Revista DACIA

1
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
DE SASE ANI DACIA REVIVAL 3
Planul dacic care ne-a traversat istoria 6
SCRISUL SACRU AL COMUNITTILOR NEO-ENEOLITICE 7
KOGAIONUL LA GETO-DACI SI ROLUL KOGAIONURILOR N REALIZAREA HRTILOR
TERESTRE PENTRU EUROPA SI ASIA N SECOLELE VII .E.N II E.N. 9
URME DE LIMBA AROMN N TOPONIMIA ALBANIEI 12
PLATON DESPRE MEDICINA ZALMOXIAN 13
POPOARE DE ORIGINE GETO-DAC N CATALONIA ANTIC 14
REGSIREA UNOR INFLUENTE DIN CONCEPTIA DACIC DE LUPT N SISTEMELE
MODERNE DE RZBOI 15
Gnduri despre KOGAIONON, muntele sacru al geto-dacilor 16
MOTIVUL MORTII PUNTE DE LEGTUR NTRE EROUL ZALMOXIAN SI MESTERUL MANOLE 17
MIGRATIA SPRE EST A POPULATIEI DE GENEZ DACIC 18
DESPRE CREDINTELE RELIGIOASE N SPATIUL CARPATIC 18
IDIATIA SACR A SIMBOLULUI LA DACI 19
TAINELE TBLITELOR DE LA SINAIA 21
UN OBICEI FUNERAR STRVECHI N NECROPOLELE DACICE DE EPOC ROMAN 23
ASPECTE ALE SPIRITUALITTII DACILOR 24
SPECIILE ARBORICOLE SIMBOLIZATE PE COLUMN SI TRASEELE TRUPELOR ROMANE N
CELE DOU CAMPANII DACICE 25
Aspecte tehnologice n Dacia preroman 27
COGAION (,CAP-DE-GAIE / GHION') - SFNTUL MUNTE DIN CARPATII MERIDIONALI AI DACIEI 28
CULTUL LUMINII, MATRICEA PRIMORDIAL A FORMRII POPORULUI ROMN 28
CONTINUITATE DACO-GET PARTICIPANTELE LA NEDEILE
SOARELUI DIN MUNTII SACRI SI VESMINTELE LOR 29
MUNTELE CLIMAN UN ALT PRETENDENT LA TITLUL DE KOGAION
(MUNTELE SFNT AL GETO-DACILOR ) 31
DE LA ZALMOXIANISM LA ISIHASMUL ORTODOX 32
BOTANICA SI FITOIATRIA, O COMPONENT IMPORTANT A CIVILIZATIEI DACICE 33
KOGAION DE LA GAEA LA ZAMOLXE 34
LIMBA DACILOR 35
INTERPRETAREA ESOTERIC A SIMBOLISTICII ZEITELOR DE LA ISAIIA, JUD. IASI 37
POPULATIA AINU DIN JAPONIA ESTE ORIGINAR DIN CARPATI? 37
O NOU LOCALIZARE A KOGAIONULUI ZALMOXIAN 38
MAREA DIASPOR A GRAIULUI STRBUN 39
RITUALURI DE TMDUIRE N EVUL MEDIU CARPATIC 40
TREI PLANTE MEDICINALE DIN FARMACIA SARMIZEGETUSEI 40
CETATEA GETIC DE LA CSCIOARELE, JUD. CLRASI 41
PELASGICITATEA SI STRUCTURA MULTIKOGAIONIC A CARPATILOR 42
PRIMORDIALI / MUNTII RODNEI (MR) STUDIU DE CAZ HIDRO-ORO-TOPO-ANTROPONIMIC
SIMBOLURI MEGALITICE: KOGAION, DOCHIA SI MERU 44
CNTARE LIMBII SI TRII DACILOR 45
FIGURI DE DACI LA. LOUVRE 46
DATE DESPRE COMERTUL SI INDUSTRIA DIN DACIA PREROMAN 47
NICOLAE IORGA, DESPRE MIHAI EMINESCU
CA PRECURSOR AL IDEII ORIGINII NOASTRE DACICE 48
UNDE A FOST KOGAEONON? 49
'LUPII DACICI SI SF. PETRU 50
SISTEMUL DE FORTIFICATII GETO-DACICE DIN NORDUL
SI PODISUL CENTRAL AL MOLDOVEI N SEC VII .E.N - II E.N. SI
ORGANIZAREA TERITORIULUI DE ATACURILE ALTOR POPOARE 51
OBSERVATII ASUPRA UNOR ASEMNRI 51
DE LIMB NTRE POPOARE FOARTE DIFERITE:
ROMN, EVREU, CHINEZ, HAUSA, QUECHUA, s.a.
SIMILITUDINI PESTE TIMP SI SPATIU 52
SACRALITATEA MASIVULUI CEAHLU 53
VALAHII, FACTOR DE CONTINUITATE N ISTORIA UNIVERSAL 53
Cuprins
cmyk
2
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Dac a fost un singur Kogaion, acesta a fost Masivul Ceahlu 55
TBLITA NEOLITIC SCRIS DE LA TRTRIA, NUMIT SI 'TBLITA SOARE.
ASPECTE NECUNOSCUTE PN ACUM. RITUALURI PRE-CRESTINE. 56
O abordare nou a Dacoromnei primului mileniu (sec. VI-IX).
Cazul Torna, torna fratre 57
MITUL SARABHA N SIMBOLISTICA TEZAURULUI DE LA AGIGHIOL 58
ANTROPONIME DE ORIGINE DACO-GET 59
INSCRIPTIA PALEOCRESTIN DE LA DIERNA/ORSOVA 59
CLOSCA CU PUII DE AUR, SIMBOLUL
FAMILIEI SACRE LA TRACI SI ETRUSCI 61
SURPRINZTOARE ASEMNRI NTRE BASMELE SI MITOLOGIA ROMNILOR SI JAPONEZILOR 62
10 ARGUMENTE PENTRU A-I DA GODEANULUI LOCUL CUVENIT 63
CONSIDERATIUNI asupra medicinei la daci 64
Economia animalier a dacilor oglindit n studiul arheozoologic privind cet}ile de pe malul Siretului 64
O IPOTEZ DE LUCRU PENTRU CERCETAREA IMPLICATIILOR DACOLOGICE
ALE RELATIILOR DINTRE LIMBILE ROMN SI ALBANEZ 65
LYKANTROPIA DE LA PROSLVIREA UNICULUI ZIDITOR LA APOLOGIA CARNASIERULUI 66
MUNTII CLIMAN 67
Un punct de vedere: Dacia din vestul Europei 68
HIDRONIME, ORONIME SI TOPONIME TRACO-GETO-DACICE IN EUROPA 69
INFLUENTE PESTE TIMP ALE ARHITECTURII DACICE N EVOLUTIA
ASEZRILOR EUROPENE MODERNE 70
SEMNIFICATIA MUNTELUI DACIC N ROMANUL 'LUNTREA LUI CARON, DE LUCIAN BLAGA 71
DOU FENOMENE ASTRONOMICE CUNOSCUTE DE GETO-DACI 72
SEMANTICA IDEOGRAMELOR-O INTERPRETARE DIN PERSPECTIVA LIMBII DACOROMNE 73
SINCRETISM SI CABALISTIC APLICAT N BALADA MESTERULUI MANOLE 73
Dacia Hiperborean: o viziune integratoare asupra lumii 74
Cel}ii nu au ptruns n Transilvania 75
MELCHISEDEC SI ECUMENISMUL 76
CRUCEA SIMBOLUL MNTUIRII 76
CONSIDERATII PRIVIND INFLUENTE ALE CULTURII DACICE N SPIRITUALITATEA
EUROPEAN MODERN 77
KOGAIONUL DIN CEAHLU 78
EMINESCU SI MODELUL DACIC 79
DESCIFRRI ISTORICO-RELIGIOASE 80
MUNTELE SFNT MIT SAU REALITATE 81
DACIA DUP DACIA 82
RENASTEREA DACIEI 83
ROMNII N CRTILE SACRE ALE OMENIRII PRIN CALITATEA
LOR RELIGIOAS DE VLAHI-NEGRI 84
VALABILITATEA CONCEPTIEI TERAPEUTICE DACICE FUNCTIILE APEI 85
SIMILITUDINI PELASGO-SANSCRITE CONSERVATE N LIMBA VALAC/ROMN 86
Tradi}ie si continuitate 86
,Rmnic toponim de origine dacic 87
PSIHOARHEOLOGIE JURIDIC (OBICEIURI GETO-DACE) 87
IMNUL DACILOR 89
COMENTARII LA FILMUL ,PARCHES 90
VECTORIZAREA SEMANTIC-SINCRETIC A
IDEOGRAMELOR TBLITEI-SOARE DE LA TRTRIA (5300 . H.) 91
BRNCUSI DESPRE DACI SI DOR 92
Zul Mos, Kogaion si cultul mor}ilor 92
CODEX ARGENTUS CEL MAI VECHI DOCUMENT SCRIS
PREPONDERENT N GET (DOVEDIT N SPECIAL PRIN LEXIC) 94
LIMBA LUI ALEXANDRU CEL MARE - MACEDONEANUL 95
Temeli spirituale dacice la Mihai Eminescu
si Nicolae Densusianu 96
CUVINTE COMUNE IN LIMBA GREAC SI ROMN N SCRIERILE LUI HOMER SI PLATO 97
ROMN > ROMANUS: O ETIMOLOGIE CERT? 97
'SARMIZEGETUSA REGIA ORI.KOGAION ? 99
cmyk
3
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
DE ASE ANI DACIA REVIVAL
Dr. Napoleon Svescu
Astzi, cnd ne gsim n fa}a celui de Al VI-lea Congres Interna}ional de Dacologie consider c este corect s
trecem n revist realizrile congreselor precedente, si de ce nu, realizrile Societ}ii Renvierea Daciei - ,Dacia
Revival Interna}ional Society of New York care a fost, este si va continua s fie motorul principal al acestor
ntlniri.
Anul 2bbb
Organizarea Primului Congres International de Dacologie: Sarmizegetusa 2000, care yi-a tinut lucrrile
la Bucureti, Hotelul Ìntercontinental, 15-16 august, si care a continuat pe 17-18 august cu o cltorie spre
Craiova, Orstie, Grdistea de Munte (vizitarea unor monumente dacice) si Sinca Veche (un templu precrestin);
nceperea planurilor construc}iei statuii regelui dac Burebista;
publicarea cr}ii ~Noi nu suntem urmayii Romei, Ed.Intact/Bucuresti;
sponsorizarea lucrrilor arheologice de la 'Scnteia, judetul Iasi, conduse de Dr. Magda Mantu;
sponsorizarea apari}iei car}ii ~Arheologia scrisului n Dacia de Alexandru Strachin, Ed. AXA/Botosani;
Melodia ,Imnul Dacic pe versuri de Gelu Dorian, muzic Ion Ionescu, solist Victor Cocieru mpreuna cu
forma}ia newyorkez Amor.
Anul 2bb1
Organizarea celui de Al II-lea Congres
Interna(ional de Dacologie : Burebista 2001 care si-a
tinut lucrrile in zilele de 15-16 august 2001 la hotelul
Intercontinental din Bucuresti. Congresul a fost deschis
de dr. Napoleon Savescu, fondatorul si Presedintele
Societ}ii Dacia Revival International din New York, care
a fost felicitat de Prea Fericitul 1eoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Romne, de poetul Adrian Punescu,
Presedintele comisiei de cultur si culte din Senatul
Romniei si de dr. n stiin}e economice George C.
Paunescu. n cele trei sec}iuni pluridisciplinare s-au
prezentat peste 80 de comunicri si referate. O adevarat
revela}ie a produs comunicarea "Codex Rahonczi" a
doamnei V. Enchiuc;
n ziua de 17 august 2001 participan}ii la Congres
au vizitat sanctuarele de la Grdistea de Munte unde a avut
loc o dezbatere stiin}ific a problemelor ocrotirii vestigiilor
dacice, corectitudinii cercetrii arheologie, necesit}ii
imperioase a cercetrii pluridisciplinare a istoriei carpato-
dunrenilor;
Momentul culminant al Congresului a fost pe 18
august 2001 la Orstie, Hunedoara, si anume dezvelirea
monumentului marelui rege dac Burebista (? - 44 BC),
de la moartea cruia s-au implinit 2045 de ani. Este primul
monument ridicat n Romnia acestui rege. Ini}iativa
apar}ine dr. Napoleon Svescu si societ}ii Dacia Revival
din New York, n colaborare cu Consiliul Jude}ean Hunedoara (dr. Mihai Rudeanu) si al primriei municipiului
Orstie (ing. Iosif Blaga);
nfiin}area la New York a postului de televiziune Dacia TV;
Sponsorizarea publicrii lucrrii n dou volume ~Istoria adevrului istoric prof. dr. Augustin Deac, Ed.
Tentant/Giurgiu;
Cumprarea cr}ii 'Zamolxis Primus Getarum Legislator, Carolus Lundius, Upsala , 1687 ( veche de
4
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
peste 314 ani);
Melodia ,Geneza poporului Dac pe versuri de M. Eminescu, muzica
Ion Ionescu, solist Cristiana Gezzo mpreun cu forma}ia newyorkez Amor.
Anul 2bb2
Organizarea celui de Al III Congres Interna(ional de Dacologie : N.
Densuyianu, care a avut loc ntre 21 si 24 iunie la Bucuresti, la hotelul
Intercontinental, si la Densus, judetul Hunedoara, unde societatea Dacia Revival
International din New York, SUA, mpreun cu Consiliul jude}ean Hunedoara au
dezvelit primul monument nchinat marelui istoric Nicolae Densusianu (1846-
1911), autorul celebrelor monografii `Revolufiunea lui Horia si `Dacia
preistoric. Congresul a }inut o sedin} si la cetatea Col} din jude}ul Hunedoara,
cunoscut n Literatura Universala datorit lui Jules Verne - ,Cetatea din Carpa}i.
n cele patru sec}iuni pluridisciplinare ale Congresului de la Bucuresti s-au prezentat
peste 90 de comunicri si referate;
Publicare cr}ii ~Noi nu suntem urmayii Romei, edi}ia a II-a, Ed.
Intact/Bucuresti;
Publicarea n limba romna a lucrarii ~Zamolxis- Primul legiuitor al ge(ilor, Ed. AXA/Botosani, ct si
pe www.dacia.org;
Sponsorizarea par}ial a lucrrilor arheologice de la Schela Cladovei, conduse de Vasile Boronean};
Sponsorizarea par}ial a construc}iei 'Parcului cultural Cucuteni, Iasi;
Premii acordate cstigatorilor emisiunii radio ~Renvierea Daciei;
Publicarea cr}ii ~Noi nu suntem urmayii Romei, edi}ie de popularizare, Ed. AXA/Botosani;
Melodia ,Mary Dacic, pe versuri de Gelu Dorian, muzica Ion Ionescu, solist Victor Cocieru mpreun cu
forma}ia newyorkez Amor.
Anul 2bb3
Organizarea celui de Al IV-lea Congres Interna(ional de Dacologie: Trtria 2003 care a avut loc ntre
19 si 20 iunie, 2003 la Bucuresti, la hotelul Intercontinental;
Dezvelirea la Trtria, jude}ul Alba a Primului Monument din istoria omenirii dedicat apari(iei scrisului
n lume (n urma cu 7.500 de ani);
Editarea revistei 'Dacia Magazin;
Sponsorizarea lucrrii ~ Nicolae Densuyianu- omul si opera, Ed. Academiei de nalte studii militare/
Bucuresti;
Sponsorizarea traducerii n limba englez a lucrrii ~Zamolxis - Primul
legiuitor al ge(ilor si publicarea ei pe internet- www.dacia.org;
Sponsorizarea publicrii cr}ii ~ Traco-Geto-Dacii, na(iunea matc din spa(iul carpato-danubiano-
balcanic, Ed. Nicolae Blcescu/Bucuresti;
Sponsorizarea emisiunii radio ~Renvierea Daciei, Radio Romnia;
Sponsorizarea par}ial a ~Parcului cultural Cucuteni Iasi;
Karamazoo Al 38-le Congres Interna}ional de Studii Medievale 6-9 Mai , Western Michigan University,
USA- Deschiderea sectiei de Dacologie: ,Religion vs. Science Dr. N. Savescu;
Melodia ,Imnul tinerilor Daci, pe versuri de Vasile Bjenaru, muzica Christi Amarghioalei, solist Christi
Amarghioalei mpreun cu forma}ia newyorkez Amor.
Anul 2bb4
Organizarea celui de Al V-lea Congres Interna(ional de Dacologie: Civiliza(ia Carpato-Dunarean-
rdcini care a avut loc ntre 25 si 26 iunie, 2004 la Bucuresti, la hotelul Intercontinental;
Prezentarea pe internet, www.dacia.org , dar si la congres, a misterioaselor plcu}e de plumb ( Placu}ele de
aur de la Sinaia- vezi A. Deac comunicare n 2003);
Cumprarea a dou placu}e de plumb, de pe internet (E-bay) gsite la sudul Dunrii, pe teritoriul Bulgariei de
azi;
Editare revistei 'Dacia Magazin;
5
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Sponsorizarea par}ial a ~Parcului de cultur Cucuteni Iasi;
USA- Sec(ia de Dacologie: ,When No One Read, Who Started to Write Dr. N. Svescu, ,Traco-Dacian and
Byzantine Roots of the Romanian Spirituality and Literature Prof. Gerge Alexe, ,The Poetry of St. Gregory of
Naziansus Prof. Theodor Damian;
Deschiderea la Bucuresti, strada Orzari 15 a sediului oficial al funda(iei Dacia Revival;
Melodia ,Nu uita ca Tu eyti Dac, pe versuri de N. Svescu, muzica Gheorghe Gheorghiu, solist Victor
Cocieru mpreun cu forma}ia newyork-ez Amor;
Melodia ,Cei ce-au crezut c pot invinge Dacii, pe versuri de N. Svescu, muzica Christi Amarghioalei,
solist Christi Amarghioalei impreuna cu forma}ia newyorkez Amor.
Anul 2bb5
Organizarea celui de Al VI-lea Congres Interna(ional de Dacologie-
Kogaion care va avea loc ntre 30 iunie si 01 iulie 2005 Bucuresti, la hotelul Intercontinental;
Editare revistei 'Dacia Magazin;
USA- Sectia de Dacologie: ,The Mystery of Sarmisegetusa as Reflected in the Middle Ages Dr. N. Svescu,
,Traco-Dacian Spirituality and Art in the Middle Ages Maria Gaf-Deac, ,Historical Problems regarding Getica of
Jordanes Timotei Ursu, ,Thraco-Dacian Spirituality and its Contribution to the Christian Foundation of Europe
George Alexe, ,Archeological aspects of Religious Life in Dacia Mihai Vinereanu, ,Thraco-Dacian fight systems
and the Conception of Medieval European War Ioan Gaf-Deac, ,Thraco-Dacian Civil Architecture and the Medieval
Evolution of Cities in Europe Sorin Pavl;
Apari}ia serialului de filme documentare : , Noi, Dacii: Inceputuri; Potopul; Drumul spre Sarmisegetusa;
Misterele Sarmisegetusei (www.dacia.org);
Melodia , Voi Daci nu mai tce(i din gur, pe versuri de N. Svescu, muzica Igor Miscoi , solist Victor
Cocieru mpreun cu forma}ia newyorkez Amor.
Planuri pentru viitor : Al VI-lea Congres Interna}ional de Dacologie: Tomiris 2006. n orasul Tomis/Constan}a,
cetate ridicat de regina masa-ge}ilor Tomiris (dupa cum ne spune istoricul Jordanes) inten}ionm s i ridicm o
statuie adevratului lui ctitor. Continuarea serialului de filme documentare ,Noi, Dacii cu secven}a ,Rzboaie
uitate (Tomiris-Cirius, Darius-Antirus, Xerxes...).
6
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cmyk
COLOR
PLANUL DACIC CARE NE-A TRAVERSAT ISTORIA
Conf. univ. dr. G.D. Iscru
Motto: ,Insetat lupt spre a birui'
Dacia unit s triasc!
(Rohonczy Codex, 2002, V. Enchiuc, p. 267)
O tez fals inclus, demult si interesat, din afar si sprijinit, la noi, ntre}inut, amplificat prin ,caii troieni
sau agen}i ,motiva}i n diverse feluri ne-a aruncat stiin}a istoric ntr-o ,deriv din care nici azi n-a revenit la
direc}ia normal. Teza a ,iradiat via}a politic, politicile educative, n epoca modern n special prin scoal, Universit}i
si Academii, astfel nct sute de genera}ii de elevi si studen}i, n scoal si la vrsta adult au ajuns vinovafi fr vin
ntr-o problem esenfial: recunoaterea sau nerecunoaterea originii autentice a propriului popor.
Este vorba de teza fals a romanizrii, care a evoluat n dou ,variante, n timp ce tradi}ia popular/memoria
colectiv n-a re}inut nimic din vreo ascenden} roman a romnilor. Prima ,variant avea ,la baz exagerarea
retoric a lui Eutropius: exterminarea geto-dacilor la si dup 106 si colonizarea pr}ii cucerite din Dacia nord-
dunrean (cea mai mare parte a ei, precum se stie, rmsese necucerit) cu colonisti adusi sau veni}i din ,toat
lumea roman. Cnd varianta s-a dovedit a fi pueril, deci de neacceptat, moderatorii ,derivei au nlocuit-o ,din
mers si ,pe nesim}ite cu a doua variant, la fel de pueril dar cu o doz de viclenie care a reusit s conving pe
mul}i, mai ales c nu mai era sus}inut de inamici ai romnilor ci de nalte personalit}i autohtone titrate si bine
ndoctrinate n prealabil de cei interesafi. Este vorba de varianta ,romanizrii geto-dacilor rmai n provincie
dup cele dou rzboaie crncene (101-102 si 105-106 d.Hs.). n acest sens, limita superioar a absurdului a atins-
o Hadrian Daicoviciu n concluziile lucrrii sale Dacii din 1965 (Ed. stiin}ific, Bucuresti), cu o ,logic demn de o
carte a recordurilor intelectuale negative. Astfel, fiul marelui su printe Constantin Daicoviciu, si el ,stlp al
,romanizrii, scria negru pe alb: ,Ct a fost de extins si profund aceast romanizare ... nu se tie exact. Este cert
ns c ea a fost destul de puternic, nct ,s se extind si asupra dacilor liberi... (necuceri}i, n.n.). Si conchide:
,Aa dispar dacii din istorie: nu dintr-o dat, nu extermina}i n rzboaie sau dezrdcina}i, ci treptat, cednd n fa}a
superiorit}ii civiliza}iei materiale si a culturii latine, adoptnd obiceiurile romanilor si limba lor, astfel nct n sec.
VI d.Hs. Iordanes i ,confunda pe ge}i cu go}ii si n acest spa}iu ,se mai pstra doar amintirea dacilor (p. 248-
249, s.n.).
Toat stiin}a istoric universitar si academic a sus}inut si
sus}ine, cu nuan}ri, aceast a doua variant. Si de la acest
nalt nivel ea s-a extins. Consecin}a ? Romanii nu-i cunosc
strmoii autemtici' Este aceasta o culme a ingratitudinii
urmailor ? Este! Si mai este o nocivitate ,colateral: dintre
toate imperiile istoriei, a cror ,lege a fost raptul si oprimarea
na}iunilor, Imperiul roman ar fi avut un rol civilizator. Despre
rolul ,civilizator al acestui imperiu iat ce spune un autor al
timpului: ,Dac exista undeva vreun golf ascuns sau un pmant
necunoscut, unde se gsea aur (si se stia c dacii au aur!
n.n.), se decreta c acolo e un duman i se pregtea smanfa
unor rzboaie sangeroase i cucerirea de noi comori (avufii)
(Petronius, Satiricon, CXIX, 4-7, s.n.).
n cartea 1raco-geto-dacii, nafiunea matc din Spafiul
carpato-danubiano-balcanic, 2003, am invocat izvoare care
arat modul n care i-au ,primit geto-dacii pe mercenarii
romani cuceritori si cum i-au ,considerat n continuare. Mi
se pare cu totul semnificativ si o spunem si aici c poporul
romn, urmas direct al geto-dacilor, si-a nsemnat pe cer
aceast ,primire si aceast ,considera}ie. Astfel, n tradi}ia
noastr popular, pe bolta cereasc sunt nu dou ci 18 care,
7
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cmyk
COLOR
fiecare cu ,misiunea lui, dar primele dou, cele mai cunoscute, sunt: ,Carul Mare al lui 1raian cu care a dus
invinii in robie i ,Carul Mic al lui 1raian cu care a dus bogfiile din Dacia (conf. Silvia Pun, Identitfi
europene inedite, Italia Romania, 1996, p. 181, s.n.).
Iat de ce, de-a lungul ntregii lor istorii, pornind mai ales de la aceast crunt experien} a cuceririi romane, geto-
dacilor si urmasilor lor direc}i, romnilor, ca si altor popoare n situa}ii similare, le-a fost att de scump dorin}a de
INDEPENDENT si de refacre a UNITTII POLITICE (statale), ct mai depline, n VATRA DACIEI.
Iat de ce, de-a lungul ntregii noastre istorii a existat un PLAN AUTOHTON DACIC care ne-a traversat istoria
si a rmas ca un mesaj testamentar pentru viitor. La nivel popular, de-a lungul Arcului Carpatic, a existat ntre
romni, cum a spus-o ntr-o fericit si adevrat expresie un mare istoric (David Prodan), o OSMOZ POPULAR
PERMANENT iar pe drumurile transhuman}ei romnii au fost peste tot la ei acas, chiar dac stpniri strine se
infiltarser n unele provincii. La nivel politic, cunoastem pe primul eliberator al Daciei cucerite de Traian, generalul
Regalian, un strnepot al lui Decebal. Cunoastem, de asemenea, mesajul testamentar al unui Vlad, voevod al romnilor
din secolul XI d. Hs.: DACIA UNIT S TRIASC! (v. Codex Rohonczy Viorica Enchiuc, 2002, p. 267). Iar
mai trziu, peste propaganda unor dioctrinari si a unor ndoctrina}i cu amintitul fals istoric au existat ideea si efortul
de REFACERE A DACIEI (,Restututio Daciae). Mihai Viteazul a fost receptat, n epoc, drept un RESTITUTOR
DACIAE. Voievodul }rii Romnesti, Matei, care ,rennodase firul de la Basarabii ntemeietori de }ar, precum
odinioar un Neagoe din neamul Craiovestilor, era numit, n epoc, ,VOEVOD AL ACESTOR TRI DACICE si se
puneau n el speran}e n acest sens. Dup cum ,nebunia romnilor, n prima jumtate a secolului al XIX si n
revolu}ia pasoptist, era REFACEREA DACIEI, constituirea unui mare regat al Daciei. Mai nou, la ultimul recensmnt
unii romni s-au declarat daci - si nu ca o ,frond ci fiindc n chip firesc se consider astfel. Iar refrenul unui
cntec cntat n Basarabia sun asa:
,Hai s-ntintdem hora mare,
Mai aici i mai colea,
Mai aproape de hotare,
S refacem Dacia.
SCRISUL SACRU AL COMUNITILOR NEO-ENEOLITICE
Marco Merlini
Director general al proiectului de cunotinfe preistorice (Roma, Italy)
Director al Institutului de Arheomitologie (Sebastopol, USA)
Un scris literat a aprut in sud estul Europei acum 5.300 de ani .Ch., cam cu dou mii de ani naintea oricrui alt
scris cunoscut. Il numesc 'scrisul danubian deoarece a aprut ini}ial in regiunea balcanic central si a avut o
dezvoltare indigen. S-a rspndit repede spre valea Dunrii, sudul Ungariei, Macedonia, Transilvania si nordul
Greciei. A nflorit pn cam la 3.500 .Ch. cnd a avut loc o schimbare social: dup unii, a fost o invazie de popoare
noi, n timp ce al}ii au ipotezat apari}ia unei noi elite (Merlini 2004a).
Scrisul timpuriu european este pierdut si ce rmne din el este impenetrabil si rezist cu tenacitate la eforturile
oricruia care ncearc s-l descifreze. Nu se stie nimic despre existen}a unei astfel de limbi de referin}. In plus, este
prea vechi pentru noi pentru a spera s gsim ceva asemntor cu multilingva 'piatra Rosetta care ne-ar permite s-
l traducem intr-o limb cunscut. Desi acest scris este acum pierdut si este pu}in probabil c va fi vreodat descifrat,
anumi}i cercettori folosesc o abordare semiotic, ncercnd s dezlege anumite elemente ale codului su genetic.
(Haarmann 1995, 1998a, 1998b, Merlini 2002, 2003, 2004a, on line, Winn on line).
Dup acesti cercettori semiotici, scrisul danubian este un sistem foarte arhaic de scris si probabil incapabil s
codifice o cuvntare extins or o narare lung, deoarece nu exist elementele fonetice ori sunt redate prea limitat n
scris. Acest scris consist probabil dintr-un amestec de logograme, ideograme, pictograme si numai cteva elemente
fonetice marcate ocazional si marginal. Conec}ia cu sfera conceptional este mult mai puternic dect conec}ia cu
sfera fonetic. Alte scrisuri antice de acest gen sunt scrisul elamit, scrisul Indusului, heroglifele discului din Faistos,
scrisul chinezesc pe oasele de oracol si glifele olmece.
Una dintre caracteristicele scrisului danubian este folosirea lui n liturgii si pentru a exprima credin}e magic-
religioase. Nu a fost folosit pentru tranzac}ii comerciale sau pentru a nregistra documente administratve, ci pentru
8
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
a 'comunica cu divinitatea. De fapt, inscrip}ii au fost gsite adesea pe obiecte - pe figurine feminine de argil,
ofrande votive (cteodat ex-votes), vase de but, ro}i de fus, sigilii, modele de temple si greut}i de rzboi de }esut
- conectate cu un context religios. Dac o parte considerabil a inscrip}iilor erau elemente ale unui sistem religios si
mitic, n acelasi timp, religia era un sistem de simboluri si texte prin care fiin}ele umane au comunicat cu universul
lor cultural definit, caracterizat de puteri supra-umane ct s de puteri umane. Modele comune de ac}une ritual
simboluri ncastrate s texte, au realizat comunicarea extra-uman s inter-uman fiind de asemenea o mediere ntre
nevoile conflictive ale individului pentru proprie expresie s propriu control.
Comunit}ile neo-eneolitice ale bazinului danubian erau doar la nceputul dezvoltrii unui scris a crui principal
caracteristic era de natur de cult, de ini}iere, de ritual; de aceea multe n}elesuri erau esoterice si erau revelate
numai la ocazii de ini}ieri specifice (Lazarovici-Merlini 2004). Acest lucru nu ne usureaz ncercrile de-al descifra
deoarece avem de-a face cu texte care provoac ceea ce nu este exprimabil, care nu numai dezvluie dar n acelasi
timp ascund si distrag si care n final indic ceva care de fapt nseamn altceva.
Nu din accident erau cteodat textele plasate pe partea nevizibil a vasului de ritual.
Semnele de magie-religie erau vizibile numai cnd vasul este miscat, depozitat sau transportat, dar nu cnd era
folosit. In timpul ritualelor, semnele erau ndreptate spre pmnt, probabil pentru a da si a lua puteri dela pmnt. Era
oare ne-vizibilitatea nu numai un n}eles simbolic suplimentar dar de asemenea si o parte integral a mesajului
simbolic si o condi}ie necesar pentru a pune simbolurile si inscrip}iile n miscare?
Aveau artifactele nscrise o func}ie specific n celebrarea ritualelor de nmormntare? Si am gsit o cerere
formal, ritualizat la o criz de sntate sau via}?
Ce mesaje erau exprimate de inscrip}iile scrisului danubian? Religia neo-eneolitic a sud-vestului Europei era
asociat cu divinit}i feminine si cu cstoria sacr (ieros gamos). Am descoperit texte care comunicau informa}ii ca
numele divinit}ii sau epitetele ei? Si formulele liturgice, forme de prezicere, binecuvntari sau invoca}ii?
Au fost descoperite artifacte religioase care, purtnd att simboluri ct si semnele unui scris liniar, pot acum s
ne nareze mituri foarte vechi?
9
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Artifacte inscrise erau folosite de puternici profesionali consacra}i n timpul ceremoniilor magice si religioase sau
de asemenea de ctre oameni simpli n ritualuri domestice. Cum putem distinge ntre inscrip}iile produse pe obiecte
de cult folosite n ceremonii domestice si altele care aveau nevoie de mari 'cunostin}e? Desi orasele, regii si statul
nu au aprut nc, era scrisul sacru folosit de elita preo}ilor deasemenea pentru a ghida si controla sensul oamenilor
de apar}inere la comunit}i, unde nc exista un puternic spirit de egalitate?
Autorul va prezenta puncte noi de vedere asupra unor obiecte cultice ale civiliza}iei danubiene recent descoperite.
KOGAIONUL LA GETO-DACI I ROLUL KOGAIONURILOR
N REALIZAREA HRILOR TERESTRE PENTRU EUROPA
I ASIA N SECOLELE VII .E.N II E.N.
Prof. Jiorica Enchiuc
Pornind de la consemnarea importan}ei Kogaionului la geto-daci de ctre scriitorii antici (Herodot si Strabon)
si trecerea n revist a diferitelor ipoteze emise pn n prezent, autoarea formuleaz concluzii n legtur cu probele
oferite pentru localizarea Kogaionului si a pesterii n care s-ar fi putut retrage Zamolxis.
n continuare lucrarea prezint pesterile din Romnia care de-a lungul timpurlor, aveau rolul de adposturi,
de centre religioase sau astrologice; puncteaz Kogaionurile din Asia si Europa, nregistrate de hr}ile terestre n
secolele VII .e.n. II e.n. care aveau importan} religioas, strategic si economic dar mai ales puneau n eviden}
rela}iile ntre popoare, n diferite anotimpuri ale anului;
Pentru demonstrarea punctului nostru de vedere prezentm calendarele lunar si solar asociate cu harta
terestr de pe cupa de aram descoperit la 1eheran (datat n sec VII .e.n) si hr}ile terestre consemnate pe piatra
de la Corbi (sec. IV III .e.n), document geto-dacic descoperit pe teritoriul Romniei.
Cunostin}ele geto-dacice, astrale si cartografice, au condus n timp la construirea de astrolaburi (ale cror
imagini sunt nregistrate de textele si n miniaturile Codexului Rohonczi, n secolele XI XII e.n) de ctre Blaki
(romni).
X V
Dipl. Ing. Branislav Stefanoski - Al Dabija,
1etovo, Macedonia
Pinaca registrat tu cartea al D-nul. Dan Romalo sum nm.94
S-lu ghiuvusim TALIPICLU SARMIGHETUZ (Njica nclinare di Sarmighetuza).
Tu scriarea va-s mi duc pi printsiplu prota s-lu scriu textul cu ghrame orghinale, deapoa transcriptsia tu ghrame
latine, depoa scriat cu ghrame latine ashi cum lipseashte ta sa-s ghiuvuseasc shi tu sone iaste scriat textul tradus
pi armn makedoneashte cu analiz al cafiun scriat zbor.
textul orghinal:
^ ^ V
^
V ^V
V V
X V X^
X
10
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cmyk
VV V
transcriptsia tu ortografia latin:
DACIBALO ON SOTICEO DU MAERO BIRO
DACIO AIROSANTO POE NOBALIEOSE BE
LATOREIU DACIOCUE COROLEOSAM
ITO E AZOLUE DEO ZABELO PUDO ON
GENT BEIRO DU ELO SARGECEIO H
DIEGIO BIESI NOAR E SANDO
PANTELO RUMUNOSO LUE
giuvusirea a textului:
Dacibalo on soticeo du maero biro
dacio erosanto, poe nobaleose be-
latoriu daceocue Corolosam-
ito e Asolue deo zabelo pudo on
gent biro du elo sargecio H
degio. Besi, Noar e Sando.
Pantelo Rumunoso lue
textul pi limb armn makedoneasc:
Detsibal tu sutsat di marea celnichime
dacic heroeasc, deapoa, nobiljli polimosh
a Dakilor, Corolosamito
shi Asolue dionescul pefectu comandusitor a polimlui tu
celnichimea a farljei di alavdats Sarmighetuzenj Hielarh (gheneral)
ductor (duca). Beslji, Noar shi Sando.
Nai marle comandantu Romn atsel
Explicatsie ti cafi un zbor ahoria:
XV _ = Talipico Sarmigetuzo S M-.
Zborlu talipico iaste componat di zboarle talim + pico, (talim + pic) di tu limba daco-rumuneasc shi sntu cu
simasie di nclinare + njic.
Tu vicljime, a shi an capital candu putearea tu un stat u are vsiljelu, tute adunar di simasie cari s-fc
pi cftarea a vsiljelui sntu reghistrate c adunr di nclinare, nclinare ctr vsiljelu.
Cum aista adunare s-are fapt Sarmighetuz, atsea idyia u poart num di Njic nclinare di Sarmiseghetuz.
Izolatile ghrame: -S M-, pot s-ansemneadz: Sarmighetuzeanj Mati (Vruts).
Complet scriata XV _ poate s-u identificm ca: Njic nclinare di
Sarmiseghetuz, anamis di Vrutslji Sarmighetuzeanj.
^ = Dacibalo (numa a vsiljelui Detsibal).
= n, tu (aproapea tute botsur shi u cari az li ufilisescu tu zboarle Armn Makedonjlji shi
Rumunjlji, tu veaclja limb a Sarmato-ghetslor (Daco-ghetslor), s-grea ca boatse o).
^ = soticeo (yine di zborlu sots, sutsat).
V = du (adecvat iaste pi di).
= maero (marle).
= biro (primariu = sutata a primarlor; tu d.r. actual lu avem zborlu biru = primar an hoar).
^ = dacio (a Daceanjlor).
= erosanto (yine di zborlu ero, heroiu).
11
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
= poe (apoi, deapoa; pi d.r. apoi, dup aceea, pe urm.
= nobaleose (nobiljli; tu d.r.nobili).
V = belatoriu (polimosh; tu d.r. li avem zboarle: belici/st,-st; belicos; beligeran/t,-t.).
^V = daceocue (daceasc)
= Corolosamito (num al un di comandantslj a ostea a Dakilor cari ma deapoa u
organiza apararea a csblui Sarmighetuza. Aista numa u astiljem shi pi P.nm.98.).
= e (lign cari az s-ufiliseashte tu limba italiean. Tu a.m. shi d.r. az atsea iaste lignlu shi, sh.).
V = Asolue (Numa a actuallu degio a puterlor a Dakilor).
= deo (dionescu; Pi d.r. iaste adecvat pi divin).
= zabelo (Zborlu zabelo direct u are simasia di comandantu a polimlui shi iaste zbor andumusit di
d.r. zboare zabet + beligerant. Aljuntrea zborlu zabelo poate s-hib achicsit sh-ca num a diolu a polimlui
Zabelo. Di analiza a tutilor scriate pinache vinj pn di constatatsie c tu veaclja relighie a Dakilor nu egzista dio cu
ahtare num.?
V = pudo (adecvat iaste pi d.r. pudic,-; pudoare cu simasie: perfectu, modestu).
= n, tu (aproapea tute botsur shi u cari az li ufilisescu tu zboarle Armn Makedonjlji shi
Rumunjlji, tu veaclja limb a Sarmato-ghetslor (Daco-ghetslor), s-grea ca boatse o).
X = gent (far; d.r. gen, gint).
= biro (celnichimea, primarimea; tu d.r. actual lu avem zborlu biru = primar an hoar, biro
= primarlji).
V = du (adecvat iaste pi di).
= elo (adecvat pi d.r. elogia = lavd, alavd; elogiere/e = lavdare, alavdare.).
X^ = Sargecio ( Sarmighetuzenj).
= Hielarh (gheneral, veclju terminu tu greaca veaclje shi a.m. Comandantu pi 1000 di osteanj).
X = degio ( duc, ductor. Tu d.r. conductor. Singurlu zbor diegio = die + gio iaste adaptatsie di die
+ ghid di tu d.r.). + X (die + gio), yu die iaste ligat di identitatea a Diolu, dio, die, diyo,. (Zeulu), a
gio dupu fonetic? a limbiljei ghetic?, a shi ca rezultatu di adaptarea fonetic? tu nao componatlu terminu degio,
prezent? transformat? form? di zborlu elementar ghi/d. (-zi) care az? lu astiljem tu limba daco-rumun?, a iaste cu
simasie ti duc?, duc?tor. Avem mash transformare a boatsea ghi tu boatsea gi; deghio iaste fonetic adaptat
tu degio.
= Besi (razi Besi; d.r. preotsi Besi)
= Noar (numa al un di razlji Besi).
= e (lign cari az s-ufiliseashte tu limba italiean. Tu a.m. shi d.r. az atsea iaste shi, sh.).
= Sando (num al alantui razu Besu).
= pantelo (nai marle comandantu; pi d.r. comandant suprem).
VV = Rumunoso (Romn).
V = lue (al lui, atsel; d.r. acel.).
X = salgero (ostean; d.r. soldat).
= rotopano (falanghile tute; aistu zbor tu d.r. iaste: roto + pano, yu roto = roat (falang,
ceat), a pano = panta (tut) iaste veclju, zbor arhaic, cari s-ufiliseashte tu tute limbe balcaniche; tu greac u are
forma pantelis = ntreg, didip; zborlu rotopano pi alte pozitsie pinache, lu astiljem scriat shi ca: rotopeno.
Aista zburashte ti nu-aveare standarde cum tu scriarea ashi sh-tu terminologhia a zboarlor).
V = Fusco (numa a marlei ghenerallu a Romnjlor).
= mato (mato = vrut; shcurtat form di zborlu italic amato, yu prota boatse a s-anglit.).
d = deghio (cndu pi vrn pinac iaste scriat izolatlu semnu ortografic, scriat tu ortografie stilizat d, idyul
anseamn degio = duc, ductor, d.r. conductor. Tu situatsia concret stilizata ghram d iaste scriat sum
degiolu- chialea di lup, a shi anamis di numa al Detsibal cari tu chirolu actual irra degiolu a Dakilor.).
^ = Dacibalo (Detsibal).
12
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
= belatoriu (polimoslji; tu d.r. li avem zboarle: belici/st,-st; belicos; beligeran/t,-t).
= daceocue (dakeshti)
= Dacibalo (semnul iaste scriat is sum scamnul yu shade Detsibal).
^ = Cotopolo Bicero (cotopolo = maghu; tu d.r. corespondeashte cu: cotorants,
a Bicero iaste numa alui; de facto tu atsel chiro la Skiti Gheti shi Sarmati nu avea razz= preotsi, ma cum scrie shi
Herodot, avea maghur).
. X = Cotopolo Bonseno Erigero (numa a maghlui)
+
X V = Genuclo (atsia s-minduiashte pi tsitatea shi marle tsentru relighioz a Ghetslor tu cari s-afla marea
bisica al Zamolxis, a cari s-afla di nndreapta parte pi mollu di Istros , Genucla. Mac ghine u mutrim compozitsia
a pinachiljei shi yu iaste scriat numa Genucla, atumtse putem s-consttm c Cotopolo Bicero shi Cotopolo Bonseno
Erigero sntu vinits di Genucla, spetsial tsi shi doilji sntu maghyi (cotopoli) shi sigur c yin di tsentru relighioz,
nic cam tsi tu numa al Cotopolo Bonseno Erigero, s-contsne shi parnuma Erigero care putem s-u ligm di
parnuma al marlei hielarhu Dapigea Erigero di chirolu al marle Borebista cari putearea u avea tu tsetatea Genucla.
_ = elo M.D.
= elo Kiri.
CONCLUZIE:
Cum poate ta s-s vead di analiza a zboarlor, aproape tute zboare arzga alor aza u au tu limba daco-
rumuneasc.
Diafuraia iaste mash tu stillu di exponare, adic, tu scriarea a vecljul textu autorlu mutrea limba s-u scoal pi tsiva
ma analtu nivel di ct tsi irra limba care tu ufilisirea di cafi dzua u avea laolu. Intentsia irra ta s-s yin pi nivel di un
limb sumt (sacra) care tu partea di gramatica va-s poat ta s-s poart cu latina shi greca. Fact iaste c tu intentsia
ta s-s yin pn di un limb sacr sntu fapte multe alatusur. Alatuslji s-ved di factul c nu mash zboarle ma shi
numile individuale nu totn sntu scriate unturlie. Atsea zburashte ti nu-aveare un sntos tsentru ti educatsie.
Educatsia, adic, shtirea ti scriare irra mash tu mna di un njic grup di oaminj.
URME DE LIMBA AROMN N TOPONIMIA ALBANIEI
dr. Albert RISKA
Universitatea À. Xhuvani Elbasan, Albania
n cadrul rela}iilor lingvistice ntre limba aromn si cea albanez putem sublinia cu mare interes schimburile
lexicale mai ales cnd e vorba despre elementele pe care limba albanez le-a preluat din limba aromn. Prezen}a
elementelor limbii aromne n cea albanez a fost de mult observat. n acest material observarea se va limita ntr-un
sector a lexicului, cel al toponimiei. Observa}iile care se vor discuta deriv din investiga}ie asupra a dou grupri de
toponime.
1. Toponime care sunt recunoscute n mod oficial n Albania si noi le judecm ca fiind de originc aromn, de
exemplu: Jalamara, Rrogozhink, Karbunark, Stfark, Jinokash, Llkngk, Karpen, Zgfank; si mai departe Armen,
Rkmknf, Gkrmenf, Ermenf etc.
2. Toponime care nu se recunosc n mod oficial, dar care se aseamn cu limba aromn n original, sau n
variante diferite de varianta oficial, ca de exemplu: Neocas (Elbasan), Jillardc (Berat), 1reg (Kklcyrk), Stcvineri
(Shknepremte), Bciasc (Vjosk), Dzcnc (Xark), Ccrciau (Korgk), Avllona (Vlork), Fercc (Fier) etc.
Apartenen}a aromn a toponimelor a fost investigat n general n originea lor dar n vreun caz aparte a fost
investigat si in modul de dezvoltare fonetic. Transformrile la care au fost supuse aceste cuvinte folosite ca
toponime ne ajutc s gsim n acelasi timp si timpul nasterii acestora.
De exemplu, Jalamara care e situat n regiunea Gramsh situat aproape de o alt important locuire pentru
aromni cum este Grabova.
Jalamara n aromn e compus din dou pr}i: Jala care n aromn nseamn un loc n care curge ap si
13
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
unde se spal rufele, si n aceasi timp vale care probabil vine din latinul valis (vale) si mara care n aromn
corespunde cu cuvntul albanez i madh care n acest caz este la feminin. Ambele pr}i care compun acest cuvnt
nu las nici un dubiu a supra originii aromne a acestui toponim.
Judecnd din caracterul fonetic putem spune c toponimul Stfark (sat aproape de Delvink care apar}ine jude}ului
Sarandk) este de origine aromn. Acest cuvnt reprezint o transformare din cuvntul latin stela cu rotacismul
carasteristic al limbii aromne l > r si diftongarea e > ea (tela > tearc).
Iarsi un alt exemplu poate fi Karbunark care include un grup de sate aproape de Lushnfa. Unul dintre aceste
sate se numeste Stan-Karbunark sau Karbunark-Stan si este locuit n totalitate de aromni care apar}in unui grup
numit 'aromni ai locului (mushateni). Elementul stan ai toponimului te face s gndesti aupra nasterei acestui loc
probabil dintr-un stan. Dintre satele locuite de aromni este normal s gsesti cuvntul stan ca microtoponim:
exemplu Stanul lui Migo, Stanul lui Bobo, aproape de Kosova din jude}ul Elbasan.
Cellalt element Karbunark se poate traduce n albanez qymyrtore (krbunrie).
Aproape de satul Karbunarc, deasupre unui deal, se afl satul Zgfank, denumirea cruia poate proveni din cuvntul
aromn dzianc (deal).
Un alt cuvnt care poate proveni din aromn este toponimul Llkngk/Llungk. Llknga este locuit de asa numi}ii
'aromni ai locului. Forma fonetica Llkngk apar}ine 'dialectului stenilor si adevereste c regiunea apar}ine grupului
numit in Albania 'aromni ai locului sau grupului vlahilor din Grabova. Llkngk este varianta dialectical a adjectivului
lung la feminin care in 'dialectul aromnilor din munte este llung din care deriv cea de a doua variant a toponimului
(Llungk) care este din punct de vedere fonetic cea mai apropriat variant cu originea cuvnntului (compar: romneste
lung, italian lungo, din latin longus).
Ca fiind de provenien} aromn se poate spune si despre toponimul Karpen, un sat aproape de Kavaja. n
aromn karpen se numeste planta crp. Lingvistul albanez Gabej a sus}inut c cuvntul karpen este format in
albanez din cuvnntul karp (stnc) considerm c cuvntul carpen n aromn reprezint o nou faz dezvoltat a
cuvntului canabis, dar este foarte important s subliniem c aceast transformare a cuvnntului nu s-a ntmplat
n conformitate cu regulile fonetice ale dezvoltri cuvintelor n aceast limb.
Un alt caz interesant este toponimul Kklcyrk, aflat n sudul Albaniei. n limba albanez toponimul este explicat din
limba greac bizantin klisura, cea ce nseamn ngustare, nchidere, si probabil a fost denumit asa deoarece a fost
ca un punct de separare ntre provincii. Aromni foloseau denumirea de 1reg/c. Probabil aceasta denumire n aromn
a fost folosit din importan}a pe care avea locul respectiv ca o trecere din sud-est n sud-vest Albaniei, si probabil se
leag lingvistic cu verbul (n)trec (a trece).
Se observ c unele din toponimele pe care le-am pomenit se reprezint ntr-o form care probeaz originea lor
veche. Ca de exemplu, n denumirea Stearc se probeaz transformrile e~ea si l~r, si la denumirea Dzcnc avem b~c,
care se probeazc si n daco-romn, cea ce reprezint transformrile al limbii romne comune. Toponimul Karpen
trebuie s fie foarte vechi si ca apelativ n limba aromn este o preluare veche din limba albanez. Despre exemplele
Niocas si Jillardc exist si fapte istorice.
PLATON DESPRE MEDICINA ZALMOXIAN
Acad. Alexandru Surdu
Contestarea de ctre anumi}i istorici actuali a valorii mrturisirilor antice, n special grecesti, despre traco-geto-
daci, indiferent de motivele acestora, ne oblig la studii comparative, pe de o parte, si, pe de alta, la verificarea
(confirmarea sau infirmarea mrturiilor) pn n zilele noastre. Descrierea, de exemplu, a traco-geto-dacilor ca fiind
blonzi si cu pielea alb este veridic, fiindc toate popula}iile nordariene au avut si mai au aceast nf}isare pn n
zilele noastre. Acelasi lucru este valabil despre mbrcmintea lor, despre armele, stindardele si unetele lor. De ce s
fie atunci false mrturiile antice despre faptele, obiceiurile si cultura acestora?
De ce s mint un filosof de talia lui Platon, care iubea adevrul, la fel ca binele si frumosul, atribuindu-le
medicilor zalmoxieni niste practici pe care acestia nu le-ar fi avut? Ce ar fi zis cititorii dialogului ,Charmides, medici
sau nu, dac l-ar fi prins cu minciuna? Este greu de imaginat o asemenea situa}ie, mai ales c practicile medicale
zalmoxiene au coresponden}e si la alte popula}ii ariene, la germani si la cel}i, dar nu la greci.
Este vorba despre cel pu}in trei practici medicale, pe care le putem numi, n termeni moderni, de tip homeopatic,
14
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
psihoterapeutic si sugestohipnotic. Sunt practici obisnuite pentru ritualurile de ini}iere si de trecere de la adolescen}
la junie care s-au practicat la arienii nordici si, la noi, se practic pn n zilele noastre, cele mai cunoscute fiind
descntecele, att de obisnuite la romni, despre care vorbeste Platon. Faptul c ele sunt att de vechi nu denot
altceva dect continuitatea locuirii acestor teritorii de atunci si pn astzi de ctre o popula}ie sedentar despre care
nici nu se stie s fi venit din alt parte, cu alte obiceiuri si alte tradi}ii, cum au fcut-o al}ii.
POPOARE DE ORIGINE GETO-DAC N CATALONIA ANTIC
Prof. drd. Ctlina Lupu,
Seprotec, Barcelona
n brosura sa Òriginea romanilor rspunsuri, adaosuri, sugestii, lmuriri, aprut n anul 1942, Dr. Nicolae
Lupu reitereaz idei si concluzii precum cele ale lui Nicolae Densusianu, cuprinse n lucrarea `Dacia preistoric. n
ncheierea studiului su Dr. Lupu aminteste despre conferin}a d-lui Gamilschek, n care acesta afirma c n Spania
romanizarea s-a fcut cu mai mare repeziciune n Catalonia si se ntreba dac nu cumva acest fapt s-a datorat
fermentului protoroman existent n aceast zon (Vezi cazul Daciei sau al Galliei). Este vorba de stratul traco-illyric
sau geto-dac, descenden}i ai priscilor latini, pelasgii, prezent pe teritoriul Spaniei din timpuri pre-romane.
Pentru a aduce argumente n favoarea
acestei ipoteze vom studia n lucrarea
noastr cazul celor dou Iberii amintite de
autorii antici, Iberia Oriental (sau Iberia
Pontic) si cea Occidental (Iberia
Hispanic) si a triburilor de origine geto-dac
rspndite pe ntreg teritoriul Spaniei,
acordnd o aten}ie deosebit celor din
Catalonia si anume: ilerge}ii, indige}ii,
ilerkavonii, misge}ii.
n adevr, n lumea veche au existat dou
teritorii ce purtau numele de Iberia. Cele mai
complete date n legtur cu acest fapt le
avem de la Strabon. El ne spune c, probabil,
iberii de la Pontul Euxin si cei occidentali
erau 'omonimi, datorit existen}ei minelor
de aur n ambele teritorii. Autorul ne mai
informeaz ca iberii orientali locuiau lng
albani, majoritatea locuiau n mun}i, erau
rzboinici ca si sci}ii si sarma}ii care le erau
vecini si cu care se nrudeau prin ras. Societatea lor era mpr}it n caste.
Profesorul spaniol Adolfo J. Dominguez Monedero, de la Universitatea Autonom din Madrid, sus}ine c
migra}ia s-a fcut din rsrit spre apus si nu invers, si recurge la mitul lui Hercule si cea de-a unsprezecea 'munc
a sa, pentru a afla cu exactitate pozi}ia geografic a Iberiei Pontice. Dup toate cercetrile romnului N. Densusianu
aceste evenimente s-au petrecut pe teritoriul }rii noastre, dovedite prin mrturii geografice, arheologice, sau literare
(literatura popular).
n ceea ce priveste triburile men}ionate anterior, aten}ia ne-a fost atras att de etimologia acestora, ct si de
numele geografice ale unor orase (Decium, Deciana, etc), mun}i, ruri sau nume de persoane (Davus, Dacs, Daga,
Dachulina,etc). Alt element semnificativ este simbolul acestor triburi, care apare si pe monedele btute n aceste
locuri sau pe porticurile si chiar n prefixul unor denumiri de localit}i. Este vorba despre figura lupului.
'Confuzia voit si asimilarea ge}ilor de ctre go}i, rela}ia ntre cele dou Iberii din antichitate, omonimele
geografice, relicvele de ceramic sau numismatic, elementele de cultur si limb prezente pe teritoriul spaniol
vdesc si ntresc ideea migra}iei popoarelor de pe teritoriul vechii Dacii n acest col} al lumii si prezen}a lor aici
naintea cuceririi romane. Toate aceste argumente le vom dezvolta n lucrarea `Popoare de origine geto-dac in
15
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Catalonia antic. Acest studiu nu se doreste a fi unul exhaustiv, cu att mai mult cu ct naintea noastr au fcut
cercetri aprofundate personalit}i ca N. Densusianu sau Al. Busuioceanu, romni care au cercetat si au scos la
iveal urmele strmosesti prezente n col}uri ndeprtate ale lumii si ale cror opere ne-au fost cluze si n modesta
noastr prezentare. Pe lng crturarii mai sus men}iona}i, ne-am slujit si de scrierile unor autori antici precum:
Herodot, Strabon, Pomponius Mela, Avieno, Iordanes, Isidor de Sevilla, etc.
REGSIREA UNOR INFLUENE DIN CONCEPIA DACIC
DE LUPT N SISTEMELE MODERNE DE RZBOI
Prof. Iniv.Dr. Ioan Gf-Deac,
Universitatea Spiru Haret Bucureti
Poporul dacic din marea familie traco-dacic nu a prsit nicicnd infrastructura natural, istoric, de-a dreptul
miraculoas pe care s-a nscut.
De aceea ,conversafia colectiv in autonomie s-a dovedit a fi motorul transformrilor.
Conversafia a fost adesea similar cu defini}ia conflictului, mai pu}in endogen ct reactiv fa} de amenin}rile
exogene.
Compara}ia ntre fenomenele socio-economice si politice traco-dacice cu ale romanilor sau grecilor nf}iseaz
doar vitezele diferite cu care au avut loc transformrile n arealele respective, con}inutul si sensul spre modernitate
nefiind cu nimic mai prejos de la o entitate la alta.
Conceptualizarea sensului sau reconceptualizarea }in de resursele constitutive interioare ale colectivit}ii traco-
dacice prin acceptarea conflictelor ca mijloace de modelare.
Conflictele n societatea traco-dacic sunt expresie a dinamismului n toate planurile convie}uirii.
La traco-daci, strile din interiorul sistemului au generat preponderent senzafii conflictuale iar cele din exterior
pozifii conflictuale.
Unitatea teritorial si colectiv uman a societ}ii traco-dacice, respectiv faptul c n istorie nu se nregistreaz
rzboaie civile pentru divizarea regiunilor, (nu s-au produs scindri de amploare istoric sau confruntri etnice)
denot o anume omogenitate a societ}ii.
n contemporaneitate, vecintatea si proximitatea determin cauzalit}i obiective pentru stri conflictuale ce pot
fi stinse prin cstig, respectiv adjudecarea satisfacerii interesului.
Si astzi ,dispersia geografic este esen}ial, ns ea tinde s se diminueze, ntruct distan}ele nu mai sunt
restrictive. Dovada acestei tendin}e este c, de exemplu, SUA poate ac}iona flexibil, eficient si rapid n orice parte a
lumii pentru contracararea deteriorrii libert}ii si vie}ii sociale.
Sistemele de lupt traco-dacice, de natur defensiv, respectiv de respingere a amenin}rilor mizeaz pe implicare
direct in strile conflictuale.
Traco-dacii nu au angajat pe nimeni, niciodat pentru a-i apra. Ei s-au implicat direct n rzboaiele de aprare.
n Europa Medieval si n cea contemporan gradul de implicare din rndul popoarelor n strile conflictuale a
fost diferit. Astzi din partea marilor puteri cel mai frecvent mod de implicare este cel indirect.
Dimensiunile calitative i cantitative ale strilor conflictuale nu sunt propor}ionale. Pe plan interna}ional se
instaleaz tot mai mult rafinamentul conflictual, adic, dimensiunea calitativ cu consecin}ele sale maxime cstigrii
de teren.
n sistemele de lupt traco-dacice si n concep}ia de rzboi este identificat conflictualitatea productiv spre
deosebire de conflictualitatea neproductiv izvort din caracterizarea de colectivit}i ,rzboinice a altor popoare
atacatoare.
Conceptualizarea sau reconceptualizarea sensului evolu}iei societ}ii traco-dacice }in de resursele constitutive
interioare ale colectivit}ii, prin acceptarea conflictelor ca mifloace de modelare.
Desfsurarea conflictelor n care au fost angajate sistemele de lupt traco-dacice arat c acestea s-au produs pe
urmtoarele aliniamente strategice conceptuale:
- confruntrile au fost ,pentru aprare;
- incursiunile (atacurile) traco-dacice n exteriorul teritoriilor proprii au fost ,reglementative, de normare a
climatului de aprare (preven}ie si revendicri justificate);
16
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
- iarna a fost anotimpul preponderent preferat al confruntrilor, taberele aflate n conflict miznd pe rezisten}a
minim posibil a fiecruia n fa}a condi}iilor grele, suplimentare de lupt;
- regimul lui Decebal (87-106) ntocmeste cel mai vast program civil i militar de aprare. Dualismul ,civil-
militar este expresia incipient a strategiilor multivalente contemporane n domeniu.
Gnduri despre KOGAIONON, muntele sacru al geto-dacilor
Nicolae Jicleanu yi Elena Jicleanu
nconjurat din toate pr}ile de versan}i abrup}i asemeni zidurilor unei gigantice cet}i, Ceahlul, format din mai multe
trepte ntocmai unui imens zigurat, este dominat de un platou larg, terminat n extremitatea sa nordic printr-un vrf
piramidal, Toaca, strjuit spre nord-est de Panaghia, adevrat axis mundi ndreptat spre triile cerului. Prin aceast
morfologie unic n Carpa}i, dar si prin contrastul cu nl}imile mun}ilor din jur, Ceahlul ridicndu-se la peste 500 1000
m deasupra lor, a atras aten}ia oamenilor din cele mai vechi timpuri. n jurul su au fost gsite numeroase urme de locuiri,
cele mai vechi depsind 24.000 de ani. Mai mult, chiar sus pe platoul muntelui, la nl}imi de 1400 1800 m, au fost
descoperite asezrile unor vntori de acum 12.000 10.000 de ani, de la sfrsitul ultimei glacia}iunii.
Masivitatea, morfologia particular, izolarea si contrastul de altitudine combinate cu anumite caracteristici optice ale
atmosferei de la latitudinea sa, fac posibil observarea muntelui de la mari si foarte mari distan}e (peste 300 Km),
constituind astfel un reper pe cerul de vest al Moldovei.
Toate caracteristicile enumerate, multe cu aspect de unicat, deosebesc Ceahlul de al}i mun}i si i confer caracterul
unei autentice hierofanii, caracter accentuat prin formarea la rsritul
soarelui, n prima parte a lunii august, a fenomenelor optice
singulare Calea Cerului si Umbra Piramid. Atunci, sus pe platou si
la Toaca se desfsoar Srbtoarea Muntelui, care, prin sincretism,
este o mbinare fericit a rmsi}elor unui cult uranian (solar) cu
srbtoarea crestin a Schimbrii la Fa}, ceea ce i d un plus de
strlucire si sacralitate.
