HARAP-ALB

Ion Creanga


Opera Harap-Alb scrisa de Ion Creanga este o proza fantastica, un basm. Fantasticul
este un produs al fanteziei ca principiu de creatie, opus mimesis-ului. In basmul popular
fantastical este antropomorfizat, in literature culta fantastical este adoptat estetic. Proza
fantastica respinge sau contrazice explicatiile, motivatiile sau intreaga logica a realului.
Ca orice basm, are o formula de initiere, una de sfarsit si una mediana. Formula de
initiere in aceasta opera este: Amu cica era o data intr-o tara un craicare avea 3 feciori.
Aceasta formula de incipit are functia de introducerea cititorului in lumea fabulosului,
ruperea de planul real si plasarea intr-un timp si spatiu mitic, fabulos, al imaginarului pur,
colectiv, arhaic, care vizeaza experiente primordiale ale umanitatii. Creanga are nevoie de
ritm si retine sufletul pana la gura de la inceput pana la sfarsit. Singurii care au constiinta
ritmului scurt sunt scriitorii de tip oral.
Formula mediana are functia de a mentine ritmul povestirii, ne pastreaza in concretul
actiunii si se suplima digresiunea ca discurs paralel povestii, al naratorului(divagatie); se
elimina consideratiile personale. Dumnezeu sa ne tie ca cuvantul din poveste inainte
mult mai este. Aceasta formula are o functie narativa in comparatia intregului.
Naratologic are functia de a delimita secventele narative sau episoadelor si de a fi
echivalentul capitolelor in nuvela si roman. In acest basm exista 8 formule
mediane:prima este inainte de primirea scrisorii, a doua in drumul lui Harap-Alb spre
imparatie unde are loc juramantul lui si schimbul de roluri intre el si Span. A treia este
cand are loc prima proba, aducerea salatilor din gradina ursilor, a patra este in timpul
celei de-a doua probe, a cincea este o interventie tipica a naratorului popular si
delimiteaza proba milosteniei dupa ce le ajuta pe imparatesele insectelor, a sasea este
cand Harap-Alb ajunge la imparatie, a saptea este atunci cand eroul pleaca cu fata
imparatului;aceasta formula marcheaza intoarcerea la Verde Imparat.
Formula de sfarsit are rolul de a ne scoate din lumea fantasticului si de a ne introduce
inlumea reala. Cititorul este avertizat ca totul este o mare minciuna, un produs imaginar
dar nu complet rupt de realitate. Legatura dintre ireal si real e facuta cu minitiozitate le
Creanga. Finalul la Harap-Alb:si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca-
acum ne readuce in timpul realului, inca creeaza o ambiguitate intr cele 2 lumi-nu se
anuleaza reciproc si nunta dureaza la nesfarsit. Cititorul este deasemenea invitat:cine se
duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, de
uita si rabda. Aici are loc a doua rupere-merge la nunta reala doar cel care are bani.
Harap-Alb e predestinat sa fie cel ales-o stim de la Sf. Duminica pt ca ii iese in cale si pt
ca are functia de mistagog(initiator) ea ii dezvaluie ca va fi cel mai puternic, slavit
imparat de pe pamant si ca el va avea multe greutati de intampinat, mare nenorocire te
asteapta. Sf. Duminica il invata sa ceara calul tatalui, hainele si armele din tinerete.
Calul ii spune ca a facut acelasi drum in tinerete cu tatal sau; dupa ce i-a dat hainele, tatal
sau, il sfatuieste sa se fereasca de omul span si de cel ros pt ca si el a trecut prin aceleasi
incercari si vrea sa-si fereasca fiul. Spanul e viclean, varsator de sange, crud. In ordinea
taranesc-arhaic Harap-Alb trebuie sa treaca prin experientele tatalui pt a ajunge un bun
imparat.
Calul isi pierde calitatile miraculoase in fata Spanului, nu isi anunta stapanul ca cele trei
calauze care ii apar sunt metamorfoze ale Spanului. Primejdia rea de care ii corbeste Sf.
Duminica se adevereste imediat;Spanul ii fura identitatea si il transforma in sluga. Fata
imparatului este farmazoana si face rost de apa vietii si apa mortii si abia atunci calul isi
arata puterile magice, ii apar aripile si il omoara pe Span.
