Sunteți pe pagina 1din 3

Anxietatea fata de straini, in cazul copiilor

Pe parcursul dezvoltarii emotionale, fiecare copil, in parte, la un moment dat,


experimenteaza episoade de anxietate. Acestea sunt scurte intervale de timp in c
are, in mod repetat, referitor la o persoana, sau chiar la un lucru, ori o situa
tie, cel mic resimte frica. In cazul copiilor, nefamiliarizati cu multi dintre f
actorii de mediu cu care intra in contact, anxietatea este des intalnita. In pro
cesul lor de formare, daca anxietatea nu este stopata, sau cel putin explicata i
ntr-atat incat sa poata lucra cu ea, aceasta temere poate avea repercursiuni pe
termen lung. (Relatia cu restul rudelor si anxietatea de separatie)
Ce este anxietatea?
Anxietatea a fost definita drept acea stare de teama care apare fara a fi prezen
ta vreo cauza reala, iminenta. De regula, anxietatea se instaleaza si pune stapa
nire pe mintea persoanei tematoare in momentul in care se simte amenintata. De c
e? Factorul stresor poate sa difere, de la persoana la persoana. Frica poate imb
raca foarte multe forme, in functie de gradul de sensibilitate al fiecaruia. (Anx
ietatea prenatala si cea generalizata)
Desi nu exista atunci, in perioada palpitaliilor, o amenintare care sa justifice
starea de moment, teama pare si este reala. Persoanele anxioase pot fi usor dep
istate. Ritmul cardiac incepe sa li se accelereze, corpul transpira, iar acestia
resimt o continua senzatie de agitatie si un mare gol in zona stomacului. Agita
ti, vor fi cu ochii in patru, dupa ceea ce, au ei impresia, ar putea atenta la s
iguranta lor, atat fizica, dar, mai ales, psihica.
Cu toate ca pare greu de crezut, anxietatea este buna, avand in vedere ca ne men
tine mereu alerti, cu simturile activate la maximum. Spre exemplu, copilul carui
a ii e frica de foc, mereu va evita sa se joace cu chibriturile. Cel caruia ii d
isplace compania altor persoane, straine de mediul sau familial, va cauta sa le
evite pe acestea, sa nu le lase a se apropia de zona lui de confort. (Timiditatea
la copii: copil timid sau copil introvertit?)
Perceptia copiilor asupra strainilor
La varste fragede, copiii au un numar restras de persoane cu care intra in conta
ct. In timp, desi la inceput se prea poate sa nu le fi acceptat nici pe acestea,
ajung sa se cunoasca mai bine. Astfel, copilul se obisnuieste cu ideea ca nu es
te singur. Mai mult, incepe sa distinga intre fetele cu care zilnic intra in con
tact. Inca o data, puterea obisnuintei are un impact major in viata noastra, de
zi cu zi. (Crizele de dezvoltare)
Daca, initial, nu doar ca nu facea diferenta dintre persoanele din familie, mai
apoi, pe masura ce creste, ajunge sa le atribuie fiecareia cate un semn distinct
iv. Deseori, vocea face diferenta majora, in special in cazul copiilor ce inca n
u au implinit varsta de 12 luni. Se spune ca memoria inregistreaza o expeniune i
n acest interval de timp, caci centrii memoriei, ai amintirilor, sunt antrenati.
Pana pe la noua luni, bebelusul nu distinge prea bine fetele. Le vede, dar in c
eata. Abia dupa, cam pe la 10-12 luni, ajunge sa dobandeasca memoria vizuala a u
nui adult, putand vedea clar lucrurile, respectiv persoanele.(Imbunatatirea memor
iei copiilor)
Dupa ce nervul optic li s-a stabilizat, copiii pot incepe sa perceapa. Ajunsi in
tr-un mediu inca neexplorat, vor fi foarte curiosi, pentru ei fiecare element fi
ind unul nou. Astfel, incepe marea aventura. Copiii, desi stimulati continuu de
catre parinti, trebuie lasati sa actioneze intr-un ritm propriu, chiar daca e un
ul mai lent. Fiecare persoana este diferita, motiv pentru care s-ar putea ca uni
i copii sa reactioneze intr-un timp mai indelungat. Nu trebuie, asadar, grabiti,
doar de dragul de a concura cu ceilalti copii din segmentul lor de varsta.
