteaza mai mult formarea laturii afective,
tatal actioneaza asupra identitatii si autoritatii, iar fratii si surorile desi constituie un cadru de rivalitate creeaza si
un cadru existential de securizare. Porot ssustine ca parghia afectiva constituie liantul cel mai pretios al
personalitatii in familie contribuind si la constituirea de functii reglatoare, socializatoare in dezvoltare. lti autori
acorda acest rol parentalitatii. Din punct de vedere afectiv, caracteristicile mediului familial sunt dispersate intre
securitatea psihologica si echilibrul psihic, pe de!o parte si caracteristicile contrare acestora, pe de alta parte.
Intre dragoste si familie exista o stransa interdependenta, fiind foarte greu de separat una de alta. Dragostea este
piatra de temelie pentru buna desfasurare a vietii de familie iar familia ofera cadrul de manifestare si implinire a
dragostei. "amilia trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii#
a$ functia biologic!sexuala,
b$ functia de reproducere,
c$ functia economica,
d$ functia psiho!afectiva %este functia care ne intereseaza cel mai tare$&un climat pozitiv asigura menbrilor sai
posibilitatea recreerii si reconfortarii. 'elatiile interpersonale fiind prin excelenta relatii informale, afective,
favorizeaza comunicarea si detensionarea, recompensarea si sustinerea afectiva in cadrul actului interpersonal.
Prin intermediul acestui climat, individul isi satisface trebuinele sale de siguranta si apartenenta, fiind# ferit# astfel
de sentimentele reci de izolare si insingurare.
e$ functia educationala.
De asemenea, prezinta o mare importanta modul in care nivelul unitatii si coeziunii comportamentale ale
membrilor cuplului con(ugal permite buna integrare a vietii si activitatii copiilor. )i in aceasta privinta, cercetarile
si analizele pe cupluri au condus la conturarea unei tipologii. Iata cateva modele de conduita maritala si efectele
lor#
a$parintii prea uniti# este cazul unor cupluri tinere, in cadrul carora manifestarile reciproce de dragoste apar cu
frecventa cea mai mare fata de alte acte interpersonale si a caror copii, in loc sa constituie o legatura suplimentara
intre ei, sunt perceputi ca elemente care (eneaza. Drept consecinta, copii se simt puternic frustrati, considerandu!
se intrusi in grupul parental&
b$ parintii negli(enti sunt acei parinti care traiesc in lumea lor aparte, profund separata de cea a copiilor, nefiind
suficient de disponibili pentru copii lor, care isi fauresc un univers separat. *xcesul de libertate acordat de catre
unii parinti este considerat de catre copii o dovada a faptului ca sunt negli(ati. Cand isi consulta parintii pentru a
lua o decizie, de obicei li se replica# +"a ce vrei,+. )i in acest caz, drept consecinta, apar la nivelul personalitatii
copilului puternice stari de frustrare si nemultumire&
c$ parintii infantili& reprezentant tipic este +femeia!copil+ care trece de buna voie de sub autoritatea tatalui sub cea
a sotului, fara sa!si asume nici un fel de raspundere privind sarcinile familiale. In asemenea familie, imaginea
mamei ofera un model fiarte slab copiilor, in special fetelor, iar cea a tatalui apare ca fiind extrem de dominatoare.
*xista si unele cupluri in care regasim +barbatul!copil+, ceea ce inseamna ca responsabilitatile privind activitatea
familiala revine in exclusivitate sotiei. Drept urmare, privitor la influentele negative exercitate asupra copiilor,
situatia se prezinta invers# imaginea tatalui apare foarte stearsa iar cea a mamei! hiperdominatoare& parintii care
nu se inteleg& copilul antrenat in certurile parintilor sai, sesizeaza destul de corect sentimentul adevarat care poate
ca!i leaga totusi pe parinti insa, cu toate acestea, este tulburat prin incercarea de a stabili de partea cui este,
deoarece luand partea unuia, trebuie sa!l acuze sau sa!l atace pe celalalt. In consecinta, poate sa apara o
accentuata perturbare a copilului, precum si o devalorizare a parintilor fata de el.
Dar sa revenim la +spatiul vital+ al celor -, . sau cel mult / camere, in care inca cel mai frecvent doua sau trei
generatii %bunici, familia nucleara si copiii$isi desfasoara viata intr!o consonanta cifrica pagubitoare. )i cu cat
apropierea +spatiala+ creste, cu atat intimitatea psihologica scade. Permeabilitatea fonica a peretilor despartitori ai
camerelor nu numai intre vecini, dar si intre dormitoarele parintilor si copiilor creeaza adevarate +surse
informationale+ de stres interpersonal, alaturi de utilizarea in comun a aceluiasi grup sanitar. Desigur si gusturile
si optiunile de +program+ cotidian ale cuplurilor din generatii diferite, silite +din necesitate+ sa locuiasca
impreuna, creeaza alte tensiuni zilnice. Cei care vor sa asculte muzica ii deran(eaza pe cei care vor sa doarma,
telefilii inveterati ai varstei a III!a ii solicita si ii capteaza intru aceleasi +pasiuni+ energofage pe cei mici %pe care
daca tot ii supravegheaza, macar sa +nu se plictiseasca+$, sotii stresati de ideea de a nu fi surprinsi, se iubesc +pe
furate+, a(ungand sa!si transforme treptat relatia fireasca intr!o adevarata culpa,caci insomnia frecventa a
batranilor si auzul fin dublat de curiozitate al copiilor, sunt factori psihologici care nu pot fi ignorati, etc.
Iata cateva dintre +avanta(ele+psihologice ale vietii familiale in conditiile apartamentului de bloc. "actorii
materiali ambientali au un efect psihologic, pe care oricat ne!am stradui sa!i ignoram, eludam sau mistificam, ei
actioneaza cu penetranta si precizie de laser in constiintele umane, in sfera trebuintelor, aspiratiilor si implicit in
cea a comportamentelor. )tilul impersonal este +stilul de viata+, iar stilul de viata +este impus+, deturnat sau
deformat si de ambientul cotidian, si de disponibilul de buget, si de +pre(udecatile+ coexistentiale aderente.
Calitatea vietii familiale este determinata atat din exterior!cadru sociocultural, nivel de satisfacere a nevoilor
materiale %de la hrana si spatiu locuibil la buget, confort, posibilitati de consum cultural si trai civilizat$! cat si din
interior!calitatea relatiilor interpersonale. ceasta din urma poate fi estimata prin intermediul mai multor
indicatori asa zisi +subiectivi+, dar al caror impact este esential in orice predictie familiala#
0 climatul socio!afectiv&
0 +bunastarea sexuala+&
0 autenticitatea si completitudinea comunicarii intre parteneri si copii lor&
0 pastrarea unui echilibru dinamic intre fuziune si autonomie psihologica&
0 fluenta granitelor intergenerationale&
0 coerenta si consensul modelelor de rol con(ugal si parental oferite copiilor in procesul de educatie&
0 gradul de confort si securizare psihica rezultat din sentimentul apartenentei familiale, ca antidot al singuratatii si
abandonulul dezechilibrant&
0 sanatatea psihica si somatica a membrilor familiei&
0 capacitatea de pastrare si transmitere a modelelor spiriual!valorice pozitive, pro sociale.
'elatiile parentale si viziunea asupra socializarii
1. 1ernstein considera ca socializarea este +procesul in cursul caruia un copil dobandeste o identitate culturala
determinata si reactioneaza, in acelasi timp, la aceasta identitate+. m ales aceasta definitie dintre multe altele
pentru a scoate in evidenta faptul ca sicializarea implica si o reactie pozitiva din partea copilului la valorile,
conceptiile sau modelele de comportare transmise in vederea formarii si integrarii sociale punct.
In familia traditionala se manifesta in mare masura aceasta reactie pozitiva, deoarece conflictele intre generatii
erau mult mai putine si netolerate de comunitate. In acest context, relatiile parentale nu implicau conotatii
deosebite si nici abateri semnificative de la norma. Dupa cum am evidentiat, ierarhia era foarte clara, fiecare stia
ce are de facut, stia de cine trebuie sa asculte, Copiii +suportau+ autoritatea tatalui si, in lipsa acestuia, pe cea a
mamei, care simtea si ea nevoia sa aiba autoritate asupra cuiva. Insa, forma de manifestare a autoritatii materne
era +indulcita+ de afectivitatea, sensibilitatea si iubirea cu care mama isi incon(ura proprii copii.
'olul mamei in familia traditionala era foarte important, pentru ca personalitatea ei constituia punctul de plecare
pentru construirea si structurarea elementelor statornice din comportamemtul copilului. De gradul in care relatia
cu mama era crispata sau relaxata, de masura in care aceasta persoana era acesibila2inaccesibila, depindea
increderea sau neincredera copilului, cura(ul sau teama, optimismul sau pesimismul acestuia. Daca, mai
tarziu, copilul se va manifesta agresiv sau revendicativ sau supus si docil, originea acestor comportamente
relationale se regaseste in modul in care mama a raspun nevoii de afectiune a copilului, in atitudinea ei fata de
lucruri, evenimente sau persoane, fata de el insusi.
Desigur ca, rolul mamei a ramas la fel de important si in familia moderna, numai ca, in familia traditionala, gradul
de implicare al acesteia era destul de mic, in conditiile i care nu imbratisase inca o cariere profesionala si nu avea
alte atributii decat pe plan familial. 'eceptivitatea fata de nevoile si starile emotionale ale copilului era mica iar
ceea ce creea impresia unei armonii familiale nu deriva din gradul de implicare afectiva, ci din norme si obiceiuri,
traditii si cutume, care cereau o familie coeziva, unitara, cu accente pe functionalitate si instrumentalitate, si mai
putin pe emotionalitate si expresivitate.
Din aceasta perspectiva, tatal avea obligatia de a!l face pe copil sa iasa din starea de nediferentiere cu mama si,
prin prezenta sa, sa!l orienteze spre lumea sociala. 3atal era acela care deschidea portile copilariei spre lumea
exterioara, stimuland copilul sa devina el insusi, sa caute sa inteleaga ceea ce, pana atunci, fusese doar invatat.
3otusi, aceasta deschidere avea anumite limite, copilului neoferindu!i!se libertate totala, el neputand urma drumul
sau propriu. *ra legat prea puternic de familie, de comunitate, de reguli, ca sa poata visa ca!si va raspunde cu
adevarat anumitor intrebari pe care si le va pune singur, si nu doar celor inoculate de ceilalti.
)intetizand cele spuse pana acum, rolul mamei in familia traditionala consta, mai ales in dimensiunea
emotional2expresiva a educatiei iar rolul tatalui, in dimensiunea instrumentala. 3atal, sever si constant, pe de!o
parte, mama, blanda si duioasa, pe de alta, realizau un echilibru relational in educarea copiilor lor %4. 1oerescu,
5678$.
Dintr!o alta perspectiva, dar legat de tot ceea ce am afirmat anterior, precizam ca duratele pe care parintii le petrec
alaturi de copii indeplinesc trei functii %". de )ingl9,566:$#
5$ o functie de intretinere si reparatie %corespunzand activitatilor mena(ere$&
-$ o functie de reconfort %momente de tandrete si confesiune$&
.$ o functie de dezvoltare %obiective educative explicite$.
In familia traditionala, diferentele intre barbati si femei apar cu claritate# in timp ce femeia asigura toate cele trei
functii, barnatul este specializat exclusiv in functia de reconfort. Deosebirile intre rolul masculin si cel feminin
vizeaza modul, natura implicarii, si nu gradul de implicare care nici nu poate fi evaluat, intrucat nu pot fi
comparate cantitativ comportamente diferite calitativ.
Probleme semificative apareau atunci cand se punea problema numarului copiilor din fiecare familie. 4u se
modifica modelul general al socializarii, insa, un rol important il avea locul ocupat de un anumit cxopil in
configuratia familiala ce includea mai multi descendenti. "aptul de a fi nascut intaiul sau ultimul, avea importante
repercursiuni asupra dezvoltarii persoanei. 4u ne referim aici la drepturile si obligatiile lor %cine si ce mostenea,
cine si cand parasea casa parinteasca etc.$, ci si la impactul psihologic pe care il avea aparitia unui %nou$
copil. Meritul de a fi atras atentia asupra acestui aspect ii revine lui ". Goudenough si . ;eah9 %56-<$ si, in mod
special, lui . dler %56-8$. cesta din =urma considera ca principalele probleme care apar sunt urmatoarele#
5$ "amilia cu un copil
Copilul unic este, de obicei rasfatat, iar constiinta de sine pe care el a(unge sa o dezvolte este eminamente egoista,
egocentrica. Cand e certat de tata, e rasfatat de mama, si invers. Pana la urma, parintii a(ung niste instrumente de
care el se serveste pentru satisfacerea trebuntelor sale.