Frumuse}ea muntelui si atmosfera de profund sacralitate ce-l
nconjoar a atras o pleiad de scriitori, poe}i si oameni de stiin},
ncepnd cu eruditul domnitor al Moldovei, Dimitrie Cantemir, care
scria: 'Cel mai nalt dintre mun}i este Ceahlul, care, dac ar fi
intrat n basmele celor vechi, ar fi fost tot att de vestit ca Olimpul,
Pindul sau Peliasul. Un alt mare admirator al Ceahlului, eruditul
preot si arheolog C-tin Mtas afirma: 'Atta farmec si mre}ie }i
mprtseste acest munte nct as putea spune c cine nu l-a urcat ntr-o zi senin de var, nu stie ce n}eles are cuvntul
sublim. Cuvinte inspirate despre Ceahlu au mai scris si Emil Grleanu, Alexandru Vlahu}, Vasile Alexandri, Alecu Russo,
Gh. Panu, George Cosbuc, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogas, Geo Bogza si nc mul}i al}ii.
n acest context nu este de mirare c pe crestele Ceahlului sunt plasate ntmplri de legend si c mul}i cercettori,
printre care si autorii prezentei lucrri, vd n acesta, locul unde, dup cum scria Strabon, slsluia marele preot al dacilor
mpreun cu ucenicii si, mult cutatul KOGAIONON.
Desi faimosul si sacrul munte al dacilor este plasat de diferi}i autori n multe locuri ale spa}iului carpatic, cum ar fi:
Grdistea Muncelului, Ceahlul, Retezatul, Bucegii, Vrful lui Ptru, Gugu, Muntele Gina si nc altele, autorii aduc
numeroase argumente n sprijinul localizrii acestuia n Ceahlu, vechiul Pion al Moldovei. Dintre argumente men}ionm:
morfologia particular a muntelui, in special aspectul piramidal al Vrfului Toaca, cu ciudate similitudini n faimoasele
piramide egiptene; contrastul surprinztor ntre altitudinea muntelui si culmile nconjurtoare, fapt ce-l face s fie un mre}
reper, vizibil de la mari deprtri; prezen}a toponimelor de origine dacic (btc, lespezi, stnile etc.) alturi de toponime
alctuite pe baza numelui unui presupus pustnic Ghedeon (Btca Ghedeonului, Prul Ghedeonului etc.) considerate a fi
disimulri crestine ale vechiului nume Kogaionon n scopul transmiterii peste veacuri a sacralit}ii ancestrale. De asemenea,
sunt expuse o serie de considera}ii privind denumirea antic a rului Siret ( Hierassos), acesta fiind de altfel singurul ru
din Europa considerat sfnt n antichitate.
ntr-un context mai larg, n lucrare sunt prezentate diverse aspecte privind sacralitatea mun}ilor n antichitate, Kogaiononul
fiind unul dintre acestia si se emit ipoteze asupra simbolurilor sacre si pe baza lor a rela}iilor dintre diferite popoare antice:
pelasgi, traci, daco-ge}i, etrusci, greci, romani, cel}i, sci}i, hicsosi si al}ii.
17
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
MOTIVUL MORII PUNTE DE LEGTUR
NTRE EROUL ZALMOXIAN I METERUL MANOLE
Pr. Prof. Al. Stncilescu - Brda
Lucrarea noastr si propune s puncteze cteva trsturi comune dacului zalmoxian, ciobanului mioritic si
mesterului de pe Arges, cu privire la realitatea, sensul ontologic si valoric al mor}ii umane n context cosmologic.
Desfsurndu-si via}a ntr-un mediu geografic comun, fr a exagera rolul acestuia, avnd nrudiri spirituale si
naturale evidente, cei trei eroi reflect o unitate plenar de gndire si sim}ire, imposibil n cazul unei nestatornicii,
unei necontinuit}i istorico-sociale si genetice prin veacuri.
Omul rupe, n sens prometeic, legturile mitologice care-i condi}ionau existen}a, ngrdindu-i libertatea de voin}
si ac}iune. Pentru prima dat dacul zalmoxian, Omul, reprezint ceva n universul cosmic, pentru prima dat,
aproape la nivel de egalitate, omul colaboreaz cu divinitatea. Moartea devine o metamorfoz n planul ontologic si
existen}ial al entit}ii umane. Fiin}a uman nu poate fi nimicit, n viziunea dacului ea de}ine acel fascinant non posse
mori, moartea nssi devine sensul vie}ii, Marea Trcere, Marele Drum. Nu este o dispari}ie, o trecere din fiin} n
nefiin}, ci o transformare ontologic a fiin}ei umane, nssi nefiin}a fiind o nou realitate n planul existen}ial. Dacul
nu se ngrozeste de moarte, dar nici nu o caut ca pe un refugiu, acest fenomen firesc si inevitabil cptnd valoare
n momentul n care s-a ajuns la el ca jertf nchinat unui ideal superior, ca sacrificiu suprem pus n slujba societ}ii.
Cel care se nvrednicea s primeasc srutarea mor}ii devenea mesagerul acelor sute de mii de anonimi, aristocra}i,
oameni liberi si sclavi, uni}i pentru moment n fr}ietatea si egalitatea clipei supreme. Dac n viziunea dacilor
mesagerul trece n planul transcedental, n concep}ia ciobanului mioritic si a Mesterului Manole acesta se mpmnteste,
rmne nu numai ca un simbol ci si ca o realitate n mijlocul naturii din care s-a desprins de moment pentru a se
rentoarce, rensufle}ind-o. Putem s afirmm c aceasta este o evolu}ie n planul valoric al problematicii existen}iale.
Dacul colaboreaz cu divinitatea, pstorul si Manole cu cosmosul. n cazul cel dinti divinitatea exist, este puternic,
nu atotstiutoare, lipsit de ubicuitate, nu condi}ioneaz libertatea si constiin}a oamenilor, dar poate s intervin atunci
cnd i se cere sprijinul de ctre adep}ii si. Pstorul mioritic e singur, el nsusi zeificat de natur la ceasul suprem al
jertfei sale, n cazul mor}ii sale, al trecerii sale ntr-un nou plan al exusten}ei, elemntele naturii i se vor supune, l vor
sluji ca si cum el nsusi ar fi creatorul si guvernatorul lor, ca si cum ar avea drepturi legitime asupra cosmosului
ntreg. n viziunea pstorului, universul ntreg devine, n momentul mor}ii, antropocentric, jertfitul devenind prin}ul
si demiurgul ntregului univers. Manole-Creatorul, jertfitorul si jertfitul propriei iubiri, pstreaz nc n concep}ia sa
reminiscen}a ideii de divinitate. I se roag acesteia, i este ascultat ruga, dar nu evitat jertfa, cum de altfel nici nu
ceruse. Sacrificiul pe care-l face nu este de a trimite mesageri, ci de a-}i nsufle}i propria crea}ie, el nsusi formnd
trup si suflet cu propria sa so}ie. naintea momentului jertfei, natura este amorf, neasculttoare; dup producerea
sacrificiului, are loc o rscumprare ontologic a unor drepturi firesti ale omului asupra naturii. Am putea afirma c
,Miori}a este posterioar ,Mesterului Manole, dac }inem seama de evolu}ia concep}iei mitologice a eroilor.
Atitudinea demn, optimist si realist n acelasi timp, a strmosilor nostri n fa}a mor}ii este comun celor trei
stadii de dezvoltare a spiritului n rela}ie cu divinitatea si natura. Pretutindeni se surprinde o irezistibil sete de via},
de nemurire, de desctusare. Cei trei eroi, momente de referin} n istoria gndirii strmo}ilor no}tri, se druiesc ei
nsisi mor}ii, ca form de existen} specific n}eleas, pentru a reda via} si statornicie cet}ii sau propriei lor opere,
atunci cnd acestea sunt amenin}ate cu nimicirea. Se surprinde un spirit de druire plenar, un eros dus pn la jertfa
suprem pentru slujirea valorilor permanente, pentru trinicia crea}iei si a vie}ii poporului din care face parte. Acest
eros de tip altruist, avnd la baz un fundament ideologic si afectiv, care transform pe individ drept mesager n
transcenden} al comunit}ii, respectiv societ}ii sale, a dat statornicie si existen} si n spa}iul carpato-danubian
poporului nostru de-a lungul veacurilor.
Acelasi spirit de jertfire pentru semen, aceeasi dragoste de via}, aceeasi conexiune dus pn la integrarea
absolut, ntre individ si societate, aceesi dragoste fa} de pmntul pe care-si desfsoar existen}a si fa} de propriile
cuceriri si realizri, constituie permanen}e definitorii ale spiritualit}ii poporului nostru din cele mai vechi tipuri pn
astzi.
18
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
MIGRAIA SPRE EST A POPULATIEI DE GENEZ DACIC
Prof. W. Flaviu Rijiu
Prsind spa}iul Carpato-Danubian din necesitatea de a descoperi }inuturi eventual mai favorabile traiului, dublate
de spiritul de aventur si sete de cunoastere, popula}ia pelasg s-a rspndit. Au ntmpinat rezisten}e sau prieteni, au
descoperit diferen}e si asemnri, au cltorit pltind cteodat scump, cu via}a n fa}a naturii vitrege sau altor
popula}ii care nu renun}au usor la }inuturile lor. Mrturie este orasul Harapa care acum 4.000 de ani este cucerit de
carpato-danubieni n urma unor lupte grele. Despre el vorbeste Sir Alexander Cunningham n 1873, si arheologii care
cercetnd un cimitir descoper rmsitele de provenien} caucazian. (Ancient Misteries de Rupert Furneaux
p.93). Alt mrturie sunt literaturile Vedice, Ariene, care vorbesc despre invadatorii carpato-dunreni, care luau cu
asalt Hari-Yupuya, si care nu are alt corespondent dect Harappa. Este acceptat c dac cet}ile dispar, cultura si
obiceiurile se transmit din genera}ie n genera}ie si rmn mrturie mai puternic ca stnca.
ntreaga literatur Vedic se bazeaz pe 4 texte: Rig-Veda, Yajur-Veda, si Sama-Veda. De asemenea, alte 2 poeme,
care izbesc prin con}inutul lor cu Iliada si Odissea, cu singura 'deosebire c acestea din urm au aprut cu mii de
ani mai trziu. ntmplarea face c suntem mai familiari cu Iliada si Odissea.
n literatura Veda, Tamas este al patrulea Manu. Literatura Veda con}ine concep}iile religioase ale primilor arieni
legate de originea primar a lumii, a timpului, a structurii personalit}ii umane. Con}ine cea mai veche poveste din
lume despre Potop, naintea celor asemntoare redate de sumerieni, mesopotamieni si crestini.
Cultura Vedic are un zeu al focului Agni foarte asemntoare cu numele localit}ii Agnita.
Vedicii aveau Moksha, o divinitate care exprima Unitatea si Infinitul. Asemntor avem la 22 Km de comuna
Budila, Moaksa.
Muntele Harman nconjoar vrful Baratau. Bhara-ta este eroul carpato-danubian care cucereste o mare parte din
India si care este amintit n Maha-Bharata.
Localitatea Sandra din Banat si transmite numele peste veacuri n zeitatea lunara Chandra.
Siriu se regseste n Shiri (zei}a belsugului), Ppusa n Papushan si Negoiul n Negae, iar OM rmne neschimbat
si specific popula}iei carpato-danubiene transmis cu acelasi cuvnt neschimbat: 'OM.
Alte dovezi ale migra}iei spre est si a influentei sunt cuvinte de origine dac, care si-au pierdut sensul de-a lungul
veacurilor n }inuturile carpartine. Aceste nume migreaz spre est si se regsesc n 'Legile lui Manu din 'Tratatele
Ordinii Universale. De ex. numele 'Tamas a unui sat din Ardeal era considerat de origine german, maghiar, dar
numai local nu.
Carpato-danubienii-aryenii dup cucerirea Indiei, au mpr}it-o n 4 clase sociale, 3 pentru ei si ultima pentru
popula}ia cucerit:
RAMANII (brahmanii de mai trziu) specialisti n rituale, preo}i si poe}i.
KASHA-TRYAS (aprtorii casei) lupttori, sefi de trib.
VAI-SHY-AS
SHUDRA clasa popula}iei cucerite, ne-ariene, localii.
Dup cucerirea Indiei, carpato-danubienii nu uita si peregrineaz la locurile unde zeii lor vedici locuiau, n DACIA
sau Dakcha.
DESPRE CREDINELE RELIGIOASE N SPAIUL CARPATIC
Jirgil Jasilescu
Omul, ntre vie}uitoarele Pmntului, s-a dovedit a fi deosebit prin cteva aspecte bio-psihice fundamentale. ntre
acestea s-a gsit si sentimentul de fric, de nesiguran}, de protec}ie, stare generat de impulsuri venite din mediul
exterior, deosebite fiind impulsurile cromatice din gama de rosu (v. ocru-rosu, grota Borosteni, anii 50 mii).
A FOST O CREDINT UNIC, UNIVERSAL. S-a creat o entitate abstract, Atotputernic, Cerul ocrotitor si
acestei for}e i s-a cerut sprijin si protec}ie prin mijloace precum: rug si mul}umiri, cinstire prin ofrande, dialog prin
adora}ii, scenarii specifice s.a. Toat lumea Pmntului, n toate timpurile vechi a avut unul si acelasi Dumnezeu
concretizat n chipul Soarelui (v. ideogramele solare).
RELIGIA CARPATICILOR N EPOCA DE PIATR. Dup multe izvoare arheologice, omul paleoliticului final
19
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
era religios. Avea un ungher n locuin}a lui rupestr unde pstra materiale necesare practicilor cultice (ocru-rosu,
morminte sun bttura locuin}ei, ideograme n dialog cu Cerul, s.a.) n neolitic, practicile cultice, tradi}ionale de data
aceasta, au fost preluate, pe plan superior, ridicnd col}ul sacru, rupestru, n construc}ii pe sol, n platforme pe
nl}imi, ct mai aproape de Cer, nsirnd megali}i sub form de sanctuar (v. Hrboru, Lespezi, s.a.) n asemenea
lcase de cult a slujit Marea Preoteas, femeia aleas dintre celelalte toate care era rspunztoare de tot ceea ce se
petrecea n familie (v. Marea Preoteas de la Por}ile de Fier, Tu}, Lpus, Ghigoesti, Cucuteni, Glodeni, pe Prut,
,Nestreanca, s.a.) Aspectul cultic generalizat a fost de atunci marcat numai cu ajutorul RITUALULUI creat anume
pentru rug si mul}umiri. Din finalul epocii de piatr trebuie s se fi nchegat NEDEILE SOLARE pe platformele
alpine ale Carpa}ilor. Atunci au rsrit Mun}ii Sfin}i pe Retezat, Bucegi, Ceahlu, Apuseni.
IN EPOCA BRONZULUI, tradi}ia cultic n Carpa}i s-a ridicat n apogeul Cultului Solar. Sentimentul religios
generalizat a format o doctrin intangibil, iar mijloacele de exprimare n practici rituale si-au extins gama bunurilor
specifice. S-au mbog}it registrele cromatografice ale vesmintelor purttoare de ideograme, s-a mrit numrul
gtelilor si podoabelor cu piese de metal, s-a mbog}it ritualul, s-au accentuat normele cultice n litera doctrinei etc.
Dialogul cu Puterea Cereasc a fost nso}it de ofrande pe suportul conceptului tridimensional: APA, FOCUL,
PMNTUL (v. Tipologia ofrandelor). Sute de vetre carpatice din epoca bronzului au pstrat documente referitoare
la via}a spiritual de sorginte solar. Dup erufi}i, ZALMOXIS a fost rege carpatic n perioada final a bronzului
trziu, iar dupa al}ii ar fi domnit n anii 1.500 .e.n. Atunci, obliga}iile Marii Preotese s-au difuzat n atribu}ii casnice,
brbatul devenind conductor de ritual si aprtor al obstei sale.
EPOCA FIERULUI, perioada marilor transformri cultice. DACIA marea for} economic si militar era condus
de ctre Marele Preot si Rege, dup toate canoanele cultice mostenite. n aceste vremuri s-a consolidat reforma
esalonului superior al Marelui Preot, Burebista lund sub sceptrul su puterea cultic, religioas, a teritoriilor demult
organizate pe structura vechilor civiliza}ii carpatice. Si dup centralizarea statului dac, ritualurile cultice au continuat
cu aceeasi intensitate, pe toat paleta celor trei axe fundamentale: nasterea, afirmarea de sine si axul thanatic. Pe
lng acestea, adunrile cultice de mare amploare, mplinite la sorocul echinoc}iului si solsti}iului pe mai multe
platforme de rug au imprimat perenitate vesnic n practicile rituale carpatice.
n via}a religioas a carpaticilor s-a nregistrat un salt urias prin trecerea la noua si dreapta credin}, zidire a
unicului Atotputernic, stpn din veci, n veci.
CONCLUZIE:
1. De cand ne tim, am avut o singur credinf religioas, un singur Dumnezeu.
2. Sentimentele cultice au impulsionat procesul evolufiei noastre prin imbogfirea permanent a implinirilor
tradifionale
3. Neamul sedentar carpatic i-a format in timp un trunchi al religiei sale pe acelai palier cu celelalte religii
universale. Argumentm cu multimilenarul colf sacru al locuinfei, cu biserica dreptei credinfe, cu nedeile solare im
ecou contemporan, cu vemintele incrcate cu ideograme cultice, cu rug i mulfumiri in ritual, cu lege veche in
lege nou.
IDIAIA SACR A SIMBOLULUI LA DACI
1amara Macovei
Cercettor t. Academiei de Stiinfe a Republicii Moldova, Institutul de Arheologie i Etnografie, Chiinu
Pn astzi Vatra Cucutenian a rmas parte component a epicentrului Carpatic cu toate valorile care si le-a
creat n perioada exploziei cultice de nceput. Zona dintre Prut si Nistru ca extrem Estic si-a tezaurizat aceleasi
valori cucuteniene specifice trunchului genetic autohton, deoarece graiul, factura psihic, limitele teritoriale, convingerile
religioase cele de nceput, toate acestea au nchegat sfin}enia frumosului n tiparele arhaice mostenite.
Vatra culturii Cucuteni si-a pstrat pn astzi toate semnele sacre, riturile celor trei axe, elementul doctrinal ale
cultului solar. Ct priveste simbolica sacr ca mod de exprimare , n arealul culturii Cucuteni se foloseau toate
semnele primare generalizate prin practicile mileniilor anterioare. ncrctura plin de semnifica}ii a fiecrui semn a
fcut posibil repetarea perpetu a imaginilor, cci nu semnul n sine prezenta importan}, ci convingerile spirituale
care erau reprezentate prin simbol. Poate de atta s explic faptul, c dup multe milenii, semnele primare devenind
simboluri sau practicat, si se mai practic si azi, pe vetrele din Transilvania sud estic, Moldova, ct si n Basarabia
20
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
si n Transnistria de azi. Zestrea spiritual atribuit fiecrui simbol a ridicat aceste semne la rang de unicat n lume iar
strlucirea sacr le-a dat rezisten} n timp. Credin}ele primare, acestea au fost temelia semnelor reprezentative,
atribuindu-le valen}e spirituale alese.
Ceramica si vesmintele au ocupat locul primar ca purttori de mesaje. Croiul vesmintelor si modelarea ceramicii,
incizarea si excizarea, imprimarea si ncrustarea, pictatul vaselor si mpodobirea cu semne primare, ridicate la rang
de simbol, a stocat cele mai multe valori spirituale privind sacralizarea lor.
Datorit cutumelor rigide ale cultului solar si normelor derivate din acestea, simbolurile sacre au dinuit vreme de
multe milenii n constiin}a si practica popula}iei Carpatice.
'Simbolurile care au evoluat idei, no}iuni si sentimente culte, cele care au mijlocit adorarea mistic prin stimularea
ritualurilor religiilor precrestine au fost numite simboluri sacre. Spre deosebire de alte semne folosite precum cele
ale scrisului si vorbirii, cele orientative n spa}iu si cele distinctive etc. Simbolurile sacre au constituit un tezaur cu
aura mistic, perpetu, activ, precum rugciunea, ofranda, cntecul si descntecul, fcutul si desfcutul, dansul si
strigturile etc. Toate practicile cu substrat cultic arhaic au fost urzite pe structura ritualurilor, au fost pstrate n
tipare ce nu au permis alternative. Astfel simbolurile de pe cmasele, iele, fotele, catrin}ele, pestelca, sor}u, bondi}ele,
burnuzul, zbonul, scurta, tulpanul, barizul, basmaua, testemelul, marama, crpa, stergarul de cap, briele, cingtoarele,
papucii, cizmele, (att pentru femei ct si pentru brba}i), peptaru, cioarecii, ndragii, i}arii, bernevicii, sumanul, cojocul,
burca, chimirile la brba}i constituie o particularitate esen}ial a spa}iului Carpatic o not distinctiv al marelui arial
terestru.
,n vestimenta}ia tradi}ional croiul carpatic nu s-a confundat si nu suporta modificri. Nota de elegan} era si a
rmas asigurat de linia imaginii globale prin croi si mbinare. n spa}iul Carpatic s-a format un croi cu totul aparte,
pentru c n aceast zon s-au creat primele vesminte fr influen}e asiatice. n ultimele secole ale erei vechi, romanii
rdeau si artau cu degetul spre cei care purtau i}ari si cioarici iar crturarii vremurilor de atunci erau surprinsi de
bog}ia cromaticii vestimentare a celor de la nordul enigmatic al Istrului. Femeile daco ge}ilor mcinau grul cu rsni}a
de mn, duceau singure greul gospodrii, iar n zilele de srbtoare purtau dou tunici una lung pn la clcie, si
peste aceasta, o alta lung pn la genunchi, prins la piept cu o agraf. Pe cap purta o ,legtur slobod, spre
deosebire de so}iile cpiteniilor, care nu-si acopereau coafura... n locul lnei, se frngea darurile zei}ei Ceres, (scrie
Herodot, IV,74) si se purta ap grea n crestetul capului. Asa purtau vase si n mileniile V IV .d.Cr. la Vdastra n
Oltenia, si la Brnzeni, n }inutul dintre Prut si Nistru. Iar cltorii strini sus}ineau, c n aceste }inuturi, locuitorii ,se
tatuau si se mbrcau n vesminte colorate. Izul de srbtoare era sus}inut de policromia hainelor; deci nemijlocit, si de
simboluri si compozi}ii mult verificate n timp. Basoreliefurile Arcului triumfal de la Adamclisi, inaugurat la data de 1
august 109, si ale Columnei lui Traian, lucrare terminat n anul 113, aduc dovada unor elemente de costum de care s-
a fcut uz si nainte de anul zero. Pentru noi a rmas dovad c n mileniul al V lea .d.Cr. era un semn de ajustare a
vesmintelor. Statuetele de pe ntregul nostru spa}iu prin grafica lor arat c se folosea un anumit tipar, un mod de a croi
vesminte cu scopul de a scoate n eviden} nota de elegan}, bunul gust. Croiul cioaricilor al hainelor groase de
21
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
srbtoare, ale cciulii, ale pieptarului etc. nu s-au confruntat cu cele ale altor neamuri. Aceste elemente strict particulare
s-au adugat la elementul de baz global tradi}ional care ne-a asigurat specificul definitoriu .
Simbolurile arhaice au rmas asa cum au fost create n vremea cnd prin simbol se dialoga n limitele impuse de
cultele secrete. Att de puternic a fost impactul ntre simbol si spirit, nct patrimoniul creat n mileniile marilor alctuiri
neolitice au rmas intact dinuind in continuare.
Tinnd cont de informa}iile documentare existente, putem spune c n secolele de dup anul zero, fondul valorilor
spirituale autohtone tradi}ionale nu s-a diminuat. El a fost tezaurizat n mediu n care a fiin}at multe milenii, iar transformrile
doctrine i-au dat strluciri estetice n locul con}inutului primar.
Ornament desfurat de pe un vas de ceramic din cultura Cucuteni-1ripoli, localitatea Brinzeni, Edinef. Din
spturile lui
J.I. Marchevici 1970-1974. Fondurie Muzelui de Arheologie i Etnografie al Academiei de Stiinfe a
Republicii Moldova
TAINELE TBLIELOR DE LA SINAIA
Adrian Bucurescu
Cele peste 100 de tbli}e de plumb, ce provin de la Sinaia, sunt cu siguran} geto-dacice ntruct cuprind:
- un alfabet identic cu cel vechi romanesc, zis ,chirilic;
- nume de zei, regi, cet}i, ape etc., ce fac parte din istoria cunoscut a Daciei;
- imagini cu personaje mbrcate exact ca Dacii de pe Columna lui Traian, de pe monumentul de la Adamclisisi
de pe alte monumentecunoscute ca apar}innd culturii si civiliza}iei geto-dacice.
Un alt argument n favoarea atribuirii acestor tbli}eDacilor este limba n care sunt scrise, asemntoare cu limba
romn si cu cea albanez, ultima fiind socotit de specialisti ca singura limba trac vorbit n prezent.
Desi s-a spus c ar fi false, nu exist nici o dovad n acest sens. n schimb, argumente n favoarea autenticit}ii
lor sunt foarte multe. Printre acestea se numr: relatarea unor fapte, a unor regi si altor personaje necunoscute pn
acum nici din izvoarele antice, nici din alte inscrip}ii; informa}ii foarte bogate despre religia zalmoxian, cunoscut
pn acum doar dup o scurt relatarea lui Herodot, repetat dup aceea, cu doar cteva mici modificri, de to}i
ceilal}i autori greci si romani; savan}ii suspecta}i c le-ar fi falsificat, Hasdeu si Densusianu, nu men}ioneaz aceste
tbli}e niciodat, fiind greu de crezut c le-ar fi ,falsificat fr s le exploateze n favoarea ideilor lor.
Inscrip}iile, n marea lor majoritate, sunt usor de citit, gra}ieacurate}ei literelor, iar limba n care sunt scrise
prezint o foarte mare asemnare cu latina si cu romna, fapt ce a dus si la o oarecare usurin} n traducerea lor. Din
inscrip}ii din afara Sinaiei aflm c Geto-Dacii numeau aceast limb ORO MANISAori DRAGO MANISA,ambele
sintagme nsemnnd,Limba Curat; Grai Divin, de unde romna are neologismele roman si roman} precum si
arhaismul dragoman, care nseamn ,traductor.
Gramatica acestei limbi prezint multe neregularit}i, ceeace caracterizeaz limbile foarte vechi si conservatoare.
Ca un argument de mostenire direct din Oro Manisa, limba romna are si ea o gramatic foarte neregulat. Vocabularul
si gramaticatextelor de la Sinaia arat o profund nrudire cu limbile zise ,indo-europene sau ,indo-germanice, n
realitate atlantice.
Textele sugereaz c Oro Manisa era graiul vorbit de Zeii
Ge}ilasfrsitul veacului al VIII-lea .e.n. Aceast sugestie, precum
si neregularit}ile gramaticaleduc la concluzia c aceast limb
extrem de conservatoare este mult mai veche dect sanscrita si
alte limbi europene, ceea ce o plaseaz pe primul loc ca importan}
pentru studierea acestei familii lingvistice.
Din dou texte de la Sinaia se n}elege c strmosii nostri cei
mai vechi au fost Atlan}ii, model de n}elepciune si virtute, ale
cror preceptele-au studiat Zalmoxis si Buerebuistas.
Dup Atlan}i, Dacia a fost si centrulImperiului Cerbilor,
cunoscut sub numele de Troia, cu capitala pe }rmul vestic al
Marii Negre. ,Cerbii, crora istoricii le spun Ionieni si Dorieni,
i-au zdrobit pe Aheii iredentisti, dar, mai trziu, Grecii au nscocit
22
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
,Iliada si ,Odiseea, atribuite lui Homer, ca s spele cumva rusinea nfrngerii lor de ctre Troieni. La Cerbi si
Cprioare se refer si cteva ora}ii de nunt, n versuri, consemnate n tbli}ele de la Sinaia, cu un con}inut perfect
asemntor cu cel al ora}iilor de nunta romnesti, ceea ce demonstreaz nc o dat ca mitofolclorul romnesc este
mostenit de la Geto-Daci.
Cele mai multe inscrip}ii de la Sinaia se refer laGemenii Divini, nscu}i n }inutul Napailor, la Nord de rul sacru
al Ge}ilor, Naparis ,Cerescul. Mama lor se numea Maria, cu atributele Leto, Oltea, Ledo, toate numele nsemnnd
,Cea Mrea}; Magnifica.
Din aceleasi inscrip}ii se n}elege c Apollon-Zalmoxis a fost sgetat de Scytii care stpneau atunci Tara Ge}ilor
si c zeul ucis anviat sau c a fost nviat de sora Lui. Regele Scytilor este numit n cteva inscrip}ii Pythagoras,
ceea ce explic oarecum legenda lansat de Herodot, cum c Zalmoxis ar fi fost sclavul acestuia. O alt inscrip}ie
spune c, mai trziu, Zeii S-au nl}at la ceruri.
Cele mai multe texte de la Sinaia sunt scrise n versuri, cu o miestrie deosebit. Cel mai impresionant astfel de
text, pe care l-am numit ,FiiiMariei, este o adevrat capodoper poetic. Pe lng ritm, msur, rime si asonan}e,
poemul se remarc si prin alitera}ii, specifice descntecelor romnesti.
Ca ntindere, urmtoarele texte acoper via}a lui Buerebistas, numit n inscrip}iile de la Sinaia Boerovisto sau
Boeroviseto, cel mai important mprat geto-dac, poreclit si Visica (Pisica). Aflm c prin}ii lui se numeau Remio si
Coeza, so}ia se numea Genucla, cu care a avut sase copii.
Despre acest mare rege se spune c a avut o mare iluminare mistic si c a vorbit cu zeii. Cea mai surprinztoare
informa}ie, relatat n cteva inscrip}ii, este aceea c marele preot Deceneu l-a trdat. Din pricina intrigilor lui
Deceneu, fiul cel mic al lui Boerovisto si al Genuclei, Dapyx, s-a sinucis. Tot marele preot l-a dat pe Boerovisto pe
mna Romanilor, care l-au asasinat pe marele rege.
Inscrip}iile de la Sinaia afirm c Sarmizegetusa a fost ctitoria lui Boerovisto. Aceleasi inscrip}ii confirm c, n
urma mor}ii lui Boerovisto, Imperiul Getic a fost mpr}it ntre cei cinci feciori ai si rmasi n via}.
Urmeaz cteva texte referitoare la regele Cotiso, ale crui fapte relatate de tbli}ele de la Sinaia sugereaz c a
fost unul dintre cei mai mari eroi ai Daciei, ceea ce reiesea si din informa}iile rmase de la autorii antici strini.
Un mare numr de inscrip}ii se refer la domnia lui Decebal, numit autocrator, adic mprat. Se confirm unele
fapte relatate de istoricii antici, de exemplu c romanii le-au pltit tribut Dacilor, si se aduc informa}ii inedite despre
familia lui Decebal.
Astfel, aflm c Diegio si Vezino erau copiii regelui, si c pe sora acestuia o chema Geopyr, ,Giuvaier; sora lui Decebal
lupta n fruntea femeilor dace, alturi de brba}i, mpotriva romanilor lui Traian.
nc o informa}ie foarte important: Decebal a fost mpresurat si s-a sinucis n Valea Jiului.
n textele de la Sinaia apare si cel mai important conductor dac dedup Decebal, necunoscut de istoria noastr
oficial, dar sugerat de celebrul poem germanic medieval ,Cntecul Nibelungilor sub numele de Ramunc si Sigeher, ca
duce al Valahilor. Acesta este eliberatorul Daciei, cel ce a ini}iat ntoarcerea la vechile tradi}ii ale }rii precum si culegereade
legende divine si mirene, fixate n tbli}ele de la Sinaia. Variante pentru numele su sunt: Romanh, Romansie, Lomanh si,
una foarte important, SO LOMONIUS ,Cel LUMINOS`.
Acest atribut este chiar dezlegarea enigmei textelor de la Sinaia, ce pot fi atribuite cu certitudine Solomonarilor, care,
n mitofolclorul romnesc fac parte dintr-un misterios si mistic ordin, cu sediul n cetatea Babariului, care se afl n Mun}ii
Galareu sau Garaleu. Este limpede c numele romnesc de Solomonari vine de la mpratul dac So Lomonius, care nu are
nici o legtur cu regele biblic Solomon. n Tara Mo}ilor, Solomonarilor li se spune Zgrimintesi.
Strania cetate a Babariului poate fi lesne pus n legtur cu la fel de straniile stnci dinMun}ii Bucegi, numite Babele,
mai ales c este atestat si o cetate tracic numit Babule. Dac, ntr-adevr, cetatea mitic a Babariului era n Mun}ii
Bucegi, atunci nu maie de mirare c tbli}ele dacice de plumb provin de la Sinaia,oras aflat la poalele acestor mun}i. Nu
numai att: tot acolo se afla si KOG-A-ION, ,Capul lui Ion; Capul Magnificului, cunoscut sub numele de Sfinxul Romnesc.
Asadar, tbli}ele de la Sinaia par a fi fost furitede Solomonari, ucenici ai mpratului dac So Lomonius. n mitofolclorul
nostru, Solomonarii nva} dup o Carte de Magie, ale crei pagini ar fi putut fi chiar tbli}ele de plumb. Ei trec si niste
probe fizice extrem de dure, iar dintre ei se aleg numai zece.
Conductorul Solomonarilor se numeste Omul Alb sau Uniila. Ei au puteri miraculoase, ndeosebi n chemarea sau
alungarea ploilor cu grindin, sluji}i de balauri.
Din cercetri rezult c Romanh sau So Lomoniuseste acelasi cu Zenoviusdin celebra inscrip}ie de pe relicvariul de la
Biertan, EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI, care poate fi tradus astfel: Eu Dunrea pe dusmani i-am trecut.Pentru
Zenovius cf. DANUBIUS, numele Dunrii Superioare; pentru VOTUM ,dusmani cf. a vtma; patim; pentru POSUI ,a
trece cf. a psui; pas; a psi.
Tbli}ele de la Sinaia sunt de o importan} covrsitoare pentru istoria si cultura noastr, fiind prima oar cnd aflm
23
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cespun Dacii despre ei nsisi si despre dusmanii lor cei mai crun}i, Romanii. Importan}a lor const nu numai n informa}iile
istorice deosebit de valoroasecisi n frumuse}ea artistic, de multe ori la treapta de capodopere, literare si plastice. De
fapt, tbli}ele de la Sinaia alctuiesc epopeea poporului daco-roman, Miori}a fiind doar un rezumat al acesteia.
UN OBICEI FUNERAR STRVECHI
N NECROPOLELE DACICE DE EPOC ROMAN
asist. univ. Sonoc Alexandru
Universitatea `Lucian Blaga, Sibiu, Romania,
n necropolele daco-romane din Dacia, de la Soporu de Cmpie (jud. Cluj), Obreja (jud. Alba) si Locusteni (jud.
Dolj), iar n Moesia Inferior n cea de la Enisala (jud. Tulcea) este atestat un obicei funerar mai pu}in rspnditn
aceast perioad: acela de a nhuma copiii sub jumt}i de vase. n aceeasi perioad, acest obicei a mai fost atestat
izolat n Moesia Inferior si la popula}ia autohton moesic, la Bisterna (Bulgaria). O variant a acestui tip de
morminte l constituie nhumrile n vase, ntlnite, izolat, n Antichitatea trzie, n mediul daco-roman, la Vrniu}
(jud. Caras-Severin), n cazul unui mormnt de copil din sec. III-IV e.n., ct si n necropola Sntana de Mures-
Cerneahov de la Trgsor (jud. Prahova). Pe }rmurile de nord si de vest ale Pontului Euxin nhumrile n vase sau
sub cioburi sunt caracteristice ns unui mediu colonial deosebit de conservator, deoarece n Grecia nmormntrile
n vase si sub cioburi de vase sunt cunoscute n civiliza}iile minoic, micenian si greac arhaic, iar n }inuturile
pontice pn n epoca elenistic si apoi chiar si dup cucerirea roman, pn n sec. IV-V e.n., ca la Callatis. n
Imperiul roman, nhumri n vase sau sub cioburi de vase mai sunt cunoscute si n Africa de Nord (la Sfax) si pe
}rmul illyr al Adriaticii (la Narona si Kapljuc), se pare tot n Antichitatea trzie, fr a fi clar dac ele ar putea fi
legate de vechile tradi}ii funerare autohtone sau de cele ale colonistilor greci. n schimb, nhumrile de copii sub
cioburi de vase din Gallia, de la Averdon (sfrsitul sec. III), par a apar}ine, de fapt, roxolanilor din stepele pontice,
coloniza}i aici for}at.
Pe teritoriul Romniei, cele mai vechi morminte de inhuma}ie n vase se cunosc ns n cultura Otomani din
epoca bronzului mijlociu, dar, deocamdat, dintre acestea este publicat doar cel de la Pir (jud. Satu Mare), iar cele
mai vechi nhumri sub cioburi de vase de pe teritoriul Romniei dateaz din neoliticul timpuriu, din cultura Starcevo-
Cris, dar ele sunt ntlnite si mai trziu, n grupul Suplacu de Barcu din neoliticul dezvoltat.
n Orient, cele mai vechi morminte de inhuma}ie n vase sau sub fragmente de vase se cunosc n mileniile V-IV
.e.n., n Egipt si n Nubia, n culturile badarian si amratian, dar ele se rspndesc si n Fenicia (la Byblos) si
Palaestina (n pesterile de la Kudeirah), iar n mileniul III n Anatolia (la Karatas-Semayk si la Kara Hyk). n
bazinul oriental al Mrii Mediterane ele devin mai frecvente ns abia n epoca bronzului. La Ugarit (Ras-Shamra)
ele se dateaz abia n Bronzul mijlociu 1 si 2 (cca. 1900-1600 .e.n.), pe cnd n Palaestina se ntlnesc si n Fierul
I, n sec. XI-X .e.n., deci aproximativ pn n vremea primilor regi evrei. Faptul c astfel de morminte, cu
scheletele adesea chircite, ntr-o pozi}ie asemntoare celei a ftului, au fost semnalate la unele civiliza}ii precolumbiene
(unde se practica o alt variant, anume nhumarea n cosuri) si la diferite popula}ii din Africa Neagr, iar n Asia
de Sud-Est n tot mileniul I e.n., fiind eradicat n Indonezia abia de rspndirea religiei islamice (sec. XVIII e.n.),
ofer cheia n}elegerii sensului lor chiar de la comunit}ile la care acest obicei este atestat: recipientul simbolizeaz
uterul (n latin, uter nseamn si 'burduf), deci nhumarea defunctului exprim credin}a n viitoarea sa renastere.
Aceast concluzie este sus}inut si de identitatea dintre semnul pentru cuvintele 'urn si 'leagn n scrierea
hieroglific a dinastiilor egiptene mai recente si de faptul c, n epoca roman, marea majoritate a celor nhuma}i n
vase sau sub cioburi sunt copii. nhumarea defunctului sub cioburi exprim, de altfel, o concep}ie religioas n
esen}a ei, foarte asemntoare cu cea deja amintit: ea ar sublinia faptul c omul, la fel ca si vasele ceramice, nu
este vesnic si se ntoarce si el n lutul din care provine si din care, eventual, ar putea reveni n Lumea Aceasta, ca
om sau ca vas, deci c, asa cum se spune, devine 'oale si ulcele. nhumarea excep}ional n amfor a unui adult
nctusat, probabil un executat, la Kapljuc (Croa}ia), exprim, de asemenea, o credin} legat de renastere:
nmormntat astfel, defunctul, care, datorit frdelegilor sale, a prsit mai devreme dect trebuia Lumea Aceasta,
va renaste si el, spre a-si mplini rostul n lume, la fel ca si copii, care nici ei nu au reusit acest lucru. Asa cum
sugereaz nmormntarea unui cine sub cioburi de vas la Udeni (jud. Teleorman), n mediul Chilia-Militari, unele
comunit}i de daci liberi credeau, probabil, c, din perspectiva teribilului si implacabilului ciclu al vesnicei rentoarceri,
24
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
n aceast privin} nu exist vreo deosebire ntre oameni, fie ei buni sau ri si animale. n schimb, un alt tip de
nmormntri, cele n sarcofage n form de butoi, cunoscute doar n sudul Portugaliei romane, reprezint ns o
influen} nord-african, dar legat de identificarea simbolic a transformrilor prin care trece defunctul cu acelea
prin care trece mustul.
Ideea c vasul este echivalentul simbolic al uterului se ntlneste, dar ntr-o form mai pu}in limpede si mult mai
rar, n cazul unor morminte de incinera}ie, precum n Gallia, n regiunea trever, la Hermeskeil (la mijlocul si sfrsitul
sec. II), unde urnele au fost depuse n alte vase. Semnifica}ia real a acestui obicei devine evident ns doar prin
compara}ia cu unele descoperiri, tot din necropole de incinera}ie, din mediul celto-illyr de epoc roman, mai precis
din teritoriul locuit de latobici, n Slovenia de azi si din necropola colonistilor norico-pannonici de la Casol} (jud.
Sibiu), unde n interiorul vasului central depus ca ofrand n mormntul de incinera}ie a fost descoperit, adesea, un
alt vas de ofrand, tradi}ie atestat ns si n sec. IV, n cultura Sntana de Mures-Cerneahov. n mediul tracic
preroman, prin analogie cu cei doi idoli pusi unul n altul de la Orsova, de la sfrsitul epocii bronzului si cele 3 vase
(din aur, ceramic si bronz), puse tot unul n altul, gsite n apropiere de Sofia si datate la nceputul epocii fierului,
vasele depuse unele n altele, descoperite n morminte, pot fi puse n legtur cu credin}a n Marea Zei} si partenerul
ei, care i este so} si fiu. O semnifica}ie asemntoare, legat de vesnica rennoire a vie}ii, o au, n tradi}ia popular
ruseasc, asa cum o indic nssi numele lor, binecunoscutele ppusi matrfoska.
Ndjduim c am reusit, astfel, s subliniem necesitatea aprofundrii studiului rspndirii si ncadrrii cronologice
si culturale a diferitelor variante de morminte n vase sau sub cioburi de vase, care, pn acum, au re}inut doar ntr-
o msur insuficient aten}ia cercettorilor.
ASPECTE ALE SPIRITUALITII DACILOR
Alexandru Georgescu
n dezvoltarea complex a spiritualit}ii romnesti un rol determinant l-a avut spiritualitatea geto-dacilor prin
fondul de via} strvechi, prin multitudinea de mituri si credin}e despre via} si nu n ultimul rnd prin ,nemurirea
dacic ce a constituit o caracteristic de prim importan} a strmosilor nostri, cea care i-a individualizat n antichitate
ca fiind poporul care stia s-si acorde ndumnezeirea.
Informa}ii despre daci sunt oferite de gnditorii si istoricii de seam ai antichit}ii ncepnd cu ,printele istoriei
Herodot (care eviden}iaz nalta conduit moral a dacilor si pregtirea militar spunnd c sunt ,cei mai viteji si
mai drep}i dintre traci) si continund cu o serie de autori precum Hellanicos, Platon, Aristotel, Strabon, Porphrius
si al}ii care au mbog}it cunostin}ele referitoare la spiritualitatea strmosilor nostri.
Cele mai importante aspecte ale spiritualit}ii dacilor sunt cele ce fac referire la ncercrile strmosilor nostri de
a lmuri problemele fundamentale ale existen}ei n strns legtur cu via}a sufleteasc si cu rosturile vie}ii n genere.
La daci se remarc n mod deosebit necesitatea n}elegerii rela}iei dintre lumea de aici si ceea ce este dincolo, acea
dorin} de a explica raportul dintre relativ si absolut.
La geto-daci ideea nemuririi sufletului capt un sens aparte si totodat denot un punct de plecare n gndirea
filosofic.
Dacii nu au cutat niciodat nemurirea ntr-o iluzorie doctrin despre aceasta ori n spa}iul pur al ideilor, ci n
ordinea unei realit}i umane, fizice unde ncercau s intervin prin mijloacele pe care le aveau la ndemn.
Din afirma}iile lui Platon reiese c ele erau mijloace naturale, n afara oricror ncercri ezoterice, oculte, nvluite
n mister. Acordnd o semnifica}ie deosebit sufletului, geto-dacii considerau c la fel ca si trupul acesta poate fi
vindecat, c poate dobndi o nemurire a sa proprie.
Corpul si sufletul n concep}ia dacilor nu apar ca dou entit}i separate, disociate n manifestarea lor. Ideea
,nemuririi dacice este purttoarea unui sens pozitiv si anume eternitatea fiin}ei si a faptei omenesti ntr-un plan al
continuit}ii. Ideea ,nemuririi sufletului a jucat un rol foarte important n via}a spiritual a strmosilor nostri fiind
una din nv}turile lui Zamolxis despre om si despre destinul su.
Aceast idee fundamental a spiritualit}ii dacilor a consolidat cultul omului si totodat puterea sa de afirmare
despre o norm a vie}ii acesteia de care dacii nu au fost niciodat strini fiind convinsi c faptele bune rmn
nepieritoare pentru to}i ceilal}i.
N. Iorga afirm c ambasadorul dacilor trimis la Zamolxis constituia ,o pregtire pentru martiriul crestin.
Trebuie amintit Clement Alexandrinul care compar jertfa dacilor cu jertfa crestinilor n Hristos. Aceast evolu}ie nu
este de mirare cci Sf. Grigore de Nazianz dup ce a fcut apel la Apollon, Hermes de a sprijini biruin}a lui Hristos l
25
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
nf}iseaz pe Zamolxis ca ndumnezeind pe tot (omul) n mijlocul ge}ilor prin sge}ile trimise de mul}imea ce i
expediaz mesagerii. Este foarte clar c marele teolog capadocian atribuie lui Zamolxis puterea ndumnezeirii lui
Hristos. Nemurirea dacilor reprezenta ncrederea fr limite n via} si rezisten}a mpotriva mor}ii. Nemurirea este o
ncercare si un ,simptom iar implantarea ei n suflet creeaz sentimentul istoriei.
Ca rdcin a constiin}ei istorice se eviden}iaz trei dimensiuni ale nemuririi prin raportare la scara universal: 1)
eternitate cronologic, cea care mpinge mereu ra}iunea si voin}a, 2) unitatea spiritual si ordonatoare a vie}ii, crea}ie
a unei osmoze desvrsite a unui popor ajuns la un asemenea grad de bravur nct era apreciat chiar de greci prin
printele istoriei, 3) continuitatea pe aceeasi regiune de pmnt prin nln}uirea aceleiasi vie}i.
Credin}a n nemurirea sufletului care nu este ntlnit n comuna primitiv conduce la un cult al mor}ilor adic al
pomenirii sau al anamneziei acestora, acest cult fiind specific popoarelor cu o istorie veche.
Acest cult si credin} n nemurire leag genera}iile trecute de genera}iile viitoare; aceast legtur a genera}iilor
prin credin}a nealterat n trecerea sufletului ntr-o alt etap a existen}ei a contribuit n mod incontestabil la trecerea
de la spiritualitatea geto-dacilor la cea a urmasilor care au fost si sunt romnii.
ntr-un proces profund, ndelungat, ,nemurirea dacic devine nemurirea crestin, aceast transformare a avut
loc n perioada formrii poporului romn si n perioada crestinrii sale. ntre religia zamolxian si crestinism exist o
sum de trsturi de apropiere si complementaritate.
n mod indiscutabil, nemurirea getic apare transferat n spiritualitatea romneasc si anume n credin}e, datini,
aspira}ii, crea}ii si prin multe alte dovezi care atest faptul c smn}a crestin a fost aruncat pe un pmnt bun si
roditor pregtit de Zamolxis.
Zamolxieni ori crestini, romnii de astzi au avut cultul jertfei pentru dobndirea duratei vie}ii bucuria si privilegiul
de a tri n lumin, n dreptate si libertate, cele ce sunt atributele supreme ale unei nalte spiritualit}i dintr-o credin}
de neclintit n Dumnezeul Atotputernic.
SPECIILE ARBORICOLE SIMBOLIZATE
PE COLUMN I TRASEELE TRUPELOR ROMANE
N CELE DOU CAMPANII DACICE
Gligor Haya
Traseele parcurse de trupele romane n primul, dar, mai cu seam, n al doilea rzboi dacic (105-106) au strnit
multe dispute n care s-au angajat 'cu ultime argumente istoricii tritori n cultul arheologiei, ajungndu-se uneori la
afirma}ii aberante cum ar fi trecerea unor corpuri de oaste, n frunte cu guvernatorul Moesiei Inferioare, prin Pasul
Oituz si pe la Bran. Logica bunului sim} te oblig s accep}i c si ostile din acest spa}iu apar}intor Imperiului au
parcurs drumuri amenajate la sud de Dunre pn la Drobeta, unde, la prima campanie exista un pod de vase, iar la
a doua, Podul lui Apolodor. Dac am admite aceast curiozitate, nu
strategic, ci turistic, ne-ar contrazice hotrt cei 224 de arbori simboliza}i
pe Column, apar}innd celor 37 de specii, dintre care doar 9 de rsinoase
si 20 de foioase, realitate pe care o putem atesta si astzi pe traseele
ndeobste admise de ctre istoricii probi pentru drumuri lesnicios de
parcurs, mai ales n campania din 105-106, care, cu o excep}ie sunt
aceleasi, dar de acum amenajate si ntrite cu castre. Admi}nd ipoteza lui
Grigore Florescu, la care ader si Hadrian Daicoviciu, conform creia
Manius Liberius Maximus, guvernatorul Moesiei Inferioare, ptrunde n
Transilvania prin pasul Bran (101) si apoi prin pasul Oituz (105) devine
de mirare numrul restrns al coniferelor reprezentate, stiut fiind c pasurile
respective sunt (si erau) acoperite de mari pduri de rsinoase. Dup ce
noi am strbtut cu masina si cu pasul toate traseele la care se refer
istoricii, suntem convinsi c cele 9 tipuri de specii de rsinoase nu au
putut fi cunoscute dect de cavaleria lui Lusius Quietus, care ptrunde pe
Valea Oltului, ajunge n Transilvania prin pasul Turnu Rosu (n nici un caz
prin pasul Vlcan, greu accesibil si astzi) }ine drumul de plai Rsinari,
26
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Cindrel, Vrful lui Ptru, unde amenajeaz durabil primul castru, iar de aici, din castru, iar de aici, din castru n
castru: Comrbicel, Jigoru, Jigorel, Dealul Negru, pn mpresoar Sarmizegetusa dinspre est si nord. Se pare c
acest iscusit si temerar general d lovitura de gra}ie ocupnd cetatea Fe}ele Albe, de pe Muncelul Godeanului, de
unde Decebal conducea ostilit}ile si de unde va porni ultimul su drum, ctre Mures, Apuseni si Dacii Nordici,
urmrit de Tiberius Claudius Maximus.
Cercettori aviza}i au ajuns la concluzia c tipurile de specii reprezentate de sculptori la Roma, dup desenele
anexe la Comentariile lui Traian, n mintea cruia ncol}ise, probabil, ideea Columnei nc din timpul primului rzboi,
desi contaminate de 'nisa dendrologic-ecologic a executan}ilor, care nu vor fi fost n Dacia, cu excep}ia unor
mesteri, au un mare grad de autenticitate. Pdurea dacic reflectat pe column urc de la Dunre, n principal prin
Banat, ctre Transilvania, speciile reprezentate, n raport cu frecven}a, fiind sorbul, neamul stejarilor (stejar, gorun,
ceran), urmat de 9 rsinoase (vzute de o parte si de alta a pasurilor de la Tapae si de la Fget-Dobra). Pe unul din
aceste trasee a naintat, cu pruden}, Traian cu o numeroas cancelarie de genisti si scribi. De aici peisajul apar}ine
ar}arului, fagului, prului si mrului slbatic, arinului etc.
Astfel judecnd lucrurile, Columna ne apare din perspectiva pdurii dacice ca un papirus desfsurat pe vertical,
ntr-o spiral de 125 de scene, pe o lungime de 200 de m, anex la 'comentariile lui Traian, fcute dup modelul
comentariilor lui Cezar. Dac ni s-ar fi pstrat, ar fi fost reprezentarea fidel, prin arbori stiliza}i, a celor dou
companii. Ba, mai mult, ne-ar fi convins c acest monument unic al lumii antice este o lucrare oficial, care limiteaz
imagina}ia artistului si are, totusi, o mare valoare artistic.
Savan}ii, preocupa}i de subiect, au mpr}it spirala Columnei n 154 de secven}e: 78 apar}intoare primului rzboi
dacic (1-78); 76, celui de al doilea rzboi dacic (79-155), din care zece privesc spa}iul parcurs din Italia pn la
Dunre. Ca frecven}, dup figurile umane (2500), apar pe friz arborii (224), cu o dubl menire: pe de o parte
cifreaz informa}ii silvice privitoare la teritoriul parcurs si formele de relief, pe de alt parte marcheaz (izoleaz)
scenele dup sistemul-band al desenelor animate. Pe lng faptul c reducerea la scar este riguroas n raport cu
realitatea de pe teren, reprezentarea lor se subordoneaz unor caracteristici biometrice menite s comunice informa}ii
traductibile n cuvinte. Astfel, la o cercetare riguroas, avnd la ndemn metopele spiralei si atlasul arboricol,
ajungem la concluzia c la vremea celor dou campanii pdurea dacic era format din arborete naturale greu de
strbtut, c ele erau plurietajate pn la etajul superior alctuit din arbori seculari; c peisajul si dup confruntrile cu
Domi}ian, era slbatic si inospitalier. Pdurea de pe Column este, c place ori nu place ideea istoricilor-arheologi,
una mediteraniano-carpatic prin clim, zona Banatului deluros si a Trii Ha}egului fiind influen}at pn astzi de o
clim mai dulce, favorizat de culoarul Cernei. De aceea n ordinea reprezentrilor arboricole predomin scorusul
sau sorbul din pdurile si livezile de astzi ale Banatului. Mul}imea apelor curgtoare si a celor bltite de pe traseele
trupelor romane explic si reprezentarea mai frecvent a arinului (confundat de unii cercettori ai subiectului cu
ar}arul), a plopului de ap si a salciei. Sub un arin si ia via}a Decebal lng o ap mare dincolo de care l asteapt
luntriile (ap care nu poate fi alta dect Muresul); la Ranistorum (Orstia de astzi, cu dealul 'La Gorgane) i este
dus capul si mna dreapt, ntruct regruparea trupelor nu se putea face departe de teatrul confruntrilor ultime, fapt
adeverit si de reprezentrile arboricole de aici, existente pn astzi: stejarul, ar}arul, ulmul si frasinul.
Relieful sugerat prin frecven}a speciilor arboricole este unul domol, de dealuri si pasuri, cu excep}ia scenelor care
ilustreaz simbolizat traseul montan, de culme, al cavaleriei lui Lusius Quietus, asa cum reiese din singurul fragment
din Comentarii, pstrat la gramaticul Priscianus: Drobeta Berzobis (azi Brzava), Aizis-Arcidava (azi Vrdia
Centum Putri (Surduc) Aizis (Frliug) Tibiscum (Jupa) Tapae. Noi credem c de la Jupa armata condus de
Traian s-a mpr}it n dou coloane: una urmeaz valea Bistrei direct ctre Pr}ile de Fier ale Transilvaniei si Tara
Ha}egului; a doua si croieste drum lesnicios spre stnga, strbate culoarul Fget-Dobra si, pe Valea Muresului,
important arter de circula}ie din strvechime, ajunge la actuala Orstie (Ranistorum?), iar de aici, pe Apa Grdistei,
la Costesti si Blidaru. Cellalt corp de oaste, n frunte cu mpratul, dup btlia sngeroas de la Tapae, va strbate
Tara Ha}egului dinspre sud-est spre nord-est, iar de la Aque (Clanul de astzi) urc pe Valea Luncanilor, cucereste
Piatra Rosie, strbate dens populatul Platou al Luncanilor, care strjuieste dinspre sud Sarmizegetusa, si face jonc}iunea
cu ostile ce vin dinspre Mures, concomitent cu mpresurarea executat dinspre nord-est de ctre cavaleria venit
peste plai, campnd la Vrful lui Ptru, Comrnicel, Jigoru. De re}inut c fr excep}ie locurile unde se dau btlii
pentru cucerirea unor cet}i si puncte ntrite sunt marcate cu metropole Columnei cu specii de foioase, acestea
ntrind ideea potrivit creia traseele celor dou invazii au fost aceleasi sau relativ apropiate. Cet}i, cet}ui, puncte
ntrite de pe alte trasee pe care ni le propun istorici puteau fi distruse si arse dup cderea Sarmizegetusei si moartea
lui Decebal: Tilisca, Cplna, Bni}a, Buridava, Angustiae, Craiva etc.
Cunoscut fiind faptul c suprafa}a mpdurit a spa}iului carpato-danubiano-pontic reprezenta peste 75 din
27
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cmyk
?H
teritoriul care face subiectul si obiectul confruntrilor din cele dou rzboaie dacice, este de la sine n}eles c dup
rusinoasele experien}e rzboinice n Dacia, cunoscute de Fuscus si Domi}ian, Traian a ales deliberat trasee scurte si
accesibile, purtnd 'rzboiul mai mult cu cumptare dect cu nfocare. Raportat la ntreaga suprafa} de rsinoase
a pdurii dacice, suprafa}a simbolizat pe Column este mai redus, ntruct si spa}iul montan al pdurilor de
conifere strbtut de trupe a fost doar parte a unui traseu. Propor}ia reprezentrii foioaselor si rsinoaselor ne apare
de o precizie uimitoare si argumenteaz autenticitatea ilustra}iilor de pe Column. Gradul cel mai nalt de autenticitate
este cel al foioaselor, ceea ce ne ndrituieste s credem c executantul (mesterii) l-a nso}it pe Traian si cancelaria
imperial pe traseul principal, ferit de ambuscade.
Izvoarele literare despre rzboaiele duse pentru cucerirea Daciei sunt laconice si rzle}e. Arheologia, cu toate
eforturile de pn acum, se arat neputincioas cnd este vorba despre drumuri, etape, efective, alia}i, confruntri
armate sau ini}iative diplomatice. Toate acestea au ndreptat aten}ia cercettorilor ctre Column, cu 'reliefurile-
cuvinte interpretate uneori gresit, alteori cu preconcep}ii. E drept c unele sunt clar-vorbre}e, altele stau sub
pecetea tainei ori au fost erodate de timp si factorii naturali. Au existat studii pertinente si abordri promi}toare care,
din diferite motive, nu au fost duse pn la capt. Descifrarea celor 125 de scene de pe spiral de 200 m presupune
o via} de savant nchinat acestui scop si recopierea lor cu mijloacele de vrf ale tehnologiei computerelor. n ultimii
ani, mcina}i fiind noi de patimi politice si rtciri, subiectul a iesit complet din aten}ia exege}ilor. Cel mai important
moment (si monument) din istoria multimilenar a poporului romn este tratat chiar si n manualele scolare 'printre
altele. ncercrile ambi}ioase ale istoricului Hadrian Daicoviciu au fost abandonate de o moarte timpurie. n plus, fel
de fel de neaveni}i sau de istorici fcu}i la grmad ncearc s reitereze luptele lui Hasdeu cu Aronpumnistul. Daci
puri sau romani puri! pentru orbii cu dou bastoane albe alt cale nu exist. n toate aceste dispute aride (chiar si
despre Column) se uit c mre}ul monument de la Roma apar}ine mai mult dacilor dect romanilor: cu aurul dacilor
a fost edificat si jertfa lor de snge o reprezint. Dincolo de acestea e numai legenda.
Aspecte tehnologice n Dacia preroman
Autor Dl Gusic 1ules Jladimir
Coautori: D-na Gusic Margareta Gusic
Dl Oprea Lucian
Autorii fac n aceast comunicare o incursiune ntr-un domeniu n care att datele arheologice ct si unele
documente scrise, dar si posibilit}ile oferite de logica deductiv: ofer o alt cale noetic n sprijinul creia se nscrie
si mesajul epistemologic al aforismului: 'res ipsa loquitur.
Este o certitudine faptul c bogatele zcminte metalifere dar si saline ale Daciei, ndeosebi a componentei sale
ardelene au determinat si au stimulat mineritul si implicit tehnologiile din acest domeniu, arheologic atestate, dar au
stimulat si agresiunea cu scop prdalnic a mpratului Traian.
Propensiunea si iscusin}a dacilor pentru exploatarea si bog}ia auri si argirofer i transform n victimele
rvnitorilor la bog}ia lor, la aceasta putndu-se aduga si uriasele resurse de sare, sarea fiind o necesitate primordial
n imperiul Roman, 'sal fiind si solda, salariul legionarilor romani.
Distinsul istoric Ion Hora}iu Crisan arat c de altfel geto-dacii si-au dezvoltat abilit}ile si ndeletnicirile dependente
de tehnic si de cunostin}ele tehnologice, pe practici ancestrale pregeto-dacice n domeniul mineritului si prelucrrii
metalelor, dacii cunoscnd tehnica exploatrii cuprului chiar si din combina}iile acestora cum este malachitul (carbonatul
de cupru hidric) si al}i compusi cuprici, ceea ce era cu att mai important cu ct resursele de cupru nativ erau n
mare parte epuizate. Sunt cunoscute cuptoarele dacice pentru prelucrarea minereurilor feroase la Sercaia (Brasov),
Doroseni (Covasna), Puleni-Ciuc precum si cis carpatic, la Bragadiru, Botosani, Piatra-Neam}, Bunesti, Cet}eni
care au stat si la baza unei adevrate industrii de unelte agricole.
Autorii se refer si la tehnica tmplriei si dulgheriei. Prelucrarea aurului este atestat si de con}inutul
marelui tezaur de la Hinova (Mehedin}i). Din sursa citat autorii men}ioneaz date referitoare la tehnica exploatrii
minereurilor de sare (exemplul de la valea Florilor-Ploscas, Cluj), n tehnica fabricrii sticlei, n diferitele categorii de
construc}ii civile si militare, n tehnica ceramicii, vestimenta}iei, substan}elor colorante.
n concluzie autorii fac considera}iuni asupra gradului avansat al civiliza}iei n sensul larg al cuvntului
nc n perioada preroman, atestat de altminteri si pe alte planuri dect cel tehnic al societ}ii geto-dacice.
