Sunteți pe pagina 1din 3

7 lucruri pe care parintii ar trebui sa le stie despre plansul unui copil

Planset copil
In primul rand, un semnal perfect este unul automat. Un nou nascut plange din re
flex. Bebelusul simte o nevoie, lucru ce duce la declansarea unei inspiratii urm
ata de o expiratie puternica, prin intermediul corzilor vocale, acestea vibrand
pentru a produce sunetul pe care noi il numim plans. In primele luni, bebelusul
nu se gandeste, Ce fel de plans ma va hrani?, el doar plange in mod automat. De as
emeni, plansul este generat foarte usor. Odata ce plamanii lui sunt plini de aer
, bebelusul poate sa inceapa sa planga efectuand un efort minim. In al doilea ra
nd, plansul este deranjant intr-un mod corespunzator: perforeaza urechea indeaju
ns ca sa ii atraga atentia celui/celei care are grija de copil pentru a il face
pe acesta sa il/ o opreasca din plans, dar plansul nu este atat de deranjant pen
tru ascultator, incat acesta sa vrea sa nu mai auda sunetul. In al treilea rand,
plansul poate fi modificat in asa fel incat atat expeditorul sunetului cat si a
scultatorul sa invete modalitati sa faca semnalul mai precis. Fiecare bebelus tr
ansmite un semnal unic. Plansul este limbajul bebelusului si fiecare plange dife
rit. Cercetatorii numesc aceste sunete individuale amprente de plans, care sunt la
fel de unice la bebelusi precum sunt si amprentele lor.
A raspunde la plansul unui copil este corect din punct de vedere biologic. O mam
a este programata biologic sa raspunda la plansul nou nascutului ei si sa nu se
stapaneasca. Au loc niste schimbari biologice fascinante in corpul mamei, atunci
cand copilul ei plange. Dupa ce mama aude ca plange copilul ei, fluxul de sange
din zona sanilor creste, acest lucru fiind acompaniat de un impuls necontrolat
de a il hrani. Actul de alaptare, in sine, cauzeaza o crestere a secretiei de pr
olactina, acesta fiind un hormon care formeaza baza biologica a termenului intuit
ia materna. Oxitocina, hormonul care cauzeaza ejectia laptelui, aduce sentimente
de relaxare si placere; aceasta fiind o descarcare placuta de la tensiunea cauza
ta de plansul copilului. Aceste sentimente te vor ajuta sa iti iubesti copilul.
Mamele trebuie mai degraba sa asculte indiciile biologice ale corpului atunci ca
nd plange copilul, decat sa asculte consilierii, acestia din urma spunand sa ign
ore, uneori, plansul. Aceste intamplari biologice explica de ce este foarte usor
pentru acesti consilieri sa spuna un asemenea lucru. Ei nu sunt conectati biolo
gic cu bebelusul tau. Nu se intampla nimic cu hormonii lor atunci cand un bebelu
s plange.
Plansul trebuie ignorat sau nu? Odata ce ai reusit sa apreciezi valoarea special
a a semnalului plansului copilului tau, urmatorul lucrul important este ce faci
cu acesta. Practic, ai doua optiuni de baza: ignori sau raspunzi. Ignorarea plan
sului este, de obicei, o situatie in care amandoi pierdeti. Un bebelus mai compl
ezent cedeaza si opreste semnalul, devine retras si, intr-un final, realizeaza c
a plansul nu se merita, facandu-l pe acesta sa se simta neimportant. Bebelusul p
ierde din motivatia de a comunica cu parintii lui, iar, prin urmare, parintii pi
erde oportunitatile de a isi cunoaste copilul. Fiecare pierde. Un copil cu o per
sonalitate mai persistenta bebelusii cu nevoile cele mai mari nu renunta asa uso
r. In schimb, el plange mai tare si creste treptat semnalul, facand plansul tot
mai deranjant. Poti ignora acest semnal persistent in mai multe moduri. Trebuie
sa astepti pana cand acesta se opreste din plans si sa il iei in brate dupa, pen
tru ca el sau ea sa nu creada ca plansul ti-a atras atentia. Aceasta este, de fa
pt, un tip de lupta pentru putere; iti inveti copilul ca tu esti in control, dar
il inveti, de asemeni, ca el nu are nici o putere de comunicare. Acest lucru in
chide comunicare dintre parinti si copil, iar pe termen lung toti pierd.