Toate faptele basmului prezente in Harap-Alb determinate de miraculos si invaluite in
fabulos pot fi considerate si fapte ale experientei de viata. Dincolo de prezenta
miraculosului, dincolo de poreclele tipice ale eroului de basm, date de catre Span si de
Rosu Imparat pt a i se intampla lui Harap Alb poate fi consecinta si fapt al experientei
de viata. Plecarea la drum este asemeni oricarei plecari din viata unui tanar, iar probele si
obstacolele din drum pot fi considerate toate obstacolele vietii. Harap-Alb e prezentat
drept un tanar obisnuit inainte de intrarea la varsta maturitatii. Sfaturile pe care i le da
tatal sunt sfaturile pe care le primeste orice tanar iar incalcarile acestora reprezinta
psihologia varstei. Experienta cu Imparatul Ros este experienta cu moartea caruia ii place
sa vada moarte si experienta cu fata e cea a iubirii.
Ca microroman este impartit in doua parti- probele Spanului si cele ale Imparatului
Ros. Mijlocul romanului de afla chiar la sfarsitul probelor Spanului si plecarea la
Imparatul Ros. Basmul poate fi considerat si un microroman de aventuri. Ion Creanga
combina 2 tipuri de basme alaturand 2 serii de evenimente. In prima parte sunt probele
eroului; ele suntgenrate de prezenta unui impostor sau falsul erou. Spanul prin viclenie ii
ia locul lui Harap-Alb si il obliga sa ii fie sluga. In final Spanul este demascat de fata
imparatului si Harap-Alb este considerat erou.
Lumea basmului este binara si construita pe pozitie-opozitie binara-binele si raul, fortele
luminii si fortele intunericului. In general eroul apartine binelui, Fat Frumos este un erou
solar. Calul eroului este alb, zmeii sunt negri. Numele de Harap-Alb este o ambivalenta
sub forma de oximoron. Albul si negru sunt doua simboluri-viata si moartea. Harap
inseamna sluga, vine de la arabi care pt occidentali era negru. In 1001 nopti harapul este
de obicei o sluga neagra. La Ion Creanga Harap-Alb are mai multe intelesuri. In plan
simboloc am vazut ca cele doua culori reprezinta viata si moartea, iar Harap-Alb moare
pt a invia; moare pe plan simbolic.
Aplicatie dupa schema lui Prop
1. In situatia initiala ne este prezentata o situatie de echilibru. Doi frati, doi
imparati, unul la o margine, unul la cealalta margine. Intre cele 2 lumi se afla un
rau. Viata decurge normal, unul are 3 baieti,3 fete, dar care din cauza pericolelor
nu s-au intalnit niciodata.
2. In factorul peturbator ne este prezentata imbolnavirea lui Verde Imparat care era
legata de motivul absentei mostenitorului(avea 3 fete) creeaza o situatie de criza
ce trebuie rezolvata. Gasirea mostenitorului asigura continuarea vietii..Imparatul
moare,iar noul imparattrebuie sa-i continuie mostenirea pe pamant.
3. Actiunea : imparatul pt a-l depista pe cel mai capabil ii supune pe cei trei fii la
probele puterii. Izbuteste numai cel mai mic fiindca,la sfatul Sf. Duminicii, isi
alesese calul nazdravan din herghelia tatalui sau si astfel ajunge sluga Spanului.
Cu gandul sa-i rapuna capul Spanul ii cere lui Harap-Alb sa-i aduca salati din
gradina ursilor, pielea cerbului vrajit impodobita cu pietre scumpe, cerb solomonit
a ucide numai cu privirea si in sfarsit, pe fata Imaparatului Ros. Ajutat din nou cu
sfaturi de Sf. Duminica si direct de furnici, albine, cei 5 monstri izbutesc in toate
incercarile si in cele din urma se intoarce la curtea unchiului sau cu fata
imparatului Ros care il demasca pe Span.
4. Deznodamantul : Juramantul pe palos cand i se schimba identitatea. Nodul se
produce la intrarea si la iesirea din fantana. Apa din fantana e si simbolul vietii si
al mortii. Deznodamantul se produce in momentul in care se produce juramantul
cu Spanul. La inceput moare printul in fantana si iese din el Harap-Alb. In finalul
deznodamantului Spanul nu ii taie capul. Moare Harap-Alb si renaste printul.
Termeni fabulosi: adversarii eroului, cei 5 monstri, Sf. Duminica, etc.
Simboluri
1. Drumul asociat cu ideea de initiere, transformarea destinului, experienta de viata
in cunoasterea binelui si a arului. Harap-Alb parcurge 2 drumuri- unul la Verde si
unul la Ros Imparat- care ii schimba destinul; este un traseu initiatic-exista un
mistagog sau personajele adjuvante(calul, cei 5 monstri, reginele gazelor)-toti il
ajuta sa treaca probele. Drumul apare ca o metafora existentiala in intregul
drumului lui Creanga.