In plus, oamenii, in special adultii, adusi in contact cu cel mic, il vor bulver
sa. De ce? Pentru ca acestia, odata intrati in raza vizuala a celui mic, tind sa
faca tot felul de miscari care il dezorienteaza, caci copilul nu stie cum se as
teapta de la el sa reactioneze. Aici, copilul incepe sa nu se mai simta in sigur
anta, vizibil deranjat de strainul care tocmai a intrat in viata sa.
Tendintele copiilor anxiosi
In momentul in care incep sa simta si cea mai mica urma de disconfort, cel mai a
desea, copiii isi cauta din priviri parintii. Castigand deja o stare de relativa
siguranta comparativ cu cea din preajma strainilor, copiii stiu ca, alaturi de
adultii familiari deja, se vor simti mai bine. Acolo isi vor recastiga siguranta
pierduta.
Cei mici traiesc cu impresia ca acasa, respectiv in compania parintilor, nimeni nu
le poate face rau si ca, ori de cate ori vor avea o problema, acolo este spatiu
l in care trebuie sa ceara refugiu, sa caute adapost. Asa le spune lor instinctu
l si astfel ei actioneaza in aceasta directie. Nu e deloc neobisnuita aceasta tr
aire a celor mici, mai ales ca, mic copil fiind, parintii au incercat sa ii spor
easca increderea prin conferirea de indicii temeinice, care i-au transmis simtam
inte de bine, de confort personal.
Daca, dupa ce au cautat un punct de sprijin, totusi, nu il gasesc, cei mici ince
p sa planga, caci nu stiu cum sa reactioneze altfel. Desi fizic nu ii doare nimi
c, psihicul lor este zdruncinat, caci nu se mai regasesc in contextul in care, d
e fapt, se afla. Pentru ca nu mai relationeaza cu realitatea in care se gasesc,
cei mici se manifesta uneori chiar violent, in incercarea lor de a isi croi drum
spre un punct de reper din care sa inceapa sa isi reconstruiasca spatiul cu car
e au fost obisnuiti.
In faza agresiva, copiii se trantesc pe jos, urla, dau din maini si din picioare
, tot acest spectacol consumandu-se sub ochii curiosi ai privitorilor. Parintele
nu trebuie sa fie stanjenit de aceasta situatie. Mai mult chiar, el nu trebuie
sa recurga la violenta asupra copilului. De fapt, parintele e dator sa ii explic
e copilului ce s-a intamplat, sa incerce sa-l linisteasca. Intr-o alta faza, una
mai usoara, asa cum am zis, copilul, daca nu recurge la plans, se va interioriz
a, va fugi si isi va cauta un loc al sau, departe de factorii stresanti pentru e
l. Aici trebuie sa fiti foarte atenti, pentru a nu lasa copilul a se refugia int
r-un loc din care sa nu mai fie de zarit, evitand astfel panica ulterioara, cand
ati putea crede ca s-a pierdut sau, mai rau, ca a fost rapit. (Un copil agresiv!
De ce?)
Cum se vede la exterior?
Ceilalti oameni, ca simpli observatori, ar putea sa perceapa distorsionat realit
atea. Ei nu stiu cum este copilul si cu ce este acesta obisnuit. Ceea ce pe un c
opil il face sa se simta in siguranta, nu e obligatoriu sa se intample si in caz
ul altui copil. Tocmai de aceea, ca parinti, nu va lasati atinsi de comentariile
mai mult sau mai putin relevante ce vin din exterior. Acesti oameni nu petrec z
ilnic timp cu copilul dumneavoastra, deci nu au cum sa poata anticipa comportame
ntul lui.