28
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
COGAION (CAP-DE-GAIE / GHION) - SFNTUL
MUNTE DIN CARPAII MERIDIONALI AI DACIEI
Prof. dr. Ion PACHIA-1A1OMIRESCI
Folclorul literar dacoromnesc / valahic, etnologia, mitologia, descoperirile arheologice din ntreaga vatr a Pelaso-
Thraco-Daciei (Dacoromniei) pun n eviden} numeroase mituri ale Gaiei / Pajurei-Zeij, sau ale Babei-Gaia,
care au strbtut mileniile pn la noi, pornind dintre orizonturile culturale ale anilor 10.000 si 8175 . H., atestate de
picturile rupestre din Pestera Chindiei (de la Pescari-Orsova).
Reamintim c Pelasgi (,stpni ai locului / pmntului') este numele celui mai vechi si mai mare popor din
Europa. Centrul lor religios-politic era n sacrul munte cu zece terase, Cogaion-Sarmizegetusa (azi ,Muntele /
Muncelul Grdistii'). Destule milenii, dintre orizonturile culturale ale anilor 10.000 si 8175 . H., pn n orizonturile
cultural-civilizatorii ale anilor 5300 si 5200 . H., Pelasgii au fost politeisti; Cogaionul avea un panteon politeist, n
,panoul central' de credin}e / idei religioase fiind perechea primordial, Samasua (Samos) / Soarele-Moy (Tatl-
Cer) si Dakia / Dochia (,Muma Pmnt'), alturi de care se releva perechea sacr secund, So-Ares (Soare-Tnr
/ Rzboinic, ,fiul Cerului') si Utya (Ko-Utya) / Dochiana (,Sora Soarelui', ,Spuma Laptelui', ,Luna', Cosnzeana).
ntre orizonturile culturale ale anilor 5200 si 1600 . H., Pelasgii, ndeosebi cei din bazinul sacrului fluviu, Dunrea,
au mbr}isat un tip de henoteism, care, din orizontul anului 1600, a permis Reforma Zalmoxianismului, trecerea la
monoteismul Zalmoxiansimului. Prin Zalmoxianism, Pelasgii s-au divizat religios n Dax / Daci (,Pelasgii sfin}i',
care cred ntr-un singur Dumnezeu) si 1hrax / 1hraci (Pelasgii nchintori la zeit}ile din panteonul vechi, politeist,
al Cogaionului, Pelasgii nchintori la ,idoli' / ,draci'), dar administrativ-teritorial, purtau numele provinciilor /
,}rilor de ruri / mun}i' de care apar}ineau (asa cum se constat c urmasii lor triesc si azi n Romnia - Romnii-
bn}eni, Romnii-olteni, Romnii-munteni, Romnii-dobrogeni, Romnii-moldoveni, Romnii-bucovineni, Romnii-
ardeleni, Romnii-maramureseni, Romnii-criseni, Romnii-brsani, Romnii-ha}egani, Romnii-gugulani - desemnnd
,Romnii din jurul muntelui Gugu < Cogaion' etc.). Etnonimul Pelasgi a evoluat n Belagi / Blachi, apoi n Jlahi.
Asadar, Jlahii, adic Dacoromnii de astzi, c}i mai vie}uiesc n Romnia, n Republica Moldova, n Ucraina, n
Slovacia, n Ungaria, n Cehia, n Austria, n Slovenia, n Croa}ia, n Bosnia-Her}egovina, n Muntenegru, n Serbia,
n Bulgaria, n Turcia, n Grecia, n Albania etc., adic n vatra statului Daciei (Dacoromniei), ntemeiat de
strnepotul regelui Decebal, Regalian (258 - 268 / 270), sunt urmasii celui mai mare popor al Europei, semnalat
de Herodot nc din zorii istoriilor.
CULTUL LUMINII, MATRICEA PRIMORDIAL
A FORMRII POPORULUI ROMN
Dorel Radu
Descoperirea la Bugiulesti-Oltenia a unui schelet uman cu o vechime de circa dou milioane de ani dovedeste c
ncepnd cu acea perioad n spa}iul carpato-balcano-dunreano-pontic au existat condi}ii de locuire.
Informa}iile despre traiul acelor oameni n acest lung interval de timp sunt pu}ine si provin de la geologii care au
reconstituit cadrul transformrilor suferite de mediul nconjurtor n zona geografic care are n centru Romnia actual.
Urme ale activit}ii omenesti apar si se nmul}esc mai trziu n pesterile carpatine devenite locuri de refugiere pe timpul
erelor glaciare.
Dup ultimul dezghe} ncheiat cu 10000 de ani .Hr. a urmat o clim temperat care nu a mai suferit modificri
importante pn astzi.
Aceast stabilitate prelungit le-a permis oamenilor s se aseze pe vile rurilor ocrotite de pduri si dealuri.
Flora si fauna bogat constituiau principala surs de hran care ulterior a fost completat prin practicarea agriculturii.
Cele mai vechi urme din Europa ale cultivrii pmntului se afl la Por}ile de Fier (8 500 5 500 .Hr.) scoase la iveal
de ctre prof. univ. dr. Vasile Boronean}.
Este de presupus c primul semnat a fost precedat de cunoasterea drumului strbtut de soare pe cer de care depindea
29
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
alternan}a anotimpurilor si nemijlocit soarta recoltelor.
Descoperirea la Cuina Turcului a unui os de ecvideu cu ncrusta}ii (circa 9500 ani .Hr.) sus}ine ipoteza mai sus
enun}at.
Liniile si figurile geometrice scrijelite nu par a fi un simplu ornament ce asa cum remarc dl. Luca Manta ele noteaz
pozi}ia astrilor n momente importante pentru via}a locuitorilor de pe pmnt.
Legtura dintre aceste semne strvechi (linii, romburi) si un cult al luminii este verificat de rezisten}a lor n timp fiind
regsite si astzi n arta }ranului romn dup ce au aprut n toate civiliza}iile neolitice cu vatr n }ara noastr.
Folosind aceste informa}ii se poate afirma c prima mare cucerire a min}ii omenesti a fost credin}a ntr-un Dumnezeu
unic de via} dttor aflat dincolo de fa}a soarelui.
Evlavia care a nso}it dintotdeauna munca }ranilor a fost izvorul primelor manifestri religioase.
Sursele antice men}ioneaz Cogoianul ca munte sfnt al geto-dacilor, loc de practicare al cultului luminii.
Numele sugereaz naltul, mrirea, cresterea luminii si a sfin}eniei.
Cuvintele romnesti: copil, copac, coc, copt, cozonac, etc. toate provenind dintr-un substrat arhaic au legtur cu
procesul de crestere n volum sau nl}are pe vertical.
Cozonacul care cu mii de ani n urm, copt n cuptoare n form rotund reprezentnd fa}a soarelui iar n cea alungit
raza soarelui (Ra Zeul za strlucirea) se afl si astzi pe masa crestinilor de sfintele srbtori a luminii Dumnezeiesti.
Cogoianul localizat de unii cercettori n masivul Bucegi era locul unde se aprindeau focuri pe altare (pitrostrii) pentru
ntrirea luminii n momentul solsti}iului de iarn.
Este posibil c asemenea ritualuri aveau loc si pe alte vrfuri de mun}i spre exemplu Gina sau Ceahlu. O legtur
aparent for}at poate fi fcut cu piramidele egiptene care sunt vrfuri artificiale de munte construite pentru practicarea
cultului luminii reprezentat de zeul Ra.
CONTINUITATE DACO-GET
Ion Ionescu
n anul 1910 s-a descoperit, ntmpltor, n comuna Ciolnestii din Deal, jud. Teleorman, un numr destul de
mare de oale de pmnt de factur geto-dacic. Prin particularit}ile vaselor, ca tehnic si form, ele apar ca una
dintre cele mai reprezentative forme de ceramic din spa}iul carpato-dunrean, cunoscut azi sub numele ,Ciolnesti.
n anii 1964-1965 s-au fcut spturi arheologice sistematice de ctre arheologii ieseni n colaborare cu Muzeul
de Istorie din Alexandria, sub conducerea profesorului universitar din Iasi M. Petrescu-Dmbovi}a, care au publicat
rezultatele ob}inute. Cu acest prilej s-au mai descoperit si alte oale de pmnt lucrate la roat sau cu mna si ,s-a
stabilit n mod sigur c vasele dacice descoperite n 1910 provin dintr-un pu} votiv, de form rectangular si cu
ghizduri de lemn. Prin cercetrile arheologice ntreprinse s-a mai stabilit c platforma imediat spre nord de pu} a
fost o asezare dacic, contemporan n parte cu pu}ul respectiv care, prin inventarul su cercetat a fost datat ctre
sfrsitul sec. II .Hr. si, eventual, nceputul sec. I .Hr.
Importanta descoperire arheologic ne-a adus la lumin un pu} din epoca geto-dacic a secolului II-I .Hr., cnd
se plaseaz si domnia lui Burebista, de form rectangular si cu ghizduri de lemn, asemenea pu}urilor construite din
lemn pn astzi pe tot teritoriul Romniei si care ne-a pstrat nenumrate oale n apa lui, dovad a caracterului su
votiv, adic nchinat mor}ilor pentru potolirea setei sufletelor lor n nemurire. Pe tot teritoriul Romniei se gsesc
asemenea pu}uri si fntni cu aceeasi semnifica}ie votiv, cum o dovedesc crucile care le strjuiesc cu pomenirea
mor}ilor crora li s-au dedicat, ca si pstrarea n apele lor a unor oale, ca din epoca geto-dacic a lui Burebista.
PARTICIPANTELE LA NEDEILE SOARELUI
DIN MUNII SACRI I VEMINTELE LOR
Prof. Criyan Ioana
Poporul romn reprezint o mare si inepuizabil for} biologic si lingvistic. Aidoma stncilor si gorunilor
crescu}i din adncul solului su, el trieste aici din cele mai vechi timpuri, pstrndu-si neclintit fiin}a si legturile cu
pmntul natal. Teritoriul pe care s-a format si pe care-l locuieste nentrerupt, este plin de mrturii arheologice,
30
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
COLOR
cmyk
istorice, toponimice si etnografice, care dovedesc capacit}i creatoare, specifice, a romnilor.
n perioada mileniului al VII-lea .Hr., pe structurile popula}iei neolitice s-a conturat ,,Vechea Europ', iar din
acest complex s-a ridicat propriul nucleu civilizator epicentrul carpatic. Spa}iul acesta s-a extins cuprinznd zona
Carpa}ilor dunreni, de la Nistru pn n Cmpia Tisei, de la Dunre pn la Ceremus. n aceast perioad comunitatea
carpatic a nregistrat cel mai nalt nivel posibil de dezvoltare a culturii materiale si spirituale, din era precrestin.
Nota dominant, a spa}iului carpatic a constituit-o organizarea cultic.
ntre anii 7000 si 3500 .Hr. Cultul Soarelui se ridica n apogeu, n acesti ani s-au pus bazele complexului
vestimentar si cromatica sacr a acestuia. Atunci s-a dat sfin}enie cntecului ritual, dansului ritual si tot atunci s-au
nscut si au luat amploare NEDEILE SOARELUI pe platformele alpine ale Carpa}ilor.
Cultul Soarelui a fost ntrit prin cinstirea zeilor interpusi ntre om si cosmos. Herodot, probabil datorit impresiilor
lsate la altare, pe platourile nalte ale mun}ilor, a gsit nota comun a datinilor si ceremoniilor nchinate tracului
Dionisos. Astfel n Carpa}i, dup ruga n tain Dionisos era srbtorit pe platouri, n mun}i, noaptea, la lumina
fcliilor, n zgomotul tobelor si al cazanelor din bronz lovite, n cntece de fluiere, strigte de dansatori, }ipete de
femei despletite purtnd n mni pumnale si serpi, n euforia ,,sacr, n dansuri circulare devornd animale destinate
jertfelor. Aceste dansuri cultice conduse de preotese au luat ulterior chipul modern al nedeilor. Nedeile pstreaz
pn n zilele noastre euforia dansurilor, belsugul ofrandelor, cromatica vesmintelor de srbtoare si de rugciune.
N. Densusianu n Dacia preistoric arat c ,,altarele destinate divinit}ilor se afl pe aceleasi nl}imi, ce le erau
consacrate.
D.Drghicescu sesiza corect c, ceea ce este temelia crestinismului la noi este ritualul. Mun}ii
au avut n via}a Dacilor un rol considerabil. Florus preciza c ,,dacii triau nedezlipi}i de mun}i'. Mama lui Galeriu
,,era o preoteas a zeilor de munte, care aducea sacrificii aproape n fiecare zi, si-i primea pe slujitorii si la mese si
ospe}e. La Germisara, nu departe de vechea Sarmizegetusa, un nume Bassus nchin urmtoarea dedica}ie: ,,Tie,
regin a apelor, nimf, Bassus, ale crui rugi tu le-ai mplinit bucuros, Ti-a dedicat dintr-o stan de marmur altarul
acesta, lng germisara ta, de pe ntritele culmi.
Ritualurile dacice legate de mun}i au lsat urme semnificative n obiceiurile romnesti. Cu adevrat, localnicii daci si
venerau zeii pe munte, iar capitala lor religioas Sarmizegetusa, era situat n inima mun}ilor, precum si asezrile
clugrilor daci erau construite pe culmile nalte.
Urcusurile la munte ale romnilor repet pelerinajele dacilor la locurile sfinte. Singura srbtoare mai important a
romnilor care se mai }ine pe munte este NEDEIA. C obiceiul nedeilor este de origine traco-dacic si nu de alt natur,
slav sau roman, o confirm un fragment din Eschil: ,,Orfeu... l iubeste pe Helios, cel mai mare dintre zei, numit acum
Apollo. Cnd se trezeste, merge diminea}a n vrful muntelui PAGAION, pentru a fi primul care-l vede pe Helios.
Scenariul celei mai importante nedei din Romnia este urmtorul: seara se urc la lumina fcliilor pn sub vrf,
acolo se aprind focurile, iar naintea ivirii zorilor se urc ultimul povrnis, pentru a fi contemplat rsritul Soarelui. Dup
aceea are loc petrecerea, jocul, cntecul si trgul. Acest scenariu este extras din relatrile despre nedeile de pe Muntele
Gina, dar el corespunde si nedeilor de la Cineasa din Bihor sau cele din Moldova. La noi n Ardeal, pe Mures, n zona
Reghinului nedeile s-au transformat n trguri, care se }in cu regularitate n fiecare an. Astfel sunt: trgul ,,Cireselor din
comuna Brncovenesti, trgul ,,Narciselor din comuna Gurghiu, trgul din ,,Podsel' din comuna Vtava satul Dumbrava
si trgul de Rusale din comuna Deda. Pentru aceste trguri se pregtesc haine noi, se mbrac cele mai frumoase
costume populare, este o ntrecere, care s aib cel mai frumos costum popular. Aici se ntlnesc cu rudele, cu prietenii
din satele vecine, cu care petrec si danseaz mpreun, pn seara.
n secolele din urm, cntecele si dansurile nedeilor solare arhaice s-au cldit pe structura fizic si psihic a femeilor,
a fecioarelor alese spiritual de Marea Preoteas, care au asigurat un echilibru al strilor emo}ionale n vederea conservrii
vie}ii. Vesmintele pe care le purtau femeile au fost mereu nnoite ca rspuns al comenzilor sociale.
n constiin}a omului primitiv din anii 7000-3000 .Hr., au existat peste zece zeit}i. Una dintre acestea era zei}a anilor
5200 .Hr. ,,Druitoarea vie}ii din spa}iul Por}ile-de-Fier, care a cuprins cele trei aspecte, nasterea, via}a si moartea, ce
erau exprimate n incizii si cromatic. Zei}a a fost si protectoarea }esutului si torsului. n templu se }esea dup anumite
canoane o pnz sacr, iar din aceast pnz s-au creat vesminte necesare femeilor care conduceau ceremonialul
specific credin}elor societ}ii matriliniare. Vesmintele purtate de participantele la ceremonial erau purttoare de mesaje
prin semnele lor, cci nu semnul n sine prezenta importan}, ci convingerile spirituale care erau reprezentate prin el.
n acest urias spa}iu al Cultului solar, femeile purtau vesminte ncrcate cu simboluri coloristice, ale semnelor
primare, ocru-rosu, alb-crem si negru-brun, cunoscute nc din mil. al X-lea .Hr.
Ritualuri de mare amploare s-au generalizat n Nedeile Soarelui, pe platformele alpine ale Carpa}ilor, pe mun}ii nal}i,
de pe Muntele Sfnt KOGAION.
31
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
COLOR
cmyk
Aceste ritualuri la altarele Soarelui erau conduse de Marile Preotese care purtau masc ritual, (de obicei n chip de
pasre acvatic, sau bufni}).
Vesmintele si-au pstrat vitalitatea prin folosirea ritualurilor proprii, prin respectarea tabu a repertoriului simbolistic
sacru. Vesmintele pentru srbtori aveau ncrctur sacr, deosebindu-se de cele purtate zilnic.
ntreaga suprafa} a }rii noastre este cuprins n cele sapte areale, care sunt cunoscute cu urmtoarele denumiri :
Cucuteni, Gumelni}a, Hamangia, Vdastra, Por}ile-de-Fier, Petresti si Tisa, din care se vor prezenta piese de art
popular autentice, alturi imaginea veche din zona respectiv. Vor fi sapte imagini din vechime, alturi de piese reprezentnd
arta popular specific arealului respectiv. Pentru a reda ct mai fidel toate zonele }rii, s-au folosit 14 imagini, cte dou
din fiecare areal. Imaginile din aceast lucrare n majoritatea lor sunt piese de inventar ale diferitelor muzee din }ar.
MUNTELE CLIMAN UN ALT PRETENDENT LA TITLUL
DE KOGAION (MUNTELE SFNT AL GETO-DACILOR )
Marin Mihail Giurescu
Asa cum dr. Napoleon Savescu, n serialul
NOI NU SUNTEM URMASII ROMEI, publicat
n revista DACIA magazin nr. 18 din decembrie
2004, pagina 3, si aminteste cum s-au petrcut
lucrurile cu descoperirea tbli}elor de la Trtria,
tot asa si eu mi-am amintit de mprejurrile n care
am reusit s cunosc Muntele Climan pe care l
consider ndrept}it de a concura la titlul de
KOGAION, muntele sfnt al geto-dacilor,
men}ionat de Strabon n Geografica VII, 3,5.
n primvara anului 1958, impreun cu colegul
de catedr Traian Naum geomorfolog si cu
geologul Emil Butnariu care lucra in zon si aflase
de la localnici c n Masivul Climan, ce strjuieste
Depresiunea Dornelor n partea de sud, existau
trei pesteri, numai de ei stiute, care nu erau cunoscute de specialisti si prezentau un interes deosebit, deoarece n }ara
noastr pn la acea dat nu se cunosteau pesteri n mun}i vulcanici, am nceput msurtorile n pesteri pentru
ntocmirea planurilor topografice si cercetrile de teren necesare ntocmirii unui studiu complex de geologie, geografie
si geomorfologie asupra Masivului Climan. Asa am ajuns s cunosc acest munte si oamenii din 'Tara Dornelor cu
preocuprile, datinile si obiceiurile lor.
Rezultatul cercetrilor ntreprinse de: M Giurescu, Tr. Naum si E. Butnariu, n decurs de patru ani, s-a concretizat
n lucrarea VULCANOKARSTUL DIN MASIVUL CLIMANULUI (CARPATII ORIENTALI) , despre care am
prezentat o comunicare n Sesiunea Stiin}ifica a Universit}ii din Bucuresti, din 7-12 aprilie 1962 si a fost publicat n
ANALELE UNIVERSITTII BUCURESTI - Seria Stiin}ele Naturii - Geologie-Geografie-32-anul XI -1962, pag.
143- 179 (36 pagini text, 4 sec}iuni verticale (profile geomorfologice) longitudinale si transversale prin masiv, 6
sec}iuni verticale (profile geologice), o schi} geologic, planurile topografice ale celor trei pesteri dublate de hr}i
geomorfologice cu numeroase sec}iuni verticale (profile) prin cele trei grote si numeroase fotografii de la suprafa}a
masivului si din interiorul pesterilor).
Men}ionez c termenul de vulcanokarst a fost propus si folosit pentru prima dat de noi atunci, pentru a desemna
formele dezvoltate pe forma}iuni vulcanice asemntoare cu formele dezvoltate pe forma}iunile calcaroase , care au
fost denumite carstice.
Lucrarea s-a bucurat de un real interes si a primit premiul Ministerului nv}mntului pe anul 1962.
Escavrile pentru extragerea sulfului din zcmntul care s-a descoperit n Masivul Climan au dus la distrugerea
par}ial sau total a pesterilor din interiorul masivului si a unor forme de la suprafa} din partea de nord a masivului,
asa c acestea vor mai putea fi vzute de cei interesa}i doar n reprezentrile din lucrarea noastr.
Incitat de comunicarea so}ilor Ticleanu CALEA CERULUI DIN KOGAIONON pe care au sus}inut-o la al III-lea
CONGRES INTERNATIONAL DE DACOLOGIE din anul 2002, care au extins arealul mun}ilor presupusi a fi
32
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
muntele sfnt al geto-dacilor, n Carpa}ii Orientali la Muntele Ceahlu si de articolul profesoarei Maria Ciornei UNDE
ESTE KOGAIONUL?, publicat n Dacia Magazin nr.16 din octombrie 2004, pag.11-15, care, trecnd n revist
localizrile de pn acum, a ncercat s ne demonstreze c Muntele Godeanu este muntele sfnt al geto-dacilor, mi-
am dat seama c si Muntele Climan ntruneste elementele pentru a concura la titlul de KOGAION, asa c redau pe
scurt cteva din acestea cu speran}a c nu vor diminua interesul pentru comunicare:
nume predestinat n acest sens;
munte si ru cu aceeasi denumire;
existen}a celor trei pesteri;
elemente de ordin geomorphologic cu semnifica}ii simbolice (Sfinxul din Climan asemntr cu cel din
Bucegi si Apostolii 12 stnci cu siluete de om);
srbtoare precrestin a muntelui, ca si la Muntele Ceahlu;
constiin}a originii autohtone ca si la oamenii de pe valea Bistra Mrului si altele care vor fi dezvoltate,
analizate si argumentate n comunicarea de la AL VI-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE DACOLOGIE,
dedicat muntelui sfnt al geto-dacilor, men}ionat de Strabon.
Depresiunea Dornelor situat la poalele Muntelui Climan, creia i se spunea 'Tara Dornelor si creia i apar}ine
Muntele Climan, este o vatr de veche locuire autohton, n care ocupa}iile principale, cresterea vitelor, pstoritul,
dinuiesc poate din vremurile carpilor, ramura estic a geto-dacilor, stpnii de atunci ai mun}ilor ce le poart azi
numele. Si aici n aceast ,}ar adpostit de mun}i s-au putut conserva si au putut s dinuiasc att graiul ct si
portul mpreun cu srbtorile precrestine, cu datinile si obiceiurile strmosesti ca si n Tara Oasului, Maramuresului,
Lpusului, Amlasului, Fgrasului, Brsei, Ha}egului, Mo}ilor s.a., din aceast Tar mai mare care n trecut a fost
cunoscut sub numele de DACIA. Si to}i Mun}ii Carpa}i, care i-au adpostit pe geto-daci putem s-i numim
BINECUVNTATI sau SFINTI fiindc datorit lor au putut s dinuiasc prin veacuri si unul dintre acesti mun}i
este si Muntele Climan.
Aceast dinuire netulburat pn n anul 1775, cnd Imperiul habsburgic a anexat partea de nord a Moldovei, pe
care au numit-o Bucovina, s-a datorat si faptului c migratorii din Asia cu excep}ia ttarilor, ori n-au cunoscut calea
nordic de traversare a Carpa}ilor Orientali, Pojorta-Iacobeni-Vatra Dornei-Tihu}a, pe care s-a aflat si Depresiunea
Dornelor, ori au ocolit-o prefernd-o pe cea de la nord-vestul Carpa}ilor ( Vereczke sau Poarta Rusiei).
Nici maghiarii sau secuii n-au reusit s ptrund n Tara Dornelor, ei ajungnd doar pn la poalele sudice ale
Masivului Climan, pe care ei l numeau ,Kelemen, venind pe Valea Muresului pn la Topli}a, care pe hr}ile lor
figureaz cu denumirea de ,Olah Toplicza adic Topli}a Valah, stabilindu-se n depresiunile mai mici din Mun}ii
Giurgeului: Bilbor (Belbor) si Borsec (Gyergyo Borszek), adic Borsecul Giurgeului.
DE LA ZALMOXIANISM LA ISIHASMUL ORTODOX
ZOIA ELENA DE1I - ZENOJIE CRLIGEA
1.0. Isihasmul (de la gr. hesychia stare de liniste interioara si concentrare de sine) s-a impus, nc din primele
secole ale erei crestine, ca o practic esen}ialmente meditativ-contemplativa (,a linitirii sufletesti), axat pe
,rugciunea lui Iisus (oratio mentis).
ntlnit, mai nti, n tradi}ia paleo-crestin (sec. III-IV) si cultivat apoi ca virtute a purificrii, iluminrii harice si
desvrsirii de ctre marii prin}i n secolele VI-X, isihasmul ,se organizeaz ca o miscare de renastere spiritual
(.) n secolul al XIV-lea, pe Sfntul Munte Athos, ca un ,curent de experien} mistic, - ,singura scoal crestin
de medita}ie. Azi, isihasmul este un curent de medita}ie transconfesional, de larg deschidere filosofic.
1.1. Pornind de la aceste considerente si aspecte particulare privind isihasmul n genere si, n special, isihasmul
n cadrul spiritualit}ii noastre ortodoxe, vom observa c, dincolo de atestarea unui primar paleo-crestinism isihast
nord-dunrean, putem vorbi, n rela}ie cu vechea spiritualitate geto-dac, de ,un isihasm nainte de isihasm, la
noi:
,Adic o tradi}ie mistic, de predanie ini}iatic si cu procedee precise de contempla}ie, datnd din epoca dacilor.
Venim dintr-o civiliza}ie ini}iatic avansat care, mai trziu, s-a contopit cu civiliza}ia informa}ional a romnilor.
Exist, desigur, si cercettorii au demonstrat acest fapt, o legtur de esen} ntre zalmoxianismul filosofico-
33
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
religios de factur transcendent si creytinismul filocalic (fie el si n ipostaza de ,crestinism cosmic si popular,
perceput astfel de popora}iile carpato-danubiene, n maniera folclorului religios). Cci ce altceva poate ntruchipa
,Pleroma zalmoxian dect ,Imprfia Luminii din eclezia creytin observa}ie fcut nc de filosoful Celsius.
Asadar, ,de la credin}a dacic n nemurire la credin}a crestin n nemurire, evolu}ia a fost fireasc, afirm,
recent, si cercettorul Mihail Diaconescu n Istoria literaturii dacoromane, deoarece cultul lui Zalmoxis - observ
Mircea Eliade - ,se preta, mai mult dect oricare alte divinit}i pgne, la o crestinare aproape total.
1.2. Ideea de ascetism isihast, practicat de at}ia mistici ai ortodoxiei nord-dunrene prin retragerea lor, n post si
rugciune, n pesteri si locuin}e spate n stnc, nu vine att de la nevoitorii asce}i paleocrestini din pr}ile Egiptului,
Sinaiului sau Asiei Mici, ct de la o tradi}ie pre-crestin mai veche, aceea a retragerii n spa}ii rupestre a marilor preo}i
geto-daci (spa}ii ale locuirii nc din protoistorie), ntre care atestarea unui Zalmoxis este mai mult dect convingtoare
(andreonul din Kogaionon).
1.3. O legtur, desigur, de mai profunda similitudine, poate fi stabilit ntre incantajiile zalmoxiene (asemntoare
unor ,colinde precrestine, multe din ,epodele zalmoxiene avnd un rol terapeutic) si acest soi de terapie isihast,
care, prin concentrarea monologic ,lucrtoare, prin rostirea ,stihului isihast (oratio mentis), urmreste
,desptimirea (eliberarea de sub tirania instinctelor, plcerilor si comportamentului nevrotic).
Se confirm nc o dat ideea exprimat de Platon n Charmides, privitoare la practica medicilor zalmoxieni
(descntece nso}ite de ,farmacoane: plante si buturi), care, ca si terapia isihast, pentru a vindeca anumite pr}i
ale corpului, aveau n vedere, cu precdere, spiritul, sufletul, restabilirea strii de bine sufletesc.
,Incanta}iile zalmoxiene amintesc de ,stihul isihast din oratio mentis, cu rol de suprimare a dizarmoniilor
sufletului, a conflictelor omului cu sine, cu semenii si cu sacrul (chestiune si de demonologie). Cci, potrivit aceleiasi
concep}ii filocalice, ,starea de bine mintal grbeste refacerea fizic (fiind fundamental ntre cele ,7 reguli filocalice
pentru restabilirea snt}ii), boala putnd fi, deopotriv, nu att o pedeaps pentru pcate sau o catastrof, ca
urmare a nclcrii Legii revelate, ct si un prilej de introspec}ie, de liniste, de schimbare, ba chiar o ,ncercare, ,un
prag ini}iatic, o depsire a Rului ipostaziat (diavolul nefiind dect o personificare a Rului).
1.4. Un alt argument al ,istoricit}ii isihasmului la romni l constituie alimentajia de un anumit tip si rigorile
calendarului ndtinat. Secretele ini}iatice ale alimenta}iei vegetariene ale marilor preo}i daci, favoriznd starea de
contempla}ie si intrarea n rezonan} cu energiile necreate, amintesc, deopotriv, de alimenta}ia isihast, de ,lecfia
trapezei athonite sau, n general, de configurarea calendarului ortodox.
S observm c, propovduind nv}tura sa unui popor carnasier si rzboinic, marele preot si teosof Zamolxe,
dar si Decheneii ce i-au urmat pn dincoace de nceputul erei crestine, reusiser, de fapt, s aseze via}a geto-dacilor
pe un temei al stpnirii de sine si dreptei msuri, zalmoxianismul fiind, n esen}a sa, si contemporan cu spiritul
Vechiului Testament (n care Solomon, Isaia si Ilie ar fi marii contemplativi precursori isihasmului iudeo-crestin), o
form de ,ortodoxie precrestin.
De aici ideea c zalmoxianismul de transcenden}, ,pleroma zalmoxian s-a topit, ncetul cu ncetul, n lumina
din lumin a ecleziei crestine, nenregistrndu-se, ca n alte teritorii ale romanit}ii orientale, attea si attea cazuri
martirice.
BOTANICA I FITOIATRIA, O COMPONENT
IMPORTANT A CIVILIZAIEI DACICE
Autori: SALMAN SHAWKI, GISIC JLADIMIR, SCARLA1 MIHAI
ALIN, JALEN1IN MNDRIJII,
DIMI1RI CIRELEA, IONESCI DRAGOS-LIJII
Plantele, ndeosebi cele cu importan} medicinal (fitoiatric), au constituit desigur una dintre cele mai strvechi
preocupri si obiecte de activitate ale omenirii, att n ipostaza lor de surs alimentar pentru oameni si de hran
pentru animalele aflate n ngrijirea lor, ct si ca sursa unor remedii cu rol esen}ial n istoria medicinii, dar si ca
34
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cmyk
resurs de materiale de construc}ie de produse textile, de carburan}i, de estetic vegetal. Toate aceste ipostaze le
regsim n civiliza}ia dacic si n toat istoria, dar si n preistoria Daciei. Autorii acestei comunicri insist n
favoarea faptului c, dintre cuvintele recunoscute ca avnd origine dacic, un mare numr apar}ine unor specii de
plante (25: 1omaschek, 27: Decev, precum si marele iatroistoric clujan: Prof. Dr. Valeriu Bologa care chiar se
ntreba ntr-o interesant lucrare, n care propunea cititorilor s reflecteze asupra problemei, dac: 'sinonimele
dacice ale plantelor, descrise de Dioscorides pot servi la reconstruirea limbii dacice? (1930) (cf. I. H. Crian)),
lucrri mult mai vechi ca acelea ale lui Dioscorides, istoric si medic grec din sec. I dup Hristos, care, n lucrarea sa
'Materia Medica, indic numeroase plante medicinale, avnd denumiri de origine dacic; aceeasi constatare se
poate face citind si autorul Pseudo-Apuleius.
Este un fapt cunoscut c n Romnia cunoasterea si utilizarea plantelor medicinale este att de strveche n etno-
iatrie (iatrofolclor), nct este verosimil c fitoiatria a fost preluat de la daci de ctre daco-romani si apoi a intrat n
patrimoniul fitoiatric tradi}ional din }ara noastr, odat cu etnogeneza romnilor, n continuitate pe plan istoric. Unul
dintre autorii acestei lucrri a efectuat chiar cercetri fitomedicale n unele foarte vechi situri ale jude}ului Prahova cu
strvechi tradi}ii fitoiatro-folclorice, ntruct autorii comunicrii consider c fitomedicina din }ara noastr, n principiile,
taxonomia, terminologia, precum si n praxiologia ei, are unele arii comune cu aria indo-european n marea ei
ntindere euro-asiatic (cf. si la I.H.Crian care citeaz pe autorul german Leo, 1854, care face unele apropieri n
aceast ordine de idei cu lexicul fitoiatric sanscrit) si cu civiliza}ia indian vedic, ndeosebi din perioada vedantic,
cnd au nflorit si practicile fitomedicale din cadrul gndirii iatrosofice ayurvedice, n }ara cu cele mai numeroase si
diversificate specii fitoiatrice si resurse de origine iatrobotanic: India.
Pe aceast baz a fost ini}iat de ctre Centrul Medical Ayurvedic din Bucuresti, 'Programul S1AR; unul dintre
obiectivele acestuia este si un studiu comparativ Romnia - India consacrat studiului unor specii comune patrimoniilor
fitoiatrice ale Indiei, ale Daciei si florei actuale a Romniei.
KOGAION DE LA GAEA LA ZAMOLXE
Olimpia Prun
Intreaga caten a Carpafilor a fost un domeniu sacru al marilor divinitfi pelasge consemneaz pentru
istoria lumii N. Densusianu n Dacia preistoric. La toate popoarele, Pmntul si Cerul au fost cei dinti zei crora
li s-au dedicat vrfurile cele mai seme}e unde pmntul este cel mai aproape de cer, unde n jurul altarelor si templelor
se desfsurau misterele, sfaturile obstesti, trgurile, festivit}ile si ceremoniile religioase cele mari. Pe toate spa}iile
geografice unde au vie}uit pelasgii este prezent din vremuri ciclopice, antehomerice, columna. De la coloana
nelipsit de pe Muntele sacru pn la piramidele nl}ate spre vzduh, din Attica, Arcadia, Olimp, Macedonia,
Micene pn n Latium, Gizeh, aceasta pstreaz caracterul religios al citadelelor pelasge unde stalpul legendar al
cerului are totdeauna alturi un profil uman cu caracteristici ntlnite cu prioritate n mun}ii Carpa}i ai Daciei
hiperboreene.
Hesiod aminteste altarele sfinte ale vechilor timpuri pelasge decorate cu statui, altare, scaune de piatr, portice,
nconjurate de blocuri enorme de piatr. Aceste altare situate pe vrful mun}ilor au fost agora preistoric primitiv si
gigantic din fara cea sfant a religiunii pelasge de la Oceanus Potamos la Istru aprecia N. Densusianu.
Pmntul a fost ntotdeauna vatra comun si stabil a universului uman. Acesta este altar si tron zeit}ilor ncepnd
cu GAEA- MAREA PREOTEAS, divinitate major ce ne-a transmis n calitate de mam glie mam a naturii si
a mor}ii, principiul fecundit}ii vie}ii, ciclicit}ii naturii si regenerrii acesteia. Orice templu era de fapt o locuin} ce
avea n centru vatra unde ardea focul sacru pe care se cocea pinea ob}inut din sfrmarea boabelor, lng care
oamenii se adposteau la cldur si lumin, si confec}ionau vasele, mbrcmintea, toate cele necesare traiului.
Altarul a fost vatra de sociabilizare uman ce a impus norme de convie}uire concentrate n religia nscocit de
femeile dace cum sus}inea Strabon. Cercettoarea Maria Gimbutas demonstreaz c femeile au creat o societate
matriarhal ce a precedat-o pe cea patriarhal indoeuropean specific epocii bronzului si fierului, o societate pasnic,
creatoare de art si religie, ntins n tot spa}iul europeano-mediteranean, din Nordul nghe}at si pn-n Africa, de la
Atlantic n stepele Asiei.
Cultul zei}ei GAEA, de}intoarea merelor de aur din Grdina sacr, a fost rspndit de veritabili apostoli feminini
- cibyle, pitonese, preotese, pe meleaguri unde aceasta a devenit RHEA, BENDIS, IANA, LATONA, DAKIA, VESTA,
ISIS, DEMETRA, ROMULA DEA. ntre ele s-a eviden}iat cibyla Eritreea. Se spune c aceasta a fost un adevrat
35
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
apostol feminin care a plecat n misiunea sa de pe muntele Moma, din Apuseni. Numit si Zaranda, cybila Eritreea a
cultivat cultul Mamei Mari n marile sanctuare pelasge mediteraneene, n mun}ii Haemus (astzi Balcani), n Grecia,
Libia, Siria, Palestina, Egipt. Femeia strin cu cartea sub man a devenit o important misionar n Imperiului
Roman.
De la nceputuri si pn n zilele noastre, clugri}ele si mai ales mamele sfinte ale fiecrui cmin au umplut mereu
locul marii zei}e cu cel al VTRANEI, BTRNEI, BABEI.
n 1ara Soarelui cum numea D. Blasa spa(iul carpato-danubiano-pontic, , a Dakiei, a Sorifei, a Jestei, s-
a format si a existat cea mai veche societate matriarhal atestat documentar, cel mai vechi regat feminin condus de
Marea preoteas - regin, reprezentanta Soarelui pe pmant, cea mai veche societate teocratic, panic i creatoare,
cel mai vechi corp de gard feminin menit a apra vetrele sacre, unic in istoria omenirii: amazoanele. De asemenea,
aici s-a nscut scrierea, tbli}ele de la Trtria fiind legate de cultul dezvoltat al divinit}ii feminine , conform
argumentelor savantei Mariei Gimbutas (de altfel grafemele si scrierea au existat numai pe teme religioase si sunt
vechi de peste 7000 de ani). Cel mai vechi cod de legi Belaginele din care s-au inspirat to}i legiuitorii lumii, ct si
primele scoli de ini}iere n misterele antichit}ii - corpul vestalelor diferen}iat pe roluri pentru sanctuarele ce mpnziser
lumea pelasg, apar}in tot acestor locuri ale strmosilor nostri. Aici a fost creat si cel mai vechi folclor din lume
atestat documentar pe la anul 1400 .Hr., folosit pentru medica}ii de ctre farmacoane.
n concluzie observm cum Kogaionul era un consiliu al zei}elor ce slujeau Marii preotese GAEA, iar discipolele
acesteia i-au rspndit cultul n toate col}urile lumii pelasge.
Desi Kogaionul si avea slasul la nceput n pesterile si grotele vrfurilor muntoase, el nu este un munte n sens
geografic, ci n sensul celei mai nalte forme de organizare a ansamblului de practici religioase ale Marii Zei}e. El este
sfatul zei}elor slujitoare ale cultului GAEI care a fost preluat de ini}ia}ii brba}i, conturat si ntrit de filosofia uranian
zamolxian. Centrele de cult religios, ca sfat al n}elep}ilor, al marilor conductori ce dominau poporul ntr-un sistem
organizatoric unitar, erau dispuse pe toat aria de cuprindere si aveau un rol determinant n cadrul monoteismului
religios dacic. Ele erau coordonate de la centru de Marele preot cum st mrturie si Sarmizegetusa.
n fiecare cas Kogaionul a fost pstrat de femei ntr-un altar al credin}ei orientat mereu spre soare rsare.
Kogaionul a urcat pe mun}ii cei mari unde oamenii se nchinau zei}elor, unde sacerdo}ii i sftuiau pe conductorii
poporului n momentele cruciale ale existen}ei, unde se afla mai apoi Sfatul n}elep}ilor, locul ini}ierii n tainele religiei
si moralei. El a evoluat de la vatra focului sacru la altarul Marii Zei}e unde se afla nelipsita coloan simbol al
contopirii Cerului cu Pmntul.
Chiar si termenul OM este o crea}ie a teocra}iei feminine, un cod pentru Existenf ct si pentru opusul acesteia:
MOartea.
LIMBA DACILOR
Matei Hutopil Jieriu
Studiem cu mare interes tot ceea ce }ine de daci; urmrim ultimele publica}ii, facem compara}ii, ne formm
propriile opinii. Avem, datorit interesului sporit din ultima vreme si a accesului mult mai usor la informa}ie, o
imagine de ansamblu n legtur cu civiliza}ia naintasilor nostri. Si totusi, n domeniul lingvistic sunt cele mai tulburi
ape. Prerile sunt mpr}ite iar teoriile numeroase. n institu}iile de nv}mnt si oficial, de ctre stat, se afirm c
limba romn e o limb romanic si c poporul romn a aprut n urma amestecrii colonistilor romani cu popula}ia
autohton. Pentru cei ce nu s-au mul}umit cu teoriile care ne nva} c poporul nostru e o corcitur, pentru cei care
au pornit n cutarea adevrului, e clar c lucrurile stau cu totul altfel. Nu suntem un popor latin si nici nu vorbeam
o limb romanic. Spun la trecut pentru c limba romn modern literar, din cauza slbticiunii cu care au fost
nlocuite cuvintele graiului autohton cu cele din alte limbi, e o amestectur artificial de francez, italian, turc,
maghiar, mai nou si englez si nu numai; un ghiveci latino-fino-ugrico-turano-altaico-germano-slav, n timp ce
sngele nostru e dacic. Oare urmasilor celui mai numeros si fascinant popor antic din Europa le-au mai rmas doar
cteva cuvinte din limba cu cei mai mul}i vorbitori din pr}ile astea de lume? Dintotdeauna limba scris difer de cea
vorbit, cteodat cu mult, limba scris fiind o cale de mijloc, care s fie acceptat pe plan na}ional fr a favoriza
doar o regiune, pentru a se evita conflictele ntre vorbitorii diferitelor dialecte si pentru a se ajunge la un consens.
Asadar, nu spre limba literar trebuie s ne ndreptm aten}ia, ci spre dialecte. Fcnd o paralel, as putea spune c
e ca n cazul Bisericii: la marile srbtori crestine, oamenii nc practic obiceiuri pgne, tocmai pentru c srbtorilor
36
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
pgne li s-au suprapus cele crestine; Biserica s-a artat tolerant, stiind c n timp vor rmne doar unele reminescen}e
pgne. De aceea lumea asociaz pe nedrept Floriile cu Intrarea Lui Iisus n Ierusalim, Drgaica cu Nasterea Sfntului
Ioan Boteztorul etc.
Dac ne ndreptm aten}ia spre graiul moldovenesc si mai ales spre cel aromn, macedonean, perspectiva e
mbucurtoare. Despr}ite de at}ia kilometri, graiul moldovenesc si cel aromn pstreaz o sumedenie de particularit}i
comune, ce duc la aceast concluzie: odat, de dincolo de Nistru si pn n Macedonia, se vorbea aceeasi limb; si
nc se vorbeste cu ntreruperi cauzate de cotropitorii slavi si eleni. Macedonenii n-au fost vreodat greci, ci o
semin}ie dacic, iar aromnii sunt urmasii lor, al poporului lui Alexandru Machedon, la fel cum moldovenii se trag din
carpii nesupusi de romani. Aromnii sunt de mii de ani la sud de Dunre, n Epir, Thessalia, Macedonia, Illiria; ei n-
au venit de la nord de fluviu, ci triesc pe acele meleaguri chiar dinaintea grecilor. nsusi Strabo a scris despre
macedoneni c se mbrac si se poart altfel si c vorbesc o limb diferit de greac. Aromna a rmas cu o treapt
mai apropiat de limba dacilor din urm cu dou milenii pentru c, rupt de marea mas dacic de la nord de Dunre,
n-a fost influen}at semnificativ de evolu}ia ulterioar a limbii la miaznoapte de Istru. nconjura}i de bulgari, turci,
srbi si greci, aromnii se disting de acestia din toate punctele de vedere: tradi}ii, limb, port, snge. Pe dacii rmasi
n sud nu i-a bucurat deloc venirea slavilor, drept urmare cel mai puternic adversar al bulgarilor a fost un macedonean:
Vasile al II-lea supranumit ,Bulgaroctonul(omortorul de bulgari), cel care a distrus statul bulgar n 1018. Sngele
ap nu se face, iar dac la un mileniu si jumtate de la ruperea dacilor de la sud de Dunre de cei din nord, dup attea
invazii si asupriri, la sute de kilometri deprtare se vorbesc dialecte cu att de multe puncte comune, atunci
caracteristicile lor trebuie s fi fost si caracteristicile limbii vorbite de daci la nceputul primului mileniu al erei
noastre, cci pn la venirea slavilor si a bulgarilor, ntr-un timp att de scurt, nu puteau fi romaniza}i dacii, orict de
dure ar fi fost msurile romanilor. Cheia deslusirii limbii dacilor st n atenta studiere a celor dou graiuri, moldovenesc
si aromn si a istoriei carpilor si macedonenilor. Iat o serie de asemnri ntre cele dou dialecte, asemnri care le
deosebesc de romna literar:
- prezen}a consoanei ,dz(dzam, dzn, dzu);
- prezen}a lui n moale (nìa, nìercuri, nìrat, nìc, nìl);
- n multe situa}ii, cnd n romn este ,, n dialectul aromn si-n graiul moldovenesc apare ,(fr, lun,
can, stn, scar, vatr);
- de asemenea, vocala ,e este nlocuit cu ,i, mai ales la finele cuvntului(carti, ficior, pi, di);
- ,ghi n loc de ,bi(vraghii, ghini);
- ,che/,chi acolo unde n romn este ,pe/,pi(chicior; chieli; chiept; chiari; chiatr; chic);
- i scurt la finele cuvntului, la singular(chileri, cosri, cucusori);
- termina}ia la plural n ,} si nu n ,}i(mun}, cr}, hr}, pome}, ho});
- prezen}a lui ,giu/,gio acolo unde n romn apare ,ju/,jo(gioc; gios; giur);
- elidarea lui ,i din ,shi n aromn si a lui , din ,s n moldav(s-nìercuri si fac?; s-i-ai dzs?);
- elidarea lui , din ,s(va s-dzc; va s-hii; va s-arati);
- absen}a lui , atunci cnd l preced n romn pe ,n(nainti; napoi; ngropat).
Asemnrile sunt mai multe, iar cum macedonenii si carpii, sunt despr}i}i de at}ia kilometri si alte semin}ii
dacice: ge}i, burri, moesi, tribali, nu putem spune c au luat cuvinte unii de la al}ii, ci c le-au mostenit din limba
dacilor, vorbit odat fr ntrerupere, de la cursul mijlociu al Vistulei pn la sud de Olimp si de dincolo de gura de
vrsare a Niprului pn n vestul Pannoniei. Moldovenii se trag din carpii nesupusi de romani, asa dar n-au avut cum
s fie romaniza}i, iar faptul c graiul moldovenesc se vorbeste nc de dincolo de Nistru pn n Carpa}ii Orientali si
din Carpa}ii Pdurosi pn n nordul Brganului, moldovenii formnd cea mai numeroas semin}ie dacic modern
si ocupnd un teritoriu vast pentru un singur dialect si acesta foarte unitar, care mai si are attea n comun cu
aromna, cred c demonstreaz c nu putea fi romanizat un popor att de numeros, ntins pe un teritoriu att de
mare, cu o asemenea continuitate, n numai 165 de ani, presupusa romanizare fiind dirijat de pe doar 14 din
teritoriul Daciei. Dac romanilor le-ar fi fost att de usor s ne schimbe limba, iar dup unii chiar si ADN-ul, c cic
ar fi rezultat un popor nou din ncrucisarea asta pu}in credibil, atunci de ce nu am devenit mai trziu, pe rnd, popor
turano-altaic, slav, fino-ugric sau germanic, dup cum ne-au fost ocupatorii? Prin urmare, nu am fost latiniza}i ca
grai atunci, ci mult mai trziu, ntr-o nu foarte mare msur, ncepnd cu secolul XIX, cnd n limb au nceput s
ne fie introdusi n mod barbar termeni francezi, cuvintele autohtone rmnnd a fi considerate regionalisme sau
arhaisme, iar limba oficial a noastr devenind for}at francofon. Dacii sunt nc aici; ei triesc prin sngele nostru.
Noi suntem daci. Limba lor, limba noastr, se regseste nc n graiurile regionale, dar o vom pierde definitiv dac nu
o repunem n drepturi.
37
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
INTERPRETAREA ESOTERIC
A SIMBOLISTICII ZEIELOR DE LA ISAIIA, JUD. IAI
Jicu Merlan
Intodeauna m-au frmantat problemele legate de existen}a noastr ca fiin}e umane, de via}a de dincolo de
moarte,de ,semnele lsate ca mostenire (devenite enigme n cele mai multe cazuri) ale naintasilor .
Cu mintea noastr finit este foarte greu s cuprindem infinitul.
Zestrea cultural lsat drept mostenire de naintasi,a fost trunchiat de
,ruginatimpului si ignoran(a oamenilor. Tot ce ni s-a transmis de milenii
este plin de simboluri si sacralitate. Purtm discu}ii despre semnifica}ia
uluitoare a religiozit}ii triburilor preistorice si continum s-i catalogm
drept ,primitivi. Simbolul ca esen} a unui obicei sau trire a fost ,ntiprit
n lut,piatr sau os pentru a nu se pierde usor, pentru a nu fi distrus de
vremurile timpurilor viitoare.
Civiliza}ia precucutenian de la Isaiia, prin ceea ce ne-a lsat ca
,mostenire, se dovedeste o comunitate cu un profund caracter magico-
religios. Simbolismul esoteric al obiectelor sacre descoperite n acest sit te
invit la o reflec}ie profund asupra vie}ii si a sensului ei. Simbolismul
precucutenian de la Isaiia are menirea s ne aminteasc n permanen}
despre adevrurile sacre ale universului nconjurtor care nici ntr-un moment
al vie}ii noastre nu trebuie ignorate. Constientizarea fiecrui moment, a
fiecrei triri, se nscriu ntr-un ,canon bine conturat al proiec}iei destinice.
Simbolismul strvechi ne demonstreaz c n orice clip cotidianul se poate
transforma din imanent n transcendent,din profan n sacru. Orice spa}iu
bogat n simboluri sacre este consacrat desvarsirii spiritului uman, prin
raportarea la simbolistica arhetipal a macrocosmosului.Intotdeauna, pe Pmant, omul a fost msura tuturor lucrurilor;
valoarea unui moment sau altul depinde de aten}ia si constientizarea acordat de acesta.
Populaia Ainu din Japonia este originar din Carpai?
Prof. William Flaviu Rijiu, ISA
Multe mrturii ale trecutului sunt nvluite n mister. Multe metode moderne de testare genetic a }esuturilor
mumiilor, cercetri lingvistice, de propor}ionalitate a configura}iei osoase, si aduc contribu}ia la ridicarea valului ce
acoper aceste mistere. De ce n mod misterios, fizionomia si obiceiurile popula}iei Ainu din ndeprtata insul a
Japoniei, sunt att de asemntoare cu ale strmosilor nostri din Carpa}i?
Acum 10.000 de ani a fost o mare glacia}iune peste ntreaga Europa, cu efecte mai blnde asupra Carpa}ilor.
Popula}ia de atunci, cu limba 'latin si obiceiurile lor s-a salvat misterios. n jur de 3.000 B.C., o parte migreaz spre
Est, ajungnd pn n teritoriul Japoniei de azi. n jur de 300 A.D. insulele sunt invadate de popula}ia mongoloid de
azi. Prin lupte grele consemnate in istorie, popula}ia Ainu este mpins n insula Hokaido, mai pu}in ospitalier, din
nordul friguros al Japoniei.
Lucrarea se bazeaz pe o colec}ie de noi 400 de pagini culese de pe Internet, a unor cercettori de renume
mondial, profesori universitari, oameni politici, documente din enciclopedii, metode stiin}ifice-genetice ca PCR
(Polimeraze Chain Reaction) etc. Numele de Ainu nseamn 'om. Aceast popula}ie este considerat de origine
caucazian, cu trsturi de oameni nal}i si brbosi, asemntoare dacilor.
Ei numr astzi aproximativ 25.000 de suflete. Au reusit s-si pstreze obiceiurile, tradi}iile, credin}a, mult
asemntoare popula}iei strvechi din Carpa}i, precum cultul ursului, credin}a c rurile sunt sfinte, obiceiurile de
nunt si crestere a copiilor, etc. n urma nfrngerii suferite la 1799, popula}ia Ainu a fost mpins din teritoriul
Japoniei de azi n nord. Dup o perioad de persecu}ii, ajungndu-se spre exemplu chiar pn la interdic}ia de a
pescui somon, s-a ajuns totusi ca n zilele de astzi guvernul Japonez s ia treptat masuri de prezervare a culturii si
38
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
tradi}iilor Ainu. Popula}ia are si un reprezentant n Dieta Japonez, asemntoare Congresului American. Deputatul
lor se numeste Shi-Geru. Numele de Geru s-a pstrat mii de ani. Rspndirea lui nc n zilele de azi, nu mai sufer
explica}ii suplimentare. Dnsul lupt pentru drepturile n Dieta Japonez. Domnul Geru a reusit prin justi}ia Japonez
salvarea unui ru din }inutul Ainu unde o companie dorea s fac o fabric. n tradi}ia Ainu, ca si n tradi}ia Dacilor,
rul este sfnt.
Tatl su, lupttor nfocat pentru drepturile Ainu, a trebuit s-si dea copilul la o mtus, care l-a nfiat, pentru a-
l scpa de persecu}iile administra}iei Japoneze si a-i asigura copilului nv}tura si viitorul.
Cercetrile genetice si cele bazate pe configura}ia si propor}ia sistemului osos, atest originea Ainu a samurailor.
Fiind lupttori deosebit de ndemnatici si viteji, cu un spirit de sacrificiu deosebit, zmbitori ca si dacii n fa}a mor}ii,
au fost prefera}i n cstorii cu membrii familiei mpratului Japoniei.
O NOU LOCALIZARE A KOGAIONULUI ZALMOXIAN
Prof. dr. ZENOJIE CRLIGEA
Pe urmele celor afirmat de Strabo n Geografia sa (VII, 3, 5) privind existen}a si topografia Muntelui sacru al
geto-dacilor (Kogaion-ul zalmoxian), de-a lungul timpului s-au lansat mai multe ipoteze. Dac Nicolae Densusianu,
n Dacia preistoric identifica Kogaionul zalmoxian cu Vrful Omul (Sfinxul Romanesc) din masivul Bucegi,
mai trziu, Constantin si Hadrian Daicoviciu sus}in ipoteza existen}ei acestuia pe Dealul Grdistei din Mun}ii Orstiei,
iar Constantin C. Giurscu si Dinu C. Giurscu localiza supremul sanctuar zalmoxian pe Muntele Gugu din Masivul
Retezat.
Cercetnd cu aten}ie att arheologia preistoric a Olteniei (pesterile cu inscrip}ii rupestre si urme de vie}uire), dar
mai ales topografia istoric si vestigiile geto-dacice din zon, lund, totodat, n considera}ie attea si attea referin}e
cultural-istorice exprimate de sute de ani pn azi, noi propunem o nou localizare a Kogaionului zalmoxian.
Este vorba de complexul arheologic de la Polovragi, din Cheile Olte}ului, unde exist celebra Peyter a lui
Zamolxe (ce rzbate dincolo de munte, n Ardeal), numit asa din vechime si consemnat n literatura de cltorie
a unor scriitori din secolul al XIX-lea, precum Grigore Alexandrescu (1842) si Alexandru Vlahu} (1901). Deasupra
pesterii se gsesc ruinele vechii cet}i Arcinna, trecut pe harta lui Ptolomeu, vestitul geograf al Antichit}ii, legtura
ntre pester si cetate fcndu-se printr-o galerie secret. Cercetnd zona, Nicolae Densusianu identifica aici cteva
dolmene alctuind o intins necropolpreistoric si reconstituia grafic, pornind de la fragmentul existent, n
monumentala sa lucrare, Obeliscul de la Polovragi - considerat unul din monumentele preistorice ale Daciei.
Istoricul fcea totodat referiri la locul numit Oborul Jidovilor (n.n.: Uriasilor), comparabil cu Masa Jidovilor
din Mun}ii Sebesului.
Numele geto-dacic al Polovragiului (Polo - Jraci)
atest existen}a aici a Marelui Preot, care era, totodat,
si Marele Jraci, localitate pe care cei din vechime o
considerau capiytea pgnilor, adic resedin} a
Marelui Preot, Marelui Infelept, Marelui 1mduitor.
Exist pn azi, n flora spontan local, planta
polovrag (povagr) ntrebuin}at n popor ca remediu
mpotriva bolilor (Ghenadie Enceanu Eraldica
romanilor, 1894). Planta respectiv nu numai c este
legat de numele resedin}ei Marelui Preot, dar era un fel
de panaceu n sacroterapia/taumaturgia geto-dac,
Uzitat de terapeu}ii daci, planta era un adjuvant sine qua
non al medicinei sacerdotale, un rol covrsitor avndu-l
epodele zalmoxiene si, deopotriv, regimul vegetarian
recomandat de Marele Jraci al Polovragiului.
De la sacroterapia zalmoxian (atestat n dialogul
platonician Charmides) la terapeutica isihasmului
ortodox de mai trziu este, de fapt, o continuitate perfect,
avnd n vedere c n apropierea Peterii lui Zamolxe,
39
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
la doar cteva zeci de metri, se afl vestita si semicentenara Mnstire Polovragi, cu Bolni(a ei, edificiu construit, la
rndul su, pe o veche vatr geto-dacic.
Exist, de asemenea, n aceast zon, un obicei tradi}ional a crui origine este nssi geto-dac: vestita Nedee de
la Polovragi (din vremea dacilor), }inut mai nti pe Vrful Nedeea, la cca 2111 m, la care participau geto-dacii de
pe ambele versante ale Carpa}ilor. Ca multe alte datini si credin}e, si aceast Nedee a fost preluat de crestinism,
astfel c la 20 iulie, n fiecare an, se desfsoar aici, timp de o sptmn, vestitul 1arg de Sfntul Ilie. Este iarsi
o dovad concludent cum o credin} zalmoxian s-a topit, de-a lungul a mii de ani, n lumina si semnifica}iile
multiple ale ecleziei crestine (Sfntul Ilie Tesviteanul, cel ce fulger si tun mpotriva celor neasculttori, fiind unul
din cei mai rvnitori prooroci ai Jechiului 1estament, atestat la 850 . Hr.).
Ipoteza existen}ei Kogaionului (Munjii Cpjnii) n zona Polovragilor poate fi sus}inut, asadar, de ntregul
complex arheologic preistoric yi geto-dac din zon: Petera lui Zamolxe din Cheile Olte}ului, dava de pe platoul
stncos n care s-au descoperit vestigii si inscrip}ii dacice, necropola din apropiere cu dolmenele si Obeliscul de
piatr si Oborul Jidovilor, sacroterapia zalmoxian si vechiul obicei privind vestita Nedee.
Existen}a n zon a plantei polovrag, un panaceu n fitoterapia tradi}ional, precum si legenda ce vine din
negura vremurilor potrivit creia aici, n Petera lui Zamolxe de la Polovragi, a fost capitea pganilor, ca si
toponimia istoric a Polovragiului (resedin} a Btranului Jraci / Marelui Preot) toate acestea ne ndrept}esc a
crede c Polovragiul cu renumita Peter a lui Zamolxe nu e o simpl legend, cci, dincolo de vlul care o
ascunde, pulseaz aici o realitate istoric strveche, de substrat etnic, ce reverbereaz n semnele nobile ale strvechimii
noastre zalmoxiene.
MAREA DIASPOR A GRAIULUI STRBUN
conf. Iniv. dr. Ion D. Dunreanu
Fiecare mare civiliza}ie care s-a rostuit n istorie a avut ca dimensiune si componen} definitorie un limbaj
propriu, o modalitate sine-qua-non de comunicare ntre oameni.
Potrivit unor texte strvechi, ntre mul}imea de civiliza}ii care s-au perindat de-alungul timpului, unele au disprut
ca urmare a unor mari cataclisme sau evenimente de propor}ii cosmice, care au provocat distrugerea, n cea mai
mare parte, a infrastructurii, a bazei lor materiale.
Cercetri recente, desfsurate independent, par a da seama de faptul c o marea civiliza}ie european, disprut
n urma Potopului ar fi avut drept loca}ie arealul din jurul Mrii-Negre si Balcani, areal cuprinznd si teritoriul actual
al Romniei.
Din motive lesne de n}eles, nici o cercetare arheologic nu are vreo sans serioas de a reconstitui imaginea
acestei civiliza}ii.
Exist ns abordri care au posibilitatea de a aduce dovezi cu privire la ceea ce s-a ntmplat cu oamenii acelor
timpuri, fie nainte, fie dup producerea cataclismului. Am n vedere cele spuse de Biblie, privitoare la avertizarea
celor care meritau s afle mai dinainte ceea ce urma s se ntmple spre a se salva, sau unele vestigii care indic mari
deplasri de popula}ie pe Terra n urma Potopului , pe trasee care ar putea fi reconstituite.
n sprijinul acestei ipoteze vin o sumedenie de dovezi oferite de cercetrile de antropologie si arheologie lingvistic.
