Sunteți pe pagina 1din 28

ANSAMBLURI

ANSAMBLURI
ANSAMBLURI
ANSAMBLURI
ANSAMBLURI

NOBILIARE

NOBILIARE
NOBILIARE
NOBILIARE
NOBILIARE
NOBILIARE

EXTRAURBANE

EXTRAURBANE
EXTRAURBANE
EXTRAURBANE
EXTRAURBANE

MOLDOVA

 

Proiect desfășurat de Asociaţia ARCHÉ în parteneriat cu Institutul Naţional al Patrimoniului, Filiala Timiș a Ordinului Arhitecţilor din România, Universitatea „Politehnica” Timișoara - Facultatea de Arhitectură, Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași - Facultatea de Arte Vizuale și Design.

Echipa proiectului: Anca Brătuleanu, Anca-Raluca Majaru, Cristina Chira, Irina Leca, Alina Chiciudean, Carmen Vasile, Florentina Matache, Raluca Bărbulescu

Redactori: Cristina Chira, Irina Leca

Editat

ansambluri nobiliare extraurbane din Banat și Moldova”.

în

cadrul

proiectului

„Monumente

Uitate

2013

-

Proiect editorial finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Proiect cultural finanţat de Uniunea Arhitecţilor din România și Ordinul Arhitecţilor din România din Fondul „Timbrul Arhitecturii” în anul 2013. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România.

© Asociaţia ARCHÉ 2013

nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Arhitecţilor din România. © Asociaţia ARCHÉ 2013

ANSAMBLURI

ANSAMBLURI
ANSAMBLURI
ANSAMBLURI
ANSAMBLURI

NOBILIARE

NOBILIARE
NOBILIARE
NOBILIARE
NOBILIARE
NOBILIARE
ANSAMBLURI NOBILIARE MOLDOVA

MOLDOVA

EXTRAURBANE

Ansamblurile nobiliare extraurbane constituie o componentă semnificativă a patrimoniului construit din România şi un fenomen arhitectural comun întregului spaţiu european. Tipologii similare pot fi întâlnite în întreaga Europă Centrală şi de Est, în teritoriile de astăzi ale Austriei, Cehiei, Slovaciei, Ungariei, Serbiei, Croaţiei, Sloveniei, Poloniei sau Ucrainei, dar în funcţie de evoluţia istorică a fiecărei regiuni, ansamblurile prezintă caracteristici distincte. Îndeplinind rolul de centru administrativ al domeniului nobiliar, de reşedinţă permanentă, reședinţă de vacanţă sau casă de vânătoare, aceste ansambluri reflectă modul de viaţă, cultura şi statutul proprietarilor.

Deşi construcţiile la care ne vom referi în continuare mai sunt numite, în literatura de specialitate, şi „conace boiereşti”, „curţi boierești” sau „ansambluri boiereşti”, am optat în titlu pentru termenul de „ansambluri nobiliare” deoarece boierii reprezentau elita socială, economică, politică şi culturală din Moldova, aşa cum nobilimea reprezenta elita socială, economică, politică şi culturală a Europei Centrale şi de Vest. Utilizarea termenului de „ansambluri nobiliare” serveşte şi pentru a sublinia apropierea dintre acest tip de clădiri istorice şi echivalentele lor din spaţiul central şi vest-european. În cuprinsul textului însă, vor putea fi întâlniţi ambii termeni.

vest-european. În cuprinsul textului însă, vor putea fi întâlniţi ambii termeni. Palatul Cuza / Ruginoasa /

Palatul Cuza / Ruginoasa / Iași

Contextul istoric al apariţiei și evoluţiei ansamblurilor nobiliare extraurbane din Moldova

Formaţiune statală care a existat în estul Europei timp de peste cinci veacuri, dezvoltând un caracter propriu aparte, Moldova a fost întemeiată la mijlocul secolului al XIV-lea la estul Munţilor Carpaţi de către Bogdan I, extinzându-şi treptat teritoriul în epocile următoare până la Marea Neagră şi râurile Siret, Milcov şi Nistru. După desprinderea în 1775 a Bucovinei şi în 1812 a Basarabiei, Moldova şi-a încheiat existenţa ca entitate statală de sine stătătoare în 1859, odată cu unirea cu Ţara Românească, constituind împreună Principatul României. Acest nou stat modern şi-a dobândit independenţa în 1878 şi a devenit regat în 1881, sub sceptrul lui Carol I, principe de Hohenzollern-Sigmaringen.

