1.

3Viata sociala, relatii individ-societate, umanizare, socializare

Relatia individ-societate
Cum nu exista societate fara comunicare, asa nu exista nici personalitate, individ fara interactiune
cu mediul social. Intre individ si societate putem stabili o relatie sistemica, in care personalitatea integrate
in diverse subsisteme (structuri de activitati sociale care realizeaza functii ale sistemului social, activitati
economice, politice, de familie, culturale, etc.), este in raport cu societatea, considerat sistem global,
element in sistem, agentul actiunii sociale.
In cadrul acestei relatii, societatea formeaza, modeleaza individual si personalitatea acestuia
conform sistemului de norme si valori acceptate intr-un moment istoric dat, iar personalitatea prin
activitatea sa creatoare, optimizeaza societatea, perfectioneaza mecanismele sistemului social, doar cand
se impune, proiecteaza, creeaza noi structuri sociale, adecvate sensului devenirii istorice. Societatea
participa la modelarea personalitatii, a comportamentului social, iar cand individual este activa, acest
lucru se repercuteaza asupra sa si totodata societatea asupra personalitatii individului in stare pasiva a
acesuia.Suficient fiind doar prezenta in acel mediu si apoi actiunea individului asupra mediului.
Trebuie admis si ca mediile inconjuratoare in care traieste individul sunt asa de variate si de
diversificate incat a intelege impactul pe care ele il pot avea asupra existentei individului, nu este o
sarcina la indemana oricui, aceasta pentru ca mediile inconjuratoare diferite produc diferente sensibil nu
numai intre societati, dar si in interiorul fiecareia dintre aceste societati, cat si in interiorul fiecaruia dintre
indivizii acestor societati.
Umanizarea
Umanizarea progresiva a omului primitiv i o intrare n posesie prin cunoaterea de sine, a
propriei fiine pe parcursul evoluiei vieii este determinat de personalitatea individului. Personalitatea
presupune, asadar, o bogata viata interioara dezvoltata prin examene de contiin si bilanuri spirituale n
vederea unei potenri si nencetate creteri, se vorbete de o dezvoltare fr termen, dezvoltndu-se din
copilrie i pn n ultima zi a vieii.
Aceast mbogire si adncire treptat este nsi condiia specific a vieii spirituale umane, care
nu nseamna n timp o curb suitoare, ci ameninat cu destrmri i decderi pe parcurs.
Personalitatea se formeaza, se cucereste, este ansamblul de dispozitii inascute dobandite, formate
si dezvoltate continuu sub influenta factorilor biologici si a experientelor personale. Aceasta expresie a
structurii sale psihice, este o dimensiune a omului ce presupune existenta celorlalte dimensiuni,
biologica si fiziologica. Natura bio-psiho-sociala, asigurand unui individ buna adaptare originala la
mediul natural si social. O astfel de personalitate si o gandire emotionala dezvoltata il poate ajuta pe
individ sa se integreze mai usor in societatea sa, sa se socializeze, dar si sa se descurce in orice situatie si
orice ipostaza ceea ce duce la valorizarea, afirmarea sa. Sensul actelor umane savarsite la
nivel de individ nu pot fi intelese in afara sistemului de valori . Interesul
individului pentru cunoasterea valorilor , a modului in care ierarhizeaza acestea este puternic stimulat
de constientizarea influentei pe care o are asupra comportamentului sau .
Trebuie precizat insa ca acele valori care se convertesc din valori declarate in valori traite
devin parti constitutive ale comportamentului uman. Functionalitatea valorilor consta in capacitatea pe
care o au de a ajuta individul sa rezolve probleme ale situatiilor tipice
oferindu-i un complex de solutii codificate.
Participarea la viata sociala a indivizilor implica folosirea de catre acestia
valorile ca pe niste instrumente. Producerea valorilor ca instrumente spirituale in masura sa reglementeze
raporturile individului cu ceilalti si prin aceasta sa guverneze propria sa aliniere la limitele curiozitatii ,
propria sa stapanire de sine, aceleasi in jurul valorilor istorice constituite ale epocii.
Umanizarea individului prin valori reprezinta o modalitate a existentei si totodata a opozitiei
dinamice dintre indivizi si societate . Rupt de mediul valorilor omul nu se realizeaza ca
om si ramane in stadiul de animalitate. Valoarea exprima umanizarea progresiva a
omului. Istoria a confirmat comportamentul omului , atat la nivel de
individ , cat si la nivel de colectivitate , universul social creste neincetat
exprimand tot mai mult interiorizarea necesitatii naturale. Intre nevoie si actiune se interpune valoarea.
Necesitatea circumscrie individului granitele intre care el urmeaza sa se integreze
social , iar valoarea ii serveste ca mijloc, ca instrument pentru realizarea acestei integrari. Infaptuirea
procesului de socializare a individului uman are loc prin intermediul valorilor .
Datorita valorilor, omul invata sa se desprinda de prezentul imediat, sa memoreze
experienta colectiva a grupului din care face parte, sa anticipeze, sa-si dea valoare
creatiilor sale. Valorile au valoare deosebita pentru dezvoltarea relatiilor interumane, realizand puncte
de legatura intre membrii societatii .
Socializarea
Este procesul psihosocial de transmitere, asimilare a unor atitudini, valori, conceptii, modele de
comportare specifice unui grup sau unei comunitti n vederea formrii adaptrii si integrrii sociale a
unei persoane.
Mecanismul fundamental al socializrii este nvtarea social.
Exist mai multe tipuri de socializare:
adaptativ si anticipativ;
asociativ si institutional;
pozitiv si negativ.
Procese corelate cu socializarea , desocializarea si resocializarea:
desocializarea este izolarea fizic si social a unei persoane, deprtarea ei de contextele sau
persoanele care i-au satisfcut necesittile de interactiune;
resocializarea se abandoneaz vechile norme si se nvat altele noi (ex: imigrantii,
puscriasii etc.).
Agentii socializrii:
familia;
scoala;
grupurile (de apartenent, de referint);
mijloacele de comunicare n mas.