-$ "amilia cu doi copii
tentia parintilor trece, dintr!o data, asupra copilului mai mic, ceea ce face ca primul copil sa sufere. Datorita
faptului ca cel mare cedeaza mereu in favoarea celui mic, datorita acestor continue renuntari, precum si datorita
lipsei de afectiune, copilul mare poate dezvolta po personalitate de invins. Dimpotriva, cel mic dezvolta o
personalitate agresiva si combativa caracteristica invingatorului. Daca copilul mai mare e baiat si cel mic fata,
aceasta va dezvolta mai multe insusiri masculine %agresivitate, initiativa etc.$, in vreme ce baiatul va avea mai
mult trasaturi feminine %supusenie, lipsa de initiativa etc.$, tendinte de neacceptat in familia traditionala.
.$ "amilia cu trei copii
Copilul cel mare isi pastreaza aceleasi caractere, desi putin mai atenuate. ceasta deoarece gaseste o anumita
consolare in faptul ca rivalul sau, copilul al doilea, a(unge sa sufere si el din cauza copilului mai mic. Copilul
mi(lociu a(unge sa aiba dezvoltarea cea mai echilibrata, avand o (usta balanta intre agresivitate si supusenie,
retragere in sine si spirit de initiativa. Copilul ultim, deoarece dragostea parintilor si afectiunea lor a devenit mai
potolita, isi atenueaza trasaturile de agresivitate. )e pare ca situatia cu trei copii e, din punct de vedere psihologic,
cea mai fericita, capabila sa dea rezultatele cele mai normale si sanatoase.
/$ "amilia cu mai mult de trei copii
Dela aparitia celui de!al patrulea copil, lucrurile pot lua o intorsatura cu totul diferita. cest copil este posibil sa
fie privit cu o oarecare nemultumire, tratat cu mai multa raceala, desi familia traditionala valoriza cresterea
dimensiunilor ei si orice nou! nascut provoca un sentiment de bucurie. In acelasi timp, sexul ultimului nascut este,
pana la un anumit punct, mai important decat al catelea copil este. De exemplu, un baiat aparut dupa trei fete are
putine sanse sa fie negli(a&. o fata care are trei surori se formeaza altfel decat o fata care are trei frati.
*secul parental este aproapeintotdeauna un esec con(ugal, desi nu toate dizarmoniile con(ugale conduc obligatoriu
la esec parental. Cu toate acestea, cele mai multe studii in domeniu releva incidenta semnifivcativ crescuta a
dizarmoniei con(ugale si parental ! filiale in distorsiunea precoce a personalitatii, in fragilizarea si periclitartea
resurselor adaptative ale copilului, adolescentului si viitorului adult ! candidat el insusi la esecul social,
profesional si adesea potential sau manifest pacient al clinicilor psihiatrice. Problema sanselor de succes sau
esec familial nu trebuie tratata ca un (oc probabilist al existentei, ci ne obliga la o atenta implicare si analiza. In
fiecare dintre noi sunt adanc inscrise sansele de succes sau de esec ale copiilor nostri, si aceasta nu in primul in
rand in zestrea ereditara, asa cum s!ar putea crede de cei mai multi, ci in modelel noastre comportamentale,
relationale, in autenticitatea si maturitatea iubirii dintre noi in ipostaza de soti si parinti, in coerenta noastra
morala si in aptitudinile de a comunica, de a induce si forma la copiii nostri o adevarata +culturta
psihorelationala+.
Desi pare paradoxal la prima vedere, partenerul con(ugal si parintele echilibrat sau dezechilibra, fericit sau
nefericit se anunta inca din zorii ptimilor ani de viata, se anticipa din primele manifestari de +fiinta sociala+, in
relatiile copilului cu parintii, cu cei din mediul sau apropiat, cu alti copii, cu animalele, cu (ucariile.
*ducatia pentru viata de famile, pentru formarea si adoptarea celui mai adecvat rol de sot si parinte incepe, asadar,
de foarte timpuriu, pe masura constructiei personalitatii copilului si a devenirii sale ca +persoana sociala+
completa si complexa. Cateva elemente educatonale sunt considerate ca esentilale in formarea viitoruluii rol cn
(ugal si parental eficient, sanatos. Dintre acestea, deosebit de importanta este asumarea corespunzatoare a rolului
de sex, cu conturarea unei identitati psihosexuale resimtite satisfacator. Conduita specific feminin2materna si
masculin2paterna se preia prin imitatie, interiorizare a modelelor de rol ale sexului parintilor inca de foarte
timpuriu odata cu constientizarea apartenentei copilului la un sex sau altul. Complexele de inferioritate, generate
la copil de disconfortul creat de necceptarea rolului sau de sex, ca urmare a unor atitudini re(ective sau ostil!
punitive ale parintilor, constituie primele simptome ale erorilor educative cu raspuns dezadaptativ si uneori
patologic la distanta. "etita respinsa inconstient de tatal care si!a dorit baiat este astfel impiedicata in dezvoltarea
feminitatii si conduitelor materne specifice, ea incercand intr!un efort distorsionat sa adopte o atitudine
+baieteasca+, menita, pe de o parte, sa atraga afectiunea tatalui, dar pe de alta parte genereatoare de complexe si
insatisfactii in contactele sale sociale cu lumea in special cu sexul opus. ceste tendinte la +masculinizare+
psihocomportamentale se accentueaza la adolescent, conducand la adevarte de dezvoltare sociorelationala, la
evitarea relatiilor cu sexul opus, la izolare, timiditate sau ostilitate verbala, anxietate, nevrotism. 4ici evolutia
baiatului +efeminat+ in comportamentul sau de rol nu conduce la o situatie mai favorabila. Dimpotriva, baiatul
crescut si format in +dorul unei fetite+, identificandu!se de timpuriu inpropriu cu imagoul matern, respins eventual
de tata si extrem de atasat de mama, nu!si va asuma pe deplin rol&ul masculn si responsabilitatile ce decurg din
acestea, dovedindu!se ca viitor adult si un parinte ratat, cu mari si grave erori in conduita sa parentala.
"eminitatea si masculinitatea sunt trasasturi de personalitate care se cultiva de foarte devreme si care exprima
habitusuri comportamentale si comunicationale expresive, complementare celor doua sexe, menite sa consolideze
unitatea legaturilor prin casatorie. Modelele de rol masculin si feminin sunt insa si ele in plina efervescenta
evolutiva. *galitatea culturala si profesionala a sexelor creeaza premise noi pentru dezvoltarea si accentuarea
rolurilor psihosexuale, ca principale surse de atractie2respingere, cunoastere2mister, intere2dezinteres,
realizare2nerealizare. Interesul pentru cunoasterea, valorizarea, cooperarea si obtinerea de satisfactie din relatiile
cu sexul opus se dezvolta spontan dar poate fi orientat
adecvat prin intermediul modelelor comportamentale ale parintilor, rudelor etc. *ste de la sine inteles cat de
important este pentru copil modul in care sotul si sotia dialogheaza, se a(uta, decid, actioneaza, se respecta si se
pun in valoare reciproc, manifesta afectiune si rezonanta afectiva. Copiii sunt cei care fructifica si preiau aceasta
experineta relationala aparintilor lor, ca reper fundamental viitoarelor lor relatii de paternitate.
*chilibrul con(ugal este conditia primordiala pentru echilirul parental si ambele conditioneaza echilibrul familiei
de mai tarziu. Copiii sun t oglinda parintilor, iar nepotii oglinda oglinzii bunicilor. )i chair daca, de la o generatie
la alta, se produc mutatii in planul unor +conceptii de viata+, in pas cu paternalitatile evolutiei socioeconomice,
relatiile intersexe in ceea ce au ele fundamental se pastreaza, desi stilul interactional se modifica el insusi,
conform nevoilor de adaptare si integrare a familiei in societate.
Parintii uita adesea, preocupati exclusiv de viitorul profesional al copiilor lor, ca acestia vor fi fericiti, numai in
conditiile in care se vor realiza si ca soti si parinti si ca cele doua statute %profesional si familial$ sunt in raporturi
de interconditionare si ca se pot stimula reciproc. De aceea pretul iubirii si eficientei noastre parintesti nu se
exprima numai in performantele scolare si intelectual!aptitudinale ale copiilor nostri, ci si in performantele lor
afective, relationale, umane, in patitudinea lor de a deveni ei insisi soti si parinti de aleasa calitate. Cea mai sigura
dovada a reusitei bunicilor este reusita nepotilor, mediata de felul in care primii si!au crescut si educat proprii lor
copii.
2.2 Iubirea parentala
Copilul, in momentul nasterii sale, ar fi infricosat de moarte, daca soarta milostiva nu l!ar fi scapat de orice
constiinta a anxietatii pe care separarea de mama si de viata intrauterina i!ar provoca!o. Chiar dupa ce s!a nascut,
copilul nu se deosebeste prea mult de ceea ce a fost inaintea nasterii& nu poate recunoaste obiectele, inca nu este
constient de sine insusi si de lume ca fiind exterioara lui. )imte doar stimularea pozitiva a caldurii si hranei, si
inca nu deosebeste caldura si hrana de sursa lor# mama. Mama este caldura, mama este hrana, mamaeste euforia
satisfactiei si securitatii. )tarea aceasta este o stare de narcisism. 'ealitatea exterioara, persoane si lucruri, au o
semnificatie doar in termenii satisfacerii sau frustrarii starii interne a copilului. 'eal este numai ceea ce este
inauntru, ceea ce e exterior e real numai in termenii nevoilor mele, niciodata in termenii calitatilor si nevoilor sale
intrinseci.
Cand copilul creste si se dezvolta, devine capabil sa perceapa lucrurile asa cu sunt# satisfactia de a fi hranit este
diferentiata de suzeta, sanul este diferentiat de mama. Pana la urma copilul resimte setea sa, laptele pe care il
suge, pieptul si mama, ca fiind entitati diferite. *l invata sa perceapa multe alte lucruri ca fiind diferite, ca avand o
experienta proprie. In acest moment invata sa le dea nume. In acelasi timp, invata sa le manuiasca& invata ca focul
arde si provoaca durere, ca trupul mamei este cald si placut, ca lemnul este tare si greu, ca hartia este usoara si
poate fi mototolita. Invata cum sa se poarte cu oamenii# mama va zambi daca mananc, ma va lua in brate daca
plang. 3oate experientele acestea se cristalizeaza si se integreaza apoi intr!un unic simtamant# sunt iubit. )unt
iubit pentru ca sunt copilul mamei mele. )unt iubit pentru ca sunt nea(utorat. )unt iubit pentru ca sunt frumos,
demn de admiratie. )unt iubit pentru ca mama are nevoie de mine. Iar intr!o formulare mai generala#
)unt iubit pentru ceea ce sunt. cest simtamant ca esti iubit de mama este pasiv. 4u ai nimic de facut pentru a fi
iubit# dragostea mamei este neconditionata. 3ot ce ai de facut este sa fii, sa fii copilul ei. Iubirea mamei este
numai fericire, pace, nu trebuie cucerita, nu trebuie meritata. Dar exista si o latura negativa a faptului ca iubirea
mamei este neconditionata. 4u numai ca nu trebuie meritata, dar nici nu poate fi cucerita, produsa, controlata.
Dac aexista, este ca o binecuvantare, daca nu exista, este ca si cum toata bucuria vietii ar fi pierit si nu mai poti
face nimic pentru a o recapata. lti copii, pana pe la opt ani si (umatate sau chiar zece, problema este aproape
exclusiv aceea de a fi iubiti, de a fi iubiti pentru ceea ce sunt. Pana la aceasta varsta, copilul inca nu iubeste&
raspunde cu recunostinta, cu bucurie, daca este iubit. In acest moment al dezvoltarii copilului, intra in (oc un nou
factor# apare sentimentul ca iubirea poate fi produsa prin propria ta activitate. Pentru prima oara, copilului ii trece
prin minte sa ofere ceva mamei sau tatalui, sa produca ceva# o poezie, un desen sau orice altceva. Pentru prima
oara in viata copilului, ideea iubirii se transforma din a fi iubit in a iubi, in a crea iubire. Dar vor mai trece multi
ani de la acest prim inceput pana la maturizarea iubirii. Pana la urma, copilul, care poate fi acum un adolescent,
isi depaseste egocentrismul# persoana cealalta nu mai este in primul rand un mi(loc de satisfacere a propriilor
nevoi. 4evoile persoanei celeilalte sunt la fel de importante ca ale sale proprii, ba devin chiar mai importante. )a
dea devine mai placut, mai datator de satisfactii, decat sa primeasca& sa iubeasca devine mai important chiar decat
sa fue iubit. Iubind el iese din carcera singuratatii si izolarii in care este tinut prin stare asa de narcisism si de
centrare pe sine. *l are acum simtamantul unei noi uniuni, al impartasirii, al identitatii. Mai mult, el simte puterea
de a produce iubire, iubind, in loc sa depinda de o iubire pe care o primea, trebuind sa fie pentru asta mic,
nea(utorat, bolnav sau +cuminte+. Iubirea infantila urmeaza primcipiul# +iubesc pentru ca sunt iubit+. Iubirea
matura urmeaza principiul +sunt iubit pentru ca iubesc+. Iubirea imatura spune# +te iubesc pentru ca am nevoie de
tine+. Iubirea matura spune# +am nevoie de tine pentru ca te iubesc+. )trans legata de dezvoltarea capacitatii de a
iubi este dezvoltare obiectului iubirii. Primele luni si primii ani ai copilului sunt cei in care atasamentul cel mai
strans este cel fata de mama. cest atasament cel mai stran este cel fata de mama. cest atasament incepe inaintea
momentului nasterii, cand mama si copilul sunt inca una, desi sunt doua fiinte. 4asterea schimba situatia sub
anumite aspecte, dar nu atat de mult cat pare. Copilul, desi traieste acum in afara uterului, este inca total
dependent de mama. Dar, pe zi ce trece devine tot mai independent# invata sa mearga, sa vorbeasca, sa exploreze
lumea pe cont propriu& relatia cu mama pierde ceva din insemnatatea sa vitala si relatia cu tatal devine tot mai
importanta.