De-a lungul istoriei medievale şi moderne, caracterul cultural şi spiritual al Moldovei a fost influenţat de cele trei mari puteri care i-au șlefuit și destinul: Imperiul Otoman, Coroana Habsburgică şi Imperiul Rus. Aceşti factori au contribuit la dezvoltarea unei moşteniri comune întregii societăţi moldovene, moștenire care poate fi văzută astăzi atât pe teritoriul României, cât şi în Republica Moldova şi Ucraina.

În ceea ce priveşte boierimea Moldovei, aceasta era pătura socială privilegiată, echivalentă nobilimii din spaţiul central și vest-european. Provenită iniţial din rândul conducătorilor

comunităţilor rurale, boierimea ajunge în timp să fie alcătuită din familii ale cãror membri se remarcaseră pentru servicii militare și civile deosebite, fiind răsplătiţi de domnitor cu rangul de boier, domenii (moșii) și funcţii în stat (dregătorii). Începând cu secolul al XV-lea, boierii au fost principala putere politică în Moldova, alegând domnitorul și participând la conducerea ţării.

În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Moldova se află, cu excepţia unor scurte perioade, sub suzeranitatea Porţii Otomane. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir, domnitor al Moldovei în 1693 și între 1710-1711, încearcă înlăturarea suveranităţii Porţii Otomane, contând pe sprijinul Imperiului Rus. Eşecul acestei politici are ca efect anularea de către sultan a drepturilor boierilor de a alege domnitorul. Noii domnitori, numiţi de sultan din cartierul grecesc Fanar, aduc cu ei în Moldova cultura și modul de viaţă levantin.

La începutul secolului al XIX-lea însă, slăbirea dominaţiei otomane, desfiinţarea monopolului turcesc şi intrarea Ţărilor Române în angrenajul schimburilor comerciale cu ţările din Apus şi Rusia creează posibilitatea unui contact mai strâns între Moldova şi restul ţărilor europene, fapt ce are consecinţe semnificative asupra societăţii moldoveneşti și mentalului

Conacul Cantacuzino - Pașcanu / Pașcani / Iași colectiv. De asemenea, o influenţă decisivă în

Conacul Cantacuzino - Pașcanu / Pașcani / Iași

colectiv. De asemenea, o influenţă decisivă în alinierea Principatelor la idealurile apusene l-a avut şi ocupaţia militară rusă, între 1806 şi 1812. Despre aceasta, Radu Rosetti aminteşte

în Amintirile sale: Se poate zice că, sub acea ocupaţie rusească, s-a

întemeiet în Ieşi ceea ce se cheamă viaţă mondenă [

cea mare a adoptat atunci, pe cât i-a fost cu putinţă, modul şi formele obişnuite de trai în lumea mare din statele apusene, schimbare în mare parte pregătită de emigraţii şi emigratele din Franţa, oploşiţi în ţările noastre în urma revoluţiunii franceze în calitate de profesori, de guvernante, de frizori şi de bucătari.

] Boierimea

Întărirea legăturilor cu străinătatea a oferit elitelor sociale şi politice româneşti noi modele de viaţă, care au fost transpuse în noi idealuri de confort material. În plan arhitectural, influ- enţele orientale au fost treptat abandonate, trecându-se la oc- cidentalizarea programelor de arhitectură, în special a celor laice.

Ansamblurile nobiliare extraurbane reflectă căutările şi aspiraţiile boierimii moldoveneşti în secolele XVI-XIX. Ele au un caracter specific local, rezultat al sintezei influenţelor

Palatul Ghyka / Dofteana / Bacău orientale şi occidentale, constituind, în acelaşi timp, un factor

Palatul Ghyka / Dofteana / Bacău

orientale şi occidentale, constituind, în acelaşi timp, un factor de integrare al României în Europa.