2. Calul era nazdravan, animal miraculos, singurul prieten al eroului, tovaras,
sfetnic, calauza. Supus transformarii din calul rapciugos ajunge miraculos.
3. Armele antimonstru care poate deveni monstru, faurita pt distrugerea
dusmanului. Sunt niste simboluri ale virilitatii, palosul are puteri magice. In
Harap-Alb armele si hainele tatalui simbolizeaza viribilitatea matura si experienta
de viata transformata asupra tanarului.
4. Podul simbol al legaturii dintre cele 2 lumi; trecerea lui este o proba, este un
obstacol si o componenta a drumului.
5. Labirintul- asociat cu spaima, moartea; simbolizeaza haosul, semnifica cararile,
drumul spre initiere. In planul simbolic simbolizeaza ratacirile vietii.
6. Fantana vazuta ca un put face legatura intr 2 lumi, simbol al vietii(mortii). Toate
fenomenele se nasc din viata, toate formele se ineca in apa. Dar raman gemenii
primordiali. Intrarea in ea este egala cu intrarea in infern, spatiul mortii, intrarea si
iesirea este sin cu schimbarea identitatii- moarte si renastere- ca sa iasa de acolo
trebuie sa moara printul si sa se nasca sluga. Juramantul pe palos este un juramant
pe viata si pe moarte. Dupa ce Spanul ii spune ca din acel moment ii va da
supunere si ascultare, se va arunca si foc daca ii va da porunca ca craiul va deveni
sluga. In plan narativ acest juramant se implineste pe textualitatea lui in fianl. Se
implinesc exact spusele Spanului, el va redeveni real si a inviat real cu ajutorul
fetei de imparat. Strict naratologic juramantul se defineste nod, iar moartea si
invierea lui Harap-Alb deznodamant. Vorbele legate la inceput sunt dezlegate la
sfarsit.
Fabulosul realistic
Ion Creanga intra in categoria marilor clasici din literatura romaneasca alaturi de Caragiale,
Eminescu, Slavici, Titu Maiorescu.
La 4 decembrie de la nasterea literaturii romane(1830, an generic);dupa 1870 am dat de genii
in literatura romaneasca- Eminescu e nebiul poeziei, geniul comediei e Caragiale, marele
geniu al povestirilor e Ion Creanga. El intemeiaza un tipar al poeziei romanesti pe care il
duce intr-o versiune originala Sadoveanu(mari prozatori- povestitori sau nuvelisti/
romancieri)
Creanga nu apare pe teren gol, predecesorul lui fiind Ion Neculce. Calinescu marturiseste ca
il citeste pe Neculce prin Creanga, in Letopisetul Moldovei, si mai ales in o sama de
cuvinte se dovedeste a fi si prin povestitor al literaturii romane si prin nuvelist. Creanga vine
pe filonul traditiei populare reinventando, remodelando, recreindo-Ibraileanu are o observatie
justa: daca Homer,primul autor cult al literaturii universale, a facut o sinteza culta a
creatiilor grecesti. Pe Creanga il putem considera primul cult pe filiera populara. Ideea lui
Ibrailescu pornise de la premisa din diferenta dintre popular si cult. Homer nu are metafora,
nici Creanga-deci Creanga este Homer al nostru. Creanga ca si Homer face o sinteza culta a
creatiilor popular dar cu mijloculde creatie de tip oral si nu cult(Vianu)
Basmele lui Creanga au un dublu caracter si popular si cult, si oral si sriptic, si fabulos si
realistic. La Creanga nu gasim basme in sensul strict al cuvantului-in sensul acelui fabulos
care nu are nici o legatura cu realitatea(in manuscrise s-a pastrat Fat Frumos, fiul iepei-
singurul basm in intregime fabulos dar este neterminat). Toate povestile au un puternic filon
realistic si s-au spus despere ele ca sunt mici nuvele taranesti. Daca povestile sunt animaliere
ghicim cu usurinta in spatele lor fiinte umane ori o regula a fabulei animaliere e ca animalele
sa nu semene cu oamenii ci doar sa reprezinte o singura trasatura a oamenilor. Ex: Punguta
cu 2 bani, Raca dintre 2 mosnegi, Stan Patitul. Toate aceste povesti sunt tratate cu elemente
din miraculos si fabulos, asta tine de structura populara a povestii. Creanga trateaza fabulosul
realistic. Nu avem o alta lume ca in basmul cu zmei, Fat Frumos si zane ci avem o lume care
coexista realul cu fabulosul. Creanga trateaza personajele basmului taraneste: imparatul
vorbeste ca niste tarani:craiul spune:Iaca ce-mi scrie fratemiu; tot el se arata plin de
dezamagire ca un taran de la tara din cauza ca are feciori nevrednici. Termenii sunt ai unor
case taranesti. Din trei feciori cati are tata, nici unul sa nu fie bun de numica? Apoi drept sa
va spun, ca atunci degeaba mai stricati mancarea. Sf. Duminica este plin realism; dupa
infatisare e intruchiparea perfecta de cersetoare de la tara; taraneste vorbind si dupa vorba si
dupa port.