Pentru a intelege aceasta trecere de la mama la tata trebuie sa avem in vedere deosebirile calitative esentiale din
iubirea materna si cea paterna. Iubirea materna prin insasi natura sa este neconditionata. Mama il iubeste pe noul
ei nascut pentru ca este copilul ei, nu pentru ca acesta ar fi indeplinit vreo conditie anume sau i!ar fi implinit cine
stie ce asteptari. Iubirea neconditionata corespunde unei nazuinte dintre cele mai profunde, nu numai a copilului,
ci a oricarei fiinte umane& caci, dintr!un punct de vedere, sa fii iubit pentru ca o meriti, pentru propriul tau merit,
lasa loc intotdeaunaindoielii# poate ca nu I!am placut persoanei care vreau sa ma iubeasca, poate ca am
nemultumit!o cu ceva!persista mereu o teama ca iubirea ar putea disparea. poi, iubirea +meritata lasa lesne+
sentimentul amar ca nu esti iubit pentru tine insuti, ca nu esti iubit numai pentru ca placi, ca, de fapt, in ultima
instanta, nici nu esti iubit, ci doar folosit. 4u este deci de mirareca ne dorim toti iubirea materna, atat in copilarie
cat si ca adulti. Cei mai multi copii au norocul sa aiba parte de iubirea materna. ;a varsta adulta, dorinta aceasta
este mult mai dificil de implinit. Chiar in cea mai satisfacatoare dezvoltare, ea ramane o componenta a iubirii
erotice normale, capatand adesea forme religioase, dar, si mai frecvent, forme neurotice. 'elatia cu tatal este
complet diferita. Mama este caminul din care provenim, ea este natura, glia, oceanul, pe cand tatal nu reprezinta
un asemenea camin natural. *l are legaturi slabe cu copilul in primii ani ai vietii, importanta sa pentru copil, in
aceasta perioada timpurie, nu sufera comparatia cu cea a mamei. Dar, desi tatal nu reprezinta lumea naturala, el
reprezinta celalalt pol al existentei umane# lumea gandirii, a lucrurilor facute de mana omului, a disciplinei, a
calatoriei si aventurii. 3atal este cel care il invata pe copil, cel care ii arata calea in lume. titudinea mamei si
cxea a tatalui fata de copil corespund nevoilor proprii ale copilului. Persoana matura a(unge sa fie propria sa
mama si propriul sau tata. re o constiinta materna si una paterna. Constiinta materna spune# +4u exista nici o
fapta rea, nici o crima care sa te priveze de iubirea mea, care ma face sa nu!ti doresc sa traiesti si sa fi fericit.+
Constiinta paterna spune# +i procedat gresit si nu poti sa nu accepti consecontele greselii tale si, mai ales, trebuie
sa iti schimbi purtarea daca vrei sa!mi placi.+ Daca o persoana ar ramana cu constiinta sa paterna ar deveni aspra
si inumana. Daca ar ramane numai cu constiinta sa materna, ar risca sa!si piarda (udecata si sa impiedice propria
sa dezvoltare si pe cea a altora.
ceasta dorinta de fuziune interpersonala in iubire este nazuinta cea mai puternica o omului. *sta pasiunea
fundamentala, este forta ce tine laolalta rasa umana, clanul, familia, societatea. *secul in implinirea acestei
dorinte inseamna alienare mintala sau distrugere, autodistrugere sau distrugerea altora. "ara iubire, omenirea nu ar
putea sa existe nici macar o zi.
Iubirea dintre parinte si copil
Copilul, in momentul nasterii sale, ar fi infricosat de moarte, daca soarta milostiva nu l!ar fi scapat de orice
constiinta a anxietatii pe care separarea de mama si de viata intrauterina I!ar provoca!o. Chiar dupa ce s!a nascut,
copilul nu se deosebeste prea mult de ceea ce a fost inaintea nasterii& nu poate recunoaste obiectele, inca nu este
constient de sine insusi si de lume ca fiind exterioara lui. )imte doar stimularea pozitiva a caldurii si hranei, si
inca nu deosebeste caldura si hrana de sursa lor# mama. Mama este caldura, mama este hrana, mamaeste euforia
satisfactiei si securitatii. )tarea aceasta este o stare de narcisism. 'ealitatea exterioara, persoane si lucruri, au o
semnificatie doar in termenii satisfacerii saufrustrarii starii interne a copilului. 'eal este numai ceea ce este
inauntru, ceea ce e exterior e real numai in termenii nevoilor mele, niciodata in termenii calitatilor si nevoilor sale
intrinseci.
Cand copilul creste si se dezvolta, devine capabil sa perceapa lucrurile asa cu sunt# satisfactia de a fi hranit este
diferentiata de suzeta, sanul este diferentiat de mama. Pana la urma copilul resimte setea sa, laptele pe care il
suge, pieptul si mama, ca fiind entitati diferite. *l invata sa perceapa multe alte lucruri ca fiind diferite, ca avand o
experienta proprie. In acest moment invata sa le dea nume. In acelasi timp, invata sa le manuiasca& invata ca focul
arde si provoaca durere, ca trupul mamei este cald si placut, ca lemnul este tare si greu, ca
hartia este usoara si poate fi mototolita. Invata cum sa se poarte cu oamenii# mama va zambi daca mananc, ma va
lua in brate daca plang. 3oate experientele acestea se cristalizeaza si se integreaza apoi intr!un unic simtamant#
sunt iubit. )unt iubit pentru ca sunt copilul mamei mele. )unt iubit pentru ca sunt nea(utorat. )unt iubit pentru ca
sunt frumos, demn de admiratie. )unt iubit pentru ca mama are nevoie de mine. Iar intr!o formulare mai generala#
)unt iubit pentru ceea ce sunt. cest simtamant ca esti iubit de mama este pasiv. 4u ai nimic de facut pentru a fi
iubit# dragostea mamei este neconditionata. 3ot ce ai de facut este sa fii, sa fii copilul ei. Iubirea mamei este
numai fericire, pace, nu trebuie cucerita, nu trebuie meritata. Dar exista si o latura negativa a faptului ca iubirea
mamei este neconditionata. 4u numai ca nu trebuie meritata, dar nici nu poate fi cucerita, produsa, controlata.
Dac aexista, este ca o binecuvantare, daca nu exista, este ca si cum toata bucuria vietii ar fi pierit si nu mai poti
face nimic pentru a o recapata. lti copii, pana pe la opt ani si (umatate sau chiar zece, problema este aproape
exclusiv aceea de a fi iubiti, de a fi iubiti pentru ceea ce sunt. Pana la aceasta varsta, copilul inca nu iubeste&
raspunde cu recunostinta, cu bucurie, daca este iubit. In acest moment al dezvoltarii copilului, intra in (oc un nou
factor# apare sentimentul ca iubirea poate fi produsa prin propria ta activitate. Pentru prima oara, copilului ii trece
prin minte sa ofere ceva mamei sau tatalui, sa produca ceva# o poezie, un desen sau orice altceva. Pentru prima
oara in viata copilului, ideea iubirii se transforma din a fi iubit in a iubi, in a crea iubire. Dar vor mai trece multi
ani de la acest prim inceput pana la maturizarea iubirii. Pana la urma, copilul, care poate fi acum un adolescent,
isi depaseste egocentrismul# persoana cealalta nu mai este in primul rand un mi(loc de satisfacere a propriilor
nevoi. 4evoile persoanei celeilalte sunt la fel de importante ca ale sale proprii, ba devin chiar mai importante. )a
dea devine mai placut, mai datator de satisfactii, decat sa primeasca& sa iubeasca devine mai important chiar decat
sa fue iubit. Iubind el iese din carcera singuratatii si izolarii in care este tinut prin stare asa de narcisism si de
centrare pe sine. *l are acum simtamantul unei noi uniuni, al impartasirii, al identitatii. Mai mult, el simte puterea
de a produce iubire, iubind, in loc sa depinda de o iubire pe care o primea, trebuind sa fie pentru asta mic,
nea(utorat, bolnav sau +cuminte+. Iubirea infantila urmeaza primcipiul# +iubesc pentru ca sunt iubit+. Iubirea
matura urmeaza principiul +sunt iubit pentru ca iubesc+. Iubirea imatura spune# +te iubesc pentru ca am nevoie de
tine+. Iubirea matura spune# +am nevoie de tine pentru ca te iubesc+. )trans legata de dezvoltarea capacitatii de a
iubi este dezvoltare obiectului iubirii. Primele luni si primii ani ai copilului sunt cei in care atasamentul cel mai
strans este cel fata de mama. cest atasament cel mai stran este cel fata de mama. cest atasament incepe inaintea
momentului nasterii, cand mama si copilul sunt inca una, desi sunt doua fiinte. 4asterea schimba situatia sub
anumite aspecte, dar nu atat de mult cat pare. Copilul, desi traieste acum in afara uterului, este inca total
dependent de mama. Dar, pe zi ce trece devine tot mai independent# invata sa mearga, sa vorbeasca, sa exploreze
lumea pe cont propriu& relatia cu mama pierde ceva din insemnatatea sa vitala si relatia cu tatal devine tot mai
importanta.
Pentru a intelege aceasta trecere de la mama la tata trebuie sa avem in vedere deosebirile calitative esentiale din
iubirea materna si cea paterna. Iubirea materna prin insasi natura sa este neconditionata. Mama il iubeste pe noul
ei nascut pentru ca este copilul ei, nu pentru ca acesta ar fi indeplinit vreo conditie anume sau i!ar fi implinit cine
stie ce asteptari. Iubirea neconditionata corespunde unei nazuinte dintre cele mai profunde, nu numai a
copilului, ci a oricarei fiinte umane& caci, dintr!un punct de vedere, sa fii iubit pentru ca o meriti, pentru propriul
tau merit, lasa loc intotdeaunaindoielii# poate ca nu I!am placut persoanei care vreau sa ma iubeasca, poate ca am
nemultumit!o cu ceva!persista mereu o teama ca iubirea ar putea disparea. poi, iubirea +meritata lasa lesne+
sentimentul amar ca nu esti iubit pentru tine insuti, ca nu esti iubit numai pentru ca placi, ca, de fapt, in ultima
instanta, nici nu esti iubit, ci doar folosit. 4u este deci de mirareca ne dorim toti iubirea materna, atat in copilarie
cat si ca adulti. Cei mai multi copii au norocul sa aiba parte de iubirea materna. ;a varsta adulta, dorinta aceasta
este mult mai dificil de implinit. Chiar in cea mai satisfacatoare dezvoltare, ea ramane o componenta a iubirii
erotice normale, capatand adesea forme religioase, dar, si mai frecvent, forme neurotice. 'elatia cu tatal este
complet diferita. Mama este caminul din care provenim, ea este natura, glia, oceanul, pe cand tatal nu reprezinta
un asemenea camin natural. *l are legaturi slabe cu copilul in primii ani ai vietii, importanta sa pentru copil, in
aceasta perioada timpurie, nu sufera comparatia cu cea a mamei. Dar, desi tatal nu reprezinta lumea naturala, el
reprezinta celalalt pol al existentei umane# lumea gandirii, a lucrurilor facute de mana omului, a disciplinei, a
calatoriei si aventurii. 3atal este cel care il invata pe copil, cel care ii arata calea in lume. titudinea mamei si
cxea a tatalui fata de copil corespund nevoilor proprii ale copilului. Persoana matura a(unge sa fie propria sa
mama si propriul sau tata. re o constiinta materna si una paterna. Constiinta materna spune# +4u exista nici o
fapta rea, nici o crima care sa te priveze de iubirea mea, care ma face sa nu!ti doresc sa traiesti si sa fi fericit.+
Constiinta paterna spune# +i procedat gresit si nu poti sa nu accepti consecontele greselii tale si, mai ales, trebuie
sa iti schimbi purtarea daca vrei sa!mi placi.+ Daca o persoana ar ramana cu constiinta sa paterna ar deveni aspra
si inumana. Daca ar ramane numai cu constiinta sa materna, ar risca sa!si piarda (udecata si sa impiedice propria
sa dezvoltare si pe cea a altora.