Numărul mare de ansambluri rezidenţiale existente în Moldova, și în special în localităţile rurale din jurul Iașiului, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, este o realitate cunoscută. Ele nu au fost însă studiate din punct de vedere al calităţilor arhitecturale decât parţial și secvenţial, deși o importantă bibliografie istorică și literară face dese incursiuni în acest domeniu. De la memorialiștii Iașilor și ai împrejurimilor,

la scriitori de renume precum Ionel Teodoreanu, sau la istoricul Radu Rosetti, o întreaga pleiadă de scriitori face referire la o realitate care s-a prelungit până în primele decenii ale secolului XX. Cadru al vieţii de zi cu zi a unei clase sociale privilegiate, aceste ansambluri sunt locuri de primire a oaspeţilor, de efervescenţă culturală și politică, chiar și după întemeierea Regatului român și mutarea capitalei la București. Reședinţele din Moldova rămân să conserve și să dezvolte o cultură aparte de locuire, strâns legată de tradiţii și trăsături comportamentale specifice.

Conacul Urșianu / Mihălășeni / Botoșani 4

Conacul Urșianu / Mihălășeni / Botoșani

Ansamblurile nobiliare extraurbane din Moldova

Ansamblurile nobiliare extraurbane din Moldova Poarta ansamblului Conachi / Ţigănești / Galaţi Ansamblurile boiereşti

Poarta ansamblului Conachi / Ţigănești / Galaţi

Ansamblurile boiereşti se aflau situate pe domenii întinse, numite „moşii”. Domeniul avea în componenţă ansamblul nobiliar sau „curtea boierească”, nucleu cu rol administrativ şi reprezentativ, la care se adăugau terenuri agricole cultivate, sate, târguri, chiar părţi ale unor oraşe, râuri, lacuri, pajişti şi păduri. În secolul al XIX-lea, domeniile ajung să includă mici manufacturi sau chiar întregi complexe industriale.

Locuinţa boierului, conacul, era componenta principală

a ansamblului nobiliar și centrul existenţei rurale a

proprietarului, consolidând prestigiul acestuia în societate.

Astfel reşedinţa principală a familiei boiereşti era situată

pe moşia cea mai valoroasă sau în vechea casă moştenită în

familie. În jurul locuinţei, erau grupate clădiri anexe: bucătării, grajduri, magazii, locuinţe pentru oamenii curţii. În apropierea curţii se afla biserica de curte. În secolul al XVIII-lea, unele ansambluri aveau ziduri de incintă. În secolul al XIX-lea, ansamblurile sunt completate cu grădini şi parcuri cu specii rare, cu capele şi cripte familiale.

În Moldova, cele mai vechi curţi boiereşti datează din secolul al XV-lea, dar nu se cunoaşte cu exactitate organizarea şi arhi- tectura lor.

Conacul Rosetti - Balș / Pribești / Vaslui Până în secolul al XIX-lea, puţinele ansambluri

Conacul Rosetti - Balș / Pribești / Vaslui

Până în secolul al XIX-lea, puţinele ansambluri boierești care s-au păstrat sugerează că locuinţa boierească amintea de arhitectura populară, constând într-un volum simplu, cu parter şi etaj, cu un foişor în faţada principală, la care se ajungea pe o scară exterioară (ansamblul Rosetti-Balş din Pribeşti, jud. Vaslui). Plastica decorativă exterioară era austeră, rezumându-se la câteva elemente de detaliu ale cornişelor şi ancadramentelor.

Domniile fanariote au însemnat pentru cultura, arhitectura, dar mai ales pentru viaţa socială din Moldova, pătrunderea

elementelor specifice lumii orientale. La nivelul conacelor boiereşti, influenţele orientale s-au manifestat în forma arcelor și decoraţiei exterioare a construcţiilor, în timp ce volumetric şi planimetric, au continuat să-și păstreze caracteristicile.

Secolul al XIX-lea a însemnat pătrunderea inflenţelor occiden- tale în societatea moldovenească și schimbarea modului de viaţă al elitelor. Moda nou adoptată impunea petrecerea verilor la ţară, fapt ce a dus la creşterea interesului proprietarilor pen- tru modernizarea vechilor conace și pentru construirea unora noi.