Pentru faptul ca resimte aceasta stare anxioasa, atunci cand intra in contact cu
persoane noi, nu il face pe copil mai putin inteligent decat altii de aceeasi v
arsta. (IQ-ul copiilor) Contrar spuselor majoritatii, anxietatea nu este un handic
ap social. Incercati sa priviti altfel lucrurile. Copilul dvs. are o nevoie spec
iala, suplimentara pentru a se simti in largul sau. Mai mult, daca stam sa privi
m lucrurile in profunzime, aceasta teama poate fi intoarsa in favoara sa. Atunci
cand va mai creste, datorita retinerii pe care o are fata de oameni necunoscuti
, cel mic nu se va aventura alaturi de straini. Aceste persoane au intentiile ne
clare chiar si pentru adulti, asa ca unui copil i-ar fi foarte greu sa intuiasca
ce urmaresc acestia de fapt. (Timiditatea la copii: solutii)
Sfaturi pentru parinti
Anxietatea copiilor, indiferent fata de cine sau de ce este resimtita, nu va dis
parea singura, de la sine. Uneori, ea nu va va parasi copilul pe tot parcursul v
ietii acestuia. Tocmai pentru aceste motive, inca de mici, impreuna, trebuie sa
invatati sa lucrati cu ea, pentru a o diminua, cel putin. In cele ce urmeaza, va
vom prezenta unele repere dupa care v-ati putea ghida, ca parinti, atunci cand
va veti confrunta cu teama copilului dumneavoastra vis a vis de persoanele strai
ne lui.
Un prim pas in tratarea anxietatii ar fi cel al recunoasterii acesteia. Chiar da
ca, ajunsi adulti, nu mai impartasiti temerile din copilarie, trebuie sa inteleg
eti ca ele sunt de actualitate in viata celui mic. V-ati dori ca el sa fie mai c
urajos, mai receptiv la persoane si situatii noi, insa nu il puteti grabi, doar
pentru ca asa ati vrea dumneavoastra. Chiar daca v-ar facilita cu mult munca, nu
aveti cum sa controlati frica pe care o traieste copilul atunci cand se afla in
compania unor persoane in care, pentru moment, inca nu are incredere. Problemat
ica va fi aceasta stare, atunci cand ati vrea sa il lasati temporar in grija alt
cuiva, iar el refuza acest lucru, degenerand in episoade urate, care se vor term
ina cu urlete si plansete din partea lui.
Nu este suficient sa il asigurati dumneavoastra ca frica lui este nefondata. El
singur trebuie sa se convinga de acest fapt. Doar asa, convingerea ca oamenii st
raini nu ii vor face rau va deveni si realitatea lui. Pentru asta, mai intai de
toate, ati putea sa ii prezentati si sa ii vorbiti in prealabil despre persoanel
e cu care s-ar putea sa intre in contact in momentele urmatoare, inainte ca aces
t lucru sa se intample. Pregatit, cel mic va sti la ce sa se asteepte si va avea
siguranta psihica a faptului ca nu i se va intampla nimic rau, mai ales ca dumn
eavoastra ati fost, ca parinte, cel/ cea care l-a asigurat ca nu are de ce sa se
teama.
Chiar daca celui mic ii displac, in mod vadit, strainii, nu evitati, in mod inte
ntionat, sa apareti acompaniat de copil in locurile in care s-ar putea sa va int
alniti cu altfel de oameni. Problema nu dispare doar pentru ca dumneavoastra o n
egati sau o ocoliti. Ea trebuie tratata, ori frica nu va iesi din viata familiei
doar pentru ca dumneavoastra si copilul fugiti de ea. Din contra, in repetate r
anduri, trebuie sa expuneti copilul la situatiile care l-ar putea determina sa i
asa din zona lui de confort. Demonstrandu-si siesi ca nu are de ce sa se teama,
va ajunge abia apoi sa inteleaga ca strainii nu ii vor in mod neaparat raul si c
a, oricum, dumneavoastra, parintii lui, veti fi in imediata apropiere, in caz ca
ar trebui sa interveniti spre binele sau.
Pe termen lung, incepand cu gradinita, respectiv scoala, copilul ar putea fi afe
ctat de aceasta frica fata de straini. In colectivitate, e inevitabil ca persoan
ele noi sa apara, cel putin in faza initiala de aderare la un grup. Ori, dumneav
oastra., nu veti putea fi tot timpul alaturi de el, motiv pentru care trebuie sa
invete sa se descurce singur cu fricile sale, inainte ca acestea sa devina adev
arate fobii. Pentru asta, copilul trebuie sa se obisnuiasca cu gandul ca, la un
moment dat, tot va trebui sa relationze cu oamenii pe care nu ii cunoaste, viata
provocandu-l de foarte multe ori la astfel de situatii, mai la tot pasul.
Sursa: http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=2065#ixzz3EaIT36sB