Conditia fundamentala pentru iubirea neurotica rezida in faptul ca unul dintre parteneri sau amandoi raman atasati
de figura unui parinte si isi transfera sentimentele, asteptarile si temerile pe care le aveau candva fata de tatal sau
mama lor asupra persanei iubite in viata adulta& persoanele implicate nu ies niciodata din tiparul relatiei infantile
si cauta acest tipar in cerintele afective din viata adulta. In aspfel de cazuri, persoana ramane, din punct de vedere
afectiv, un copil de doi sau de cinci sau de doisprezece ani, in timp ce intelectual si social este la nivelul varstei
sale cronologice. In cazurile mai grave, aceasta imaturitate emotionala duce la perturbari ale eficientei sociale, pe
cand in cele mai putin grave, conflictul se limiteaza la sfera relatiilor personale intime. Putem da pentru acest tip
de relatie neurotica exemplul referitor la barbati care in dezvoltarea lor emotionala se opresc la stadiul unui
atasament infantil fata de mama. * vorba de barbati care nu s!ar desparti niciodata de mama. *i se simt de parca
ar mai fi copii& vor protectia, iubirea, caldura, gri(a si admiratia mamei& vor iubirea neconditionata a mamei, o
iubire oferita pentru simplul motiv ca au nevoie de ea, ca sunt +baiatul mamei+, ca sunt nea(utorati. cesti barbati
sunt adeseori foate afectuosi si de!a dreptul fermecatori atunci cane incearca sa faca o femeie sa!i iubeasca si
chiar dupa ce au reusit s!o faca. Dar relatia lor cu femeia respectiva ramane superficala si iresponsabila. )copul
lor este sa fie iubiti nu sa iubeasca. De regula, barbatii de tipul acesta au o doza mare de vanitate si idei
grandioase, mai mult sau mai putin ascunse. Daca gasesc femeia potrivita, se simt in siguranta, in plina forma si
pot da dovada de multa afectiune si farmec. 3ocmai din
acest motiv sunt acesti barbati atat de amagitori. Cand, dupa un timp, femeia inceteaza sa mai corespunda
fantasticelor lor asteptari, incep sa apara conflictele si resentimentele. Daca femeia nu!l admira tottimpul, daca are
pretentii la o viata a sa proprie, daca vrea sa fie iubita si prote(ata ea insasi si, in cazuri extreme, daca nu vrea sa
treaca cu vederea aventurile lui amoroase cu alte femei, barbatul se simte profund ranit si dezamagit si, de regula,
isi explica rational simtamintele prin ideea ca femeia +nu!l iubeste, este egoista sau dominatoare.+ 3ot ceea ce nu
seamana cu atitudine unei mame iubitoare fata de copilul ei dragalas este luat drept dovada a lipsei de iubire.
)e intampla cateodata ca o astfel de persoana centrata pe mama sa poata functiona fara nici un fel de tulburari
grave. Daca mama sa l!a +iubit+, intr!adevar, in mod hiperprotector, daca gaseste o sotie de acelasi tip matern,
daca inzestrarea si talentele sale ii permit sa!si manifeste farmecul si sa fie admirat, el este bine adaptat in sens
social, fara sa a(unga vreodata la un nivel mai inalt de maturizare.
Intr!o forma mai grava a patologiei, fixarea pe mama este mai profunda si mai irationala. ;a acest nivel, dorinta
nu este, simbolic vorbind, cea de a reveni in bratele protectoare ale mamei sau la sanul ei hranitor, ci in pantecele
ei a toate primitor si a toate distrugator. Daca sanatatea mintala cere, prin firea lucrurulor, sa rasari din pantecele
mamei si sa cresti in lume, boala mintala grava este sa fi atras in pantece, sa fi chemat inapoi in el si rapit vietii.
cest tip de fixatie apare de regula in relatia cu mame ce se raporteaza la copii lor intr!un mod inabusitor!
distrugator. >neori, in numele iubirii, alteori in cel al datoriei, vor sa tina copilul, adolescentul, barbatul in ele& el
nu trebuie sa fie capabil sa respire decat prin ele& nu trebuie sa poata iubi decat la un nivel sexual superficial,
degradant pentru toate femeile celelalte, nu trebuie sa fie capabil sa devina liber si independent, ci un vesnic
handicapat sau un criminal.
O alta forma de patologie neurotica poate fi gasita in cazurile in care principalu=l atasament este cel fata de tata.
>n asfel de caz este cel al barbatului a carui mama este rece si distanta, iar tatal isi concentreaza toata afectiunea
si tot interesul asupra fiului. *l este un +tata bun+, dar in acelasi timp autoritar. Ori de cate ori este multumit de
purtarea fiului, il recompenseaza, ii face cadouri, este plin de afectiune, dar de cate ori fiul il nemultumeste, el
devine distant si cicalitor. "iul pentru care afectiunea tatalui este singura de care are parte, devine atasat de tatal
lui ca un sclav. Principalul sau tel in viata este sa placa tatalui. Cand reuseste, se simte fericit, aparat si multumit.
Dar cand face o greseala, cand are un esec sau nu reuseste sa!si multumeasca tatal, se simte deprimat, lipsit de
iubire, renegat. In relatiile cu femeile raman distanti si reci. "emeia nu are insemnatate centrala pentru ei.& de
regula au un usor dispret pentru ea, adesea sub masca unei preocupari paterne pentru o fetita mica. Initial, ei
impresioneaza, poate, femeia, prin trasaturile lor masculine, dar pe urma o dezamagesc tot mai mult, caci femeia
cu care s!au casatorit, descopera ca ii este rezervat doar un rol secundar pe langa afectiunea primara fata de
persona(ul patern care este proeminent in viata sotului lor tot timpul& asa se intampla, cu exceptia cazului ca sotia
s!a intamplat sa ramana atasata de tatal ei si este deci fericita cu un sot care se poarta cu ea ca si cu un copil
capricios.
*ste mult mai complicat tipul de tulburare neurotica in iubire care se bazeaza pe o astfel de situatie a parintilor#
cea care se instaleaza atunci cand parintii nu se iubesc, dar sunt prea retinuti pentru a se certa sau a arata orice alt
semn de nemultumire, pe fata. ceasta retinere ii face totodata lipsiti de spontaneitate in relatiile lor cu copii.
Ceea ce simte o fetita intr!o astfel de situatie, este o atmosfera de +corectitudine+, dar una care nu permite
niciodata o apropiere de tata sau de mama si deci lasa copilul nelamurit si speriat. "etita nu este niciodata sigura
de sentimentele parintilor& exista mereu un sentiment necunoscut, un mister ce pluteste in atmosfera.
In consecinta, fetita se retrage intr!o lume a sa proprie, viseaza cu ochii deschisi, ramane distanta si va avea
aceeasi atitudine si in relatiile sale de iubire de mai tarziu.
In continuare, aceasta retragere duce la dezvoltarea unei anxietati puternice, a unui simtamant de proasta asezare
in lume si se a(unge astfel, adesea la tendinte masochiste, ca unic mod de a trai o emotie intensa. desea, o asfel
de femeie va prefera ca sotul ei sa faca scene si sa strige la ea, decat sa se mentina in limitele unui comportament
normal si rezonabil, deoarece in felul acesta ii ia macar povara de tensiune si frica& nu arareori ea insasi ii
provoaca inconstient un asemenea comportament pentru a termina o data cu nesiguranta chinuitoare a neutralitatii
afective.
O mama inteligenta influenteaza inevitabil si indiscutabil viata amoraosa a fiicei sale. Daca isi exprima in mod
direct dispretul fata de un anume gen de baiat ! criticandu!i lipsa de maniere, conditia sociala, cercelul din nas ! in
mod la fel de inevitabil, acesta va fi tipul de barbat pe care fiica!sa i!l va aduce acasa.
Dar daca reuseste sa o convinga ca reaspecivul are ceva ilar ! e prea scund, ii falfaie urechile de =lingonian, are
pantofi de vinilin ! fata il abandoneaza imediat pe bietul flacaias.
>n tata este mai detasat fata de viata intima a fiicei sale, pentru simplul motiv ca nu poate suporta sa se gandeasca
la asta.
re mare dificultati in al accepta pe pretendentul odraslei lui pentru ca stie ce vrea ticalosul# s!o vaneze, s!o prade
s!o puna (os. sta pentru ca si el a fost in %vremurile lui bune$ un mic +ticalos+.
)tiu ca trebuie sa fim fermecatori %fara a intrece masura$ cu mama iubitei si respectuosi cu tatal. Orice indragodtit
stie ca mama ei are puterea sa ii rupa relatie si tatal picioarele.
Cercetatorii cred ca ordinea la nastere (oaca un rol importatnt in compatibilitate. Primii nascuti vor avea o
tendinta evidenta de a se identifica cu parintii lor, cu o atitudine parinteasca si responsabila fata de viata, in timp
ce mezinii sunt in general cei mai rebeli, fiindca ei se identifica cel mai putin cu parintii. *ste foarte probabil sa
fiti mai compatibili daca sunteti nascuti in aceeasi ordine.
In opinia psihologilor, cand esti copil, a avea secrete fata de parinti face parte din procesul normal de maturizare,
din procesul de separare si afirmare a propriei personalitati. In
copilarie micile secrete sunt normale si indeplinesc o functie importatnta. 3otusi, ce este mai putin normal, ne
previn psihologii, e atunci cand secretele se mentin la maturitate si se transforma in minciuni.
Dupa parerea multor psihologi, multi dintre noi parasesc casa parinteasca in mod fizic, dar nu si emotional. Cand
esti copil, familia reprezinta intreaga ta realiate. Modul in care te face familia sa gandestisi sa simti fata de propria
persoana formeaza baza sistemului tau de (udecati, conceptii, credinte, perceptii si valori. ?udecatile tale pot fi
constiente, exprimate, sau neexprimate ! aflate la nivelul subconstientului. Cele constiente sunt mai usor de
identificat si de combatut. *ste de departe mult mai dificil sa te confrunzi cu (udecati pe care nu le constieintizezi,
de care habar nai ca exista. Cand devii adult, poti presupune ca ai iesit din sistemul regulilor parentale, dar
sistemul de (udecati din copilarie continua sa!ti influenteze comportamentul.
*ste mult mai usor sa fii tu insuti cand esti departe de casa in sens fizic. Cand devii din nou parte din structura
familiei, vechile modele de comportament revin. "ara sa!ti dai seama preei aceste modele vechi, care au deveniti
insa incongruente cu viata de acum. Desi le recunoastem, fostele tiparuri sunt atat de inradacinate, incat este
foarte dificil sa lupti cu ele.
)perantele familiei legate de noi sunt foarte puternice ! ne motiveaza si modeleaza. >neori tinem cont de
aprobarea parintilor atat de mult, incat in fata lor suntem o cu totul alta persoana decat in fata strainilor. fi sincer
cu parintii implica respingerea unora dintre convingerile lor si riscul de a fi dezaprobat%a$.
face pe plac parintilor nu inseamna insa ca trebuie sa ignori sau sa!ti desconsideri propriile opinii, valori, nevoi.
4u este realist sa te astepti ca lor sa le placa tot ceea ce faci si a admite ca esti diferit%a$ fata de ei reprezinta un
pas spre maturizare.
tat timp cat ne ascundem, parintii nostri nu vor avea o imagine clara despre ceea ce suntem noi cu adevarat. )i
atunci cum le!am putea pretinde sa se poarte asa cum dorim noi@
Daca sinceritatea totala nueste totdeauna indicata, este important sa!ti amintesti ca esti o persoana matura si!ti
datorezi tie insati sa fii tratat%a$ ca atare inclusiv de parintii tai.
4. Ambianta si cadrul familial
3raiectoria spatio!temporala a vietii de cuplu reflecta cu subtilitatea unui fin +inregistrator+ natura si mai ales
calitatea relatiilor dintre parteneri. )patiul desfasurarii coexistentei familiale exprima, de cele mai multe ori, nu
numai optiunile si stilul personal al membrilor familiei, cat mai ales ambianta psihologica in care ei se dezvolta
sau regreseaza. +)patiul locativ+este in primul rand un +spatiu vital+! oglinda fidela a evenimentelor, a starilor
afective, a nivelului de confort material si de disponibilitate a optiunilor culturale, a sigurantei si libertatii
interioare.