Conacul Negruzzi / Voinești / Iași Odată cu deschiderea societăţii româneşti către Occident, curentul arhitectural

Conacul Negruzzi / Voinești / Iași

Odată cu deschiderea societăţii româneşti către Occident, curentul arhitectural preferat de domni, boieri şi unii reprezentanţi ai burgheziei pe cale de afirmare a devenit clasicismul, curent deja consacrat în cultura europeană. Conace realizate în stil clasicist se găsesc în cadrul ansamblului Buhuș din Buhuşi, ansamblului Rosetti din Căiuţi, jud. Bacău sau ansamblului Negruzzi din Voineşti, jud. Iaşi. Acestea păstrează însă una dintre camerele principale de influenţă orientală, numită „camera turcescă”.

de influenţă orientală, numită „camera turcescă”. Palatul Chrissoveloni - detaliu / Ghidigeni / Galaţi Mai

Palatul Chrissoveloni - detaliu / Ghidigeni / Galaţi

Mai târziu, după schimbările politice şi din sfera mentalităţilor socio-culturale şi concomitent cu emanciparea economică din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, elitele vor prefera curentul romantic (ansamblul Sturdza din Miclăușeni, jud. Iaşi; ansamblul Sturdza-Cuza din Rugionasa, jud. Iaşi), care va fi apoi succedat de cel eclectic (ansamblul Chrissoveloni din Ghidigeni, jud. Galaţi; ansamblul Ghica din Comăneşti, jud. Bacău). Pentru toate aceste comenzi de arhitectură de tip modern, au fost aduşi arhitecţi din spaţiul central european şi apoi din Franţa, ca Albert Galleron, ca în cele din urmă să

Conacul Atanasiu / Ivănești / Vaslui apară şi arhitecţi români, precum Nicolae Ghika-Budești. În prima

Conacul Atanasiu / Ivănești / Vaslui

apară şi arhitecţi români, precum Nicolae Ghika-Budești. În prima jumătate a sec. XX, arhitectura conacelor boiereşti urmează succesiunea curentelor: apar astfel clădiri realizate în stil neoromânesc, reutilizând elemente din arhitectura tradiţională (ansamblul Atanasiu-Mircescu din Ivăneşti, jud. Vaslui), sau conace ce prezintă ornamente de factură art- nouveau şi art-deco (ansamblul Gheorghe Buzdugan din satul Gheorghe Doja, jud. Bacău).

Procesul de naţionalizare început în 1949 a afectat şi moşiile boiereşti din Moldova. Refuncţionalizarea ansamblurilor ca

sedii CAP, primării, şcoli, spitale TBC sau de psihiatrie, a dus la modificarea caracteristicilor lor arhitecturale, atât la nivelul ansamblului, cât şi la nivelul clădirii principale. Mobilierul şi obiectele de valoare aflate în conace au dispărut, interioarele au fost recompartimentate, decoraţiunile înlăturate, iar pereţii retencuiţi, intervenţiile de consolidare şi „modernizare” au fost executate neglijent şi fără respect pentru materialul istoric. Construcţia de noi clădiri şi demolarea vechilor anexe au afectat coerenţa ansamblurilor, parcurile au fost defrişate sau neglijate. În cele mai multe dintre cazuri, perioada comunistă a reprezentat un moment de distrugere şi pierdere a valorilor.

Conacul Gheorghe Buzdugan / Gheorghe Doja / Bacău După Revoluţia din 1989 şi schimbarea regimului

Conacul Gheorghe Buzdugan / Gheorghe Doja / Bacău

După Revoluţia din 1989 şi schimbarea regimului politic, multe ansambluri au fost abandonate, fie din cauza dispariţiei funcţiunilor pe care le adăposteau (CAP-uri, IAS-uri, SMT-uri), fie din cauza unor procese de retrocedare interminabile. Lipsa funcţiunii, a întreţinerii şi incertitudinea regimului juridic au făcut ca ansamblurile boiereşti din Moldova să devină o categorie de patrimoniu în pericol.

Situaţia actuală a ansamblurilor nobiliare extraurbane din Moldova

În cadrul proiectului „Monumente Uitate 2013 - ansambluri nobiliare extraurbane din Moldova” au fost identificate 124 de ansambluri, dintre care 73 au fost cercetate in situ, iar despre 23 se poate spune cu certitudine că au dispărut. Dintre cele existente şi cercetate, 80% sunt monumente istorice, figurând în Lista Monumentelor Istorice 2010, restul de 20% fiind descoperite în alte surse bibliografice sau pe teren.

Dintre ansamblurile existente cercetate, 59% sunt în proprietate privată, 40% sunt în proprietate publică, iar 1% sunt încă în litigiu.