Te poti desensibiliza complet prin a nu ii raspunde deloc plansului copilului ta
u, in acest mod putand sa iti inveti copilul ca va primi un raspuns doar atunci
cand este timpul pentru alaptare. Aceasta este o alta situatia in care ambele pa
rti pierd; bebelusul nu primeste ceea ce doreste, iar parintii raman blocati int
r-o stare de spirit unde nu pot sa se bucure de personalitatea unica a copilului
. Sau, poti sa iti ridici copilul, sa il calmezi, dar, dupa aceasta, sa il pui i
napoi deoarece nu este timpul pentru a il alapta. El trebuie sa invete sa fie fe
ricit pe cont propriu. Aceasta situatie este iarasi una in care ambele parti pie
rd; el va incepe sa planga iarasi, iar tu te vei simti suparata. El va invata ca
indiciile lui de comunicare, desi sunt auzite, nu primesc un raspuns, lucru ce
poate duce la neincrederea in propriile perceptii: Poate au dreptate. Poate nu im
i este foame.
Ofera-i dragoste. Cealalta optiune a ta este de a ii oferi un raspuns prompt si
plin de dragoste. Aceasta situatie este una in care ambele parti castiga, incerc
and sa gasiti un sistem de comunicare in care amandoi veti fi avantajati. Mama r
aspunde prompt si intr-un mod sensibil, in asa fel incat copilul se va simti mai
putin frenetic urmatoarea data cand va avea nevoie de ceva. Copilul va invata s
a planga mai bine, intr-un mod mai putin deranjant, deoarece va sti ca mama va ven
i la el. Mama structureaza mediul copilului ei in asa fel incat acesta nu va mai
simti nevoia sa planga atat de mult; ea il tine aproape daca stie ca acesta est
e obosit si este timpul sa doarma. Mama isi sporeste, de asemeni, sensibilitatea
la plans, pentru a sti exact raspunsul care va trebui sa il ofere copilului. Un
raspuns rapid atunci cand copilul este mic si cade jos usor sau atunci cand pla
nsul lui ne spune ca exista un pericol real; un raspuns mai lent trebuie sa fie
facut atunci cand bebelusul este mai mare si incepe sa invete cum sa isi rezolve
singur perturbarile.
A raspunde intr-un mod corespunzator plansului copilului tau este prima si una d
intre cele mai grele provocari de comunicare pe care, tu ca mama, le vei confrun
ta. Vei invata sa stapanesti sistemul doar dupa ce ai repetat mii de raspunsuri in
primele luni. Daca, initial, vei vedea plansul copilului tau mai degraba ca pe
un semnal care necesita un raspuns si trebuie sa fie evaluat doar ca un obicei c
are trebuie oprit, vei putea sa devii un expert asupra tuturor lucrurilor care t
rebuie stiute despre copilul tau. Fiecare semnal ce are loc intre mama si bebelu
s este unic. De aceea este foarte usor si, totodata, limitat pentru consilieri s
a zica ca "lasa bebelusul sa planga pentru 5 minute in prima noapte, 10 minute i
n a 2-a, si asa mai departe".
Poti citi mai multe despre acest subiect in articolul "Lacrimile unui copil expl
icarea tipurilor diferite de plansete".
Nu este vina ta ca bebelusul plange. Parintilor, luati masuri! Daca oferi un ras
puns copilului tau si incerci sa il faci sa se simta in siguranta in aceasta lum
e, s-ar putea sa nu mai simti ca ar fi vina ta ca bebelusul plange mult. Nici nu
tine de tine sa opresti plansul copilului. Desigur, esti deschisa ca sa inveti
lucruri noi pentru a iti putea ajuta copilul (cum ar fi o schimbare in dieta ta
sau un nou mod in care sa iti tii copilul) si iti implici doctorul daca vei susp
ecta ca exista o cauza fizica care sta la baza plansului. Dar vor fi momente in
care nu vei sti de ce plange copilul tau te vei intreba daca nu cumva nici el nu
stie de ce plange. S-ar putea sa fie momente cand copilul tau va simti pur si s
implu nevoia de a plange si tu nu trebuie sa te simti disperata in a il face sa
se opreasca dupa ce ai incercat toate lucrurile obisnuite.
Este un lucru comun in viata noilor parinti ca, desi bebelusii plang pentru a is
i exprima o nevoie, modul in care ei fac acest lucru este un rezultat al proprii
lor temperamente. Nu lua personal plansul copilului. Tu trebuie sa ii creezi un
mediu in care sa se simta sustinut si in care el invata sa planga doar atunci ca
nd este necesar, sa ii oferi suportul necesar pentru ca acesta sa nu planga dege
aba si sa faci munca de detectiv cat poti de bine pentru a iti da seama de motiv
ul pentru care bebelusul tau plange si, de asemeni, cum il poti ajuta. Restul de
pinde de bebelus.
Cand aveti incertitudini asupra aptitudinilor materne, rugatati o alta mama calm
a si impartiala sa observe felul in care aveti grija de copil, intr-o zi normala
de stat acasa. Desi fiecare mama este expertul pentru copilul sau, uneori, este
greu sa poti fi obiectiva, iar o alta persoana cu experienta poate fi de ajutor
.
