Sunteți pe pagina 1din 1

Floare albastra Poezia este una din creatiile "cheie" ale eroticii eminesciene, oferind

posibilitatea de intelegere a modului in care poetul a asimilat infuentele romantismului.


"Floare albastra" depaseste tema dragostei, evocand conditia creatorului, absolutul. Ca
specie literara, poezia este o egloga (idila cu dialog). Poemul se structureaza pe doua
planuri, si anume: ideea cunoasterii absolute (cuprinsa in primele trei strofe) si aceea a
cunoasterii terestre (strofele !"#). Cele doua ipostaze sunt despartite de refectiile
poetului din strofa a $%!a, care anticipeaza ideea din &nal: "'otusi... este trist in lume". $n
primele trei strofe apare domeniul cunoasterii, de la geneza ("intunecata mare") pana la
un intreg univers de cultura ("campiile (sice") si creatie ("piramidele!n!vechite"). Cea de!
a treia strofa sugereaza izolarea acestui vast spirit care nu isi poate realiza idealurile in
lumea telurica. )efectiile din strofa a *!a presupun consimtamantul vremelnic al poetului
la chemarea iubirii: "eu am ras, n!am zis nimica". Concluzia este, in &nal, raportata la
intreaga e+istenta a poetului: ",i te!ai dus dulce minune - ,i!a murit iubirea noastra".
)epetitia "Floare!albastra. foare!albastra." subliniaza intensitatea trairii, generata de
contrastul dintre iluzie si realitate. $n plan terestru, iubita este vicleana, ademenitoare: ",i
de!a soarelui caldura - %oi & rosie ca marul - /i!oi desface de!aur parul sa!ti astup cu
dansul gura". 0pitetele "frumoasa", "nebuna", "dulce", cuprinse in versuri e+clamative,
e+prima e+uberanta sentimentului, speci&ca liricii de tinerete. $nvitatia la iubire se
realizeaza intr!un cadru rustic, ce aminteste de pastelurile lui (lecsandri, dar si de ",ara
pe deal" sau "1orinta". 2imba3ul este direct si familiar, conferind poeziei un ton sagalnic,
intim: "Cui ce!i pasa ca!mi esti drag4", ",!apoi cine treaba are4". Pornind de la forme
populare: "/i!oi desface", ",a!ti astup", se a3unge la efecte de ordin artistic ra&nat, ca in
inversiunile: "de!aur parul", "albastra!mi dulce foare". 0pitetele di planul trairii terestre
sunt ornante: "prapastie mareata", "bolta cea senina", "trestia cea lina". Cuvantul "dulce"
("dulce netezindu!mi parul", "dulci ca forile ascunse", "dulce foare", "dulce minune") isi
schimba valoarea stilistica si gramaticala, &ind, pe rand, adverb sau ad3ectiv. 'rairea si
taina trairii duc la versul nostalgic ",i te!ai dus dulce minune". ,entimentul se contureaza
in epitetul cu rol de simbol "dulce minune", apropierea de &inta iubita este egala cu
miracolul, epitetul devine metafora. Folosirea verbelor si a pronumelor in forma populara
("nu cata", "apucand spre sat", "gri3a noastra n!aib!o nime") sugereaza eternitatea
sentimentului iubirii, ce se consuma intr!un spatiu rustic. 1e la 5ovalis pare sa & luat
0minescu "foarea albastra" ce apare ca simbol al iubirii si al nostalgiei in&nitului,
transformand!o in metafora pentru viata, in&nit si dorinte dezvaluite cu vra3a.