Dintre cele 43 de ansambluri aflate în proprietate privată, 70% sunt fără funcţiune, 14% sunt locuinţe, 5% găzduiesc servicii de turism (pensiuni), 2% sunt destinate sănătăţii şi serviciilor sociale, 2% muzee, 7% alte funcţiuni (centru de instruire, centru de afaceri etc.).

Ca şi în celelalte regiuni ale ţării, proprietarii cărora li s-au retrocedat ansamblurile au descoperit că acestea sunt prea mari pentru a fi locuite. În plus, felul în care aceste ansambluri au fost întreţinute în ultima jumătate de secol şi starea precară în care se găseau la retrocedare fac ca toate clădirile ce compun

ansamblurile să necesite reparaţii şi intervenţii deosebit de costisitoare, care depăşesc posibilităţile financiare ale proprietarilor. Alte probleme cu care se confruntă proprietarii în încercarea de a reabilita aceste ansambluri sunt poziţionarea în mediul rural, în sate greu accesibile, în mijlocul unor comunităţi cu putere financiară redusă, lipsa fondurilor, a unui program coerent de atragere a investitorilor şi a unui cadru legislativ care să vină în ajutorul proprietarilor de monumente.

Pe de altă parte, existenţa unor trasee turistice cunoscute la nivel naţional (şi internaţional) pentru pitorescul peisajului şi numeroasele obiective culturale (biserici, mănăstiri, cetăţi) oferă proprietarilor posibilitatea de a introduce mai uşor clădirile într-un circuit turistic şi cultural. Cu toate acestea, numai 3 dintre ansamblurile aflate în proprietate privată sunt amenajate în vederea turismului (1 muzeu, 2 pensiuni).

Dintre cele 29 de ansambluri aflate în proprietatea statului, 41% sunt fără funcţiune, 28% au o funcţiune culturală (muzee, centre culturale), 14% sunt destinate sănătăţii şi serviciilor sociale (spitale TBC, spitale de psihiatrie), 14% au funcţiune de învăţământ (şcoală, grădiniţă) şi 3% au funcţiune administrativă (primării).

Conacul Moruzi / Vârfu Câmpului / Botoșani Ansamblurile aflate în proprietatea statului şi-au pierdut funcţiunea

Conacul Moruzi / Vârfu Câmpului / Botoșani

Ansamblurile aflate în proprietatea statului şi-au pierdut funcţiunea în urma dispariţiei instituţiilor pe care le-au adăpostit, a mutării lor în alte sate sau în alte clădiri mai moderne (în cazul şcolilor, spitalelor, primăriilor etc.). În unele cazuri, ansamblurile au fost vândute sau donate de proprietari către administraţia locală. Reprezentanţii statului se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi proprietarii privaţi, dintre care cele mai pregnante sunt fondurile insuficiente şi cadrul legislativ greoi, la care se adaugă lipsa de viziune şi de educaţie a autorităţilor publice în ceea ce priveşte gestiunea patrimoniului cultural.

În total, 58% dintre ansamblurile nobiliare din Moldova nu

au funcţiune, iar dintre acestea 17% sunt în stare de ruină sau

precolaps. Pentru 15% există proiecte de restaurare sau lucrări

de restaurare în desfăşurare. Restul de 68% se află într-o stare precară, nefiind întreţinute şi riscând să se degradeze iremediabil.

O altă problemă este modul în care se realizează restaurările,

mai ales în cazul ansamblurilor ce adăpostesc acum funcţiuni precum spitale de psihiatrie, preventorii TBC etc. Din cauza constrângerilor financiare, dar mai cu seamă din cauza

Conacul Cantacuzino - Deleanu / Deleni / Iași normelor în vigoare, aceste clădiri, în unele

Conacul Cantacuzino - Deleanu / Deleni / Iași

normelor în vigoare, aceste clădiri, în unele cazuri monumente de clasă A, suferă intervenţii dăunătoare şi ireversibile, atât la interior cât şi la exterior, fapt ce duce la scăderea drastică a valorii istorice şi arhitecturale a acestor monumente.