Ce ne spun cercetarile despre plans. Cercetatorii Sylvia Bell si Mary Ainsworth
au realizat niste studii in anii 70 care ar fi trebuit sa demonteze o data pentru
totdeauna teoria "rasfatului". (Este interesant cum, in acea perioada, chiar si
in ziua de azi, cei care au scris despre ignorarea bebelusilor atunci cand plan
g au fost aproape toti de sex masculin. Au trebuit niste cercetatori de sex femi
nin pentru a stabili exact lucrurile.) Acesti cercetatori au studiat doua grupur
i, fiecare grup continand perechi de mama-copil. Grupul 1 de mame trebuiau sa of
ere un raspuns prompt si plin de dragoste atunci cand bebelusul plangea. Grupul
2 de mame trebuiau sa fie mai retinute in raspunsurile lor. Cercetatorii au desc
operit ca bebelusii din Grupul 1, ai caror mame au dat un raspuns prompt si plin
de dragoste, au fost mai putin predispusi sa foloseasca plansul ca o metoda de
comunicare la varsta de 1 an. Acesti copii pareau sa fie mai atasati, din punctu
l de vedere al sigurantei, de mamele lor, si au dezvoltat aptitudini mai bune de
comunicare, devenind mai putin plangaciosi si manipulativi.
Pana in acel moment, parintii au crezut ca, daca isi vor ridica copilul de fieca
re data cand plange, acesta nu va invata niciodata sa se linisteasca singur si v
a deveni din ce in ce mai solicitant. Cercetarile efectuate de Bell si Ainsworth
au descoperit contrariul. Bebelusii care au dezvoltat un atasament sigur si au
primit raspunsuri la indicii intr-un mod prompt si plin de dragoste, nu au deven
it atat de lipiciosi si solicitanti. Mai multe studii au fost facute pentru a ar
ata contrariul teoriei de rasfat, aratand ca, daca bebelusii care au fost obisnuit
i sa li se raspunda la indicii intr-un mod prompt si plin de dragoste nu mai pri
mesc acelasi tratament, acestia vor plange mai mult si intr-un mod mai deranjant
. Intr-un studiu s-au comparat 2 grupuri de copii care plang, intr-un grup fiind
bebelusii care au primit un raspuns prompt si plin de dragoste la plans, in tim
p ce in celalalt grup copiii erau ignorati atunci cand plangeau. In grupul in ca
re bebelusii au fost tratati cu dragoste si rapid, a avut loc cu 70% mai putin p
lans. In celelalt grup insa, copiii plangeau la fel de mult. In esenta, cercetar
ile asupra plansului ne-au aratat ca bebelusii care au primit un raspuns prompt
atunci plangeau, au invatat sa planga mai bine; bebelusii care au fost ignorati at
unci cand plangeau au invatat sa planga mai tare. Este interesant cum studiile au
evidentiat diferente nu numai in modul cum bebelusii comunica cu parintii, fiind
influentati de raspunsurile pe care le primesc atunci cand plang, dar si difere
nte aparute in randul mamelor. Studiile au aratat ca mamele care au fost mai ret
inute si mai putin dragastoase, au devenit mai insensibile asupra plansului copi
lului lor, aceasta insensibilitate influentand si alte aspecte ale relatiei de m
ama-copil. Cercetarile au aratat ca, daca ignori copilul atunci cand plange, ace
st lucru poate afecta intreaga familie.
Plansul nu este bun pentru plamanii copilului. Una dintre cele mai ridicole piese
ale folclorului medical este dictonul: Lasa copilul sa planga deoarece ii face bine
la plamani. La sfarsitul anilor 70, niste cercetari au descoperit ca bebelusii ca
re au fost lasati sa planga aveau un nivel ingrijorator al batailor inimii si un
nivel scazut de oxigen in sange. Dupa ce acestia s-au calmat din plans, sistemu
l lor cardiovascular revine rapid la normal, acest lucru aratand cat de bine rec
unoaste un bebelus statutul de bunastare, la un nivel psihologic. Cand plansul u
nui bebelus nu este ameliorat, el ramane atat in stres fizic cat si psihologic.
Chiar si in ziua de azi se crede ca este sanatos ca un bebelus sa planga, aceast
a fiind o convingere eronata. Aceasta se regaseste in ziua de azi in scorul Apga
r, aceasta fiind un fel de test in care medicii evalueaza rapid conditia unui na
scut, chiar la cateva minute dupa nastere, acesta primind 2 puncte in plus daca p
lange cu pasiune. Acordarea de puncte pentru plans nu are nici un sens din punct
de vedere psihologic. Noul nascut, care este intr-o stare linistita, respira nor
mal si chiar mai roz decat cel care plange, pierde puncte la scorul Apgar. Trebu
ie sa ne uimim ca cel mai interesant sunet uman plansul unui copil este si cel m
ai neinteles.
Sursa: http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1391#ixzz3EaEVPWE9