Pentru familie, comunicarea, alaturi de intercunoastere, este principalul instrument de dezvoltare a structurii si
relatiilor de rol familial. tunci cand membrii familiei sunt capabili sa se asculte unii pe altii, sa se intrebe si sa
comenteze asupra subiectelor in raport cu care doresc sa sev inteleaga sa se foloseasca de cuvinte pe care le
asteapta sa se pronunte pentru a obtine consens informational, ei pot lucra si interactiona optim, asfel incat fiecare
sa fie stimulat in a sedezvolta si a res imti satisfactie.
>n stil defectuos de comunicare poate anga(a disfunctii familiale multiple, ce suscita adesea necesitatea unei
terapii centrate pe ameliorarea modului de comunicare.
Prin intermediul analizei comunicarii in microgrupul familial se pot constata eventuale incoerente in modul in
care rolurile familiale sunt asumate si exercitate. stfel, se pot structura configuratii defecuoase ale rolurilor
con(ugale, prin hipertrofia sau hipotrofia rolurilor de sex %amplificarea sau diminuarea unor comportamente
specifice masculinitatii si feminitatii$, inversarea rolurilor de sex prin dezvoltarea unor comportamente maritale
de substitutie reciproca %+travestiul psihosocial con(ugal+$, desincronizarea rolurilor con(ugale, incompletitudinea
rolurilor maritale si parentale.
Metoda analizei tranzactionale si a tratamentului psihologic al familiei bazat pe aceasta, lansata de *. 1erne
%56:/$, introduce conceptul! cheie de +stari ale *go!ului+ traite si asumate in plan intelectual si afectiv ca
experiente corelate cu anumite modele de raspunsuri date in diferite situatii, ce definesc trei tipuri de atitudini
specifice oricarui individ# atitudinea de parinte, atitudinea de adult si cea de copil. ceste atitudini exprima cele
trei stari ale ego!
ului care stau la baza dezvoltarii personalitatii unui individ %ego!copil, ego!adult, ego!parental$, ele avand un
caracter alternant specific in cadrul relatiilor interpersonale in general.
In relatiile con(ugale si familiale, membrii microgrupului isi pot asuma in diferite con(uncuri diverse stari ale eu!
lui. stfel, putem constata, prin intermediul comunicarilor pe care si le adreseaza, unele incoerente in maniera de
a!si (uca rolurile, ca de pilda# copii par sa fie stapanii situatiei, nimeni nu conduce, mama actioneaza ca o fetita
%fiica$, prima nascuta (oaca rolul de sotie si de mama in afmilie. Intr!un alt caz, desi tatal pare autoritatea,
(udecatorul si stapanul in famile, in realitate, mama este cea care detine si +manevreaza+ (ocul din culise. 3oata
lumea o stie, dar nimeni nu o spune. parenta este salvata, dar rezulta din aceasta un sentiment de confuzie in
privinta rolurilor la toti membrii familiei. 3otusi, conceptiile lor sunt rigide in privinta a ceea ce trebuie sa fie un
barbat sau femeie, dar ele nu corespund realitatii.
Pe parcursul dialogului familial, se utilizeaza zilnic toate modalitatile de comunicare posibile# intelegerea,
dezaprobarea sau impunerea, supunerea sau concilierea, intelectualizarea sau +cerebralizarea+, indiferenta sau
neutralitatea, uneori detasarea sau neimplicarea. Cea mai sanatoasa cale de comunicare esteintelegerea, care
comporta un consens intre un mesa( emis, comportamentul si emotiile pe care le manifesta si le resimte individul
emitator. Persoana obisnuita sa comunice +intelegator+ este calma, politicoasa, plina de tact, rationamentul sau
cognitiv si trairea emotionala sunt axate predominant pe intarirea si satisfacerea nevoilor de baza ale altor
membrii ai familiei, pe sustinerea lor emotionala.
>n alt mod de comunicare cu efecte contrare este dezaprobare manifestata sub forma cicalirii, severitatii,
criticismului, descura(arii, sanctiunii, blamarii. Persoanele care predominant dezaproba, sufera in general de o
scazuta stima fata de sine, corelata cu o mare nevoie de prestigiu, pe care incearca sa si!o satisfaca depreciindu!I
pe cei apropiati, in virtutea rationamentului +devin mai important daca ii fac sa se simta mai mici+. >neori, insa,
comunicarea de tip dezaprobator poate fi intarita la un membru al familiei ca urmare a nevoii crescute a altui
mmbru de a se supune. )e profileaza astfel relatii con(ugale sau parenta!filiale pe modelul uniunilor pulsionale
sado!masochiste, care definesc modele relationale, cel mai frecvent reciproc nefericite in plan constient, dar
extrem de rezistente, durabile in plan inconstient.
O alta cale de comunicare utilizata frecvent in familie, in special in cele in care stratificarea este foarte rigida, este
supunerea proprie mai ales persoanelor dominate de complexe de vinovatie pentru ceea ce li se intampla lor sau
familiiilor lor. Persoana supusa este concilianta, evita conflictul deschis sau argumentatia de opozitie, ca urmare a
unei nevoi crescute si permanente de a placea interlocutorului, de a fi acceptata de acesta, mai bine! zis de a nu fi
respinsa.
5. Relatia de cuplu
Cuplul a intrat in atentia cercetatorilor de abia in anul 56A7 desi G. 3arde a vorbit despre aceasta diada ce se
caracterizeaza prin convietuire, comuniune si interrelatii intime. In cuplu exista si tensiuni, forme de asteptari,
dorinte, frustratii, dominatii etc. dultul tanar devine intemenitor de cuplu intr!o perioada in care traieste inca din
plin experienta de individualizare, de separare psihologica de familia de origine si de conturare prin stari
complexe interioare a sentimentului de identitate. Odata cu casatoria se constituie cerinta de relationare intima de
durata. In aceste conditii se formeaza cuplul. In primele faze acesta trece prin stari de maxima fuziune, sentimente
de posesiune, exclusiva pana la fran(urarea egoului si stari de fluctuatie cu usoare tendinte de relativa separatie. In
acest context se a(usteaza formele de expectatie privind gusturile, dorintele, valorile partenerului. >neori se
manifesta tendinte de regresie usoara in cupluri foarte tinere si foarte stranse. In secolul xx mentalitatea generala
privind cuplul s!a modificat. trecut pe primul plan ideea la fericire si la autonomie.
legem sa iubim pe cineva in functie de un anumit numar de dorinte constiente, dar in egala masura de pulsiuni
inconstiente# partenerul este ales pentru a coopera la intarirea unor mecanisme de aparare si pentru a raspunde
unor pulsiuni reprimate. Putem alege pe cine sa iubim prin raportare la imaginile parintilor sau din nevoia
narcisica de a vedea realizandu!se in altul o parte din noi.
In cazul dragostei la prima vedere, totul se petrece ca si cand fiecare ar deveni vital si indispensabil pentru
celalalt. ?udecata va fi ulterior, pentru a (ustifica alegerea.
legerea presupune afinitati, ce se stabilesc in functie de dorinte si de instinctul de aparare, fie el constient sau
nu.
De pilda, anumite persoane vor alege un partenerce +li se pare un om pe care te poti baza+, si asta pentru ca ele
insele se simt lipsite de aparare. ;ipsa de aparare sau cautarea sigurantei e strans legata de imaginile parentale.
legerea persoanei iubite sintetizeaza intr!un nou +obiect total+ ansamblul sau o mare parte a diferitelor relatii +de
obiect parial+ traite de catre subiecti in trecutul lor istoric si mai cu seama in primele lor relatii de obiect cu
imaginile parentale.
sadar fiecare va cauta si va gasi in functie de ceea ce doreste sau ceea ce ii inspira teama.
ceasta dorinta de fuziune interpersonala in iubire este nazuinta cea mai puternica o omului. *sta pasiunea
fundamentala, este forta ce tine laolalta rasa umana, clanul, familia, societatea. *secul in implinirea acestei
dorinte inseamna alienare mintala sau distrugere, autodistrugere sau distrugerea altora. "ara iubire, omenirea nu ar
putea sa existe nici macar o zi.
Cuplul con(ugal ne apare ca o modalitate de creatie interpersonala desfasurata simultan in plan biologic,
psihologic si social. Dragostea, inteleasa ca mod de comunicare si cunoastere completa si profunda intre un barbat
si o femeie, este nu numai conditie, ci si efect al creatiei interpersonale in cuplu, ea conditionand perpetuu
maturizarea si dezvoltarea celor
doua personalitati, devenind sens si expresie a realizarii acestora ca fiinte umane inteligente si creative.
+Dragostea contine acest paradox de a fi doua existente intr!una fara ca vreuna din ele sa!si piarda
individualitatea+. Dragostea insasi se ridica de la semnificatia ei primara de traire si sentiment de plenitudine,
satisfactie si securitate conferit de persoana iubita la semnificatia sa de atitudine si comportament creativ de tip
afectiv!sexual, ce se dezvaluie in adevarata sa dimensiune si calitate in conduita de rol marital. Iubirea devine in
cuplu masura si +recompensa+ realizari +rolului con(ugal+, fiind totodata si una din explicatiile reusitei sau
nereusitei indeplinirii acestui rol.
Metamorfozele iubirii in decursul unei relatii de cuplu sunt implicate in insusi actul devenirii acesteia, ca act de
creatie interpersonala si act de cultura relationala. Pe masura ce se descopera, se acomodeaza si se asimileaza
reciproc, pe masura ce!si creeaza modalitati comune de interactiune cu mediul, individualizandu!se ca nucleu
coeziv si coerent, pe masura ce partenerii devin tot mai mult +noi+, iubirea capata forme de manifestare si
continuturi noi, in sensul profunzimii si durabilitatii atasamentului.
Cuplul exprima structural si functional modul in care doua persoane de sex opus se intermodeleaza creator,
dezvoltandu!se si completandu!se mutual, prin interacomodare si fuziune, simultan in plan biologic, psihologic si
social. Dragostea intre un barbat si o femeie este in fapt cea mai complicata si imprevizibila creatie
interpsihologica, ale carei consecinte nu sunt nici pe departe doar ale individului, ci ale socialului, ca intreg, ea
garantand in mare masura evolutia sa armonioasa, precum si disponibilitatile acestuia de a se dezvolta, de a se
depasi, de a pastra nealterate bucuria de atrai si vocatia la fericire. +*xperienta dragostei contine singurul raspuns
plauzibil la enigma vietii umane, ea confera echilibrul sanatos+ %*. "romm$.
"ericirea con(ugala este doar o emergenta catre armonie, plamadindu!se in (ocul complicat si dramatic al
rezolvarii si depasirii dizarmoniilor intra si interpersonale. *secul, in cadrul relatiei de cuplu, privit si inteles ca
experienta de cunoastere si de autodezvoltare, este prin el insusi tranzitor si rezolvabil. +desea caderea este un
mi(loc de a te inalta mai sus+ %B. )ha=espeare$.
Ciata in doi devine astfel un +(oc deschis, pe viata, celor mai creative solutii comportamentale+, o arta si o stiinta
de a trai, prin intermediul careia ne putem bucura ca suntem, ne putem bucura ca am fost si ca vom continua sa
fim, prin fiinta celor de dupa noi, rod al propriei noastre creatii. sadar, sa invatam sa convietuim si sa
comunicam, sa ne dezvoltam si sa ne implinim unul prin intermediul celuilalt. Cuvantul cheie al vietii in doi este
generozitatea. +Ciata nu poate fi inteleasa fara multa generozitate, nu poate fi traita fara multa generozitate.
Dragostea constituie adevarata explicatie a celor ce se petrec pe lumea asta, indiferent care ar fi explicatia celor ce
se petrec pe lumea cealalta+ %O. Bilde$.
'elatia interpersonala constituie componenta mai stabila si de profunzime a interactiunii interpersonale, rezultata
in urma decantarii si condensarii actelor interpersonale sub forma unor liante puternic saturate afectiv, care es
mentin pe perioade indelungate de timp. )pre deosebire de relatia interpersonala, actul interpersonal poate sa!si
schimbe foarte frecvent +semnul+ intrand chiar in contradictie cu componenta de profunzime. m putea
explica aceste afirmatii, referindu!ne la cuplul interpersonal parinti!copii. Dragostea materna sau paterna
constituie componenta stabila, de profunzime a interactiunii interpersonale in timp ce, ca acte interpersonale, pot
sa apara evenimente ca# dezaprobare, cearta, respingere, deci cu +semn+ exact opus componentei de profunzime.
In cadrul relationarii interpersonale intersexe, componenta stabila, de profunzime o poate constitui sentimentul de
dragoste, ca atitudine afectiva reciproc impartasita, care va actiona de la acest nivel ca factor cu puternice valente
integrative si adaptative. De la momentele de debut si pana la forma sa de maturizare si stabilitate, sentimentul de
dragoste strabate un traseu plin de confruntari, de a(ustari, de acomodari si reacomodari ale celor doi parteneri.