Timp de 15 ani autorul acestei lucrri a ntreprins cercetri de profunzime, ob}innd date de o acurate}e care nu
las loc nici unui comentariu piezis, referitoare la disiparea n spa}iul geografic al vechii Eurasii a unei limbi originare,
comun tuturor semin}iilor care alctuiau strlucita civiliza}ie carpato-danubiano-pontico-balcanic.
n substan}a ei intim, aceasta limb pare a fi pelasgo-traco-getodaca. Fondul principal de cuvinte al acestui grai
originar se afl disipat n aproape toate limbile si dialectele europene, care cuprind att elemente pre-latine, ct si
elemente dacice. Cele mai frapante constatri privesc limbile scandinave( n special finlandeza si suedeza), dar si
irlandeza veche, germana, engleza si franceza, precum si limbi ale popula}iilor din proximitatea vie}ii naintasilor
nostri- precum slovaca si (mai tarziu) maghiara, respectiv limba romanes.
Nu mai putin frapante sunt congruen}ele lexicale dacoromano-chineze, -japoneze, -arabe si -urdu, acestea indicnd
cu o nalt probabilitate producerea cndva n trecut a celei mai mari diaspore umane.
Autorul lucrrii prezint cteva esantioane ale acestor congruen}e lingvistice, care vin n sprijinul ipotezei referitoare
la primordialitatea civiliza}iei dacice si originea pelasgo-traco-dac a limbii romne .
40
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
RITUALURI DE TMDUIRE N EVUL MEDIU CARPATIC
Dr. Elena Chijimia Armenescu
Dr. Costin Laurenjiu Chijimia
Rela}iile omului primitiv, a omului mitic, a omului tradi}ional cu Supremul, sunt men}ionate n mituri, legende,
basme si intermediate de simboluri ca purttoare a informa}iei ancestrale materializat n reprezentri de obiecte
asupra crora s-a pus amprenta sacrului. Sacrul devine astfel aproape vizibil si palpabil.
Supremul aude, vede, se nduioseaz si-si revars dragostea protejnd fiin}a expus fr aprare n fa}a monstrilor
vzu}i: grindina, vnturi dezln}uite, uragane, serpi, alte animale slbatice, mania si rutatea oamenilor, dar si a celor
nevzu}i pe care i gsim n basmele noastre populare: Muma Pdurii, Ielele, Vntoasele, Zmeii, Nefrtatele (diavolul)
etc.
n locuri considerate de ei sacre, identificate prin ceea ce azi numim clarviziune, erau organizate rnduieli,
ritualice, mplinite cu sfin}enie, pe care le ntlnim si azi n vetrele noastre folclorice.
Revenind la ritualul propriu-zis, amintim n primul rnd descntecele, care au fcut obiectul unei alte prezentri,
apoi, trecerea copilului bolnav printr-o gur de lup, schimbarea numelui, desfacerea vrjilor, a blestemelor, adic a
unor cuvinte grele purttoare de informa}ie negativ, rostite cu rutate, manie si ur, care se abat asupra unei
persoane si o tulbur, o dezorienteaz, cei apropia}i nu o mai recunosc, n sensul c nu mai seamn cu cea care a
fost, are comportamentul schimbat, bizar, ia decizii pe care altdat le-ar fi respins, etc.
TREI PLANTE MEDICINALE DIN FARMACIA SARMIZEGETUSEI
Un rol fundamental n farmacia Cogaionului l-au avut plantele. Prin medicii
militari daci de pe calea spiral-planetar ntru Samasua / Samos (,Tatl-Cer' /
,Soarele-Mos', ,Dumnezeul Cogaionului', confundat mereu de ctre istorici
cu ,omul lui Dumnezeu pe pmntul Daciei', regele-zeu-medic, Salumasua >
Salmoy > ,Zalmas' / ,Zalmoxis'), dar mai ales prin dacii-medici-militari /
rzboinici ,angaja}i' n puternicele armate antice de pe traseul civilizatoriu-
zalmoxian, renumele unor plante medicinale din Cogaion (Sarmizegetusa) s-a
propagat n mai toate ariile culturale, n primul rnd, n Eurasia. n armata
imperial-roman, imediat dup cucerirea Daciei lui Decebal, mpratul Traian a
ncadrat 50.000 de solda}i daci; realitatea pare a fi alta, dac avem n vedere
informa}iile ,de la fa}a locului', ale cronicarului medic-militar-zalmoxian, Criton,
Valah / Dacoromn din Macedonia, angajat de mprat ca ,medic personal',
care l-a nso}it n campaniile din Dacia Decebalo-Traian: Dup ce (a cucerit
si din Dacia Nord-Dunrean si dup ce) l-a nfrnt pe regele Decebal, puternicul
1raian a adus Romanilor 5.bbb.bbb livre de aur, o cantitate dubl de argint,
n afar de cupe yi lucruri de mare valoare, depyind orice prejuire, apoi
turme yi arme, yi peste 5bb.bbb de brbaji ct se poate de potriviji pentru
lupt, mpreun cu armele lor. (Fontes, I, 507). Acesta este un ,fragment'
din lucrarea lui Criton, Getica, pstrat la Ioannes Lydos (490 565), n Despre magistraturile Statului Roman (II,
28 apud Fontes, II, 493), deoarece si aceast lucrare ,a fost pierdut' (,sistematic pierdut') de secolele dinspre
noi; alte fragmente transmise din Getica lui Criton griesc si despre medicina zalmoxienilor: iar Criton, medicul
mpratului Traian, vorbeste nu numai de arta vindecrii la Geto-Daci, ci si de o ntreag re}ea de ,flori ale cmpului
si plante ale pmntului' pe care le foloseau ,tmduitorii' Marelui Preot Deceneu. (DDog, 154; v. / cf. Al, 33;
VMg, 851 sq.; PCa, 1 sqq.; MIMp, 210 sqq.). Plantele medicinale din Dacia erau cutate / apreciate n lumea greco-
roman cu mult nainte de cderea Sarmizegetusei (iulie-august 106 d. H.), cel pu}in din ,secolele lui Platon' (al V-
lea si al IV-lea . H.). Aceast realitate l-a determinat pe medicul militar din armata Imperiului Roman de pe vremea
41
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
mpratului Tiberius Drusus Claudius (41 54 d. H.), Pedanios Dioscoride, alctuind n orizontul anului 50 d. H.
lucrarea-i De materia medica (Despre mijloacele / materia de tmduire), ,n cinci cr}i', s acorde mare aten}ie
si unui numr considerabil de plante medicinale, utilizate de medicii militari daci-zalmoxieni, binen}eles, nregistrnd
si numele din limba dacic al acestor plante, limba dac din aria Cogaionului / Sarmizegetusei (Carpa}ii Meridonali
Romnia). Plantele medicinale dacice si re}etele lor tmduitoare erau foarte importante nu numai pentru Dioscoride
ca medic din armata romanic-imperial, ci si pentru ceilal}i medici-militari ce nu proveneau din Dacia; si, mai nti,
erau deosebit de valoroase pentru men}inerea snt}ii armatei, a capacit}ii ei de lupt. Dup aproape dou mii de ani
de la scrierea lucrrii lui Pedanios Dioscoride, De materia medica, ncurajeaz zmbetul eforturile unor lingvisti /
istorici (din secolul trecut si din cel prezent) afla}i ,n solda recentelor' imperii, ndeosebi ale istoricilor / lingvistilor
,stalinisti', care pun la ndoial valoarea documentar a acestui ,dic}ionar de plante medicinale dacice / valahice
(arhaic-dacoromnesti)' spre a nu se releva si astfel adevrul c poporul Pelasgo-Thraco-Dacilor / Valahilor
(Dacoromnilor / Romnilor), cel cu ytiinja de a se face nemuritor are acumulat o experien} social / istoric de
o impresionant vechime, de peste zece milenii: .cele mai multe sunt apelative pentru plante medicinale insignifiante,
a cror determinare botanic nu este totdeauna sigur. (W. Tomaschek, Viena, 1893 TDaTh, II, 24; cf. RLtr,
44); ,savantul vienez' din Imperiul Austro-Ungar considera c medicul militar imperial-romanic, Dioscoride, autorul
lucrrii De materia medica, apreciat nu numai n antichitate, ci foarte cutat n tot evul mediu pn la nceputul
epocii moderne (Fontes, I, 381), se ocupa de ,plante medicinale nesemnificative' ca si cum sntatea unei armate ar
fi fost fr vreo importan} n vreun imperiu; din cele 40 de nume dace care apar n listele de sinonime ale lui
Dioscoride, 8 (adic 20?) sunt latine (.), 5 (12,5?) sunt grecesti (.) si 27 (67,5?) sunt daco-thrace (.); listele lui
Pseudo-Apuleius au 32 de apelative dace, din care 9 sunt latine (.), 8 grecesti (.) si 15 daco-thrace (.); astfel,
n intervalul de timp dintre alctuirea listelor lui Dioscoride si ale lui Pseudo-Apuleius, numrul plantelor daco-thrace
a sczut de la 27 la 15; n acest fapt pare a se oglindi procesul dezna}ionalizrii Dacilor, respectiv a Thracilor. (D.
Decev / Detschew, Sofia, 1929; republicat la Viena, n 1957 DDPfl, 47 sq.; cf. DthS, 566 sqq.; RLtr, 46); I. I.
Russu consider n fa}a ,statisticii lui Decev', ,interesant si instructiv' c indiferent de procentajul numelor
de plante ce pot fi considerate cu siguran} ca dace (apar}innd limbii traco-dace), sigur este c ele trebuie s derive
de la popula}ia dacic din nordul Dunrii (Dacia provincie roman ntre anii 106 si 271), din al crei lexic cotidian
trebuie s fi fcut parte (RLtr, 46 ,Dacia provincie roman' partea Daciei lui Decebal cucerit de mpratul
Traian); Decev dorea s credem c medicul militar Dioscoride (atunci cnd fcea precizrile, n De materia medica,
c plantele aya se numesc n limba dacic, ,n limba Dacilor' / ,la Daci', de unde puteau fi procurate ,numai sub
numele respectiv', subliniind n multe cazuri si ,varietatea', c alt ra}iune nu aveau men}ionrile numelor respective,
precizri nuan}ate, pn la relevarea paronimiei / sinonimiei, absolut necesare n aprovizionarea cu plante-
,medicamente' din aria Daciei cogaionice, pentru armata imperial-roman), nu cunostea nici limba-i ,matern',
elina / greaca-veche, si nici pe ,cea patern', limba latin (ambele limbi sacre / oficiale n Imperiul Roman), spre a
face deosebirea dintre numele grecesti / latinesti si cele dacice.
CETATEA GETIC DE LA CSCIOARELE, JUD. CLRAI
Dr. Done Serbnescu
Comuna Cscioarele este situat pe terasa nalt a Dunrii, la 55 km sud de Bucuresti si 16 km de municipiul
Olteni}a. Localitatea este cunoscut n literatura arheologic mai ales prin cercetrile fcute n tell-ul neolitic de pe
Ostrovel efectuate de regretatul savant Vladimir Dumitrescu si colaboratorii si.
Cetatea geto-dacic, care face obiectul comunicrii noastre, a fost descoperit n ultimul deceniu al secolului al XX-
lea n punctul numit de localnici ,D-aia parte, care se afl situat pe malul de est al lacului Ctlui, vizavi de comuna
Cscioarele si la 100 m nord-vest de tell-ul de pe Ostrovel.
Cercetrile din punctul ,D-aia parte au nceput n anul 1963, prin mici sondaje anuale efectuate de regretatul Barbu
Ionescu. Deoarece cercetrile efectuate urmreau n primul rnd vestigiile neolitice, fortifica}ia din epoca geto-dacic
nu a fost observat. Imediat dup anul 1990 situl arheologic de la ,D-aia parte, ca si alte situri arheologice din
apropiere, au fost agresate de localnicii care doreau s intre n posesia acestor terenuri bune pentru plantarea vi}ei de vie.
Pentru a salva situl arheologic de la o distrugere iminent, Muzeul Civiliza}iei Gumelni}a din Olteni}a a nceput cercetarea
n toamna anului 1991. Pn n anul 1996 cercetrile s-au desfsurat prin campanii anuale, iar dup o ntrerupere, au
42
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
fost reluate n anul 2001 de V. Srbu si P. Damian, iar n anul 2004
de semnatarul acestor rnduri.
n sec}iunile trasate n timpul cercetrilor arheologice, s-a
constatat c ptura arheologic de pe botul de teras de la ,D-aia
parte are o grosime de peste 4 m. La baza depunerilor arheologice
se afl un strat de cultur apar}innd civiliza}iei Dudesti, suprapus
de trei nivele de cultur apar}innd civiliza}iei Boian si fazei de tranzi}ie
de la civiliza}ia Boian la Gumelni}a. Stratul de cultur Latcne, care
suprapune straturile de cultur amintite mai sus are o grosime
cuprins ntre 0,50 1,20 m si este format din trei nivele de locuire
din epoca getic timpurie. n timpul cercetrilor efectuate pn acum
au fost cercetate 13 locuin}e de suprafa} si un bordei prevzut cu
vatr si cuptor. Sistemul de fortifica}ii al cet}ii geto-dacice de la
Cscioarele -,D-aia parte prin complexitatea si ineditul su prezint un interes deosebit. n perioada getic, n prima
jumtate a secolului al IV-lea d.Hr., promontoriul pe care se afl asezarea a fost separat de restul terasei, n partea de
nord si est, printr-un san} n form de arc. n partea de sud si vest, asezarea este nconjurat de apele lacului Ctlui.
Succesiv, n timp, cetatea avut trei sisteme de fortifica}ii. n prima faz, fortifica}ia cet}ii a constat dintr-un san} adnc
de peste 6 m si lat de 30 m. Pe marginea san}ului, n interior san}ul era dublat de o palisad de lemn (un zid de lemn si
pmnt), lat de 3,20 m si nalt de circa 6 m.
Deoarece n urma unui atac vrjmas palisada a fost incendiat, ea a fost nlocuit cu un zid format din paramente din
crmizi uscate la soare cu emplecton din lut btut amestecat cu pietre. n faza a treia de existen} a cet}ii, care se
dateaz la sfrsitul secolului al IV-lea si nceputul secolului al III-lea, fortifica}ia din crmizi uscate la soare a fost
nlocuit cu un zid de piatr, lat de 1,20 3 m. Zidul avea numai un parament, cel exterior, construit din piatr sumar
fasonat de dimensiuni diferite. Al doilea parament, cel dinspre interior, l constituia taluzul vertical spat n panta
promontoriului, iar n unele locuri chiar resturile zidului de crmizi nearse, acolo unde se mai pstrau. Emplectonul
zidului de piatr era format din pietre de calcar si de ru, de dimensiuni mai mici, legate ntre ele cu lut btut. Piatra de
calcar folosit la fortifica}ie, deoarece lipseste n zon, a fost adus de la sud de Dunre, dovad c dinastul get care a
ridicat cetatea de la Cscioarele si ntindea autoritatea si la sud de Dunre. Cel pu}in 14 asezri getice din Lunca Dunrii
si Valea Zboiului gravitau n jurul cet}ii, care avea atribu}ii militare, economice si administrative.
Cetatea getic de la Cscioarele si ncepe existen}a n al doilea sfert al secolului al IV-lea a. Chr. si dureaz pn la
jumtatea secolului al III-lea d.Hr. n decursul existen}ei ei, cetatea a nfruntat atacurile sci}ilor condusi de Ateas, ct si
ale armatelor greco-macedonene. Cetatea a jucat un rol important n timpul conflictului cu regele Macedoniei Lisimach,
ale crui armate au trecut Dunrea n mod repetat. Deoarece majoritatea cercettorilor sunt de acord c Tara lui
Dromichete se afla pe cursul inferior al rului Arges, este foarte verosimil ca mult cutata cetate Helis s fi existat chiar
la Cscioarele. Dac unora dintre cercettori li se pare exagerat aceast localizare, trebuie totusi s admit c
cetatea getic de la Cscioarele -,D-aia parte este una din importantele fortifica}ii ale ge}ilor nord - dunreni.
KOGAION / KOGAIONON-UL RODNEAN (NORDIC)
PELASGICITATEA I STRUCTURA MULTIKOGAIONIC A
CARPAILOR PRIMORDIALI / MUNII RODNEI (MR)
STUDIU DE CAZ HIDRO-ORO-TOPO-ANTROPONIMIC
Dr. Jaler Scridonesi-Clin, Iniversitatea Bucureyti
Memoriei Zalmoxis-ului Intrupat Nicolae Densuianu i urmailor si: preot Dumitru Blaa, istoric
Augustin Deac, arhitect Silvia Pun
Prin Carpa}ii primordiali n}elegem Carpa}ii Daciei>, inclusiv burebistanii Carpa}i Pdurosi. Pelasgicitatea
ca atribut al Mun}ilor RODNEI (MR) ni se impune indirect si par}ial prin 'Dacia Preistoric (1913), cum argumenteaz
(1) ? (7). Par}ial, deoarece orografia (studiul formelor de relief) si oiconimia (studiul numelor si locuirii) corelate prin
43
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cercetarea lingvistic hidro-oro-topo-antroponimic i va dovedi si mai pelasgici. Investignd mul}imea TELCI,
RODNA, NSUD, paraclu, din zona MR, prin prisma mitologiei zeilor ante-olimpieni (mitologia pelasg), MR ne
vor oferi un sir de surprize hidro-oro-topo-antroponimice, ntre care prezen}a CURETILOR, ceilal}i maestri n
topirea si lucrarea metalelor, lng exploatrile miniere antice de la RODNA (active si azi), n subzona CURATEL
|culme/munte, vf. (1520m.), sa ,pru] n E/SE-ul MR, TELCHINII aflndu-se n partea diametral opus V/SE
subzona TELCI TELCIsor. Cum CURETII 'erau divinit}i arhaice, precednd nasterea lui Zeus, fiind nascuti de
GAIA (Hemberg, 1956, p. 24), i vom afla si n subzona GAJA/GAIA |munte, cldare, culme, Dosu (1859 m.), sa,
vf.(1847 m.), pru afl. al SOMES, pru afl. al BILA] vecin cu zona CURATEL. Tot de GAIA, erau nscu}i si
CABIRII (de la tatl URAN), n acelasi perimetru, conservndu-se elemente ale mitologiei pelasge a CABIRI (CEI
MARI)-lor 'grup de patru divinit}i arhaice, pelasge |(Ax)IEROS, (Axio)KERSA, (Axio)KERSOS si KASMILOS].
descoperitorii metalelor si zeit}i artizane (turntori, topitori, fierari,). dar si personificri ale for}elor telurice si
naturale ('Grande Encyclopedie, t. 9, 1899, p. 606) prin subzona COBSEL/ CBSEL (subtitu}ie A/O ca n
Dacia/Docia) |culme/munte, vf.(1835 m), pru, vale, exploatri miniere de azi], ntre CBSEL si GAJA, aflndu-
se subzona HAROS/HIROS (culme/munte vf. (1654 m.)), relicvndu-l pe (Ax) IEROS, dar si pe Cavalerul Trac
(HEROS/HIEROS). O subzon CABA (toponim, hidronim, izvor mineral) exist ntre localit}ile MAIERU si CORMAIA
paleolitic (apar}innd de SNGEORZ/ Sf. GHEORGHE ocultantul crestin al lui ZALMOXIS), CABA maierean
conservnd CAUTES numele dadoforului din Cultul Soarelui (Mithra), cel ce anun} rsritul Soarelui cu tor}a
flacra sus>. Porecla CAUTES o poarta neamul ISIP alta relicv pelasg de la AESIP/ AESIPOS tatl adoptiv
al Gemenilor Divini/ Zalmolxieni APOL si ARTEMIS, Zei}a avnd un 'descendent antroponimic local ARTENE, iar
din pozi}ia CAUTES-ilor, maierenii constatnd cel dinti rsritul de soare al zilei. Al doilea si al treilea CABIR,
eliminnd adresarea (Axio), ne furnizeaz KERSA si KERSOS (fem. si masc.), ambele dnd relicva pelasg GERSA
(ru, vale, localit}i), cu KERS CER - CERUS confirmat pelasgo-galic prin rul si }inutul GERS, existente, si azi,
n Fran}a. Numele KASMILOS al celui de-al patrulea CABIR l vom rescrie CAS MILOS, astfel primind n}eles
fundamental, existen}ial, ntr-o zon n care pstoritul asigur existen}a omului, din timpuri imemoriale. 'CABIRII
figureaz n religia pelasg din care a iesit antropomorfismul homeric, si ca genii ale focului terestru. EI comunicau
VINULUI flacra focului (ib. 'Grande., p. 606-610 ), prezen}a lor ante-istoric n MR explicndu-se prin
excep}ionala mul}ime de hidro-oro-toponime cu VIN: Valea VINULUI (sat al c. Rodna, pr. afl. al Izv. Bilor, pr. afl.
al Cormaiei, pr. afl. al Rebrei n PARVA vedic), Lunca VINULUI (vechi nume al Parvei), Vf. /Dl. VINULUI (1028
m) la V de Parva, Dl. VIN (1011 m ) la N de GERSA II, Piciorul VINULUI la S de TELCI, pr. VINISORUL afl. al
Prului Repede (afl. al VISEU-lui) n BORSA, la SE de ea.
CHALYBII sunt atesta}i n MR, peste tot unde se mai pronun}, construieste, ori foloseste COLIBA.
Alturnd la RODNA (cetate dacic RUIDAVA, apoi top. RUDANA, RODANA, ROCNA, ROGNA) NSUD-ul
(vezi pelasgicul african NASAUDUM), rezult noi confirmri. metalurgice pentru MR, de ast dat, telchinice, prin
activitatea arheologic fluviatil a VII CASELOR (capricioas ca n 1422), care a umplut vatra localit}ii cu zguri
metalice (resturi ale prelucrrii metalelor), aduse din amonte de la circa 10 km S de TELCI, astfel confirmndu-l pe
Densusianu (ib. XCVI), chiar dac nimeni n-a pus, nc, problema cercetrii provenien}ei acestor zguri. Confirmarea
arheologic a pelasgicit}ii NSUD-ului, n afara numelui, se dovedeste arheologic, prin prezen}a n VALEA
CASELOR a unei asezri neolitice (inclusiv ceramic), continuat n epoca bronzului |unelte, sarcofage de gresie -
la nivel de necropol (Nsud, avnd etimologie de la funerara nslie)], apoi n epoca fierului, si prin descoperirea
de monede de tip tetradrahm macedonean (din sec. lui Alexandru cel Mare MARE nchintor la si aprtor de
CABIRI), respectiv prin dovezi paleolitice, n zona imediat vecin, la REBrisoara (cu GERSE-le sale si cu rul
GERSA) si la REBRA (cu REB, din BuREBista, atestat n scris pe ceramic, n La Tcne-ul dacic de BURIDAVA/
Ocni}a sec. 3 .Hr.).
KOGAION/ KOGAIONON-ul si structura multikogaionic a Mun}ilor RODNEI (MR) ncepe cu NCEPUTUL,
adic cu Muntele CRUCEA CHEU-lui |din spatele pelasgului Muncel (1625m.) ] INIMA/ NUCLEUL lingvistic al
acestei structuri/ structurri, deoarece rdcina indo-europeanp (IE, Pokorny, 1959) KEU, de la care derivp KOGAION
(Vinereanu, 2001), semnificp a se nl}a/a se ridica (ncovoindu-se/ curbndu-se)> , precum o fac cciula, cpi}a,
cp}(na), ciuca, cioaca (Moldoveanului, 2543 m.) etc., toate provenind etimologic din KEU, alte n}elesuri primare
ale acestuia fiind a (se) ncovoia/a fi curbat, ridictur, curbur, concavitate, cavitate>.
Sintetiznd strabonian (STRABON, 64/63 i.Hr. 23/26 d.Hr.) KOGAION/KOGAIONON-ul, ca o structur
functional religios, la daci, prin elementele sacre/sfinte: munte, ru/pru, pester/grot, loc de adunare/ nchinare/
celebrare,, se constat c ncercrile de localizare a KOGAION/KOGAIONON-ului, de-a lungul vremii, au reusit o
surprinztoare si nesperat, de aceea neremarcat/neglijat/ocultat, rezultant: Cultual, Carpa}ii Daciei aveau o
44
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
structurare multikogaionic, cu un KOGAION SUPREM KOGAIONON-ul |muntele Godeanu (1656 m) cu
promontoriul multiterasat al SARMIZEGETUSEI REGIA si cu celelalte artefacte rspndite n podisul dacic>> al
masivului SUREAN], care, sacerdotal, }inea sub ascultare religioas mul}imea de KOGAION/ KOGAIOANE, rspndite
pe ntreaga arie carpatic (a foarte numeroaselor neamuri de pelasgo-daco-ge}i)>, model ce s-a propagat si n
crestinism.
SIMBOLURI MEGALITICE: KOGAION, DOCHIA I MERU
Camelia 1RIPON
n decursul timpului, odat cu evolu}ia stiin}elor, cercetarea trecutului a nceput s se fac prin studii interdisciplinare
si transdisciplinare. Astfel, dup ce n 1759 J. D. Michaelis a definit limba ca o arhiv, iar William Jones n 1786
afirma afinit}ile lingvistice dintre sanscrit, greac si latin, europenii vor dezvolta ideea de paleontologie lingvistic.
Nicolae Densusianu n Dacia Preistoric mbin datele istorice cu tradi}ia si n}elesurile profunde a unor nume,
toponime si hidronime - ca pr}i ale unui ntreg care formeaz istoria noastr si a planetei Pmnt.
Rudolf Steiner a afirmat c ,Civiliza}ia Megalitic si Cultul Druizilor au pornit de la Marea Neagr. Descoperirile
arheologice confirm existen}a unor simboluri megalitice cercetate n anii 60` de Daniel Ruzo n Romnia, dar si n
alte zone ale Europei sau ale Americii de Sud. Tradi}ia si limba ne pot ajuta la n}elegerea acestor monumente
megalitice (uneori doar pietre) si n acelasi timp la ,delimitarea n timp si spa}iu a oamenilor care au fost purttorii
acestei civiliza}ii. ntre Baba Dochia (cuvintele bau-bau care sunt folosite pentru a-i speria pe cei mici) si civiliza}ia
predinastic egiptean exist o legtur profund si mult mai veche dect ne nchipuim. Tot asa se poate vorbi despre
Kogaion si Muntele Meru din Mahabharata.
Dac noi nu putem vorbi, vorbesc pietrele, spunea un clugr de la Putna. Alturi de ele si figurinele de lut din
mileniul VI Hr. ne vorbesc despre un cult strvechi. Ecoul lor se regseste azi n figurinele modelate din aluat dospit
de 'Sim(i, pe 9 martie, numite bradosi. Peste ele s-au suprapus 'cei 40 de mucenici, sacrifica}i pe 8 martie, dar
srbtori}i a doua zi pentru uitarea tradi}iilor strmosesti, precrestine. Asa cum acum sunt dou sptmni naintea
intrrii n Post, tot asa de la Dragobete pn la Baba Dochia (ntre 24 februarie - 9 martie) sunt 14 zile. Mai mult,
exist o paralel ntre aceasta si perioada de la Crciun la Boboteaz, cci ambele se ncheie cu imaginea gerului care
'crap pietrele pe 6 ianuarie sau transform n piatr pe Baba Dochia, pe 9 martie. Dac 'ne cufundm n marele
vis al lingvistilor, dup afirma}ia lui Maurice Olender, care este paleontologia lingvistic vom fi uimi}i. Vom descoperi
n Egiptul antic, unde dup spusele lui Edgar Cayce 'Ra-Ta yi tribul su din Carpa(i au construit Marea piramid
c sufletului i se spunea BA. Imaginea lui Ba era o barz pn n mileniul II, dinastia a XVIII-a, cnd apare sub
form de pasre cu cap de om. Sufletul cltorea n barc alturi de zeul Ra. Poate nu ntmpltor la sumerieni zeul
soare era Babar. Apropiindu-ne de India Vedic vom descoperi cuvinte cu aceeasi rdcin Ba: Balaputere,
Bahayaeternitate si Bhavaexisten}. Deci am putea spune c Baba este puterea sufletului a crui existen(
este etern.
Da, aproape eterne sunt toate stncile cu numele de Bab sau Babele presrate pe crestele mun}ilor, precum
Ceahlu sau Bucegi, dar si ca stnci solitare. Toate ne amintesc de preistoria noastr, de civiliza(ia Megalitic,
despre care Rudolf Steiner spunea c pleac de la Marea Neagr. Deci a considera c 'bab vine din slav, ca
femeie btrn, si din turc, pentru dispozitivul (precum o stnc) de legat vasele pe chei, este ridicol. Dar naviga}ie
se face de mii si mii de ani, nu numai din secolul XIV, cnd au aprut turcii.
Legtura cu legendele antice se poate face prin piatra Leto (grindul Letea) - mama lui Apollo, din care se trage
tribul dac al Apulilor, prin pmntul egiptean sau lutul ebraic, crora li s-a insuflat via} de ctre divinitatea creatoare.
Baba Dochia, cu bastionul ei Cap-a-dochia, reprezint mpietrirea sau imortalizarea n stnc a sufletului de }ar,
a mamei pmnt, Gaia, Geea sau Terra. Alturarea lui 'Ba din Baba, de Dochia, ne duce la un alt termen sanscrit
- Daksha, energia creatoare a universului. Deci Baba Dochia ar putea fi sufletul crea(iei sau al primverii,
care moare odat cu iarna pentru a renaste sub forma bobului de gru 'ocultat prin semnare si renviat sub cldura
primverii. De asemenea nu sunt de neglijat toate procesele de mpietrire din mitologia greac si din basmele noastre,
n care privirea, fie a Meduzei, fie a zmeoaicei transform n piatr. Un eveniment asemntor este prezentat de
Biblie, la distrugerea Sodomei si Gomorei. Nu este poate ntmpltor c piatra (cremene) folosit pentru aprinderea
focului a dat si expresia 'a ncremenit de durere. Legenda Niobei, rivala autohtonei Leto (ce a dat n nord numele
}rilor Letonoia si Lituania) ne descrie procesul invers; uciderea celor 14 copii o ndurereaz asa de tare nct cere s
45
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
fie transformat n stnc... Iat cum piatra prinde via} prin Leto, iar via}a se pietrific prin Niobe. Tot asa, poate si
lumea noastr oscileaz ntre trupul animat de suflet si sufletul eliberat din trupul... de lut.
Forma evoluat a originii omului din lutul modelat de Dumnezeu este reprezentat de numele sacru Kogaion. El
poart dubla amprent a originii din pmnt, dar n acelasi timp locul n care s-au refugiat supravie}uitorii cataclismelor
cunoscute sub denumirea de Potop. Astfel Ko-gai-on se defineste ca originea, coca sau coconul (copil, dar si aluat
plmdit) zmislit sau plmdit din Gaia de ctre On sau Unu. On apare n Biblie ca zeu la egipteni si care n
multe limbi europene are sensul de unu. n procesul evolu}iei spirituale budiste emana}iile divine sunt denumite
prin Kon-go-kai si sunt traduse prin ,elemente de diamant. Astfel se ntresc spusele unor autori precum W.
Raymond Drake si Edgar Cayce care afirm c n trecutul ndeprtat a existat o civiliza}ie pe care o identific cu cea
a legendarei Atlantide, care se nchinau lui Unu sau On. Pe legendarul munte sacru Meru al arienilor, s-a nscut si
Krishna, ntr-o poian - din fecioara Devaki. Desi sunt denumiri vechi de peste 5.000 de ani ele se regsesc n
toponimele romnesti precum Poiana Mrului (trei denumiri n apropiere de mun}ii Retezat, Bucegi sau Raru - tot
attea zone cu rezonan} sacr, n care Vrful Omu si Sfinxul sunt dominante). Deva este o cetate construit pe
ruinele unei dave. Hidronimele precum Criyul alb, Criyul negru sau Criyul repede amintesc de Krishna.
Acestea nu sunt simple ntmplri; ele au fost subliniate si de grecii antici care i-au numit pe strmosii nostri ge(i
(de la Mama Pmnt - Gaia). Mun}ii nostri poart sacralitatea acelor vremuri ndeprtate, prin nume precum Scaunul
Domnului n Mun}ii Climani (apropiat zei}ei Kali, dar si Kali Yuga - vrsta ntunecat sau de fier, din zilele noastre),
Caraiman (Omul- negru), Piatra Craiului si Peleaga.
Memoria colectiv (din mituri, toponime etc.) si arheologia lingvistic ofer posibilitatea de a cunoaste un trecut
strlucitor si ne d sansa de a ne implica activ ntr-un prezent pe msur - care s se ridice la acea strlucire de alt
dat. Asa cum a spus Nostradamus |5], Mesopotamia Europei a fost si va fi strlucitoare.
CNTARE LIMBII I RII DACILOR
Jasile I. Bunea
preedintele Fundafiei Nafionale de Cultur i 1radifie Popular
Faptul c l-am cunoscut pe autor nu este ceva deosebit, dar amnuntul c l-am secondat la scrierea cr}ii de fa},
este totusi un aspect destul de important.
Preocupat de cercetarea cuvintelor dacice si a pstrarii lor n limba actual vorbit si scris, mi-a atras aten}ia
asupra scriiturilor sale, n care nc de la acea vreme credeam.
Autorul porneste simplu de la o expresie popular- religioas:si acum si pururea si-n vecii vecilor - unde
PURUREA, cuvnt existent de mai bine de doua milenii, joac rolul esen}ial n istoria neamului romnesc, o preamrire
a limbii lui Burebista si alor si de acum 2050 de ani, strict legat de permanen}a pamntului romnesc, acel dintotdeauna
al existen}ei noastre pe aceste meleaguri, eternitatea vetrei geto-dace.
Cartea lui George Marinescu-Dinizvor, intitulat 'PURUREA, se vrea o realizare poetic a unei cntari situat
ntre od si psalm, ntre poem si epopee, ntre balad si gest, bazat pe multe cuvinte de presupus origine dac, se
doreste si a reusit s fie deci, un imn al cuvintelor strmosesti, al protosimbolurilor de comunicare verbal, transmise
din tat n fiu, din mam n fiic, din genera}ie in genera}ie.
Folosirea unui grup de 100 cuvinte dace ntr-un poem de baz, matricea cr}ii, construit pe un dublu stih
alexandrin, n caden} amfibrah, cu rim pe presupusele cuvinte dace si cu reluarea acestora si folosirea lor n
poemul mama n cnturi scurte, pe hemistih alexandrin folosind monorimele, care uneori se repet, ca un ecou,
d cuvntului dac o rezonan} franc, a ceea ce a fost si este acest cuvnt.
Notificrile fcute de exege}i ai cr}ii pe care o comentez si analizez din punctul meu de vedere, ca Academicianul
Serban Cioculescu care spunea: Cartea este un act de pietate lirico-epic cu prilejul unei mari aniversari: 2050 de
ani de la unitatea statului geto-dac, sub Burebista sau a Prof. Univ.Ion Rotaru care spunea atunci c: cele 86 de
poeme cuprinse in volumul Pururea, constituie nu numai o performan} literar ci si un act de mare curaj din
partea autorului, care este un mesager al proto-prin}ilor nostri Daci, carte care valorific valen}ele de expresivitate
ale celor 100 de cuvinte de substrat prelatin, ntr-o arhitectur simfonic de mare vibra}ie liric., aspecte de la care
eu am pornit in a reevalua lucrarea, cartea lui George Dinizvor.
Dup poemul mama autorul vine n capitolul 'Caierul si ni-l invoca pe Zamolxis n Dacia Rediviva n 11
46
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Cnturi. Apoi trece cu nonsalan} si cu o miestrie literar deosebit, la capitolul Mugurele n alte cnturi, face un
expozeu liric despre Burebista si ai si, ca n capitolul Brndusa s evoce cu miestrie: strmoaya,urmat de
capitolul Cciula, care invocstrmoyul.
Autorul vine s ne propun n continuare alte capitole cum ar fi: Ciobanul, unde face o a treia evocare a unui
reazm n istorie, continu cu capitolul: Nprca, unde evoc infiltrrile sau nvlirile strine, care au rvnit nca de
atunci la spa}iul nostru dac si etern.
Un capitol demn de remarcat este si:Vatra, unde autorul face o a cincea evocare a neamului si poporului nostru,
de la permanen} la nemurire.
Cum putea poetulGeorge Dinizvor s-si ncheie cartea, dect cu un capitol de marc intitulat: Ghioaga, unde
ntr-o versifica}ie de excep}ie ne prezintdeznodmntul ca pe o apoteoz. Din nefericire pentru noi cei de astzi,
apoteotica sa corespunde pe deplin cu realit}ile crora acest vestit popor dac a trebuit sa le fac fa} de-alungul
istoriei.
Vorbind despre discursul poetului, nu pot sa nu amintesc c acesta, folosind acolo unde a fost posibil tezaurul
linvistic dac, a ales cuvintele cu rima cea mai bogata cum ar fi: pnz-rnz; groap-grap; mugure-strugure;
gata-beregata etc., spre o mai lucid exprimare poetic sau pur si simplu pentru ncheierea discursului la tema
respectiv.
Autorul pentru a imprima o anumit prestan} cnturilor invocate, se foloseste de ritmul amfibrahic, n sistem
tetrapodic, care imprim astfel ritmului alexandrin o caden} si o muzicalitate particular, cu o construc}ie special.
Asemenea particularit}i literare, pentru o mai elocvent exprimare poetic mai rar intalnit, au mai folosit si poe}ii
na}ionali: Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, George Cosbuc si chiar Nicolae Labis.
Cnturile poetului aduc o preamrire (imn, psalm) sugerat de fiecare din cele 86 de cuvinte de presupus
origine dac, ce au un corp rapsodic indisolubil legat ca fond de poemul mama de poemul de baz, asijderea
clostii, unde cnturile joac rolul de pui si au o structur prozodic oarecum diferit, deci proprie.
Strofele, al caror numr de rnduri variaz de la 4 la 26, n functie de mesajul transmis, sunt pn la urm n genul
epopeilor antice, care ne-aduc aminte de Eminescu, Cosbuc si Alcsandri, cu cnturile lor btrnesti pstratoare de
tradi}ie, fie ea si oral.
Ce este iar demn de remarcat, particularitatea celor 86 de cnturi, care sunt compuse n monorim, tocmai
pentru a fi posibil o accentuare mai particular si mai flexibil, n raport cu rima merechiat Deci se urmese
efectul imediat n aten}ia auditorului cand ele ar fi recitate, sau a cititorului n mod special, cand el lectureaz cartea.
Desigur alte detalii vor fi prezentate n lucrarea destinat Congresului, dar nu voi ncheia rezumatul fr s
precizez c autorul GeorgeDinizvor, iubitor de trecut, origini si istorie adevarat, o invoc numai pe muza Clio,
muza istoriei si a legendelor, care nici pe departe nu vine n conflict de interese cu Euterpe, patroana muzicii, cu
Calliope, muza elocin}ei si a poeziei eroice, sau chiar cu Eratosi Polimnia, muzele elegiei sau poeziei lirice.
Acest demers a fost desigur deliberat folosit de ctre autor, tocmai pentru a putea realiza si puncta lumea dac la
care se refer, acea lume a mirificului lingvistic, greu nc de ptruns pe baza celor ce le stim astzi.
FIGURI DE DACI LA LOUVRE
Prof. drd. Catalina Lupu
Seprotec, Barcelona
Prezenta lucrare a fost elaborat cu scopul de a aduce o dovad n plus despre originea comun a locuitorilor
cet}ii Ilionului si a triburilor vechii Dacii, triburi ce fceau parte din ramura nordic a Tracilor. Aceste semin}ii si
trgeau seva din neamul cel mare si vechi al Pelasgilor.
Pe lng izvoarele scrise, v aduc n aten}ie o pies gsit la muzeul Louvre, n sala Mozaicului roman: un
basorelief ce poart sculptate figuri de... Daci. Este vorba despre partea principal a unui sarcofag din marmur ce
a fost datat ca apar}innd anilor 190-200 d.H. (gsim aceast indica}ie pe plcu}a explicativ ce nso}este exponatul
amintit). Provenien}a este necunoscut.
Basorelieful nf}iseaz o scen inspirat din Iliada lui Homer si anume cntul al XXIV-lea al epopeii: rscumprarea
corpului nensufle}it al lui Hector, fiul regelui Troiei, Priam, ucis n rzboi de ctre Achile. Se pot observa trei
tablouri, de la stnga la dreapta, ambasada lui Priam la Achile, restituirea corpului lui Hector si ntoarcerea la Troia n
prezen}a Andromaci, so}ia sa si a micu}ului Astyanax, fiul su.
47
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Ceea ce atrage aten}ia n mod deosebit sunt vesmintele purtate de ctre regele Priam si ntregul su cortegiu.
Putem observa mantiile purtate de ctre troieni, cmsile lungi, pantalonii strnsi pe picior, dar mai ales cciulile de
pe cap. Regele poart cciul dacic (vezi celelalte statui de conductori daci) si putem observa de asemenea suvi}ele
de aur cu care nobilii daci si legau prul, dup cum aflm din scrierile autorilor antici. Cei care alctuiesc ambasada
sunt acoperi}i cu acele glugi de 1arabostes (vezi statuia unui Tarabostes de la Muzeul Na}ional de la Roma). Pe acest
sarcofag mai apar doi brba}i ce duc pe bra}e corpul lui Hector. Acestia fac parte din casta Comatilor, a treia cast,
a oamenilor de rnd, cei care nu purtau cciuli. n ultimul tablou l avem nf}isat pe micu}ul Astyanax (sau
Scamandrios, dup cum apare numit de ctre tatl su, Hector, n Iliada), purtnd aceeasi cciul dacic.
Aceste detalii vestimentare (si nu numai ele) ridic dou supozi}ii plauzibile: troienii si dacii fceau parte din
aceeasi gint, sau autorul acestei piese s-a inspirat dup Columna lui Traian ori dup statuile cu reprezentri de daci.
Dar si n cazul celei de-a doua ipoteze se impune ntrebarea: de ce s-ar fi ales tocmai modelul dacic?
ncercrile de a rspunde la aceste ntrebri si eventualele concluzii sunt prezentate n lucrarea integral.
DATE DESPRE COMERUL I INDUSTRIA
DIN DACIA PREROMAN
Aurelian GOGILESCI
Luana 1EODORESCI, Jalentin MNDRIJII, Jladimir GISIC
Autorii fac cteva considera}ii referitoare la via}a economic din Dacia Preroman si schimburile comerciale,
care au avut loc n acea perioad a istoriei Daciei. Dup cum sugereaz NICOLAE IORGA n magistrala lucrare
,Scrieri Economice (publicat ntr-o edi}ie exhaustiv stiin}ific de ctre doamna prof. univ. Dr. Georgeta Penelea)
produc}ia economic n Dacia Preroman ajunsese la un nivel care depsea nivelul de subsisten} si permitea si
schimburi economice, nc de pe vremea Agatrsilor si care au crescut dup organizarea Regatului lui Burebista,
astfel nct pe de o parte se fcea aprovizionarea din teritoriile limitrofe lor, a coloniilor eline pontice, ndeosebi cu
gru si mei (si n pofida interdic}iei cultivrii vi}ei-de-vie n Dacia Preroman si cu vin existnd si amfore ceramice
cu aceast utilizare, autohtone sau importate). Desigur si aurul constituia o ofert dacic, pe care apoi cucerirea
roman a transformat-o din ofert, n prad, avnd ca surs un minerit activ, pe de alt parte unele produse erau
exportate si n Moesia, asadar n aria transdanubian. Dup cum arat Ion Hora}iu Crisan anumite descoperiri
numismatice din perioada Preroman ndrept}esc supozi}ia c schimburile comerciale preromane nu s-au rezumat
la troc. n perioada succeselor militare asupra romanilor (ob}inute naintea cuceririi Daciei de ctre Traian) de ctre
daci si pactului defavorabil Imperiului, n vigoare n perioada domniilor mpra}ilor Domi}ian si Nerva a func}ionat un
sistem de ajutorare tehnico-economic unilateral favorabil dacilor, ceea ce alturi de ispita de a stpni sursele de
metale pre}ioase si alte bog}ii ale Daciei a dus la rzboiul de cucerire a Daciei ntreprins de ctre Traian, rzboi
grbit si de incursiunile dacilor la sud de Dunre. Oricum ,Aleea Jacta Fuit nc cu mult nainte, cnd Iuliu Cezar
decisese deja declansarea cuceririi Daciei. Ar fi publicat oare si Cezar un ,De Bello Dacico, care s aib un destin
mai fericit dect lucrarea lui Traian?
48
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
n comer}ul exterior al Daciei Preromane a existat conform lui Ion Hora}iu Crisan si o important component a
importului de produse n Dacia, probabil prin troc.
Dezvoltarea impetuoas economico-comercial a Daciei Romane este, considerm, un indiciu c aceasta a survenit
pe un teren deja fertil n aceste domenii, adic nc din perioada Daciei Preromane.
NICOLAE IORGA, DESPRE MIHAI EMINESCU
CA PRECURSOR AL IDEII ORIGINII NOASTRE DACICE
Dan Ion Predoiu
A existat o perioad din via}a lui Eminescu, cnd poeziile sale
cu referire la originea dacic a poporului romn i-au fost refuzate
la publicare, cu excep}ia poeziei ,Rugciunea unui dac. Dar n
articolele de ziar Eminescu si-a exprimat argumentat convingerea
privind originea dacic a poporului romn. Nicolae Iorga, apropiat
al lui Titu Maiorescu, desi adept al prerii privind originea latin a
poporului romn, vznd n ansamblu opera poetic si literar-istoric
a lui Eminescu, l laud pe acesta pentru ideea originii dacice a
poporului romn, pronun}ndu-se n diferite rnduri asupra
profunzimii analizei istorice fcute de Eminescu numindu-l fr
sfial ,istoric si ,gnditor de geniu.
Nicolae Iorga spunea c:
,Eminescu e sinteza sufletului romnesc din vremea netulbure.
Sinteza stiin}ei, cugetrii, sim}irii si instinctului acestui neam. |...] Omul Eminescu aducea cu dnsul din ad`ncul
genera}iilor care se succed ceva foarte vast si foarte adnc. Iar locul unde se nscuse i ddea din cet}ile si
bisericile sale un sentiment istoric, de lungi nfr}iri seculare. |...] Opera lui ntreag, ...(are) numai caracterul
general romnesc. E cel dinti scriitor romn care scrie ctre to}i romnii ntr-un grai pe care romnii de oriunde l
pot recunoaste ca al lor. Eminescu e ntruparea literar a constiin}ei romnesti, una si nedespr}it. Aceasta e si
valoarea lui politic, marea si covrsitoarea lui valoare politic...prin simbolul de unitate cuprins n fiin}a sa literar.
ntemeindu-se pe tot ce sim}im noi, el s-a ridicat ntr-un nebiruit avnt spre culmile culturii moderne. De aceea el e
vrednic de o pomenire oriunde se lupt cu ntunericul adnc si cu vntul vrjmas, o licrire din constiin}a neamului.
Dup 1976 apare ,influen}a austriac, iar Iorga precizeaz: ,avem acum un istoric. ,1ot ce avem de la
Eminescu sunt fragmente ale unui geniu impiedicat de a pune in valoare imensele lui posibilitfi. In Eminescu
triete intreaga Europ metafizic. In adancul sufletului su chinuit este ceva din dezndfduitul Prometeu, are
pentru nafia roman sentimentul unei mame iubitoare care-i pleac privirile asupra copilului bolnav. Si pentru
aceste sentimente de compasiune, faf de tot ce formeaz istoria plin de suferinfe a acestei nafiuni, ii suntem
recunosactori lui, i nu numai poetului.
Eminescu are capacitatea de a reprezenta un ntreg popor, n totalitatea sa. ntr-adevr, ce nu a cunoscut Eminescu
din via}a, faptele si gndul poporului su? Eminescu a fost cel mai autentic reprezentant al aspira}iilor romnesti,
identificat n ntregime cu poporul su, Eminescu a fost totodat un european al timpului su.
Eminescu fcea orice lucru din toat inima; asa nct nu e un rnd din ce-a lsat el care s nu merite o cercetare
de aproape si o respectuoas considera}ie.
Pentru ca apoi s conchid: ,orice rnd din Eminescu merit s fie tiprit.
Prerea lui Eminescu despre originea dacic a poporului romn rzbate din ntreaga sa oper, poezii, articole de
ziar, scrieri, note, teatru, etc.
n articolul ,Labirintul istoriei noastre (Ms 2257/24-27): ,Noi romnii, nscu}i si crescu}i romneste, abia ne
putemstrecura prin labirintul istoriei noastre.
n acelasi articol, Eminescu spune: ,Era un popor brav acela care-a impus tribut superbei mprtese de marmur
a lumei: Roma. Era un popor nobil acela a crui cdere te umple de lacrimi, iar nu de dispre} si a fi descendentul unui
popor de eroi, plin de noble}, de amor de patrie si de libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost si nu
va fi o rusine niciodat.
49
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Cu precau}ie, Eminescu se exprim: ,Cci nu ma-ndoiesc c sunt si romni a cror strbuni au fost daci.
n articolul ,Distinguendum est (29 iulie 1881) Eminescu, plednd pentru pstrarea elementului natural, autohton
si de ,emancipare na}ional, spune: ,Aprinsi de-o instinctiv ur contra tuturor elementelor istorice si autohtone ale
acestei }ri, le-am vzut introducnd n toate ramurile legi strine neadaptate nici intereselor, nici naturii ei. E o lupt
comun, la care tot neamul romnesc ia parte n mod instinctiv cucerind bucat cu bucat bunurile lui na}ionale. Azi
e limba, mine va fi poate organizasia social, poimine biserica si scoala, una cte una. Totul trebuie smuls din mna
acestor oameni c-o nnscut incapacitate de-a pricepe adevrul si lipsi}i de posibilitatea patriotismului; totul trebuie
dacizat carecum de acum nainte.
Cu privire la caracterul viu al limbii, Eminescu spune: ,A crede ns c un popor de zece milioane de suflete a fost
compus numai din ntngi si c n-au avut nici destul de auz nici destu minte pentru a-si plsmui o limb cumsecade,
a primi apoi ciudatul axiom, c numai domnii filologi sunt oameni cum}i, care ne pot pune la cale teorii pe care le sug,
ntre patru pere}i, din degetul cel mic, o asemenea credin} este o insult pentru na}ia romneasc, care a vorbit si a
scris bine si ntr-un fel si nainte chiar de a fi smn} de filologi pe plaiurile Daciei lui Traian.
Dovada c a existat inclusiv o scriere dacic a fost fcut recent prin descoperirea plcu}elor de plumb de la
Sinaia, prezentate n lucrarea sa de Dan Romalo, n care sunt cuprinse informa}ii dinainte de cucerirea roman n
Dacia.
n}elegnd sensul mesajului istoric transmis de luceafrul poeziei si al spiritualit}ii romnesti vzndu-se izolat
ntr-o mare de preri contrare, Nicolae Iorga se ruoe de acestea si la 45 de ani de la comemorarea trecerii n
eternitate a poetului face o excep}ional apreciere asupra corectitudinii viziunii istorice a lui Eminescu, cu privire la
originea dacic a poporului romn: ,Eminescu stpnea cu desvrsire cunostin}a trecutului romnesc si era perfect
ini}iat n istoria universal; nimeni din genera}ia lui n-a avut n acest grad instinctul adevratului n}eles al istoriei, la
nimeni el nu s-a prefcut, ca la dnsul, ntr-un element permanent si determinant al ntregii lui judec}i. E uimit
cineva astzi, spune Iorga n 1934, dup adugirea unui imens material de informa}ie si attor sfor}ri ale criticii,
cnd constat ct stia, ct n}elegea acest om, si gnditorul politic trebuie s admire ce mare era puterea lui de a
integra faptele mrunte si trectoare ale vie}ii publice contemporane n maiestuoasa curgere a dezvoltrilor istorice.
Nu e de mirare c un asemenea limbagiu, care ar fi onorat orice }ar de veche cultur, n-a fost priceput de contemporani
cu o pregtire asa de slab, a cror minte nu se putea ridica la recunoasterea acelorasi adevruri eterne, ncheie
Iorga.
Nicolae Iorga l recunoaste pe Eminescu ca istoric si gnditor de geniu. Geniul lui ne-a ajutat s n}elegem, n
ciuda interdic}iilor Romei, c noi romnii suntem continuatorii marelui popor al geto-dacilor din bazinul hidrografic
al Dunrii.
UNDE A FOST KOGAEONON?
Silviu Dragomir
Localizarea Muntelui Sfnt al geto-dacilor nc este controversat ne ncredin}eaz autorul. Unii specialisti l-au
localizat n Mun(ii Orytiei, al}ii pe Muntele Gugu, al}ii n Mun(ii Bucegi sau pe Ceahlu, dar si n Masivul
Cozia, n Masivul Bihariei. Sarmizegetusa Regia a fost considerat capitala spiritual, sacr a geto-dacilor, creia
Traian, dup ce a distrus-o, a n}eles s-i dea o ,replic la cca. 40 km distan}.
Autorul red, succint, argumenta}ia pentru primele trei localizri care, dup prerea sa, ,ntrunesc cele mai multe
sufragii ale cercettorilor. Nu exclude nici ipoteza capitalelor ,itinerante (ca n Evul Mediu: ,capitala este acolo
unde este regele).
Conform argumentelor admise, Mun}ii Orstiei s-ar nscrie perfect n ,acea aur de sacralitate descris n
izvoarele istorice. Dealtfel, din Evul Mediu si pn azi asupra acestei zone si-au concentrat aten}ia prdtorii patrimoniului
geto-dac.
Dup Al. Borza (lucrarea ,Sanctuarul dacilor), Muntele Gugu din Masivul Godeanu ar ,concura cu succes,
n acest sens, Mun}ii Orstiei. Acest autor d si o demonstra}ie filologic: cum s-ar fi ajuns de la Kogaion la Gugu.
Cel mai important sus}intor al localizrii Kogaionului n Mun(ii Bucegi a fost Nicolae Densusianu. Si autorul, dl.
Silviu Dragomir, }ine s invoce, atent, argumentele marelui dacolog.
Asupra Masivului Ceahlu, ca fiind Muntele Sfnt al geto-dacilor, s-au pronun}at multe personalit}i, unii fiind
cercettori aviza}i, de la Dimitrie Cantemir la preotul arheolog Constantin Matas sau ieromonahul Ioanichie Blan.
50
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Acest munte- atrage aten}ia autorul- este singurul care n tradi}ia populara a locului are si un hram al su.
Autorul studiului- ce va fi expus pe larg n Congres-, dl. Silviu Dragomir, adaug si multe alte localit}i ,concurente
a fi fost ,Kogaionon (Muntele n}elep}ilor) la geto-daci, dar domnia sa personal, lund n considera}ie ,principiul
ubicuit}ii, este de prere c acest munte, de fapt asemenea ,mun}i ai n}elep}ilor, puteau fi ,oricare dintre nl}imile
n apropierea crora se aflau asezrile geto-dacilor opinie ce are marea sans de a se impune. Autorul aduce, n
plus, un argument neadus de altcineva pn acum. Anume, c este de luat n seam c la nunta ritualic a ciobnasului
din Miori}a, poporul, autorul colectiv al baladei, arat c au oficiat ,Preo}i mun}ii mari...
Ulterior, dup crestinare, ncheie domnia sa, credinciosii intrau n legtur cu Divinitatea suprem la cea mai
apropiat biseric din preajma caselor/ satelor lor.
LUPII DACICI I SF. PETRU
Prof. Dan Oltean
Scopul acestei comunicri este de a pune n eviden}
modalitatea n care s-au crestinat lupttorii daci din trupele
auxiliare, recrutate fie din interiorul provinciei romane Dacia,
fie din afara ei.
Metodologia de cercetare este pluridisciplinar, pe tot
parcursul lucrrii mbinndu-se metodele si datele specifice
arheologiei, cu cele ale lingvisticii, etnografiei, magiei, istoriei
religiei, psihologiei colective, etc. n urma combinrii acestui
arsenal de metode, prin intermediul crora am putut recupera
nenumrate 'piese ale acestui puzzle istoric, reiese o concluzie
foarte clar: lupttorii daci au fost crestina}i masiv dup secolul
4 d. Ch., sub semnul lui Sf. Petru. Sfntul crestin, apostolul
lui Christos, devine n toate mprejurrile patronul spiritual si militar al lupilor.
Spre a demonstra aceast crestinare timpurie, aducem mrturie n primul rnd dovezile pstrrii acestor contingente
foarte numeroase din lupttorii dacici recruta}i dup cucerirea roman, solda}i care asa cum ne informeaz scriitorii
antichit}ii, si-au pstrat pn si strigtele de lupt. Numele acestor alae si cohorte sunt pstrate pe lespezile de piatr
si au fost descifrate de epigrafisti. Pe monedele romane emise n Dacia apare n secolul 3 d.Ch. balaurul dacic. Toate
aceste date si multe altele vin n sprijinul ideii c dacii nu au disprut din grani}ele fostei provincii romane Dacia.
Dup retragerea roman asupra lor au venit agen}ii crestinrii.
Pentru a-i crestina pe acesti daci rmasi la nordul Dunrii biserica crestin a trebuit s le accepte propriile
obiceiuri: patronul bisericii romane, Sf. Petru a devenit pur si simplu patronul lupilor, al lupttorilor dacici, acceptndu-
le vechile deprinderi de a mnui sabia ori suli}a. Astfel, la Boboteaz Sf. Petru devine personajul central al srbtorii.
El mparte prada lupilor. n momentul botezului apelor, dracii ies din ele, iar lupii i alung. Cu alte cuvinte, lupii devin
alia}ii crestinilor, mpotriva dracilor. n nici o alt provincie crestinat nu se mai ntmpl un asemenea lucru. Pretutindeni,
n afar de Dacia, lupul este echivalat cu dracul.
La Sf. Petru de Var, apostolul crestin devine patronul balaurilor atmosferici si ai solomonarilor. Sf. Petru decide
unde s cad grindina si unde nu. Este a doua interpretatio dacica pe care o accept crestinismul la nord de Dunre.
Simbolurile dacice: lupul, balaurul, sunt preluate n simbolistica bisericii crestine si asezate sub patronajul ucenicului
lui Christos. Crestinarea timpurie a }inuturilor dunrene a fcut posibil aceast asimilare unic a simbolurilor unei
religii de ctre o alt religie. n toate provinciile nvecinate Daciei lupul si balaurul au fost dusmanii ireconciliabili ai crucii.
n timp ce asupra lupttorilor, a lupilor, a balaurilor ac}ioneaz aceast for} a asimilrii crestine, n schimb asupra a
ceea ce }ine de aspectele minore ale srbtorilor dacice vechile tendin}e rmn aproape neschimbate. Este vorba de zilele
lupilor, de cei 7-8 Filipi }inu}i de femeile dace n cinstea animalului care domin anotimpul friguros. Aici magia a rmas
precumpnitoare. Fr ajutorul nici unui sfnt crestin, femeile cinsteau ca pe niste divinit}i acesti lupi necrestina}i. Aceste
datini magice }in probabil de ceea ce nconjoar atmosfera plecrii lupilor dacici la rzboi. Fiindc dacii plecau la rzboi la
nceputul iernii, femeile rmase acas cinsteau lupii, stpnii lupttorilor.
O alt problem ce nu a fost ndeajuns de bine administrat de crestinismul primar a fost frica de strigoi. Trecerea de
la riturile de incinera}ie proprii dacilor, la cele de inhuma}ie specifice crestinilor a adus noi dificult}i n drumul sufletului
51
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
spre lumea celest. Se credea si se crede si astzi n multe regiuni ale Romniei c atunci cnd sufletul mortului nu ajunge
dincolo el se poate rencarna chiar ntr-un lup: asupra celor bnui}i de a fi strigoi se practicau vechile ritualuri de incinera}ie:
li se ardea inima. Asistm aici la un retard mental colectiv ctre vechile practici dacice, anterioare crestinismului, care
asigurau plecarea sigur a sufletului spre cealalt lume.
Pstrarea tuturor acestor obiceiuri, srbtori, credin}e si datini de nmormntare legate de aspectele reciprocit}ii dintre
religia dacic si crestinism este confirmat si de cuvintele pstrate de vocabularul romnesc. Numai n limba romn sexul
masculin este apelat prin cuvntul brbat, care deriv din barb. n toate limbile romanice barba a dat barbar. Este nc o
dovad n plus c dacii ce si-au men}inut obiceiurile si nf}isarea au fost integra}i social si militar de ctre noii stpnitori.
Numai n romn din lup deriv cuvntul lupttor. Prin urmare, dacii s-au btut ca niste lupi, devenind asemenea lor,
devenind lupttori.
Concluzia ce se desprinde din acest studiu este c brba}ii lupttori daci au rmas la nordul Dunrii si au acceptat
patronajul spiritual al Sf. Petru, dar n acelasi timp si-au pstrat nf}isarea, obiceiurile, srbtorile si cteva din practicile de
incinera}ie.
SISTEMUL DE FORTIFICAII GETO-DACICE DIN NORDUL I
PODIUL CENTRAL AL MOLDOVEI N SEC VII .E.N - II E.N. I
ORGANIZAREA TERITORIULUI DE ATACURILE ALTOR POPOARE
Ing. Costel Ionij
Din nordul pn n podisul central al Moldovei cercetrile arheologice au pus n eviden} un sistem de fortifica}ii ale
geto-dacilor, formate din numeroase cet}i ca: Stncesti (jud. Botosani), Brad si Rctu (jude}ele Roman si Bacu), Btca
Doamnei (Piatra Neam}), Cotnari, Mosna, etc.; rolul lor era de aprare a cet}ii propriu-zise, a teritoriului si al asezrilor
getice deschise, de tip adunat, aflate n apropierea cet}ilor sau de-a lungul rurilor n zonele la care ne referim.
Descoperirile arheologice din cadrul necropolelor au pus n eviden}, pe lng numeroase obiecte de podoab sau vase
ceramice utilizate n cadrul ceremoniilor de nmormntare si diferite arme, piese de harnasament sau fragmente si piese
ntregi de echipament militar.
Acestea din urm pot demonstra existen}a preocuprilor deosebite de organizare a armatei geto-dacice format din
unit}i de cavalerie si pedestrii ceea ce subliniaz si existen}a diferen}ierilor sociale ct si o organizare politic, administrativ
si economic n diferite etape din secolele VII .e.n - II e.n.
