in acest poem geniul singuratic este simbolizat prin fiinta biblicului inger cazut.

Izgonit din paradis, el tanjeste dupa vremea

in care stralucea ca heruvim, "setos de-a sti". Proscris, el rataceste "stapan pe-a-cest marunt pamant" si nadajduieste ca,
prin iubirea lui pentru o faptura pamanteasca, printesa georgiana Tamara, sa invinga singuratatea si sa se poata salva. Dar
portile paradisului nu i se vor mai deschide niciodata.
ingerul s-a revoltat impotriva creatorului din orgoliu si din egoism si va ramane mai departe un prizonier al eului sau,
purtand in sine ireversibila lui condamnare: ..singur, ca
si inainte, intr-un uni vers Lipsit de nadejde si de iubire"