Intotdeauna interactiunea interpersonala intersexe debuteaza cu o suita de acte interpersonale care pot duce la
conturarea relatiei interpersonale. ctele interpersonale din cadrul cuplului con(ugal pot fi pozitive sau negative.
Din prima categorie fac parte actele de cooperare dintre cei doi parteneri iar din a doua categorie, actele
conflictuale. Componenta de profunzime!sentimentul de dragoste!este +structura de rezistenta+ a cuplului, este
legatura de durata a celor doi parteneri, care inseamna foarte multe lucruri# apreciere, respect, stima, sociabilitate,
atractie etc.
O situatie frecvent intalnita in cuplurile cu relatii tensiv!conflictuale este adoptarea si exercitarea incompleta a
rolurilor. Cuplul imatur!dependent este o varianta a rolurilor incomplet exercitate. ceasta constituie situatia unor
cupluri care sunt inlocuite su aspectul exercitarii rolului parental si uneori mena(er si administrativ!organizatoric
de catre bunici %parinti!eventual viitori socrii$, cuplul devenind in acest caz un +cuplu!copil+ al unui +cuplu!adult+
de(a cristalizat. +Cuplul!copil+, tutelat de cuplul de parinti %viitori socrii$, este impiedicat practic in
autodezvoltarea sa ca entitate independenta, ca unitate de decizie si actiune separata. Chiar daca, in intentii,
interventiile parintilor!bunici sunt pozitive, ele pot greva buna functionalitate a noii familii nucleare si dezvoltarea
armonioasa a copiilor acesteia. )!au intalnit cupluri cu copii prezentand tulburari de personalitate %nevrotici,
psihopati,$ provenind din con(uncturi familiale specifice, crescuti exclusiv sau partial de bunici. Parintii unor
astfel de copii, aflati in +razboi+ psihologic cu socrii dar si intre ei insisi, cel mai adesea au divortat. Conflictele
intre cele doua generatii de +parinti+ conduc la influente educationale traumatizante prin diversitaea si adesea
caracterul contradictoriu pe care il au, soldandu!se cu dublu esec.
Convietuirea cu parintii %cu viitorii socrii$ in cadrul aceluiasi spatiu locativ si psihosocial are de cele mai multe
ori efecte inhibitorii si dezorganizatoare asupra vietii sexual!afective a cuplului ca si asupra comportamentului sau
procreativ. Inhibitia, pudoarea, reticenta comportamentala impusa intr!un astfel de +spatiu relational+ contribuie la
racirea si artificializarea relatiilor dintre partenerii cuplului. )epararea de +socrii+ sau de parinti a constituit primul
element care a condus la ameliorarea simptomelor si reglarea vietii de cuplu.
+O singura pasiune, dragostea, este capabila sa raspunda la nevoia umana de comuniune cu lume, respectand intru
totul integritatea si individualitatea fiintei+ *. "romm. *ste oare iubirea de cuplu doar un sentiment durabil si
profund care leaga doua fiinte umane de sex opus, este ea doar expresia +pura si absoluta+ a comunicarii prin care
)inele +isi
implineste faptura printr!un ltul, care trebuie sa fie in cele din urma un alt eu insumi@+ %C. Mircea$
+Dragostea adevarata este drumul in doi spre lumina unui ideal comun+ %?ehan DDEorm9$, dar cat de lesne se
poate intrerupe acest drum cand partenerii sunt tentati de propriile lor +drumuri interioare+, la capatul carora
+lumineaza+ in locul idealului comun singuratatea propriului lor *u. Intercunoasterea prin iubire se reduce astfel
doar la un pretext de autocunoastere si nu la o imbogatire a eului propriu si a celuilalt. Or, dimensiunea esentiala a
iubirii este insasi cunoasterea si imbogatirea continua a fiintei celuilalt, patrunderea si multumirea de fiinta
celuilalt, trairea launtrica, inefabila a bucuriei ca celalalt exista. Dragostea este +nevoia de a iesi din tine insuti+
%Ch. 1audelaire$, dat numai atunci cand ea este traita ca o experienta fundamentala +ne poate face mai altruisti,
mai generosi, mai increzatori in oameni si in fortele lor, mai responsabili, mai eficienti si mai creativi, si prin
acesta ne poate imbogati infinit esenta morala+. )i daca iubirea in general este o experienta de comunicare si
cunoastere intre sexe, esentiala pentru dezvoltarea fiintei umane, numai iubirea din cuplu este o experienta
fundamentala de transformare creatoare a unei personalitati prin intermediul altei personalitati, presupunand
raporturi de necesitate mutuala, simetrie, echivalenta, complementaritate si autonomie intre parteneri.
Cercetatorii familiei au semnalat, frecvent, semnificatia factorului de micro si macrogrup in evolutia cuplului. In
cadrul grupurilor conflictuale apar factori microsociali precipitatori si de risc disfunctionali printre care
mentionam#
!relatii tensive ale cuplului cu microgrupul familial de orientare, cel mai frecvent fiind intalnite conflicte nora!
soacra, ginere!socru, nora!socru. Prezenta unor modele diferite de rol con(ugal determinate sociocultural,
contrastante si reciproc!exclusive, preluarea de facto a unor conceptii, atitudini si +stiluri con(ugale+ din familiile
de orientare, neconcordante, imixtiunea psihologica, sociala si locativa a parintilor %socrii$ in spatiul interpersonal
con(ugal al nucleului nou creat creeaza conditii propice unei interacomodari deficitare a celor doi parteneri,
favorizand de timpuriu fenomenele disfunctionale. Incidenta fenomenului disfunctional la cuplurile cu
+probleme+ relationare cu parintii %socrii$ este semnificativ mai mare decat in cazul cuplurilor care nu afirma
asemenea relatii.
!relatiile deficitare cu grupul de prieteni, colegi, vecini etc., ale unuia sau ambilor parteneri, favorizeaza, de
asemenea, disfunctiile con(ugale, cresc riscul pentru conflict
!dezechilibrul produs in bugetul cuplului printr!o incapacitate de autogospodarire, unele conditii materiale
necorespunzatoare sau a unui buget necorespunzator necesitatilor cuplului.
!factorul incidental!situational poate, de asemenea, precipita uneori conflictualitatea din cadrul cuplului,
actualizand unele disfunctii latente. In aceasta categorie se include incidentele somatice si sociale cu care se
confrunta unul sau ambii parteneri.
6.Comunicarea cu sine si cu ceilalti
Pentru a comunica cu ceilalti trebuie sa stiu sa comunic cu mine insami.
desea, in relatiile noastre familiale, de prietenie sau de iubire, suntem prinsi intr!o capcana# fie ne acuzam pe noi
insine de ceea ce nu merge in viata noastra, fie ii acuzam pe ceilalti. De vin ainsa sunt deficientele de comunicare.
nticomunicarea
Parintii si pedagogii mai degraba impun limite decat sa invite la libera exprimare. )i mai grav este faptul ca isi
insusesc exprimarea noastra pentru a vorbi despre noi, in locul nostru. Dar cel mai rau este faptul ca resping ceea
ce exprimam noi personal. +Mi!e frica, spune copilul. !4!ai nici un motiv, spune tatal.+ +Ma doare, spune copilul
cu genunchiul (ulit. !4!ai nimic, spune mama.+ ceste mesa(e par banale, ele sunt generate de buna intentie a
parintilor de a!si linisti copiii. Dorinta de a!i scapa pe copii de temeri este o meteahna frecventa a parintilor. Dar
la fel de bine aceste mesa(e inseamna si# +4u poti avea incredere in ceea ce simti tu.+ *i ii dicteaza altuia emotiile
si sentimentele pe care ar trebui sa le aiba si nu le are. Poti ordona sau interzice un act, dar este imposibil sa impui
sentimente. Impunerea genereaza confuzii. Cel care incearca o emotie se indoieste de propria lui traire atunci
cand o persoana importanta pentru el ii denigreaza, ii neaga sau incearca sa!I impuna trairile sau sentimentele.
Principii de baza
1azele unei comunicari veritabile sunt usor de enuntat si cumplit de greu de aplicat. *le se organizeaza in functie
de trei pozitii fundamentale#
0 'ecunosc si ii confirm celuilalt ca exprimare ii este proprie, ca sentimentele sau parerile ii apartin.
0 Ma exprim vorbind despre mine, afirmandu!mi pozitia.
Doresc sa reunesc punctul tau de vedere si pe al meu, nu opunandu!le sau confundandu!le, adunandu!le unul
langa celalalt, confruntandu!le. De aici se poate naste o uniune, un schimb.
ceste trei pozitii au drept corolare immediate#
0 4u il las pe celalalt sa vorbeasca despre mine in locul meu.
0 Il invit sa vorbeasca despre el insusi.
0 dmit ca +a te intelege cu cineva+ nu inseamna a avea aceeasi parere,
aceleasi sentimente, acelasi punct de vedere.
ccept sa fac diferenta intre ceea ce vine de la celalalt si ceea ce simt eu.
intelege
Sa-l intelegi pe celalalt inseamna sa I te alaturi in realitatea sa, sa-I intelegi diversele limbaje.
)a intelegi presupune sa fi atent, sa ai capacitatea de a acorda atentie.
Calitatea unei relatii este data de masura in care simti disponibilitatea afectiva a celuilalt si pe a ta, chiar si atunci
cand se manifesta prin semne minuscule. O privire intensa, o respiratie mai profunda, un gest care propune, o
tacere care te indeamna sa mergi mai departe. Sa intelegi inseamna sa treci dincolo de simpla ascultare pentru a
prinde esentialul.
Paradoxul unei bune intelegeri consta in faptul ca aceasta necesita sa!l intelegi pe celalalt in planul in care
vorbeste, dar uneori trebuie sa realizezi si faptul ca in spatele acestui plan se poate ascunde un altul. stfel poti
trece dincolo de aceste cuvinte care functioneaza asemeni unui ecran, poti merge in cautarea cuvantului care
incearca sa se nasca, asemeni unui parau care izvoraste dupa un drum lung si tacut prin subteran. )a intelegi ce
spune, nu intotdeauna acolo unde se spune, ci in planul din care se spune.
Daca celalalt imi vorbeste despre ce!si imagineaza, iar eu il aduc in planul real, inseamna ca l!am inteles gresit,
aceasta neintelegere fiind adesea cauza multor frustrari si suferinte.
'elatiile
Dincolo de comunicare, ar trebui sa ne punem intrebari si in legatura cu relatiile noastre, cu starea de a fi apropiat,
atasat de cineva printr!o legatura. )untem departe de a sti cum se formeazarelatiile noastre. desea le confundam
cu natura sentimentelor pe care le avem pentru cineva.
ceasta confuzie intre sentimente si relatii este printre cele mai frecvente in cazul celor mai multi dintre noi. De
aceea ni se intampla adesea ca in cadrul sesiunilor de formare sa propunem o diferentiere intre sentimente si
relatii& avem astfel posibilitatea de a recunoaste si de a accepta sentimentele pe care le avem pentru cineva si de a
discerne ce este acceptabil intr!o relatie si ce nu. Pentru ca de prea multe ori in numele sentimentelor ne
complacem in relatii ce ne distrug, care nu au sanse de reusita sau care ne instraineaza de noi insine si de lume.
)entimentele noastre, bazate pe atractii si respingeri, pe afinitati si incompatibilitati, nu ne a(uta deloc sa pastram
o distanta rezonabila intre fuziune si individualitate., pe afinitati si incompatibilitati, nu ne a(uta deloc sa pastram
o distanta rezonabila intre fuziune si individualitate.
;egaturile
)tabilim legaturi personale pentru a nu pluti in deriva intr!o lume nesigura, la limita unui univers necunoscut.
;egaturile noastre cu ceilalti se formeaza pe un fond interior de dorinte, goluri, temeri, nevoi si asteptari. 3oate
acestea dau senzatia unui labirint in care este
practic imposibil sa intelegisubstraturile unei legaturi. 3ot ce sesizam este ca legaturile, precum un organism viu,
senasc, se dezvolta si mor, fara a!si dezvalui misterul. O legatura poate fi nefericita, reusita sau nereusita, pe cale
de destramare. )i totusi, o legatura aparent rupta nu dispare definitiv. doarme, se sedimenteaza si ramane in
memoria sau in inconstientul celor pe care i!a marcat. 3ocmai acest mecanism al transpunerii in noi a ceea ce are
mai bun celalalt va da nastere atator noi puncte de plecare si de spri(in in aventura vietii.
O legatura, acest organism viu, aceasta structura subtila ce necesita atata energie si cunoastere, se prezinta ca o
terta entitate intre doua sau mai multe persoane. "iecare intretine si dezvolta un aspect al relatiei.
ceasta legatura poarta diferite nume# iubirea noastra, prietenia noastra, relatia noastra, atasamentul dintre noi,
grupul nostru..