Există cazuri în care ansamblurile monument istoric sunt declasate, ca urmare a problemelor pe care le ridică. Proprietarii au astfel posibilitatea să dezmembreze ansamblul, pentru a-l vinde apoi, mai uşor, pe bucăţi - cum este cazul ansamblului Ghika din Budeşti, jud. Neamţ. În acest fel se pierde însă

din Budeşti, jud. Neamţ. În acest fel se pierde însă Conacul Sturdza - Șcheianu / Șcheia

Conacul Sturdza - Șcheianu / Șcheia / Iași

unitatea şi coerenţa ansamblului, iar clădirile riscă să fie distruse de o reabilitare iresponsabilă, care ignoră necesităţile unei construcţii istorice şi îi compromite caracteristicile.

Dintre cele 73 de ansambluri existente, 21% au fost deja reabilitate şi refuncţionalizate (de cele mai multe ori exclusiv la nivelul clădirii principale). Multe interventii pot fi însă considerate mai degrabă renovări decât restaurări corecte, care să pună în valoare calitatea de monument a ansamblurilor.

Conacul Ghyka - Polizu / Maxut / Iași Ansamblurile boiereşti din Moldova, deşi aproape necunoscute

Conacul Ghyka - Polizu / Maxut / Iași

Ansamblurile boiereşti din Moldova, deşi aproape necunoscute în rândul publicului larg, în afara câtorva cazuri precum palatele Cuza din Rugioasa şi Sturdza din Miclăuşeni, sunt, alături de biserici, elemente de bază ale peisajului rural moldovenesc. În memoria colectivă a comunităţilor locale, vechii boieri, conacele lor şi viaţa la conac sunt omniprezente. Cu toate acestea, comunităţile locale, proprietarii şi autorităţile rareori sesizează potenţialul ansamblurilor de a fi refuncţionalizate, reinvestite cu semnificaţie şi reintegrate în viaţa contemporană.

Ansamblurile boiereşti din Moldova îmbină în chip inedit sti- luri de factură vest-europeană (precum clasicismul, romantis- mul, eclectismul) cu stiluri specific româneşti (precum brân- covenescul şi neoromânescul), ce reflectă caracterul aparte, oscilând între Orient și Occident, al modului de viaţă și culturii boierimii. Introducerea ansamblurilor boiereşti în circuitul tu- ristic, alături de mănăstirile şi bisericile din Moldova, ar aduce o nouă înţelegere a istoriei şi specificului acestei zone.

Statistici

Statistici 14
Statistici 14
Statistici 14
Statistici 14
Statistici 14
Statistici 14
Statistici 14
Statistici 14
15
15
15
15
15
15
15

Direcţii posibile de acţiune

Administraţia centrală, regională și locală

Includerea ansamblurilor nobiliare cu valoare mare şi medie în Lista Monumentelor Istorice;

Formularea unor politici pertinente de folosire a ansamblurilor;

Includerea ansamblurilor în planurile zonale şi regionale de dezvoltare;

Implicarea specialiştilor, proprietarilor, comunităţilor locale şi autorităţilor publice în dezbateri cu privire la direcţiile de dezvoltare ale ansamblurilor nobiliare din mediul rural;

Crearea unor itinerarii culturale regionale turistice;

Realizarea unor strategii pentru intervenţii de urgenţă în cazul ansamblurilor nobiliare în ruină sau în stare de precolaps şi implementarea acestor măsuri;

Organizarea

pentru lucrările de intervenţie asupra monumentelor istorice;

de

concursuri

şi

licitaţii

publice

transparente

Acordarea de consultanţă, îndrumare şi sprijin proprietarilor şi celor dornici să se implice în reabilitarea şi refuncţionalizarea ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Educarea şi informarea publicului şi a comunităţilor locale;

Încurajarea iniţiativelor private în promovarea şi întreţinerea patrimoniului.

Proprietarii

Efectuarea de lucrări de conservare a clădirilor în stare de ru- ină sau precolaps, în vederea unor restaurări viitoare (repara- rea acoperișului, sprijinirea zidurilor, ranforsarea golurilor);

Întreţinerea ansamblurilor aflate în stare de conservare, în ve- derea unor restaurări viitoare;

Consultarea comunităţii locale pentru găsirea unor funcţiuni adecvate pentru clădiri, utile pentru comunitate;

Consultarea specialiștilor pentru reabilitarea și refuncţiona- lizarea ansamblurilor nobiliare extraurbane și respectarea re- comandărilor lor;

Colaborarea cu firme de construcţii specializate în restaurare, care să asigure intervenţii de calitate, folosind tehnici și mate- riale compatibile cu materialul istoric al clădirilor;

Identificarea surselor și programelor de finanţare pentru con- servarea și reabilitarea patrimoniului construit, aplicarea pen- tru finanţare.