Asemenea dovezi probeaz admira}ia scriitorilor antici, contemporani cu geto-dacii, n operele lor, care i situeaz pe
strmosii poporului romn alturi de cele mai vestite neamuri ale Europei.
OBSERVAII ASUPRA UNOR ASEMNRI
DE LIMB NTRE POPOARE FOARTE DIFERITE: ROMN, EVREU,
CHINEZ, HAUSA, QUECHUA, .a.
Emanuel Florin Ganciu
Comunicarea al crei rezumat l prezentm nu este o lucrare filologic propriu-zis, ci se doreste a fi nc un
semnal pentru specialistii n domeniu, dar si pentru publicul romnesc mai larg, preocupat att de probleme de limb
ct si de cunoasterea adevratei sale identit}i.
Lucrarea aduce un numr mare de elemente inedite aprute odat cu compararea, ini}ial, prin simpla alturare a unor
termeni asemntori ca form si sens din limbi considerate anterior fr nici o legtur filogenetic. Asemnrile sunt
suficient de numeroase pentru ca analizate statistic s fie eliminat problema ntmplrii.
Premiza de la care s-a plecat a fost c a existat un popor primordial, matca, din care provin toate popoarele actuale (si
52
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cele disprute), popor care a avut o limb, o credin}, o cultur si un mod de operare abstract, prin simboluri, din care
trebuie s fi rmas urme mai mult sau mai pu}in numeroase, ceea ce constituie o zestre comun care trebuie cunoscut.
Scopul lucrrii este de a pune n discu}ie posibilitatea de a hotr caracterul unei limbi, doar pe baza asemnrilor cu
limba (limbile) poporului (respectiv popoarelor) cu care poporul al crui idiom este analizat a fost n contact o anumit
perioad istoric.
Nu sunt contestate influen}ele lingvistice care, evident, apar n rela}iile dintre diferitele grupuri umane, dar care nu pot
schimba n mod esen}ial caracterul unei limbi.
Un popor, n cadrul rela}iilor de putere cu unul sau mai multe neamuri, se impune, supravie}uieste sau dispare, prin
asimilare sau extinc}ie. Dar, n urma acestor confruntri pe diverse planuri nu apar alte popoare si limbi, ci ele dispar sau
si continu existen}a pstrndu-si identitatea, dar pe o alt treapt de dezvoltare. Pot aprea, n anumite condi}ii de context
istoric si de izolare ale unor popula}ii apar}innd aceluiasi popor, dialecte si graiuri, dar nu limbi noi. Teoriile contrare acestor
afirma}ii nu sunt dect un evolu}ionism darwinist transferat n lingvistic. Evolu}ionismul, darwinist sau nu, s-a dovedit a
fi fals n urma a numeroase cercetri matematice, genetice, paleoantropologice, geologice, s.a. Evolu}ionismul aplicat la
aceste domenii, inclusiv cel al formrii limbilor, nu are o baz stiin}ific real si n-ar trebui s cedeze locul adevrului. Stiin}a
trebuie s slujeasc adevrului, iar nu adevrul s fie subordonat si adaptat stiin}ei. Romanitatea limbii si a poporului romn
si a altor limbi si popoare europene a devenit un mit ridicat la rangul de dogm. Miturile nu au ce cuta nici n stiin} si
nici n credin}a adevrat. Iar dogmele fiind adevruri de credin} fundamentale descoperite prin interven}ie dumnezeiasc,
nu sunt proprii stiin}ei care opereaz prin ra}iunea discursiv.
Metoda folosit a fost explicarea crea}ionist a apari}iei, dezvoltrii si diversificrii limbajului si chiar a degenerrii lui.
Argumentul biblic: poporul primordial si apoi cele provenite din el, n urma amestecrii limbilor, sunt urmasii
supravie}uitorilor cataclismului diluvian petrecut la nivel planetar.
Argumentul ytiin(ific, ra}ionalist: nucleul uman primordial dovedit ca existen} prin cercetri genetice a avut un mod
de comunicare ini}ial care, apoi, s-a diversificat, amplificat si complicat, existnd posibilitatea s rmn anumite urme
pn astzi (inclusiv n limbile moarte cunoscute).
Argumentul ytiin(ific concret bazat pe observa}ie direct apoi pe analiza a numeroase cuvinte cu forme si sensuri
identice sau asemntoare unor popoare care s nu fi avut contacte directe timp de mii de ani sau dac au avut ele s nu
fi fost determinante pentru caracterul limbilor respective.
Argumente de alt natur dect cel filologic: concordan}e etnografice, mitologice, s.a.
Materialul studiat l-au constituit limbi ale unor popoare foarte diferite ca ras, localizare n spa}iu, cultur, grad de
civiliza}ie, istorie: romn, evreu, chinez, incas, hausa (Africa de Vest), dar si limbi moarte ca: latina, sanscrita, slavona,
gotica si sumeriana.
S-au cercetat cuvinte si familii de cuvinte cu forme (radicali, morfeme-lexeme) si sensuri primare sau derivate
asemntoare.
S-au studiat termeni care se refer la: ocupa}ii, obiecte, forme gramaticale (sufixe, prefixe, s.a) etc. comune popoarelor
luate n discu}ie, ntr-un numr semnificativ statistic.
SIMILI SIMILI SIMILI SIMILI SIMILITUDINI PESTE T TUDINI PESTE T TUDINI PESTE T TUDINI PESTE T TUDINI PESTE TIMP I SP IMP I SP IMP I SP IMP I SP IMP I SPAIU AIU AIU AIU AIU
Cercet. yt. Lucrejia Eugenia BREZEANI
Cele mai valoroase vestigii ale erelor trecute sunt construc}iile. Studiindu-le putem afla foarte mult despre nivelul
tehnico-econimic al celor care le-au realizat. Dar astfel de vestigii sunt la vedere, iar altele de-a dreptul ascunse.
chiar si specialistilor.
La venirea fanario}ilor, acestia au constatat cu stupoare c modestele case tradi}ionale romnesti seamn ca
organizare spa}ial, surprinztor de mult, cu celebrele temple antice grecesti. Istoria arhitecturii si a construc}iilor ne
prezint faptul c templele grecesti au fost inspirate de templele egiptene. Un fapt derutant este c unele construc}ii
de cult din evul mediu romnesc (bisericile ortodoxe) seamn cu templele egiptene. Pictura interioar si exterioar
si coloanele masive ale templelor egiptene se regsesc si n locasurile de cult ortodox, n special, la celebrele mnstiri
din nordul Moldovei, celebre tocmai pentru acest fapt. Putem concluziona c a fost un vechi centru comun de
,iradiere cultural' si cultic pentru toate cele trei civiliza}ii consacrate: egiptean, greac si traco-getic.
Un alt aspect este si prezen}a n picturile asezmintelor de cult ortodox a unor scene mitologice ale anticului Egipt:
scenele iadului de pe biserici il au pe Apopes i pe Set, iar Iisus este reprezentat asemenea lui Osiris (Osi-Ra).
53
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
,n scrierile celebre ale antichit}ii Dunrea este comparat adesea cu Nilul. Dunrea, Danubius partea dintre
izvoare si cataracter si Istru de la Cataracte pn la Pont conform cu Strabon, ,Geografia` VII/III este apreciat de
Seneca n ,Probleme de istorie natural`, astfel:
,Unii cred c si fluviile, a cror natur nu poate fi explicat s-au nscut o dat cu lumea (?!) ca de pild,
Istrul si Nilul, fluvii imense yi prea importante spre a se putea spune c au aceeayi origine ca celelalte.'
Nilul ns se presupune, din interpretrile actuale ale scrierilor, c este lucrat, construit artificial de la izvoare la
vasta delt. Din documentele aflate la Biblioteca Vaticanului rezult c Dunrea este prelucrat numai de la Cazane
pn la Delt. Astfel, un fluviu care venea din M-}ii Pdurea-Neagr si se vrsa n M. Adriatic, a fost deturnat spre
M. Neagr, pentru a se crea o arter important a vechii Europe. Sunt scrieri care atest c n vechime Dunrea avea
o delt format din 5 bra}e principale.
Cine a fcut aceast lucrare si pentru ce nu se stie, dar Maximus din Tir, n ,Discufii` afirm: ,ntre fluvii, cea
mai plcut priveliste ofer Nilul, dar nu din pricina belsugului de ape, cci si Istrul poate purta corbii mari.'
Studii geodezice au indicat c traseul firesc n zon al Dunrii ar fi cu totul altul prin zone mult mai joase si mult
mai usor accesibile dect traversarea unui lan} muntos.
Surprinztor este c Dunrea este singurul fluviu al lumii care are pe parcursul su dou nume consacrate.
Dunrea de la izvor la Por}ile de Fier Cazane si de aici la Delt este Istru. Din scrierile lui Pliniu cel Btrn
(IS1ORIA NA1URALIS, Enciclopedia cunotinfelor din antichitate, volumul Antropologia. Zoologia, Cartea a IX-
a. Animale acvatice, cap. 52) din care aflm c numai pesti trichiae dup ce hiberneaz n Marea Egee, primvara
ptrund n Pont, se afund n fluviul Istru yi din el prin canalele lui subterane noat la vale n Marea
Adriatic si se vd (acolo) cobornd n mare si niciodat urcnd din ea.
Dac aceast lucrare de unire a dou fluvii, cel care izvora din M-}ii Pdurea Neagr si se vrsa n M. Adriatic
cu cel care aduna apele curgtoare din sudul M-}ilor Carpa}i, a fost executat de ,om' este evident c a necesitat un
volum imens de munc si un nalt nivel tehnic pentru realizarea unei astfel de lucrri care se eviden}iaz si printr-o
perfect integrare n natur.
SACRALITATEA MASIVULUI CEAHLU
Silviu Dragomir
Continund, de fapt, o comunicare anterioar despre Ceahlu ca Munte Sacru al geto-dacilor, munte pe care
credinciosii zalmoxieni din mprejurimi dar si mai de departe se adunau o dat pe an pentru a fi ct mai aproape de
Divinitatea suprem, efectund si anumite ritualuri de mul}umire si slav, autorul arat cum pe acest munte impozant
din Carpa}ii Rsriteni, aceast adunare anual a continuat s aib loc si n era crestin, ca ,Srbtoare a Muntelui,
sacralitatea zalmoxian ,cuplndu-se firesc la sacralitatea crestin, ca un tot organic al dreptei credin}e a poporului
nostru.
n comunicarea extins, pe care o va prezenta la Congres, autorul, participant el nsusi la ,Srbtoarea Muntelui
pe Ceahlu, aduce interesante date si detalii. Comunicarea este, totodat, si o pledoarie pentru considerarea la
adevrata valoare a acestei duble sacralit}i, care d o mare vechime, originalitate si for} credin}ei poporului romn.
VALAHII, FACTOR DE CONTINUITATE N ISTORIA UNIVERSAL
Maria Ciornei
Pelasgii, sau protodacii sunt cei mai vechi locuitori ai vechii Europe, dup unii cercettori, chiar cei mai vechi
locuitori ai Terrei (D. Blasa-Noi nu suntem urmasii Romei); anticii i numesc si hiperboreeni.
Valahii, descenden}ii acestora, sunt men}iona}i nc n mitul biblic, n Cartea Genezei. E vorba de }ara Havila, care
e nconjurat de rul Fison; avem n vedere timpul biblic dinainte de deriva continentelor.
Evident lexemul Havila este anagrama cuvntului Vlahia. Se pune problema unde este Fisonul? Despre acesta si
despre locuitorii de pe malurile lui fisoni}ii, vorbesc si Efrem Sirul si Severin, episcop de Gabala, dar si o lucrare
anonim din sec.V, VI e.n.
Cei mai vechi locuitori ai acestei }ri se numeau aviii, si despre ei vorbeste si Homer n ,Iliada. Studiul demonstreaz
54
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
acest lucru prin argumente lingvistice si istorice. Anticii i semnaleaz sub denumiri diferite, care arat evolu}ia, n
timp, a lexemului, ei apar si n sec. al V-lea .e.n., la Tucidide, si n secolele I si al II-lea e.n.
n sec. al VI-lea e.n. Procopiu vorbeste de acestia, trimisi s construiasc o mnstire fortrea} pe Muntele
Sinai; n sec. al XX-lea, Marcu Beza ntlneste nc urmasi ai lahilor, care stiau c vin din }ara Lah si c au fost
crestini. Lahii sunt (h)avii-lahii, cunoscu}i mai trziu doar sub denumirea de lahi.
Atestarea valahilor
Cercettorii contemporani, sau din ultimele dou secole, gsesc men}ionat lexemul valah abia la sfrsitul sec. al
X-lea (Kedrenos-976) - vezi Lucian Pavel (Despre semnifica}ia cuvntului vlah).
Exist documente, semnalate la Muntele Athos, manuscrise, care arat c despre acesti vlahi se vorbeste nc
din secolul al VIII-lea, cu dou secole i fumtate mai devreme decat se crede, dar i in sec al IX-lea, i la inceputul
sec. al X-lea i al X-lea, i al XI-lea. Studiul nostru vorbeste lmuritor despre acestea.
Denumirea valahilor n deosebite timpuri
Din antichitate si pn n epoca modern ei sunt consemna}i cu denumiri apropiate, n func}ie de aparatul
fonator al vecinilor.
Majoritatea cercettorilor sus}in c etimonul comun al acestor etnonime este lexemul germanic valach, ori
celticul valh.
Considerm ca etimon comun, un alt lexem, urmnd a demonstra aceasta, bazndu-se pe vechimea si rspndirea
larg a acestuia.
Taina tainelor
Se pune ntrebarea: care este ns etimonul cuvntului V(A)LAH?
Problema nu e nou; mai to}i istoriciisi-au pus-o V. Kernbach (Universul mitic al romnilor) spune ferm ,nu stim
cum se autodenumeau strromnii, etnonimul de azi e o generalizare trzie.
Gh. Brtianu chiar sus}ine c termenul e subiect de controvers (O enigm si un miracol istoric-poporul romn)
- ,lui nu i se poate da un etimon.
D. M. Pipidi i atribuie origine celt (Dic}ionar de istorie veche a Romniei), ,Dic}ionarul Enciclopedic (Bucur.
Edit. stiin}ific, 1998) gseste acest etnonim de origine german.
Fugariu Florea (sC. Ardelean - Bucur. 1970 vol. III, PAG.35), vorbeste de o origine slav.
Cercetotori ai religiilor si ai istoriei vorbesc de prestigiul extraordinar al acestui cuvnt care a dus la apari}ia
lexemului valah.
Iat ce spune S. Coril (Valahii n Caretea Genezei): ,si totusi, termenul care a stat la originea cuvntului valah,
trebuie s fi avut un prestigiu deosebit, pentru c altfel nu se poate explica extraordinara for} de iradiere a acestui
nume, din Caucas pn la Vatican, si din Peninsula Sinai, pn n Germania, fr a mai vorbi de aria cultural
bizantin.
Cu adevrat acest cuvnt ascunde n spatele su un prestigiu urias, demonstrnd totodat existen}a nentrerupt
a locuitorilor celor mai vechi din lume, consemna}isi de Biblie, cu ascenden} pn n mitul Marelui Pelasg, Cel
Negru, sau Cel Ceresc, ori Cel Nobil, simbolul unei civiliza}ii, veche de zeci de milenii. Etimonul cuvntului valah, va
face lumin n istoria daco-romnilor, dar si n cea universal.
Vom argumenta, pe baze stiin}ifice, istorice si lingvistice, propunerea pe care o facem pentru acest etimon.
Credem c demersul nostru va convinge c valahii-daco-romni sunt un factor de continuitate a istoriei noastre,
si a celei universale.
Vom spune adevruri, care fac lumin n trecut, dar si justific prezentul, restituind na}iunii romne demnitatea,
la care au atentat si nc o mai fac asa-zisii istorici, mna}i de alte interese, dect eviden}ele istorice.
n ce ne priveste, credem cu trie c va veni ziua cnd copiii nostri si copiii copiilor nostri vor tri mndri de
neamul lor si de cei care, ca genialul N. Densusianu, si-au nchinat via}a, pentru a lumina calea spre adevr, ce ar
trebui cuprins cu dreptate, pn, sau mai ales, n manualele scolare.
55
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Dac a fost un singur Kogaion, acesta a fost Masivul Ceahlu
Maria Criyan
Asa cum am subliniat si cu vreo sase ani n
urm, n comunicarea mea prezentat la cel de-
al VIII-lea Congres Interna}ional de Studii Sud-
Est Europene (Bucuresti, sept. 1999)
L'Ibicuite des Geto-Daces, precum si n cea
din 8 nov. 2000, n cadrul L.R.D. (publicate
apoi n 2002-2004), o fac si acum pornind de la
Istoriile lui Herodot (c. IV 48-49 si 94-96): n
cap. 48-49 istoricul, delimitnd jara Scijilor,
trece n revist si apele si mun}ii si cet}ile mai
importante. n cap. 94-96 Herodot vorbind
despre credin}ele si muntele sfnt Kogaionon
(bnuim c este un cuvnt traco-geto-dac pentru
c nu se afl n Bailly) sediul lui Zamolse si al
preo}ilor lui renumi}i n ntreaga antichitate pentru
evlavia lor; din muntele acesta a izvort o ap
purtnd acelasi nume.
n memoria locuitorilor de pe Valea Bistri}ei, unde eu am petrecut o parte din copilrie si adolescen} (chiar la
poalele Ceahlului), acesta se numise n vechime PION sau PINA. Numele de Puna era ncet}enit inclusiv n
Buhalni}a comuna natal a mamei mele dar si a remarcabilului jurist prof. univ. si renumit diplomat Jictor Cdere,
al crui printe Gheorghe Cdere fusese peste 50 de ani dasclul scolii din Buhalni}a. Victor Cdere fusese coleg cu
mama mea si rud prin alian}. Dup refugiul din Bucovina n Moldova 1944-1946- am luat lec}ii de francez (eram
n cl. a II-a de liceu) si am nceput si studiul limbii engleze cu ilustrul profesor si diplomat, el aflndu-se ntre dou
puscrii.
Asadar, am primit informa}ii mai nti de la n}eleapta mea mam, de la onorabila familie Cdere (btrnul Ghe.
Cdere nc mai era n via}), de la ,Prostul satului care era un adevrat n}elept si de la care am deprins si slovele
chirilice, de la mul}i al}ii dar si de la un mosneag care cutreiera satele crnd n spinare saci cu plante medicinale
printre care si Limb Jecin, un panaceu care nu era gsit dect de ciobani si de acel mosneag, pe Ceahlu si n
anumite locuri sfinte.
De la el am nv}at istoria multor pietre de pe Ceahlu si de la poalele acestuia: asemenea persoane mi-au fost
dascli de pre} privind Ceahlul plus mintea mea iscoditoare. Aceast ,piramid urias cum o numesc eu ntr-una
din poezii, vzut de pe prul Buhalni}a seamn perfect cu o puni} urias, asa c i se potrivea mai curnd numele
de Puna (primul care s-a zrit dup Potop, povesteau localnicii), dect cel de Pion (care dup etimologia latin
nseamn gras, gras, si care nu ni se pare deloc convingtor).
Apa izvornd din munte si purtnd acelasi nume cu acesta, despre care relateaz Herodot (c. IV, 94-96) poate fi
identificat cu afluentul drept al Bistri}ei, numit Izvorul Muntelui, iar satul a luat acelasi nume cu prul, adic n
locul n care el se vars n Bistri}a. Ceahlul are dou vrfuri Panaghia, nsemnnd n elin ,cu totul sfnt" si
1oaca (2004 m, nume predestinat cci nainte de a fi Toac era locul de unde se buciuma, anun}nd o invazie de
dusmani). Faptul c Ceahlul face parte din Carpajii Orientali care se mai numesc si Carpajii Dacici, m-a fcut s
cred c aici trebuie s fi fiin}at si un palat al lui Burebista sau Decebal sau, n orice caz, un punct de observa}ie foarte
important, de unde se ddea semnalul n caz de primejdie, cci, atunci cnd e senin, de pe vrful Toaca se poate
vedea, spre nord-vest, nord-est, pn la Iasi si Cetatea Alb, iar spre sud-vest Constan}a (am vzut cu proprii mei
ochi, repetat, aceste orase, cci am urcat masivul de vreo 12 ori dar numai de vreo 4 ori a fost senin); Legenda
babei Dochia cu cele 2b de oi, un adevrat complex sculptural este viu pstrat n memoria localnicilor (la rugmin}ile
ei fierbin}i ctre Zalmose, a fost mpietrit mpreun cu turma sa, spre a nu cdea vie n minile romanilor); Dimitrie
Cantemir relateaz n Descriptio Moldaviae ca despre niste minuni, att despre zarea cuprins cu ochii de pe Toaca
ct si despre sora lui Decebal, Baba Dochia. Un alt motiv care m determin s vd n Ceahlu Kogaiononul lui
Herodot este si prezen}a, n jurul masivului, a numeroase schituri si mnstiri, amintind de piosenia geto-dacilor care
56
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
erau da}i de exmplu si de ctre 1osephus Flavius n Antiquitates 1udaicae, explicnd cititorului piosenia clugrilor
essenieni; flora cu totul aparte de pe Masivul Ceahlu, i.a. si Limba Jecin ne duc cu gndul la cognomenul dat
de Herodot lui Zalmose, cel de ,zeu medic" iar preo}ii lui, clugrii geto-daci, erau to}i medici fr de argin}i;
serbarea muntelui, extrem de fastuoas, amintind de Marile Dionisiacae, n ziua de 6 august, este specific numai
acestui Munte. Ea a cptat si o conota}ie crestin-ortodox, Schimbarea la faj a Maicii Domnului, cnd cerbul
urineaz n Bistri}a si, deci, oamenii nu mai au voie s se scalde. Iat ra}iuni suficiente- cred eu, spre a sus}ine c
Masivul Ceahlu este acelasi cu Kogaionon-ul lui Herodot.
Nu-mi e clar de ce denumirea de Ceahlu este explicat de unii filologi prin cuvntul maghiar CSAHLO
nsemnnd vultur auriu si strigtul lui, care, e drept, tria pe Ceahlu. Posibil ca acest cuvnt elin Kogaionon s fie
autohton si nu elin, iar Herodot s-l fi luat de la ei (legtura cu elina posibil s o fi fcut Herodot cu un verg elin
nsemnnd a striga).
TBLIA NEOLITIC SCRIS DE LA TRTRIA,
NUMIT I TBLIA SOARE.
ASPECTE NECUNOSCUTE PN ACUM. RITUALURI PRE-
CRETINE.
DESCIFRARE, CI1IRE, IN1ERPRE1ARE. O ADEJRA1 `CAPSUL A 1IMPULUI
Dipl. Ing. Eugen Ru
Artefactele apar}intoare culturii Vinca, foarte multe din ele purttoare ale unor nscrisuri au fost si vor fi obiectul
unor discu}ii aprinse. Majoritatea lor poart semne, dar care probabil nu apar}in unui sistem de scriere finit. Cteva
din ele ns, la cea mai sumar analiz comparativ pun n eviden} existen}a unuia, n pragul finalizrii sau chiar finit,
ns nedescifrat. Aceast din urm ipotez din pcate este sus}inut mai degrab de o minoritate a comunit}ii
stiin}ifice dect o majoritate. Dar descoperirile majore si punctele de cotitur de multe ori au fost opera unor individualit}i.
Descifrarea scrierii lineare B, a celei egiptene si a altora precum si descoperirea unor stele si planete au fost fcute
mai ntotdeauna de individualit}i si nu de colective de cercettori. Pentru a intra n rndul unei scrieri propriu-zise
exist mai multe criterii stiin}ifice absolut necesare de a fi ndeplinite cum ar fi gradul de repetabilitate de exemplu.
Ce pcat c nu exist mai multe de acest tip n discu}ie. Poate c urmeaz n viitor s fie scoase la suprafa}a
pmntului.
Nucleul si centrul de greutate al acestei lucrri, se constituie n jurul faptului c asemenea semne/ litere au fost
folosite pe scar extrem de larg, (este adevrat n perioade mai trzii).De re}inut c lucrarea nu si propune stabilirea
si statuarea locului de origine al celei dinti scrieri din lume,
oriunde ar fi putut s fie.
Lucrarea are ca obiect doar descifrarea sau dac vre}i s-i
spune}i citirea acestei tbli}e. n situa}ia ipotetic c ar fi singur
si unic pe acest pmnt, eu nu pot schimba aceast situa}ie cu
nimic. Este posibil ca fiind aplecat asupra opera}iunii de descifrare,
ca unui meserias oarecare s mi scape unele aspecte cu implica}ii
majore n apari}ia si evolu}ia acestei fiin}e neastmprat
misctoare, cunosctoare si tot timpul n transformare si
dezvoltare care este omul. Eu sper ca aceast lucrare s nu fie
luat ca o preten}ie de a afirma o pozi}ie de autoritate si de ultim
cuvnt n acest domeniu, ci dimpotriv s constituie o incitare, o
chemare de ajutor pentru a lmuri aspecte esen}iale legate de
dezvoltarea umanit}ii. Trebuie s re}ine}i c posibilit}ile mele,
chiar cu toat druirea de care sunt capabil, sunt limitate de
capacitatea unei singulare si simple individualit}i.
57
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Jurmantul de la Strasbourg i Limba Roman
O abor O abor O abor O abor O abordar dar dar dar dare nou a e nou a e nou a e nou a e nou a Dacor Dacor Dacor Dacor Dacoromnei omnei omnei omnei omnei
pr pr pr pr primului mileniu (s imului mileniu (s imului mileniu (s imului mileniu (s imului mileniu (sec. VI-IX). ec. VI-IX). ec. VI-IX). ec. VI-IX). ec. VI-IX).
Cazul Torna, torna fratre
Gheorghe Gavril Copil
n legtur cu propozi}ia dacolatin Torna, torna fratre, atestat n sec. VI d. C., Carlo Tagliavini, n tratatul
su Originile limbilor neolatine, a preluat ,reexaminarea fcut n anul 1942, de ungurul M.Gyoni, care sus}ine
c n textul lui Teofilact se gseste torna, torna, iar fratre apare doar n dou din totalul manuscriselor, deci trebuie
s fie considerat ca o modificare ulterioar a lui frater.
Datele problemei arat c spre sfrsitul secolului al VI-lea, dacolatinii din Dacia (Romnia) de sud-est, mpreun
cu micile garnizoane locale opuneau o rezisten} impresionant n fa}a avarilor. n aceast vreme de domnie a
mpratului Mauricios, for}ele imperiului roman erau angajate ntr-un rzboi cu persii. Comentiolus, comandantul
Traciei, cu pu}inele trupe de care dispunea, ob}ine o victorie la Zaldapa si alta la Tomis, deci chiar pe teritoriul
Romniei. O coloan, condus de generalul Castus, care s-a desprins de pe terenul principal al opera}iunilor militare,
aventurndu-se n urmrirea avarilor, la nord de Dunre, fu zdrobit. Comentiolus, n aceast situa}ie, ordon retragerea,
strategic, n Mun}ii Haemus (Balcani). Baian si avarii si ptrund n Tracia. Avarii se resfir dup prad. Acesta e
momentul pe care l alege Comentiolus pentru a-i zdrobi. n plin noapte, generalii Comentiolus si Martius si pun
ostasii n mars, urmnd ca n zori s striveasc tabra lui Baian. n timpul acestui mars, din anul 587, unei vite de
povar i atrn ncrctura, iar un camarad grieste stpnului animalului, n limba printeasc, s se ntoarc, s
ndrepte sarcina: Torna, torna fratre, dar stpnul animalului nu a luat n seam cuvintele camaradului su, ns
ostenii, auzindu-l si nchipuindu-si c dusmanii dau peste ei, au luat-o la fug, strignd torna, torna. S-a produs
mare dezordine. n acelasi timp fugeau si avarii, ngrozi}i de apari}ia neasteptat a ostenilor lui Comentiolus, dar n
direc}ia opus. Acestea sunt transmise posterit}ii de ctre Teofilact (610-640) si de ctre Teofan (nscut ntre
741-775, ncetat din via} pe la 817). Se stie c dup lupte drze, victoria a fost de partea imperiului roman, care i-
a alungat pe slavi din Tracia si i-a nvins pe avari, n fa}a Adrianopolului, n anul 587, respingndu-i peste Dunre.
Armata lui Comentiolus nu era constituit din trupele imperiale, ci din localnici, n urma chemrii la arme, pe care
generalul le-o adreseaz, dup ce avarii cuceriser o parte din orasele dunrene. E vorba de localnicii dacolatini de pe
ambele maluri ale Dunrii, care n chiar acele vremi aveau, la fa}a locului, zeci de centre episcopale, inclusiv
Arhiepiscopia Iustiniana Prima. Dar aceste rnduri sunt doar un rezumat al studiului, n care contextul cultural si
istoric, pentru dacolatinii si galolatinii acelor vremuri, este mai pe larg.
n sprijinul cuvntului fratre, ca fiind n manuscrisul original al lui Teofan, nu frater, cum apare n cele mai
multe copii ale operei acestuia, trebuie s avem n considerare manuscrisele cele mai vechi, mai aproape de timpul
redactrii originalului, nu cele mai trzii. Cele mai vechi manuscrise, n care exist forma fratre, sunt manuscrisele
Parisianus Regius 1711 si Vaticanus 978, primul din sec. XI, iar al doilea, din sec. XI-XII. Aser}iunea noastr este
bine sus}inut documentar. Manuscrisele mai trzii sunt susceptibile de tendin}a unei erori. Asa, probabil n sec. XV-
XVII, cineva a nsemnat pe marginea textului lui Teofan, dup ms. Vaticanus graecus 978, f. 140, verso, Torna,
torna frater, rednd astfel, cu litere latine, ce era scris cu grecesti, Torna, torna fratre. Norocul nostru a constat
si de data aceasta, pstrrii textului original, cu litere grecesti. Pentru acest lector, poate un nv}at umanist apusean,
fratre i aprea ca o greseal. Asa ne explicm de ce n manuscrisele mai trzii, ale istoriei lui Teofan, n loc de
fratre (barbarism), aflm frater (latina cult). Caracteristic pentru aceast tendin} ne apare traducerea latineasc
a istoriei lui Teofan, fcut de Anastasius, bibliotecarul papei, care, n nici un chip nu poate fi un argument n
sprijinul formei frater, cci ori Anastasius, ori copistii acestei traduceri vor fi ndreptat textul, conform latinei
culte, nlocuind fratre, cu frater. Numai c fratre este din vorbirea obisnuit a ostasilor de rnd din snul Neamului
Dac, de la sfrsitul sec.VI. Dac ar fi fost vorba de o conversa}ie n lumea cult, a naltei ierarhii bisericesti de la
Roma (sec. XI-XVI), desigur, s-ar fi consemnat forma frater. Copistii, se vede, erau oameni cultiva}i, scriind n alte
locuri, dect n cele n care se petrecuser evenimentele consemnate de istoricii greci. Dar acesti istorici greci
triser n Balcani si au fost bine documenta}i asupra realit}ilor carpato-balcanice. Este evident eroarea de a-i
58
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
considera pe bstinasii dacolatini, dar nu numai pe ei, ci pe to}i latinii orientali (tracii si dacii), de la Dardanele, pn
n Ardeal si Moldova, c vorbeau cu frater, ca n limba operelor lui Cicero. De aceast eroare nu a fost scutit nici C.
De Boor, editorul din 1887, al manuscriselor lucrrilor celor doi istorici greci. Eroarea, uneori, se perpetueaz, prin
folosirea acestei edi}ii, rmas pn azi, prestigioas.
Corectarea cuvntului fratre, din istoria lui Teofan, respectiv din limba dacolatin, dup normele limbii latine
literare, nu se poate face unilateral, fr a se aplica aceeasi corectare cuvntului fradre, din textul 3urmntului de
la Strasbourg, din limba galolatin. Dar cum nimeni nu a ncercat asa ceva, n raport cu Limba Francez, apare cu
toat limpezimea, prsirea domeniului stiin}ei, de ctre cei ce au ncercat eliminarea cuvntului fratre, din Limba
Romn a primului mileniu de d. C. Istoria lui Nithard, n care e consemnat textul galolatin (fradre), s-a pstrat ntr-
o copie de la sfrsitul secolului al X-lea, deci de dup un secol si jumtate, copistul fiind considerat foarte fidel.
Nithard a ncetat din via} n anul 844. Teofan a ncetat din via} n anul 817. Istoria lui Teofan, n care a consemnat
textul dacolatin (fratre), s-a pstrat n copiile din secolului al XI-lea si din sec. XI-XII. Nici fidelitatea acestor
copisti nu poate fi pus la ndoial. Nithard stia foarte bine latina, dar nu corecteaz fradre, cu frater. Nici Teofan,
avnd n vedere pe fratre, din secolul al VI-lea, nu l corecteaz cu frater. nssi istoria lui Nithard este un
argument, prin analogie, al autenticit}ii frazei dacolatine.
Este pentru prima dat cnd s-a avut n vedere textul 3urmntului de la Strasbourg, ntr-o cercetare stiin}ific,
n legtur cu limba vorbit de strmosii romnilor, n sec. VI.
MITUL SARABHA N SIMBOLISTICA TEZAURULUI
DE LA AGIGHIOL
Gheorghe Seitan
Existen}a unei caste sacerdotal-regale dacice, numit Basarabha se poate sus}ine si arheologic, asa cum vom
ncerca s artm, propunndu-v o interpretare a unei unit}i decorative din cadrul tezaurului de la Agighiol-Tulcea.
Ceea ce nu s-a observat pn n prezent, de ctre specialistii n arheologie, este faptul c n simbolistica decorativ
a tezaurului, ce dateaz din secolul al patrulea .e.n., se afl un mit indo-european foarte important, cunoscut sub
numele de Sarabha. El este reprezentat, de mai multe ori pe cupele de argint, asa cum a fost descris n literatura
vedic si cea tantrico-buddhist, adic printr-un cerb fabulos, avnd opt picioare n loc de patru. Pornind si de la
ceea ce naintasi ca N. Densusianu si B.P. Hasdeu au artat cu privire la casta Sarabilor, studiul vine cu noi
argumente n a demonstra c voievodul Basaraba-ntemeietorul- nu trebuie cutat n evul mediu crestin ci n perioada
dacic de dinaintea lui Burebista. Se demonstreaz c tradi}ia sacerdotal-regal s-a pstrat nealterat la daci si ea a
iesit la suprafa} dup un mileniu de la agresiunea roman, de data aceasta sub o hain crestin. Cumularea de ctre
Basarabii getici a ambelor func}ii-cea sacerdotal si cea regal- corespunde celor dou func}ii de rege si zeu ndeplinite
de Zalmoxis. Prin urmare, regele nmormntat la Agighiol-Tulcea n urma cu 2400 de ani era un rege get apar}innd
castei Sarabha, ca dovad fiind reprezentarea mitului n cauz pe cupele de argint ce i-au apar}inut. Sunt argumente
ce sus}in existen}a pe teritoriul Daciei, n perioada hiperborean, a unui centru spiritual universal, condus de un
monarh-sacerdot, numit Basarabha. Deci, nu exist nici o ruptur ntre societatea feudal valah si societatea geto-
dacic, iar cei care au vzut n numele Basarabha o etimologie cuman au gresit. Lingvistic, Basarabha este un
cuvnt compus din 'bha-lumin si Sarabha, adic Sarabha-Lumina, monarhul n}elept care rspndeste lumina
spiritului. Basarabha este voievodul-bodisatva, care lumineaz calea norodului, precum cerbul Sarabha, spre un
teritoriu mirific, care, n sens istoric constituie mitul ntemeierii statale, iar n sens religios nseamn eliberarea de
suferin}ele existen}ei. Cuvintele cosoroab si cpriori din limba romn (neogetic) arat c avem de-a face cu un
mit autohton, apar}innd unei popula}ii sedentare, constructori de case. Este nc un argument c n spa}iul getic s-
au format marile mituri indo-europene, iar aportul getic la cultura universal trebuie reconsiderat.
59
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
ANTROPONIME DE ORIGINE DACO-GET
Ion Ionescu
1. Burebista
Numele furitorului statului geto-dac, ,care depsea cu mult spre toate zrile teritoriul de azi al Romniei,
}innd spre vest pn la marginile Boemiei si pn la mijlocul Pannoniei, spre nord pn dincolo de Carpa}ii Pdurosi,
spre rsrit pn la Olbia si pn la }rmul Pontului Euxin, spre sud pn la Illiria si pn la Mun}ii Balcani
1
, ne-a fost
pstrat de geograful Strabon (cca. 60 .Hr.-25 d.Hr.), grec din Amasia din Pont, n Asia Mic, n parte contemporan
cu Burebista (cca. 82 .Hr-44 d.Hr.) ortografiat n dou feluri: Boirebistas si Byrebistas (Bnloas) si de inscrip}ia
Acornio de la Dionysopolis (Balcic, n Bulgaria), din anul 48 .Hr., tot n dou grafiiS Byrebistas (Bnloas) atestat
si ntr-o inscrip}ie din Mesambria si Byrabeistas (Bnlloas ).
Iordanes, n sec. VI d.Hr., l transcrie Burvista. Forma greac cea mai frecvent folosit, mai ales n inscrip}ii
si, deci, cea mai apropiat de aspectul fonetic autentic este Byrebistas, care, dup normele translitera}iei din acea
epoc, d forma latin Burebista.
2. Decebal
Despre regele Decebal (86-106 d.Hr.) avem pn n prezent o incertitudine etimologic. Dio Cassius ne-a
lsat o caracteristic portretistic ajuns clasic: ,Foarte priceput la planurile de rzboi si iscusit n nfptuirea lor,
stiind s aleag prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci n a ntinde curse, era un bun
lupttor si se pricepea s foloseasc izbnda, dar si s ias cu bine dintr-o nfrngere. Din aceast pricin, mult
vreme a fost un dusman temut de romani.
Decebal-Dicebalus-lYaeen este compus din dou radicale: ,Dece (Dice)-bal. Radicalul ,-bal se
ntlneste frecvent n antroponime compuse: ,Areibalos, ,Bazobalis, ,Decebalus, ,Dinibalis si provine din i.e.
,bel, ,puternic.
1 Radu Julpe, Getul Burebista, conductor al intregului neam geto-dac, `Studii i comunicri, Piteti, 1918, p. 33.
INSCRIPIA PALEOCRETIN DE LA DIERNA/OROVA
Prof. Ionel Cionchin
Cuvntul expresie rostit a gndului, comunicarea lui, a avut un rol deosebit n procesul de antropogenez.
Aprut n paleolitic, vorbirea articulat l-a ridicat pe om deasupra tuturor vie}uitoarelor, dezvoltndu-i gndirea,
capacitatea de a hotr conform voin}ei sale, posibilitatea de a face descoperiri, competen}a de a-si mbunt}i via}a,
dar si de a-si furi istoria.
Pe lng utilizarea n vorbirea de zi cu zi ntre semeni, cuvntul a avut un rol deosebit n comunicarea omului cu
zeit}ile benefice crora le cerea ajutorul prin rugciuni si jertfe, dar si pentru alungarea spiritelor rele, malefice, prin
vrjitorii si blesteme. Potrivit Noului Testament, evanghelistul Ioan n ntruparea Cuvntului a sus}inut c La
nceput era Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si Cuvntul era Dumnezeu. De-a lungul timpurilor, o mul}ime de
cercettori au ncercat s afle cuvntul cu ntreita accep}ie, dar foarte pu}ini au reusit s-l cunoasc, eventual cei
care au fost ini}ia}i n treapta superioar.
La multe neamuri au fost folosite mai multe limbi, una popular si alta cult. n evul mediu, n occidentul
european limba latin a fost limba administra}iei si a crestinismului catolic, iar oamenii de rnd au vorbit o limb
popular. Dac limba latin era limba cunoscut de func}ionari si preo}i, limbile populare arareori erau consemnate n
scris. n Afganistan, persana este vorbit n orasele comerciale, iar araba este limba stiin}ific.
Scrierea profan, demotic, popular se baza pe limba popular vorbit de oamenii unor }inuturi. Era cunoscut
de scribi, nobili, parte din negustori si mestesugari.
Adeseori, limbile scrise erau limbi artificiale cunoscute de un numr limitat de ini}ia}i, dup cum exist si posibilitatea
codificrii unor texte, ceea ce a fcut ca multe izvoare scriptice s fie nediscifrate (cazul zecilor de inscrip}ii etrusce
si a ctorva asa-zise trace nedescifrate).
Scrierea magico-religioas, considerat o revela}ie a zeilor era tainic legat de unele ritualuri religioase si era
60
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
destinat nu att oamenilor, ct mai ales zeilor. S-ar putea s fi existat o asa-zis limb a zeilor necunoscut
oamenilor de rnd, ci numai ini}ia}ilor, limb a crei scriere era bine tinuit si cunoscut n mod gradat pe diverse
trepte de ini}iere. Care este limba zeilor ? Parte din scriitorii antici au sus}inut c limba pelasg a fost limba zeilor.
Cunoscnd c limba pelasg este strvechea valac, cercettorilor le este n msur s descopere aceast limb.
Descifrarea unor inscrip}ii traco-geto-dacice: inscrip}iile de pe tbli}ele de la Trtria, cea mai veche inscrip}ie
traco-getic (secolul VI a.Chr.) de la Kiolmen (sumen, Bulgaria), inscrip}ia monedei emis n jurul anilor 500 a.Chr.
de cetatea Edessa capitala Macedoniei, inscrip}iile de pe fialele traco-getice secolul V a.Chr. de la Agighiol
(comuna Valea Nucarilor, jude}ul Tulcea, Romnia), Rogozen (districtul Vra}a, Bulgaria), Borovo (districtul Ruse,
Bulgaria) si Alexandrovo (districtul Loveci, Bulgaria), inscrip}ia de pe monedele KOOUN descoperite n }inutul
Ha}egului, inscrip}ia de pe inelul de la Celei (Romnia), inscrip}iile de pe vasele tezaurului de la Sncolaul Mare
(jude}ul Timis), precum si dezlegarea unor toponime, oronoime, hidronime, teonime etc., ne ndrept}esc a descifra
inscrip}ia de pe foi}a de aur, descoperit la Orsova Veche (jude}ul Severin, Romnia).
n anii 1960-1965, cu prilejul spturilor pentru amenajarea spitalului de la Orsova Veche a fost descoperit un
sarcofag de crmid ce nvluia un sicriu de plumb cu scheletul unui copil, alturi de care se aflau monede romane,
un inel cu gem gnostic si o plcu} de aur. Pe baza materialului funerar, dar n special a monedelor, mormntul a
fost datat n a doua jumtate a secolului al III-lea (eventual n secolul IV p. Chr.). Plcu}a de aur, n greutate de 1,86
grame, cu dimensiunile 44 X 33 X 0,5 mm, are un text incizat pe 4 rnduri, cu rndurile nalte de 3-4 mm. Despre
monumentul funerar si plcu}a de aur cu text incizat au publicat studii reputa}ii istorici Doina Benea, A. schiopu si
Nicolae Vlassa.
Textul incizat al plcu}ei de aur a fost considerat a reprezenta o combina}ie ntre cteva semne (litere) ale unui
sistem de expresie semitic si al unei scrieri grecesti, iar rndul numrul 3, n transliterare latin este:
IAW A TH WNII (pentru IAE ATHWNAI)
ce reprezint o invocare pentru divinitatea suprem ebraic. Rndul 2 ar putea fi identic cu R4, unde repetarea
formulei I W este foarte probabil.
61
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
CLOCA CU PUII DE AUR, SIMBOLUL
FAMILIEI SACRE LA TRACI I ETRUSCI
Gheorghe Crlan
`Da, etruscii nu ne-au lsat istoria lor scris,
iar pe cea trit le-au scris-o pentru noi
cei ce i-au nimicit.
(George Dennis, Lumea etruscilor, 1848)
Rndurile scrise mai sus de ctre 'diletantul George Dennis dup
unii cercettori n 1848 n lucrarea sa nchinat etruscilor antici, dup
cunoasterea la fa}a locului a urmelor si urmasilor lor n Toscana (Tuscana-
tusa-mtusa) ntr-o lumin plin de compasiune si n}elegere, ca si poeziile
nchinate AUSONILOR - blnzilor toscanezi de ctre poetul francez Louis
le Cardonnel (1862-1912), mai ales 'ULTIMA VERBA 'ULTIMUL
CUVNT, 'ULTIMA VORB n culegerea de versuri 'Carmina sacra
'Cntece sacre (1912) se potrivesc cum nu se poate mai bine cu cele ce
ar trebui scrise despre 'AUSONII din Carpa}i, cunoscu}i n antichitate
sub numele de traco-sci}i, vlaho-valahii evului mediu, cu care se nrudeau
si se asemnau n multe privin}e.
n urma cercetrilor efectuate am ajuns la concluzia c la traci si etrusci
'Cocosul si closca (cu puii de aur) reprezentau simbolul 'Familiei sacre.
Astfel pe un vas de la Vulci (Etruria) Toscana a fost pictat scena
intitulat 'Patera cu ochi misteriosi despre care G. Dennis scrie c
semnifica}ia 'scap expertului. Dar nu trebuie s fii expert 'pentru a
observa si a-}i da seama c scena respectiv nu reprezint altceva dect
scena alegoric a unei cstorii ntre doi tineri reprezenta}i prin ,mirele-
cocos, ,mireasa-gin, nso}i}i de nasi (,nunul mare-brbatul cu lance,
,nuna mare n chip de Diana cu arcul la vntoare de cprioare). ntre
miri, Apollo cu lira sa (Soarele) iar n spatele su o cprioar paste linistit si nestiutoare.
Aceast scen ne trimite la ,Closca cu pui a Tezaurului de la Pietroasa, si la Cocosul care lipseste acum, precum
si la tradi}iile si obiceiurile legate de cocos si gin n toate cele trei momente din via}a omului: nastere, nunt, moarte.
Aceste tradi}ii la vlaho-valahii carpato-balcanici perpetuate din antichitatea ndeprtat pn n zilele noastre se
regsesc n ceea ce Ernest Bernea scria despre ,Nunta n }ara Oltului la poalele nordice ale mun}ilor Fgras, n
Transilvania, dar care se rentlnesc n ntreg spa}iul locuit de tracii antici, ,cel mai numeros popor din lume, dup
inzi, cum ne spune Herodot la mijlocul sec. V .e.n.
Pe scurt, aceste tradi}ii si obiceiuri, pstrate din neolitic la tracii sedentari, ca si la etrusci, dovedesc originea
comun, unitatea, continuitatea si permanen}a de-a lungul mileniilor (VI .e.n. - II e.n.).
Ernesc Bernea ne spune ce a vzut cu proprii lui ochi la Drgus, n Transilvania: Feciorii din partea mirelui vin la
casa miresei si zic la poart:
,Noi am venit la dumneavoastr
Nu pe porunca noastr,
Ci suntem cu domnul mire-n frunte
Vntori vesti}i de munte...
C am umblat
Si-am cutreierat
Tot pmntul...
Dealurile cu vile
Mun}ii cu florile...
Si-am urmrit o cprioar
Si-i viitoarea mirelui so}ioar...
62
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Cercetrile ntreprinse arat c din Rodnei pn-n Rodopi, de la Nistru pn` la Tisa, peste tot sunt aceleasi
obiceiuri la nunt, nastere si nmormntare, peste tot se cnt ,Ia-}i mireas ziua bun/ De la tat de la mum/ De la
fra}i de la surori/ De la grdina cu flori... Peste tot mirele are ,steagul lui cu cruce dubl, sub form de stea n cinci
col}uri, simbolul omului care, dac moare nainte de nunta planificat precum n Miori}a, s le spun prietenilor si
rudelor ,C la nunta mea/ A czut o stea/ Soarele si luna/ Mi-au }inut cununa.. Mirele are un buchet de flori
artificiale, ,vrsta lui, pe care i-l coase mireasa smbt seara nainte de nunt. ,Vrsta e semnul fecioriei, el poart
Vrsta pentru prima si ultima oar (v. si Capul Vrstelor pe faleza Mrii Negre, la sud de Constan}a). Mireasa are ca
semn al fecioriei rochia alb, ,pintenul sau ,colacul cu gaur, ,fachelul, ,dou ou fierte si semin}e de tot felul.
SURPRINZTOARE ASEMNRI NTRE BASMELE
I MITOLOGIA ROMNILOR I JAPONEZILOR
Oana Patrichi
V-a}i gndit c exist si n Japonia 'Dege}el, 'Tinere}e fr btrne}e si via} fr de moarte, 'Fata babei si fata
mosului, isprvile lui Pcal? Desigur, n forme modificate. Dar tiparul este acelasi.
Lucrurile s-ar putea explica prin migra}ia unor popula}ii din zona european n epoca timpurie a umanit}ii sau
prin migra}ia ideilor prin intermediul unor triburi nomade si a diversilor cltori. Un alt factor ar putea fi asemnarea
creierelor umane, indiferent de latitudine si longitudine. Tot lapte sugem to}i de la mamele noastre. Si, odat cu
laptele, si stiin}a Cii Lactee ne ajunge n minte si n suflet. Suntem fcu}i s ne folosim imagina}ia. Este posibil ca
lucrurile receptate s fie adevruri n ele nsele, s aib via} undeva n univers. Dac vrem s avem certitudini, ne
putem limita la a crede c imagina}ia este de vin.
Unele popoare sunt nrudite psihologic foarte mult, chiar dac sunt la distan}e mari si de rase complet diferite. De
exemplu, japonezii si cel}ii au foarte multe elemente mitologice comune. Chiar si despre romni si despre strmosii
acestora, se poate spune c prezint o nrudire cu poporul Trii Soarelui Rsare. Dar este o afinitate subtil. Trece
aproape neobservat pentru c nu s-a studiat suficient domeniul. n Japonia, exist peste 25.000 de texte populare,
adunate n culegeri. Dintre acestea, multe prezint asemnri frapante cu basmele si snoavele romnesti. Se schimb
decorul, ochii sunt oblici, dar, n general, se respect o matrice. O deosebire ar fi c eroul negativ la japonezi devine
bun la sfrsitul povestii, iar n basmele romnesti el este pedepsit. Dar chiar si n basmele romnesti se ntlneste
iertarea de pcate dup tribula}ii destul de ndelungate (mama care si trdeaz fiul si l omoar este pus ntr-un butoi
de biatul ei, dup ce acesta a orbit-o si se va face bine dup ce va umple butoiul cu lacrimi sau fata care va naste
dup ce voinicul va atinge cercurile).
Finalitatea etic este pstrat la ambele popoare. Func}ia formativ-educativ poate fi regsit, dar cea ritualic a
nghe}at parc si suntem amenin}a}i de moarte spiritual pentru c textele populare nu mai sunt transmise prin lan}ul
viu al povestitorilor. Desigur, ne rmne crestinismul. Acelasi fenomen este ntlnit peste tot pe Pmnt, deci si n
Japonia.
Felul n care unele din textele populare romnesti au ajuns la culegtorii de folclor prin intermediari romni sau de
alt etnie l edific pe cercettorul de astzi asupra migra}iei motivelor de la o categorie social la alta, dintr-un mediu
de povestit n altul si asupra trecerii lor dintr-o comunitate etnic n alta, pe deasupra oricror bariere sociale,
confesionale si lingvistice.
n basmele romnesti, exist puterea Ursoaicei, nchis n tipare mitice de strmosii nostri. Valen}ele func}ionale
ini}iatice directe ale basmului s-au atrofiat peste tot n lume, cu excep}ia poate a unor triburi primitive. Ce este basmul
acum: 'o desfacere de inim, mai ui}i de le rele, mai rzi cu tovarsii de hle necazuri, dup cum spune un
povestitor. Fenomenul povestitului a avut caracterul unor manifestri spirituale largi, de mas. Motiva}ia povestitorilor
populari de demult nu se mai cunoaste. Aici este o tain mare, pe care oamenii nu au aflat-o nc. Atunci cnd omul
era copilul Universului, cred c via}a era mai luminoas.
De unde au venit basmele acolo se duc. Sau, dup cum spunea un povestitor: 'Doamne, iart-ne! Noi nu mai
credem n ce-au crezut cei btrni.
63
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
10 ARGUMENTE PENTRU A-I DA GODEANULUI LOCUL CUVENIT
Jladimir Brilinsky
Cnd Stabon men}iona n cronicile sale Muntele Sfnt al geto- dacilor, nu bnuia c peste milenii subiectul Kogaion va
strni attea patimi. Controversele legate de localizarea sa au existat de la nceputul cercetrilor istorice, fiind prezente n
operele unor istorici si scriitori de marc precum Densusianu, Hasdeu, Iorga, Prvan sau Daicoviciu. Probabil c pe rul
Sarge}iei va mai curge mult ap pn s aflm cu certitudine care este loca}ia exact a Kogaionului. Cert este c izvoarele
scrise indic precis si fr dubiu un unic Munte Sfnt al geto-dacilor. Politica de a mpca si capra si varza indicnd mai
multe Kogaioane, termen pe care l folosesc mul}i dintre respectabilii istorici, credem c se dovedeste a fi una pguboas.
Cu tot respectul pentru opiniile tuturor celor care situeaz Kogaionul n alte pr}i, dar fr a fi ntrutotul de acord cu
acestea, venim astzi s argumentm plasarea Muntelui Sfnt al geto-dacilor, pe vrful Godeanu.
1. Vrful Godeanu se afl nconjurat de cea mai mare concentrare de asezri civile militare si religioase reperate si
cercetate din toat Dacia (o situa}ie identic o ntlnim n cazul Olimpului grecesc)
2. La poalele Godeanului sunt situate cele mai multe sanctuare din toat Dacia, 8 la Sarmisegetusa, 3 la Fe}ele Albe si
alte cteva zeci la Pustiosu, Rudele, Meleia si Tmpu.
3. Este singurul vrf care este vizibil de pe culmile tuturor cet}ilor dacice din zon inclusiv de pe cetat}ile Cplna si
Golu aflate la o distan} apreciabil de acesta.
4. Este singurul vrf din mun}ii Surianului care ofer o panoram complet a vilor si tuturor nal}imilor din aceast
zon. Sunt vizibile Valea Streiului de la izvoare pn la vrsare si Muresul de la Alba pn dincolo de limita dintre Arad si
Hunedoara. Se vd perfect lan}urile muntoase Sureanu, Parng, Retezat, Vulcan, Poiana Rusci si Metaliferi.
5. Con}ine toate elementele descrise de Stabon si Herodot n ceea ce priveste rela}ia vrf-sanctuare religioase-pester-
ap sacr.
6. Denumirea de Godeanu dat unui vrf de 1600 de metri este una sacr provenind din prefixul indo-european god-
Dumnezeu Divinitate.
7. Niciunde pe teritoriul de astzi al Daciei nu exist atta concentrare de conservare a mostenirii dacice ca n acest
zon care nconjoar Godeanul. Platforma Luncanilor, Costesti-Deal, Ludesti-Deal, Grdistea de Munte, Valea Rea, sunt
tot attea loca}ii n care cercetarea mostenirii dacice din punct de vedere etnologic, etnografic, demografic si nu n ultimul
rnd, arheologic, d roadele cele mai spectaculoase si mai lmuritoare. Gradul nalt de antropizare conferit de arealul din
care face parte vrful Godeanu a permis permanent, pe tot parcursul anului o stabilitate si chiar o dezvoltare demografic
si spiritual fa} de codi}iile climaterice oferite de celelalte loca}ii amintite a fi pretendente la titulatura de Muntele Sfnt.
8. Ultimii ani au coincis cu o recrudescen} a braconajului arheologic. Zeci de kilograme de aur au fost descoperite de
ctre cuttorii de comori pe platformele care se constituie ca puncte de plecare spre nl}imile Godeanului,ori se stie foarte
clar, c sefii triburilor geto-dacice care veneau s se nchine zeului sfnt, aduceau ofrande pe care le depuneau n sanctuarele
din jurul Godeanului. Nici o alt loca}ie din cele vehiculate a fi Muntele Sfnt, nu beneficiaz de o mrturie ct de ct
elocvent n ceea ce priveste aceste ofrande aduse zeilor.La fel cum n nici o alt zon a mun}ilor Surianu nu exist pn
la aceast ora cel pu}in, o densitate de comori dezgropate ca cea de la poalele Godeanului.
9. Toate manifestrile importante ale identit}ii spirituale dacice din secolele 1 .e.n. si 1 e.n. izvorsc din loca}iile din
jurul Godeanului si stau sub semnul reformei deceniene, care polarizeaz toate energiile spirituale si confer sub o form
nchegat caracteristicile cultuale ale religiei dacilor.
10. Ultimul argument vine din zilele noastre ca o dovad de necontestat.In anul 2000 eclipsa de soare, eveniment
astronomic ce se petrece odat la sute de ani distan} a fost vizibil pe un cer fr urm de nor, n toat mre}ia si
splendoarea sa n zona Godeanu Sarmisegetusa. Un fapt care poate prea banal la prima vedere, dar excep}ional atunci
cnd facem precizarea c niciunde dincolo de arcul carpatic, eclipsa nu a fost vizibil din cauza norilor de ploaie. Pendulnd
ntre miracolul divin, stiin} si coinciden} trebuie remarcat c acest eveniment de excep}ie nu a fost vizibil nici mcar n
64
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
lunca Grdistei loca}ie aflat la doar 2 kilometri de Sarmisegetusa.
Spuneam la nceput ca va mai curge mult ap pe rul Sarge}iei pn s aflm care este muntele ce a strnit attea
patimi. Din pcate probabil cu ct ne afundm n presupuneri fr argumente stiin}ifice mai mult, cu att mai mult se va
ndeparta momentul adevrului, iar apa Sarge}iei va seca, fr ca noi s fi aflat adevrul.
CONSIDERAIUNI asupra medicinei la daci
Autor Dl Gusic 1ules Jladimir
Coautori: D-na Oprea Florentina, Dl Banica 1itus, Dl Scarlat Mihai,
D-na Gusic Marga
Societatea geto-dacic era n posesia unor cunostin}e si practici din domeniul istoriei medicinei, care ajunseser
dincolo de practicile magice, etno-iatrice (iatro-folclorice) neculte, deci primitive, primare, intrnd si n sfera
competen}elor unor clerici, chiar ierarhi care a fost numit niero-medicin (medicina hieratic, sacerdotal) ajungnd
apoi n sfera iatrosofic (Ion Horia Crisan) practicat de medicii laici sau clerici cu implica}ii adeseori filozofice,
general biologice, psihologice, sociologice, iatrosofia avnd arii comune gndirii medicale si gndirii din domeniile
mai sus men}ionate.
Foarte interesant n aceast ordine de idei se gseste o mrturie: n dialogul platonician Charmides care se refer
la afirma}iile unui medic trac (geto-dac n.n.) al lui Zalmoxis, afirma}ii care constituie o pledoarie n favoarea unei
gndiri holiste n medicin si care constituie n prezent 'filonul de aur al gndirii medicale stiin}ifice integrativ
fundamentate, asa cum afirma medicul citat de Platon Charmides: 'A vindeca ochii fr s vindeci capul si nici capul
fr trup, nici trupul fr suflet, iar tocmai aceasta este pricina pentru care cele mai multe boli rmn nevindecate
de medicii greci; faptul c ei nu }in seama de ntregul al crui ngrijire ar trebui s o ntreprind si c, dac acesta nu
se simte bine, este cu neputin} ca partea s se simt bine (si vice versa) Aceasta zicea el si este greseala pe care o
svrsesc oamenii, c ncearc s devin medici ai unei pr}i, fr de cealalt (citat de Crisan). Unele surse indic si
la daci o tendin} de transfer spre zeit}i adiacente a unor atribu}ii, ca de pild: DERZIS DERZELOS, zeitate care
are func}ia de a drui for} si sntate. DERZIS DERZELOS a fost eclipsat n lumea trac de cultul lui ASCLEPIOS,
fiind prezent mai mult n lumea geto-dac. I.H. Crisan apreciaz c sunt multe mrturii, care ar pleda n acest sens
si anume: numele frecvent inscrip}ionat n sta}iunile balneo-climaterice de HERCULES INVICTUS, nume substituit
celui originar de DERZIS DERZELOS.
Autorii consider c viitoare investiga}ii ar putea mai bine elucida aceast problem ca si semnifica}ia inelelor
apotropaice (protectoare mpotriva bolilor si noxelor diverse) de la Anadolchioi (Constan}a). Tot Crisan apreciaz c
n numeroase sta}iuni balneo-climaterice active n perioada roman au func}ionat, fapt atestat de investiga}ii arheologice
si nainte de cucerirea roman n ipostaza de surse tmduitoare dar si de cult. Autorii fac referiri si la una dintre cele
mai vechi practici etno-iatrice si chiar iatrosofice si anume FITOIATRIA (exemple de localit}i cu practici ancestrale
din Prahova: Btrni, Star-Chiojd, etc.) chiar dac numele atestat documentar este mai vechi. Considera}iuni asupra
trepana}iilor efectuate ' ILLO TEMPORE ' ca cea semnalat n necropola de la Monteoru sunt de asemenea fcute.
n concluzie, autorii constat c si sub aspect conceptual, ct si praxiologic exist date care confirm c sub
aspect iatroistoriografic geto-dacii se remarc proeminent.
Economia animalier a dacilor oglindit n studiul
arheozoologic privind cetile de pe malul Siretului
Sergiu Haimovici
S-au studiat resturi faunistice descoperite prin spturi n trei bine cunoscute cet}i situate pe nl}imile de pe
malul stng al rului Siret: Brad, Rctu si Poiana (Tecuci), culoarul acestei ape fiind strbtut de principalele
drumuri de legtur ntre Baltica si Marea Neagr.
65
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
S-a constatat c una din principalele ocupa}iuni a locuitorilor din zon, poate chiar cea de baz, era cresterea
animalelor domestice. Pe primul loc se gseau cornutele mari (taurinele) care aveau frecven}a cea mai ridicat, dar
totodat, prin mrimea lor reprezentau, odat cu laptele furnizat, si sursa de baz a necesit}ilor de proteine animale
pentru popula}ia cet}ii; de asemenea, ele constituiau cel mai important ,motor animal avut la dispozi}ie pentru
executarea unor munci. Locul al doilea era ocupat fie de cornutele mici (ovicaprine) fie de porcine, acestea din urm
folosite doar ca surs de hran, ovinele dnd ns laptele si lna lor. Urmeaz calul, si el comestibil, dar mai ales cu
rolul de a fi, de asemenea, ,motor animal, nu numai pentru munci ci si pentru necesit}ile militare.