)a luam ca exemplu relatia con(ugala# remarcam ca toate didcutiile in (urul unei relatii de cuplu provin din
dificultatea de a trece de la unul la doi, apoi la trei %eaFelFrelatia care ii uneste$.
>neori, relatia inglobeaza si macina individul. m intalnit fiinte complet inrobite nu de celalalt, ci de relatia in
sine, care devenise obiectul atator gri(i, preocupari, ritualuri si mena(amente complexe.
. A fi responsabil
Cea mai frecventa pozitie intr!o relatie consta prin a nega printr!un transfer responsabilitatea a ceea ce simtim.
+Daca simt ceva, e din cauza cuiva sau a ceva, deci celalalt sau situatia e responsabila de ceea ce simt.+
Putem gasi combinatii infinite pentru a nu ne simti responsabili de ce ni se intampla, pentru a gasi mereu o cauza
exterioara si adesea pentru a nu face o alegere sau a lua o decizie.
numite persoane au tendinta de a se simti responsabile de tot cea ce simt cei din (urul lor. Multi parinti isi
atribuie esecurile, reusitele, trasaturile pozitive sau negative ale copilului lor. ;e considera un fel de prelungiri ale
lor insile si copiii li se inapoiaza mai tarziu, acuzandu!I ca sunt cauza tuturor problemelor %rareori a binelui$.
)i copii sunt destul de puternici pentru a!si asuma false responsabilitati, pentru a lua asupra lor sarcina dureroasa
perceputa la parinti, pentru a incerca sa le vindece ranile ascunse sau sa!I scape de deceptii si angoase.
)e simt cauza certurilor, a divortului parintilor, a supararilor sau a bucuriilor lor. *gocentrismul lor natural nu le
permite sa conceapa ca se poate +sa nu aiba nimic de!a face+ cu ce se intampla. * dureros sa nu ai nimic de!a face
cu ce se intampla in viata persoanelor importante pentru tine.
Cinovatia provine dintr!un sentiment de omnipotenta iluzorie. Poate de aceea este un sentiment foarte raspandit in
cultura occidentala. O mare parte a educatiei se bazeaza pe amenintare, devalorizare si agresiune. Cinovatia (oaca
un rol compensatoriu in aceasta negare de sine, care dureaza multi ani.
Copii care au crescut alaturi de un parinte deprimat sau care suferea de anxietatea abandonului pastreaza adesea
un sentiment difuz de vinovatie, bazat pe o convingere falsa.
)istemele de protectie reciproca in cupluri, familii sau in relatii profesionale si de prietenie sunt adesea stabile si
linistitoare. )istemele il limiteaza pe fiecare si mai ales propune roluri si comportamente cunoscute, in care
fiecare +stie ce are de facut+. Daca ne simtim responsabili pentru reactia celuilalt, avem un alibi confortabil si
evitam capcanele ambivalentei noastre.
'amanand inchisi in dorinta sau in lipsa de dorinta a celuilalt, ne scutim de efortul de a ne diferentia, de a ne
smulge din sistem, de a descopeeri o atitudine mai activa, uneori aparent +egoista+ sau chiar cruda. ceasta
acuzatie de egoism provine de altfel de la cei din (ur astfel incat sa ne victimizam si mai mult si sa perpetuam
acuzarea sau devalorizarea.
Impresia ca esti responsabil de ce simte celalalt ne duce inapoi in copilarie, in perioada in care nu ne diferentiam
si ne credeam atotputernici.
te simti responsabil de ce simte celalalt inseamna si sa cultivi o senzatie de putere si de influenta, care este greu
de abandonat. Inseamna sa incerci sa pastrezi controlul asupra relatiei si sa mentii cu orice pret iluzia
atotputerniciei asupra celuilalt, asupra sentimentelor, trairilor lui. Prea adesea o asociem in mod gresit cu puterea
atasamentului. Celalalt va recunoaste puterea iubirii mele daca pun la suflet cea mai mica vibratie a sensibilitatii
lui, cea mai mica schimbare de dispozitie.
Cultura si educatia colaboreaza la crearea sentimentului de responsabilitate si de vinovatie.
Invinovatirea e o deformare, excrescenta a compasiunii care exista in fiecare dintre noi inca din copilarie, a
acestei capacitati de a ma identifica cu celalalt prin care ma doare sa!I vad suferind pe cei pe care ii iubesc si care
ma iubesc. Cand ii spun celui care afirma ca este nefericit din cauza mea si ac nu ma simt responsabil de suferinta
lui, se indigneaza, bineinteles, si ma acuza de inconstienta, perversitate sau sadism. * o afirmatie care ne socheaza
sensibilitatea, generozitatea, nevoia de putere si felul in care gandim sau simtim.
* complicat sa actionez in conformitate cu ceea ce ma ghideaza. ceasta comlexitate include dorinta mea de a
face placere, de a a(uta, de a nu dezamagi si de a!l sfatui pe celalalt. Dar daca ma simt responsabil pentru felul in
care celalalt isi gestioneaza sentimentele, am cazut in capcana.
4epreluand responsabilitatea celuilalt, refuzi in acelasi timp sa!l a(uti sa scape de consecintele hotararii sale.
4e este greu sa admitem ca intr!o relatie suntem responsabili de ceea ce traim si simtim. De fapt, senzatiile care
circula prin noi sunt resimtite de corp& sentimentele de catre sensibilitate. desea, un eveniment, un gest, un
cuvant, o atitudine a celuilalt trezesc si declanseaza emotii care se afla in noi. Doar declanseaza, nu creeaza
emotii. 'eactiveaza, reactualizeaza sentimente, senzatii sau perceptii care sunt ale noastre, inscrise in trairea
noastra.
Inceperea acestui demers ce consta in a accepta responsabilitatea propriilor sentimente provoaca un adevarat soc,
intr!atat de fireasca este tendinta de a tratala celalalt problema pe care o avem noi in raport cu el. dam ar trebui
sa recunoasca ca a mancat marul de buna voie, chiar daca din solidaritate si prin imitare, iar *va nu poate nega ca
ea a hotarat sa asculte de sarpe.
Constientizarea responsabilitatii pentru ceea ce traim ne poate da un sentiment de libertate nemaiintalnit, chiar
daca la inceput ne simtim prizonierii nostri si nu ai celuilalt.
Daca percep orice relatie ca avand doua extremitati, imi revine sarcina de a ma ocupa de extremitatea mea si
numai a mea.
Orice corp viu secreta deseuri. cesta este insusi semnul ca traieste! in mod paradoxal, aceasat producere de
deseuri ii demonstreaza vitalitatea, dinamismul. Daca o relatie e vie, ea va produce deseuri. Ca secreta murdarie,
paraziti, care daca nu sunt adunati si evacuati, otravesc schimburile si uneori viata personala, profesionala si
sociala.
De unde vin deseurile si ce sunt ele@ Cin mai ales din neintelegerile inerente oricarei incercari de relationare.
0 >na spun si alta se intelege.
0 4u raspund la ceea ce a spus celalalt, ci la ceea ce am inteles eu din ceea ce a spus el.
0 >it sa negociez cu mine insumi inainte de a negocia cu celalalt.
0 Incerc sa!l inscriu pe celalalt in convingerile mele
0 Creau sa!l conving ca eu am dreptate ... pentru binele lui
4e imaginam cu prea mare usurinta cum trebuie sa se comporte celalalt si il inchidem intr!un ansamblu sau in
tipul de comportament!raspuns pe care ar trebui sa!l aiba fata de noi. Iata sursa unei infinitati de deceptii, de
frustrari si a inconfortului, care vor cere apoi multa energie pentru a fi depasite.
In domeniul diferentierii, ni se pare necesar sa distingem nivelul sentimentelor de cel al relatiei. Pot exista
sentimente intre doua persoane, dar acestea pot sa nu circule si sa nu se manifeste intr!o relatie.
4i se pare uneori ca relatia intre doua persoane este bolnava, viciata, deformata, adica distructiva sau pur si
simplu nesatisfacatoare, in timp ce sentimentele unuia sau ale celuilalt sunt pline de tandrete si de bunavointa.
3rebuie sa ingri(im legatura intre persoane, adesea
rigida in urma neascultarii si neexprimarii. >n cuplu pare prins intr!o relatie imposibila, in care fiecare se
invenineaza cu otrava celuilalt, in timp ce iubirea lor pare reala si vie.
Intr!un cuplu, era atat de greu ca fiecare dintre parteneri sa!l asculte pe celalalt fara sa reactioneze pe loc pentru a
se (ustifica sau a se exprima, incat au inventat un cod pentru dialoguri importante. "iecare avea 57 bile si de
fiecare data cand unul voia sa ia cuvantul punea o bila intr!o cupa rosie. Cand scotea bila si o punea in cupa verde,
ii indica celuilalt daca poate interveni sau nu. cesta punea bila in cupa rosie si vorbea. 4ici unul nu vorbea cat
timp bila era in aceeasi cupa. Isi dadeau astfel unul altuia sansa de a se exprima si de a solicita atentia celuilalt.
*xista relatii fosilizate, care supravietuiesc sentimentelor si care raman ani si decenii la un stadiu de minima
comunicare pentru a nu declansa imposibilul. *xista iubiri care supravietuiesc relatiilor rupte si care raman vii in
amintire, fara nostalgie, melancolie sau amaraciune. )unt sentimente care supravietuiesc trecerii timpului, uitarii,
ca niste puncte de spri(in, oaze de liniste interioara ce nu tin cont de distante.
'elatia parinte!copil se caractrizeaza printr!o permanente modificare, printr!o evolutie progresiva, prin schimbari
profunde sau superficiale. Intr!o relatie parentala, poate mai mult decat in altele, nimic nu este vreodata incheiat,
ca si cum singurul model acceptabil ar fi improvizarea unei noi relatii. Multe dificultati provin din teama, deci din
refuzul schimbarii si din dorinta de cramponare de etapa precedenta. Orice smulgere dintr!un univers familiar, din
certitudini e o suferinta& orice tranzitie e dureroasa. Modelul relational supravietuieste uneori etapei in care
corespundea unei nevoi. Multi parinti nu reusesc sa iasa dintr!o relatie ce presupune ingri(iri si protectie pentru a
trece la una de schimb. )i copii pot da inapoi in fata schimbarilor inevitabile, a transformarilor corpului, a
modului de viata.
*volutia e franata de cautarea sigurantei, aceasta dorinta profunda de a te intoarce in cunoscut, care te arunca in
repetitie. )a te spri(ini, sa inaintezi in cunoscut e ca si cum ai merge inapoi pe urmele de(a facute. sumandu!ti
riscul de a!ti gasi drumul, ti!l asumi pe acela de a te pierde, de a te rataci prin nisipuri miscatoare sau pe cai
neumblate.
Cresterea copilului e un factor ma(or de schimbare. Copii ne clatina certitudinile, ne obliga sa ne precizam calea,
ne clatina imaginea de barbat sau de femeie, dincolo de rolul de parinte. Pe langa intrebari, ei aduc indoieli,
rearan(ari, stimuleaza inconstientul si alimenteaza zonele secrete de refulare.
Pentru a deveni cu adevarat adulti, trebuie sa ne ucidem parintii imaginari, pe care am fi vrut sa!i avem, pe care i!
am idealizat sau monstrii pe care i!am construit, pentru a invata sa ne acceptam parintii reali. Dincolo de parinti,
sa incercam sa vedem barbatul sau femeia si poate copilul care exista inca in noi.
)chimbarea personala e singura aventura inepuizabila pe care ne este dat sa o traim, o aventura inscrisa in
tatonarile si entuziasmul cotidian.
)chimbarea e o chemare din noi, o miscarea interioara, irezistibila, uneori dureroasa, careia ii cedam in lumina
descoperirilor sau careia, dimpotriva, ii rezistam crispati in temerile si convingerile noastre.
3ransformarea interioara, schimbarea din relatiile si evenimentele din viata noastra sunt ca doi poli legati. Daca
vad viata ca pe o posibilitate de a invata si de a ma descoperi, aceasta devine fascinanta chiar si prin suferintele
care o marcheaza si prin metamorfozele subtile ale maturizarii.
Capitolul II# Designul cercetarii
!biecti"ele cercetarii
5. *valuarea disfunctiilor interrelationale in cuplu din perspectiva implicarii psihosociale a parintilor celor doi
parteneri.
-. Prevenirea esecului relational prin consiliere de cuplu centrata pe clarificarea conflictelor cu familia de origine.
#ormularea ipotezelor
5. Presupunem ca natura relatiei actuale cu parintii %familia de orientare$
a tinerilor implicati intr7o relatie parteneriala %de cuplu$ influenteaza calitatea si evolutia acesteia din urma.
.. Daca relatia tinerilor cu parintii este conflictuala exista posibilitatea ca propria relatie de cuplu sa fie afectata.
)ensul acestei afectari poate fi definit %ex.# cresterea exagerata a coeziunii interne a cuplului tanar ca mecanism de
aparare sau, dimpotriva, separarea partenerilor in contextul exacerbarii conflictelor de cuplu$.