Comunitatea locală

Implementarea de programe de informare și educare cu privire la valoarea patrimoniului construit, la conservarea și valorifi- carea acestuia;

Colaborarea cu proprietarii pentru întreţinerea, refuncţiona- lizarea și reabilitarea ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Stoparea vandalizării și distrugerii ansamblurilor nobiliare (furtul și reutilizarea cărămizilor ca materiale de construcţii, furtul elementelor metalice din fier, tăierea și furtul arborilor din parcuri).

Direcţii posibile de acţiune

Societatea civilă, prin asociaţii profesionale și organizaţii nonguvernamentale

Organizarea de dezbateri cu privire la direcţiile de dezvoltare ale ansamblurilor nobiliare din mediul rural, în care să fie implicaţi specialişti, proprietari, comunităţi şi autorităţile locale;

Realizarea de intervenţii de urgenţă în cazul ansamblurilor nobiliare în ruină sau în stare de precolaps şi implementarea acestor măsuri, în parteneriat cu proprietarii;

Acordarea de consultanţă, îndrumare şi sprijin proprietarilor și celor dornici să se implice în reabilitarea şi refuncţionalizarea ansamblurilor nobiliare extraurbane;

Educarea şi informarea publicului şi a comunităţilor locale;

Promovarea ansamblurilor nobiliare prin organizarea de ex- poziţii, evenimente, workshop-uri, excursii ș.a.

Detaliu - Conacul Sturdza / Miroslava / Iași 19

Detaliu - Conacul Sturdza / Miroslava / Iași

Bibliografie

Istoria artelor plastice în România, vol. II, ed. George Oprescu, Bucureşti 1970;

DJUVARA, Neagu, Între Orient şi Occident. Ţările române la începutul epocii moderne, Bucureşti 2002;

ION, Narcis Dorin, Elitele şi arhitectura rezidenţială în Ţările Române (sec. XIX-XX), Bucureşti 2010;

IONESCU, Grigore, Istoria arhitecturii pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Bucureşti 1982;

LECCA, Octav-George, Familiile boiereşti române - istorie şi genealogie (după izvoare autentice), Bucureşti 2000;

OLARIU, Elena, Mentalităţi şi moravuri la nivelul elitei din Muntenia şi Moldova. (secolul al XIX-lea), Bucureşti 2006;

ROSETTI, Radu, Amintiri, Bucureşti 2013;

STURDZA, Mihai Dim. coord., Familiile boiereşti din Mol- dova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică, Bucureşti 2004.

Credit fotografic

Palatul Cuza din Ruginoasa, Iaşi – Monumente Uitate, 2013;

Conacul Cantacuzino-Paşcanu, Iaşi – p.2 - Monumente Uitate,

2013;

Ansamblul Ghyka (Ghika) din Dofteana, Bacău – p. 3 – Georgeta Cucu, 2013;

Conacul Urşianu din Mihălăşeni – p. 4 – Sorana Tulbure, 2013;

Ansamblul Conachi din Ţigăneşti – p. 5 – Monumente Uitate, 2013;

Conacul Rosetti-Balş din Pribeşti – p. 6 - Monumente Uitate,

2013;

Conacul Negruzzi din Voineşti – p. 7 – Cezar Suceveanu, 2009;

Ansamblul Chrissoveloni din Ghidigeni – p. 7 - Monumente Uitate, 2013;

Conacul Atanasiu din Ivăneşti – p. 8 – Arhiva Institutului Naţion- al al Patrimoniului, 1963;

Conacul Gheorghe Buzdugan din satul Gheorghe Doja – p. 9 - Monumente Uitate, 2013;

Conacul Moruzzi din Vârfu Câmpului – p. 11 – Sorana Tulbure,

2013;

Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni – p. 12 - Monumente Uitate, 2013;

Conacul Sturdza-Şcheianu din Şcheia – p. 12 - Monumente Uitate, 2013;

Conacul Ghyka-Polizu din Maxut – p. 13 - Monumente Uitate, 2013;

Conacul Sturdza din Miroslava – p. 19 – Monumente Uitate, 2013.

www.monumenteuitate.org
www.monumenteuitate.org
www.monumenteuitate.org

www.monumenteuitate.org