Vntoarea, cu totul secundar, era totusi nc bine cricumscris, cerbul si mistre}ul fiind principalele specii
doborte de locuitorii cet}ilor. La Brad s-au gsit si resturi ale elanului, acest animal nordic mai existnd deci si pe
valea Siretului.
O IPOTEZ DE LUCRU PENTRU CERCETAREA
IMPLICAIILOR DACOLOGICE ALE RELAIILOR DINTRE LIMBILE
ROMN I ALBANEZ
Jladimir GISIC,
Alexandru BDILESCI, Emil Gheorghe MNDRIJII, Diana IONESCI
Pn n prezent nu s-a putut reconstitui limba vorbit de traco-iliri si geto-daci, cunoscndu-se doar un mic
numr de cuvinte ca apar}innd limbii vorbite de aceste semin}ii, multe dintre acestea fiind numele populare de
plante. Nu trebuie considerat c aceast reconstituire, mcar par}ial, nu va fi ntr-o zi posibil. Desigur, cum
remarca savantul dacolog ION HORATIU CRISAN, nu putem s regretm ndeajuns pierderea (pare-se fr speran}
de a fi regsit) textului lucrrii mpratului Traian ,De Bello Dacico, care ar fi elucidat poate si multe aspecte ale
limbii vorbite de daci si ar fi putut releva si existen}a unor scrieri n limba respectiv. Autorii, pornind de la unele
similitudini lexicale dintre romn si albanez emit n aceast comunicare o ipotez de lucru pe baza unei metodologii
aplicat de istoricul american Morgan, n reconstituirea unei realit}i revolute pe baza unor realit}i actuale. Mutatis
Mutandis este vorba de efectuarea unei cercetri ale crei principii le vom expune n cele ce urmeaz. Am reflectat
de mult la faptul c din fostul univers daco-geto-traco-iliric nu a ,supravie}uit nici o limb sau mcar un dialect viu
n afara limbii albaneze singura cale pn n prezent posibil de a cunoaste ct de ct limba vorbit cndva de
popoarele din acest univers si de a ncerca o reconstituire fie si par}ial a lexicului acesteia. Este desigur suficient c
exist cuvinte comune limbii albaneze si limbii romne, att de uzuale ca: bucuria (n limba albanez si nume propriu),
pstaie, copaci, pentru a constata capacit}ile limbii albaneze de a ajuta la identificarea si recuperarea reminiscen}elor
dacice din limba romn. Autori ca J.E. THUNMANN (1774), BOGDAN PETRICEICU HASDEU, Al. PHILIPPIDE,
O. DESUSIANU, Al. ROSETTI, G. REICHENKRON au abordat diverse aspecte ale rela}iei lingvistice romno-
albaneze, pe cile ncercrii de cunoastere a limbii daco-tracice. Pn n prezent nu au fost nregistrate rezultate care
s ofere o imagine satisfctoare n acest domeniu. Autorii comunicrii propun o ipotez de lucru care ar putea pe
baza ideilor si a metodologiei, mai sus prezentate, s aduc noi elemente de cunoastere si care implic, considerm,
o cooperare n toat aria balcanic si chiar dincolo de limitele acesteia:
1. Alctuirea unei liste a cuvintelor din limba romn, care nu sunt de origine latin, slavon, slav, maghiar,
ebraic, greac, turc, a neologismelor ptrunse ncepnd din a doua jumtate a secolului al XIX-lea (Dimitrie
Cantemir a intuit, poate primul, importan}a unor asemenea cuvinte).
2. Alctuirea unei liste, cu asemenea termeni, si din limbile celorlalte popoare existente n aria daco-traco-iliric
si compararea acesteia cu cea alctuit pe baza studiului lexicului romnesc.
3. Investigarea pe aceeasi baz a lexicului limbii vorbite de to}i romnii din comunit}ile din Peninsula Balcanic,
dar si a lexicului istro-romn (aromni, meglenoromni, cu}o-vlahi, etc.)
4. Studiul comparativ trebuie extins nu numai pe plan geografic, dar si pe plan cronologic comparativ, asadar,
n perspectiva evolu}iei n timp a fondului lexical si chiar a semanticii acestuia. Accentul trebuie pus desigur pe lexic,
care este mai stabil si peren n compara}ie cu fonetica si sintaxa, cercetarea trebuind s fie extins, pe ct posibil si
la domeniul folcloric.
5. Desi poporul romn, se afl, n principal, la confluen}a dintre daci si romani, nu trebuie omis faptul c
66
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
singurul popor existent actualmente n lume, nrudit cu romnii, pe linie daco-traco-iliric este poporul albanez,
schiptarii.
6. Este evident c dorin}a unei mpliniri a acestor deziderate implic o ndelungat si laborioas cercetare
stiin}ific si colaborarea interna}ional n domeniu de la care daco-tracologia are, pe drept cuvnt, de asteptat multe
elucidri, ceea ce implic si un parteneriat multidirec}ional cu participarea unor specialisti din mai multe }ri.
7. Cercetrile dacologice trebuie orientate si pe trmul diferitelor forme de expresie ale folclorului, care
poate fi o surs de cunoastere n domeniul care ne intereseaz pe to}i cei care participm la lucrrile acestui forum
deci si pe trmurile folclorului muzical.
LYKANTROPIA DE LA PROSLVIREA UNICULUI ZIDITOR
LA APOLOGIA CARNASIERULUI
George Liviu 1eleoac
Fascinat de arhaismul atestat al lupului n simbolistica religioas, dar refuznd s vad faptul c simbolul-lup
putea sugera n(elesuri contrare, Mircea Eliade a ncercat ca din perspectiva Timpului Primordial s integreze ntr-
o singur viziune toate manifestrile cultice ilustrate de imaginea lupului contnd pe teoria, aflat atunci n mare
vog, a carnasierului supranatural definit ca totem adorat de vntorul exemplar ca si de rzboinicul-fiar.
Or, n aceast tentativ riscant de a subordona unei idei la mod fenomene religioase diverse, desfsurate pe
mari arii geografice si n rstimpul a mai multor mii de ani, era imposibil s nu se recurg la anumite manipulri n
interpretarea dovezilor cu tot attea riscuri de a comite erori.
Astfel, pentru a se justifica nscrierea strbunilor nostri ntre carnasieri se pretinde c mai demult dacii s-ar fi
numit ei nsisi ,lupi, fr alt temei dect o vag aluzie la cuvntul frigian ,daoi, iar stindardului dacic a fost
interpretat n legtur cu rzboiul, desi trupul cu pene atasat capului de lup oblig la semnifica}ii mai subtile. Nemul}umit
de labilitatea dovezilor invocate, chiar autorul va recunoaste c ,la daci nu avem nici un fel de atestare n acest sens.
sau c ,Etapele procesului, prin care apelativul ritual al unui grup a devenit numele unui ntreg popor, ne scap., desi
tocmai acesta fusese scopul pe care si l-a propus.
Ctre sfrsitul carierei sale, fa} n fa} cu ceea ce a creat temeinic si rare ori doar urmnd moda, Mircea Eliade
va publica volumul intitulat Nostalgia originilor, care ne ofer criteriile de principiu n numele crora ncercrile
nereusite de interpretare fragmentar a stindardului dacic rmn ca niste etape depsite, n drumul spre adevr.
n bun acord cu subtitlul su, Istorie i semnificafie in religie, cartea de sintez intitulat Nostalgia originilor
pune n valoare ideea c istoria religiilor ar putea avea o contribu}ie de prim importan} la formarea unui nou
umanism la scar mondial si, n acest sens, eviden}iaz contribu}iile de excep}ie la istoria religiilor ale lui Wilhelm
Schmidt si ale scolii sale vieneze, care mpreun cu Andrew Lang sau R. Thurnwald si al}ii au dovedit c:
Totemismul nu este de aflat la nceputurile religiei.
Totemismul nu este universal si nu toate popoarele au trecut prin faza totemic.
Omorul ceremonial nu are nimic de a face cu originea sacrificiului.
Popula}iile pre-totemice nu cunosc canibalismul etc..
n finalul unui tratat ce numr 11000 de pagini, si n bun acord cu mul}i al}i autori, Schmidt a tras concluzia
deosebit de important c, la nceputuri exista pretutindeni un fel de Irmonotheismus, dar c dezvoltarea ulterioar
a societ}ilor umane a degradat si n multe cazuri aproape a obliterat credin}a originar.
Dar, aceast concluzie, formulat att de clar prin generalizarea unui volum imens de informa}ie ne ndrept}este
si chiar ne oblig s respingem ca eronat ideea c la originea religiei dacilor s-ar afla lupul totemic. De asemenea, n
numele aceleiasi adeziuni, semnifica}ia stindardului dacic trebuie reconsiderat pentru a fi asociat Marelui Dumnezeu
si nu fiarei.
De fapt, ideea c la originea religiei dacilor s-ar afla lupul totemic trebuia respins demult avnd n vedere faptul
c V. Kernbach a pus, chiar si la ndemna marelui public, postulatul conform cruia ,totemurile ca atare sunt
pretutindeni respectate, temute chiar, ns niciodat adorate ca divinit}i.
n ultim instan}, este dezolant s se constate cum atta trud doct continu s ignore aceste criterii majore
pentru a se mai pune si astzi n slujba configurrii ,carnasierului, fr ca nimeni s aseze, mcar, un semn de
ntrebare ntre Apollon, zeu al luminii, al artelor sau al tmduirilor medicale, supranumit totusi Lykios, si echipele de
67
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
lupttori, care mbrca}i n piei de lup sunt ini}ia}i n morala cruzimii carnasierului.
O aceeasi pguboas iner}ie va trebui reprosat mai ales celor ce se consider n slujba dacologiei, din moment ce
nu s-a nregistrat nici o reac}ie nici pro, nici contra la cele trei articole pe care le-am publicat n perioada 2000-
2003 prin care am artat c stindardul dacic reprezenta nsemnul marelui pontif conceput ca fonogram pentru a
sugera numele de Jolco-Dlac devenit ulterior Jl-Dic.
Pentru depsirea acestui impas vom relua dezbaterea lykantropiei pornind de la unul din exemplele oferite de
domnul academician Alexandru Surdu n culegerea sa de eseuri Mrturiile anamnezei. Domnia sa, pe baza unor
informa}ii directe cum sunt cele oferite de Homer sau de Pausanias, a reusit s pun n eviden} faptul extraordinar
c ,Lykaon nsusi considerat, ca si Lykos, o zeitate pregreceasc (tracic), un fel de rege al zeilor (Gtterknig),.
a fost numit ini}ial Lykurgos la cauconii si aheii din Arcadia si Triphylia si chiar la traci.
Dar, ca rege al zeilor Lykaon, transfer solarului Apollon sau uranicul Zeus, att supranumele de Lykios si,
respectiv, Lykaios, ct mai ales nsusirile pe care le au, asa nct el, Lycaon arhetipul lor, trebuie considerat c se
afl n zona transcendentului uranian, adic dincolo de orice nrudire cu lupul-fiar considerat ntruchiparea exemplar
a carnasierului.
Desprins, astfel, din h}isul falselor nrudiri cu fiara, taina zeului Lykaon poate fi dezlegat, dac vom reliefa c
numele su ini}ial de Lykurgos, deci numele su determinativ din punct de vedere semantic, reprezint contragerea
sintagmei Lyk-Urgos, care ca si sintagma latin Lup-Ercus, sunt asemntoare prin simetrie sintagmei teonimice
Wer(c,g)-Wolf inclus de mitologie n seria de sinonime aprut pe seama sintagmei teonimice arhetipale Jilah-
Jilah. Raliate astfel la aceast serie de sinonime, mitonimele Lykurgos (Lykaon) si Lupercus poart semnifica}ia
teologic a arhetipului Jilah-Jilah, care este acelasi arhetip pe care n}eleapta teologie ebraic l-a codificat sub
forma tetragramei sacre YHWH, singura care a spus lumii ntregi pentru vecie ,Eu sunt Cel ce sunt (Exod 3,14),
tain n care este cuprins desvrsirea Dumnezeului celui Prea nalt. Altfel spus, la origine, teonimul Lykurgos a
servit celor din peninsula Balcanic pentru invocarea Marelui Dumnezeu, tot asa dup cum teonimul Lupercus a
servit aceluiasi scop italicilor, fr s fi avut nici un fel de legtur cu lupul-fiar.
Acelasi Unic Ziditor, creator al soarelui (in ziua a patra) si protector al artelor, desemnat la origini prin teonimul
arhetipal Jilah-Jilah, a fost venerat si de cel}i, dar sub numele de Lug, si el tot un fel de Lyk dac avem n vedere
c fonemul G reprezint varianta sonor a fonemului K.
Pe de alt parte, primordial si omnipotent la dimensiuni cosmice zeul Loki din mitologia scandinav trebuie
considerat, si el un Lykios, acelasi cu Unicul Ziditor, numit arhetipal Jilah-Jilah, att prin nsusirile sale ct si prin
numele su care, asemntor cu Lyk, deriv lingvistic din arhetipul JiLak prin pierderea (afereza) lui V cu reamplasarea
ulterioar a lui i.
Pornind de la acest extraordinar teonim arhetipal Jilah-Jilah mai pot fi explicate: cuvntul romnesc Jl-Dic,
cuvntul Jesco-Jo, care n limba italian mai are si forma ,piscopo cu n}elesul de Episcop si cuvintele de limb rus
Jraci si Jolh-v. Ca semn pentru marea sfin}enie a sintagmei arhetipale Jilah-Jilah au supravie}uit n limba romn
cuvintele: vlhovnic, vlhovnic, vrhovnic cu n}elesul de mag, magician sau astrolog, dar si cu n}elesul de
,dumnezeiesc atunci cnd sunt atribuite celor doisprezece apostoli ai lui Iisus.
n ncheiere, vom arta c to}i acei descenden}i care nu au mai cunoscut sensul sacru al simbolurilor-lup prin
pierderea legturii sacre dintre cuvintele Jilah si Lykos sau orice alt traducere a cuvntului Lykos au fost nevoi}i s
confere noi n}elesuri ritualurilor lykantropice si au sfrsit prin a se nchina lupului perceput n n}elesul concret al
cuvntului adorndu-l ca totem al carnasierului.
MUNTII CLIMAN
Michaela Al. Orescu
Unii dintre mun}ii sacri ai spa}iului carpatic, pe culmile crora au fost construite din cele mai vechi timpuri centre
sacre pentru rugciune, ritualuri religioase, locuri de pelerinaj ale pelasgilor rspndi}i n lume, locuri de sfat si de
adunare a reprezenta}ilor religiosi ai numeroaselor triburi pelasgo-trace si locuri de srbtoriri, au putut fi si Mun}ii
Climan, care si-au primit numele, ca si Mun}ii Caraiman, de la 'Cerus Manus ('Cerus Magnus). Pe culmile
mun}ilor Climan au fost spate n stnc monumente megalitice, reprezentri ale divinit}ilor (eroi civilizatori),
reprezentri antropomorfe dar si zoomorfe, n ansamblul aproape circular (cromlech) al forma}iunii numite
'Doisprezece apostoli, denumite astfel n accep}iunea ulterioar, crestin. Dintre acestea, figura cea mai important
68
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
este cea a 'Mosului, prevzut cu trei fe}e distincte ale
chipului uman. Ctre poteca ce duce la Valea Haitii (satul
Gura Haitii), n figura 'Mosului apare o fa} nalt si lat
(cu acea 'frunte nalt a zeilor), tradi}ie perpetuat n
marile civiliza}ii antice, precum Egiptul, mai trziu Maya,
s.a. Spre poteca ce vine dinspre Vrful Lucaciu, de la
nord, apare un cap ceva mai redus, cu fruntea mai ngust,
mandibula mai alungit si continuat cu o barb ascu}it.
O a treia fa}, nalt si ngust, cu un coif pe cap, apare
n fa}a potecii dinspre Vrful Tmdu. Cele trei fe}e
distincte sunt orientate ctre ci de acces. n apropierea
'Mosului apare o stnc izolat, zvelt, reprezentnd o
figur cu prul buclat. Pe latura vestic a calderei, n
sectorul Tmdu-Lucaciu, apar stnci cu aspect de
turnuri sau piramide, asemenea unor piloni ('Podul de
piatr), stnci seme}e cu forme fantastice: ziduri de piatr, ciuperci, figuri de sfincsi grupa}i n jurul Vrfului Tihu,
precum: 'Cetatea Tmului, 'Cezar, 'Dragonii din 'Pietrele Rosii, grupul celor 'Doisprezece apostoli, cuprinznd:
'Maresalul, 'Mosul, 'Ramses II, 'Godzila si 'Poarta Hrlei, cu 'Piciorul Hrlei (o figurare a unui picior
ncl}at) si grupul 'Lucaciu, cu 'Gusterul, 'Cmila, s.a.
Pe flancul sudic al Pietrosului se nal} Vrful Tinu, cu figurarea megalitic denumit 'Nefertiti.
Masivul Climan din Carpa}ii Rsriteni este integrat n arealul civiliza}iei megalitice. n anul 1987, elevul Claudiu
Pat a descoperit n valea prului Paltinu satul Gura Haitii, la 27 km distan} de Vatra Dornei, la cca. 400 km de la
confluen}a cu prul Haita, n caldera Climanului, un megalit aflat n apropierea reprezentrilor megalitice
antropomorfice si zoomorfice de pe 'Piciorul Hrlei si din grupul celor 'Doisprezece apostoli. Megalitul are
nl}imea de 135 cm, l}imea de 92 cm si greutatea de peste 1,5 tone. Este gravat si prezint urme evidente de
prelucrare. Se pstreaz urma san}ului de tiere a rocii. Gravurile sunt centrate pe cea mai plan latur a blocului
andezitic. Inciziile, destul de adnci, par a fi efectuate cu o unealt metalic, dac se }ine cont de regularitatea lor.
Aceste gravuri reprezint cercuri concentrice, cel mai mare dintre aceste cercuri avnd sase raze formate din
semicercuri ('n turbin) la distan}e egale cu dimensiunea unei raze. n imediata apropiere a blocului gravat s-a
descoperit un bloc tot din andezit, cu forme regulate nscrise ntr-un paralelipiped. Datorit coresponden}ei lor, cele
dou blocuri au sprijinit, probabil, placa unui dolmen. Se detaseaz doi 'umeri, ceea ce pledeaz pentru folosirea lor
ca 'picior de sus}inere a plcilor. n partea dreapt a cercului mare se detaseaz o figur enigmatic. 'Cercul cu raze
n turbin incizat pe megalitul vechi de cteva mii de ani este identic cu cercul con}inut ntr-o pictogram de mari
dimensiuni, descoperit n cmpurile de cereale din Anglia, nregistrat n anul 1991.
Un punct de vedere: Dacia din vestul Europei
Mihaela Albu
Pentru cel ce se apropie de oricare dintre laturile istoriei trecutului nostru interesul nu poate s ntrzie. Intr ca
ntr-o pester plin de comori creia i ghicea existen}a, dar creia nu-i de}inea cheile. Aceste ,chei pot fi zecile,
sutele de articole, cr}i despre istoria noastr veche, despre daci, ge}i, pelasgi etc., despre traiul lor pe (aproximativ)
acest teritoriu, despre regi, despre rzboaie, credin}e, tradi}ii, cultur. Aceste ,chei sunt, de fapt, bibliografia unei
teme sau a alteia. Domeniile sunt diverse cnd vrem s cuprindem cu gndul trecutul de la popoarele bstinase la
cele care s-au asezat pentru un timp aici, de la clim, la resurse, de la mod de via} la rzboaie, de la aspect si
mbrcminte la mod de comportare, la credin}e, de la zeit}i la limb si scriere. Cel ce le parcurge nu va putea s nu
fac o prim observa}ie si anume aceea c s-au format cel pu}in dou tabere care se lupt cu toate mijloacele (unele
chiar si n afara stiin}ei!) pentru a sus}ine fie teoriile cu care am fost ,hrni}i n scoal, fie unele noi (care, spre
surpriza unora, nici nu sunt att de noi), menite s revizuiasc sabloanele. De foarte mult timp m preocup, nti ca
o vag idee, faptul c ceea ce am studiat n scoal despre romanizarea Daciei, despre asa-zisa uitare a limbii materne
si preluarea limbii cuceritorilor etc. nu poate fi un adevr complet. Mai trziu, n urma unor lecturi din ce n ce mai
diverse, mi-am confirmat intui}ia imposibilit}ii ca cele descrise de manualele de istorie s fie cu totul reale. Una
69
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
dintre cr}ile cu care m-am ntlnit la scurt timp dup sosirea mea n Statele Unite a fost rodul muncii unui ne-istoric,
un medic ce si-a dedicat ntreaga via} studierii istoriei noastre vechi. C suntem sau nu suntem ntru totul de acord
cu el aceasta este o alt problem.
Cartea este intitulat socant Dacia din vestul Europei (Editura Albatros, 1999), iar autorul su, Andrei Bdin si
propune s aduc pe ct posibil ,clarificri asupra a dou elemente:
1. Cine au fost Dacii si celelalte popoare care au trit n Dacia naintea cuceririi romane.
2. Care a fost limba vorbit pe teritoriul Daciei n perioada preroman...
Pentru c ambele probleme sunt de mare interes si pentru c aceast carte este mai pu}in cunoscut, mi-am
propus o prezentare critic a acesteia.
HIDRONIME, ORONIME SI TOPONIME
TRACO-GETO-DACICE IN EUROPA
Mihai Bocioac
Institutul Nafional de Hidrologie i Gospodrire a Apelor
Dintre mrturiile nc vii ale istoriei popoarelor vechi
ale Europei amintim numele rurilor, mun}ilor, localit}ilor,
locurilor, }inuturilor si }rilor.
Dintre neamurile Europei, popula}iile de origine traco-
geto-dacic, au lsat cele mai numeroase si rspndite
denumiri pe imense suprafe}e, nu numai n Europa,
aceasta fiind nafiunea primordial pelasgic, sau matc,
cum o numeste N. Densuyianu|10] si G.D. Iscru |12],
strmoasa traco-geto-dacilor.
Vasile Lovinescu n lucrarea ,Dacia hiperborean
spune: ,cnd a reorganizat Imperiul Roman, spre
sfrsitul secolului III .Hr., Diocle(ian a numit
ROMANIA (s.n.) teritoriul locuit de geto-traci. Dac
ar fi avut vreo legtur cu Roma, termenul s-ar fi potrivit
Italiei. De fapt Roma, Romania, sunt vechi nume
pelasgice |10/790-798,11/71].
E. Vidal n lucrarea ,Analogie du Roumain et du Provenal Ressemblances, Jerusalem, 1987, p. XII citat de
Mitu Grosu n ,Occitan et Roumain spune: ,jumtatea sudic a Fran}ei era deja numit cu numele glorios de
Roumanie ntr-un edic al lui Clotaire, nume pe care l-a pierdut pentru a-l schimba n cel de Occitania sau, tot aici
constat ,asemnri pn la identitate ntre roman, limba matc a Europei cu idiomurile: provenal, catalan, tot
midi-ul Fran}ei, corsican, siscilian, friulan, toscan, (unde, n vechime s-a vorbit limba romneasc)|11].
Pentru a putea denumi rurile, locurile, etc., acele popoare trebuiau mai nti de toate s aib un nivel cultural
ridicat, s fie sedentare si practican}i ai agriculturii, |Comunicare de V. Enchiuc la Congresul de Dacologie 2004].
Despre vechimea si rspndirea acestor popula}ii stau mrturie operele celor mai de seam istorici, geografi,
imprafi, poefi, etc, din toate timpurile. Contribu}ii majore la cunoasterea limbii si rspndirii popula}iei traco-geto-
dacice (romnesti) le vom ntlni n operele cunoscute ale lui: Homer, Strabon, Caesar, Ovidiu, |3], care spun c
acestia sunt rspndi}i de la est de Marea Caspic pn la Pdurea Hercinic.
Autorii medievali ca 3ordanes yi Procopius exprim fr nici o ndoial identitatea dintre ge(i yi go(i, |13-14],
ca si scriitorii nordici de mai trziu, arhiepiscopii de Upsala, fra}ii 3ohanes yi Olaus Magnus Gothus, Carolus
Lundius |4], alte documente istorice de mare valoare in acest sens sunt Biblia lui Wulfila |Codex Argenteus, la
traducerea creia lucreaz M. Criyan] si Codex Rohonczy, tradus de V. Enchiuc.
Din epoca modern o pleiad de valorosi oameni de stiin} s-au ocupat n operele lor de aceast problem, dintre
care amintim pe: Bogdan Petriceicu Haydeu, Nicolae Densuyianu yi Simion Mehedin(i, ntemeietorul
nv}mntului geografic romnesc.
Dintre cele mai vechi denumiri romnesti amintim marile orase din peninsula Balcanic. Atena are la poalele
70
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Acropolisului cartierul cel mai vechi - Plaka (de la Placi/Blaci/Vlahi, etc.), n care multe strzi au nume ca: Vlahu,
Dracu, etc. n Salonic (Saruna Jalah) mai sunt si azi asezminte vechi romnesti ca: Arcul lui Galeriu, Biserica
Rotund, etc.
Numele de Vlah (sau Rumun, de pe plcile de plumb de la Sinaia) apare n mai multe lucrri antice traduse de M.
Crisan, unde n Iliada abund denumirile de pelasgi (ins. DelosPelasgia), Thrakicos Pelagos, termenul de arhipelag
pelasgul vechi |10, 27].
Dintre cele mai vechi si cunoscute hidronime men}ionm Dunrea, care nc din antichitate avea mai multe
nume: Istros/ Istru/ Hister/Danaistru, pentru sectorul inferior, n scrierile grecesti si Danubius n cele latine
romane. Acesta con}ine etimonul don, dan, dun, de la izvor (eschingen iesire, care nu apare n dic}ionare), pn
la vrsare, unde mai multe ruri din Rusia meridional de azi se numeau cu acelasi etimon, care exprim o caracteristic
hidrologic, adc ruri mari, adnci, cu vitez mare de curgere. Dintre ele amintim: Don, Nistru, Boristene, iar
Volga se numea Itta/Ittl/Rha |3,6], iar in Romnia mai sunt: un ru Dunrea n Dobrogea, Dunri(a lng Blaj,
topicele Histria, iar n Fran}a Istres, Istrana n Italia |25]. Acest etimon pare a satisface cel mai bine explicarea
originii lui dacice, de la Dacia/Dania, adic apa care apar}ine si curge n totalitate pe teritoriul vechii Dacii si culege
afluen}ii si numai din }inuturile dacice. |.]
Hidronimele, toponimele si oronimele nu sunt coinciden}e de scriere, ci martori ai dinuirii popula}iilor strvechi,
dacice, care au roit cu multe milenii .Hr. Ele arat nivelul cultural ridicat al acestora si sensul transferului cultural
ctre alte neamuri cu care au venit n contact si c romnii sunt cel mai vechi popor, care prin strmosii si a creat
cea dinti civiliza}ie omeneasc, asa cum sus}inea N. Densuyianu, S. Mehedin(i, A. Deac, G.D.Iscru s.a.
Pentru corectarea opiniei istorice, vehiculat si azi, cum c poporul romn a luat nastere dup anul 106 d.Hr.,
deci fr tradi}ii, un merit deosebit revine titanilor istoriei, geografiei si nu numai, ca B.P. Haydeu, N. Densuyianu,
S. Mehedin(i, precum si mai mul}i autori contemporani care desi combtu}i la acea vreme, dar si azi, se dovedeste
c au cutat si au gsit drumul prin timp al adevratei etnogeneze romnesti.
INFLUENE PESTE TIMP ALE ARHITECTURII DACICE
N EVOLUIA AEZRILOR EUROPENE MODERNE
Dr. Sorin Pavl
Facultatea de Drept Universitatea Spiru Haret Bucureti
Examinarea multidimensional a civiliza}iei dacice trebuie legat de cerin}a de a accede spre ,con}inutul istoric
aplicat pe sistemul de referin} structurat multi-valent.
nf}isarea fizic a dacilor, modul de a tri, mbrcmintea, ac}iunile casnice, rituale, economice, sociale si de
rzboi toate acestea sunt conectate n ecua}ia existen}ial general de parametrii constan}i, obiectivi n care s-a
manifestat civiliza}ia dacic: geografia locurilor, anotimpurile, fertilitatea solurilor, biodiversitatea la vremurile respective,
construc}iile civile si militare.
La acestea se adaug miscarea, amenin}rile, cunoasterea general la timpul respectiv, capacitatea de a percepe,
descoperi si nv}a prin generalizare.
Civiliza}ia traco-dacic poate fi validat ca existen} si manifestare distinct ntr-o opera}ionalitate logic, n fapt
confirmat de dovezi arheologice si informa}ionale dup cum urmeaz:
se manifest certitudinea existen}ei civiliza}iei dacice si prin extensie traco-dacic, ntruct aceasta este
cuprins n memoria istoric a neamului, fiind nregistrat distinct;
evolu}ia istoric a poporului romn este marcat de nceputuri care confirm complementaritatea faptelor si
evenimentelor dovedite n corectitudinea traco-geto-dacic si pe teritoriile n care a locuit aceasta n timp; nu este
posibil manifestarea ,vidului istoric, respectiv situa}ional n nici o istorie.
Chiar ,linistea socio-istoric (,a nu se petrece nimic altceva dect fapte conven}ionale) reprezint segment justificativ,
articulat n istoria fundamental a unei semin}ii, a unui popor;
faptele istorice ulterioare ale romnilor se bazeaz pe extensii motiva}ionale derivate din civiliza}ia geto-
traco-dacic legitimat ca existen} real, n sine;
civiliza}ia dacic este real-contributiv sa civiliza}ia lumii antice si a oraselor europene moderne, devenind n
primul rnd element constitutiv fundamental al evolu}iei civiliza}iei generale europene, si prin extensie a civiliza}iei
71
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
mondiale;
civiliza}ia dacic a asigurat continuitatea civiliza}iei umane;
este dovedit faptul a teritoriului antic nu a fost caracterizat de uniformitatea prezen}ei sau de densit}i
echipoten}iale de civiliza}ii.
ntruct civiliza}ia dacic se dovedeste a fi ,puternic poten}ial este vizibil concluzia c, n context, aceasta se
afl structural si n con}inut n pozi}ii de importan} superioar, de excep}ional relevan} pentru evolu}ia social a
omului si a faptelor sale n Europa si pe planet n compara}ie cu multe alte civiliza}ii ale vremii.
Concluziile de mai sus, n esen}, devin argument integrativ global pentru continuarea cercetrilor si pentru
validarea stiin}ific a continuit}ii dacice pe teritoriul Romniei si a incontestabilei contribu}ii a poporului dacic la
civiliza}ia european si mondial.
SEMNIFICAIA MUNTELUI DACIC N ROMANUL
LUNTREA LUI CARON, DE LUCIAN BLAGA
Jasile Spiridon
Recuperare a unui timp pierdut pentru actul creajiei, dar rscumprat n direcjia ilustrrii tragicei condijii a
intelectualului sub regimul totalitarist comunist, romanul realist cu infuzii mitice Luntrea lui Caron se impune
ca unul dintre documentele existenjiale de excepjie aprute n perioada postdecembrist. Probabil c marele
nostru filosof Lucian Blaga avea n intenjie, prin acest roman neterminat, cu titlul provizoriu 'Robie pmnteasc,
robie cereasc, scrierea unei (auto)biografii exemplare despre un destin deturnat de la rosturile lui de a tri n
orizontul sacralitjii yi cufundat acum cu sila n marasmul primitivitjii barbare. Autorul Revoltei fondului
nostru nelatin yi regseyte, odat cu acest roman, destinul n acela al profejilor nenjeleyi care se retrag n spajiul
necontrafacut al muntelui pentru a aprinde, n izolarea aproape mistic, scnteia demonic a creajiei.
n prima parte a lucrrii Semnifica(ia muntelui dacic n romanul ~Luntrea lui Caron, de Lucian Blaga,
autorul si propune s demonstreze c textul luat n discu}ie are un caracter ini}iatic prin faptul c scriitorul nostru
reface, la alt vrst creatoare, drumul ini}iatic parcurs n nvesnicirea satului de ctre copilul Blaga, descris n
Hronicul yi cntecul vrstelor. Afundarea fantasmatic n mitologia dionisiac si recuperarea tracismului corespund
regsirii fondului magic infantil reprimat de ctre o luciditate clasic, morfologul nostru al culturilor fcnd din
elogiul revoltei fondului trac genuin o veritabil profesiune de credin}. Vine n sprijin lectura poemului Cimitirul
latin, unde poetul pleda pentru ideea c romanii au format un popor dominat de pragmatism, fr acces la sensibilitatea
metafizic. De sub pojghi}a acestei mentalit}i ra}ionaliste ar izbucni furtunile ira}ionaliste ale fondului nelatin, iar
opozi}iile dionisiac/apolinic, dac/roman si sat/oras ar fi avataruri ale acestei structuri de baz. Tracii sunt situa}i, n
viziunea lui Blaga, sub semnul vetrei strmosesti, vrsta lor corespunznd copilriei scriitorului n satul natal, n timp
ce romanii sunt nvesti}i cu emblema drumului mar}ial, Via Appia, epoca lor corespunznd destinului citadin al
scriitorului nevoit s purcead n marea cltorie a vie}ii.
Partea a doua a lucrrii pune in evidenf faptul c transpunerea mitic a dispersrii i dezorientrii umane in
fafa vremurilor potrivnice i a cotropitorilor sovietici, in zilele anului 1944, o constituie vechea practic a
transhumanfei, iar drumul befeniei, in accepfia autorului, parcurge un sens invers, din istorie in preistorie. Aceasta,
intrucat preistoria i retragerea in munfi au fost pentru noi 'pavz mpotriva ncercrilor de a ni se impune istoria
din afar. 1raseul de refugiat al autorului-narator este suprapus peste itinerariul de primvar, dintotdeauna, al
ciobanilor i cutreierului acestora de la es inspre plai. Proiectate pe dimensiunea sacralitfii pgane, a unor eresuri
de esenf ancestral, secvenfele mioritice ale urcuului in durat etern a turmelor de oi, care insofesc refugiul din
fafa bombardamentelor trupelor inamice, precum i cele ale trecerii apelor Mureului cu brodul printelui Jasile
Olteanu, in fapt, o pe-trecere spre tramul de dincolo de lume, devin expresia unui plin ontic, punct germinal i
central al lumii refuzand seria Istoriei.
Autorul lucrrii observ c itinerariul pn pe coama Blidarului reprezint ultima etap dintr-un refugiu care
comport cteva trepte succesive: mai nti de la Cluj la Sibiu, apoi, de la Sibiu la Cplna (de la oras la sat, ns, n
72
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
acelasi timp, si centru poetic, ini}iatic al datelor afective ale copilriei si ale erotismului) si, n sfrsit, din obstea
satului ntr-un spa}iu montan aflat la un stadiu purificat al existen}ei umane. Se reface astfel, n sens invers, ntreaga
evolu}ie a societ}ii romnesti pn la 'iesirea din timp prin recuperarea stadiului originar. O concluzie de etap a
lucrrii este aceea c Lucian Blaga se regseste identitar n miturile traco-geto-dace, care mbin n aceeasi viziune
mre}ia toposului edenic al muntelui sacru, ca simbol luminiscent ascensional, cu afundurile pesterii simbol al
introversiunii.
Irmrind linia unei lecturi marcate yi de trimiterile spre cmpul simbolic, finalul romanului devine pentru
autorul lucrrii cu att mai relevant. Cltoria ntreprins de personajul-narator mpreun cu Ana Rarey la
Grdiytea nchide n ea un sens major, care depyeyte cu mult simpla tram erotic. Nu se neglijeaz, n primul
rnd, etapa anterioar a relajiei celor doi, desfyurat la Cplna. Acolo, ntr-un fel de nou Paradis (yi chiar
trind, n spirit, o existenj paradiziac), Axente Creang yi redescoper potenjele creatoare cu ajutorul iubitei
ce poart nume manolic yi voievodal yi ntruchipeaz aici nsuyi Principiul feminin. Drumul spre Grdiyte (spre
,adevratele izvoare) echivaleaz att cu o ascensiune spre zonele nalte ale spiritului, ct yi cu o coborre
nspre zorii istoriei. Spajiul privilegiat yi pune din nou pecetea, ca yi n scena de la nceput, asupra 1impului,
anulndu-i cursul. Pentru alter-ego-ul blagian, este momentul unei stri apoteotice: acordul deplin pe coordonata
spajio-temporal a Creajiei cu Erosul duce la regsirea total a sinelui. Iar ascensiunea pe culmile Grdiytei
coincide cu o coborre n timp, n care autorul lucrrii Semnificafia muntelui dacic in romanul `Luntrea lui
Caron, de Lucian Blaga identific acelayi duh al spajiului mioritic, sintetizat aici n nsyi fiinja regsit a
eroului-narator.
DOU FENOMENE ASTRONOMICE CUNOSCUTE DE GETO-DACI
Ion I. Bratu
Pe baza informa}iilor lsate de istorici, distingem n antichiatte dou perioade, n care au ptruns pe teritoriul
locuit de geto-daci importante cunostin}e de astronomie: perioada n care a trit Zamolxe (secolul VI .Hr.) si
perioada n care a trit Deceneu, secolul I .Hr.
Mrturiile rmase, n special din aceast a doua perioad de nflorire a astronomiei pe pmntul locuit de geto-
daci sunt foarte elocvente. Istoricul Iordanes ne-a lsat multe informa}ii n acest sens: |Deceneu] ,le-a demonstrat
teoria celor dousprezece semne ale zodiacului, le-a artat mersul planetelor si toate secretele astronomice si cum
creste si cum descreste orbita lunii (...) si le-a spus ce nume si sub ce semne trei sute patruzeci si sase de stele trec
n drumul lor cel repede de la rsrit la apus (...).
Posedarea unor cunostin}e foarte avansate n astronomie |care, trebuie s-o spunem drept, se dezvolta mai mult
ca sor mai mic a astrologiei], cunostin}e dezvluite n zilele noastre este vorba de un proiect de reform a
calendarului, preconizat si aplicat n Dacia de Burebista, cu c}iva ani naintea lui Cezar la Roma cercetrile
asupra fenomenelor ceresti, care ni se arat c le fceau geto-dacii, discipoli ai lui Deceneu, ne ndrept}esc s
credem c preo}ii geto-daci descoperiser petele din Soare si ciclul solar de 11 ani.
Sus}inerea ipotezei de mai sus o fac apelnd la cultura noastr popular, mai precis la o legend popular culeas
din jude}ul Suceava si publicat de scriitorul Ion Filipciuc n volumul su ,Si pietrele curg, aprut la Editura Sport-
Turism, Bucuresti, n anul 1985. n acest volum, la paginile 113-116, se afl legenda ,Toiagul de fier, unde aflm c:
,ntr-un sat, bunoar, cum ar fi Sltioara, tria o fat care dnd nastere unui copil l-a hrnit cu gru ,tocmai dintr-
al unsprezecelea an (...) cnd soarele se scutur de rugin.
Legenda popular, culeas dintr-o zon n care triau Dacii liberi, spune n termenii n care se putea exprima
}ranul romn, care stie aceast legend din mosi-strmosi, cunoasterea a dou fenomene astronomice: ,rugina
soarelui sunt petele din Soare care, dup cum se stie, au fost observate prima dat de Galileo Galilei n anul 1610,
iar ,al unsprezecelea an reprezint ciclul solar, adic depinde cum privim lucrurile: intrevalul dintre anii cnd soarele
are cea mai mult ,rugin pe el (maximul de pete solare) sau intervalul ntre anii cnd soarele are cele mai pu}ine
pete (anul soarelui calm).
ntruct pe teritoriul }rii noastre au existat n secolele XVI-XIX observatoare astronomice la Oradea, Cluj, Alba-
Iulia, Cotnari, care ns au func}ionat scurte perioade de timp, ceea ce nu le putea permite observarea ciclului solar
de 11 ani, si cum numai preo}ii geto-daci au avut la dispozi}ie o perioad mai mare de timp, cca. anul 60 .Hr. pn
la 106 d.Hr., deci 166 de ani, timp n care putea fi observate 15 cicluri solare, m-au determinat s emit aceast
73
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
ipotez ndrznea}: preo}ii geto-daci cunosteau petele solare si ciclul solar de 11 ani, dou fenomene astronomice
descoperite cu peste 1600 de ani mai trziu n cazul petelor solare si peste 1800 de ani mai trziu n cazul ciclului
solar.
SEMANTICA IDEOGRAMELOR-O INTERPRETARE DIN
PERSPECTIVA LIMBII DACOROMNE
Conf.univ.dr. Ion D. Dunreanu
Limba unui popor este o expresie a fundamentului su ontologic, a gradului de civiliza}ie atins la un moment dat,
precum si a legturilor si interferen}elor cu alte popoare, respectiv a evolu}iei n timp a acestora.
Limba strmosilor nostri daci prezint o caracteristica de excep}ie, care nu poate fi explicat nc de lingvistic:
o bun parte din cuvintele ei originare sunt rspndite n multe alte limbi, fondul principal de cuvinte regsindu-se n
acestea, cu toate c nu exist dovezi ale unor contacte nemijlocite sau interferen}e culturale care ar fi putut genera
ceea ce se cheam mprumuturi lingvistice.
Una dintre cele mai stranii constatri oferite de analiza comparativa a cuvintelor dacoromne este aceea c multe
dintre ele sunt congruente cu structurile lingvistice aferente ideogramelor sau sistemului de scriere propriu civiliza}iei
chineze, vechi de peste 6000 de ani, cel mai vechi sistem de scriere ideografic din lume si singurul care a rezistat
timpului pn astzi..
Aceast constatare priveste n special partea de ideograme, n numr de circa 2000, preluate de cultura japonez,
devenite fundamentul acestei culturi si baza sistemului educa}ional nipon.
Boga}ia de cuvinte dacoromne prezente n vocabularul japonez elementar ndrept}este afirma}ia c, cel pu}in n
acest caz, teoria mprumuturilor lingvistice este fals, elaborat parc special pentru a ascunde nestiin}a celor care
nu pot explica altfel etimologia cuvintelor comune prezente n diferite limbi.
Simpla enumerare a acestor cuvinte, atasate ideogramelor corespunzatoare lor este de natur s ofere cteva
jaloane pentru o nou abordare n domeniu, debarasat de toate prejudec}ile si inep}iile pe care falsi lingvisti le-au
promovat si le propag n continuare, ndeosebi cele cu privire la originea si evolu}ia limbii dacoromne.
Lucrarea prezint cteva esantioane de cuvinte surori dacoromne- japoneze, autorul fiind ncredin}at c
acestea pot fi deschiztoare pentru un astfel de drum nou, att n cercetarea lingvistic, dar mai ales in cercetarea
fundamentelor proto-civiliza}iei dacice .
SINCRETISM I CABALISTIC APLICAT
N BALADA METERULUI MANOLE
Nae Jintil
Balada nu poate fi opera ntmpltoare a unui bard popular. Este exclus ca
la crea}ia ei, fie si numai literar, s se fi implicat mai mul}i astfel de menestreli.
Simbolistica cu care se opereaz pe parcursul ntregului suport liric manifest
pledeaz pentru o cu totul alt origine. Si, desi ocultarea este la ea acas n
versifica}ia cu aer voit popular, totusi (si nu neaprat de aceea) contribu}ia
masonic la alctuirea baladei nici nu poate s fie avut n vedere, indiferent c
am putea invoca factorul epic legat de relatarea dificult}ilor construirii n sine
a unei mnstiri.
Balada este o oper nchinat Cuvntului, cci este o alctuire de cuvinte.
Din chiar nceput se fundamenteaz o Idee care va fi urmrit insistent pe
parcursul ntregii serii de versuri (448, comp, nr. pag. Codex Rohonczi):
'Negru-Vod sta/ /../ / $I SE TOT GNDEA./ C tot ce cta, / El tot nu
afla:/ ME$TER DUPA GND/ $I DUPA CUVNT.
74
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Este clar c la mijloc este vorba despre o crea}ie profund crestin, pentru c n joc nu se gseste exclusiv
construc}ia de piatr, ci ni se vorbeste despre Ctitorirea Bisericii ca oper de mntuire, adic despre nl}area
edificiului intelectual uman implicat de actul gndirii desvrsite n Credin}. Facerea prin Cuvnt este pe de o parte
de natur hermetic, iar pe cealalt profund crestin. De aceea trebuie s afirmm c nu este vorba aici despre
Crea}ia unei simple Biserici, sublimat prin metafora artei poetice, ci despre Crea}ia ntregului Univers (Ioan.1;1-3:):
LA NCEPUT ERA CUVNTUL, SI CUVNTUL ERA CU DUMNEZEU, SI CUVNTUL ERA DUMNEZEU. El
era la nceput cu Dumnezeu. TOATE LUCRURILE AU FOST FACUTE PRIN EL; SI NIMIC DIN CE A FOST
FCUT, N-A FOST FCUT FR EL.
Acest adevr este nc subliniat de cei care nal} acea mnstire 'nalt si chipoas (desi mnstirile ndeobste sunt
mici si nu tocmai remarcabile arhitectonic) si care au urmtoarea structur numeric: 1 Mesterul Manole, 9 calfe si 12
ucenici (cele trei grade masonice sco}iene ini}ial acceptate - Londra, 1716). La nl}area operei Cuvntului care este
Dumnezeu nsusi, particip 22 de actori. Exact acesta este si numrul literelor alfabetului ebraic si echivalentul Poruncilor
si Blestemelor (10 12) pe care a jurat ntreg poporul la Ebal-Garizim att n Iosua ct si n Ezdra/ Neemia (al doilea
Templu). De aici rezult c inclusiv Tora are rolul ei aparte n construc}ia divin. Manole este ZECE ceea ce corespunde
desfsurtorului cabalistic, lui IOD exact a zecea liter si rdcina, care semnific perfec}iunea divin. Termenul
poate fi echivalat astfel: IOD 10 D, unde D este sigla divin si prescurtarea de la
DEUS Dumnezeu Este Unul Singur, asa c putem ob}ine solu}ia enigmistic:
ZECE DEUS ZECEDEUS DECEZEUS DECENEUS (acroba}ie: Z N culcat Pestera Ialomicioarei).
De altfel translitera}ia DZ este ceea ce se numeste lingvistic dzitacism, si chiar a circulat lexical ntocmai.
Manole era mason, adic Zidar. De bun seam, la construc}ia Templului un alt Mare Maestru si are locul lui aparte.
Este vorba despre Hiram Abiff cel ucis de ciracii lui Solomon pentru a nu i se atribui acestuia opera. Ca Arhitect al
Universului, Hiram moare n masonerie, dar este viu n Biseric, pentru c HIRAM HeRAM (e iod) HRAM.
Si, pentru c Manole exprim prin pozi}ia lui de liter divinitatea, acest lucru trebuia verificat si prin transcrierea
ocultat a numelui Marelui Arhitect al Operei Nepieritoare, care nu putea fi de gsit dect n Numele Zeului nsusi.
ZAMOLXE NAMOLXE MANOLE X unde X 10 sau ZECE latin
Adic special pentru a ob}ine solu}ia desfsurat n balad: 'MANOLE ZECE, care mi-i ntrece
Decriptrile acestea sunt implicite si, mai ales, obligatorii, pentru c n acest sens gsim urmtoarea indica}ie:
ZAMOLXE DAMOLXE DAMOLCSE DAMOCLES. (Toate reciprocele sunt valabile)
|...] Dup cum o cunoaste}i, to}i 'conductorii istorici din vechime nu se ludau cu aurul si stpnirea, ci cu
srcia, fiind din acest punct de vedere asemntori n filosofie nu numai (ord)esenilor, ci si ebioni}ilor. Pentru c,
precum o cunoaste}i din Evanghelie, 'mai usor este unei cmile s treac prin urechea acului, dect unui bogat s intre
n mpr}ia lui Dumnezeu (Mat.19;24). Statul antic romnesc era unul al Teocra}iei, n care nu existau Domni, cci
cu to}ii erau fra}i si triau n Porunca lui Pavel/ Hristos: 'S iubesti pe aproapele tu ca pe tine nsu}i (Gal.5;14,
Mar.12;31, Lev.19;18). TIMP DE O MIE DE ANI ROMNIA ESTE UN TINUT OCULTAT, SPATIUL
HYPERBOREILOR, cci Tara se afl atunci ntre pmnt si cer. Despre acesta nu ne relateaz nici un document SI
NICI NU TREBUIE S EXISTE UN PROBATORIU MATERIAL PENTRU C DAC AR FI, NU NE-AM MNTUI
PRIN CUVNT (Evr.11;1-3), ADIC PRIN REVELATIE. Putem ns afirma c dac Sfnta Treime Statal romneasc
devine 'real, pe la sau dup 1300, CU TOT CU POPOR, atunci nimeni ntre Neamuri nu poate pretinde c are vreun
drept de for} asupra ei invocnd trecutul. O POT MOSTENI, DAR NUMAI PRIN CREDINT SI PRIN MPLINIREA
NTOCMAI A PORUNCII.
Dacia Hiperborean: o viziune integratoare asupra lumii
Nazaria Buga
ntr-o dimensiune n care nu ncape concesia, ntr-o lume n care golirea de sine ar fi una din premisele necesare,
n lumea n care s-a ncercat sfsierea dramatic a Tradi}iei (opus, din rrunchi, experimentalismului desacralizator
contemporan), tocmai n acea lume care a supradmensionat rolul 'domniei cantit}ii (lsnd la marginea penumbrei
'calitatea), a aprut un Vasile Lovinescu - une merveille programmee - dac acceptm c, ntr-un trm n care
Dumnezeu este luat uneori ostatec de orgoliul uman, nsusi Dumnezeu rnit are grij de rsfrngerea Chipului su n
lume. Si, de la nl}imea rigorii, n zona profund economic a explicrii neamului romnesc, a aprut aceast form
de sacerdo}iu, prin via}a sihastrului de la Flticeni.
Efigial, Flticenii, la aceast or, ofer lumii moderne regii nencorona}i ai Tradi}iei. Unul spectacular foarte se
75
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
delimiteaz de posteritatea tcut a celuilalt: un Vasile Lovinescu n ipostaza de 'monarh ascuns si un Ion Irimescu
- cel care vars lumii, de acolo din Septentrion, spectacolul coplesitor al statuarei romnesti.
Via}a lui Lovinescu s-a suprapus peste acel fior chtonian al 'vetrei strmosesti - matrice care-si scrie nc
Evanghelia pe vntul sub}ire al Nordului. A vorbi despre Lovinescu este a aduce un elogiu Daciei Hiperboreene -
adevrat Alma Mater a devenirii romnesti, n care autorul s-a scufundat pn la uitare de sine: migra}ii, tradi}ii,
monumente, mituri, monede, inscrip}ii, legende, basme, steme si stele funerare, lexeme. A luat forma mntuitoare a
spa}iului, s-a curbat pe arcul Carpa}ilor asemeni unui dragon ratasat la semnifica}iile, fulgurrile demersului spa}ial.
Nu a rmas un singur topos, din legenda spa}iilor, neexplicat. Nici omul primordial.
Lovinescu nu poate lipsi, prin unicitatea sa, din }estura filosofiei pereniale ce (de)marcheaz viziunea integratoare
asupra lumii. Acum, la crepuscul, i invocm personalitatea profund rezonant (cu ancestralitatea noastr) si considerm
c, dac Dumnezeu va ngdui un Congres 'Lovinescu, va fi acea srbtoare a temelor-subtemelor, a motivelor-
submotivelor ce fac s expandeze viziunea asupra spa}iului, neaprat n atingere cu ceea ce a fost Dacia pre-
ancestrilor nostri. n fond, a dus, nspre o a 9-a vibra}ie, ceea ce intuise si ceea ce a fost Densusianu. Unul aversul,
cellalt reversul medaliei desvrsit unitare: Dacia strveche.
Pentru c Lovinescu a fost, cu necesitate, o fptur contaminat de Absolut, rezonant cu planurile profund
radiante ale totalitfii - matrice generatoare de mister, de sugestie si de simbol. Considerm c, de la Lovinescu
ncoace, s-ar putea institui - n planurile teoriei - acel concept de ontologie a spafiului a crui morfologie si semasiologie
le descoperim nc din vrsta de aur a Daciei paradisiace, vrst pierdut si recuperat doctrinar si n scrierile unui
Lovinescu. O doctrin a spa}iului spiritual romnesc, spa}iu 'esen}ialmente metafizic, a crui hart corespunde unui
cod al transcenden}ei, n care opozi}ia tradi}ie/ antitradi}ie are o dezvoltare sui generis. Integrarea sa n anonimat si n
'ritmurile cosmice determin spa}iul n strict nvecinare cu sacrul ce expandeaz din energetica sa, nc din
primordii, peste aceast matc a Europei - conturul suveran al Daciei adevrate. Asistm la gestul profund metanoic
al demersului su: de restituire a integralit}ii noastre nspre Pantocratorul care veghez asupra matricei esen}ializate
n deal-vale-deal. Se odihneste n acel sarcophage auster, de o simplitate sco}ian, al Lovinestilor, n }intirimul deja
patrimonial al unui 'loc despre care s-ar spune c, n el, 'nu s-a ntmplat nimic. Afar de testamentul lapidar din
opera omnia. Via}a si opera sa - point onthologique - coboar din legendarele romnesti (amplificndu-le acustica
ini}ial) si, ntr-un efect de dubl impresionare, proiecteaz pontifical Cerul peste Pmnt. Cititorul este mpins
imperceptibil nspre zona arhetipurilor, nspre Transcendentul 'care coboar.
Celii nu au ptruns n Transilvania
Ing. Romulus Constantin Mironescu
Cel}ii sunt mentiona}i ca popor prima oar n secolul al VI-lea .e.n. de ctre Hecateu din Milet; Herodot i aseaz
la izvoarele Dunarii.
La nceputul al III-lea .e.n. din asezrile lor aflate pe teritoriul Fran}ei si Germaniei de sud si extind aria de
locuire n insulele britanice, pentreg teritoriul actual al Fran}ei si n Italia de nord. Textele scriitorilor antici se refer
la expedi}iilor de jaf si atacurile lor violente, cand n anul 387 .e.n. ei ocup Roma, iar n anul 278 .e.n. devasteaz
sanctuarul de la delfi.
Numi}i cel}i, galli sau galatai de autorii antici, ei ptrund n anii 279-278 .e.n. n Macedonia, Tracia, Grecia, unde
sunt nfrn}i si ajung pna n Asia Mic.
Unii cercettori romni au emis ipoteza potrivit creia mormintele descoperite prin spturi arheologoice la Silivas,
Medias, Ciumesti, Apahida, Sntioara, Dipsa, pot fi atribuite cel}ilor; de aiciei ar fi ptruns n Valea Muresului si n
sud-estul Ardealului.
Al}i cercettori romni sunt sceptici deoarece subliniaz faptil c pe teritoriul Daciei nu s-au descoperit asezri
celtice. Acestia precizeaz c mormintele atribuite 'cel}ilor pe teritoriul Daciei pot fi datate n secolele III-II .e.n.
sunt n exclusivitate de incinera}ie, iar osemintele defunc}ilor erau depuse n urn sau direct pe pmnt alturi de alte
obiecte-obicei tradi}ionel dacic. Pe de alt parte cel}ii practicau n acelasi timp ritul inhuma}iei si mai rar al incinera}iei.
Lucrarea si propune analiza inventarelor descoperite n mormintele atribuite cel}ilor, pe teritoriul vechii Dacii si a
inventarelor mormintelor geto0dacice. Urmare analizei descoperirilor arheologice am ajuns la urmtoarele concluzii:
- nu se mai pot admite ipotezele cercettorilor romni, francezi, etc prin care se sus}ine o asa-zis 'celtizare
76
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
a spa}iului dacic prin ptrunderea unor cete rzboinice ale cel}ilor n Transilvania;
- mormintele considerate ca fiind 'celtice apar}in dacilor;
- dacii sub conducerea lui Burebista s0au luptat cu cel}ii respingndu-I de la Tisa pn la izvoarele Dunrii si
ale Rinului
MELCHISEDEC I ECUMENISMUL
Textul esenienilor de la Qumran, Midrash Malkizedeq, pune n eviden} existen}a unei rela}ii de excep}ie ntre
Yehowah (YHWH) si Melchisedec, iar Sfntul Apostol Pavel spune despre Melchisedec c ,avem multe de zis si
lucruri grele de tlcuit (Evr. 5,11).
Or, tlcul acestor ,multe si grele lucruri se cere a fi reaprofundat mai ales astzi cnd ,Divizarea continu a
Bisericilor este un scandal si pentru c ea contribuie direct la secularizarea progresiv a lumii, asa cum s-a artat n
comunicatul final al reuniunii Goslar VII la care au participat BOR si Bisericile Evanghelice din Germania.
Convinsi c numai credin}a n Unicul Ziditor si n poruncile Sale mai pot atenua procesul de mbtrnire entropic
a omenirii afirmat chiar de Melanchthon, considerm c aprofundarea Tainei lui Melchisedec poate inversa procesul
divizrii religioase cu toate nefastele-i consecin}e.
Convinyi c nu exist nici un conflict ntre marea tradi(ie religioas yi progresul civiliza(iei materiale,
progres conceput, ns, ca mijloc al nnobilrii umane a elitelor, dar yi a vulgului, vom ncerca s subliniem
importan(a ecumenic a lui Melchisedec insistnd asupra faptului c el trebuie considerat mult mai mult
dect un preot-rege oarecare, dat fiind faptul c SFNTA SCRIPTUR ncepe yi se sfryeyte cu el, iar
Manuscrisele de la Marea Moart i confer chiar func(ii escatologice.
Cu speran}a de a ajunge s trim n ,anul binecuvntrii lui Melchisedec ca timp al rscumprrii mesianice,
propunem Miscrii Ecumenice n ntregul ei, dar si fiecrei biserici n parte s se apropie ct mai mult de Taina lui
Melchisedec. Pentru to}i, Melchisedec-neevreul este cel care a primit zeciuiala chiar si de la patriarhul Avraam
atunci cnd l-a binecuvntat n calitatea sa de preot al Dumnezeului Celui Prea nalt (Fac. 14,18), iar prin nsemnarea
numelui su, Melchisedec mai este si ,mprat al neprihnirii si ,mprat al pcii(Evr. 7,2-3).
Alturi de naltele sale atribute, vom sublinia, aici, c nc de la nceputul BIBLIEI, evreul Avram yi
neevreul Melchisedec se nchinau Aceluiayi Unic yi Prea nalt Dumnezeu.
La peste o jumtate de mileniu dup Avraam, marele rege David insuflat de Duhul (Mt. 22,43) invoc n Psalmul
109 aceeasi consacrat autoritate a lui Melchisedec, dup ce YHWH l-a asigurat c mpr}ia unuia dintre urmasii si
va dinui vesnic.
Protagonist al unor momente de mare tensiune mistic, pstrnd unul si acelasi statut de arhiereu arhetipal att
n Vechiului Testament ct si n Noul Testament, Melchisedec dobndeste n iconomia SFINTEI SCRIPTURI o
mare importan} si cu toate acestea continu s fie privit ca un necunoscut. De aici si ncercarea de a mai afla si alt
ceva despre el pornind n mod firesc chiar de la numele su, ntruct identitatea originar a lui Melchisedec s-a
constituit nainte de Facerea lumii ebraice adic n acele ,timpuri asupra crora orice tradi}ie nemijlocit a amu}it,
singurele dovezi autentice la care s-ar mai putea apela fiind cele lingvistice.
CRUCEA SIMBOLUL MNTUIRII
Pr. Horia Jru
n antichitate, un rol important n istoria omenirii l-au avut cele patru simboluri considerate fundamentale: centrul,
cercul, crucea si ptratul. Crucea grec. oandn stauros, lat. crux, este semnul compus din dou linii ntretiate.
Crucea este cea care a stabilit rela}ia dintre celelalte simboluri fundamentale: la intersec}ia celor dou drepte se afl
centrul; crucea se nscrie n cerc mpr}indu-l n patru; prin unirea extremit}ilor bra}elor se ob}ine ptratul, care la
rndul lui mpr}it n dou prin diagonal d nastere triunghiului. Aceste simboluri au dat nastere unui limbaj
universal complex. Ca cel mai totalizant dintre simboluri, crucea simboliza pmntul, numrul patru si al ptratului,
sttea la baza tuturor simboluri de orientare raportate la punctele cardinale ceresti. Orientarea spa}ial se fcea pe
direc}ia est-vest (rsritul si apusul soarelui), iar orientarea temporal pe direc}ia sud-nord (axa de rota}ie a lumii), iar
77
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
prin ncrucisarea axelor se ajunge la crucea de orientare total.
Func}ia de sintez si de msur a crucii se raporteaz
la punctul unde se ntlnesc cerul si pmntul. in ea se amestec
timpul i spafiul. Ea este cordonul ombilical, niciodat tiat, al
cosmosului legat de centrul originar. Dintre toate simbolurile, ea
este cel mai universal, cel mai totalizator. Crucea este simbolul
intermediarului, al miflocitorului, al celui care este, prin chiar
natura sa, permanenta aducere laolalt a universului, i
comunicarea intre pmant i cer, de sus in fos i de fos in sus.
Crucea msoar spa}iile sacre, templele, marcheaz pie}ele oraselor,
strbate cmpurile si cimitirele, iar ntretierile bra}elor crucii
marcheaz rspntiile. Puterea ei este centriped i centrifug.
Ea explicitez misterul centrului. Crucea inseamn imprtiere, emanare, dar i adunare, recapitulare.
Crucea este un simbol aprut n preistorie. n spa}iul romnesc, crucea a fost atestat n orizontul cultural
al paleoliticului, rspndit n epipaleolitic si neolitic. O gsim inscrip}ionat pe tbli}a circular descoperit la Trtria.