$otul de subiecti
Cercetarea a fost realizata pe un lot de subiecti format din :7 de persoane, respectiv .7 de cupluri, avand varsta
cuprinsa intre 58!-A de ani. )ubiectii au fost supusi la trei scale de evaluare a relatiei de cuplu si a relatiei cu
familia# D9adic d(ustement )cale %D..).$, Index of Marital )atisfaction %I.M.).$ si "amil9 "unctioning )cale
%".".).$. )calele de evaluare au fost administrate dupa ce au fost citite si intelese instructa(ele de catre toti
subiectii participanti. )ubiectii au fost rugati sa indice ce gradul de acord sau dezacord dintre cei doi parteneri de
cuplu cu privire la afirmatiile scalelor de evaluare. )ubiectii au fost asigurati de confidentialitatea rasounsurilor
date.
%rezentarea te&nicilor si procedeelor folosite
In cadrul acestei lucrari de cercetare am folosit trei scale de evaluare a relatiei de cuplu si a relatiei cu familia#
D9adic d(ustement )cale %D..).$, Index of Marital )atisfaction %I.M.).$ si "amil9 "unctioning )cale %".".).$.
Primul instrument folosit in cadrul acestei cercetari este DGDIC D?>)3M*43 )C;* %D..).$.
Autor este Graham 1. )panier.
'copul testului este sa masoare calitatea casniciei sau a cuplurilor similare. cest instrument de itemi este
construit pentru a evalua calitatea relatiei asa cum este perceputa ea de cuplul marital sau consensual.
Descriere( cest instrument raspunde mai multor nevoi. Poate fi folosit ca o masura generala a satisfactiei in
cuplul intim prin utilizarea scorurilor totale. naliza factoriala indica faptul ca acest instrument masoara patru
aspecte ale relatiei# satisfactia diadica %D)$, coeziunea diadica %DCoh$, consensul diadic %DCon$ si expresia
afectiva %*$ %Puteti vedea scala D) la nexa 5.5$
)orme( D..). a fost aplicat pe un esantion de indivizi casatoriti %nH-58$ si divortati %6/$. Media de varsta a
celor casatoriti a fost de .A.5 ani, iar a celor divortati de .7./ ani. Media duratei casniciei celor casatoriti a fost de
5..- ani in timp ce a celor divortati de 8.A ani. Media scorului total al D) a fost de 55/.8 cu o deviatie standard
de 5<.8 pentru cuplurile casatorite. Media pentru esantionul divortat a fost de <7.< cu o deviatie standard de -..8.
'corare( Pentru D..). sunt utilizate trei tipuri diferite de scale de rating. )corul total este suma tuturor itemilor,
putandu!se intinde de la 7 la 5A5. )corurile inalte reflecta o relatie mai buna. Itemii factor sunt# D)#
5:,5<,58,56,-7,-5,--,-.,.5,.-& Dcoh# -/,-A,-:,-<,-8& Dcon# 5,-,.,A,<,8,6,57,55,5-,5.,5/,5A& *# /,:,-6,.7.
"iabilitatea# Ca scor total D..). are o impresionanta consistenta interna cu alpha de .6:. )ubscalele au
urmatoarele consistente %bune pana la excelente$# D)H6/, DcohH85,
DconH67, *H<..
*aliditatea( cest instrument a fost verificat prima oara prin procedee logice de validitate de continut. D..).
demonstreaza si o validitate intergrupala discriminand intre cuplurile maritale si cele divortate pentru fiecare item.
Instrumentul dispune si de validitate concurenta, coreland cu ;oc=e!Ballace Marital d(ustment )cale.
l doilea instrument folosit in aceasta cercetare este I4D*I O" M'I3; )3I)"C3IO4 %I.M.).$.
Autor este Balter B. Eudson
'copul testului este sa masoare problemele din relatia maritala sau de cuplu.
Descriere( I.M.). este un instrument de -7 itemi construit pentru a masura gradul, severitatea sau magnitudinea
unei probleme pe care o are un partener in relatia maritala sau de cuplu. 4u caracterizeaza relatia ca o entitate
unitara, dar masoara limitele intre care unul dintre parteneri percepe problemele in relatie. IM) nu masoara
adaptarea maritala pentru ca un cuplu se poate adapta in ciuda unui inalt grad de conflict sau insatisfactie. IM)
are doua cutting scoruri. Primul este un scor de .7 %F ! A$& scorurile sub acest punct indica absenta unei probleme
clinic semnificative in aceasta arie. )corurile peste .7 sugereaza prezenta unei probleme clinic semnificative. l
doilea cutting score este de <7. )corurile peste acest punct indica faptul ca clientii prezinta un stres sever cu
posibilitatea clara de a utiliza un tip de violenta pentru a face fata situatiei. >n alt avanta( al I.M.). este ca este
una din multiplele subscale din pachetul B;MG' ssessment )cale reproduse aici, toate fiind administrate si
scorate in acelasi timp %Puteti vedea scala I.M.). la nexa 5.-$.
)orme( Cei care au raspuns la IM) in etapa de dezvoltare a acestei scale, erau indivizi singuri sau casatoriti,
populatii clinice si neclinice, liceeni, studenti si non!studenti. *rau in principal caucazieni, dar si (aponezi si
chinezi din merica, si un numar mic de membrii din alte grupuri etnice. 4ormele actuale nu sunt disponibile.
'corarea( ;a fel ca mai multe instrumente din B;MG' ssessment )cales, IM) se scoreaza prin inversarea
scorurilor la itemii din (osul paginii %5,.,A,8,6,55,5.,5:,5<,56,-7,-5 si -.$, adunarea acestora cu scorurile la itemii
ramasi, apoi se scade numarul itemilor completati, se inmulteste rezultatul cu 577 si se divide la numarul de itemi
completati apoi se inmulteste cu :. ceasta se va produce pe o scala de la 7la577 in care scorurile inalte indica o
mai mare severitate a problemelor.
#iabilitate( I.M.). are o medie alpha de .6:, ceea ce indica o consistenta interna excelenta si o excelenta %scazuta$
abatere standard de /.77/. IM) are deasemenea si o foarte buna stabilitate pe termen scurt cu o corelare test !
retest la - ore de .6:.
*aliditatea( IM) are o foarte buna validitate, coreland semnificativ ;oc=e ! Ballace Marital d(ustment 3est.
IM) discrimineaza deasemenea intre cuplurile cunoscute a avea probleme maritale si cele care nu sunt cunoscute
a avea. IM) are si o buna validiatate de construct, coreland foarte slab cu masuri cu care nu ar trebui sa coreleze
dar coreland semnificativ cu alte masuri cu care ar trebui sa coreleze, cum ar fi satisfactia maritala sau problemele
sexuale.
l treilea insrument folosit in aceasta cercetare este "MI;G ">4C3IO4I4G )C;* %".".).$.
Autori( Mar= ;. 3avitian, ?udith ;ubiner, ;aura Green, ;aJrence C. Grebstein, Ba9ne ". Celicer.
'cop( masoara dimensiunile functionarii familiei.
Descriere( ".".). este un instrument cu /7 de itemi creat pentru a masura dimensiunile masurarii familiei. ".".).
incearca sa invinga deficientele altor dispozitive de masurare a familiei. *ste bazat pe o viziune eclectica,
integrativa asupra functionarii familiei. Masurarea s!a facut pe baza unei metode segventiale a dezvoltarii pe
scale. Primul pas a fost selectia de itemi relevanti luati din teorie cercetari si interviuri cu experti. cest proces a
dus la crearea a -57 itemi. Dupa un studiu pilot cu expertii au fost retinuti 56< de itemi, balansand intre afirmatii
pozitive si negative. Instrumentul a fost studiat pe doua loturi de subiecti si redus prin analiza factoriala la actuala
scala cu /7 de itemi cu A factori# afectele pozitive ale familiei, comunicarea in familie, conflictele in familie,
gri(ile familiei si ritualurile familiei. Oricum, scorul total poate fi folosit. ".".). este vazut ca avand multe aplicatii
in cercetare si tratament, incluzand o posibila dezvoltare a profilelor de familie pe diferite populatii cu probleme
%Puteti vedea scala ".".). la nexa 5..$.
)orme( ".".). a fost studiat pe doua loturi A:. de subiecti, cu varsta cuprinsa intre 5-!:/ de ani dintre care /<K
avand varsta intre 58!-- de ani. 3oti subiectii au fost voluntari alesi dintr!o varietate de surse incluzand studenti,
membri ai bisericii si persoane aflate in terapie.
'corare( Itemii sunt scorati pe o scala ;i=ert de < puncte %niciodataH5 si intotdeaunaH<$. Itemii /,-5 si .8 au
scorurile inversate si apoi se aduna cu ceilalti astfel obtinandu!se scorul total.
+fiabilitatea( ".".). are o consistenta corecta cu alpha de .67 pentru afectele pozitive ale familiei si de .</ pentru
conflicte. lpha pentru scala totala nu a fost raportat nici la test!retest.
*aliditate( Cercetarea descrisa in indicatiile de baza releva faptul ca ".".). are o buna validitate, cum este
demonstrat de corelatiile cu scala "C*) III a functionarii familiei. Deasemenea a facut diferenta cu succes intre
doua grupuri clinice si un grup +notmal+. ".".)., deasemenea, a prezis individualizarea printre adolescentii tarzii,
sugerand o buna prezicere a validitatii. Oricum, cea mai de incredere subscala, afectele pozitive ale familiei, a fost
corelata cu dezirabilitatea sociala, sugerand nevoia d preacautie in a interpreta aceasta subscala.
Capitolul III( Analiza, prelucrarea si interpretarea datelor
naliza datelor
vLnd Mn vedere metodologia lucrarii, tipurile de instrumente folosite si mai ales tipul de date recoltate cu a(utorul
acestor instrumente putem trece la analiza datelor. plicLndu!se modalitatile de scorare specifice instrumentelor
utilizate datele initiale sunt transformate Mn scoruri numerice.
;a o prima analiza a acestora constatam urmatoarele#
5. )cala D) ! +D9adic d(ustment )cale+ utilizeaza scoruri cuprinse Mntre 7 si 5A5 masurLnd prin scorul global
calitatea relatiei cu partenerul, satisfactia existenta Mntre cei doi.
re patru subscale#
Ds! masoara satisfactia diadica
Dcoh ! masoara coeziunea diadica
Dcon ! masoara consensul diadic
* ! masoara expresia afectiva
-. )cala IM) ! +Index Of Marital )atisfaction+ utilizeaza scoruri cuprinse Mntre 7 si 577 masurLnd prin scorul
global severitatea problemelor din viata de cuplu. Calorile mai mari de .7 sugereaza prezenta unei probleme
clinic semnificative.
.. )cala "") ! +"amil9 "unctioning+ se utilizeaza pentru a evalua relatiile din cadrul familiei de origine. *xista
mai multe variante ale acestei scale Mnsa am utilizat varianta cu scale ;i=ert de la 5la < si cu /7 de itemi.
nalizLnd valorile masuratorilor se poate observa cu usurinta ca acestea sunt scalare, masuratorile fiind realizate
pe scale de interval. Pentru prezentarea datelor si prelucrarea lor s!a utilizat pachetul de programe )P)) pentru
prelucrari si analize computerizate.
Pent
ru
omo
geni
zare
a
date
lor
am
folo
sit
dup
a
caz
fie
com
plet
area
valo
rilor
+mis
sing
valu
e+
prin
proc
ede
ul
+me
dian
of
all
near
b9
valu
sex ds dco
h
dco
n
ae scor
ND
)
scor
NIM
)
scor
N""
)
cod sex
cod
e+
fie
elim
inar
ea
valo
rilor
extr
eme
acol
o
und
e
era
cazu
l. On
final
date
le
au
fost
sum
ariz
ate
Mn
3ab
elul
vari
abil
elor
avut
e Mn
ved
ere
Mn
stud
iu,
num
it
+dat
e
stati
stice
+ si
prez
enta
t in
tabe
lul
urm
ator#
vars
ta
-/ f .< -5 A6 6 5-: 5-.:
<
5A- 5 5
-A m .< -5 A6 6 5-: 5-.:
<
5A6 5 -
-7 f .A 56 A7 8 55- 57 58/ - 5
-. m .: -7 A7 8 55/ 55..
.
5A8 5 -
-A f .. 56 /6 8 576 8 5:8 5 5
-A m .8 56 A/ 8 556 : 5:/ 5 -
-. f .< 56 /A 8 576 -7.8
.
56- - 5
-/ m .: 56 A. 57 558 5<..
6
567 - -
-. f .- -7 A: 8 55: -7 565 - 5
-A m .< -7 A: 8 5-5 -/ -7/ - -
56 f .- -5 A/ 8 55A -/ 5A< 5 5
- m . 5 A 6 55 - 5 5 -