Inventar de elemente realiste/fabuloase
Craii se poarta ca niste tarani, ne dau imaginea familiei taranesti unde craiul e un gospodar
instarit cu case, acareturi si pamanturi multe, iar feciorii se arata nevrednici.
Craisorul nu are nimic din comportamentul lui Fat Frumos care la randul lui poate fi derivat
din tiparul lui Hercule(puterea fizica e supraomeneasca). Probele lui Fat Frumos indiferent de
spatiu sunt probele lui Hercule, date de obicei de un rege nevrednic. La Creanga lipsesc toate
acestea. Comportamentul lui este antieroic- plange, i se face frica, se ascunde(dar nu e las).
Harap-Alb e modelul eroului profund umanizat, iar eroismul devine o forma de autodepasire.
Arta naratiunii in basmul lui Ion Creanga
In toate povestile si basmele sale Creanga porneste de la modelele populare preluand
subiectul, conflictul, momentele narative tipice si personajele. Arta si fantezia scriitorului se
manifesta insa in imbinarea acestor elemente intr-o noua structura, care indeparteaza opera
de modelul popular. Creanga scoate in prim-plan trairile sufletesti ale personajelor prin
intermediul limbajului. Frazele rostite de crai, dupa ce primii 2 feciori se intorc acasa
rusinati, dezvaluie amaraciunea unui parinte, dezamagit ca toti copiii sai sunt nevolnici.
In cuprinsul naratiunii, Creanga introduce cateva precepte ale eticii populare
a. Omul trebuie sa aiba cultul muncii. Vazut din aceasta perspectiva, Harap-Alb se
caracterizeaza prin harnicie si toate intamplarileprin care trece eroul sugereaza
cunoasterea amanuntita a unor vechi indeletniciri(vanatoarea)
b. Succesul in viata depinde in mare masura de valorificarea experientei generatiei
varstnice
Teatralitatea.Lumea ca spectacol. Originalitatea lui Creanga se caracterizeaza si prin
dinamismul actiunii si puterea de sugestie a vietii. Scriitorul elimina explicatiile inutile existente
in modelul popular si dezvolta intamplarile si evenimentele prin intermediul dialogului. Dialogul
constituie modul de existenta al personajelor, contribuie la caracterizarea si individualizarea
tipologiei.
Naratiunea lui Creanga devine un adevarat dialog scenic. Nici Creanga, nici Caragiale si nici
povestitorii in general nu sunt autori epici, acum se crede de obicei, ci autori dramatici. Cu toate
deosebirile povestitorul Creanga e tot atat de dramatic cat Caragiale, cel predestinat
teatrului(Paul Zarilopol).
Umorul. In Povestea lui Harap-Alb, umorul este una dintre formele de manifestare a categoriei
estetice a comicului care se caracterizeaza prin reluarea ingaduitoare a fenomenelor sau ale
situatiilor(Tohaneanu).
In afara modalitatilor si mijloacele menite sa exprime o anumita atitudine satirica si umoristica,
temperamentului tumulos al lui Creanga ii corespund forme ale grotescului, cu aglomerarea de
fapte si caracteristici ale personajelor de la proportiile gigantice pana la dimensiunile
fantasticului si ale absurdului.
1. In acest fragment putem gasi oralitatea lui Creanga prin interjectii, exclamatii, vocative si
interogatii, exprimarea vie si autentica fraza bogata in verbe care devine puternic
evocatoare. Creanga prin expresiile pe care le foloseste ne vorbeste direct prin aceste
componente ale oralitatii. Oralitatea devine in acets context componenta stilistica
fundamentala a prozei lui Creanga.
2. Se utilizeaza exclamatia si interjectia pt a exprima stari afective.ia,hei,hei.
3. Dialogul constituie modul de existenta a personajelor, contribuie la caracterizarea si
individualizarea tipologiei. Dinamizeaza actiunea si reproduce vorbirea vie.