Tbli}ele de la Trtria apar}in strvechiului complex cultural timpuriu Turdas-Vincea, propriu neoliticului sud-est
european, datat n mileniul al VI-lea, n jur de 53005200 a.Chr. si face parte din scrierea Vechii Civiliza}ii Europene/
Old European Civilization, dovad cert a apari}iei scrierii n sud-estul Europei. Sute de vase, farfurii, cupe votive
din zona central si estic a Peninsulei Haemus/Balcanic apar}in perioadei timpurii si clasice ale culturii Vincea
(Gumelni}a, Boian, Gradesni}a, Vra}a), prezentnd semne ale scrierii Vechii Civiliza}ii Europene/Old European
Civilization. Tbli}ele de la Trtria sunt cu aproape 2000 de ani mai vechi dect scrierea sumerian. Confec}ionat
din lut ars, tbli}a circular are un diametru de 6,6 cm., cu un orificiu n partea superioar, ceea ce presupune c era
utilizat ca medalion n cazul n care era legat cu sfoar. Tbli}a este mpr}it de o cruce n patru cadrane/
planuri, n fiecare dintre ele gsindu-se semne inscrip}ioanate.
Crucea era un simbol al Soarelui sfant, al cultului solar, continuator al cultului morfilor. Se pare
c de la pelasgii/strvechii valachi ai }inutului carpatic, crucea s-a rspndit la popoarele antichit}ii. Crucea nscris
ntr-un cerc, devenit roat solar a fost cunoscut la popoarele euro-indiene n cultul solar ce }inea de solsti}ii si
echinoc}ii. in nopfile solstifiale, rofi de car imbrcate in paie i aprinse se dau de-a dura de pe inlfimi la vale,
insofite de tineret, care alearg chiuind, fipand i btand tlngi. in Banat, la echinocfiul de primvar se purta
pe o roat tras de mai mulfi flci unul din plugarii lenei ai satului, in furul cruia se fceau glume referitoare la
faptul c nu a profitat de vremea bun, de cerul insorit, ca s-i are pmantul la timp. Nu tim in ce msur roata
solar a celfilor care au conviefuit cu dacii, in cateva zone pe teritoriul Dacii, s-a transmis dacilor, care ca indo-
europeni ar fi putut s aib i ei roata ca simbol solar. Dar tim c, in mitologia lor, celfii aveau un anume zeu al
ro}ii, Tarams, cruia druizii ii consacraser un cult complex, cu rituri de inifiere apotropaice i tropaice. Dar i
grecii acordau un cult ro}ii solare, reprezentand prin ea cand Olimpul, cand Infernul. Este prezent roata solar in
numismatica histrian, ca un element de cult autohton imbinat cu unul eterohton.
CONSIDERAII PRIVIND INFLUENE ALE CULTURII DACICE
N SPIRITUALITATEA EUROPEAN MODERN
Conf. Iniv. Dr. Maria Gf-Deac, Iniversitatea Spiru Haret Bucureyti
Monumentele de art figurativ se regsesc n aproape toate civiliza}iile globului. Toate popoarele Europei, de
exemplu, au n istoria lor imagini mitologice. Amuzamentul, ceremoniile sezonale, sacrificiul sunt legate la un cult, de
cele mai multe ori particularizat n vechime, ns devenit mai rafinat, mai generalizat n contemporaneitate.
Teritoriul dacic conexat cu cel traco-dacic dinspre centrul si sud-estul Europei de astzi este cel care fructific
cel mai expresiv for}ele fertilit}ii contra ceea ce este nefertilitatea. Ceramica de Cucuteni, Vama, Sarmisegetuza s.a.,
statuetele de Hamangia, ,Closca cu pui de aur (complex figurativ prelucrat n aur) si alte vestigii arat: 1) utilitatea
instrumentelor, sculelor sau mijloacelor de sporire a fertilit}ii; 2) forma necomplicat a imaginii; 3) miscri restrnse,
lente sugerate de obiecte; 4) intensitate simbolic sporit.
78
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
n spiritualitatea traco-dacic nsemnele artistice mostenite analizate astzi arat c se identific anumite tipuri de
baz de nuclee structurale spirituale care au influen}at remarcabil spiritualitate si cultura european n ansamblu.
Dintre acestea se amintesc:
- tendin}a de a crea si a avea imagini, remarcat ca fiind secundar activit}ilor de baz;
- cultur dacic deschis nu prin expansiune, ci prin valoare validat care s-au rspndit novativ si atractiv la
alte semin}ii din regiunea european;
- spiritul cultural comportamental era manifestat n formul comun, mai colectiv, unit, interdependent n
interiorul neamului traco-dacic. Aceast caracteristic este rezultatul conturrii dense, puternice, personalizate a
spiritului traco-dacic n propriul areal de vie}uire;
- spiritualitatea traco-dacic nu este autarhic, ci conectat la condi}iile sociale ale timpului antic si n continuare
medieval.
1raco-dacii sunt identifica}i n actualul teritoriu romnesc si n extensia larg fa} de grani}e, nc din secolele 12-
11 .Hr. Dup popula}ia hindus, popula}ia traco-dacic, n secolul 6 .Hr. este considerat a doua popula}ie din lume
ca dimensiune si bog}ie. Gruprile traco-dacice si aveau Centrul la Nordul Dunrii. Dacii si ge}ii reprezentau
ntietatea compozi}ional a colectivit}ii traco-daco-getice.
n anii 60 .Hr. regele Burebista al Daciei a construit una dintre cele mai mari puteri militare ale timpului, format
din fortre}e si aproape 200 mii de persoane cu statut de lupttori. Triburile celte din Europa Central au fost zdrobite
n acea vreme de ctre forma}iunile lui Burebista, fiind oprit domina}ia celt n zon. Sunt indicii c dacii au ptruns
pn n zona Dnepr. Burebista a generat interferen}e n rzboiul civil din Roma, ns victoria rapid n zon a lui
Cezar a oprit o eventual domina}ie dacic asupra Romei.
De altfel, Cezar avea n vedere atacarea Daciei cu concep}ie punitiv.
Burebista a fost preocupat de construc}ia a unor puternice sanctuare n form de careuri sau cercuri, cu ziduri si
coloane nalte de piatr n pduri dese. Sanctuarele aveau si rol de loca}ii religioase. Dup Burebista, regele dac
Decebal a avut o activ politic extern. Dacia a devenit centrul de gravita}ie al anti-Romei. Decebal a repurtat
victorii importante mpotriva mpratului Domi}ian, ns Traian, noul mprat roman, cu o armat de peste 100 mii
de persoane a pus stpnire pe teritoriul dacian.
Decebal a fost ucis (sau s-a sinucis), fortre}ele n mare parte au fost distruse si numerosi daci au trebuit s
treac mun}ii Carpa}i spre loca}ii proprii mai sigure. Abia restul popula}iei nrobite, rmas n zona de atac roman, a
intrat n asimilare sau ngemnare cu colonistii romani.
Vlahii medievali sunt urmasii dacilor liberi, crora li se adaug ulterior daco-romanii - aceast popula}ie n
totalitatea sa fiind precursoarea romnilor contemporani.
Limba traco-dacic a existat distinct, puternic conturat, ns ea a fost suspendat sub ocupa}ia roman, fiind
impus practicarea limbii latine. Autori greci ai vremii relateaz elemente mitologice dacice, iar ceramica, armele,
harnasamentele de cai, ulcioarele si statuetele descoperite, inscrip}iile si vestigiile sanctuarelor demonstreaz existen}a
unei culturi si spiritualit}i excep}ionale, generatoare de remarcabil influen} n cultura european de ansamblu.
Spiritualitatea si arta traco-dacic se manifest distinct si personalizate n perioada antic, genernd influen}e n
cultura Evului mediu european.
Este remarcabil interferen}a comportamental a poporului traco-dacic cu situa}iile sociale si conflictuale ale
timpului, prezen}a acestuia la marile evenimente ale erei si rolul jucat n instaurarea unor stri istorice de fapt n
Centrul Europei.
KOGAIONUL DIN CEAHLU
Luca Manta
1) Surse istorice. Istoria antic prin Herodot (Cartea IJ, 93, 94) ne spune c: ...gefii se cred nemuritori i... c
cel care piere se duce la (Z)almoxis. Geograful Strabon (Geogr, JII, 3, 5) ne arat c altarul acestui zeu era situat n
vrful unui munte sfnt (cu pester si ru aferent) numit Kogaionon, localizare pe care cercettorii o caut de secole.
Asa dar, strmosii nostrii ge}i / daci aveau un zeu suprem numit Zalmoxe / Zamolxe si credeau n nemurirea sufletului.
2) Surse etnografice. n multe legende din Romnia gsim descrise vrfuri si platouri din Mun}ii Carpa}i socotite
a fi sfinte, unde de veacuri se desfsoar serbri populare si drume}ii montane. n categoria mun}ilor sfin}i din Dacia
79
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
se ncadreaz: Omul, Caraimanul, Cozia, Gina,
Ceahlul, Paringul s.a., de unde putem deduce c
n Dacia existau mai multe altare de tip Kogaion.
3) Originea numelui Kogaion. Scriitorul si
numismatul Ion Gheorghe n lucrarea Cogaioanele
Munfii Marilor Pontifi, Ed. Cartea Romneasc,
2004, pag. 39, porneste n descifrare de la glosa:
,,Roio Kotis Svaticus svatis cogi dacis, unde cogit
(lat.) este cugetul credinciosilor daci, care numeau
megalitul locului prin gogaion nsemnnd pietroi /
stnc. Biblia ne arat c, Moise si Iisus propvduiau
n vrfuri de mun}i, iar locul de rstignire a lui Iisus
Hristos a fost Golgota (n ebr. ,,cp}n``), o colin
de lng Ierusalim. Semantic, aceast form rotund
/ semirotund apare n multe cuvinte romnesti, de
pild: gog s.f. este partea de sus a cuptorului (jud.
Orhei) Glosar dialectal M.O. 1939; gogonat-
( gogon, reg., obiect rotund) ca si gogoneaua,
gogoarul s.a - (M.D.E. 1978); gog s. f. Mold. (a gogi a coji) are n}eles de nuc cojit (Dic}ionar L. sineanu,
Craiova, 1945).
4) Kogaionul din Ceahlu. Dimitrie Cantemir a realizat prima descriere a muntelui Ceahlu n Descrierea
Moldovei la anul 1714, de unde am descifrat legenda Babei Dochia i a celor 20 de oi albe, care de fapt reprezint
Echinocfiul de primvar sau Poarta astronomic din data de (120) s 21 martie.
,n tradi}ia muntelui Ceahlu gsim memorat data de 6 august, care reprezint srbtoarea anual a urcatului
pe munte, n asa fel nct drume}ul care porneste seara la drum, s ajung dis-de-diminea} n vrful Toaca nalt de
1900 metri si s admire rsritul de soare.
5) Ipoteza piramidei Toaca din Ceahlu. De curnd, n anul 1988, un geolog si un hidrolog Nicolae si Elena
}icleanu au lansat ipoteza existen}ei unei piramide construit / cioplit n vrful Toaca - muntele Ceahlu din Carpa}ii
Rsriteni. Ipoteza acestor doi cercettori con}ine o multitudine de dovezi geologice, arheologice, cartografice,
fotografice s.a.
6) Piramida Toaca este orientat solar! Lucrarea Kogaionul din Ceahlu sus}ine ipoteza piramidei din Ceahlu
pe baza unor dovezi geografice si astronomice corelate istoric, care au avut ca punct de pornire Harta topografic a
muntelui Ceahlu, scara 1/25.000. Aceast hart topografic con}ine linii de nivel unde gsim pozat geometric baza
piramidei - un ptrat cu latura de 290 de metri si de unde am determinat cu ajutorul indicatorului nord direc}iile
diagonalelor R1 si R4, ct si direc}iile axelor principale R2 si R3 (vezi fig.1).
n acest mod am determinat c, axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,5
0
, o direc}ie unic pe
orizontul solar care totusi nu corespunde cu rsritul de soare - urcatul tradi}ional pe muntele Ceahlu - din data de
6 august!
EMINESCU I MODELUL DACIC
Dr. Lucia Olaru Nenati
Atasamentul lui Eminescu fa} de mitul dacic se poate nsera, credem, n inventarul acelor ,trmuri compensatorii
pe care le-a identificat exegeta Ioana Em. Petrescu n manifestarea spiritual eminescian, ca evadri din realul
agresiv ale eului su ce se sim}ea inconfortabil, n alte zone precum: trecutul, istoria, visul, natura s.a. De aici
dezvoltarea substan}ial a acestor teme, precum istoria si mitul dacic. Ipostaza omului dacic constituie o forma
mentis pentru Eminescu. Pornind de la concep}iile filozofilor greci despre poe}i ca purttori ai memoriei anistorice,
ca alesi ai zeilor, putem considera c si Eminescu poart n sinele su acest arhetip ini}ial ce-ar fi trebuit s dezvolte
o lume edenic. n poemele din corpusul dacic el se identific modelului comportamental al omului dacic si
manifest atitudini adecvate acestuia.
Multe exemple ne conduc spre concluzia c n toat opera, exprimarea si conduita sa uman si social el si-a
80
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
nsusit instinctiv, idealul dacic al demnit(ii individului ce nu accept compromisurile yi prefer s moar
dect s se umilieasc, dup ce a luptat din toate puterile sale pentru aprarea cauzei si dup ce a pierdut, dar nu s-
a lsat nvins si umilit. Atitudinea sa definitorie este aceea de-a lupta mereu pentru ipostaza optim a na(iunii sale
si, dup unii autori, aceasta i-a grbit sfrsitul. Aceasta este de sorginte dacic si el si-o asum organic. Chiar
obsesia lui pentru figura lui stefan cel Mare pare a fi o prelungire a celei pentru epoca dacic si, de fapt, motivul care
nutreste aceste dou obsesii eminesciene este acelasi, idealul destinului optim al poporului su, ideal pe care att
Decebal ct si stefan l-au ntrupat cu strlucire, si mai ales cu putere de exemplu, att de necesar n vremile de
decdere si care a constituit pentru Eminescu elementul pozitiv al unei antiteze esen}iale. Valorosul scriitor si filozof
romn din diaspora, Vasile Posteuc, valideaz aceast perspectiv.
DESCIFRRI ISTORICO-RELIGIOASE
Michaela Al. Orescu
nainte de mileniul al VII-lea, pelasgii concentra}i n spa}iul carpatic, dup retragerea apelor n urma ultimei
glacia}iuni Wrm, se rspndesc n Apusul si nordul Europei, spre bazinul mediteranean, nordul Africii, Asia Mic,
coasta de est a Mrii Mediterane, Mesopotamia, sudul Mrii Caspice. n jurul mileniului al V-lea, strbat sudul Mrii
Caspice, constituind, printre altele, }inutul Aria, la sud de Bactria si ajung la Indus, ca mesage}i. Numele arienilor
semnific ,oamenii altarelor. Ei au dus n India o civiliza}ie europeano-arian, cu o religie constituit nc de la
Hermes, alterat prin ulterioare interven}ii datorate corpului sacerdotal, care a reconstituit panteonul, impunndu-si
autoritatea.
n Asia Mic, la sudul Mrii Negre, se afla jinutul Cappadociei (al crui nume evoca Dacia), }inut udat de rul
Lycus, la est, si ocupat de chaldei (Chaldeia-Dahae-Dahii, men}iona}i de Xenofon) cu asezrile: Amasia, Comana.
Tinutul udat de rul Halys gzduia orasele: Trocmi, Pteria, Tavium, Eusebia, Cesarea; pe rul Sarus erau asezrile
Adana si Comana. Pe rul Orontes, hr}ile antice men}ioneaz: Apamea, Epiphania, Aradus, Arca, Hemesa, Samaria
(localitate si }inut ulterior n conflict cu evreii (la est de care s-a dezvoltat Palmyra), Heliopolis, Damascus (fondat de
Damas, fiul lui Hermes cu nimfa Halimede), si mai la sud, Gadara, Gadir, Gades, nume celtice care l invoc pe cel
de pe coasta Spaniei, Cadix; de asemeni, localit}ile: Bastra, Rabbat-Ammon (Amon fiind numele lui Uran), Hierosolyma
(numele fiului lui Tiphon, care a ntemeiat vechiul Ierusalim, fratele su Iudaios punnd bazele Iudeei).
Pe coasta estic a Mediteranei aflm pe hr}ile antice asezrile: Myriandus, Chalcis, Pieria.
Jinutul Canaan, al crui nume apare n una din Cr}ile Sfinte ale evreilor: ,Din Pentateuh face parte si cartea lui
Iosua Navi, carte care con}ine istorisirea cuceririi de ctre evrei a ,Trii Canaanului, la anul 1300 .Hr., sub conducerea
lui Iosua Navi.
La est de Canaan se afla, nainte de sosirea evreilor, Galaad }inutul Galileii, cu asezrile: Capernaum si Magdala,
lng Lacul 1iberiada (Marea Galileei), Cesarea, Dor si Cana. La nord de Capernaum, asezarea Rama (care evoc
numele conductorului pelasg care a cucerit, cu oamenii lui, India). La Dunrea de Jos au fost men}iona}i n izvoarele
vechi arimii, ramii. Ptolemeu men}ioneaz Ramidava, important cetate a Daciei Meridionale, cetatea ramilor si a
rmilor, aflat pe atunci n regiunea de astzi a Buzului. De asezarea Rama aflat la nord de Capernaum este legat
profe}ia proorocului Ieremia (31.15), prevestind fuga familiei sfinte n Egipt. La locul nasterii lui Iisus au venit magii
chaldeeni de la Rsrit (Mesopotamia). n basilica SantApollinaire Nuovo din Ravena exist un mozaic ce reprezint
pe cei trei magi, purtnd ,cciuli dacice. Prevestirea proorocului Ieremia spunea: ,Un glas s-a auzit n Rama /
plngere si mari gemete: Rahila si plnge copiii...
La est, n }inutul Galead, gsim asezrile: Gadara, Pella, Gilead, Getgal, la vrsarea Iordanului n Marea Moart
(Marea de Asfalt). La sudul Mrii Moarte se afl localitatea Arad; n desertul Sur, unde a pribegit poporul israelit
dup fuga din Egipt, gsim pe hr}ile antice asezrile: Gades-Barnea, Cades, Arad.
n Mesopotamia (Tara dintre Ape), n }inutul udat de Eu-phrates, sunt men}ionate asezrile: Metilene, Samosata,
Orhoe, Edessa, Carrhae (carieni-pelasgi), Nicephorum, Europas, Bambyce, Hieropolis, Thapsacus, Resapha, Phaliga,
Dura, Babilon, Borsippa si teredon, la vrsarea Eufratului n Golful Persic.
Pe 1igris au fost men}ionate n hr}ile antice asezrile: Amida, mai la vest de Dara, Nisibes, Antiochia, Mzgdonia,
Larissa (nume de cetate pelasg si asemntor, nu ntmpltor, numelui capitalei Tibetului, Larsa; mai trziu, cetate
macedonean), Arbela, Caene, Sumere, Opis, Sittace, Ctesiphon, iar la vrsarea Tigrului n Golful Persic, Alexandria
si Antiochia.
81
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Privitor la Mesopotamia, sumerienii, popor ,euro-indian care a intrat n istorie la 3500 .Hr., venit peste vechii
pelasgi, popor nesemitic tritor ini}ial n Babilonia, de la care ulterior babilonienii au preluat civiliza}ia de mostenire
pelasgic si scrierea, a fost concluzia formulat de Jules Oppert, cercettor care a clarificat numele sumerienilor,
dup ce a cercetat aceast civiliza}ie.
MUNTELE SFNT MIT SAU REALITATE
Mioara Cluyij-Alecu
Din vremuri strvechi, oamenii au crezut n existen}a n vzduh a unei lumi divine si au ndjduit s stabileasc o
legtur cu ea. Arborele cosmic cu rdcinile nfipte n pmnt si cu coroana n cer, coloana cu un capitel care
aminteste coroana arborelui, muntele cosmic, simbolizau ci spre lumea divin.
Rene Guenon cita mai mul}i mun}i sfin}i din tradi}iile vechilor popoare: Meru la hindusi, Alborj la persi, Quaf la
arabi, Olimp la vechii greci, Montsalvat din legendele occidentale ale Gralului... Acesti mun}i erau pe trmuri
ndeprtate sau inaccesibile muritorilor. n }ara n care nu au existat nl}imi s-au construit simulacre ziguratele
. De bun seam c si Cogaiononul se nscrie n aceast tradi}ie. El reprezenta un centru religios n care se
stabilea o legtur cu lumea divin. Inversul (complementul) muntelui este o cavern subpmntean ca aceea n
care, Herodot men}ioneaz c, s-a retras Zalmoxis timp de 4 ani. Muntele ilustra spiritualitatea geto-dacilor care
credeau n existen}a unui tram sfant ca: Agarttha, Paradesa-Paradis, Shambala din tradi}iile orientale, un centru
axial care dirijeaz lumea, asa cum axul centreaz nvrtirea ro}ii fr s ia parte la ea (cakravarti, motorul imobil din
tradi}ie).
Scriitori antici au citat existen}a, n Dacia hiperborean de sub Ursa Mare, a unor elemente reprezentative pentru
astfel de centre, fr s le n}eleag semnifica}ia spiritual: Polul Getic (Geticus Polus), Axa Lumii (Cardinex Mundi),
Muntele Sfnt (Cogaiononul), Insula Alb (Leuke). Unele basme romnesti amintesc de un arbore cosmic, pe por}ile
de lemn ale caselor din nord este cioplit roata, pe ii cusut svastica, o simplificare a ro}ii... Soarta a decis ca
rezisten}a eroic a geto-dacilor n fa}a nvlitorilor romani s fie nscris, de Apolodor din Damasc, pe o column
plasat n centrul Romei. Cuvintele romnesti cellalt trm si vzduh ilustreaz caracterul ceresc al religiei geto-
dace. Preot a nsemnat nainte-pre, spre emana}ia divin-ot, rdcin care apare si n numele zeului Odin.
Mircea Eliade afirma c n India a nv}at s n}eleag folclorul romnesc sau sud-est european, mostenire traco-
dac. Dovedesc aceste tradi}ii legtura noastr cu Orientul? Unde au aprut aceste tradi}ii?
A existat un centru religios n Dacia? Poate c au existat mai multe. Cile sfinte ale scythilor (Herodot, istorii, IV,
52), marcate de menhirii atribui}i de romani lui Liber Pater, nume dat lui Bacchus zeu taur duceau dup tradi}ie
la un centru religios. Pe vremea lui Hasdeu, marcajul de menhiri pornea de la Marea de Azov, aprea n Basarabia ca
Cheile Bcului si se oprea la Prut.
Tradi}ia Muntelui Sfnt al Daciei a fascinat pe mul}i scriitori. n cartea sa Muntele Sfant al Daciei, publicat n
englez la ed. Nagard, Ion P. Bogdan de la Timisoara sus}inea c Polul Getic ar fi indicat, la nceput, locul sfnt unde
Uranus s-ar fi unit cu Gaea. Mult mai trziu, cnd cunostin}ele oamenilor au evoluat si au atribuit un n}eles geografic
si astronomic polului, s-a constatat c acesta era n nordul Daciei si au aprut chiar opinii c tradi}ia polului ar fi
migrat n Dacia din nord, ceea ce este pu}in probabil. I. P. Bogdan identifica Cogaiononul n Mun}ii Bihor. El se baza
pe asemnarea acestora cu descrierea Muntelui Meru de M. Eliade n Cosmologie si alchimie babilonian si pe tradi}ii
locale. Spunea c numele ar fi fost Cuca lui Ion. Men}iunea lui Paul Lazr Tonciulescu (n Romnia la p. 167) c n
georgian si persan munte se spune koh, iar n oset kogh ar ntri aceast ipotez. Ion-Iancus-Ianus-Armis-
Sarmis-Hermes ar fi fost primul egetor-zeu, care ar fi domnit aici si ar fi lsat silaba Io mostenire voievozilor valahi.
Demonstra}ia m-ar fi convins, dac nu as fi cunoscut argumenta}ia lui Nicolae Densusianu c Muntele Sfnt a fost
n Carpa}ii Meridionali. n secolul 18, D. Auville presupunea c Muntele Sfnt era Kaszon sau Kaszin din Moldova;
Alexandru Borza spunea c era vrful Gugu de la est de Caransebes, iar al}ii, c era Ceahlul. Recent, Cristiana
Pnculescu argumenta c era Vrful Ocolit Bucura. Astzi cei mai mul}i cred c Muntele Sfnt era la Sarmizegetusa
dacic.
Oare n Stema Daciei, publicat de P. R. Vitezovic, cei doi lei afronta}i se urc pe Muntele Sfnt?
Getae montibus inhaerent. Geto-dacii erau lipi(i de mun(i yi n ei au dltuit lumea divin din sufletele lor.
Pe muntele Omul este un simulacru al lui Zalmoxis-Saturn. Pe o stnc se mai disting urmele unor basoreliefuri pe
care le-a descifrat N. Densusianu. Pe platforma Babele este reprezentat teribila Tripla Hecate: Brimo-Persefona
82
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
infernal, Bendis-Artemis pmntean si Iana-Luna cereasc. Pe muntele Ceahlu se distinge o piatr asemenea unei
femei, nconjurat de alte pietre mai mici. Ea reprezenta pe Baba Dochia-Gaea cu oile sale. Se spune c Prometeu a
fost nln}uit n Parng sau Bucegi. Pe o moned din timpul lui Antonius Piul, Dacia este nf}isat ca divinitatea
Gaea, }innd n mna dreapt o grup de mun}i, Mun}ii Sfin}i ai Daciei de care pomenea Strabon. Cercettorii care au
studiat cte un munte mai important din Carpa}i au gsit tradi}ii care coroborate cu scrieri antice s justifice c, n
trecut acel munte a fost considerat sfnt.
Mul}i mun}i au fost centre de via} religioas. Au existat asce}i si contemplativi, adoratorii lui Zalmoxis, care se
hrneau cu vegetale, miere, lapte si brnz. Strabon aduga c acestia erau solitari, piosi, triau departe de femei si,
n Tracia, se numeau ktistai (ctitori). Flavius Josephus informa c la daci se numeau pleistai (constructori de cet}i).
Mircea Eliade caracteriza pe acesti geto-daci, specialiyti ai sacrului, c duceau pe mun(i o via( monahal,
retras.
Cum n vechea Dacie crestinarea s-a fcut treptat, prin misionari, multe din tradi}iile pgne au fost adaptate la
crestinism. Primii clugri creytini care s-au retras n mun}i sau n alte locuri mai izolate, au continuat via(a
asce(ilor geto-daco-traci ktistai, pleistai, abioi. Sihastrii romni, ca si pusnicii din Orient, au cutat pacea prin
izolare, n vederea unei legturi nemijlocite cu Dumnezeu. Acest sacrificiu deliberat de a locui ca sihastru, fr
nclzire, fr nici un fel de confort, nu a cunoscut-o ascetismul occidental. Stau mrturie sutele de chilii rupestre
din mun}ii Carpa}i, unele amenajate si amplificate formnd ansambluri cu adevrate biserici rupestre, precum cea a
Pesterii Liliecilor de lng Mnstirea Bistri}a din jude}ul Vlcea, cele de la Cet}uia Negru Vod si a Jgheabului din
Corbii de Piatr din jude}ul Arges, cele de la Nucu si Alunis, din jude}ul Buzu, din valea Ordincusii din mun}ii
Apiseni, de la Tpova din Basarabia, chilia lui Daniil Sihastrul...
Si totusi unele legturi cu vechile tradi}ii s-au rupt; sau numai s-au ocultat? Se vorbeste de Paradisul pierdut, de
Cuvntul pierdut. Oare se poate spune si Muntele Sfnt pierdut?
DACI DACI DACI DACI DACI A DUP DACI A DUP DACI A DUP DACI A DUP DACI A DUP DACI A AA AA
Dr. Mihai Zamfir
n jurul anului 1100 .Hr. la aproximativ un mileniu dup desfiin}area regatului DACIEI si formarea poporului
romn prin latinizarea peste noapte a dacilor si multe altele de acest fel, din analiza datelor con}inute n Codexul
Rohonczi, aflm c:
Regatul DACIA este bine meri (de ntrebare) sntos, puternic si voios. El se ntinde pe un teritoriu ce va fi mai
mare dect Romnia Mare, avnd hotarele pe Nistru, Tisa si Dunre si se numeste n mod oficial DACIA, fapt care
si explic insisten}a cu care, n virtutea iner}iei, mul}i politicieni din jurul spa}iului romnesc nc priveau refacerea
DACIEI ca pe un fenomen logic si natural, dar nu ntotdeauna agreabil pentru ei. Ca si DACIA lui Burebista si lui
Decebal, si acest stat este tot un regat, monarhul momentului numindu-se Vlad. Locuitorilor acestui stat li se spune
daci (n Transilvania) si ge}i (n afara Carpa}ilor), cam asa cum am spune noi azi munteni si cmpeni. Si pentru c
sunt unul si acelasi popor, acestia si zic si li se zice blaki, adic valahi, asa cum vor continua romnii (adic dacii) s
se numeasc pn la refacerea statului lor na}ional Romnia. Este destul de usor de vzut c despre continuitatea
statului si poporului dac, adic vlah, nu mai are nici un sens s ne mai ndoim, sau dac o facem, o facem n afara
bunului sim}. Acest regat al DACIEI este la aceast dat unul crestin ortodox, Marele Preot fiind acum episcop
crestin. Dar exact ca si Marele Preot, acesta i este Regatului, cel mai apropiat si de ndejde sfetnic. Statul are si o
armat. Aceasta este una foarte bine organizat pe arme si corpuri militare, si ca si armata dacilor lui Decebal, este
o armat na}ional, fiind format numai din daci. Aceast armat nu foloseste mercenari si, la nevoie, poate atinge
cifra de 200.000 de lupttori, ceea ce conduce la o popula}ie de minimum 2-3 milioane, ceea ce, n acea epoc, nu
era un element neglijabil. Acest regat crestin al DACIEI este unul feudal, ns unul centralizat si cu mare prestigiu n
epoc. Regele Vlad trateaz n termeni de egalitate cu mpratul bizantin, care i se adreseaz condescent cu formula:
,Tu care esti vrednic de un mare rege. DACIA se aliaz cu Bizan}ul, lupt cnd de partea Ungariei, cnd contra, asa
cum i cere interesul propriu, iar n rela}iile cu crucia}ii discut n termeni de suveranitate absolut si acestia nu-i
tranziteaz teritoriul dect n temeiul unei n}elegeri, sub escorta militar a dacilor si numai n schimbul unui ajutor
militar contra inamicilor migratori ai DACIEI. n privin}a Ungariei, prin armata sa, Dacia arbitreaz succesiunea
coroanei ungare (aceea a Sfntului Stefan). n ceea ce-i priveste pe cumani (pe care unii istorici i plasau cu drnicie
pe teritoriul nostru), DACIA nu era o gazd prea bun, obligndu-i, prin mijloace militare, la o loca}ie n regiunea
83
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Donului, unde trupele de cavalerie ale dacilor i }ineau sub o supraveghere foarte atent. n mod permanent DACIA
men}ine cte un corp de armat de 80.000 de lupttori att la rsrit de Nistru ct si la apus de Tisa pentru a le usura
vecinilor respectivi n}elegerea no}iunii de grani} de stat (suveran, desigur, asa cum s-ar spune n termenii zilelor
noastre). Un efort pedagogic rmas pn azi la baza bunelor rela}ii de vecintate. Regatul dacilor are n aceast etap
a existen}ei sale si structuri fortificate: Ineu, Arad, Dridu etc. n care se continua o locuire de mare vechime. Centrul
religios al acestui regat este acum la Vicina (Pcuiul lui Soare de azi), fapt care spune foarte mult cci semnifica}ia
dubl a acestei pozi}ii este mai mult dect evident. n cele ce urmeaz vom prezenta o analiz preliminar a situa}iei
istorice Daciei crestine, asa cum ne este ea revelat de monumentalul document care este Codexul Rohonczi, a crui
descifrare, eveniment crucial pentru istoria si literatura romn, Romnia o datoreaz valorosului arheolog, istoric si
etnolog care este doamna prof. Viorica Enchiuc, eminent savant ale crui rezultate stiin}ifice se bucur de recunoasterea
total si fr rezerve a celor mai exigente elite stiin}ifice interna}ionale, acolo unde aceste rezultate nu drm erori
nl}ate la rangul de dogm antina}ional de batjocorire a strmosilor nostri, dacii.
RENATEREA DACIEI
(DE LA DACIA LA ROMANIA (ROMNIA) $I IARA$I LA DACIA)
Marin Mihail Giurescu
Lucrarea constituie reluarea intr-o form mai complet si mai actualizat a lucrrii anterioare intitulate: ,DE LA
DACIA LA ROMANIA (ROMNIA) - A DOUA ROMANIZARE A DACILOR SI A DACIEI, al crui titlu, am
constatat, dup apari}ia lucrrii lui Gh. D. ISCRU din 2003, ,TRACO-GETO-DACII - NA1IUNEA MA1C din
spa}iul carpato-danubiano-balcanic, c se asemna ntructva cu titlul capitolului IX- ,DE LA NATIUNEA TRACO-
GETO-DAC LA NATIUNEA ROMN, al carui subcapitol 3 ,De la traco-geto-daci la romni, de la Dacia la
Romnia, a fost reluat si n revista DACIA MAGAZIN numarul 7 din noiembrie 2003 pagina 14-16.
In lucrarea men}ionat, mi expusesem ideile lansate n primavara anului 1977, prin comunicrile sus}inute la
Sesiunile Stiin}ifice organizate cu prilejul srbtoririi Centenarului Independen}ei Statului nostru: prima la Institutul
pedagogic din Oradea pe 28-29 mai si a doua la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geologie - Geografie, la
nceputul lunii iunie si prin Memoriul, ntocmit pe baza acelorasi idei, la care am anexat si cteva copii dup unele
documente n sprijinul celor afirmate, memoriu pe care l-am naintat Conducerii de Partid si de Stat, cum se spunea
atunci.
Printre altele artam c ,Genera}ia revolu}ionar pasoptist, care a condus lupta pentru Unirea Principatelor si
eliberarea lor de sub domini}ia strin, a fost animat de concep}ia latinist privind originea poporului si a graiului su,
fapt ce a determinat atribuirea numelui de ROMANIA (ROMNIA) n locul celui vechi de DACIA, care s-ar fi
cuvenit noului Stat ce se formase la 24 ianuarie 1859, prin unirea celor doua Principate: Moldova si Valahia.
Totodat mi exprimasem convingerea ce mi-o fcusem din studiul unor documente, c Hotrrea parlamentelor
celor dou Principate reunite pentru prima dat, dup unire, n sedin} comun la 24 ianuarie 1862 la Bucuresti, care
de atunci a devenit capitala noului stat, a nsemnat o mare nedreptate de ordin istoric, o mare gresal ce trebuia
ndreptat si am cerut ca aceast problem s fie discutat in Marea Adunare Na}ional, n speran}a c va fi ndreptat
gresala fcut n 1862.
Prin Hotrrea de la 1862 s-a ignorat nu numai Hotrrea Conven}iei de la Paris din 19 august 1858, care
recomandase ca Moldova unit cu Valahia s se numeasc ,PRINCIPATELE UNITE, nume pe care noul Stat l-a
purtat timp de trei ani, de la 24 ianuarie 1859 pn la 24 ianuarie 1962, ci si ,vechiul deziderat al neamului nostru
care prevedea REFACEREA DACIEI prin UNIREA PRINCIPATELOR aceluiasi neam, ce se formaser n Evul
Mediu pe teritorul DACIEI, dup retragerea legiunilor romane de ocupa}ie.
Unirea Moldovei cu Valahia a constituit doar nceputul ,vechiului deziderat si dup cum stim, restul s-a nfptuit
n 1918, dup primul rzboi mondial, care din punctul nostru de vedere se poate numi , rzboiul rentregirii neamului
, ns spre regretul nostru s-a nfptuit tot sub emblema concep}iei latiniste.
Ideile prezentate n cele dou comunicri la acea dat au surprins auditoriul, strnind un deosebit interes,
monopoliznd discu}iile. Deoarece comunicrile nu mi s-au publicat au rmas cunoscute numai de cei care le-au
audiat atunci, la numai trei luni de la puternicul cutremur din 4 martie 1977, iar Memoriul, pe care l depusesem la
Registatura Comitetului Central a fost dirijat ctre Institutul de Istorie al Partidului pentru ca specialistii s se pronun}e.
Chiar dac nu a avut un rezultat direct si imediat, a avut un efect ntrziat, constituind un ndemn pentru acei
84
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
membri ai Institutului de Istorie care i-au cunoscut con}inutul si care nu au fost adep}ii teoriei latiniste, dintre care
unii au devenit promotorii cercurilor de dacologie de mai trziu, precum: Augustin Deac a crui activitate este
cunoscut, Nicolae Copoiu, fondatorul Ligii pentru renasterea Daciei, Paul Lazr Toncilescu, care a condus cercul
Deceneu s.a.
Un rol important n relansarea ideii de RENASTERE A DACIEI a avut-o apari}ia lucrrii lui PTOLEMEU SI
MARINUS DIN TYR - GEOGRAPHIA, reprodus in Perioada Renasterii, n care DACIA a fost prezentat n toat
mre}ia ei dinainte de a fi cucerit de ctre Imperiul roman si cred c sunt n asentimentul colegilor din cercurile de
Dacologie ca urmtorul Congres Interna}ional de Dacologie s fie dedicat acestor doi nv}a}i din perioada antic.
Imboldul actual pentru RENASTEREA DACIEI, nu este un fenomen recent care s fi fost declansat de cei din
LIGA PENTRU RENASTEREA DACIEI sau de cei de la GETICA sau DACIA REVIVAL s.a., ci dateaz din perioada
antic si a fost generat de cotropire a DACIEI de catre Imperiul roman in anul 106 si asemenea unui foc, al crui jar
acoperit de cenus pare stins, se poate reaprinde ori de cte ori se creaz condi}ii favorabile.
n lucrare am trecut n revist toate ncercrile de REFACERE a DACIEI, ncepnd cu cele din timpul stpnirii
romane, pn n cea de a doua jumtate a secolului XVII, cnd a aprut curentul latinist si ideea autohtoniei noastre
a fost ntrerupt fiind nlocuit cu concep}ia latinist.
Rmne s vedem dac efortul pe care l facem noi azi, va fi ncununat de succes.
ROMNII N CRILE SACRE ALE OMENIRII PRIN CALITATEA
LOR RELIGIOAS DE VLAHI-NEGRI
Spre deosebire de toate celelalte neamuri care au roit din vatra arheologic a bstinasilor Europei, att de bine
descris de Marija Gimbutas, romnii fiindc au rmas pe loc si-au pstrat att calitatea lor de ntemeietori ai vetrei
religioase, ct si denumirea de Jlahii Negrii ca expresie a semnifica}iei stindardului dacic reprezentat de corbul cu
cap de lup, care ilustreaz sintagma teonimic primordial Volco-Blac (ulterior Volco-Dlac) atribuit Dumnezeului
Dumnezeilor, Unicul Ziditor al tuturor celor vzute si nevzute.
Numi}i de izvoarele strine pn n evul mediu Kara-Iflac, Mauro-Jlahi, Latini-Nigri, toate nsemnnd Jlahii
Negrii sau Ingro-vlahii, (negro engro ungro, diferit de ungaro) romnii sunt consemna}i n Scrierile Jedice
si n Biblie, Cr}ile Sacre ale omenirii, si frecvent n mitologie sub forma mai multor denumiri, ca o consecin}
direct a marii lor vechimi. Atesta}i astfel ca pstrtori autentici a ceea ce a mai rmas din Tradi}ia Primordial,
romnii sunt chema}i s participe, si ei, la eforturile de unificare a Europei, eforturi fcute pn acum mai mult prin
msuri de tip Sanepid, dar care trec sub tcere dimensiunea religioas a omului ca si nevoia sa de unitate spiritual
autentic, edificabil doar prin raportarea diversit}ilor la origini.
Definirea corect a originilor si constientizarea lor la nivel de mas nu (mai) pot fi demonetizate prin peiorativul
,protocronism din moment ce reprezint temeiurile ontologice ale unit}ii btrnului continent. Or, din aceast
perspectiv avem obliga}ia de a veni cu propriul nostru aport, de importan} special, ca cei care de}inem nestrmutat
vatra arheologic a bstinasilor Europei si implicit matricea stilistic a primordialit}ilor care au druit omenirii sacrul.
n fond, naintarea omenirii spre desvrsire prin etape de prezent presupune lrgirea orizonturilor de cunoastere si
nu doar tehnicizarea devenit si ea o combina}ie alienant de butoane.
Chiar, acceptnd, prin absurd, c miscarea de unificare a continentului nu ar prelua nimic din oferta noastr si
nc ar trebui s o facem. Se va rspunde pentru op}iunea adoptat, tot asa dup cum si noi vom rspunde de
implicarea ca si de nonimplicarea noastr. Comoditatea, chiar drapat n modestie, rmne culpabil cci nu exist
derogare de la ceea ce poate fi numit dreptul, dar si obliga}ia de a sluji.
Ceea ce ne rmne de fcut este s aprofundm fiecare semnifica}ie n parte si pe toate s le propovduim trind
dup eternele porunci dumnezeiesti fr de care suntem sorti}i s ajungem acolo unde va fi plnsul si scrsnetul
din}ilor, n mijlocul ruinei ecologice pe care o provocm prin pcatele de a exacerba consumul si compromiscuitatea.
85
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
VALABILITATEA CONCEPTIEI TERAPEUTICE
DACICE FUNCTIILE APEI
Glinescu 1eodora
A spune c sufletul trebuie tratat naintea corpului e deja un truism. A spune c omul trebuie tratat nu ca o sum
a par}ilor componente, ci ca un ntreg, e un lucru deja relativ bine cunoscut. l spun, de la o vreme, medicii aleopa}i,
mai ales dupa razboiul din Vietnam. L-a spus, la vremea lui, Samuel Hahnemann, ntemeietorul homeopatiei moderne.
L-a spus Hipocrate, discipolilor si de la scoala din Cos. L-a spus Platon, vorbind despre daci si medicina lor.
O reclam a zilelor noastre declar 'Esti 70 ap. Esti ceea ce bei. Suntem, ntr-adevar, 70 ap, dup cum ne-
o poate confirma orice compendiu de fiziologie. Stim c nu putem rezista fr ap mai mult de dou saptmni. La
nceputul secolului, savan}ii au ncercat (si par}ial au si reusit) s demonstreze c via}a ia nastere din ap. E drept, o
ap 'mbog}it, asa-zisa 'sup primordial. Dar ct de important este apa ca remediu terapeutic? Si ce importan}
avea ea pentru terapeutul dac?
Nu stim multe despre medicina dacic. Multe surse documentare s-au pierdut. Dar ceea ce nu stim si nu putem
(nc) afla, poate fi dedus, chiar cu riscul de a reliefa o imagine nu tocmai conform cu trecutul real, dar veridic si
viabil.
O bun surs de informare o constituie terapeutica popular, asa-zisa medicin bbeasc, adevrat tezaur de
informa}ii.
Baza terapiei 'bbesti o constituie preparatele din plante, marea lor majoritate fiind realizate ca extracte apoase
(infuzii, decocturi, macerate). O utilizare aparent banal, dar important, aceea de vehicol al 'vindecrii, dup cum
vom mai avea ocazia sa constatm.
Dar dincolo de extractele din plante, apa are un rol esential ntr-o seam de descntece, fiind n acestea fie
personificat (invocat, adorat), fie pur si simplu utilizat ca suport (adic tot vehicul) al ac}iunii descntecului
rostit deasupra apei. Si nu orice fel de ap, ci curgtoare (simbol al trecerii, al curgerii bolii prin sau pe lng pacient,
n dreptul cuvnt 'apa trece, pietrele rmn) ori 'nenceput. Ei, da, nenceputa. Neatins nici mcar de umbr de
om, pentru c apa are '}inere de minte. Asa cel pu}in declar una dintre teoriile care ncerc s explice ac}iunea
medicamentelor homeopate prin apari}ia unor 'clusteri, a unor forme de structurare sterica a apei care reproduc
ntocmai structura moleculelor de substan} activ, molecule care n dilu}iile nalte (peste 100 CH) sunt cu desvrsire
absente.
n afar de structura substan}elor cu care intra n contact, apa '}ine minte si informa}iile si energiile de o cu totul
alt natur, dup cum demonstreaz dr. Masaru Emoto, n studiile sale de modificare a structurii cristaline a apei
func}ie de informa}iile cu care intr n contact sau de energiile direc}ionate ctre aceasta. Metode similare acestora
practic si bisericile crestine, n timpul ritualurilor de sfin}ire a apei. Ritualuri care, desi practicate acum 'crestineste,
si au cu siguran} aceeasi origine ca si descntecele babelor, origine pre-crestina si, n cazul arealului nostru, dacic.
Probabil ca tot pe capacitatea apei de a memora anumite caracteristici, fie ele informa}ionale, energetice sau
structurale, se bazeaz si metoda de terapie taoist care presupune ngurgitarea unei cantit}i mari de ap (3-4 litri)
ntr-un timp foarte scurt (15 minute). Studiile farmacocinetice moderne pun un accent deosebit pe rolul apei (att
din punct de vedere calitativ ct si cantitativ) asupra ingestiei si absorb}iei medicamentelor administrate pe cale oral.
Ac}iunea acestei metode se poate baza si pe capacitatea apei de a 'cur}a substan}ele nedorite din organism, asa
cum si biserica se bazeaz pe posturi pentru purificarea organismului.
Pe lng interiorul organismului, o aten}ie deosebit trebuie acordat si mediului, a crui nfluen} nu poate fi
negat. Apa are o ac}iune purificatoare si asupra acestuia, fie si numai prin prezen}a sa ca ploaie sau ca mult mai
banala ap utilizat pentru cura}enie.
Sub ac}iunea concertat a apei, att intern ct si extern, organismul (care si el este, s ne reamintim, tot ap ntr-
o mare propor}ie), poate s revin la forma sa 'ideal, sau cel pu}in la o form ct mai apropiat de ideal.
Tot n folclor, de data aceasta n basme, mai gsim niste forme de ac}iune ale apei: apa vie si apa moart, revelator
si fixator al formei ini}iale, al matricii organismului respectiv.
Nu este exclus ca lichidul amniotic n care fetusul este scldat timp de 9 luni, s implementeze n structurile apei
din interiorul organismului aceast Matrice, pentru utilizare ulterioar n timpul vie}ii adulte.
n afara acestor ipoteze si fapte puse cap la cap din cele mai diverse domenii si culturi, nu putem nega
86
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
certele cunostin}e ale dacilor asupra apelor minerale si termale, cunoscut fiind faptul c sta}iuni balneoclimaterice
frecventate nca intens astzi erau locuite nca de pe vremea dacilor. Si cu siguran} cunoasterea dacilor, n diverse
domenii, incluzand terapeutica, era mult mai avansat dect ne las sursele arheologice s dovedim.
SIMILITUDINI PELASGO-SANSCRITE CONSERVATE N LIMBA
VALAC/ROMN
Prof. 1eodor Pocol
Una din problemele care a frmntat capetele ncoronate, dar mai ales pe cercettori de-a lungul veacurilor a fost
limba primordial a omenirii. Biblia a oferit o explica}ie: Tot pmntul avea o singur limb si acelasi cuvinte si c,
oamenii au vrut s zideasc o cetate si un turn al crui vrf s ating cerul, dar suprat, Domnul a hotrt s Ne
pogorm si s le ncurcm acolo limba, ca s nu-si mai n}eleag vorba unii altora. si Domnul i-a mprstiat de acolo
pe toat fa}a pmntului; asa c au ncetat s zideasc cetatea. De aceea cetatea a fost numit Babel, cci acolo a
ncurcat Domnul limba ntregului pmnt, si de acolo i-a mprstiat Domnul pe toat fa}a pmntului
1
. Dac citatul
Biblic a dat nastere la multiple controverse care au ncercat s explice problema limbilor lumii n diverse moduri,
presupunem c astzi mai exist ini}ia}i care pot explica plauzibil cel pu}in apari}ia limbilor euroindiene. Dac problema
limbilor euroindiene poate fi acceptat ntr-un fel sau altul, total diferit este situa}ia etnogenezei neamului romnesc.
Cu privire la limba romn, cercettorii s-au mpr}it n dou grupe care par a se nfrunta si ignora pe toate planurile:
adep}ii originii latine a limbii romne asa cum a fost ini}iat si amplificat de crturarii scolii ardelene }i adep}ii
acesteia, si adep}ii originii traco-daco-gete, care, n acest moment, ncep s cstige teren. Fr a ne declara de o
parte sau alta a baricadei, secondndu-l pe cunoscutul istoric Ionel Cionchin am ncercat s gsim argumente
infailibile privind spinoasa problematic a etnogenezei poporului si limbii romne. Considerm necesar a prezenta n
acest context paralelismele dintre limba sanscrit si limba romn, n msura n care acestea vor fi acceptate
2
.
Nendoielnic exist n limba romn sute de cuvinte (noi am gsit circa 1.500) care au o mare asemnare cu
cuvintele din limba sanscrit, ca form si sens, dac nu identice, foarte nrudite sau cel pu}in susceptibile de nrudire.
Sigur explica}ia fundamental a acestora const n fondul comun euroindian. Este posibil ca unele din aceste cuvinte
s fi ptruns mai trziu, prin diverse filiere, dar, }innd cont c n anul 800 a.Chr. limba sanscrit a devenit o limb
moart, presupunem c ipoteza noastr este verosimil.
Lingvistii nu pot stabili etimologii, dect pornind de la limbi cunoscute, or nici o limba sau idiom tracic nu ne este
cunoscut, n ciuda afirma}iilor asa-zisilor tracomani care pretind ca au descifrat limba tracilor sau dacilor. Din
pcate avem n prezent prea pu}ine informa}ii, dar suntem optimisti, spernd c limba pelasgo-traco-daco-get va fi
cndva cunoscut. Istoria ne-a rezervat adeseori surprize senza}ionale (vezi cazurile Schliemann, Tutankhamon,
etc.) si este posibil ca n mileniul III s regsim ce am pierdut n mileniile anterioare.
1 Jechiul 1estament, Genesa (Facerea), 11, 1-9.
2 Ionel Cionchin, 1eodor Pocol, Similitudini pelasgo-sanscrite conservate in limba valac/roman, volum aflat sub tipar.
Tradiie i continuitate
prof. 1udora Patrichi
Lucrarea si propune abordarea unui subiect asupra cruia persist multe incertitudini. Con}inutul este o
ncercare original de interpretare a Colindului/Corindei.
Realitatea mitului se regseste n cele mai multe din textele asa-zis 'populare. Colindatul este obiceiul
care atest existen}a / practica unor ritualuri strvechi pe teritoriul Daciei si n alte centre n care a fost dovedit
prezen}a popula}iei pelasgo-traco-getice.
Distorsionarea adevrului n legtur cu tradi}ia antecrestin ne ndeprteaz, n continuare, de percep}ia
corect a realit}ilor divine, con}inute n vechile obiceiuri. Comunicarea de fa} - ca si cele anterioare - aduce cteva
87
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
argumente n sprijinul ideii de continuitate, singura atitudine normal, care s mpace adversit}ile cauzate de orgolii,
de rea-voin} sau de ignoran}.
Tradi}ia autohton are marca unui fenomen de prim rang. De aceea, trebuie cunoscut si revalorizat.
Rmnic toponim de origine dacic
Profesor Jasile Roman
ntlnirea de astzi n cadrul celui de-al VI-lea Congres Interna}ional de Dacologie mi ofer posibilitatea de a
prezenta n fa}a Domniilor voastre un demers stiin}ific privind o nou ipotez despre etimologia toponimului ,Rmnic.
n cartea ,Ramnic toponim de origine dacic, publicat n anul 2004 sub egida si cu sprijinul Direc}iei
Jude}ene Vlcea pentru Cultur, Culte si Patrimoniul Cultural Na}ional si al Primriei Municipiului Rmnicu-Vlcea,
sus}in c termenul ,Rmnic provine din cuvntul traco-dac REB.
ntre anii 1959-1980, n jude}ul Vlcea, n punctul Cosota Ocni}a (cunoscut de localnici sub numele ,La
Cetate) s-au efectuat cercetri arheologice de anvergur, sub conducerea profesorului univ. dr. docent Dumitru
Berciu. Acesta a publicat, n 1981, volumul ,Buridava dacic, Biblioteca de Arheologie XL, Editura Academiei
RSR, n care ,a adunat la un loc bogatul material arheologic de la Ocni}a si care va folosi pentru sintezele viitoare, ct
si pentru studii de detalii.
Un asemenea studiu de detaliu este si demersul nostru stiin}ific: ,Ramnic toponim de origine dacic.
n 1967 si n anii urmtori, arheologii au dat la iveal o cetate de pmnt cu terase si turnuri de aprare cu palisade
si trei ncperi subterane bogate n materiale unice din punct de vedere istoric despre civiliza}ia geto-dacilor de pe
ambele versante ale Carpa}ilor pn la Dunre si litoralul dobrogean al Mrii Negre, si chiar dincolo de aceste spa}ii.
Descoperirile de la Ocni}a Vlcea marcheaz prima atestare documentar a centrului economic si politic al
dacilor buridavensi cu rdcini adnci n epocile premergtoare traco-geto-dacilor n ntreaga regiune carpato-
dunrean si pontic.
Depozitul de la Buridava este o sintez a ocupa}iilor, a rela}iilor comerciale, a vie}ii spirituale a dacilor, ndeosebi
din epoca Statului Dac al lui Burebista.
n marele complex geto-dacic de la Ocni}a, pe platoul ,Colinei Sacre s-au descoperit 16 dovezi de scriere cu
litere latine sau grecesti, reprezentnd ,cel mai mare numr de inscrip}ii gsite ntr-o singur dava geto-dac, cu
excep}ia numeroaselor litere grecesti izolate de la Grdistea Muncelului, avnd de asemenea importan}a lor.
Unul dintre aceste vestigii, descoperit n 1972, se refer la cuvntul REB, scris pe un fragment ceramic dacic.
Este un antroponim de cert origine traco-dacic ce se repet si pe alte patru fragmente. Cuvntul este n form
ntreag, ntruct, la nceputul si la sfrsitul su, nu a mai fost alt liter, iar ntre litere distan}a este egal.
Cele cinci fragmente de ceramic cu inscrip}ia REB apar}in nivelului II al stratului de cultur si se fixeaz n sec.
I .Hr. sau, cel mai trziu pe la nceputul secolului urmtor (I d. Hr.).
n cartea sa Buridava dacic, profesorul univ. D. Berciu afirm despre cuvntul REB c ,se sprifin pe un
substrat indo-european, dar el poate fi considerat, fr nici un fel de rezerv, un nume dacic. Frecven}a lui de
cinci ori pare a indica o persoan cu un oarecare rol n societatea complexului de la Ocni}a. Cuvntul a fost pus n
legtur att cu antroponimele compuse si derivate ct si cu numele rului Rabon, men}ionat n Dacia de ctre
geograful Ptolemeu (III,8,2) si identificat cu Jiul (V. Prvan) sau cu Drincea din jude}ul Mehedin}i (R. Vulpe).
,Evident c termenul, afirm n continuare Dumitru Berciu, ne amintete i numele lui Burebista, Rubobostes,
Rubocentus sau Raebucentus.
PSIHOARHEOLOGIE JURIDIC (OBICEIURI GETO-DACE)
Jictor Denciu
1. Obiceiul rnduieli (datini) omenesti pe care oamenii le transmit urmasilor ca reguli obligatorii.
2. Dreptatea este s se spun adevrul, s nu vitregesti pe altul, s nu rnesti pe altul, c-l doare sufletul, c dac
rnesti sufletul altuia, vei fi spurcat la suflet: ,Ce }ie nu-}i place altuia nu-i face.
3. Cinstea este cuvntul dat, da s fie da nu s fie nu, s nu-}i iei vorba napoi. La fete, s fie fat mare (virgin),
88
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
cnd o fat era necinstit de un fecior era rzbunat pentru c nu se mai putea mrita dect foarte greu, de obicei cu
un biat care mai fusese nsurat. Pe lumea cealalt, sufletul biatului necinstit era mncat de fiin}e neomenesti.
Cap.II- 4. n vechime, oamenii se rnduiau dup nevoile si trebuin}ele oamenilor din sat.
La treierat:
Se fcea o ceat d (de) douzeci, treizeci de oameni din care trei care (cru}e), la boabe, dou cru}e s care
ap la vaporul cu aburi.
4.1. Dou perechi de boi, la trgi, trgeau plimarul (lan}urile) proprietatea vaporeanului cu purcoaie de paie de la
spatele (curu) masinii, batozei.
Puneau pndari la cmp.
Trgeau cu plugul san}uri n jurul Ariei s nu s-aprind focul si s aprind paiele si grul nesecerat al altor
oameni neamuri.
Puneau ciobani la oi si vcari la vite.
Rnduiau gardisti la paza satului si a morii cu sacii oamenilor n ea veni}i la rnd.
Vinul l pstrau la marginea viilor ntr-o pivni} mare, comun, fr s se fure din butoaiele vecinilor. Oamenii
erau ptrunsi de cinste dumnezeiasc. Ultimul om care a avut pivni} la vie si dup pu}inii ani de colectivizare
bolsevic a fost mos Gheorghe Nedelescu care stia s scrie si s vorbeasc limba slavon, fapt pentru care rusii l-
au pus primar cnd au intrat n }ar.
4.2. nainte vreme, pn la apari}ia batozelor si dup, grul era secerat, legat n snopi ce se asezau n form de
cruce, cu spicele unele spre altele numi}i mgari, apoi se pregteau pentru a fi treiera}i cu furcile sau cu ajutorul
animalelor prin clcarea n copite a spicelor sau se scuturau spicele de un suport de lemn asezat pe o cerg din
cnep }esut, oamenii erau organiza}i n ceat sau clac.
n alte sate se bteau, izbeau spicele paielor de marginea unei putini mari, fiind apoi vnturate la uli}, unde era
vntul mai puternic.
TITEICA
Mos Ciulama folosea }i}eica virteluit, mare, un par gros btut n pmnt, iar n captul lui era btut o grind pe
care o nclecau copii sau oameni mari, iar al}i oameni o nvrteau si clcau pmntul amestecat cu paie sau pleav
folosit la lipitul caselor din paiant sau se clca blegarul dup care se trecea printr-un tipar pentru chirpici, pus la
uscat, apoi folosit la fcut focul n sob toat iarna.
5. n sat era ales un bun gospodar (om nstrit) s conduc satul, mai trziu s-a numit Primar sau Vtaful satului.
Btrnii erau cinsti}i, n}elep}i si respecta}i datorit experien}ei lor de via} ce o transmiteau urmasilor, la fel mestesugurile
la construirea caselor, aratul, semnatul, tiatul viei, rchitei cu care se legau snopii de gru, porumb, cnep,
bumbac, orz, ovz, porumb de smn}, }esutul n cas la rzboi, pescuitul cu cosul fr fund, alaiul, tiatul copacilor,
albinritul, tratatul animalelor bolnave ale oamenilor, femeilor care nu mai puteau alpta li se ddea un anumit numr
de boabe de cnep sau in si le revenea laptele la sn. Gardurile erau fcute din mpletituri, de ramuri de alun, frasin,
ulm, salcm. Casele se ridicau din pari grosi, mpleti}i cu rchit pe dou rnduri, care se umpleau cu fn, apoi erau
lipite cu pmnt la exterioarele zidului si vruite. Pe Valea Teleormanului se foloseau chirpici amesteca}i cu paie sau
pmnt btut, amestecat cu pleav, zidul era gros de aproximativ 70-80 cm.
VATAFUL
6. Primarul da cu goarna si oamenii se strngeau la sfat (Primrie) si le spunea ce s-a hotrt mpreun cu btrnii
satului si fiecare stean stia ce are de fcut. Primarul era un om n putere, fcea sfatul cu nou oameni n}elep}i
folosind votul sau be}isoare pentru tras la sor}i.
7. Femeile au luat parte la sfat, dar si ele erau organizate n treburile lor femeiesti si gospodresti tot dup
pricepere, desteptciune si vrst.
8. Nu erau serbri la care s fie separa}i brba}ii de femei. Erau amesteca}i.
9. Feciorii si copiii aveau cetele lor dup modelul celor mari, pe zone, de o parte si de alta a satului din partea de
sus sau din partea de jos a satului.
10. Sat se numeste o asezare de oameni pe marginea unui ru, fie doar pe o parte, fie pe ambele maluri ale apei.
Numrul locuitorilor este fie mai mare, fie mai mic, cu o primrie la mijlocul satului, mai trziu si o scoal tot n
centrul asezrii, n apropierea rspntiei satului.
Scoala era locul unde se preda morala, tipurile de lupt geto-dacice, lucrul manual specific agricultorilor, acte
culturale, nv}area jocurilor si cntecelor populare, iar peste drum este si acum bttura satului, adic locul pentru
89
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
hora satului de la sfrsit de sptmn. Aici se formau ,cei mai drep}i si mai viteji dintre ge}i.
10.1 Ctunul este tot o asezare de oameni, dar mai mic, pn la 30 de case, fr Primrie, dar }ine de primarul
satului apropiat si este la fel mpr}it si organizat.
De obicei, n ctunele la noi, n Teleorman, sunt romni veni}i de peste Dunre fugi}i de mnia bulgarilor, turcilor
care au invadat Serbia. Ctunele lor se afl ascunse prin vi, iar mai trziu au fost declarate strategice pentru
vremurile de rzboi. De aceea, rusii cnd au ocupat }ara au obligat nv}torii satelor s fac monografii ca s poat
descoperii satele si ctunele netrecute pe hart.
,Odaia este la noi, n satul Antoniei, camera de sus pentru oaspe}i, deoarece bordeiele aveau dou nivele:
Nivelul de jos unde erau }inute vitele, iar treapta de deasupra era folosit de oameni pentru c era mai cald de la
cldura animalelor. Cnd veneau rudele sau oaspe}ii, cltorii erau culca}i n 'odaia de regul pstrat si dup
apari}ia caselor de suprafa}.
Mos Ciulama (Marin Iordan) si-a }inut bivolii ntr-o astfel de mgur pn a venit colectivizarea, apoi a transformat-
o n pivni}, deasupra ei construind magazii pentru cereale, ptulul pentru porumb si gru pentru animale.
Cnd ne-au scos din curte cru}ele cu boi si celelalte animale, oi, caii pe care i-au dat la porci, vaci, care
ajunseser doar piele si oase fiindc ,colectivu doar le muncea fr s le hrneasc si n momentul scoaterii pe
poart bunicul meu Mrin plngea, Mos Ciulama, vecinul nostru, sta pe vine rezemat de gard cu cojocul lui din piele
ntoars, cu lna pe dinafar, vorbea singur, ,Rmne }ara srac pentru c animalele sunt adevrata bog}ie a }rii.
Eu fiind mic, aveam sase ani, l-am ntrebat pe Mos Ciulama: De ce rmne }ara srac?
El mi-a rspuns: Pentru c n transee sco}i codrul de mmlig si cocolosul de brnz din traist, n timp ce
dusmanului 'i scapr ochii de foame. Era desfsurarea rusificrii Romniei si confiscarea economiei particulare a
}ranilor s nu mai poat ntre}ine trupe de rzboi.
10.2 Slas stn popas pentru oi n care sunt }inute la nimiezal dup ce s-au ntors de la pscut. n forma
transhuman}ei (coborrea la iernat), n timpul slsuirii se organizau osp}uri, jocuri, msurarea laptelui, etc. Alte
denumiri: stn, trl, saivan.
- Coliba csu} mic fcut din brne lipite cu pmnt si acoperite cu stuf, paie, papur sau trestie, coceni de
porumb, ntlnite n sate srccioase de-a lungul vremurilor de restriste.
IMNUL DACILOR
Marin-Mihail Giurescu
Deoarece NOI, urmasii daco-ge}ilor autohtonii acestei }ri, care spre regretul nostru, poart numele de ROMNIA
(ROMANIA), de la numele cotropitorilor romani, nu ne regsim nici n numele }rii nici n versurile actualului Imn
de stat, m-am gndit c am fi ndrept}i}i, ca fii naturali ai acestei }ri, pe care noi continum s-o numim DACIA s
avem si noi mcar imnul nostru n care s ne regsim, pn cnd }ara si va recpta n mod oficial numele ce l-a
avut n trecut, fiindc nu mai putem tolera acest paradox, ca }ara dacilor s se numeasc ROMNIA, deoarece nici
romanii ct au stpnit Dacia nu s-au gndit s-i schimbe numele, ba dimpotriv, atunci cnd mpratul Aurelian
(270-275) a fost nevoit s-si retrag legiunile militare si personalul de ocupa}ie din Dacia, la sud de Dunre n
Moesia, a denumit aceast provincie 'Dacia Aurelian, nu ROMANIA, asa, cum a fost denumit mai trziu Tracia.
Asa cum filoromanii sau cei care s-au considerat urmasi ai romanilor si si zic romni, se regsesc att n numele
}rii, pe care l-au impus n anul 1862 n locul celui de Dacia, care s-ar fi cuvenit, ct si n versurile actualului Imn de
stat, la fel si noi trebuie s ne regsim att n numele }rii ct si n versurile imnului na}ional.
Versurile actualului Imn de stat al filoromanilor, fac parte din poezia care a fost numit la nceput 'Un rsunet si
au fost scrise de filoromanul Andrei Muresanu, adept al Scolii latiniste din Transilvania, n timpul revolu}iei din anul
1848 si se presupune c, alturi de discursurile nflcrate ale conductorilor revolu}iei, ar fi animat mul}imea care se
adunase atunci pe cmpia din jurul Blajului, numit de atunci 'Cmpia libert}ii. Puse pe muzic de Anton Pann,
versurile lui Andrei Muresanu au devenit imnul 'Desteapt-te Romne care dup evenimentele din Decembrie 1989,
a fost adoptat de noua conducere a statului ca imn na}ional.
Acest imn vechi, reflect concep}ia latinist a genera}iei pasoptiste si nu mai corespunde cu concep}ia noastr
despre originea poporului si a graiului su, de aceea noi cei care nu mprtsim ideea latinist, am recurs pentru
nceput, pn se va gsi o solu}ie mai bun, la o alternativ la poezia lui Andrei Muresanu pe care prin analogie cu
poezia lui, am intitulat-o Trezeste-te mi dacule!, care va constitui textul imnului nostru, imnul dacilor, n ale crui
90
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
versuri se reflect concep}ia noastr, deci o adaptare la noua situa}ie care s-a creat, n care s ne regsim si noi.
n felul acesta vom ndrepta o parte din rul pe care l-au fcut filoromanii din }ara noastr, ncepnd de la
cronicarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin ncoace.
Dac autorit}ile nu vor lua n considerare versurile imnului nostru, noi le vom memora si vor fi n gndul nostru
ori de cte ori se va intona imnul si n felul acesta, fiecare parte (grupare) va fi mul}umit, deoarece se va regsi n
versurile imnului care o reprezint.
n lumina noilor cercetri si descoperiri, teoria latinist a filoromanilor si termenii pe care s-a bazat (romn si
Romnia), au devenit paradoxali si considerm c vremea filoromanilor a trecut ca si o mod si acum a venit rndul
nostru al bstinasilor s ne impunem punctul de vedere si s reasezm n drepturile lui numele uzurpat al }rii si
fiecare va fi liber s se considere urmasul cui doreste, pn cnd vom avea posibilitatea s stabilim filia}iunea pe baza
analizei genomului.
Sperm c influen}a nefast a Romei s dispar si din Dacia, asa cum a disprut si din Tracia si astfel }ara-si va
recpta numele ce l-a avut, numele ei din trecut, strmosescul 'Dacia si lupta se va-ncheia si cu to}i ne-om bucura.
M-am strduit ca s alctuiesc versurile imnului nostru n asa fel nct s poat fi intonate pe melodia actualului
imn de stat si ca s se poat face compara}ie ntre cele dou imnuri, m-am gndit c ar fi bine s redau si 'Desteapt-
te, romne! nu n ntregime ci asa cum rezult el din Brosura 'Imnul de Stat al Romniei.
COMENTARII LA FILMUL PARCHE
Nicolae Nicolae
Ne aflm n satul Parches, jud. Tulcea, unde n vara anului 2004 n urma unor ploi abundente, a fost decopertat
o uli} de margine a satului n partea de N-V, drum ce duce la vechea mnstire Saun. n urma acestei decopertri au
iesit la lumin trei piese ceramice (chiupuri) de dimensiuni gigantice. Msurtorile fcute la fa}a locului au dat
urmtoarele dimensiuni: diametrul chiupurilor la buza de sus 3,5 metri liniari, iar grosimea materialului ceramic de 35
cm. Imediat am anun}at Institutul Eco-muzeal Tulcea pentru luarea primelor msuri de conservare, dar din diferite
motive subiective nu s-a realizat nimic pn n momentul de fa}.
Mai mult chiar, a nceput o distrugere sistematic a acestor piese prin circula}ia atelajelor si a altor mijloace de
transport peste aceste piese.
Pe data de 16.02.2005 ne-am deplasat din nou n acest loc cu o echip format din: Singalevici Vladimir, Marinescu
Camelia, Nu} Romeo si Nicolae Nicolae, pentru a realiza un film cu toate piesele aprute n acest loc. Deoarece n
imediata apropiere a acestor piese se gsesc si foarte multe buc}i de minereu topit, presupunem c poate fi vorba si
de cuptoare de reducere a metalelor.
Oricare ar fi adevrul, mrimea pieselor de la Parches ne permite s presupunem c ele nu apar}in unor particulari,
cu unei cet}i antice. La aproximativ 1 km de acest loc, n partea de nord a satului se gseste o stnc cu o lungime
de aproximativ 150 metri liniari, pe direc}ia N-S, cu nclina}ia de 15 grade spre nord, n care sunt spate san}uri cu
dimensiuni variabile ncepnd de la 10 cm primul san}, terminnd cu ultimul san} de 35-40 cm. n aceste san}uri sunt
introduse alte pietre finisate din material mai dur. Prima impresie este aceea c aceast construc}ie ce mbin mediul
natural cu iste}imea geniului uman nu poate fi dect o ramp (troliu) de lansare la ap a corbiilor, dar si de preluare
a unor mrfuri grele de pe corbii spre uscat.
Presupunem c aceast construc}ie reprezint o ramp de lansare si pentru faptul c zona Parches a fost intens
mpdurit cu un soi de stejar (pendiculat) ce era folosit att n antichitate ct si n evul mediu n exclusivitate pentru
construc}ia de crivace la corbii. Chiar dac ne referim la o perioad trzie -imperiul otoman- adevrul este c turcii
protejau cu paz aceste pduri din nordul Dobrogei tocmai pentru acest material necesar construc}iilor de corbii.
La aproximativ 10 m de aceast construc}ie, pe partea stng, tot n vara anului 2004, malul abrupt s-a surpat, iar
n urma acestei surpri au aprut n sec}iune vertical cel pu}in 6 cuptoare de reducere a metalelor.
Cele men}ionate mai sus ne ndrept}esc s credem c aglomerarea de piese ceramice, cuptoare si rampa de
lansare a reprezentat n antichitate o cetate puternic, una din cele 2 cet}i neidentificate pn acum: Genucla sau
Vicina.
Am prezentat acest film pentru a sensibiliza specialistii prezen}i si a decide nceperea cercetrilor n zona Parches.
Men}ionm c filiala Ge}ia Minor si va da n continuare concursul pentru orice ac}iune ntreprins n zona Parches.
91
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
VECTORIZAREA SEMANTIC-SINCRETIC A IDEOGRAMELOR
TBLIEI-SOARE DE LA TRTRIA (5300 . H.)
Tbli}a rotund, perforat, de la Trtria-Orstie (Romnia), sau 1blija-Soare (fig. 1), are mai multe ,tlmciri'
interesante (evident, din interiorul ariei spirituale sumeriene, ori al altor arii culturale / civilizatorii): a) la V. Titov yi
B. Perlov: a-1) n cea de-a patrusprezecea domnie, pentru buzele (gura) zeului Sane, cel mai vrstnic, dup ritual,
este (a fost) ars; acesta-i al zecelea.; a-2) pe tbli}a trtrian rotund sunt scrise urmtoarele: nun, ka, sa, ugula,
pi, idim, kara i (De ctre cele) patru conductoare, pentru chipul zeului Sane, cel mai n vrst (conductorul-
patriarhul-sacerdotul-preotul suprem), n virtutea adncii n}elepciuni, a fost ars unul.; b) la 3ean Amsler: tbli}a
rotund reprezint Pmntul / o figurare a Terrei; ,intui}ia cosmologic, a lui J. Amsler este plauzibil, dac avem
n vedere c: 1) potrivit mitologiei pelasgo-daco-thrace / valahe (dacoromne) referitoare la ,genez', ndeosebi, din
legendele geogonice, aflm c Pmntul este rotund ca o turt, c este delimitat de restul apelor celeste / primordiale
printr-un bru-balaur-de-ap fcut-de-nou-ori-colac; 2) Pelasgo-Daco-Thracii / Vlahii (Dacoromnii) arhaici din
centru / nucleu de la Old European Civilization ( Pelasgo-Daco-Thracia), au transmis legendele despre ,ocolul
pmntului'; la Herodot (Istorii, IV, 36), este consemnat legenda despre Pelasgo-Dacul nord-dunrean ,Abaris'
(,hyperboreul' pomenit si de Platon, de Strabon, de Iamblicos, Celsus s. a. poet din aria Daciei, cruia i se atribuie
o 1heogonie si un ,corpus' de descntece / farmece, Katharmoi): acesta ar fi fcut nconjurul lumii cu sgeata
ce-o avea, fr s mnnce ceva. Ideea cogaionic (,hyperboreean') c pmntul este rotund, amendat de
Herodot cu ,un hohot de rs', rmas-a o ,erezie' pentru anticii greco-latini, dar nu si pentru solii / mesagerii celesti
ai Zalmoxianismului, ce cltoreau n mistica / ini}iatica spiral-cale a cunoasterii sacre. n cele patru sectoare ale
tbli}ei rotunde, J. Amsler (care priveste / abordeaz tbli}a ca si cnd ar avea-o pe snur, la gt) consider a fi
reprezentate: sus, la stnga, o cas; jos, la stnga, o grdin / curte; sus, la dreapta, un zeu dansator cu arc, sgeat
si o }epus de vntoare; universul Pelasgului-trtrian era la stnga; zeii pdurii / sihlei, la dreapta; masculinul sus;
femininul jos (ALtT, 6). ,Busola' gsit de J. Amsler n 1blija-Soare de la 1rtria-Orytie din anul 5300 . H.
nu se prea dovedeste a fi ,convingtoare' n fa}a lui Samasua / Samos (,Soarele-Mos' / ,Tatl-Cer', sau ,Dumnezeul
Cogaionului Sarmizegetusan'). n primul sector al tbli}ei rotunde, ideograma 2 (fig. 1, b) ar reprezenta: a) ,arc
abandonat'; are asemnare n ideograma 10 de pe Statueta Scris a Mosului / Tatlui-Cer (Soarelui-Mos) de la Ocna
Sibiului; acest ideogram trimite pe sumerologi la reprezentarea numrului 60; b) ,om' / ,cap', dac ideograma
,descinde' din ,desenul abstract' relevat n pestera Gaura Chindiei, sau cal yi clrej, ,erou clre}', ,desenul
sacru' (ideograma) de la Olte}u-Plovragi (fig. 2); lng ,arc' (,n spatele corzii'), ideograma 3, deseori ntlnit
(izolat ori nu) pe fusaiole de lut apar}innd culturii Turdas-Vincea, sau pe cioburi ceramice, ar tlmci: a) ,ghearele
/ minile zei}ei-Gaie / Pajur', care ,rotesc si turta Cerului / Soarelui'; b) ,minile zei}ei-}estoare'; pare a fi o
,variant evoluat' la semnul / ,totemul' 9 de pe tbli}a rectangular, perforat.
n sectorul secund, ideograma 4, ,un arc cu sgeat n dou vrfuri", desemneaz dup cum se dovedeste
si arheologic (prin statuete, inscrip}ii etc., din orizontul cultural al anului 5300 . H. / . e. n. si pn dincoace de anul
500 d. H.), dup cum se relev multimilenar si din mitologia pelasgo-daco-thrac / valah (dacoromn), ori din
cronici, ,istorii' etc.: ,zei}a / zna nrzrit', ,Sora Soarelui' / ,Dochiana' (,Spuma Laptelui' / ,Luna', ,Cosnzeana'
/ ,Zna Zorilor'), ori: ,raze', ,lumin', ideograma ,pronun}ndu-se' / ,rostindu-se' (ca orice mitonim, ca orice
termen sacru, ,conservnd' bine ,nvelisul sonor', fr a nregistra ,vreo mare lucrare a legilor fonetice' asupra
semnificantului): Itua / Itya. Cu acelasi arhaic ,semantism sacru', Itua / Itya si-a nceput ,cltoriile' spre alte
vetre spirituale euro-asiatic-africane, o dat cu prima si ultima migra}ie european n Asia (pn n aria dintre Tigru
si Eufrat, ori pn n Hokkaido / Arhipelagul Nipon) si n Africa (Valea Nilului Egipt) a dunreano-carpato-ponticilor,
determinat de cataclismul geo-climateric / tectonic din neolitic (ctre sfrsitul culturii Cris-Starcevo), cnd Cmpia
Dunrii de Jos a cunoscut submersia n valurile Mrii Getice / Negre. Dup ideograma ,arc yi sgeat cu dou
vrfuri" (,ntre sni"), recunoastem ,zeitatea' / ,zna' reprezentat de o statuet de teracot descoperit la Turdas,
din orizontul cultural al anului 5000 . H. Dincoace de orizontul cultural-religios al anului 1600 . H., n Zalmoxianism,
a cumulat atributele zeit}ilor-fecioare, devenind Co-Itya (fig. 3) nregistrat prin vremuite cronici: ,Cotys' (din
Co- / ,tnr-zei}-cap / cpetenie', ,conductoare', ,zn', si -Itua / -Itya) , nf}isndu-se n ,sacr pereche
secund' cu Sa-Ares (Soare-Tnr / Rzboinic). Pelasgo-Dacii din bazinul Dunrii o considerau pe zei}a (zna)
92
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
Itua / Itya protectoare a eroilor / cavalerilor Cogaionului, a ordinului cogaionic al Cavalerilor Dunreni. Numele
acestei importante zeit}i feminine (din ,henoteismul' / ,monoteismul', din ,tetrada' Zalmoxianismului) s-a conservat
si n toponimul Itidava (din Itu- / Ity- -dava ,cetatea sacr nchinat Sorei-Soarelui'), toponim nregistrat si
n Geografia lui Ptolemeu.
Fig. 1. 1blifa-Soare de la 1rtria-Ortie
(Romnia), 5300 . H. / . e. n. (cultura Turdas-Vincea):
ideogramele mito-textului (2 11) dispuse n cele patru
,sectoare' (I IV), sau n Crucea lui Samasua / Samos
(,crucea Soarelui-Mos / Tatlui-Cer').
BRNCUI DESPRE DACI I DOR
Sorana Georgescu-Gorjan
Un adevrat tezaur de cugetri si ncercri literare, n romn si francez, asternute pe hrtie chiar de mana lui
Constantin Brncusi, a intrat recent n constiin}a publicului. Tiprite n volumele 'La dation Brancusi (Paris, 2003)
si 'Brncusi inedit (Bucuresti, 2004), aceste texte autentice ne dezvluie noi fa}ete ale sculptorului, artist-filosof si
poet, care-si pstreaz dragostea pentru }inutul natal, dar este constient si de universalitatea geniului su. n rndurile
scrise de artist n limba matern se ntlneste adesea cuvntul dor, numele unui sentiment att de caracteristic
romnilor. Exemplele gsite n cartea 'Brncusi inedit merg de la simple nota}ii sau ncercri de versifica}ie pn la
un fragment de eseu. n comunicare se citeaz acestea, dar se men}ioneaz si conexiunile fcute de exege}i ntre
'dor si opera brncusian.
Brncusi afirmase cndva 'Noi stia suntem daci n mun}i si pomenise de 'cobortorii din daci din Gorj. Tor el
declara: 'Eu cu noul meu vin din ceva foarte vechi. Obrsia strveche a artei att de moderne a sculptorului a fost
relevat de numerosi exege}i, romni sau strini, men}ionati n lucrarea de fa}. Se enumer si izvoarele arhaice ale
ctorva capodopere brncusiene. Dintre cugetrile notate de Brncusi se scot n eviden} cele care-i ilustreaz
animismul sau tendin}a de integrare profund n natur si cosmos, trsturi mostenite de la strbunii tritori de
milenii pe pmntul care le-a fost mam. Din nota}iile artistului aflm c si socotea opera 'esen}a celei mai nalte
expresii a purit}ii universale, c pentru el patria, familia erau 'pmntul care se-nvrteste/ adierea vntului/ norii
care trec, iar coloana fr sfrsit o asemna cu 'un cntec etern care ne duce n infinit, dincolo de orice durere si
bucurie factice.
Zul Mo, Kogaion i cultul morilor
Jiorel Patrichi
Panteonul dacilor, desi insuficient cunoscut, uimeste nc, mai ales prin for}a de iradiere spre alte spiritualit}i
vechi. Primul care face legtura ntre Zalmoxis si Saturn este Nicolae Densusianu. 'Numirea de Zalmoxis nu putea
fi altceva dect un simplu epitet hieratic al lui Saturn, un atribut cu acelasi n}eles ca senex, deus vetus, deus avus,
mafus sau Maesius, pe care le avea Saturn si la alte triburi pelasge. Din punct de vedere al etimologiei, cuvntul zal-
mox-is n limba dacilor nu nsemna dect Zeul-Mos. Finalul -is reprezint aici, ca si n alte cazuri analoage, numai
un simplu sufix grecesc. (Nicolae Densusianu, 'Dacia preistoric). Observa}ia este foarte corect: asa auzeau
grecii vorbirea dacilor. Noi i vom spune Zul Mos fiindc aceast transcriere este cea mai apropiat de adevrul
vorbirii romnesti.
n concluzie, printr-o cercetare atent s-ar putea dovedi c Zul Mos - Zalmoxis, cum au transcris grecii - este
mai vechi si dect Mithra. Iar dac unii sus}in - cu argumente serioase - c mithraismul se afl la originea crestinismului,
noi credem c zalmoxianismul a inspirat mithraismul si, indirect, crestinismul. Istoricii religiilor vorbesc foarte
93
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
frecvent despre dualismul religiei mithraice. Se poate demonstra ns c perechea Ahriman-Mithra are aceeasi
semnifica}ie cu Zalmoxis-Gebeleizis.
Mithraismul s-a rspndit pn n India si China, spre nordul Africii, n Europa, pe cursul Dunrii, spre Roma.
Pn n secolelel III - IV, mithraismul si crestinismul si-au disputat Imperiul Roman. A nvins religia care l-a cstigat
pe mpratul Constantin de partea ei. Originea dacic a mithraismului, dar si a crestinismului se poate dovedi, chiar
dac multora le pare nc deplasat. Este vorba ns de un patrimoniu spiritual comun al antichit}ii. Vechii iudei au
realizat sinteza. De aceea, nu mai este edificator s stabilim care credin} este revelat si care nu. Exist numeroase
indicii. Se observ c Mithra, atunci cnd sacrific taurul, apare n toate reprezentrile mbrcat ca un frigian, cu
tunica lui, cum numai tarabostes purtau. Acum se stie foarte bine c frigienii nu erau nici persi, nici greci, nici
romani. Ei erau daci sau traci, cu o denumire general acceptat.
Zul Mos transpare si azi n forma de jurmnt popular romnesc 'Zu!. Este evident c dacii nu jurau pe
numele Zeus al grecilor...
Marile ritualuri aveau loc la solsti}ii, pe Muntele Kogaion. Atunci preo}ii urcau muntele sfnt pentru a ajunge n
fa}a lui Deceneu, trimisul Zului Mos. De-a lungul timpului, s-au avansat mai multe ipoteze cu privire la locul n care
se afla Muntele Kogaion sau Kogainon. Astfel, romnii au mai mul}i mun}i care concur la suprema titulatur sacr:
Surianul, Ceahlul, Omul, Caraiman si Gina. Probabil c to}i au fost mun}i sacri, unde slsluiau prin}ii ini}ia}i. Dar
cel mai important dintre ei trebuie s fi fost Surianul. Nu ntmpltor, zeul Soarelui la vedici era Surya, adic acelasi
Zu Mos, cu toate atributele luminii. Pe Surianu s-a ridicat Sarmisegetuza Regia. Construc}ia este atribuit lui
Buerebista, dar asezarea trebuie s fi fost mult mai veche.
Sacrificiile de la solsti}ii aveau loc numai pe nl}imi. Fiecare asezare avea o nl}ime sacr. n satul tradi}ional,
biserica se ridic pe deal. Focul se aprinde la cimitir n Joia Mare, iar de Lsata Secului se aruncau ro}i de foc de pe
dealuri. n noaptea de nviere, toate dealurile din Romnia iau foc: coboar }ranii, c}i au mai rmas, cu lumina cea
sfnt spre cas. Cine strbate Romnia n acea noapte n}elege mai bine misterul vechii spiritualit}i a dacilor,
transpus n crestinismul ortodox.
Dualismul Zalmoxis-Gebeleizis a fost intuit de unii cercettori, fr s se vorbeasc explicit despre aceast
realitate. 'Mitologia dacilor se bazeaz pe un dualism uraniano-chtonian, n faza de independen} a Daciei, cu accent
henoteist pe caracterul uranian al religiei de stat, iar n faza roman a Daciei, de un chtonism care se men}ine
clandestin la dacii romaniza}i ca mitologie popular, arat Romulus Vulcnescu n 'Mitologia romn.
Pentru vechii daci, la fel ca pentru persi, cultul mor}ilor era, indirect, cultul vie}ii mereu biruitoare. Este profund
fals si nedrept s afirmm c strmosii erau 'pgni. Pgnismul nseamn lipsa credin}ei, ceea ce nu se poate
afirma despre daci. Capetele mor}ilor - cei sapte colaci de nmormntare, la panihid si la liturghia de dezgropare
dup sapte ani - semnific eternizarea n via}a de dincolo. Soarele cu semiluna, avnd scara la mijloc. Toate de pine.
Alturi, pe o nslie mai mic, se afl 'pomul - coloana cerului, mpodobit cu fructe. Pomul se d de sufletul celui
plecat. n toat Moldova istoric si n Transilvania se face toiag sau lumina de stat. Este practic o lumnare din cear
curat, care trebuie s aib lungimea egal cu nl}imea mortului. Lumina de stat se face spiral si trebuie s ard
acolo unde s-a sfrsit cel plecat. Dup cum se observ, dacii au topit geometria sacr n riturile lor unice n Europa.
n satele din jurul orasului Bor din Timoc, Serbia, romnii mai dau si astzi focul si hora format n jurul focului de
sufletul celui plecat. Dac unora li se pare 'pgn s-}i nmormntezi mor}ii n grdin, cum procedeaz nc unii
momrlani, n realitate, aceast tradi}ie semnific tocmai rela}ia indestructibil dintre via} si moarte. Obiceiul nfierii
unui orfan n groapa prin}ilor, descris magistral de Iftimie Nesfntu, are aceeasi simbolistic.
Dar poate cele mai tulburtoare rmn practicile de priveghi la dacii liberi, pe care nc le-am putut admira n mai
multe sate. Pentru daci, trupul este nchisoarea sufletului, iar via}a este un chin. Cum spune Cosbuc: 'Via}a asta-i
bun pierdut/ Cnd n-o triesti cum ai fi vrut. / Si-acum ar vrea un neam clu/ S-arunce jug n gtul tu. / E ru
destul c ne-am nscut./ Mai vrem si-al doilea ru?. Cosbuc a intuit foarte bine filosofia de via} a dacilor, ceea ce
unii contemporani de-ai nostri nu mai pricep.
Dacii credeau n nemurirea sufletului si triau cu aceast speran}. Faptele lor aveau acest reper fundamental:
dobndirea nemuririi. Reminiscen}e nc s-au mai pstrat, dup ce crestinismul si comunismul au inten}ionat s
nlture practicile considerate pgne. La adpostul nop}ii, atunci cnd ochii vigilen}i ai preotului nu mai sunt prin
preajm, orice lamenta}ie nceteaz si ncepe un spectacol straniu: calul de priveghi, vornicul si gogiul, nisca,ciustea,
buhna, leafa, inelusul, mnstioara, cleapsa, moara, capra, ursul, gsca, cocostrcul, mnzulica, gherdnica si multe
altele. Jocurile de priveghi atest vechea spiritualitate a dacilor, pe care cei mai mul}i romni au abandonat-o. De la
romani si de la alte popoare alogene am preluat lamenta}ia, bocetul.
n fond, bucuria n fa}a mor}ii ar putea fi considerat chiar profund crestin. De altfel, crestinismul ne nva} c
94
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
nu trebuie s pre}uim valorile lumesti, c trebuie s ne construim cas n cer si s ne bucurm pentru faptele noastre
bune atunci cnd plecm. Iat ce spun unchesii daci de pe Valea Gurghiului la priveghi: 'Omule - pomule/ nu te
milui,/ nu te jelui,/ Bucur-te bucur/ c rdcina ta/ murind n pmnt/ a prins n cer si lutul tu/ s-a ncurat/ de
unde-a venit/ n vis linistit./ Bucura}i-v bucura}i/ si voi ceilal}i/ oamenilor-pomilor,/ femei si brba}i/ be}i si mnca}i,/
cnta}i si juca}i/ c Gheorghe n-a rpus,/ e numai dus,/ e numai ntors/ n lumea ce-a fost... Asemenea gnduri
atest adnca religiozitate a unui popor strvechi, pentru care totul era sacru.
CODEX ARGENTUS CEL MAI VECHI DOCUMENT SCRIS
PREPONDERENT N GET (DOVEDIT N SPECIAL PRIN LEXIC)
Maria Criyan
Pentru moment voi supune cititorului, spre dreapta lui judecat, un text bine cunoscut tuturor din Biblia zis a lui
Ulfila si anume rugciunea 1atl nostru dup Evanghelia lui Matei VI, 9-16: ATTA UNSAR THU IN HIMINAI
WEIHNAI NAMO THEIN, VIMAI THIU DINASSUS THEINS, WAIRTHAI WILGA THEINS SVE IN HIMINA
GAI ANA AIRTHAI. HLAIF UNSAR ANA THANA SINTEINAI GIF UNS HIMMA DAGA. GAH AFLET UNS
THATEI SKULAN BIGAIMA SVE SVE, GAI WEIS THAI SKULAM UNSARAIM GAI NI BRIGGAIS UNS IN
FRAINSTUBN GAH AK LAUSEI UNS AF THAMMA UBILIN UNTE THEINA IST TIUDANGARDI, GAH MACHS,
GAH WULTAUS IN AIWINS AMEN] cci a Ta este ]mpr\ia si puterea si mrirea ]n vecii vecilor, amin].
Acest text este transliterat n Codex Argentus din limba gotic.
n rugciunea Tatl nostru avem 65 de cuvinte din care aproape jumtate (toate cele subliniate) le-am putut
recunoaste, chiar la prima vedere, c sunt getice si hitite.
Pentru cuv. ATTA s tat, v rog s vede}i/revede}i atent Studii de dacologie II, cu subtitlul Fals tratat de geto-
dac, Lec}ia a 2-a, p. 26-27, precum si Culegere de microstudii (Arvin Print, 2004) p. 81-82 unde tratez despre
limba hitit si unde, printre multe alte cuvinte semnalate de ctre Carolus Lundius ca fiind pur getice, n cartea
Zamolxis primus Getarum legislator, se regseste identic si n hitit, ba chiar si n hurit (unde avem IATA si TATI,
exact ca n romn), limb nrudit cu hitita, cci mai mult vreme au avut si un regat comun.
Substantivul ATTA a fost nsusit apoi de elin, latin, persan, arab, turc (vezi si ATTATURK s tat al turcilor,
cognomen cptat de Mustafa Kemal ca unul ce pusese bazele statului turc modern). Deci, cum subiliaz crturarul
suedez Carolus Lundius, este unul dintre cele mai vechi cuvinte getice (v. si LEX ATTINIS) si la aproape dou
secole si jumtate dup aceea, sus}inut si de hitit. Geticul ATTA a mai devenit n elin si latin si ADONIS (s tnrul
frumos de care se ndrgosteste Afrodita, n rom. avem floarea gingas DEDEEL, anemon n care Afrodita l-ar fi
prefcut, dup moarte, pe ADONIS, dup tradi}ia autohton, regsit si n ebraic, n formula de invocare ADONAI
(de origine frigian), nsemnnd DOAMNE! STPNE! Aceasta pentru c JEHOVA / JAHVE s Dumnezeu, era
interzis s se pronun}e; n afar de ADONAI ei mai rosteau si numele ELOHIM.
n mitologia nordic acest ttuc (ATTIN / ATTA) a devenit WODAN / WOTAN / ODIN....
De subliniat c acest extrem de acurat cercettor al adevrului stiin}ific numit Carolus Lundius si care este primul
autor, pe plan modial, al unui dic}ionar de cuvinte getice, din care, spre satisfac}ia noastr patriotic, ofer cititorului
interesat n materie de istorie a limbii si de substratul substan}ial al limbii romne o seam de cuvinte getice, chiar n
interiorul cr}ii suspomenite eviden}iind de fapt substratul getic al limbii suedeze si al altor limbi nordice. Cum eu de
limba hitit m ocup de 18 luni, descoperind numeroase cuvinte hitite identice / aproape identice cu cele din get,
reliefate ca atare de ctre savantul suedez, am concluzionat c hitita este una si aceeasi limb cu geta sau c hitita
este o ramur a limbii gete (id. Hurrit). De altfel, nsusi numele de hitit CHATTI si CHITTI, cum si ziceau ei
conducnd si la numele orasului Chitila, unde e posibil s fi fost un centru metalurgic hitit, ne dezvluie o identitate
toponimic, ntruct consoanele guturale C si G sunt permutabile, iar H nu este dect o aspira}ie a primelor dou;
subst. HLAIF s pine, regsit n gotic si sub forma de HLAIB ne conduce la rusescul HLEB; conform informa}iei
furnizate de Ancient Scripts, com. Writing Systems, aflm c lucrurile stau altfel, pentru c, citm: ,In almost of
Europe, the Gothic alphabet and language slowly fated into obscurity by the 9
th
century CE. The Gothic language
survived in the Crimea but in too became extinct around the 17
th
century CE. Asadar avem de-a face cu un cuvnt
pur getic (cu att mai clar este acest lucru cu ct n graiul moldav HLEAB nseamn vechitur, hrb, comp. pol.
CHLEB s pine, femeie; se gseste si la unii cronicari, cu sensul de o coaj de pine, adic o nimica toat; si apoi
95
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
chiar subst. HRB ne trimite prin anagramare la HLEB / HLAB / HLAIF (L cu R si B cu F fiind consoane permutabile);
tot n grai moldav avem HLIBA s pìne ordinar; prin urmare, avem de-a face cu un cuvnt vechi romnesc, fr nici
un dubiu; subst. AIRTHAI s pmnt, regsit n limbile anglo-saxone EARTH, ERDE, luat si de magh. ERD s
pdure, de unde si Ardeal; comp. Erz s minereu (bronz, aram, duritate; Erzgerbirge s mun}i boga}i n minereuri
cum sunt si Mun}ii Apuseni, dar si mun}i bogat mpduri}i; idibem subst. SKULA > germ. Schuld s greseal comp.
rom. scul, podoab de pietre scumpe, dar si scul de om s podoab de om, cu sens peiorativ; subst. daga geticul
dyi, id. n Mold. subst aiwi regsit n elin si latin si are etimonul n geticul aiw, reprezentat n romna veche prin
ev; verbul lausei s a dezlega, a ierta, toate acestea si multe altele sunt pomenite de Lundius ca fiind pur getice, de
unde le-au luat celelalte limbi, ncepnd cu suedeza si romna veche, adaug eu; ce pcat c Lundius nu a cunoscut
romna! n FRAINSTUBS recunoastem cuvntul vechi romnesc DESFRNARE.
Merit s scoatem n eviden} faptul c savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis (De litteris et lingua
Getarum sive Gothorum, 1597, unde, ca al 2-lea autor, a publicat si aflabetul getic primul fusese Joannes Magnus
Gothus care l copiase de pe o roc urias, studiat nainte si de crturarul roman CATO MAJOR (234-149 .e.n),
relatnd despre el n lucrarea ORIGINES considerat pierdut, dar din care la crturarii nordici s-au pstrat
fragmente substan}iale) subliniaz i.a. C Episcopul Ulfila, n traducerea Pentateuhului (primele cinci cr}i din
Vechiul Testament) s-a folosit de alfabetul getic, de scrierea getic, aducnd simplificri unor litere. (Exist cercettori
asidui ai acestui monument literar, printre care si Friedrich Fuld (Ilfilas Gotische Bibelbersetzung - Die lteste
germanische Irkunde, Leipyis, 1805) care vorbesc despre Moesogotischen Buchstaben, de care s-a slujit efectiv
Ulfila n Codex Argentus, moesiene, i.e. Getice.
Episcopul Ulfila (313 383) s-a nscut, a trit si a activat ca prelat pe pmnt getic. Dup cum am stabilit de
peste cinci ani pe baze pur ra}ionale, etnosul GOT este totuna cu cel GET, GEII s-au numit, dup sec. al IV-lea,
preponderent GOI, dar n Peninsula Scandinav, dup cum o sus}in to}i crturarii nordici, ei s-au numit Getae din
vremuri imemoriale pn n evul mediu trziu, iar Episcopul Ulfila , subliniaz nordicii, a creat asa zisul alfabet gotic
din cel genuin getic li c el a scris esen}ialmente n getic, n calitate de autor (par}ial) al lui Codex Argentus,
considerat cel mai vechi document de limb german si care este, n opinia noastr, si cel mai vechi document de
limb get.
Asadar, Episcopul Ulfila a tradus Pentateuhul (inclus n Codex Argentus), din greac n gotic/ getic, adic n
limba vorbit pe teritoriul unde el a trit si a activat timp de 40 de ani ca episcop. Literele / parte din ele pe care Ulfila
le foloseste, sunt cele getice, inclusiv runele, deoarece runele s-au folosit pe teritoriul strmosilor nostri pn n sec.
al 12-lea; n bogata prefa} la Codex Argentus Upsaliensis se subliniaz faptul c forma runelor era diferit de la un
teritoriu la altul si c chiar pe acelasi teritoriu s-au folosit rune diferite. Foarte interesant de semnalat (ceea ce
subliniaz si Ancient Scripts. Com: Gothic) este c, citez: ,Go}ii au vorbit o limb germanic unic n felul ei si legat
nunumai de conceptul de cel mai vechi idiom germanic, dovedit ca atare, dar mai ales prin aceea c este un idiom cu
totul aparte din familia limbilor germanice fr vreo legtur lingvistic cu vreo alt limb germanic ce a supravie}uit.
La aceasta eu as mai vrea s adaug: lucrurile stau altfel, pentru c este vorba de idiomul getic n opinia mea, idee
sus}inut si de limba hitit n care am aflat o mul}ime de cuvinte identice cu cele din get. Lucrurile stau astfel si
pentru c punctul de plecare a fost limba get, ca matc a tuturor celorlalte limbi zis indo-europene / mai curnd
indo-germanice, de subiliniat, cel dinti cunoscut mie a spus-o crturarul suedez CAROLUS LUNDIUS: deci, limba
get este limba indo-germanic matc, eventual o proto-indoeuropean.
LIMBA LUI ALEXANDRU CEL MARE - MACEDONEANUL
Prof. Iniv. Ioan Cardula
Alexandru este fiul lui Filip II, regele Macedoniei si al Olimpiadei, din familia Molosilor, regi ai Epirului. Filip era
de origine trac iar Olimpiada de origine pelasg. Informa}ii referitoare la limba pelasgo-trac gsim la autorii romani
Plautus si Quintilian, cita}i de Nicolae Densusianu n ,Dacia Preistoric, precum si la autorii greci Platon si Socrate.
Dup autorii romani, pelasgo-tracii vorbeau nc din antichitate o limb latin vulgar (barbar). Aceast limb avea
un dialect, numit arameic sau aramic, care se vorbea n Macedonia, n insulele Mrii Egee si n Asia Mic. Dialectul
era si este- similar cu limba aromn vorbit si astzi de ctre aromnii din Macedonia si din diaspora.
Gsim dovezi referitoare la limba vorbit de Alexandru si de solda}ii armatei macedonene n actul condamnrii lui
Filota, conductorul cavaleriei macedonene: Filota a fost nvinuit c ar fi participat la complotul organizat mpotriva
96
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
lui Alexandru; a fost judecat n fa}a armatei, iar Alexandru a rostit rechizitoriul. n vederea aprrii, Filota a fost
ntrebat n ce limb vrea s vorbeasc: n limba DADE (adic matern) sau ntr-o alt limb? Rspunsul a fost
urmtorul: ,vreau s vorbesc n alt limb, pentru c aici se gsesc, pe lng macedoneni, si mul}i strini, care
consider c vor n}elege mai bine cele spuse de mine. La acest rspuns, Alexandru a replicat: ,vede}i pn unde a
ajuns Filota? Consider degradant limba matern! n fapt, era vorba despre limba aromn!
Unul dintre conductorii armatei macedonene, Bolon, a relatat despre comportare lui Filota fa} de limba matern.
Cnd ostasii veneau la dnsul pentru rezolvarea unor probleme, Filota, desi armn care vorbea armna ca limb
matern, cerea interpre}i care s traduc n limba greac cele spuse de ei. Fa} de cele relatate de Bolon, Alexandru
a spus: ,vede}i pn unde a ajuns Filota c i este rusine si sil de limba matern (Quintus Curtius Rufus, VI, 9,
272). Din cuvintele lui Alexandru n}elegem c la curtea de la Pela a regilor macedoneni se vorbea limba aromn, pe
care o vorbeau si falangistii macedoneni si pe care o vorbesc n prezent to}i aromnii, indiferent unde se gsesc: n
Macedonia, n alte locuri din continentul European, Canada sau Statele Unite! Aromna a fost nc din antichitate
si este si n prezent- o limb unitar care nu s-a schimbat prea mult.
Mai re}inem ns si altceva: n antichitate ca si n prezent- existau intelectuali aromni crora le era rusine si li
se prea degradant s vorbeasc n limba lor matern, aromna! Faptul c n prezent limba aromn este tot mai
pu}in vorbit se explic prin aceea c este prea pu}in cunoscut de tineri si intelectuali. Limba aromn nu se nva},
aromnii neavnd scoli, biserici si mass-media n limba lor matern; si acestea cu toate c Recomandarea 1333 din
1997 a Adunrii parlamentare a Consiliului Europei prevede acordarea acestor drepturi aromnilor!
Temeli spirituale dacice la Mihai Eminescu
i Nicolae Densuianu
Prof. dr. Mihai Popescu
Biblioteca Militar Nafional, Bucureti
Nscu}i n locuri binecuvntate de Dumnezeu ale spa}iului etnic si spiritual romnesc - Nicolae Densusianu n
Tara Ha}egului din Transilvania si Mihai Eminescu n Botosanii Moldovei - cei doi tineri aveau s se ntlneasc mai
nti ntr-un spa}iu virtual, n paginile revistei Familia, unde si-au fcut debutul cu poezie n primvara anului 1866.
ntr-un interesant articol publicat n revista Dacia Magazin, domnul Napoleon Svescu a pus n valoare elementele
comparative, n plan spiritual, estetic si prozodic, ale crea}iilor poetice de nceput si ale preocuprilor istorice,
etnografice si folclorice ale celor doi poe}i, n acea vreme.
Mai pu}in se stie c ei s-au ntlnit si au legat o frumoas prietenie, nceput la Sibiu si n Mrginimea Sibiului si
continuat apoi la Bucuresti, dup 1877. Sunt cunoscute, din amintirile vechilor si prieteni, detalii ale cltoriei lui
Eminescu de la Cernu}i pn la Blaj, n vara anului 1866.
Unul din fra}ii lui Eminescu, Nicolae Eminovici, urma cursurile unei scoli de felceri militari, la Sibiu. Cnd Mihai
Eminescu a sosit la Sibiu pentru a-si ntlni fratele, acesta absolvise scoala si plecase deja n garnizoana Timisoara.
n locul fratelui de snge, Eminescu va fi primit de un frate de preocupri spirituale. Nicolae Densusianu era student
la Academia Sseasc de Drepturi (Rechtsakademie) din Sibiu si au urmat mai multe zile de erudite discu}ii, schimburi
de idei poetice, literare si istorice, ale cror influen}e pot fi urmrite n operele literare, jurnalistice sau istorice ale
fiecruia din ei.
n timpul cltoriei sale prin Transilvania, Eminescu avusese ocazia s cunoasc via}a de zi cu zi a }ranului
romn si adunase mrturii privind atrocit}ile svrsite de autorit}ile maghiare n timpul revolu}iei de la 1848.
Densusianu cunostea mai ndeaproape aceste realit}i, deoarece tatl si fratele su au fost maltrata}i si erau gata s-
si piard via}a n acele mprejurri tragice prin care trecuse neamul romnesc. Prin}ii si bunicii si i deschiseser
gustul pentru studierea Revolu}iunii lui Horia, cel care voia s fie 'Rex Daciae, titlu pe care adversarii si detractorii
i luau n derdere, dar care avusese un ecou profund n sufletele romnilor transilvneni.
Comportamentul autorit}ilor austriece si mai ales al celor maghiare fa} de romni l-au fcut pe viitorul istoric s
mediteze la soarta locuitorilor Daciei din teritoriul cucerit de romani. Evenimentele contemporane aruncau o lumin
nou asupra trecutului si permiteau o abordare intuitiv a temeliilor spirituale dacice n formarea poporului romn,
ntr-o epoc n care 'latinitatea noastr era socotit un titlu de noble}e si aprea ca un adevr axiomatic pn si n
manualele scolare.
97
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
La rndul su, Eminescu observase prpastia dintre spoiala vie}ii urbane si autenticitatea profund si strveche a
satului romnesc.
Putem afirma c aceast apropiere prin intui}ie de rdcinile noastre dacice a fost continuat pe ci diferite de
Mihai Eminescu si Nicolae Densusianu n operele lor.
La Eminescu, Horea este nf}isat asemenea unui rege dac, poemul Rugciunea unui dac are dimensiuni
cosmogonice si antropogenetice, iar dacismul eminescian va nflori si va da roade n amplul poem Memento mori.
Dup cele cteva zile de discu}ii aprinse, de cufundri n enigmele istoriei strvechi ale poporului romn, Densusianu
afl c autorit}ile austriece aveau inten}ia s-l re}in pe tnrul Eminescu, pentru preocuprile sale, considerate
subversive. l conduce la Rsinari, ntr-o familie de preo}i de origine aromn (bunicii viitorului poet Octavian
Goga), de unde va fi trecut prin 'vama cucului n Romnia.
Dup stabilirea lor la Bucuresti, din 1877, prietenia dintre Eminescu si Densusianu se va manifesta si n via}a
public. Ei vor colabora la aceleasi publica}ii (de exemplu, ziarul Romania liber, editat de ardelenii stabili}i la
Bucuresti, avnd n program pregtirea unirii Transilvaniei cu Romnia). De asemenea, au activat n cadrul societ}ii
Carpafii (fiind urmri}i pentru asta de serviciile secrete austro-ungare) si au participat la sedin}ele bcurestene ale
societ}ii Junimea.
Dacia preistoric, lucrarea postum a lui Nicolae Densusianu, este astzi cunoscut mult dincolo de grani}ele
Romniei si ale spa}iului etnic romnesc, n ciuda interzicerii tuturor lucrrilor autorului n perioada 1944-1986.
Opera eminescian, antumele, postumele si manuscrisele, cuprind nc numeroase mrturii ale cutrilor marelui
poet romn la izvoarele etnice si spirituale ale neamului romnesc.
CU CU CU CU CUVINTE COMUNE IN LIMBA GRE VINTE COMUNE IN LIMBA GRE VINTE COMUNE IN LIMBA GRE VINTE COMUNE IN LIMBA GRE VINTE COMUNE IN LIMBA GREAC I ROMN AC I ROMN AC I ROMN AC I ROMN AC I ROMN
N SCRIERILE LUI HOMER I PL N SCRIERILE LUI HOMER I PL N SCRIERILE LUI HOMER I PL N SCRIERILE LUI HOMER I PL N SCRIERILE LUI HOMER I PLA AA AAT TT TTO OO OO
Doina Mureyan
Profesoara de Muzic, Nev York, USA
O dovad a vechimii culturale si materiale ale poporului dac, ca fiind o ramur distinct a neamului tracilor este
si numrul considerabil de cuvinte similare gsite n scrierile autorilor antici greci. Aici m refer la Homer si Plato dat
fiind faptul c am avut ocazia s studiez o parte din scrierile lor. De semnalat este faptul c ntre perioadele n care
au trit Homer si Plato este o distan} destul de mare n timp. Homer a trit pe coasta de vest a Anatoliei, Turcia de
astzi, posibil n secolul VIII sau VII i.d.H. Plato a trit n Atena n secolul IV i.d.H. Dat fiind c n ambele dialecte
gsim cuvinte comune cu limba romn si considernd c ambii autori au trit n regiuni diferite denot faptul c
aceste cuvinte au fost preluate de popula}ia de triburi care au venit n diferite valuri si care mai trziu s-au numit greci
de la popula}ia tracic localnic pe aceste }inuturi cu mult vechime.
ROMN > ROMANUS: O ETIMOLOGIE CERT?
Alexandru Badea
Afirma}ia c numele etnic roman care desemneaz pe oamenii pmntului apelor carpato-dunrene vorbitori
de limb romaneasc provine din latinescul romanus este aproape un loc comun. Evidenta asemnare ntre cei doi
termeni precum si prezen}a Imperiului Roman n aceast parte de lume cu dou mii de ani n urm par s valideze cu
prisosin} atare etimologie. Iar n decursul timpului, si pe aceast baz, evolu}ia de la etimonul Romanus la etnonimul
Roman a fost vzut ca premis si dovad a romanizrii oamenilor locului iar etnonimul nsusi a fost perceput
empiric si nu numai- ca expresie a caracterului (neo)-romanic al poporului romn si implicit a (neo)-latinit}ii limbii
sale.
Dac totusi au existat unele ndoieli sau mai curnd re}ineri- acestea nu au avut n vedere etimologia ca
atare ci dificultatea de a explica convingtor felul cum acest prestigios nume politic al antichit}ii, Romanus, a putut
dinui n aceast parte de lume, - si aproape numai n aceast parte de lume-, atunci cnd el a disprut de pe toat
ntinderea de odinioar a imperiului, chiar si din provincii ale cror locuitori au traversat mprejurri istorice presupus
98
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
a fi mult mai favorabile unei atare dinuiri.
Mai nainte ns de semnele de ntrebare ridicate de aceast supravie}uire ,miraculoas a lui romanus/
roman se cuvine a fi cercetat o alt problem, care }ine de etimologia nssi, si anume: n ce fel si n ce msur
romanus a putut fi nsusit, apropriat de oamenii pmntului astfel nct s le devin definitoriu asa cum numai un
etnonim autentic poate fi?!
n vremea stpnirii romane n Dacia, n secolul al II-lea si n prima jumtate a secolului al II-lea, Romanus
purta dou accep}iuni oarecum consacrate:
a) adjectiv derivat din toponimul Roma, ini}ial avnd o conota}ie etnopolitic (cum apare n cunoscuta sintagm
SENA1US POPULUSQUE ROMANUS), dar care odat cu extinderea puterii Romei, mai nti n Italia, mai apoi
dincolo de hotarele ei, a pierdut valoare etnic propriu-zis, rmnnd numai cu o semnifica}ie precumpnitor
juridico-politic concretizat n
b) numele (CIJIS ROMANUS) desemnnd acea parte a locuitorilor imperiului care se bucurau de fus italicum,
adic de cel mai nalt grad de jurisdic}ie, de protec}ie judiciar prevzute de legisla}ia roman. Cu acest n}eles
romanus desemna numai o parte, minoritar, a locuitorilor imperiului, delimitat pe criterii juridico-administrative si
social-politice de latini si peregrini, celelelte categorii n care erau inclusi restul locuitorilor liberi ai imperiului.
Asadar, spre deosebire de zilele noastre cnd apartene}a la un stat confer ipso facto ,cet}enia statului respectiv
si implicit etnonimul oficial corespunztor, n Imperiul Roman a fi Romanus, civis Romanus semnifica un statut
personal, privat, de care nu se putea prevala oricine, de oriunde si de oricnd. n aceste condi}ii este evident c marea
majoritate a localnicilor din Dacia roman, inclusi n categoria peregrinilor sau / si, n msura n care triau n orase,
mai ales, n cea a latinilor, conducndu-se n continuare n via}a de zi cu zi si n raporturile nemijlocite dup
cutumele proprii, recunoscute de stpnire ntre altele si n cadrul fus gentium, nu erau ctusi de pu}in afecta}i de
condi}ia de Romanus si nua veau nici o motivasie de a si-l apropia altfel dect, poate, ca un cuvnt latinesc printre
altele; un cuvn desemnndu-l pe ,cellalt, pe ,strin, pe ,ocupant: stpnitor de alt ,neam. De altfel delimitarea
opera si n sens invers, (cet}enii) romani pstrnd n mod firesc distan}a exprimnd privilegiile de care se bucurau
att n ordinea raporturilor personale ct si n cea a rela}iilor publice, sociale si administrative fa} de restul locuitorilor,
acestia doar supusi ai imperiului.
Situa}ia nu se schimb nici dup anul 212, cnd Caracalla extinde printr-un edict, CONS1I1U1IO
AN1ONINIANA, statutul de roman, civis Romanus, si la al}i locuitori liberi ai imperiului. Asa cum tind s dovedeasc
cercatri mai recente, - papirusul n cauz parvenindu-ne mutilat-, nu numai dediticii dar si to}i peregrinii din
asezrile rurale, adic n cazul nostru, marea majoritate a locuitorilor Daciei romane, rmneau n continuate exclusi
de la acest statut. Aceast constatare vine n concordan} si cu rostul esen}ial al edictului: Caracalla nu urmrea prin
gestul su dect lrgirea bazei de impozitare, pentru a asigura noi resurse de venituri unei vistierii tot mai sectutite
de rzboaiele externe si de confruntrile interne. Or, statutul de Romanus, cet}ean roman, nu implica numai privilegii
fa} de marea mas a locuitorilor imperiului acestia non-romani!- dar si obliga}ii, printre care si fiscale.
Ideea politic a extinderii cet}eniei romane la to}i locuitorii imperiului n perspectiva solidarizrii acestora cu
puterea de stat, asadar transformarea lui Romanus ntr-un ,nume na}ional al lumii romane devine perceptibil si este
atestat abia un secol mai trziu, cnd Dacia si locuitorii ei nu mai fceau parte din imperiu, si cnd mprejurrile
intrne si externe creau un alt cadru de receptare a realit}ii. Deocamdat ns, n mod neasteptat, Romanus ca posibil
etimon al lui roman, a avut mai mult de pierdut dect de cstigat prin strile de lucruri create de Constitutio Antoniniana.
n msura n care prestigiul lui Romanus era diminuat prin relativ tot mai lesnicioasa lui asumare, prin reducerea
atractivit}ii lui social-economice si a ascendentului social-administrativ conferit n rela}iile cu ceilal}i, locuitorii din
Dacia sau de aiurea erau din ce n ce mai pu}in interesa}i s si-l apropie. Vzut din perspectiva invers, aceast
egalizare a condi}iilor a determinat mai degrab o reafirmare a statutului etnic propriu, a obrsiei non-romane care i
definise si i definea, n opozi}ie cu romanus, ca oameni ai pmntului locuitori ai imperiului. Si este foarte posibil ca
acea renviere a particularismelor locale care se produce numai o genera}ie mai trziu, n contextul frmntrilor prin
care trece imperiul la mijlocul secolului al III-lea s fie si o consecin}, printre altele, a edictului din 212.
Ce rezult din cele nf}isate privind posibilitatea ca numele politic Romanus s fie etimonul numelui etnic
roman?
a) n timpul stpnirii romane n Dacia, numrul celor care si puteau apropia denumirea de (civis) Romanus
sau care puteau fi desemna}i cu acest apelativ constituia o minoritate.
b) Edictul lui Caracalla (212) nu aduce schimbri semnificative, ntruct n Dacia, ca si n alte provincii,
numrul peregrinilor deditici sau care locuiau n mediul rural rmasi n continuate n afara ariei de cuprindere a lui
Romanus era majoritar.
99
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
c) Sclavii, mul}i pu}ini ct vor fi fost, nici nu intr n discu}ie.
d) Semnifica}ia lui Romanus ca ,locuitor al Imperiului Roman (apropiat de conota}ia modern de ,cet}ean
al unui stat na}ional) tinde s se impun si este atestat ca atare, ca nume politic, abia n secolul al IV-lea, cnd Dacia
si ,oamenii pmntului ei nu fceau parte din imperiu.
e) n sfrsit, dar nu n ultimul rnd, cea mai mare parte a geto-dacilor, a oamenilor pmntului apelor carpato-
dunrene care au dinuit pe teritoriul locuit de purttorii etnonimului roman au rmas n afara stpnirii romane, a
provinciei imperiale Dacia. Pentru acestia apropierea numelui Romanus n oricare dintre accep}iuni nu avea nici un
rost.
Pentru toate aceste considerente concluzia care se impune este c numele Romanus nu a ntrunit n nici un
moment al istoriei provinciei romane Dacia, al contactului dintre grupurile de limb matern geto-dac si, respectiv,
latin, condi}iile necesare pentru a fi asumat fie si mcar cu titlu de nume politic, precum ca etnonim, de o majoritate
a locuitorilor acestor meleaguri. Se adaug astfel nc un argument mpotriva acceptrii necritice pe baza simplei
,eviden}e a opiniei c latinescu Romanus ar fi etimonul numelui etnic si na}ional al romnilor din zilele noastre.
SARMIZEGETUSA REGIA ORIKOGAION ?
Prof. 1IMO1EI IRSI (ISA)
Pornind nu numai de la criteriile logicii dar si de la faptul c nici o surs istoric din cele cunoscute pn astazi
nu desemneaz Dealul Grdistei si mprejurimile acestui munte drept capital a regilor daci, precum si de la
sublinierea c denumirea 'Sarmizegetusa Regia (devenit prin repeti}ie mecanic, una din cele mai uimitoare
mistificri ale istoriografiei romnesti!) a fost inifial o denumire convenfional si atribuit locului prin simpla
presupunere, ntr-un moment n care explorarea arheologic a acestui sit era abia la nceputuri, tot mai multe fapte
induc concluzia c adevarata capital a Daciei era. cea denumit de insisi romanii: 'Sarmizegetusa Dacica. Abia
ulterior, n timpul domniei lui Hadrian (mai exact n anul 118) si n memoria mparatului cuceritor, numele complet
al localit}ii devine cu semnificativa specificare a apartenen}ei locale! ' Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa.
Faptul c o serie de cldiri intramuros, asa cum a relevat cercetarea arheologic, prezint caracteristici constructive
specifice romanilor, nu inseamn deloc obligatoriu ca acestea s fi fost ridicate numai dup anul 106-107: ntre
specifica}iile si ndeplinirile contractului lui Domi}ian (realizat pentru a determina statul dac s nu acorde ajutor
militar altor triburi aflate n conflict militar cu legiunile romane pe cursul Dunrii Medii) se prevedeau explicit nu
numai stipendii financiare, dar si trimiterea de 'mesteri militari si civili (constructori!), probabili arhitec}i si
supraveghetori ai ridicrii nu numai de. intrituri militare dar, cu maxima probabilitate, ai unei capitale regale cu.
confort roman (mai ales c n intervalul confuz de 'pace, dintre cele dou razboaie cu romanii, n zon se aflau
unit}i militare romane.. ! E de adugat la cei trimisi anterior prin n}elegere, numrul remarcabil de prizonieri si
defectori romani, afla}i deja la daci, si cu certitudine de}intori de priceperi practice, la care fac referin} n mod
repetat tratativele romano-dace. Nu pot fi ignorate n acest sens nici repetatele si productivele tangen}e ale dacilor cu
lumea etrusc, italic si elen.
Nu vedem nici un motiv pentru care Decebal si curtea sa regal, ntr-o capital care se apreciaz c adpostea
circa 20-30.000 oameni (!) s-si fi refuzat tihna unui 'hypocaustum (un bazin cu ap cald, etc.) si s i preferat
doar. viforul din varful de munte de la Dealul Grdistei, unde nici mcar rezisten}ii ciobani nu-si ngduie s
vie}uiasc mai mult de 7-8 luni pe an. Nu vedem nici un motiv pentru care ceea ce (ulterior, sub stpnire roman),
devenea - se presupune! - Templul zeului Liber Pater, sa nu fi fost o cldire extrem de util pentru 'sala tronului lui
Decebal. O serie din aceste presupuneri logice, care vizeaz executia unor cldiri de ctre daci sub indrumare
arhitectural roman, si gsesc un corespondent tehnologic n faptul c o mare parte a dimensiunilor constructive
ale edificiilor apreciate drept 'romane corespund modulului i subdiviziunilor de lungime dacice (1,734m; 0,4335m;
0,289m; 0,1445m si 0,024.m), etc.
Studiul totalizeaz o serie de referin}e care tind s demonstreze c n Mun}ii Orstiei se afla un puternic si
strvechi 'Centru cultual, stiin}ific si tehnologic getic, probabilul KOGAION, numele men}ionat n izvoarele antice
ca atare. Acesta era un posibil si bine aprat militar teritoriu, folosit dup toate probabilit}ile - ca zon de
tezaurizare si chiar de probabil refugiu regal si nobiliar n caz de primejdie. Cu certitudine Dealul Grdistei adpostea
100
DACIA
=C=E e-. FF -.-.xe.e F005
un centru cultural-tiinfific de o uimitoare productivitate si, probabil cu aceeasi tent cultual, un impresionant
centru de siderurgie (furrie, batere de moned, execu}ie de arme si podoabe, etc.)
Capitala unui regat ale crui fruntarii (variabile in timp) alearg de la poalele Alpilor pn dincolo de Nistru n
vremea lui Burebista si - chiar dac mai retrns - pe teritoriul mai multor semin}ii central si est-europene n preajma
razboaielor cu Traian, avea nevoie de excelenta situare strategic central a localitfii devenit ulterior Ùlpia
1raiana: n primul rnd din pricina facilit}ii cilor de acces, n toate si din toate direc}iile, foarte bine pzite. O
astfel de capital, generos aparat natural (vezi imaginile de pe Columna lui Traian!), era situat, totusi, la o altitudine
acceptabil, cu un microclimat convenabil pe parcursul intregului an.
Conceptul stupid c regii daci (faimosi n epoc tocmai datorit agresivit}ii si disponibilit}ii lor militare) si-ar fi
construit 'o capital -cuib de vulturi inabordabil, defensiv prin excelen}, n vrf de munte - nu mai poate ncnta
astzi decat. copiii dornici de basme sau nostalgicii perioadei n care lumea dacic era etichetat drept aceea a unui
trib de oieri, }rani si briganzi 'aninati de mun}ii lor, niste primitivi pe care cteva legiuni eterogene si prolixe de
ostasi asa-zis 'romani urma s-i nimiceasc, apoi s se coco}eze n paturile nevestelor lor si s le civilizeze pe
acestea predndu-le lec}ii de limba latin n vederea nasterii miraculoase a noului Popor Vlah (si asta ct mai n.
Sudul 'actualelor granife ale Romaniei si, mai cu seam, ct mai la Sud de Dunre si de dovezile reale pstrate de
pmntul natal...).
Este de datoria istoricilor si cercettorilor de studiu pluridisciplinar s reexamineze toate aceste date, mai ales n
condi}iile n care Romnia si reclam statutul politic de strvechi neam european si nzuieste s transforme, n mod
decent si eficient, turismul interna}ional ntr-o logic si important surs de venit na}ional.

Revista DACIA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista DACIA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

S-ar putea să vă placă și